<

ANAL EL E A. R. TOM. XXXIX.

WM!'
---

II
ACADEMIA ROMANA
-

FAZELE DESITOLTARH ISTORICE

POPORULUI SI STATULUI ROMAN

DISCURS ROSTIT IN ACADEMIA ROMANA

ED1NTA SOLEM NA DEL A 14 MAIu 1919

DIMITRE ONCIUL
MEMBRU AL ACADEMIEI ROM:iNE

EXTRAS D:N
A NAL.ELE ACADEMIEI ROMÁNE
Seria I I. Torn. MIN.

'tiff-31-10 , Et,
AC ADEMIEI
\z,604

BUCURET1
LIBRARIILE SOCEC & Co., C. SFETEA, PAVEL SURU
1920.

PrOtil 2 Ici 50 bald.

www.digibuc.ro
 PAZELE DESVOLTARII ISTORICE
A POPORULUI $1 STATULUI ROMAN
DE

DIMITRE ONCIUL
Membru al Academiei Romane

Sedinta solemnei dela 14 Maiu 1919

Sire,
Mciritet Doamnd,
Domnia Maiestätilor Voastre a fost menitä sa ina,ugureze o nouà
epocä in istoria Rornâniei si a neamului românesc, epocä ce se
InfätiseazA ca cea mai Insernnatä, cea culminantä, lii ,succesiunea
fazelor de desvoltare istoricA prin cari au trecut pAriä acum po-
porul i Statul rornân.
Aceastä epocä Inchefe, ca sinte,z6 istorick o desvoltare de 18
secole ce s'a desfásurat pe panrântul Daciei Traiane, si deschide
o erä nou5, In vieata neamului românesc, unincl sub sceptrul Maies-
tätii Voastre primântu,1 sträbun al patriei românesti ce mostenire
ne-au läsat legionarii lui Traian Impäratul.
Dupä sease secole de formatiune a nationalitätii române, plân-
tatä de Impäratii. Romei la Dunarea romanä si In cetatea Carpa-
tilor máreti unde a infruntat furtunile nävälirilor bar:bare, si dupä
alto sease secole de lupte pentru existenta nationalä sub stärâniri
sträine, poporul românesc a ajuns sä-si intemeieze un Stat national
in Principatele surori Tara-Româneasca i Tara-Moldovei, Stat care,
dupä iar sease secole de lupte pentru vieatá si libertate, de
lupte si straduinto pentru civilizatiune si progres, a devenit azi Re-
gatul tuturor Românilor din Dacia Traiana rediviva.
In aceastä desfäsurare istoricá prin trei mari perioade de câte
sease secole, epoca Maiestatii Voastre, Sire, Incoroneazá 18

www.digibuc.ro
 $EDINTA MLA MAUI 1919

veacuri de lupte eroice ale sträbunilor, phrintilor ii fratilor

reunind pentru totdeauna intr'un Stat national Patria ro-
rnâna, cuceritä pentru latinitate de Traian Imparatul i recucerita
acum Intreaga Coroanei române de Maiestatea Voasträ. E eel
mai mare act ce s'a inscris In analebai istoriei române, dupä cuce-
rirea ce a creat Dacia latinä §i dela: Intermeierea Statului roman
al Basarabilor i Mup.tinilor.
Ingaduifi, Sire §i Marita Doamna, ca, serbatorind acest mare
act istoric, odatä cu aniversara de jumatate de secol a institutu-
lui nostruce dela Infiintarea sa reprezintä unitatea culturalä a tu-
turor Românilor i care mereu a cultivat i sustinut vie con§ti-
inta unitätii nationale, Ingaduiti ca., din culmea la care ne-ati
condus, sä facem o privire asupra fazelor desvoltarii istorice a
poporului românesc §i a Statului säu, asupra rostului sau In is-
torie prin veacuri de lupte §i názuinte, pAna la Incoronarea lor
prin unirea lui politicä de azi, fericit Indeplinitä In domnia Maies-
tatilor Voastre.

Domnilor Colegi,
Pazele desvoltarii istorice a poporului i Statului roman, privite
din perspectiva, se Infat*aza Inteo succëigune de o regularitate
cleosebitä, desf4urându-se in serii simetrice, caracteristice deja
epoca la epocä, Meat par a fi determinate de o lege sau ordine
inerenta fenomenelor istorice. In aceastä ordine se infátiraza de
asemenea, urmand cu rninunatä preciziune, §i marea epocä a Unirii
nationale ce Incheie desvoltarea de pan& acum i deschide o era
noua pentru destinele nearnului românesc i rostul sau In viitor.
Dar mai Mainte de toate, sa ne lämurim asupra punctului de
plecare al istoriei române, asupra inceputului ei.
«Originea nationalitatii românen zice renumitul linguist Miklo-
sich In cercetärde sale asupra limbif române§ti «plena din
«timpul depärtat când piciorul Rornanului a dint prima data pa-
«mântul Illyricului.»
In adevar, prin cucerirea rornana a tinuturilor ilirice dela termul
rasaritean al märii Adriatice pänä la Dunäre, locuite de vechii

www.digibuc.ro
 EDItiTA DELA 14 MAID 010 A

strAbunii Albanezilor de astAzi, cucerire inceputA Inc& din timpul

Republicei (In epoca rAsboaelor punice §i macedoniene) si des&-
vârsitA sub Octavian August, s'a aruncat prima semântA a natio-
nalitAtii române in provinciile dunArene dintre Adriatic& si marea
NeagrA.
Pentru rAspAndirea elementului roman in Illyricum i romani-
zarea acestei provincii er& de InsemnAtate hotAritoare imprejura-
rea ck la impArtirea imperiului intre potentatii triumviratului al
tara Ilirilor supusi fu unitA cu Occidentul latin atribuit lui
Octavian, a cArui parte er& Italia, Gallia, Hispania si Illyricum.
In aceastA Unire administrativA, legaturile riaturale dintre Italia i
termul rAsäritean al marii Adriatice au devenit cu atât mai strânse
si cu atAt mai hotáritoare pontru expansiunea elementului roman
la rAsArit de AdriaticA i pentru romanizarea provinciilor dunArene.
In Illyricum, cea dintâiu provincie rAsAriteand cucerit& pentru la-
tinitate, ,rornanizarea a p&truns de timpuriu, mai ales pe litoralul
adriatic cu partea din basinul DunArei; iar In partea de miazAzi,
uncle influenta latin& se incrucis& cu cea greack predomnitoare in
sudul peninsulei chiar si sub stApânirea romank s'a pAstrat un
rest semi-romanizat al vechiului neam iliric, poporul semi-romanic
al Albanezilor, neam inrudit mai aproape cu Românii.
Illyricul astfel cuprins in' sfera latin& urmând s& fie baza pentru
expansiunea elementului roman la DunAre, roManizarea a inaintat
de ad in provincille durarene din rAsArit, intinzându-se pâra la
marea Neagr& i pánA in Carpati. In aceastA legAturk provinciile
romane dela DunAre, cucerite elernentului latin plecând dela ter-
mul iliric al Adriaticei, au fost cuprinse, ca unitate geograficA si
etnick cum i sub raportul militar si administrativ, sub denumirea
general& de Illyricum.
La DunArea rAsáriteank in pärtile locuite de neamuri de se-
mintie tracA, aproape Inrudite cu Ilirii, limba romara a pâtruns
mai intAiu dup& cucerirea Moesiei, tara dintre DunAre i muntele
IIemului, cuceritA deflnitiv in domnia lui August. Tot atunci, oastea
roman& a cAlcat prima dat& pArnântul Daciei dela nordul fluviului,
unde rAsboinicii Daci, de acçeas semintfe si limb& (óp.6.14.o.ntoc) cu
locuitorii supusi ai Moesiei, nelinistiau nouAle hotare ale Imperiului.
Oastea lui August, inaintând pAn& la Mures, sill pe reprirnatul ve
ein sA tin& apoi mai mult timp pace si sA respecte temutul limes
roman. Raporturile pasnice cu Irnperiul erau potrivite sA favori-

www.digibuc.ro
4 k'EDINTA DPLA 14 MAIII 1919

zeze i un inceput de, infiltratiune latiná .1a nordul Dunärei, Pica

lnainte de asezarea stäpânirii romane In aceasta parte.
Dad', mai int&iu sub August, la Inceputul erci crestine, a fost
plântatä vita latinä, la Dimare dela care a purees formarea natio-
nalitatii române, apoi Intemeierea poporului rornânese In patria
sa istoria, nu s'a fäcut decât un secol mai tärziu prin geniala
creatiune a lui Traian, cuceritorul Daciei. Cucerirea si colonizarea
Daciei, incheind expansiunea elernentului roman spre räsärit, a In-
deplinit stabilirea lui definitivá la Dunäre i In Carpati, unde se
va desfäsurà vieata si istoria poporului românesc, rámas veghe a
latinitätii la marginea nord-esticä a lui orbis Romanus.
Intru apärarea acestei pozitiuni expuse contra barbariei din miazà-
noapte i räsä,rit, Traian a luat mäsuri exceptionale. El aduse In
Dacia cucerith un extraordinar de mare nurnär de colonli din toate
pärtile Imperiului spre a populà tarinele i orasele (ex toto orbe
Romano infinitas copias hominum transtulerat ad agros et ur-
bes colendas), dupa ce in .urma crâncenului räsboiu, sustinut de
Daci cu admirabilä vitejie in lupta pe vieata i pe moarte, tara fu-
sese In mare parte istovitä, de oameni (viris exhausta).
Tara cuceritä la nordul Dunärei se intindeä, Intre Tisa i Nistru
cu termul märii Negre pan& la gura Bugului, unde vechea colonie
greceascä Olbia erà punctul extrem al stápânirii romane in aceastä
parte. Totus teritoriul colonizat mai intensiv, dupa márturiile isto-
rice si arheologice, cuprindea nurnai Oltenia cu malul rásáritean
al Oltului, Banatul si Ardealul, In intindere aproximativá de 1000
mile romane (1500 km.) In circumferintä.
Pe acest teritoriu, colonizat i roManizat in timpul stapânirii ro-
mane de peste un secol i jumätate, s'a pus temelia poporului ro-
mânesc In Dacia lui Traian. El s'a format In unitate teritorialä
etnica cu elementul roman din provinciile dela sudul Dunarei si In
legAturá neintrerupta cu lumea latinä, din Occident. Aceastä uni-
tate s'a mán tinut i dup5, ce Dacia a fost pierdutil pentru Imperiu
la inceputul náválirilor, când o parte a populatiunii romane din pro-
vincia lui Traian, cedatá Gotilor ca federati ai Imperiului, fu strä-
mutatá de Aurelian peste Dunäre, In provincia numitä de atunci
Dacia Aurelianä, asezatä drept In fata Olteniei. Legaturile etnice
Intre ambele maluri, favorizate i prin raporturile federale ale Go-
tilor i apoi ale Gepizilor din Dacia cu Imperiul, au durat 'Ana
la asezarea, Slavilor i Bulgarilor la miazäzi. de Dunäre, in secolul

www.digibuc.ro
204 EDINTA DELA 14 MAIII 1919

al VII-lea, când se incheie faza de formatiune a nationalitätii ro-

mâne in legäturä cu latinitatea hitreagä.
Chestiunea originilor" românesti a fost mult discutara, de un se-
col si ceva incoace. Traditiunea istoricä despre originea Românilor,
constatatN mai intâiu la scriitori bizantini din secolul al XI-lea si al
cum si la cei dintâi cronicari ai Ungariei din sccolul al
XII-lea si al XIII- lea, ca si in acelas timp in cancelaria
consider& in general pe Români ca urmasi ai Romanilor sau ai co-
lonilor romani din pártile Daciel; un scriitor bizantin din secolul
al XI-lea Ii pune chiar in legaturä ea cucerirea Daciei de Traian,
cunostinth co reapare apoi in istoriografie WA dela secolul al XV-
lea incoace, din epoca Renasterii umaniste (mai intâiu la Enea Sil-
vio si Bonfini). Si traditiunea nationalk cum o aratä cronicile indi-
gene si alte märturii, a pästrat constiinta originii romane; cAlu-
gärii din mänästirea Deal stieau sä spunä unui vizitator italian
(Francesco dalla Valle), la 1532, eh eTraian Impäratul, cucerind
aceastä arä, o irnpärti ostasilor säi i o facii colonie de Romani».
Aceasta traditiune istoricg, mai mult sau mai putin desvoltath
prin studii ulterioare, a .fost general admisä in ist,oriografie pânä
spre sfârsitul secolului al XVIII-lea. Numai de atunci s'a scornit
teoria imigratiunii Românilor dela sudul Dunärei, ca popor format
in peninsula Balcanick de uncle ei ar fi populat in evul mediu
Dacia Traianä, exact in Intinderea stápânitä de Romani si päräsitä
de ei cu mai =lie secole mai inainte. Controversa istoria ce
aceastä ipotezá prea indrázneatä a provocat In cele din urmä a
adus incontestabil un serviciu insemnat chestiunii, in jurul cäreia
nu s'a Inchis incá definitiv discutiunea. Insä färä märturii directe
in sprijinul unei transmigratiuni de acest fel, cari pänä acum n'au
putut .fi produse, nu putem päräsi tärâmul real al traditiunii isto-
rice, adeveritä chiar dela cele dintâi marturii asupra Romänilor ca
popor propriu.
A$ 'a find, punctul de plecare al istoriei române, desfäsuratä pe
pämântul Daciei Traiane locuite de RornAni, nu poate fi altul de-
cât cucerirea romaná ce a pus temelia poporuiui românesc in
tam care este patria lui istoricA i unde s'a desvoltat Statul natio-
nal al Rornânilor.
Dar si .1a miazäzi de Dunäre triíeste din vechime o ramurä mai
puVn numeroasä, a neamului rornânescl ramurá ce s'a manifestat

www.digibuc.ro
 §EDINTA DELA 14 MAID 1919 205

mai putin In istorie In mod activ. Inceputurile acestor Rornâni pleaoa

invederat dela cucerirea si colonizarea romanä a provinciilor iliro-trace
dela sudul Dunärei, unde ei s'au format ca nationalitate In unitate
teritoriala cu fratii for dela nordul fluviului. Invaziunile Slavilor si
I3ulgarilor i-au silit Intr'un timp când «sänge curgeä da apa»
sa se retragh spre miazázi, in muntii Hemului, Macedoniei, Epi-
rului i Tesaliei, unde se gäsesc pe urmä locuintele lor in**Imperiul
bizantin. Ina, In secolul al NI-lea, I3izantinii stiau cä locuintele mai
vechi ale acestor «Vlahin au fost In pärtile de miazänoapte ale pe-
ninsulei, lângä Dunäre si Sava, de unde ei s'au mutat spre miazazi.
Asezarea Slavilor si Bulgarilor In peninsula Balcanicä, a despär-
tit cele douä ramuri dela nordul si dela sudul Dunärei ale nea-
mului românesc, izolându-le una de alta ca si de Occidentul latin.
Doar In partea unde Carpatii si Balcanii isi. Intind mâna prin Por-
tile-de-Fier ale Dunärei, sra mai pästrat câtva timp vreo legaturá
teritorialä Intre fratii dintr'o parte si dintr'alta; InSA, legAtura ce
a existat pänä atunci cu Occidentul latin a fost ruptä cu totul.
Pânä la asezarea Slavilor In pärtile de miazánoapte ale penin-
sulei Balcanice, la inceputul secolului al VII-lea, provinciile ocu-
pate de ei Intre AdriaticA i marea NeagrA, romanizate in curs de
sease secole de stäpânire romanä, erau locuite de o populatiune
romanicä. Limba roman& era aol limba terii (ircyji)pv.4 T),(Int.ch,
ircucpclya ywri7), limba oficialä In Stat si Bisericä (episcopatele dela
Dunäre cu arhiepiscopatul Iustinianei-Prime erau latine), limba
de comandä In armath. Ea fu Inlocuitä, ea limbä oficialä a Impe-
riului si In armatá, prin cea greacä, In domnia lui 'Foca (602-610),
chiar pe timpul când provinciile dunärene furá pierdute cAtre Slavi,
rämânând In stapânirea efectivä a Imperiului numai partile meri-
dionale ale peninsulei, unde erà predomnitor elementul grec.
PAnä la aceastä epoeä despärtitoare intro perioada rornanä
cea urmatoare, fonmatiunea esentialä a limbii românesti, ca
limbh deosebitä de cea latinä vulgará si de celelalte limbi rornanice,
era indeplinitä. Ea s'a format pe ambele rnaluri ale Dunärei, In
unitatea teritorialä de 'Ana atunci, ca limb& unitark diferenVatä
doar in dialecte. Faptul cá, din elementele slave intrate In limbä,
numai trei cuvinte au suferit modificarea grupului an devenit romä-
neste ân (precum roman din romanus), (1) pe când In celelalte cuvinte
de origine slavá s'a phstrat an nemodificat, aratä cä limba româ-
1) Japan (moynarixi, smankinei (cxnweraita), stanei (cram). Stapan (clop Cihac, element
slay`, este, dupfi Miktosich, de origine albanezit (stopan),

www.digibuc.ro
20G EDINTA DELA 14 MART 1919 7

neascä. 6rà la sfârsitul acestoi faze de modificare fonetica când

a inceput sa imprumute elemente slave. Influentei nurnelui de Ra-
man, cum se numiau locuitorii gásiti de Slavi in proviinciile du-
närene, e de atribuit negresit si forma Ramene (pormenE) pentru
Romani ce intâlnim In texte paleo-slave. (1)
Astfel se stabileste ci formatiunea nationalitätii române in pro-
vinciile romanizate dela sudul Dunärei ca si îi pacia Traianä, co-
lonizatä In mare parte cu element roman din aceste provincii, s'a
indeplinit, In unitate teritorialá cu latinitatea IntreagO, pânä la
epoca asezärii Slavilor In peninsula Balcanicä, la inceputul secolu-
lui al VII lea. In aceastä perfoadä de formatiune, Românii au pri-
mit si crestinismul, cum arata terminologia crestinä, de origine la-
tinä, formatä duriä, regulele fonetice ale limbii românesti. Invaziu-
nea Bulgarilor turanici, slavizati In cele din urmä. In mijlocul Sla-
vilor supusi de ei, si intemeierea Statului bulgar la Dunáre, spre
sfârsitul secolului al VII-lea, au urmat s. desavarseascá, izolarea
deplinO a elementului român din Dacia Traiana, ramas apoi in
afar& de orice legAtura directä, cu Imperiul i cu lumea
AO se incheie prima fazá, de mai mult sau mai putin sease se-
cole a istoriei române, timpul de formatiune a nationalitatii ro-
mane pe ambele miluri ale Dunärei. Ea este caracterizatä prin
puterea creatoAre a Imperiului roman, in care si sub a cárui in-
fluentá s'a nOscut poporul românese, format ca nationalitate in ne-
Intreruptá unitate teritorialä, cu Occidentul latin.

II

Faza urmátoare, cuprinzând de asernenea aproximativ sease se-

cole, e caraoteniztä prin Inceputurile de organizatiune politicA a
poporului românese pânä, la formarea Statului national, sub influ-
enta predomnitoare a Statului bulgar In prima jumätate a acestei
faze, apoi a Regatului ungar In a doua jumätate.
Intro popoarele naválitoare la Dunäre cari au schimbat rapor-
turile politice si etnice in provinciile romane ocupate de ele, Bul-
garii turanici au fost cei dintâi cari au intemeiat aci un Stat de
duratä mai lungá (679-1018). Asezându-se In Moesia, dup5, ce
aceastä, provincie fusese ocupatä de Sloveni si apoi nominal din nou
1) MikIosich, Lexicon palaeo-slovenico-grcfeco-latfaunt (1662-1865), pp. 146 (row.), 805
(popvktimix): poIrmule mum.

www.digibuc.ro
8 ?EDINTA DnLA 14 KAIU 1919 207

supusa Imperiului Romaniei, ei au luat-o in stapanire ca federati

ai Imperiului, care le-a cedat-o sub aceasta forma conyentionala.
In lupte ulterioare cu BizarUul, Statul bulgar s'a Intins si la mia-
zazi de Balcan, pan& in Macedonia, Epir i Tesilia de Nord, cu-
prinzand aproape tot teritoriul locuit de Romani in peninsula Bat-
canica. Slavizandu-se in mijiocul Slovenilor supusi cu cari s'au
contopit dup& crestinarea lor, 13ulgarii au urmat sa exercite asupra
neamului românesc, prin Stat i Biserica (cu limba bisericeasca
oficialä cea sloveneasch), in cea mai mare parte acea influent&
slay& ale carei urme au ramas intiparite organizatiuni-i românesti
ulterioare, atât politice cat si bisericésti. Aceasta influenta s'a ma-
nifestat si la nordul Dunarei, asupra Românilor din Dacia lui Traian.
Ad, puterea Avarilor turanici, cari pe urma Hunilor congeneri
luase in stapânire Dacia, dup& Gepizii germanici, fu frântä de
Carol cel Mare, la sfarsitul secolului al VII1-lea. Intirtzând Impe-
riul Francilor pâna la Dun'áreQ, de mijloc si pan& la Sava, in ve-
chea Pannonie, de unde scoase pe Ayari, Carol sparse si centrul
lor dintre Dunare i Tisa, uncle apoi se OA epustietatea Avarilor».
Rämasitele lor la rasarit de Tisa fur& nimicite de Bulgari in unire
cu indigenii numiti «captiyii Avarilor» 'Apcipm ulyjicaurcor,
intre cari, in secolul al V1I-lea, se gasesc «crestini romani»). (1)
Pe urma, Bulgarii sunt aratati, in marturii contemporane, ca
vecini räsariteni ai Frâncilor. In asa conditiuni, Statul bulgar dela
sudul Dunarei a cuprins In sfera puterii sau influentei sale si par-
tile Daciei liberate de sub Avari, care influent& covarOtoare a
urmat a se manifestà, mai mult sau mai putin, in toate tinuturile
locuite de Romani, si dincolo si dincoace de botarul dunärean.
Când Statul bulgar era in culmea puterli sale, yenira Ungurii,
la sfârsitul secolului al IX-lea, s& puna davit& egemoniei lui la
nordul Dunarei. Noii nay/Mori turanici, ocupând «pustietatea Ava-
rilor» si Pannonia sloyeneascä dependent& de Irnperiul Francilor,
cu tara Slovacilor cuprinsä in Statul moray, supusera succesiv
partile Daciei dintre Tisa i Carpati. Ad ei gäsira, dupa märturiile
celor mai vechi cronici rusesti i unguresti, o populatiune corn-
pus& din «Vlahi i Sloveni,» cu alcatuiri politico nationaka pe cari

1) Suidae Lexicon, ed. Bernhardy (1853), I, 14, 1017. Cf. Acta S. Demetrii (din
secolul al IX.lea), ed. Migne, Patrologia Vraeca. t. 116, p. 1361 s. u., unde ash numitii
acaptivi ai AvarilorD, cari se compuneau din ocrestini romani» strAmutati (in secolul al
VII-lea) din Imperiu la nordul DunArei si din indigeni convertiti de acestia la crestinism,
prau cunoscuti ca uniti cu Bulgarli contra Avarilor.

www.digibuc.ro
208 EEDINTA DELA 14 MAW 1919 9

le-au supus in mai multe lupte. Pe acesti Vlahi, cronicarii un-

guresti ii prezintä, dupä, traditiunea istorica ce le era, cunoscutá, ca
fosti acoloni si pastori ai Romanilor» (Romanorunt coloni et pastoreg.

Secolul de liniste ce a urmat in Dacia, dupa risipirea Avarilew

panä, la invaziuneat, Ungurilor, a creat aci conditiuni deosebit de
priincioase pentru prosperarea i desvoltarea nationalä a elementului
roman. Nouale conditiuni de vieata ale populatiunii hberate de
jugul barbar au urmat s atraga, dupa toata probabilitatea, si ele-
ment roman dela sudul Dunärei, pus In miscare prin invaziunea
slavo-bulgara i strâmtorat prin stapânirea strain& ca i prin traiul
greu in muntii ce i au ramas singurul adapost.
Intärit prin admigratiunea dela miazazi, elementul roman din Da-
cia, cat s'a mantinut si format aci dupa páräsirea provinciei- sub
Aurelian, a sporit çà Incat a putut sä, absoarb5, cu totul pe Slo-
venii conlocuitori, .veniti mai ales cu invaziunea Avarilor In secolul
al VI-lea si gä,siti aci Inca d Unguri. Dela acesti Sloveni ne-au
ramas, In mare parte, elementele slaVe In limb5, i numeroasele nu-
miri topografice de origine slavk raspandite peste tot teritoriul
Daciei, ca märturie a existentei lor de altadata.
Cand Ungurii au patruns in Ardeal, locuit pe atunci do «Vlahi
Sloveni», Vlahii, numiti inainte de Sloveni In cronicile respective,
erau aci populatiunea principalä, cum de alminterea ii aratä cro-
nicile unguresti i in raport cu Secuii.
Pe când In Carpati, pe teritoriul colonizatiunii romatie, elernentul
roman, Intärit prin admigratiunea dela miazazi ce a urmat sa ho-
tareasca romanizarea Daco-Slovenilor cari ne-au lasat atatea urme
in limba si toponimie, a sporit asä, incat e aratat ad ca precum-
panitor la venirea Ungurilor; In peninsula Balcanick unde mai
inainte elementul latin erà atât de numeros ca populatiune a terii
(int-L6pcw) In provinciile dunarene, el a scäzut pariä, la r5,mäsita
Macedo-Românilor de astäzi, Mr& a lash, urme insemnate In limba
Sarbilor si Bulgarilor. Acest raport invers In desvoltarea etnogra-
flea
. la nordul si la sudul Dunärei, dupa asezarea Slavilor i But-
garilor In peninsula Balcanica i dupä, desfiintarea stapânirii Avari-
lor In Dacia, nu putea sä, fie deck urmarea acestor prefaceri aclanci
In conditiunile de vieata ale elementului roman de o parte si de alta.
In secolul dintre risipirea Avarilor si invaziunea Ungurilor s'au
putut face i cele dintâì alcatuiri de organizatiune politich proprie
la Romanii din Dacia. Ea pare sa fi fost promovatä i prin ele-

www.digibuc.ro
10 SEDINTA tIELA 14 MA117 1919 209

mentul roman venit de peste Dunäre, care aducea o culturä cet&-

teneasca mai desvoltatä, format& Indelung In Imperiu.
Vechea organizatiune nationalä a Rornânilor era cea judeceascä
sau cnezeascä, pe care cele dintAi rnärturii certe o aratá si la Ro-
manii din Dacia si la cei din peninsula Balcanicà. Ei träiau sub
conducatori nationali, numiti judeci sau, cu nume slay, cnezi (In
doournente sarbesti: lalE31k; In documente unguresti: kenezii, ia-
dices vet kenezii). Aceste de,numiri vechi s'au pästrat panä tárziu:
In documente românesti, ujudeci» i «onezi»,. ou acela§ inteles,
insemnând judecAtori sätesti sau mosneni (ca urmasi de fosti
judeci sau cnezi); In Banat, inc.& si astäzi primarii sätesti se nu-
mesc chinezi (sau chineji).
Vechii cnezi sau judeci ai Românilor erau insà, ceva mai mult.
Documentele medievale unguresti Ii arata ca conducátori si Jude-
cätori nationali ai satelor românesti autonome (villae olachales) de
pe domeniile coroanei (mai rar si mai tarziu, si pe domenii private),
de obiceiu ereditari si asimilati In cAtva nobililor. Mai multe sate
cnezesti sau acnezate» (kenezatus) gäseso unite Intr'un district
autonom, cu drept propriu românesc recunosdit din vechime (an-
tiqua lex clistrictuum volachicalium), formând o etarä» (terra), In
uncle pArti, sub conducerea unui voivod (ridicat dintre cnezii mai
cu vazà). Cnezii romani earl treceau la catolicism sau se distingeau
prin merite pentru Stat, mai ales In räsboae, deveniau nobili
proprietari ai posesiunilor lor cnezesti (possessiones keneziales),
contopindu-se astfel cu nobilimea ungureascä, In care multi erau
de origine româneasca (nobiles olahi). Atari familii de cnezi ro-
mâni trecuti In clasa nobililor au dat Ungariei pe ilustrii Corvini, pe
arhiepiscopul primat Nicolae Olah si multi alti bärbati Insemnati.
eJudecia», dupa numele ei latin, erà o mostenire romara: ea
ne reaminteste organizatiunea comunalä autonomä a coloniilor si
muncipiilor romane, conduse pie duamvirir iuri dicundo, adecä
«judeci»., (iudices). Aceastä institutiune a urmat s& se pästreze,
cum se vede, ca organizatiune autonomä a Românilor sub st&-
pâniri strAine, adaptându-se nouillor imprejuräri. Sub influent&
slavä, care va fi atins intru cAtva si institutiunea Insas, s'a intro-
dus denumirea slavA, sub forma mai tArzie cnez (paleo-slav 101A3k
.principe), alAturi de vechea denumire româneascA jadece (mai târ-
ziii din plural gjudecin, sau judo») i cu acelas inteles,
neobisnuit la Slavi. Din aceasta veche institutiune româneasc4 s'a

www.digibuc.ro
210 *EDINTA DELA 14 MARI 1919 11

desvoltat, probabil, i voivodatul românesc, prin unirea mai multor

judecii sau cnezate sub conducerea unui cap de judeci sau cnezi,
cu atributiuni analoge, numit cu termin slav voitjod cu
Inteles deosebit de voievoda la Slavi), aläturi de denumirea ro-
mâneasca domn.
Organizatiunea judeceascä sau cnezeascl-voivodalä, care se gä-
seste In Regatul ungar numai In partile locuite de Români intro
Tisa i Carpati (dela cari au Imprumutat-o i Rutenii conlocuitori
In regiunea Tisei superioare), erà Invederat anterioarä cuceririi un-
gurestl. Cam astfel de, voivodate, alcAtuite din uniuni de cnezate,
so pare c5, erau «ducatele» Vlahilor ii Slovenilor pe cari, dupä
crotlicile unguresti, Ungurii le-au gäsit in. pärtile Daciei ocupate de
ei. Ele fiind supuse de Unguri, urmele lor s'au pilstrat In organiza-
tiunea autonornä a Românilor sub stäpânirea ungureaScä, pan& in
secolul al NVI-lea, cu vechile lor denumiri ce s'itu perpetuat si
dupä desfiintarea acelei organizatiuni.
* *

Regatul ungar catolic, intemeiat la a. 1000 prin crestinarea Un-

gurilor sub egida Bisericii latine, in vrerne ce Statul bulgar fu
desfiintat prin Bizantini cari si-au Intins stäpánirea pänä la Dunäre,
a inlocuit influenta bulgarä, la nordul fluviului, pänä atunci Inca'
sustinutä mai ales prin. Biserica. El a determinat apoi istoria po-
porului românesc lu vechea Dacie, unde tinuturile locuite pe atunci
de Români au fost, In. cea mai mare parte, cuprinse in noul Stat
turanic ce se alaturà de civilizatiunea crestinä occidentalä.
Ultimele voivodate cunoscute dintre cele gäsite de Unguri Intre
Tisa i Carpati au fost supuse de ei, dup5, cronicilo unguresti
alte märturii, sub Stefan cel Sfânt, Intemeietorul Regatului si al
Bisericii latine In Ungaria. Un atare voivodat s'a mäntinut pänä,
atunci In Pkanat, cu populatiune crestinä de- «rit green si In legl-
turisbisericesti cu episcopatul «grec» (fost bulgar) din Vidin ; altul
e mentionat, ca «ducat bulgar» (probabil pentru legAturile cu sta-
tul i Biserica bulgarä), In pärtile muntoase (sud-estice) ale Ardea-
lului, unde a,poi se gäseste tinutul autonom «tara Românilor» (terra
Blacorum) i de unde traditiunea noastra istoricA aduce pe legen-
darul Negru Vodä ca descAlecátor al Terii-Românesti.
Prin supunerea acestor voivodate, Regatul ungar, Intinzandu se
plinä la Carpatii rásäriteni, a 'urmat sä cuprindä In sfera influentei
$ale si pärtile rornânesti dincoace de munti, unde mat ales Oltenia,

www.digibuc.ro
12 DINTA DELA 14 MADJ 1919 211

erà din vechime tarA româneascA, cunoseutA ca atare (dupA docu-

mente unguresti ì papale) sub numele de tam Severinului.
Pe când dincolo de munti, Ungurii, ca singurul popor din câte
au adus valurile nAvälirilor In pärtile llaciei, au fost capabili
infiinteze o organizatiune pólitica durabilá, pe temelia datä prin
formatiunile ce ei au. gäsit acolo si le-au supus; dincoace de munti,
Roinânii au fost aceia cari, prin Intemeierea celor douA Principate
surori Tara-RomâneascA si Moldova, au dat terilor acestora Insem-
nAtate istoricA, cucerindu-le pentru civilizatiune din mânile barbariei
milenare a nävälirilor. CArnpia räsäriteanA a Daciei rAmAsese,
dupä retragerea legiunilor romane, pustiu loc de trecere a hor-
delor barbare de pe vremuri, pânA ilând Românul crestin, adapos-
tit In pArtile de peste munti si do peste Olt ce au fost colonizate
si rornanizate sub dominatiunea romanA, venì s o lea in stApAnire,
descAlecând sate si orase i Inflintänd voivodate cari s'au consti-
tuit in Stat, alcAtuind cele douA Principate românesti.
Dupä traditiunea noasträ istoricá, ambele teri Isi trag originile
de peste munti, de unde, dupA toate versiunile ei, ele au fost
descalecate i intemeiate ca State de &Mr() voivozii descAlecatori,
Tara-RomâneascA mai Intâiu, Moldova mai pe urrnA. Insä in Tara-
Româneascä, descalecatul din Ardeal se märginià, dupä tradipunea
pAstratä In cronicile noastre, la partea dela räsärit de Olt; iar
partea apuseanA, Oltenia, e arAtatA ca find descAlecatA cu emultA
vreme» mai Inainte, de peste DunAre, ca si pärtile românesti diii-
colo de munti, «izvodindu-se de Rornânii carit s'au despArtit de
Romani», cum zice cronica.
Traditiunea despre descAlecatul Moldovei din «Tara-Ungureascä»,
in special din «tam Maramuresului» (terra Maramorisiensis), se
adevereste in fond i prin documente contemporane, cum i prin
mArturia cronicilor unguresti. Traditiunea despre descAlecatul mai
vechiu al Terii-Românesti In partea dela räsárit de Olt, de ase-
menea din «Tara-Ungureascá», In special din «tara Românilor».
(terra Blacorum) din Ardeal, pentru .care lipsesc rnärturii contem-
porane directe, se confirmä prin desvoltarea Statului dela munte
spre Dunäre, cum si prin raporturile analoge ale ambelor Prin-
cipate cu Regatul ungar.
FArA sá intrAm ad In amánuntele chestiunii, luam deseälecatul
traditional drept punct de plecare pentru expansiunea româneasch
latemeierea organizatiunii politico rorranos,iti, si in Tara-Romä-

www.digibuc.ro
 $tDINTA DnLA 14 MA113 1019

neasca si in Tara-Moldovei. Acest descalecat a inceput insâ cu

mult mai Inainte de data pus& In cronicile noastre.
Prime le asezari românesti la rasarit de Olt si de Carpati sunt
constatate in secolul al XII-lea. Conditiuni favorabile pentru des-
calecatul de poste munti s'au produs aci numai dupa mijlocul se-
colului al XI-lea. Pan& atunci, câmpia rasariteana a Daciei, unde
s'au perindat toate neamurile navalitoare la Dunare unul dupa altul,
6rà ocupaia, .dela sfärsitul secolului al IXlea, de- neamul turc al
Pecenegilor. Pe la mijlocul secolului al XI-lea, hordele lor stapâ-
nitoare mutându-se peste Dunäre, Moldova si partea rasäriteana a
Terii-Românesti au trecut sub stapâniyea nominala a Cumanilor,
nearn de aceeas semintie, ¡Ara ca ei sä se aseze aci In mod sta-
tornic, ramânând c,u centrul puterii lor hare Don si Nipru.
In acelas timp, cucerirea Ardealului fortáreatá naturalä a
românismului In tirnpul navalirilor de câtre Unguri, Indeplinitá
In secolul al XI-lea, si asezarea consecutiVa a Secuilor la hotarele
rasaritene, ca colonii de grâniceri, colonizare urmata de aducerea
In tar5, a Sasilor pe la mijlocul secolului al XII-lea, i unii i altii
ca natiuni privilegiate In Stat, strâmtorau vieata Românilor peste
munti. Astfel stramtorat, eleinentul rornân din Regatul ungar tri-
mite& excedentul sau de populatiune cucereasca alth tar& la
miazázì i rásarit de Carpati, unde descalecatorii gäsiau pasuni
Intinse pentru turmele lor i pamânt bogat roditor pentru plugul
}or. Si ash, ainceputau a face tar5, noua», cum zice traditiunea des-
calecatul ui.
Descalecatorii aduceau cu dânsil si vechea br organizatiune na-
tionalä, sub judecii i voivozii lor. Ash s'au infiintat cele dintâi ju-
decii sau cnezate i voivodate românesti In partile descalecate din-
coace de munti. Peste Olt, In vechea tara rornâneasca a Severinu-
lui, ele existau mai demult, cum aratá si tradiOunea descalecatului,
punând Inceputul organizatiunii nationale a Olteniei cmultá vremen
inainte de descalecatul de peste munti al pártii dela räsarit de Olt.
Cele dintâi organizatiuni politico in Tara-Româneasca, constatate
documentar pe la mijlocul secoluluf al XIII-lea ca existente de
'mai Inainte, erau ca .si voivodatele Românilor de peste munti
precum le arata documentele unguresti: voivodate alcatuite din
uniuni de ene'zate, cum se vede mai ales la voivodatul Românilor
din tam Severinului (terra Zeurini), dup5, cunoscuta diploma a
regelui Bela IV din 1247 pentru ordinul Hospitalierilor Ioaniti.

www.digibuc.ro
14 1,t1111',1 13ELA 14 MA/11 1016 21.8

De acelas fel era, probabil, si voivodatul romAn dkn tara Mun-

tene9.scâ (terra Transalpina, mai inainte Cumania) dela rägrit
de Olt, constatat In acelas timp.
Abia, pe la sfarsitul secolului al XIII-lea se face unirea celor
doua voivodate In unul singur, unie push, in cronicile terii la
a. 1290 si atribuit4 legendarului descMecAtor Negru Voda. Ca cel
dintâiu «Oomn singur stapanitor a Loath, Tara-Româneasca», martu-
riile Gontemporane ca si pomelnicele mai vechi din tail arata pe
Basarab Voivod, Intemeietorul dinastiei I3asarabilor si al Principa-
tului unit, cu scaunul -de domnie la Arges.
Dad, intemeierea Statului a purees dela descalecatul de peste
munti, totus organizatiunea lui arata influenta bizantino-bulgará.
Aceastä influentä se datoreste, pe laugh, elementele primite direct
din Bizant, mai ales Imperiului vlaho-bulgar al Asanilor din peninsula
Balcanick Intemeiat spre sfarsitul secolului al XII-lea, cu care Stat
v oivodatele din Tara-Románeasch, au ihtrat in oarecari leghturi po-
litice si bisericesti, sub dinastia româneasch, a Asanilor, aimparati
ai Bulgarilor si Românilor» (Bulgarorum et Blacorum), dinastie
domnitoare pana dupg, ibijlocul secolului al XIII-lea.
In Moldova, primele organizatiuni românesti, Inffintate, odatä cu
descalecatul 0 peste munti, sub enezi si voivozi teritorialf, nu
s'au putut constitul ca Stat decht abià duph, mijlocul secolului al
XIV-lea. Nävalirea Tätarilor, cari dupä Cumani au luat In stäpâ-
nire aceasta tara pentru mai bine de un secol, a oprit aci organi-
zarea Statului national, pânh, când. hordele thläresti au foSt scoase
din Orb% de ostile Ungariei, In cari au luptat si Românii de pe,ste
munti (pe la 1345-1346). Duph, o prima incercare a lui Dragos
Voda din Maramures de a lútemeià apoi un voivodat In «tara Mol-
doveiv, In atârnare de Regatul Unc,ariei, Bogdan, voivodul Roma-
nilor din Maramures, trecand cu sama din cnezii si oamenii sai
dincoace de munti, a lntemeiat P ncipatul Moldovei ca Stat inde-
pendent si dinastia rnoldoveneasc5, a Bogdan-Musatinilor, cu seau-
nul de domnie la Suceava. Anul 1359 ce cronicile moldovenesti
dau pentru decälecatul terii, atribuit de traditiune lui Dragos Vodá,
concorda cu Inceputul domniei lui Bogdan Voivod.
Ambele Principate surori au fost Intemeiate In lupte cu Regatul
Ungariei, care face& pretentiuni de suprematie asupra tinuturilor
deschlecate de peste munti. Faptul eh Românii din Regatul ungar
s'au Intins dincoace de munti a dat Ungurilor motivul de a
socoti «partile transalpine» (cum ei numiau tinuturile roma-

www.digibuc.ro
211 W)ir4TA DELA 14 MAIO 1019

nesti de dincoace) ca dependente de Regat. Aceste pretentiuni

se lntemeiau pe dreptul feudal din evul mediu, dupä care orice
teritoriu ocupat sau cucerit de un vasal era socotit ea luat de el
In stärânire in nurnele suzeranului.
In räsboiu eu Ungurii pentru pretentiunile de suzeranitate, Ba-
sarab Voivod, la sfârsitul domniei sale Intemeietoare, Invingator
asupra regelui Carol Robert, la 1330, apoi si Bogdan Voivod, In
repetate lupte, au consacrat intemeierea terilor lor ca State inde-
pendente.
Unirea sub o singur 5. domnie a voivodatelor mai vechi alcatuite
din uniuni de cnezate, intemeierea dinastiilor nationale i cucerirea
neatârnärii In lupte vitejesti contra suprernatiei unguresti, aceste
fapte au indeplinit intemeierea Statului .naVitnal, si in Tara-Roma-
nease5 si In Moldova.
Cu aceastä epoca Intemeieloare, dup5, sease secole de rezistenta
a poporului românesc sub stäpânirile i influentele sträine ce au
conditionat desvoltárea organizatiunii lui politice pan& la formarea
Statului national, istoria roman& Intrá In a treia fazá, a desfäsurftrii
sale, cea a Statului roman.
III

Faza din urm5,, Incheindu-se, de asemenea dupà sease secole,

cu Intregirea Statului national prin 'unirea tuturor Românilor din
cuprinsul Paciei Traiane, prezintá, ea i cea precedent5., dotia pe-
rioade de câte trei- secole, fieeare eu desvoltarea ei earacteristich.
Prima perioada e caracterizatá prin domnia dinastiilor nationale
In ambele Principate, a Basarabilor in Tara-Româneasc5, a Bog-
dan-Musatinilor In Moldova. Ea se Incheie cu unirea trechtoare a
terilor surori sub Mihaiu Viteazul, ultimul din randul domniilor ce
pânà atunci, in ambele Principate, s'au succedat In continuitate di-
nastica, in linie barbâteascg, aproape neIntreruptä,
Ideea dinastica ce caracterizeazá aceastä perioadá era fundamen-
talá pentru conceptiunea Statului panä in domnia lui Mihaiu Viteazul.
In negociatiunile acestuia cu Imparatul Rudof II, a cárui suzerani-
tate ca Impárat roman si rege al Ungariei o recunoscuse, punctul
principal al cererilor formulate de dânsul erk domnia ereditarä, cu
drept de mostenire asi pre feciori si pre fete» In Tara-Româneasca
si Atoldova, iar In Ardoal (cu partile pan& la Tisa ce le-ar cuceri In
vlitor dela Turrei) numai in linie bárbäteascá. Erà o conceppune

www.digibuc.ro
16 SEIMNIA DtLA 14 MA117 1910 L,F)

Intemeiath, pe traditiunea dinastich de panh atunci, cum ea nu se mai

manifesteazh apoi sub Domnii din diferite familii cari färä succe-
siune ereditará au urmat In ambele Principate. Si dacit se mai iviau
oarecari tendinte dinastice, ele au rämas izolate i fära efect: ideea
dinastich, ca idee fundamentalä In Stat, a apus cu ultimul repre-
zentant märet al vechilor dinastii, pânä când Rena0erea nationala
de mai târziu aduse i rena§terea ei.
Epoca lui Mihai Viteazul ca incheiere a acestei perioade e ca-
racterizath i prin faptul cá luptele lui cu Turcii spre a scuturà
jugul suzeranitätii turceqti, la cari au luat parte 0 Domnii Moldo-
vei aliati cu dânsul (Aron Vodá i Stefan Rásvan), au fest ultimele
lupte proprii pentru neatârnare ale Românilor pânsi la rásboiul
Independentei, condqs victorios de Intemeietorul nouhi dinastii a
României 0 al Regatului român.
Luptele pentru neatârnare prin cari s'a Indeplinit Intemeierea
Statului In Principatele surori caracterizeazh Intreaga perioadä a
dinastiilor nationale. Epocele ei culminante duph Intemeiere sunt
domniile lui Mircea cel Bätrân, a lui Stefan cel Mare, a lui Mihaiu
Viteázul. Fiecare din aceste epoce Incheie., la rândul lor, câte
subdiviziune de aproximativ un secol de desvoltare caracteristich
dela o epoch la alta.
Dupä lupte viteje0i ale lui Basarab Intemeietorul i Vladislav
In Tara-Româneasch, ale lui Bogdan Intemeietorul §i Stefan I,
In Moldova, contra pretentiunilor de suprematie ale regilor Un-
gariei, Mircea eel Batran aprincipe lntre cre§tini cel mai vi-
teaz §i cel mai agern, cum II caracterizeazä cronicarul turcesc al
timpului sustine cele dintal räsboae mari ale Românilor pentru
cre0inátate In luptä cu Semiluna. De patru ori Invingátor in räs-
boaele lui cu Turcii sau opunându-le vitejeasch rezistentä, numai
odath Invins i de douh. ori Impart4ind infrângerea cu aliatii creg-
tini carora le-a venit In ajutor, el ilustreazá glorios primul secol
al Statului român.
Dar lupta erá prea inegalä pentru ca el s'o poath sustine ne-
Induplecat pânä la sâr0t. La mijlocul domniei sale, duph 16 ani
de rezistentä In lupte eroice pentru rieatârnare i credinth, istovi-
toare de putere, el Inchelò, pe la 1402, capitulatiunea cu Poarta
otomanä, Invoindu-se sh plateasch tribut, In schimbul crtruia se
garantá autonomia §i integritatea terii. Erb, o nihsurá de prevedere

www.digibuc.ro
2,16 5ED1N1A DELA 14 MAIii 1919

politic& pria care IntelepciUnea lui Mircea a cäuta sá asigure vii-

torul Ora sale de catre o fatal& supunere prin arme.
Secolul urmator, dupa lupte de naturá schimbatoare cu Turcii,
Unguril i Polonii, pentru pretentiunile lor de suprematie, cum
din nenorocire, Inlauntru, este luminat de mareata figurfr a lui
Stefan cel Mare. In cea mai lunga domnie ce a fost data terii lui,
el a dominat scena istoriei române pihi aproape jumatate de secol,
slavit ca erou al neamului românese si al crestinatatii. Toate gu-
rile- te numesc, i toti intr'un &id prea mult te lauda», li scrieb,
papa Sixt IV Chiar cronicarul turcesc II pretueste: «Mare barbat
Turcilor Asemenea, de ai nostri neinvins». Iar un cronicar polon,
intre laudele ce-i acluceau contemporanii, zice : eFostau barbat.,
«care, pentru inima lui cea . mare, pentru Intelepciunea i iscusinta
elui In ale rasboiului i pentru faptele lui räsboinice cu noroc sä-
vârsite, In veci vrednic este sä, se pomeneasca».
Aceste laude Stefan si-le-a câstigat prin rasboaele lui glorioase
pentru neatârnare, prin lupta lui eroica pentru Cruce i civiliza-
tiune crestina, ca i prin faptele marl ale pacii. «Poarta a cretiná-
táiii numià el Moldova sa; usi daca aceasta poarta ar fi pierdutä,
de mine», scrieà el principilor crestirq, «toatä, crestinatatea ar fi
amenintatän. Iar medicul sau venetian, plecand dela patul de
moarte al aparatorului crestinatatii, scrieb: dogelui: «Fereasca
«Dumnezeu ca nu cumva Turcul sä iea aceastä tar* cad atundi
«Polonia i Ungaria ar fi maturate, i 1« urma toga% Italia si
«crestinatatean.
Iata rolul Principatelor românesti In luptele ce ele au sustinut
pentru crestinatate, In epoca lui Stefan eel Mare, ca si mai lnainte
sub Mircea cel Batrân i pe urmä, sub Mihaiu Viteazul, cum si sub
aIi Domni din aceasta perioada eroica.
Dar la sfarsitul glorioasei sale domnii, marele luptator al cies-
tinatatii a lnteles, ca i mai lnainte de dânsul Mircea cel Batran,
di nu puteä sä, lase urmasilor o tarä destul de aparatä In afara
si fibers& inläuntru, decât admitând suzeranitatea turceasca, pe care,
dupà, sfatul säu Intelept, o recunosca fiul sau l3ogdan III, urman-
du-i la 1504 In domnie. Astfel, pe cand celelalte State crestine
din Sud-estul Europei au cazut victimä cumplitel furtuni musul-
mane, Principatele românesti le J.-au supravietuit In greaua lupta,
12rmându-0 farà, Intrerupere o iieata politic& 4 lor proprie si stâncl

www.digibuc.ro
 6DIRTA bEik 14 MAIV 191g 21 7

tiny Indelungat In fruntea cre§tinätátii ortodoxe, drept scut al Bi-

sericii Räsáritului i adápost al traditiunilor ei.
Al treilea secol din perioada dinastiilor nationale prezintá im
)nceput de decadentá, politicA, sub domniile flUor naturali de bomni
In lupte cu pretendenti la domnie, dupä stingerea liniilor legitime
In ambele Principate. In acelaE,; timp, cAderea Regatului ungar (des-
membrat In Ungaria apuseadá Sub Habsburgi, pártile centrale
meridionale sub Turci, i Principatul Transilvaniei sub suzeranitate
turceasCA) a adus cre0erea puterii §i influentei turce.,¡4i, care a
contribuit cu atât mai Mult la decadenta, politic& In Principate. La
sfâr§itul secolului MO, se Inaltk ca o ultimä flkärare strälucitä
a vechilor dinastii, eroul unitätii nationale: Mihaiu Viteazul.
márirea lui incepe cu lupta pentru neat:Amara §i creOinAtate.
Terile române0 erau pentru dânsul «batele §i ayáraturá, a toatä
cretinatatea», cum ziceà, In instructiunile date solilor sai catre Im-
páratul Rudolf, scrise române§te. In lupta impotriva duplanului
cre%inätätii, el &Alit& sprijin la principii cretini §i mai ales la Im-
paratul, capul ligei cre§tine contra Turcilor. Liberându-se de apá-
sätoarea suzeranitate turceasck el recunosca suzerani tatea protec-
toare a Impáratului. Dar politica imperialä i-a fost fatalk
Invingátor asupra principelui unguresc al Transilvaniei Andreiu
Báthory §i asupra Domnului Moldovei leremia Moghila, cari urmau
o politicá turcofilk el s'a Ináltat la gloria de erou al unitátii po-
litice a Românilor, unind sub sceptrul sàu cele trei teri surovi li-
berate de suzeranitatea turceascä. Erá. prima Incercare de a uni
Intr'un Stat national patria Românilor dintre Nistru i Tisa. Dar
unitatea national& Intrupatá de Mihaiu Viteazul, acum 319 ani, erà,
datoritá nurnai sabiei lui §i tinutä numai prin sabia lui, neputând fi
sustinutá de conteptiunea nationalá a acelor timpuri, Inca nepregä-
tite pentru aceasta.
Trädat de generalul Imperial care era Insärcinat sà.-i fie de ajutor
impotriva Ungurilor vrájma§i, Mihaiu cázii jertfä, drept erou al ideii
mântuitoare careia el i-a dat fiinp. El 624 jertfá, pentru ca sä se
implineascá adevárul cuvântului: Nici o idee mare dela care pur-
cede mântuire nu invinge fdrei jerlfd. Cu el cäzii i unitafea In-
trupatä prin dânsul. Ideea Ins& rämâneà vie, ca mo§tenire gene-
ratiunilor urmátoare i protlemä altor timpuri: ideal care a urrnat
sa InsufleteascA, generatiunile ce s'au succedat, pang, la infAptuirea,

www.digibuc.ro
218 $RDINTA DELA 14 MAIIJ 1919 19

lui dupa troi socole de stáruintä in sperarea i credinta mantuirii

ce va sa vinä.
Perioacla dindstiilor nationale ce se Incheie cu Mihaiu Viteazul
prezinta, cum vedem, trei subdiviziuni de Gate un secol, caracte-
ristice din punct de vedere politic : 1) Oa, la recunoaterea suze-
.ranitatii turce0i in Tara-Rornâneasch, la mijlocul domniei lui Mir-
cea cel Batran (1402); 2) pana la stabilirea suzeranitätii turce0i
In Moldova, dupa moartea lui Stefan cel Mare (1504); 3) phma la
unirea i cäderea lui Mihaiu Viteazul ca vasal al imparatului creOin
(1600/1). Cate§itrele subdiviziuni au . ca epoce culminante domniile
stralucite ale celor trei Domni cari le-au ilustrat mai ales.
Pe längà desvoltarea politicá, precumpánitoare sub domMile di-
nástice, aceasta perioadä nu e neinsemnata .5,1i din punct de vedere
cultural. Desvoltarea cultural& e caracterizata mai ales prin orga-
nizatiunea bisericeascA, intemeiata la Inceputul ambelor Principate,
sub Alexandru Basarab In Tara-Romaneasca, sub Alexandru cel
Bun In Moldova, cu pioasele fundatiuni biserice0 ale Basarabilor
Muptinilor, venerabile wzärninte de cultura i neprettliter mo-
numente istorice ale artei religioase rornâne0i. In aceste locapri
de culturá §i edificare sulleteasca s'au Malt §i inceputurile isto-
riografiei Rationale, dela secolul al XV-lea incoace. Biserico, ro-
mânä, Intretinánd unitatea bisericeasca a Romänilor prin vechi le-
gaturi bisericeti (cu jurisdictiunea mitropolitului Ungrovlahiei, ca
«exarh al Plaiurilor §.1 a toata Ungarian, asupra -.Românilor de
peste munti), a fost i principala sustingoare a com,tiintei de
Imitate nationalä, in perioada dinastiilor. Spre sMrOtul acestei pe-
rioade s'au tiparit peste munti cele dintai carp ronAneqti pentru
uzul religios, In limba strabunä §i viguroasä care a urmat 0, fie
limba literara a Românilor de pretutindeni. Astfel s'a afirmat mai
Intaiu unitate? culturala a tuturor Romanilor ce a precedat prima
incercare de unire
* *
Perioada a doua a faz'ei ce cuprinde istoria Statului roman pan&
la unirea politica de azi a patriei române0i e caracterizata prin
desvoltarea ideii nationale ce la sfâr§itul perioadei precedente in-
cepù a se manifest& prin foemarea limbii literare i concretiza-
rea ideii de unit* nationala. Ea se incheie cu indeplinirea unl-

www.digibuc.ro
20 $ED1NTA DELA 14 MAIII 1910 219

tätii politice a Romanilor, ea sinteza istorica a desvoltarii natio-

nale de pan:A acum.
Pe cand In perioada precedenta, desvoltarea istorica era predo-
minatä de ideea religioasä care o caracterizeazä mai ales prin
lupta pentru cre§tinatate, In perioada aceasta se afirmä, chiar din
prirnul secol, ideea nationalä., prin cuitivarea limbii §i scrierii ro-
mâne§ti, In legatura cu ideea latinitätii. Ideea nationala a latini-
tätii a fost aceea prin care mai ales s'a desvoltat §i Intarit ideea
unitätii nationale; iar ambele idei invietoare, una fecundând pe
cealalta, au creat Romania de astazi.
In aceastä perioada deosebin-i de asemenea trO, subdiviziuni ca-
racteristice de eke aproxirnativ un secol fiecare: 1) timpul Dom-
nilor pamânteni din diferite familii (1600-1711/16); 2) thnpul Fa
nariotilor (1711/16-1821); 3) Rena§terea nationala sub domniile
pämântene dela 1821 Incoace i realizarea aspiratiunilor nationale
sub noua dinastie a României.
In timpul Domnilor pamânteni pana la Fanarioti a urmat, dup.&
rásboaele istovitoare de putere din perioada precedenta, o recu-
legere Inlauntru. Decadenta politica fu compensatä prin o Inflorire a
culturii nationale, Inceputá cu mi§carea literarä din epoca lui Mateiu
Basarab §i Vasile Lupu i continuata pan& In domniile lui Dimitrie
Cantemir 0. Constantin Brâncovanu. Aceasta mi§care literará a cul-
tivat, In legaturä cu istoriografia;cu deosebire ideea latïnitátii, prin
scrierile asupra . originilor române§ti ale lui Miron Costin, Nico-
lae Costin i Dirnitrie Cantemir, In Moldova, §i ale unui autor
necunoscut, In Tara-Roma,neasch, contemporan cu Miron Costin
(presupus Constantin Cantacuzino). Ideea latinitätii propagatä prin
aceste scrieri, rod al Rena§terii urnaniste din Occident, Inaltând
-sufletele §i de§teptand con§tiinta nationalä, era semânta Rena§terii
rornâne.
In acela§ timp, Principatele române§ti s'au afirrnat ca cele mai
de sama focare de culturä cre§tina, In Orientul supus stapânirii
turce§ti §i ca ocrotitoare ale cre§tinitätii ortodoxe din Imperiul oto-
man, careia ele i-au dat generos cel mai larg sprijin material §i
moral.

Domnia Fanariotilor, Incepând aproape simultan In ambele teri,

le-a dus la ultiMul grad de decadenta politica, pricinuind totdeo-
data si o decadent& a Oulturii nationale In Principate.
Dar ourentul literar de deqteptare nationalá din timpul Dom-,

www.digibuc.ro
220 .5EDINTA DELA 14 MAIU 1919 21

nilor pamânteni a gäsit continuatori Insufletiti la Românii de peste

munti. Scrierile istorice i filologice ale marilor scriitori ardeleni
dela sfarsitul secolului Fanariotilor, Samuil Clain, Gheorghe Sincai
ci Petru Maior, formati sub influenta latina a unirii bisericesti cu
Roma, au inaugurat o noua epoca de inflorire In istoria culturii
rornânesti. Curentul cultural nationalist, creat de acesti apostoli ai
ideii latinitii i propagat dincoace de munti prin Insufletitorul
dascal Gheorghe Lazar si urmasii sii, era cel mai puternic motor
al Renasterii nationale ce se va afirma prin redesteptarea
culturalä in Principate.
Dar 0 acl s'a format, chiar sub influenta Fanariotilor, un nou
cu'rent cultural, desteptator la noua vieata. Ca fosti dragomani la
Poarta, Fanariotii, cunoscätori de limbi straine, au introdus influ-
enta limbii si literaturii franceze, cultivate de ei cu predilectiune.
Prin aceasta, societatea culta româneasca s'a apropiat de civiliza-
tiunea occidentala latina, cu nouäle ei idei sociale i politice, se.
manate de marea Revolutiune franteza.
Ambele curente culturale unite au adus Renasterea urrna-
toare, semnalata prin miscarea revolutionara din 1821, care a pus
capät domniei umilitoare a Fanariotilor si a inaugurat restauratiu-
nea politic& si culturalä suh domniile pamantene.
Spre sfarsitul domniei Fanariotilor se manifestà in Principate
ideea unitatii nationale, gasind expresiune in literatura acelei
epoce. Istoria României (dhatopEcc ToottoovEcg, 1816) si Geo-
grafia Romeiniei (reoyrpctym6v Toop.00vitg, 1816) ale lui Di-
mitrie Philippide, eel dintâiu scriitor care Intrebuinteaza numele de
«Romania» ca notiune etnografico-geografica, cuprindeau sub aceasta
denurnire toate terile locuite de Romani In marginile Daciei vechi.
De asernenea Dionisie Fotino, in Istoria Daciei (ekzopEct 177 14 irciXric
Auxia4, 1818-1819), aveà In vedere eTransilvania, Tara-Româ-
neasc5, si Moldova», cuprinse ca patrie româneasca In istoria Ro-
mânilor.
Iar dincolo de mur4 Banateanul Dimitrie Tichindeal (Faliute,
1814), intr'un gând cu scriitorii contemporani din Ardeal, chernand
tot neamul rornânesc la cultura i unire, zicea cu credinta de
apostol: Olaritä natie daco-româneasca, In Banat, In Tara-Rena-
«neasca, In Moldova, In Ardeal, In Tara-Ungureasca, când te vei
«lumina cu Invatatura, cu luminatele fapte bune te vei uni, mai
«aleasä natie nu a fi pre pamânt Inaintea ta.»
Astfel Incepea a forma unitatea sufletea$ca a Românilor de

www.digibuc.ro
 $EDINTA DEL!t_ 14 MAIU 1919 221

pretutindeni, pentru ziva cea mare a Unirii ce Renasterea national&

urnià s'o preg&teaseá.
Desvoltarea din ultimul secol, cel al Rena0erii, In care nea
mu) românesc a luat avântul m&ret spre marele rezultat la- care
am ajuns, Inf4iseazä, in continu& linie ascendenta, cu toate nea-
junsurile aparente,. cea mai Insemnat& epocä de inflorire a vietii
nationale, In toate manifesthrile ei.
In timpul restauratiunii sub domniile párnAntene dup& Fana-
aspiratiunile nationale erau Inclreptate mai ales asupra trei
dorinte de cApetenie: unirea terilor surori, Internoierea unei dinas-
tii i neatârnarea. In acelas tirnp, ideea national& se afirmâ puter-
nic si la Românii de peste munti, uncle revolutiunea din 1848 a
ridicat steagul libert&tii nationale sub care ei au urmat sà" sustin5,
neinduplecati lupta ce i-a dus la izbânda. Miscarea revolutionará a
fäcut sä se manifesteze mai viu si ideea unitátii nationale, care
gâsind In Principate räsunet InAufletitor In literatura acelei epoce
infläcArà sufletele românesti, si dincoace i dincolo de munti.
Unirea Principatelor intr'un singur Stat România, realizatá
sub ultimul Dornn ales dintre pamânteni, Alexandru loan Cuza, a
fost prima cucerire national& In aceastä directiune. Dinastia i ne-
atârnarea; incoronate cu regala coroan& de otel, ni le-a adus bine-
cuvântata dornnie a intemeietorului dinastiei României si al Rega-
tului roman, Carol Intemeietorul. Urmasul sAu, Maiestatea Sa Fer-
dinand I, Regele glorios al tuturor Românilor, a indeplinit cea mai
Inaltä aspiratiune de pânä acurn a nearnului románesc intreg : idea-
lul unitAtii nationale.
Secolul Renasterii Infätiseaz4 cel mai inalt grad de desvultare
a neamului rornânesc si din punct de vedere cultural. Inflorirea
culturii nationals In acest secol a fost determinatá si Intretinuth
i-nai ales prin ideea latinitätii ce caracterizeaza desvoltarea cultural&
In perioada dupá Mihaiu Viteazul. Ideea latipitAtii insufletià scrierile
marilor mostri cronicari, istorici i flIologi: dincoace de munti, In
epoca desteptárii nationale Inainte de decadenta urmatá sub Fana-
rioti; dincolo de munti, la starsitul epocei Fanariotilor, aducând
Renasterea national& urmätoare. In epoca Renasterii, ideea lati-
nitätii ne-a apropiat tot mai mult de* civilizatiunea occidental& la-
tinä, determinând un puternic curent de ernancipape de orientalism
§i acea inflorire a literaturii i culturii nationale care, sub influ-
enta fecunclá si invietoare a culturii latine occiden tale, a transfprmat

www.digibuc.ro
 $EfANTA DtLA 14 MAW 1919

atât de adânc vieata româneasca intelectualä i aracterul culturii

românesti.
când intemeietorul Regatului roman, invingãtor asupra d us-
manului secular, la Rahova, la Plevna, la SmArdan, se Intorceà
triumfator din. r6sboia1 Independentei In, care ostasul rom'an a Mu-
rit coroana de otel a primului Rege al României, cântâretul lui
«Penes Curcanul», trig-ufleVitorul bard al Renasterii care cu ¡las
de proroc a vestit «Desteptarea Roinâniein spre libertate i unire,
«peste Molna, peste Milebv, peste Prut, peste Carpati», cel care
ca nime altul a pâtruns i desvelit sufletul românesc, repurtà la
Montpellier victoria de poet incununat al «Gintei Latine», ca rege
al poeziei române.
Apropierea culturala de Occidentul latin, prin care Rornânia
urma sá devinA dupa cuvântul Regeluf Carol « un centru de
lumin5.» i «focarul civilizatiunii In Orient», a determinat i o nouä,
orientare politich, alâturi de natiunile-surori latine. Cu ajutorul lor
al Franciei sub Napoleon III, propugnatoare a principiului nationa-
litátilor, si al Italiei ce renästea prin triumful acestui principiu,
aliate cu Marea-Britanie contra Rusiei cotropitoare In nuniele ocro-
tirii crestine cu ajutorul lor puternic, liberAndu-ne de «protec-
toratul» rusesc ce incatush avântul Renasterii noastre, arn indeph-
nit unirea Principatelor cu care am Mcut primul pas spre unitatea
nationald, si ne-am intemeiat dinastia sub care s'au realizat aspi-
ratiunile nationale ale Renasterii, Impotriva tuturor uneltirilor vraj-
mase ale dusrnarlilor seculari dimprejur cari ne stAviliau calea
spre libertate, progres si unire. Ideea latinitätii ne-a inclicat i ca-
lea ce trebuiam ssa urmarri la marea räspântie In bare ne-a pus
cumplitul räsboiu din urmä., In ceasul cel mare ce aye& sä hotá-
rascä soarta si viitorul nearnului intreg, calea care, aläturi de ma-
rile surori latine si de puterile aliate tri uriasa luptá pentru drept
si libertate, ne-a dus la biruintä i mântuire.
«Biruitau gAndul !» putem zice cu cronicarul nostru care
cel dintâiu a ridicat steagul latInitatii : biruitau ideea care de
atunci mereu a Insufletit generaVunile ce s'au succedat pan& 'In
zilele noastre, ideea carp a desteptat la vieatà, nouh neamul româ-
nesc si a creat România fiber& si unit& dela Nistru pAriä la Tisa-
In acest semn am invins.
dacä privim minunata ordine ln succesiunea seriilor ln
cari s'a desMsurat istoria poporului românesc, dela inceputul eau

www.digibuc.ro
 $ED1NTA DELA 14 MA111 1910 223

pan& la Incoronarea de astazi a luptelor sale pentru viaat&, clvi-

lizaiune i progres, ar 'Area, ea, la plinirea secolelor, generatiu-
nea noastrá er& predestinatá, cu necesitate istorica, sä vadä
aceastá incoronare a 1upte10 i aspiratiunilor generatiunilor
trecute.

Domnilor Colegi,

Cu alt& ocaziune, am atras aci luarea arninte asupra teoriei

pe care istoricul Ottokar Lorenz, fostul meu profesor la universi-
tatea din Viena, a emis-o In opul sau: Die Geschichtswissenschaft
in Hauptrichtungen und Aufgaben (Berlin 1886). (1) Cercând sà,
stabileasck un sistem natural de perioade istorice, el aratá secolul
ca mäsura de timp cea naturala a fenomenelor istocice, másurO
data prin legatura intelectualä i materiala dintre trei generatiuni
omenesti: tatá, flu si nepot. Ca, unitäti mai mari de rnäsurá, el
admite perioade de 300 si de 600 de ani, sau de trei ori
trei i de trei ori sease generatiuni, drept perioade naturaAe. El
intemeiazá acest sistem pe fapte din istoria universal& si din istoria
germana.
Cum am väzut, istoria româná prezintä un exemplu clasic pentru
aceastá teorie: prima fazá de sease secole, cuprinzând formatiunea
nationalitátii române; a doua fazä de sease secole, cu doll& peri-
oade caracteristice de eâte trei secole, cuprinzand inceputurile de
organizare national& i forrnatiunea politic& a poporului românesc;
a treia fazä de sease secole, faza Statului national pan& la unirea
politic& a patriei sträbune, având doua perioade de câte trei se-
cole, fiecare cu trei subdiviziuni caracteristice de câte un secol.
In a$ desfásurare, se vede cà i fenomenele istorice desi
determinate, pe lângä ondiiunile fizice i Imprejurarile timpului,
de actiunea individualá sau colectivá a oamenilor si In special a
marilor personalitäti urmeazá, In linii generale, dupä o lege sau
ordine suprerna, cu necesitate istoricá.
Cu inspiratiune de profet, poetul Incununat al Renasterii, lu-
minosul Alecsandri, In credinta idealului ce don& 'generatiuni pe
urmä erà sells sá se InfAptueasch, vestià:

1) Epocele istoriei romane i impartirea ei. Diseurs de recepliune,

www.digibuc.ro
224 $EDINTA DELA 14 MAID 191. 25

«E scrisa'n ceruri sfânta Unire,

E scrisä'n inimi cu foc ceresc.
0 Românie, l'a ta márire
Lucreazá bratul dumnezeesc.»

Sire,
Pronia care a condus astfel destinele poporului românesc V'a
menit sa prezidati la marele act istoric ce cu glorie ati indeplinit:
unirea tuturor Românilor din cuprinsul Daciei sträbune In Statul
lor national, intregit sub Inteleapta si vitejeasca conducere a Ma-
iesiätii Voastre. In nemärginitä recunostintá i adrnfratiune, cu cre-
dintä vie In wiitorul urzit României unite ce ati intemeiat, se In-
chin& Vemh, Sire si Märitá Doamnä, inimile rornânesti de pretutin-
deni, §i prearnárith va fi domnia Maiestätilor Voastre In istoria
neamului românesc deapuiurea.

www.digibuc.ro
www.digibuc.ro