O st imă de sine bună

- premisa libertăţii de a fi TU însuţi -

www.angelaplacintar.ro
Angela Plăcintar

Copyright - 2017
DE CE ACEST E-BOOK DESPRE STIMA DE SINE?

Viaţa ta este despre tine și despre relaţiile pe care le ai cu cei din jur
iar pentru a te simţi bine în această lume, ai nevoie de o bună și
stabilă stimă de sine, nu de una fragilă, ori înaltă și instabilă. Chiar
dacă aceasta este influenţată pozitiv în situaţiile de succes, sau
negativ în situaţiile de eșec, având o bună stimă de sine, vei reuși să
întâmpini într-un mod mai echilibrat provocările pe care viaţa ţi le
scoate în cale.

2
 DESPRE AUTOARE

Angela-Carmen Plăcintar este psihoterapeut cu formare în

psihoterapia adleriană, membru al Colegiului Psihologilor din
România, psiholog școlar, formator, membru în Corpul Naţional al
Experţilor în Management Educaţional, profesor-mentor pentru
coordonarea efectuării stagiului practic în vederea ocupării unei
funcţii didactice și a dobândit o experienţă de 7 ani în managementul
școlar și tot atâţia ani de experienţă în coordonarea activităţilor de
voluntariat la nivel judeţean.

Interesată de autocunoaștere și dezvoltare personală, autoarea

organizează și susţine conferinţe și workshop-uri de succes pe
această temă, pentru a-și aduce contribuţia la conștientizarea
unicităţii valoroase a fiecărei persoane, care să iniţieze o relaţie
pozitivă cu sine însăși, cu cei din jur și cu viaţa.

3
 STIMA DE SINE

Nu ești singur; fiecare dintre noi are cel puţin o nemulţumire vizavi de
propria-i persoană.

Noi, oamenii, avem cel puţin un element la faţă pe care am dori să îl

schimbăm: tenul, nuanţa pielii, nasul, bărbia, culoarea ochilor, forma
sprâncenelor, forma buzelor, atenuarea ridurilor, eliminarea unei
aluniţe, etc. Avem părul prea des, prea rar, prea creţ, prea drept, ori
de o culoare pe care am vrea să o schimbăm. La corp nu suntem
suficient de supli, de tonifiaţi, suntem prea graşi, prea slabi, prea
înalţi, ori prea scunzi. Forma gâtului, a pieptului, a sânilor, a
abdomenului, a taliei, a mâinilor, a degetelor, a unghiilor, a
picioarelor, a posteriorului sau a spatelui, ori mai multe la un loc „ar
trebui” sau am vrea să fie altfel decât sunt. Ca fel de a fi, parte din
structura personalităţii, suntem prea timizi, prea tăcuţi, prea retraşi,
prea vorbăreţi, prea naivi, prea buni, prea răi, prea introvertiţi, prea
impulsivi, prea neîndemânatici, prea săraci, prea neajutoraţi, prea
puţin realizaţi etc, iar lista ar putea continua la nesfârșit…

4
Uneori reuşim să schimbăm lucrurile pe care ni le-am propus şi ne
simţim mai bine, iar alteori, chiar dacă reuşim să schimbăm tot ceea
ce nu ne place la înfăţişarea noastră, ori la comportamentul pe care
îl avem, adesea nemulţumirea dăinuie şi izvorăşte dinlăuntrul
propriei fiinţe. Nemulţumirile pe care le avem vizavi de propria
persoană ţin de imaginea de sine şi de stima de sine, care încep să se
formeze încă din fragedă copilărie.

Imaginea de sine, cea dintâi care se formează, este modul în care

fiecare persoană se percepe din punctul de vedere al abilităţilor,
atitudinilor, comportamentelor și statutului său, prin conștientizarea
a ,,cine este” și ,,ce poate face” ea. În baza acestei percepţii,
persoana în cauză își formează anumite convingeri despre sine și
despre lume care îi ghidează comportamentul în relaţiile
interumane.

Stima de sine reprezintă părerea despre sine, sau concluzia a ceea ce

percepe și simte copilul/adultul faţă de discrepanţa dintre ,,cine” și
,,cum este” el (imaginea de sine) și ,,cine” și ,,cum ar vrea” să fie
(idealul de sine). Ea se referă la evaluarea valorii personale și este
modul în care ne evaluăm imaginea de sine, precum și modul în care
ne evaluăm în raport cu propriile așteptări și cu ceilalţi (valoarea pe
care și-o conferă sieși fiecare persoană, ca urmare a autoevaluării).

5
 STIMA DE SINE

,,Nu sunt suficient de frumoasă” sau ,,Nu sunt suficient de

inteligentă”, sau ,,Nu sunt suficient de comunicativă” sunt afirmaţii
generate de imaginea de sine și arată că persoana în cauză și-ar dori
să fie în mai mare măsură frumoasă, ori inteligentă, ori comunicativă.
Există, deci, o discrepanţă între imaginea de sine (,,nu sunt suficient
de…) și între idealul de sine (aș vrea să fiu mai…). Pornind de la
aceste afirmaţii generate de imaginea de sine, persoana respectivă
poate concluziona următoarele afirmaţii: ,,Aceasta înseamnă că nu
sunt suficent de valoroasă” sau ,,Sunt mai puţin valoroasă” , afirmaţii
care vor ţine de stima de sine și care o vor încurca în relaţia cu cei din
jur, ori de câte ori va considera că nu este suficient de frumoasă, de
inteligentă, ori suficient de comunicativă.

Cu cât discrepanţa dintre imaginea de sine și idealul de sine este mai

mare, cu atât persoana se simte mai rău, mai inadecvat cu sine,
sentimentele de inferioritate sunt mai puternice (iar când sunt multe
şi intense apare complexul de inferioritate), astfel, că stima de sine
este mai fragilă, iar cu cât discrepanţa dintre ,,cine” și ,,cum este” o
persoană (imaginea de sine) și ,,cine” și ,,cum ar vrea” să fie (idealul
de sine) este mai scăzută, cu atât persoana se simte mai confortabil
în pielea sa, iar stima de sine este mai crescută. Această stare de
,,cum mă simt cu mine”, influenţează cele trei sarcini ale vieţii: relaţia
cu profesia, relaţia cu prietenii și familia de origine și relaţia de
cuplu.

6
Persoanele cu stimă de sine bună

trăiesc sentimente pozitive faţă de sine,

fără a avea nevoie de validarea și
confirmarea continuă a celor din jur;

se apreciază pentru calităţile și

resursele lor interioare;

au curajul de a fi imperfecte și își valorifică

la maximum competenţele;

au sentimentul valorii personale;

nu se lasă copleșite de invidie;

au păreri clare despre ele, nu cad pradă etichetelor

pe care cei din jur încearcă să le pună și nici nu se
prăbușesc în faţa criticilor altor persoane;

au un sine diferenţiat de al celor din jur astfel,

că nu se lasă influenţate și manipulate de părerile lor;

își cunosc limitele personale și le respectă în relaţia

cu persoanele cu care relaţionează;

au încredere în forţele proprii, își fixează obiective realiste

și fac totul pentru realizarea lor;

7
nu se descurajează în faţa eșecului, învaţă din ceea ce
experimentează și iau lucrurile de la capăt;

caută să își depășească limitele,

ieșind din zona de confort;

se implică în sarcini noi;

își asumă responsabilităţi noi;

iau decizii în acord cu propria persoană și își asumă

responsabilitatea pentru consecinţele propriilor acţiuni;

manifestă autonomie și independenţă;

apreciază lucrurile din viaţa lor;

sunt mândre de realizările lor;

își exprimă într-o manieră adecvată emoţiile pe care le simt;

pot face faţă presiunii celorlalţi și frustrării;

evită relaţiile toxice.

8
Persoanele cu stimă de sine negativă, fragilă sau scăzută:

au nemulţumiri constante în privinţa mai multor aspecte ale

vieţii, sau a vieţii, în general;

nu au sentimentul valorii personale;

sentimentele faţă de propria lor persoană depind de atingerea

unor standarde și de validările și confirmările celor din jur,

nu se cunosc suficient de bine;

nu au curajul de a fi imperfecte și caută perfecţiunea;

se compară în permanenţă cu cei din jur,

se lasă copleșite de invidie și se descurajează;

nu au păreri clare despre ele, adesea cad pradă etichetelor pe

care cei din jur încearcă să le pună și se prăbușesc în faţa
criticilor altor persoane;

nu au un sine diferenţiat de al celor din jur, sunt dependente și

se lasă influenţate și manipulate de părerile altor persoane;

cei din jur le încalcă limitele personale, deoarece aceste

persoane nu și le cunosc foarte bine și, ca atare, nu și le impun
în faţa oamenilor;

nu au încredere în forţele proprii, nu își fixează obiective, sau,

dacă și le stabilesc renunţă la multe dintre ele, pe drumul spre
realizarea lor;

9
se descurajează în faţa eșecului și nu învaţă din ceea ce
experimentează;

nu ies din zona de confort;

evită implicarea în sarcini noi;

evită responsabilităţi noi;

nu-și asumă responsabilităţi pentru consecinţele propriilor

acţiuni;

nu iau decizii în acord cu propria persoană și nu își asumă

responsabilitatea pentru consecinţele propriilor lor acţiuni;

sunt dependente de cei din jur;

au o manieră pesimistă de a privi lucrurile și nu apreciază ceea

ce au;

sunt nemulţumite de realizările lor și vorbesc despre propria

persoană în termeni negativi;

manifestă toleranţă scăzută la presiunea celorlalţi, la stres și la

frustrare;

manifestă inhibiţie emoţională, sau își exprimă emoţiile într-o

manieră agresivă;

acceptă relaţiile toxice și devin dependente de ele.

10
Stima de sine fragilă, poate avea mai multe cauze, după cum
urmează:

modelul unei persoane foarte apropiate şi extrem de

semnificative din copilărie, care îşi exprima vădit nemulţumirea
vizavi de propria-i persoană;

standardele, cerinţele și expectanţele crescute, exagerate

chiar, ale părinţilor faţă de copil, care nu ţin cont de abilităţile
acestuia;

nediferenţierea între copil și comportament, de către adulţi;

comparaţia pe care cei apropiaţi, în speţă părinţii, o fac între

propriul copil și alţi copii (fraţi, verișori, copii ai unor prieteni,
sau ai unor vecini, etc.);

etichetările copilului din partea celor apropiaţi, pe care micuţul

nu are capacitatea de a le analiza și de a le respinge atunci când
nu i se potrivesc;

descurajările din partea părinţilor care frâng aripile curajului

nativ al copilului şi dorinţei acestuia de a contribui;

criticile constante prin intermediul cărora părinţii evidenţiază

în mod constant greșelile și aspectele negative în tot ceea ce
este și face copilul;

11
blamarea și învinovăţirea constantă a copilului;

pedeapsa, ameninţările, șantajul emoţional și manipularea

copilului;

ridiculizarea copilului;

impunerea tuturor sau a majorităţii lucrurilor pe care copilul

,,trebuie” să le facă, fără a cere opinia acestuia pentru
preferinţele și dorinţele sale și fără a-l implica în deciziile
care-i privesc viaţa sa personală;

răsfăţul și supraprotejarea care nu-i permit copilului să facă

lucruri pentru sine, conform vârstei și abilităţilor lui și-i
interzic experienţe prin care să se dezvolte personal, să își
formeze priceperi și deprinderi, pe care să le conștientizeze
și, cu care să poată contribui pentru a dobândi sentimentul
valorii personale;

neglijarea copilului;

abuzul fizic.

12
 Persoanele cu stimă de sine negativă

Mă întreb, cine dintre noi nu a experienţiat, pe când era copil, cel

puţin una dintre atitudinile și comportamentele enumerate mai sus,
din partea adulţilor? Există măcar o persoană care să nu fi trecut prin
cel puţin o astfel de situaţie, în copilăria sa și care să nu fi fost marcat
dintr-un anumit punct de vedere? Din păcate, sunt sigură că nu!
Toate aceste atitudini și comportamente din partea adulţilor afecteză
în sens negativ imaginea de sine și stima de sine a celui ce le
experimentează și fiecare dintre ele reprezintă poverile pe care
copilul, adolescentul și, mai apoi, adultul le poartă în permanenţă cu
sine, conștient sau neconștient, în călătoria spre devenirea sa. Toate
atitudinile și comportamentele descrise mai sus, cu excepţia
agresivităţii fizice, reprezintă forme ale abuzului emoţional și sunt
cele mai frecvente cauze care stau la baza formării unei imagini de
sine și, ulterior, a unei stime de sine negative.

13
 Persoanele cu stimă de sine negativă

O stimă de sine fragilă nu se va schimba peste noapte. Este necesar,

ca persoana în cauză să lucreze la diferitele aspecte ale acesteia și să
le ia pe rând. Calea cea mai bună de a se îmbunătăţi o stimă de sine,
o reprezintă psihoterapia, în cadrul căreia, persoana are
oportunitatea de a deveni conștientă de ceea ce nu este conștientă,
de a înţelege ce o încurcă în relaţia cu propria persoană și cu cei din
jur, de a descoperi cauzele și a le înţelege prin ochii unui adult, de a
descoperi puterea personală și, în baza acesteia, de a face lucrurile
diferit, exersându-le până când acestea vor deveni noi tipare
comportamentale.

În e-book-ul de faţă, propun o parte mai succintă ale unor aspecte

indispensabile îmbunătăţirii stimei de sine și nicidecum o
psihoterapie. Însă, prin reflecţie personală, fiecare cititor poate
decide dacă dorește să aprofundeze ceea ce ţine de stima sa de sine,
sau se va opri la lecturarea prezentului material.

14
Cele 10 unelte pe care le supun atenţiei tale, îţi pot fi de folos pentru
a-ţi consolida cei 10 stâlpi principali ai unei stime de sine bune –
premisă a libertăţii de a fi TU însuţi.
Aceștia sunt:

1. Dezvoltă curajul de a fi imperfect!

2. Învaţă să dialoghezi cu vocile critice!

3. Renunţă la obiceiul de a te compara cu cei din jur!

4. Îmbunătăţește-ţi relaţia cu invidia!

5. Învaţă să spui uneori și ,,Nu”!

6. Învaţă să iei singur decizii, în acord cu tine însuţi!

7. Renunţă la dorinţa de a-i schimba pe cei din jur!

8. Evită relaţiile toxice!

9. Stabilește-ţi obiective realiste!

10. Învaţă din greșeli!

15
 DEZVOLTĂ CURAJUL DE A FI IMPERFECT!

Atunci când faci ceva, este firesc să tinzi spre a face lucrurile cât mai
bine, dacă tot le faci și, în primul rând, ţie să îţi placă rezultatul
acţiunilor tale. Dacă ţie nu îţi place de tine și ești nemulţumit de ceea
ce realizezi, vei avea o părere proastă despre tine, te vei simţi
inconfortabil cu propria ta persoană, iar atitudinea ta de nesiguranţă
se va răsfrânge asupra stimei de sine, asupra relaţiei cu propria
persoană și cu cei din jur.

Să îţi placă de tine și de ceea ce faci, să cauţi să faci lucrurile cât mai
bine și mai aproape de perfecţiune în unele situaţii, este ceva firesc
pentru majoritatea dintre noi. Însă, atunci când strădania spre
perfecţiune îţi ghidează întreaga existenţă, sub toate aspectele ei, și
se manifestă în mod constant, perfecţionismul poate să devină o
obsesie și o compulsie, evoluând chiar spre tulburarea de
personalitate de tip obsesiv-compulsiv, iar aceasta te poate încurca
atât pe tine, cât și pe cei care relaţionează cu tine.

16
Care ar putea fi temerile tale atunci când îţi propui să fii perfect?
Să vrei să fii perfect, în tot ceea ce faci, nu numai că este imposibil de
realizat, fiind un ideal nerealist, dar implică și un stres permanent
generat de îngrijorări care duc la anxietate și atac de panică:
dacă nu voi reuși să fac lucrurile perfect?

dacă voi eșua, ce vor crede și ce vor spune cei din jur
despre mine?

dacă cei din jur mă vor respinge atunci când nu fac lucrurile
perfect?

cum să mă justific atunci când nu fac lucrurile perfect, în

viziunea celorlalţi, pentru a nu fi respins?

care va mai fi valoarea mea, dacă eu îi voi dezamăgi pe cei

din jur?

17
În ce fel te poate încurca perfecţiunea?
Perfecţiunea există doar la nivel ideal, de aceea este imposibil de
atins însă, atunci când te focalizezi pe acest lucru, perfecţiunea te
poate împiedica din a aprecia și a te bucura de ceea ce ai în prezent
în viaţa ta, determinându-te să fii mereu nemulţumit și, mai ales,
nefericit, pentru că:

acorzi atenţie exagerată detaliilor și investești foarte multă

energie și timp pentru a realiza lucrurile la un nivel la care tu
să fii mulţumit;

îţi limitezi posibilităţile de acţiune și alegi să rămâi în zona de

confort, făcând ceea ce știi tu mai bine, ca să fii sigur că
rezultatul va fi perfect;

întâmpini dificultăţi în a încerca lucruri și experienţe noi,

deoarece consideri că nu ai abilităţile dezvoltate suficient de
mult și, ca să nu te faci de râs în faţa celorlalţi, eviţi situaţiile
pe care nu le poţi controla;

datorită unei convingeri iraţionale că ai valoare doar dacă și

atunci când ești perfect, îţi poate apărea temerea că cei din
jur te-ar putea devaloriza, iubi mai puţin, sau chiar că ei te
vor respinge, atunci când nu ești perfect;

18
 datorită temerii de abandon, te străduiești să fii perfect în
viziunea unuia sau altuia, chiar cu preţul anulării propriei tale
identităţi;

este posibil să muncești zi și noapte, să refaci lucrurile de zeci

și sute de ori, să te stresezi și să te epuizezi fizic și mental;

fiind perfecţionist, este posibil să pretinzi același lucru și de la

cei din jur care, fie vor fi deranjaţi de pretenţiile tale, fie se vor
strădui o perioadă, iar la un moment dat, obosiţi fiind, mai
devreme sau mai târziu, relaţia cu ei va deveni marcată de
conflicte și cu timpul se va deteriora.

În loc de perfecţiune…

învaţă să faci distincţia între lucrurile din viaţa ta care sunt cu

adevărat importante și cele care sunt mai puţin importante, în
funcţie de nivelul de energie pe care-l ai, de timpul de care
dispui, de persoanele cu care relaţionezi în acel moment și de
contextul în care te afli;

străduiește-te să faci anumite lucruri cât mai bine și dă-ţi voie

să faci alte lucruri mai puţin bine, având curajul de a fi
imperfect;

19
antrenează-te în a-ţi crește toleranţa vizavi de lucrurile
,,imperfecte”. Alege o persoană din jurul tău care face lucrurile
la un nivel mai puţin pretenţios ca tine și găsește un compromis
între nivelul ei de realizare și idealul tău. Vei constata că nu se
va produce nicio catastrofă!

învaţă să găsești un echilibru între muncă și relaxare, între

seriozitate și voie bună! Starea ta emoţională pozitivă este mai
importantă pentru buna funcţionare a relaţiilor, în special
familiale, decât atenţia sporită, pe care tu o acorzi asupra
tuturor detaliilor, străduindu-te să realizezi lucrurile aproape
de perfecţiune. Nimeni nu-ţi va ridica vreodată statuie și nici nu
te va aprecia, ori iubi mai mult dacă tu ești mai mereu ocupat,
stresat, obosit, irascibil și epuizat!

din când în când, gândește-te că lumea are nevoie de tine exact

așa cum ești, perfect în imperfecţiuneata și, că ai fost menit să
lași o anumită amprentă asupra acesteia!

așază-te lângă cei ce văd ce e mai bun în tine, căci ei te vor iubi
chiar dacă, nu numai dacă!

20
 ÎNVAŢĂ SĂ DIALOGHEZI CU VOCILE CRITICE!

Cele două categorii de voci critice din viaţa ta, sunt cele care vin din
interiorul tău, precum și cele care vin din exteriorul tău.

Cine este vocea critică ce vine din interiorul tău?

Vocea critică din interiorul tău reprezintă, de cele mai multe ori,
ecoul vocilor celor din trecutul tău, în special al celor din copilăria ta,
când erai criticat în mod constant de către persoanele semnificative
din viaţa ta. Fiind copil, credeai tot ceea ce ţi se spune și, în timp, ţi-ai
interiorizat acele voci care își fac apariţia în prezentul tău, în diferite
situaţii. Deși ai devenit adult, tu încă mai crezi în veridicitatea acelor
voci și, chiar dacă te întâlnești rar cu acele persoane din copilăria ta,
sau nu te mai întâlnești deloc, tu încă le păstrezi vocea critică
prezentă în viaţa ta.

Uneori te critici:

pentru lucruri care ţin de aspectul tău fizic,

pentru aspecte ce ţin de comportamentul pe care îl ai
înrelaţionarea cu cei din jurul tău,
pentru modul în care îţi formulezi opinii despre diferite lucruri,
pentru ce și cum faci și pentru ce nu faci, etc.

21
În ce fel îţi dăunează vocea criticului interior?
Atunci când te critici, de fapt te judeci, te iei la rost, te etichetezi, te
blamezi, dai cu tine de toţi pereţii, făcându-ţi stima de sine praf,
făcându-te pe tine praf! În toate aceste situaţii, te porţi cu tine de
parcă tu ai fi dușmanul tău cel mai înverșunat! Uneori te critici în
sinea ta, iar alteori te critici și în faţa altora, devalorizându-te singur
prin evidenţierea unor aspecte care le atrag atenţia celor din jur
despre cum ești tu sau, mai exact, despre cum crezi că ești tu. Iar
atunci când te autocritici și te desconsideri în faţa altor persoane,
există o mare probabilitate ca și ele să te vadă prin ochii tăi și să le
rămână întipărite mereu în conștiinţă cuvintele cu care tu te
caracterizezi în faţa lor.

Ce să faci cu vocea criticului tău interior?

Atunci când aceasta își face apariţia, conștientizează de unde vine,
ecoul cărei voci din copilăria ta îl reprezintă și dă-i volumul mai încet,
spunându-i, de exemplu: ,,M-am săturat de vocea ta, vorbește mai
încet!”

22
Cine sunt vocile critice din exteriorul tău?
Vocile critice din exteriorul tău, sunt ale celor care nu sunt de acord
cu diferitele aspecte care ţin de tine, de fizicul tău, de modul în care
tu gândești, simţi și acţionezi, sunt ale celor care își spun părerea
(adesea, fără ca tu să le-o fi cerut) despre cum altfel cred ele că ar fi
trebuit să procedezi într-o situaţie sau alta, care te critică, te
blamează, te învinovăţesc și care sunt veșnic nemulţumite de cum
ești și ce faci.

Posibile motive ale vocilor critice din exteriorul tău:

Atunci când oamenii te critică, pot avea motive precum faptul că:
au crescut în critică, iar acest lucru a devenit un mod al lor de
a fi;
au gusturi diferite, standarde diferite, tipare și valori diferite,
însă nu au capacitatea de a accepta că oamenii nu sunt nici
buni, nici răi, ci sunt diferiţi;
în loc să le acorde timp celorlalţi pentru a-i cunoaște, le este
mai la îndemână să le pună etichete și să le atribuie judecăţi de
valoare;
proiectează asupra celorlalţi propriile lor slăbiciuni pe care nu
și le recunosc;
oamenii se simt inferiori unora și, neconștient, când îi critică pe
cei din jur, se simt superiori lor;
oamenii nu se simt bine cu ei înșiși, sunt supăraţi,
deprimaţi,frustraţi, furioși și vor să fie lăsaţi în pace;

23
 se simt nesiguri și vor să îi schimbe pe cei din jur, pentru a
avea mai mare control asupra lor;

nu se simt importanţi în preajma anumitor persoane,

apreciaţi, doriţi și iubiţi și atunci îi critică;

sunt criticaţi și întorc înapoi acest comportament.

În ce fel și când îţi pot dăuna criticile celor din jur?

Criticile celor din jur îţi pot dăuna atunci când:

accepţi ceea ce vine spre tine, fără să le analizezi și le iei așa

cum sunt, crezându-le și interiorizându-le în structura
personalităţii tale;

te descurajezi și îţi limitezi posibilităţile de acţiune;

asociezi o critică cu temerea, izvorâtă din convingerea

iraţională,
că ești lipsit de valoare și proiectezi acest sentiment asupra
celor din jur, crezând că și ei te consideră tot lipsit de
valoare;

asociezi criticii, în mod subiectiv și iraţional, temerea că cei

din jur se vor distanţa de tine și te vor părăsi;

cazi pradă emoţiilor negative și suferi din pricina lor, timp

îndelungat;

24
 ești receptiv în faţa criticii și acorzi atenţie sporită acestei
atitudini din partea celor din jur;

te enervezi și te cerţi cu cei din jur pentru că ei te critică;

fie că ţi se potrivesc criticile aduse, fie că nu, încerci să

demonstrezi contrariul străduindu-te să fii perfect, în opinia
celor ce te critică.

Toate aceste atitudini și comportamente din partea ta, în faţa

criticilor, dăunează stimei tale de sine, îţi scade încrederea în
tine, îţi întărește mentalitatea de victimă, îţi diminuează și mai
mult sentimentul propriei valori personale, te descurajează, îţi
strică relaţia cu cei din jur și îţi adâncește suferinţa.

În loc să te lași descurajat de criticile celor din jur…

Caută să ai în permanenţă în minte ideea că, în detalii, fiecare om se
diferenţiază de cei din jur!
Așa cum tu ai dreptul să ai anumite preferinţe și păreri subiective
despre ce și cum fac alţii, așa și cei din jur au dreptul de a avea o
părere distinctă de a ta în ceea ce te privește. Iar atunci când își
exprimă punctul de vedere, ei au o părere diferită, care îi definește
pe ei, ca indivizi, nefiind neapărat relevantă pentru tine sau pentru
relaţia voastră. Ai văzut câte motive pot sta în spatele criticilor pe
care cei din jur ni le aduc!

25
Oricare ar fi motivul pentru care ești criticat, analizează ceea ce vine
spre tine, învaţă din respectivele lucruri, dacă este cazul, iar dacă nu
este cazul, mergi în continuare pe calea ta! Învaţă să nu iei lucrurile
personal și nu te lăsa descurajat de criticile celor din jur!

Devino conștient de faptul că, dacă o persoană te critică pentru o

anumită caracteristică a ta pe care aceasta o consideră ca ,,un
defect”, nu înseamnă că ea nu te acceptă, nu te respectă ori că te
iubește în mai mică măsură, sau că nu va mai dori să aibă de-a face
cu tine! Tu, la fel ca toţi oamenii ai multe alte lucruri frumoase și
preţioase. Până la urmă, este imposibil să fim întru totul de acord cu
tot ceea ce îi definește pe cei din jur, iar ei să fie întru totul de acord
cu ceea ce ne definește pe noi, dar aceasta nu înseamnă că renunţăm
unii la alţii.

Conștientizează, că fiecare este liber să își expună propria opinie, iar

dacă aceasta diferă de a noastră, nu avem de ce să ne simţim
frustraţi, supăraţi, descurajaţi, devalorizaţi, defecţi și așa mai
departe. Fiecare are părerea sa, iar tu ești dator să ai părerea ta care,
poate fi în concordanţă cu a lor, sau nu.

26
 RENUNŢĂ LA OBICEIUL DE A TE COMPARA CU CEI DIN JUR!

Mă întreb, cine poate să se privească în oglindă și să spună cu toată

sinceritatea că nu s-a comparat niciodată cu nimeni și din niciun
punct de vedere? Să fim serioși, fiecare dintre noi am experimentat o
astfel de atitudine, cel puţin o dată în viaţă!

Cel puţin o dată în viaţă, fiecare dintre noi:

ne-am comparat cu alte persoane, faţă de care ne-am simţit în

dezavantaj sau inferiori;

ne-am comparat cu alte persoane, faţă de care ne-am simţit în

avantaj sau superiori;

ne-am comparat cu noi înșine, urmărind progresul obţinut în

prezent, comparativ cu cine și cum am fost în trecut.

27
În ce fel ne dăunează comparaţia cu cei din jur?

De obicei, când ne comparăm cu cei din jur, tindem să privim mai

degrabă la aspectele pozitive ale vieţii lor, să le acordăm o atenţie
sporită și să evidenţiem ce anume au respectivele persoane în plus
faţă de noi, lucruri pe care și noi le dorim, dar pe care nu le avem;
deși ne dorim anumite lucruri, nu le avem:

fie pentru că nu stă în puterea noastră să le obţinem,

fie pentru că nu avem suficientă încredere în noi înșine pentru

a le realiza,

fie pentru că le putem avea, dar suntem insuficient motivaţi,

deoarece nu reprezintă o prioritate pentru noi.

Comparaţia dăunează foarte mult stimei de sine. În fond și la urma

urmei, cine dintre noi ar putea să se simtă bine cu sine însuși, atunci
când se simte inferior altor persoane, când este nemulţumit de
propria-i persoană și chiar se desconsideră în sinea sa?

28
Are sens să ne comparăm cu cei din jur?

Fiecare dintre noi reprezintă o sumă unică şi irepetabilă a moştenirii

sale genetice, a mediului familial şi social în care creşte şi se dezvoltă
și a educaţiei primite. Atunci când creștem, adaugăm la ceea ce am
devenit, decizia cu privire la ce vom face de acum înainte, preluând
frâiele vieţii personale și devenind responsabili pentru aceasta. Așa
cum într-un copac nu există două frunze identice, tot așa este cu
desăvârșire imposibil ca oricare dintre noi să fim identici cu o altă
persoană, în complexitatea personalităţii noastre. Chiar dacă
identificăm însușiri fizice sau psihice comune, asemănările nu au cum
să fie totale, fiindcă în detalii întotdeauna sunt deosebiri și fiecare
dintre noi are un mod propriu și concret, irepetabil de a fi, de a gândi,
de a simţi şi de a se comporta. De aceea, nu are rost să ne comparăm
unii cu ceilalţi, ci să privim la cum suntem, la cum am vrea să fim și să
decidem ce putem face cu ceea ce avem, astfel încât să ne apropiem
într-o măsură cât mai mare de propriul ideal.

29
Merită să menţinem în viaţa noastră comportamentul de a ne
compara cu cei din jur?

Cel mai adesea, învăţăm să ne comparăm încă din copilăria noastră,

pe când părinţii ne comparau cu copiii altor persoane, mai mult sau
mai puţin apropiate, crezând, în mod eronat, că, în acest fel, ne
motivează să facem mai multe lucruri și să le realizăm la un nivel din
ce în ce mai performant.
Ţinând cont de acestea, să ne întoarcem fiecare spre noi înșine și să
ne gândim cu mintea de acum, dacă ceea ce am înţeles și învăţat în
copilărie, ne sprijină sau ne încurcă în prezent, în relaţia cu munca, în
relaţiile sociale și în privinţa timpului liber, precum și în relaţia de
cuplu;

Să ne întrebăm în ce măsură a ne compara cu cei din jur reprezintă un

comportament care servește stimei noastre de sine, dacă acest
obicei ne generează gânduri, emoţii și sentimente pozitive faţă de noi
și ne ajută să ne simţim bine cu propria persoană și cu cei din jur sau,
dimpotrivă, ne generează gânduri, emoţii și sentimente negative și
ne determină să ne simţim rău cu noi înșine, precum și în relaţia cu
cei din jur.

Răspunzând la aceste două întrebări, vom ști dacă merită să

menţinem în viaţa noastră convingeri și tipare comportamentale
vechi, ori dacă a venit momentul să preluăm frâiele propriei noastre
vieţi, să ne debarasăm de ceea ce ne împovărează și să alegem alte
convingeri și alte modele comportamentale, mai funcţionale pentru
noi.

30
În loc să ne comparăm cu alte persoane…

În realitate, noi suntem mult mai frumoşi, mai valoroşi şi mai

minunaţi decât am fost lăsaţi să credem. Este necesar să ne
descoperim propria valoare, punctele tari şi slabe văzute prin prisma
propriei personalităţi şi să avem curajul de a fi imperfecţi. Să avem
curajul de a schimba ceea ce se poate, de a accepta ceea ce nu se
poate, de a ne implica în activităţi care ne fac să ne simţim împliniţi,
de a face alegeri asumate pentru a avea o viaţă frumoasă, astfel încât
să iubim viaţa şi pe noi înşine. Şi când vom realiza aceste lucruri, ne
vom compara mai puţin, sau deloc cu cei din jur şi vom aprecia în mai
mare măsură ceea ce ne-a fost dat şi ceea ce am realizat în călătoria
spre devenirea noastră.

În loc să ne comparăm cu cei din jur, îi putem privi din când în când
cu o anumită curiozitate, putem admira realizările lor, putem încerca
să înţelegem în ce fel au ajuns la ceea ce ne place nouă și, dacă
dorim, le putem urma exemplul, în stilul nostru, în situaţia în care ne
dorim cu adevărat ceva din ce au ei.

31
 ÎMBUNĂTĂŢEȘTE-ŢI RELAŢIA CU INVIDIA!

Cine dintre noi nu a simţit invidie niciodată și în nicio împrejurare?

Să nu negăm, căci nu ne va crede nimeni!

Invidia poate să apară:

la oamenii care se află într-o situaţie critică din punct de
vedere material și nu văd nicio ieșire din această situaţie, în
timp ce alţi membri ai colectivităţii din care ei fac parte, duc o
viaţă îndestulată;

la persoanele care se compară cu alte persoane care, în opinia

lor, au ceva ce și ele își doresc, dar nu au reușit încă să obţină:
mai multă libertate, mai multă iubire, mai multă fericire, mai
mult prestigiu profesional, mai multe relaţii sociale, mai multe
bunuri materiale, abilităţi mai multe sau mai bine dezvoltate, o
cultură generală vastă, un aspect fizic mai atrăgător, un
partener mai grozav din anumite puncte de vedere, etc.
Practic, oamenii sunt invidioși pe ceea ce au alte persoane,
dintre lucrurile care reprezintă pentru ei o valoare.

datorită favoritismelor de care beneficiază alte persoane, de

exemplu, în ceea ce privește munca. Atunci când vedem că unii
oameni reușeșc să obţină un loc de muncă mai bun și mai bine
plătit, că sunt favorizaţi să presteze anumite sarcini, că
beneficiază de un program de lucru mai flexibil, că beneficiază
și de bonusuri salariale și, că toate aceste lucruri se întâmplă
datorită faptului că au mai multe relaţii importante, mai mulţi
bani și putere personală, frumuseţe fizică (valorizată din ce în
ce mai mult în special în mediul corporatist), ne putem simţi
nedreptăţiţi, revoltaţi și tranzitaţi de sentimentul de invidie.

32
între membrii unui grup restrâns de persoane, între care există
relaţii afective: un copil poate invidia succesul unuia dintre
părinţi pe care el nu reușește să îl atingă, un părinte poate
invidia realizările copilului său (chiar dacă acest sentiment se
asociază și cu cel de admiraţie), iar o persoană poate fi
invidioasă pe anumite reușite ale partenerului de cuplu, ori a
situaţiei materiale, pe care acesta o are, situaţie pentru care el
a fost nevoit să muncească și să se sacrifice prea mult, în
viziunea sa.

la îndemnul celor din jur, în special al persoanelor

semnificative din viaţa noastră, când aceștia ne evidenţiază, cu
invidia pe chip și cu tonalitatea vocii aferente, realizările altor
persoane;

datorită promovării de către mass-media a unor stiluri de viaţă

privilegiate ale vedetelor.

33
Ce amplifică sentimentul de invidie?
De cele mai multe ori, oamenii privesc strict la rezultat, fără a încerca
să înţeleagă și procesul, iar această atitudine le amplifică sentimentul
de invidie.O persoană care are un succes investește, de obicei,
resurse considerabile multiple pentru a ajunge la respectivul
rezultat: timp, muncă, perseverenţă, creativitate, efort susţinut, bani
pentru dezvoltare personală și profesională, bani pentru publicitate,
crearea unor relaţii de colaborare, etc. Pe lângă toate aceste investiţii
care îi aduc beneficii, uneori sau adeseori, face și anumite sacrificii:
când alţii se distrează, persoana în cauză muncește, în timp ce alţii își
cheltuie banii pe diverse lucruri materiale, persoana în cauză îi
investește în tot ceea ce ţine de munca sa.

Succesul nu apare în viaţa nimănui peste noapte, chiar dacă persoana

este înzestrată și favorizată cu abilităţile și cu resursele necesare;
pentru a le valorifica la maximum și pentru a obţine realizări
valoroase cu ele, pentru a le menţine ulterior și a construi mai
departe pe ele este nevoie, ca persoana respectivă să muncească și
să investească în ea, în resursele ei și în dezvoltarea personală. Este
adevărat că sacrificiile pe care le face o persoană pentru a ajunge la
succes, le poate face într-un mod oarecum mai facil atunci când
munca sa este aceeași cu pasiunea sa, însă sacrificiul tot sacrificiu
rămâne! Așadar, încercaţi să înţelegeţi procesul care stă în spatele
succesului unei persoane pentru că, înţelegându-l, veţi diminua din
cantitatea de otravă generată de invidie, care vă cuprinde în faţa
succesului unei persoane!

Să faci distincţie între ceea ce este indispensabil și ceea ce nu este

necesar pentru viaţa ta, reprezintă un bun reper pentru acţiunile în
care merită să te implici și să investești timp, energie și bani, în
condiţiile în care, oricum, viaţa cotidiană tinde să ne acapareze cu
multiplele ei responsabilităţi.

34
În ce fel îţi poate dăuna sentimentul de invidie?
Sentimentului de invidie i se asociază anumite stări emoţionale și
fiziologice negative, precum frustrarea, revolta, furia, ura, senzaţia
că îţi crește tensiunea când vezi ce pot alţii și tu nu, paloarea sau
îngălbenirea tenului, etc., atitudini care îţi periclitează sănătatea
fizică și psihică.

Sentimentul de invidie dăunează relaţiei cu propria persoană,

întrucât te determină să te simţi inferior persoanei pe care o
invidiezi, îţi scade stima de sine și acest lucru te descurajează pentru
acţiunile viitoare.

Sentimentul de invidie dăunează și relaţiei cu cei din jur, faţă de care

devii în mai mică măsură disponibil atunci cât aceștia îţi solicită
sprijinul, de teama ca nu cumva să obţină mai multe reușite decât ai
obţinut tu, ori prin blocarea manifestării bucuriei tale și a
comportamentului firesc de a-i felicita atunci când au o reușită, sau
prin atitudinea critică și denigratoare, pe care o manifești la adresa
lor (în absenţa acestora, ori când sunt de faţă, criticându-i pentru
diferite lucruri sau minimalizându-le succesul).

35
În locul sentimentului de invidie…
alege să să investești în autocunoașterea și dezvoltarea ta;
alege să creezi ce poţi tu mai frumos și mai util cu ceea ce ai;
alege să îţi stabilești obiective și să le atingi;
alege să te bucuri de realizările tale;
alege să apreciezi ceea ce ai;
alege să vezi în tine și în cei din jur ce e mai bun;
alege să observi și să fii recunoscător pentru contribuţia

În fond și la urma urmei, acest sentiment, atunci când își face

apariţia, când este acceptat de către tine și însoţit de sentimentul de
admiraţie faţă de reușita unei alte persoane, poate avea efecte
pozitive atât asupra ta, cât și asupra colectivităţii din care tu faci
parte. Raportându-te la diversitatea care te înconjoară, să vezi ceva
mai mult sau mai bun decât ai tu, poate reprezenta pentru tine un
factor declanșator al strădaniei de a-ţi spori resursele de care dispui
în prezent, de a-ţi dezvolta noi abilităţi cu care, ulterior, vei putea
alege și tu să contribui, aducând un plus de valoare colectivităţii din
care faci parte.

36
 ÎNDRĂZNEȘTE SĂ SPUI UNEORI ȘI ,,NU”!

A spune ,,Nu”, reprezintă un drept fundamental al oricărei fiinţe

umane.

Fiecare persoană are datoria morală faţă de sine însăși de a uzita de

acest drept, atunci când ceea ce vine din partea celorlalţi spre ea, nu
se află în acord cu valorile, cu interesele și cu convingerile sale, mai
cu seamă atunci când ea poate anticipa că respectivele lucruri i-ar
putea aduce prejudicii, sub diferite aspecte: moral, profesional,
sentimental, social, spiritual, material, din punct de vedere al
sănătăţii, ca timp, etc. Chiar dacă, pentru moment, aceste aspecte nu
pot fi anticipate, iar răspunsul iniţial a fost ,,Da”, când se relevă acest
adevăr, persoana în cauză are dreptul și datoria morală faţă de sine
însăși de a se răzgândi și de a se retrage din ceea ce a acceptat iniţial.

Nicio persoană nu poate câștiga respectul, aprecierea și dragostea

celor din jur, atât timp cât ea se tratează cu lipsă de respect, de
apreciere și dragoste. Cu cât o persoană se străduiește mai mult să
satisfacă dorinţele egoiste ale celor din jur, până la sacrificiu, deși
conștientizează că acest lucru îi aduce prejudicii, cu cât ea renunţă
mai mult la propriile interese, activităţi, dorinţe și valori, cu atât ea
beneficiază din ce în ce mai puţin de respectul, de atenţia și de
afecţiunea celor din jur. Aceasta întrucât cei din jur te valorizează, te
respectă și te apreciază direct proporţional cu măsura în care tu
însuţi îţi oferi aceste lucruri.

37
Persoanele cărora le este cel mai la îndemână să spună ,,Nu”, atunci
când acest răspuns se află în acord cu ceea ce gândesc și simt ele, au
stima de sine mai bună decât cele care întâmpină dificultăţi în acest
sens. Fiind, de obicei, dependente de aprecierile și de validările celor
din jur, persoanele cu stima de sine scăzută, tind să facă în mai mare
măsură pe plac celor din jur și să se conformeze mulţimii, adesea
până la sacrificiu, renunânţând la nevoile, la dorinţele, la obiectivele
și la limitele personale, anulându-și, în acest mod, propria
individualitate din teama de a nu fi respinse.

De ce este important să spui ,,Nu”, dacă asta simţi?

pentru a le oferi celor din jur posibilitatea de a-ţi cunoaște

limitele și de a ţi le respecta; dacă tu transimiţi mesaje
eronate, acestea îi vor induce în eroare și nu vor ţine cont de
ceea ce este important pentru tine;

pentru că, atât timp cât tu transmiţi celor din jur mesajul că
este în regulă ceea ce vine din partea lor spre tine, acceptând
anumite lucruri, verbal și comportamental, deși la nivel
cognitiv și emoţional nu ești în acord cu ele, cei din jur vor
considera că totul este în regulă și, în acest mod, tu le întărești
comportamentele, contribuind la propria ta nefericire;

deoarece, dacă le faci celorlalţi pe plac, în detrimentul tău,

ignorând ceea ce simţi, îţi negi propria individualitate și o
exacerbezi până la dispariţie, pierzându-te în relaţia cu cei din
jur;

38
 pentru că, dacă nu ţii cont de tine, îţi scade încrederea în tine,
sentimentul valorii personale și stima de sine;

deoarece, văzând că tu însuţi te tratezi cu lipsă de demnitate și

respect, tu însuţi te depreciezi, te devalorizezi și te tratezi cu
lipsă de atenţie și de consideraţie, tu însuţi te erijezi într-un
servitor umil, cei din jur te vor trata ca atare.

În loc să spui ,,Da”, atunci când ai vrea să spui ,,Nu”…

De cele mai multe ori, atunci când te-ai obișnuit să spui ,,Da”, îţi vine
foarte greu să spui ,,Nu” însă, orice abilitate, inclusiv aceea de a
spune ,,Nu”, se poate învăţa. Îţi va fi de folos:

să devii conștient de limitele personale și să le ai mereu în

vedere în relaţia cu cei din jur;

să amâni oferirea unui răspuns, pentru a-l cântări bine;

să îţi dai voie să te răzgândești atunci când te-ai pripit în a oferi

un răspuns neconform cu ceea ce ai simţit iniţial, ori care s-a
dovedit ulterior că este în detrimentul tău.

Spunând ,,Nu” atunci când este cazul, într-o manieră asertivă,

cei din jur vor aprecia în mai mare măsură atunci când
răspunsul tău va fi ,,Da”, înţelegându-i valoarea.

39
 ÎNVAŢĂ SĂ IEI SINGUR DECIZII, ÎN ACORD CU TINE ÎNSUŢI!

Dificultatea de a face alegeri și de a lua decizii în acord cu tine însuţi,

nu este obligatoriu să te definească în toate sarcinile vieţii; poate
întâmpini dificultăţi în anumite sarcini ale vieţii iar în altele nu.

În ce fel te poate încurca dificultatea de-a lua decizii:

te simţi ca într-un labirint, înlănţuit de propriile-ţi gânduri,

blocat în faţa opţiunilor, copleșit de incertitudini și de
nesiguranţă, neștiind pe care drum să o apuci, pentru a ajunge
la liman;

uneori rămâi blocat, neluând nicio decizie și renunţând la ceea

ce ţi-ai propus să faci;

alteori, tergiversezi mult timp luarea unei decizii, în speranţa

că nu va mai fi nevoie să o faci, pentru că soluţia va veni de la
sine, adică de undeva din cer, de la alţii, sau lucrurile se vor
aranja cumva de la sine;

riști să te simţi prins în deciziile altor persoane, care nu sunt

mereu potrivite ţie;

ești dependent de cei din jur, de confirmările și de validările

lor;

dacă se întâmplă să fi făcut deja alegeri în diferite sarcini ale

vieţii, renunţi la ele, dacă unele persoane din jurul tău au
păreri diferite;

te simţi incapabil, neajutorat și dependent de cei din jur, ceea

ce îţi fragilizează stima de sine.

40
Atunci când știi să faci lucrurile pe care trebuie să le faci și de care ai
nevoie, ești cu adevărat liber, pentru că dacă nu știi, ești sclavul celor
ce știu. Stima de sine nu se va îmbunătăţi atât timp cât tu te vei simţi
incapabil de a face alegeri și de a lua decizii în acord cu tine însuţi,
sau atât timp cât tu te vei simţi neajutorat și dependent de cei din jur
ci, dimpotrivă, se va șubrezi. Stima de sine se va îmbunătăţi atunci
când vei avea curajul de a ieși din zona de confort pentru a testa
realitatea, când îţi vei forma noi abilităţi și vei avea reușite, când îţi
vei asuma consecinţele propriilor acţiuni mai puţin reușite, din care
vei extrage învăţăminte pe care le vei insera în deciziile și acţiunile
viitoare, când vei conștientiza puterile personale și vei avea
sentimentul de utilitate și capabilitate personală.

Adesea, persoanele care întâmpină dificultăţi în a lua decizii în acord

cu propria persoană, nu se cunosc cu adevărat: nu știu ce vor, ce le
place, ce nu le place, ce este relevant pentru propria lor persoană,
care le sunt valorile, etc. Nu au încredere în propriile abilităţi de a lua
deciziile corecte, pentru că nu și le-au format și nu le-au exersat. Și
nu pentru că sunt incapabile. Toate lucrurile pe care le facem în viaţă
se învaţă. Unii le învaţă mai devreme, alţii le învaţă mai târziu, iar alţii
niciodată.

41
Chiar dacă până în prezent nu ai fost obișnuit să iei singur decizii și în
acord cu tine însuţi, dacă acum decizi că vrei să îţi îmbunătăţești
stima de sine, din această perspectivă, poţi să reușești, atât timp cât
îţi dorești cu adevărat acest lucru! Dacă nu îţi dorești schimbarea, ea
nu va veni, pentru că nucleul motivaţional poate fi activat doar atunci
când există o discrepanţă între cum ești în prezent și cum ai vrea să
fii în privinţa idealului de sine, și atunci când conștientizezi că
schimbarea îţi va aduce mai multe beneficii, decât dacă rămâi așa
cum ești. Așadar, primul pas este să-ţi analizezi viaţa, să te întrebi
cum este prezentul pentru tine, faţă de cum ai vrea să fie, cum a fost
copilăria ta, dacă există vreo influenţă a acesteia asupra modului în
care ai devenit și ce poţi face cu ceea ce ai, de acum înainte, pentru
a te apropia în mai mare măsură de idealul tău.

În fiecare moment al vieţii tale ești liber să iei decizii singur, în acord
cu tine însuţi. În acest sens, nu ai nevoie de validările și de
confirmările nimănui pentru ceea ce urmează să faci, atât timp cât
alegerile și acţiunile tale nu le aduc celor din jur vreun prejudiciu! Nu
peste noapte, ci pas cu pas, cu blândeţe și răbdare, prin muncă și
perseverenţă, te vei antrena în a-ţi asculta vocea interioară, până
când, într-o bună zi, vei deveni autonom din acest punct de vedere.
Iar atunci, chiar dacă cei din jur își vor exprima opinia, fără ca tu să
le-o fi cerut, o vei asculta și o vei urma dacă va fi în acord cu tine
însuţi (însă tu vei decide acest lucru, în cunoștinţă de cauză), iar dacă
va fi diferită, nu vei permite ca vocea celor din jur să îţi sugrume
propria voce.

42
 RENUNŢĂ LA DORINŢA DE A-I SCHIMBA PE CEI DIN JUR!

Încetează să îţi mai propui să salvezi omenirea de nefericire, de

sărăcie, prin sfaturi și feedback-uri pe care ei nu ţi le cer, ori prin
sacrificii personale! Atunci când te preocupă prea mult ce și cum fac
cei de lângă tine, când le supraveghezi fiecare pas, fiecare mișcare și
fiecare acţiune, când iei tu decizii în locul lor, când cauţi în
permanenţă soluţii la situaţiile problematice în care se află și le
rezolvi în locul lor, când le preiei anumite responsabilităţi, când te
străduiești să-i schimbi și să-i salvezi de propria lor nefericire, te
depărtezi de propria persoană, îţi neglijezi propria viaţă și îţi
subminezi șansa de a fi fericit.

Este important să conștientizezi faptul că nu poţi controla sau

schimba o altă persoană și că nu o poţi salva de la felul său de a fi, ori
de la felul său de a proceda! În plus, nici nu este responsabilitatea ta,
chiar dacă ai impresia că tu știi cum e mai bine pentru ea. Tu ești
responsabil strict de viaţa ta, de ceea ce ţine de tine, de fericirea ta,
de cunoașterea profundă a propriei tale personalităţi și de
dezvoltarea personală. Să fii aproape de cei de lângă tine, să-i asculţi
empatic, să împărtășești cu ei responsabilităţi este una, dar să te
contopești cu ei, să le preiei problemele și să te pierzi pe tine în
încercarea de a-i ajuta, să te sacrifici și să te epuizezi, este alta.

43
Oamenii se schimbă în adâncul structurii personalităţii lor foarte rar,
foarte greu și în timp, prin autocontrol conștient și cel mai probabil
cu sprijin de specialitate, atunci când ei decid acest lucru, pentru că
nu se mai simt confortabili cu cine și cum au devenit. Însă, cea mai
profundă și autentică schimbare vine atunci când viaţa le scoate în
cale o situaţie de mare șoc, ceea ce îi determină să-și schimbe scala
de valori și să-și revizuiască unele convingeri despre lume și viaţă.
Restul, e poveste! Faptul că ţie nu îţi place un comportament sau
altul, ori faptul că spui că îi iubești și le vrei binele pe care tu crezi că
l-ar avea dacă s-ar schimba, nu îi motivează, nu îi influenţează și nici
nu îi determină să devină așa cum vrei tu. Dacă un om s-ar schimba
după dorinţele fiecăruia, s-ar pierde pe sine în mulţime.

Să vrei să schimbi la un om ceva ce pe el îl definește, cu care este

obișnuit, cu care se simte întreg și în elementul său, este ca și cum
te-ai strădui să-l convingi că este defect și că tu (,,chipurile”), care
ești mai grozav ca el, îi poţi oferi de la tine ceva ce îl va face perfect,
sau cel puţin mai fericit. Metaforic vorbind, să te străduiești să
schimbi un om, să-l scoţi din matca sa, este ca și când te-ai strădui să
muţi câmpiile, dealurile, munţii și apele din loc, ori stele de pe cer,
când ele sunt unde sunt pentru că au rolul lor și pentru că multe
vieţuitoare beneficiază de acest rol al lor. Să vrei să schimbi un om
este ca și când, fără ca el să-ţi fi cerut, te-ai strădui să smulgi o parte
din el însuși, pentru a-i da o parte din tine însuţi, doar pentru că tu
așa consideri că este mai bine pentru el și pentru relaţia voastră. De
fapt, acest lucru te situează pe tine în poziţie de superioritate faţă de
el, ceea ce va afecta în sens negativ relaţia voastră, fiindcă unde nu
este egalitate, nu este respect și unde nu este respect, nici iubire nu
este – iată ceea ce poate simţi el!

44
Oamenii sunt cum sunt. Oamenii dispun de o individualitate unică,
alcătuită dintr-un aliaj între ereditar și dobândit, în urma a N+1
factori! Oamenii se pot schimba doar dacă ei conștientizează că
anumite aspecte ale personalităţii lor îi încurcă în anumite privinţe,
iar după această conștientizare încă mai rămân mult timp așa cum
sunt, deoarece nu dispun de abilităţile necesare pentru a face o
schimbare la ei și, din acest motiv, le este teamă să iasă din zona de
confort. Oamenii decid să facă ceva pentru a schimba anumite
aspecte la ei doar când se simt foarte rău în pielea lor, în raport cu cei
din jur și cu lumea în care trăiesc. Iar în acest sens, au nevoie de
multă motivaţie, autodeterminare, voinţă și perseverenţă, dublate
uneori de sprijin de specialitate, pentru a conștientiza lucrurile de
care nu sunt conștienţi și care îi ţin în loc, dar și pentru a-și dezvolta
abilităţi noi, curaj și încredere în sine.

Așadar, strădania ta de a-i schimba pe cei apropiaţi, reprezintă o

pierdere de energie, este zadarnică și este sortită eșecului! Ar fi o
decizie înţeleaptă să accepţi faptul că nu depinde de tine, că nu stă în
puterea ta să controlezi, ori să schimbi anumite atitudini și
comportamente (care nu îţi sunt pe plac) la oamenii din jurul tău și
că nici nu ai dreptul să-i transformi după chipul și asemănarea ta!

45
În locul dorinţei de a-i schimba pe cei din jur, mai bine:

să cauţi să îi înţelegi de ce sunt cum sunt, la ce le folosește să

fie așa cum sunt, dar nu cu scopul de a-i salva, ci cu scopul de a
înţelege diferenţele inter-individuale și a nu-i mai judeca;

să înveţi să îţi exprimi emoţiile negative, nevoile și dorinţele

într-o manieră asertivă, să iei decizii pentru tine, să manifești
respect faţă de tine și să trasezi limite în relaţia cu cei din jur,
atunci când nu ţi se potrivește ceea ce vine spre tine;

să renunţi la relaţiile toxice din viaţa ta.

Nimeni nu trebuie să se schimbe pentru ca tu să te simţi mai bine,

mai împlinit ori mai fericit. Atunci când relaţia cu cei din jur îţi aduce
numai prejudicii și suferinţă, nu folosește la nimic să te străduiești
zadarnic să îi schimbi. Poţi alege să renunţi la relaţia cu persoanele
toxice din viaţa ta și să stai o perioadă singur, să investești în tine, în
autocunoașterea și dezvoltarea ta personală, să înveţi să te rupi de
dependenţa faţă de cei din jur și să înveţi să trăiești singur,
bucurându-te de tine și de tot ceea ce îţi oferă viaţa. Cu timpul, vei
constata că se vor alătura și alţi oameni, mai potriviţi pentru tine și
frumoși așa cum sunt.

Nu-ţi irosi energia în zadar, ai grijă de tine!

46
 EVITĂ RELAŢIILE TOXICE!

O relaţie toxică cu o persoană din jurul tău, este o relaţie în

care:
în general, ești tratat cu indiferenţă și doar din când în când
primești un strop de timp, atenţie și afecţiune;
nu se ţine cont de limitele tale personale;
nu îţi sunt luate în considerare nici nevoile, nici dorinţele și nici
preocupările tale;
ești și te simţi șantajat emoţional, manipulat, minţit, înjosit,
abuzat și folosit;
ești învinovăţit chiar și atunci când nu ai nicio vină;
ești solicitat să faci la fiecare pas compromisuri și sacrificii
pentru cel de lângă tine;
simţi că oferi doar tu, că orice faci nu este bine, că trebuie să te
străduiești din răsputeri să-l mulţumești pe cel de lângă tine
pentru a nu-l pierde;
ai parte în mod constant de critici, de comparaţii, de etichetări,
de jigniri, de învinovăţiri, de certuri și descurajări;
ai mereu impresia că ceva este în neregulă cu persoana ta;
ești cuprins aproape tot timpul de neliniște interioară, de
nesiguranţă și de suferinţă, lucruri care îţi consumă timpul,
atenţia, energia psihică și fizică, astfel încât, la un moment dat,
ajungi să te simţi devitalizat și mai nefericit decât atunci când
te afli strict în compania ta;
te pierzi pe tine, în cel de lângă tine.

47
Cel mai probabil, persoanele cu stimă de sine bună, nu se simt atrase
de persoanele toxice și, dacă acestea intră cumva în viaţa lor, au
puterea de a se distanţa rapid de ele. Persoanele cu stimă de sine
bună, știu exact ce vor și ce le face fericite, iar când întâlnesc astfel de
oameni, nu se simt atrase de ei și nici nu se agaţă de aceștia, deoarece
nu se tem să rămână singure, în compaia lor, până când vor întâlni pe
cineva asemenea lor, cu care vor putea construi o relaţie frumoasă,
bazată pe egalitate, respect și dragoste.

Atunci când alegi să faci parte din relaţiile toxice, pentru că

întotdeauna este vorba despre o alegere mai mult sau mai puţin
conștientă, îţi faci un mare deserviciu întrucât stima ta de sine are
inevitabil de suferit. Orice stimă de sine are de suferit atunci când
persoana doar oferă și nu primește nimic bun în schimb, când este în
mod constant criticată, jignită, învinovăţită, descurajată, șantajată,
manipulată, când este contrânsă să facă sacrificii și compromisuri,
când nu este respectată și iubită și când, în ciuda eforturilor sale,
nimic nu este bine din cum este, și din ce face ea. Oricum, există o
destul de mare probabilitate ca persoana care acceptă astfel de
atitudini și comportamente să aibă o stimă de sine scăzută, din
moment ce consideră că nu merită ceva mai bun și acceptă resemnată
situaţia în care se află. Însă, în condiţiile unei stime de sine fragile, nu
ai nevoie de prea mult vânt, pentru ca aceasta să se dărâme de tot,
asemenea unui castel construit din cărţi de joc: la o simplă adiere,
puff!

48
Chiar dacă până în prezent ai acceptat atitudini şi comportamente
nesănătoase din partea celor din jur, nu eşti obligat să faci toată viaţa
acest lucru. Oamenii acceptă mai degrabă ceea ce le este cunoscut,
adică familiar, chiar dacă acest lucru îi deranjează, pentru că au
învăţat să-şi dezvolte strategii de supravieţuire în faţa acestor
atitudini și comportamente. Este timpul să îţi doreşti mai mult decât
să supravieţuieşti, este timpul să trăieşti frumos. Poţi începe să-ţi
câștigi respectul celor din jur, dacă ai cu cine, atunci când, spre
exemplu, o persoană îţi vorbeşte într-un mod care te deranjează,
răspunzându-i cu fermitate (calm şi cu maximă seriozitate): „Mă
deranjează tonul şi cuvintele tale, mă simt jignit şi nu accept să-mi
vorbeşti în acest fel! Am să mă retrag puţin și rămân deschis spre
dialog în momentul în care putem să vorbim frumos şi pe un ton
adecvat.”

Atunci când o relaţie îţi creează numai prejudicii ai datoria morală

faţă de tine însuţi de a renunţa la ea, pentru că viaţa nu este
preponderent despre suferinţă. Viaţa este și despre lucruri mai puţin
plăcute, pe care nu le putem anticipa și controla, dar mai cu seamă,
despre lucruri frumoase prin experienţierea cărora putem crește și
evolua.

49
Universul în care noi trăim este nelimitat și există și oameni cu care
putem avea relaţii sănătoase. Așadar, alege să te înconjori de
oameni:
cu care împărtăşeşti aceleaşi credinţe, valori şi cu care ai
preocupări comune;

care sunt optimişti;

care sunt autonomi, capabili, harnici şi fac singuri ceea ce pot

face;

care îşi asumă responsabilitatea propriilor decizii şi acţiuni;

care te sprijină la nevoie, atunci când le soliciţi acest lucru,

printr-un sfat, o idee, o acţiune, o modalitate de soluţionare a
unei dificultăţi, etc.;

care văd ce e mai bun în tine;

care te încurajează când le dezvălui proiectele tale şi dorinţa de

a le realiza;

care manifestă empatie faţă de tine și ţin cont de nevoile,

dorinţele și de limitele tale;

care te tratează cu atenţie, afecţiune, grijă și respect;

50
 care nu te judecă, nu te jignesc, nu te compară, nu te
etichetează, nu te blamează, nu te neglijează, nu te șantajează
emoţional și nu te manipulează;

care se bucură că faci parte din viaţa lor;

care aduc un plus de valoare calităţii vieţii tale.

Înconjoară-te de astfel de oameni frumoşi, caută să-i întânești și

include-i în sistemul tău de suport! Acesta poate fi alcătuit din mai
multe persoane care întrunesc una sau mai multe din valorile
semnificative pentru tine, astfel încât fiecare dintre ele să te inspire,
să te provoace să te ridici mai sus, să te determine să devii mai bun,
să aducă un plus de valoare în viaţa ta şi să creşteţi împreună.
Niciunul dintre ei nu va fi perfect, căci nu există perfecţiune, dar, cu
siguranţă, nu îţi vor aduce prejudicii, ci multe lucruri bune!

51
 STABILEȘTE-ŢI OBIECTIVE REALISTE!

De ce să-ţi stabilești obiective?

Obiectivele se stabilesc pentru a ajunge la destinaţia pe care tu o

dorești, pentru a aduce un plus de valoare calităţii vieţii tale, pentru
a te bucura de viaţa ta, de cine și cum ești tu și, dacă se poate, de
rezultatul cărora să beneficieze și cei din jurul tău.

Oamenii care au succes în viaţă, în diferite domenii, nu acţionează la

voia întâmplării, ci își stabilesc obiective. Acestea îţi oferă o viziune
asupra următorilor ani și o motivaţie imediată orientată spre a face
totul pentru a ţi le îndeplini, astfel încât să te bucuri cât mai mult de
cine și cum ești tu, și de viaţa ta. Îţi vei mobiliza, folosi, dezvolta și
valorifica la maxim calităţile și puterile tale personale, ceea ce va
duce la creșterea încrederii în tine și a stimei de sine. De exemplu, un
obiectiv poate fi să dai viaţă unuia dintre visurile tale, făcându-l să
devină realitate.

Când nu ai obiective, nu ai în vedere nicio destinaţie spre care te

îndrepţi și, ca atare, nu ai pentru ce să-ţi planifici timpul și acţiunile.
Este ca și când te afli la bordul unei ambarcaţiuni pe care o poţi
cârmui în ce direcţie dorești, însă tu alegi să te lași purtat de curenţii
apei, încotro vor vrea ei. Pare destul de relaxant, nu-i așa? Cel puţin
la prima vedere. Însă, dacă te oprești preţ de o clipă și te gândești,
această abordare a vieţii presupune să te lași în voia sorţii: ce-o fi, o
fi!

52
Ce se poate întâmpla atunci când nu îţi stabilești obiective:

s-ar putea ca alţii să te implice în realizarea obiectivelor lor, iar

la un moment dat să te simţi folosit;

s-ar putea ca alţii să-ţi ocupe timpul liber, pentru că oricum tu

nu ţi-ai propus să faci ceva anume;

s-ar putea ca alţii să se folosească de abilităţile și puterile tale

personale, în scopul lor personal;

s-ar putea ca la început să-ţi placă să contribui, dar, în timp, să

simţi că cei din jur se folosesc de disponibilitatea și de
bunătatea ta;

s-ar putea să observi că mai mult dai, decât primești;

s-ar putea să observi că ceilalţi fac progrese și evoluează sub

diferite aspecte, iar tu nu;

s-ar putea să începi să stagnezi sau să rămâi în urmă, să te

compari cu cei care te-au implicat în planurile lor și cu
realizările acestora și să fii copleșit de invidie;

s-ar putea să începi să te simţi frustrat și să te cerţi sau să te

depărtezi de cei din jur;

53
 s-ar putea să simţi că muncești foarte mult, că îţi neglijezi
propria persoană și visurile tale;

s-ar putea să înceapă să-ţi scadă stima de sine;

s-ar mai putea întâmpla să simţi și alte lucruri la care nu te-ai

gândit, cel puţin până acum.

Merită să reflectezi asupra acestor posibile consecinţe și să te întrebi

cum este mai bine pentru tine. Este alegerea ta dacă vei ţine cont de
ele, sau nu! În fond, viaţa noastră este un șir neîntrerupt de alegeri
conștiente și neconștiente.

Opinia mea este că, decât să lași alte persoane să facă alegeri pentru
tine, mai bine să faci tu alegeri conștiente pentru tine; decât să te
implice alţii în realizarea obiectivelor lor, mai bine să-ţi stabilești tu
obiective pentru tine, în realizarea cărora să te implici pentru a da
viaţă visurilor tale. Mai bine să îţi iei viaţa în propriile tale mâini, să
îţi propui niște obiective, să ţi le asumi, să faci tot ceea ce poţi pentru
realizarea lor și apoi să îţi celebrezi reușita! Pentru că viaţa poate fi
mult mai frumoasă dacă faci alegeri conștiente, decât dacă te lași în
voia sorţii, creându-le celor din jur oportunitatea de a face ei alegeri
pentru tine!

54
Ce fel de obiective să îţi stabilești?
Obiective care te ajută să te apropii de ,,cine” și ,,cum ai vrea”
să fii.
Atunci când există o discrepanţă între ,,cine” și ,,cum” ești, și ,,cine”
și ,,cum ai vrea” să fii, nu te mai simţi bine cu tine, ești nemulţumit și
nefericit. Pentru a te apropia de ,,cine” și ,,cum ai vrea” să fii și
pentru a ajunge la starea pe care ţi-o dorești, este necesar să visezi,
să planifici, să acţionezi și să dai viaţă visurilor tale, adică să-ţi
stabilești obiective și să le realizezi.

Obiective al căror proces este lipsit de stres și îţi creează

bună-dispoziţie.

Niciun obiectiv nu ar trebui stabilit dacă simţi că aduce stres în viaţa

ta și dacă simţi că te limitează în vreun fel. Un obiectiv se stabilește
pentru a ajunge la destinaţia pe care tu o dorești, pentru a aduce un
plus de valoare calităţii vieţii tale și, dacă se poate, de care să
beneficieze și cei din jurul tău. Un obiectiv este menit a fi realizat
pentru a te bucura în mai mare măsură de viaţa ta și de ,,cine” și
,,cum” ești tu.

55
 Obiective care ţin de posibilităţile de moment și pentru care ai
resurse personale.

Chiar dacă, pentru început, îţi dai voie să visezi dincolo de limite și de
zona de confort și alegi să așterni pe hârtie obiective dintre cele mai
îndrăzneţe, este necesar, ca ulterior, să alegi dintre ele pe acelea
pentru care știi că deţii resurse și puteri personale în prezent, pentru
a reuși.

Obiective mici care, atinse rând pe rând, să ducă la realizarea

unui obiectiv mai mare.

Dacă vrei și îţi propui să scrii o carte, ar fi bine pentru tine, mai întâi,
să îţi propui și să începi să scrii postări, apoi articole mai scurte, apoi
mai lungi, apoi un e-book și abia apoi o carte. Dacă vrei să-ţi deschizi
un restaurant, ar fi bine pentru tine să lucrezi mai întâi ca angajat, să
speli vase, apoi să gătești, apoi să servești, apoi să fii șef de
restaurant și în timp să devii patron. Altminteri, există o mare
probabilitate să înregistrezi un eșec, să te descurajezi și să renunţi. Și
n-ai vrea să se întâmple un astfel de lucru, nu-i așa?

De fiecare dată când tu realizezi ceva ce îţi dorești, în baza

calităţilor și puterilor tale personale, îţi crește încrederea în
tine, în potenţialul tău de a reuși, devii din ce în ce mai motivat
să faci și mai multe lucruri și, pe măsură ce le realizezi, îţi
crește stima de sine.

56
 ÎNVAŢĂ DIN GREȘELI

De cele mai multe ori, abia după ce acţionăm, după ce constatăm

rezultatul obţinut și îl raportăm la standardele și la așteptările
noastre, realizăm că era mai bine să fi procedat în alt mod. Această
înţelepciune, care vine odată cu testarea realităţii și cu experienţa,
este prea des confundată, în mod eronat, cu ideea că am fi procedat
într-un mod greșit. Fiindcă adevărata cunoaștere vine din acţiune,
din experienţă și, mai cu seamă, din propria acţiune și din propria
experienţă.

Despre greșeală:

fiecare fiinţă umană greșește, în anumite momente ale vieţii

sale;
uneori greșim, alteori reușim, la fel ca toţi oamenii;
a greși e omenește și adesea greșeala duce la progres, fiind un
facilitator pentru învăţare, întrucât oamenii învaţă din ceea ce
experimentează și ulterior se străduiesc să facă lucrurile mai
bine;
atunci când se întâmplă să ne raportăm la standardele etice și
morale interiorizate, integrate în structura personalităţii
noastre și acţionăm în opoziţie cu cele care ne definesc,
spunem despre noi că am făcut o greșeală și este posibil să
apară sentimentul de vinovăţie;
dacă ne axăm strict pe sentimentele de vinovăţie, începem să
nu ne mai simţim bine în pielea noastră, în prezenţa și în raport
cu ceilalţi, devenim nesiguri pe noi, ne simţim incapabili,
defecţi și chiar lipsiţi de valoare, ceea ce ne va scădea stima de
sine și ne va descuraja;

57
dacă suntem convinși că am greșit, în viziunea noastră, este necesar
să ne asumăm responsabilitatea pentru ceea ce am făcut, să
încercăm să remediem situaţia dacă și atât cât se mai poate, să
extragem învăţăminte din ceea ce s-a întâmplat și să le aplicăm în
situaţiile viitoare;

când greșim, nu înseamnă nici că suntem incapabili, nici că suntem

lipsiţi de valoare ci, înseamnă că mai avem lucruri de învăţat și noi
abilităţi de dobândit.

Exemple de factori care ne pot favoriza greșelile:

datorită unor circumstanţe pe care nu le putem controla;

pentru că ne fixăm standarde înalte, nerealiste și nu dispunem

de abilităţile necesare pentru a realiza un lucru pe care ni l-am
propus;

pentru că nu dispunem de abilităţile necesare pentru a face

faţă unei situaţii neprevăzute, pe care viaţa ne-o scoate în cale;

poate suntem stresaţi și obosiţi;

poate am avut o zi cu multe evenimente negative;

poate că am acţionat impulsiv, fără să analizăm posibilele

consecinţe;

58
poate că avem un anumit pattern de a acţiona, dobândit încă
din copilărie, care acum nu se mai potrivește și nu ne mai
servește în relaţiile cu cei din jur;

probabil pentru că ne fixăm standarde nerealiste, cu mult

peste posibilităţile de moment;

poate că avem anumite sensibilităţi, iar persoana cu care

relaţionăm ,,calcă” pe respectivele sensibilităţi;

pentru că ne simţim neînţeleși;

pentru că ne simţim descurajaţi;

pentru că suntem nesiguri pe noi și ne este teamă de eșec;

pentru că nu dispunem de abilităţile necesare pentru a face

faţă situaţiei ivite, etc.;

59
În loc de sentimente negative în faţa unei greșeli…

dă-ţi voie de a fi uneori imperfect;

conștientizează că, la momentul respectiv, ai făcut ce puteai

tu mai bine cu resursele pe care le-ai avut la dispoziţie;

schimbă ceea ce se mai poate;

acceptă ce nu mai poate fi schimbat;

asumă-ţi consecinţele faptelor tale;

acceptă că mai ai de învăţat;

conștientizează ce înveţi din fiecare experienţă;

aplică învăţămintele din experienţele trecute, în cele actuale;

fii blând și răbdător cu tine;

acordă atenţie nu numai greșelilor, ci mai ales, realizărilor;

bucură-te de friecare reușită și celebrează acest lucru în

stilul tău!
60
 ÎN LOC DE ÎNCHEIERE...

În călătoria ta spre o stimă de sine bună, va fi nevoie să te străduiești,

pas cu pas, să renunţi la tendinţa de a te judeca, de a te eticheta și de
a te învinovăţi în situaţii de eșec, la pornirea de a te compara, critica
și devaloriza în sinea ta și în faţa altora, la tendinţa de a te pedepsi,
de a te izola și de a evita provocările pe care viaţa ţi le scoate în cale.
Va trebui să renunţi și la teama de singurătate care ţi-a creat
dependenţa de cei din jur, precum și la speranţa iluzorie că aceștia îţi
vor umple vidul interior, dacă vei merge mai mult spre ei și, dacă le
vei tolera acele atitudini și comportamente care știi deja că ţi-au adus
prejudicii. Va trebui să începi să îţi asumi întreaga responsabilitate
pentru viaţa ta și să debutezi în a avea grijă de tine, fiindcă nimeni nu
va face acest lucru în locul tău.

Te felicit pentru că ai ales să optezi pentru primirea acestui material

și îţi mulţumesc pentru interesul acordat scrierilor mele!
Nădăjduiesc că ţi-a fost de folos ceea ce ai lecturat, iar dacă îţi
dorești să aflii mai multe despre acest subiect, să te cunoști mai bine
și să te dezvolţi personal, te invit să mă urmărești în continuare pe
site-ul www.angelaplacintar.ro, precum și pe pagina mea de
facebook: Angela Plăcintar.

Copyright - 2017

61