Catalogul Licitatiei de Iarna Edi Ie Aniversara Artmark Dupa 5 Ani 113 2013 PDF

Lot 308.
Ion Țuculescu, Păpușile, norul și fluturii
Licitația de Iarnă
Ediție Aniversară
Artmark * După 5 ani
Miercuri, 18 decembrie, 19.00
Ateneul Român
107
Lot 221. Eugen Voinescu, Furtună pe mare (detaliu)
CLASICISM,
SIMBOLISM,
108
TRADIȚIONALISM 109
172
Micul genovez
Nisi (Anisia) Torosian-Stătescu
ulei pe carton, 37 × 31 cm
semnat dreapta jos, cu roșu, Torosianu
Valoare estimativă: € 600 - 900

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării
170
Vedere din port
[cca. 1910]
Nicolae Vermont
(1866, Bacău - 1932, Bucureşti)
ulei pe carton, 21 × 25,5 cm

semnat parţial dreapta jos, cu brun, Nicolae V
Valoare estimativă: € 1.200 - 1.800

171
Piață de flori în Provence 173
Aurel Vintilescu Tânără cu turban
(1868, Ploiești - 1930, București) Petre Bulgăraş
(1884, Bârlad - 1939, Iaşi)
ulei pe lemn, 22,5 × 17,5 cm
semnat şi datat stânga jos, cu roşu, ulei pe pânză lipită pe carton, 96 × 65,5 cm
A. Vintilescu, 1902 semnat şi datat stânga jos, cu orange,
Bulgăraş, 1932
110 111
176
Sbârciogu' (Gheorghe Zegrea,
țăran răzeș din Vicovu de Sus)
George Lowendal
(1897, Sankt Petersburg - 1964, Bucureşti)

semnat dreapta jos, cu brun, GL

Proveniență:
colecția Valentin Al. Georgescu.
Opera a participat în expoziția personală

George Lowendal, Sala Universul, București,
1943, fiind achiziționată în data de 30 iunie
1943, pentru suma de 50.000 lei.
174
Ulcică cu maci roşii
Octav Băncilă
(1872, Corni, Botoșani - 1944, Bucureşti)
ulei pe pânză, 53,5 × 60 cm

semnat stânga jos, cu ocru, Octav Băncilă

177
Ulcică cu panseluțe
175 Eugenia Filotti-Atanasiu
După mere (1880, București - 1968, București)
Octav Băncilă
(1872, Corni, Botoșani - 1944, Bucureşti) ulei pe carton, 22 × 24,5 cm
semnat şi datat ilizibil dreapta jos, cu brun,
ulei pe pânză, 32,5 × 16 cm Eugenia Filotti-Atanasiu, 1933
semnat stânga jos, cu roșu, O.B.
112 113
178
Veliere
Rudolf Negely
(1883, Sopron, Ungaria - 1950)
ulei pe pânză, 49,5 × 59,5 cm

semnat dreapta jos, cu negru, Negely R.
Valoare estimativă: € 900 - 1.600
179
Micuţa florăreasă
Apostol Mănciulescu
(1887, București - 1962, Bucureşti)
ulei pe carton, 49,5 × 69,5 cm

semnat dreapta jos, cu negru, Mănciulescu

180
Terasă la Sorrento
Constion (Constantin Ionescu)
ulei pe carton lipit pe placaj, 49 × 70 cm
semnat dreapta jos, cu negru, Constion

181
Peisaj din Tunis
Rudolf Negely
(1883, Sopron, Ungaria - 1950)
ulei pe pânză lipită pe carton, 61,5 × 44 cm

semnat dreapta jos, cu negru, Negely
114 115
184
Intimitate (Femeie îmbăindu-se)
Emilian Lăzărescu
(1878, Bucureşti - 1934, Bucureşti)

semnat stânga jos, cu negru, E. LĂZĂRESCU

182
Înserare pe lacul Como
George Catargi
(1894, Reni, Basarabia - 1963, Gherla)

semnat dreapta jos, cu brun, G. Catargi

183
Amiază în Provence 185
Nicolae Vermont Vas cu liliac şi ceaşcă galbenă
(1866, Bacău - 1932, Bucureşti) Constantin Isachie Popescu
(1888, Paşcani - 1967, Bucureşti)
ulei pe carton lipit pe placaj, 39 × 49,5 cm
semnat şi datat dreapta jos, cu negru, ulei pe carton, 72 × 50 cm
N. Vermont, 1923 semnat dreapta jos, cu alb, C. Isachie
Valoare estimativă: € 2.000 - 3.000 Valoare estimativă: € 900 - 1.600

116 117
186
Serată pariziană
Emilian Lăzărescu
tempera și accente de ulei pe carton, 38,5 × 30 cm

semnat şi datat stânga jos, cu negru, EMILIEN
LĂZĂRESCU, 1932

188
Adormită
[prima jumătate a anilor '20]
Paul Scorţescu
(1895, Iași - 1976, Paris)
ulei pe placaj, 55 × 65 cm
semnat stânga sus, cu albastru, Scorţesco

189
187 Toporaşi
Eșarfa verde Anton (Tony) Ventzel
Emilian Lăzărescu (? - 1917)
ulei pe pânză, 37 × 22 cm
ulei pe carton, 67,5 × 53 cm semnat lateral dreapta, cu roşu, T. Ventzel
semnat stânga jos, cu negru, EMILIAN LĂZĂRESCU
118 119
192
190 Trandafiri
În parc Constantin Isachie Popescu
Grigore Manea (1888, Paşcani - 1967, Bucureşti)
(1885, Bacău - ?)
ulei pe carton, 24 × 30 cm semnat stânga jos, cu negru, C. Isachie
semnat stânga jos, cu roşu, Gr. Manea
191 193
La promenadă Crizanteme
George Catargi Constantin Isachie Popescu
(1894, Reni, Basarabia - 1963, Gherla) (1888, Paşcani - 1967, Bucureşti)
ulei pe carton, 41 × 32,5 cm ulei pe carton, 69,5 × 49,5 cm

semnat dreapta jos, prin zgrafiere, G. Catargi semnat stânga jos, cu negru, C. Isachie
Valoare estimativă: € 1.400 - 2.400 Valoare estimativă: € 1.000 - 1.800

Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării Preţul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării
120 121
196
Car cu boi
Gheorghe Tudor
(1882, Breaza de Jos, Prahova - 1944, Breaza)
bronz, 28 × 23 × 28 cm
semnat, datat şi menţionat lateral stânga,
prin incizie, Gh. Tudor, 1928, tiraj unic de 35/2
exemplare; în spate menţionată turnătoria, Fţ-ii
GURAN, PARCUL RAHOVA BUC.
194
Treburile gospodăriei 195
Ludovic Bassarab Întoarcerea de la câmp
(1868, Galaţi - 1933, Bucureşti) Ludovic Bassarab
(1868, Galaţi - 1933, Bucureşti)
ulei pe lemn, 16 × 24,5 cm
semnat stânga jos, în creion, Bassarab ulei pe carton, 17 × 23,5 cm
semnat dreapta jos, în creion, Bassarab
197
Ciobănaş
Dumitru D. Mirea
(1864, Câmpulung Muscel - 1942, Bucureşti)
bronz, 42 × 20 × 25 cm
semnat şi datat stânga jos, D.D. MIREA, 1921; în
spate menţionată turnătoria, D. TEODORESCU BUC.
1922
122 123
200
Casa pictorului
Erno Tibor
(1885, Oradea - 1945, Dachau, Germania)

semnat stânga jos, cu brun, Tibor

198
Vas cu liliac
Octav Băncilă
semnat stânga jos, cu ocru, Octav Băncilă

201
199 Indiscreta
Sedusă Nicolae Vermont
Leon Biju (1866, Bacău - 1932, Bucureşti)
ulei pe carton, 28,5 × 39 cm semnat şi datat dreapa jos, cu ocru,
semnat stânga jos, cu negru, L.A. Biju N. Vermont, 1912
Valoare estimativă: € 500 - 800 Valoare estimativă: € 2.000 - 3.500

124 125
202
Serbare câmpenească
Pan Ioanid

semnat dreapta jos, cu negru, Pan Ioanid

203
Târg de duminică
Pan Ioanid

semnat dreapta jos, cu ocru, P. Ioanid
Pe verso etichetă de participare la Salonul
Valoare estimativă: € 700 - 1.200 Oficial, Ministerul Cultelor şi Artelor, 1938, cat.
59.
204
Întoarcerea de la târg
Octav Băncilă
semnat dreapta jos, cu negru, Octav Băncilă

Pe verso etichetă de participare în expoziţia

"Octav Băncilă", Muzeul de Artă din Iaşi,
martie-aprilie 1968, nr. de catalog 78.
205
Slujba de duminică
Ludovic Bassarab
(1868, Galaţi - 1933, Bucureşti)
ulei pe lemn, 19,5 × 14,5 cm

semnat şi datat dreapta jos, în creion,
Bassarab, (19)26

126 127
208
Ţărăncuţe cu fuior
Ary Murnu
(1881, Veria, Macedonia - 1971, Bucureşti)
semnat stânga jos, cu negru, A. MURNU

206
Scrisoarea de pe front
Nicolae Vermont
(1866, Bacău - 1932, Bucureşti)
semnat şi datat dreapta jos, cu brun, Nicolae
Vermont, 1914

207 209
Chivuță la târg Rușinoasa
Nicolae Vermont Gheorghe Tudor
(1866, Bacău - 1932, Bucureşti) (1882, Breaza de Jos, Prahova - 1944, Breaza)
ulei pe carton, 48 × 27 cm bronz, 50,5 × 18 × 18 cm

semnat şi datat dreapta jos, cu brun, semnat şi datat lateral dreapta, GH.Tudor, 1926;
N. Vermont, 1918 în spate menționată turnătoria, TURNĂTORIA Fţ-ii
GURAN, BUC(UREŞTI)
Valoare estimativă: € 2.000 - 3.000 Valoare estimativă: € 800 - 1.400i
128 129
210
La cârciumă
Rudolf Schweitzer-Cumpăna
(1886, Piteşti - 1975, Bucureşti)
acuarelă şi cărbune pe hârtie lipită pe carton,

40 × 52,5 cm
semnat şi datat dreapta jos, în creion,
Schweitzer-Cumpăna, 1928
212 Cariera lui Ipolit Strâmbu ne oferă imaginea unui artist care și-a găsit
Valoare estimativă: € 900 - 1.600 Seară în familie lesne un loc important în istoria artelor românești. Școlit inițial în
Ipolit Strâmbu cadrul Școlii de Belle Arte, avându-l drept prim maestru pe G.D.Mirea,
(1871, Mărășești, Gorj - 1934, Bucureşti) pictorul își va desăvârși maniera atât în anii petrecuți la München
(1896 - 1901), cât și prin apropierea de numele reprezentative ale
ulei pe carton, 68,5 × 98,5 cm generației sale (Vermont, Verona sau Loghi), fapt materializat în acel
semnat şi datat stânga jos, cu negru, Strâmbu, 1932 stil post-grigorescian, vizibil și în cazul celor enumerați. Membru
important al Tinerimii Artistice, profesor la Belle Arte pentru mai bine
Valoare estimativă: € 7.000 - 9.000 de 30 de ani, Strâmbu nu va neglija componenta estetică a creației
sale care se va mula într-o măsură importantă după gustul publicului,
în special al micii burghezimi bucureștene. După 1907, când renunță
voit la subiectele grigoresciene – scene ludice cu țărani – pictorul se
va orienta spre motive mult mai relevante epocii. Apar astfel scene
intimiste, momente din viața orașului, axate în special în jurul per-
sonajului feminin. Scenele cotidiene coordonează universul pictural
211 conceput în ultimele două-trei decenii de practică artistică, schim-
După muncă barea de subiect fiind evidentă imediat după momentul 1907 – “Fe-
Ludovic Bassarab mei curățând caise” (cca. 1908, M.N.A.R., inv. 69985). Predilecția
(1868, Galaţi - 1933, Bucureşti) pentru suprafețe generoase i-a oferit oportunitatea conceperii unor
compoziții cu mai multe personaje, grăitoare fiind scenele de interior
ulei pe lemn, 22 × 16 cm sau din grădini. Opera de față – “Seara în familie” – își găsește ime-
semnat dreapta sus, în creion, Bassarab diat locul în acest ciclu pictat de Strâmbu până către finalul vieții și
Bibliografie: răspunde acelorași precepte stilistice ca și în trecut: efectul de ecleraj,
Valoare estimativă: € 600 - 900 REZEANU, Paul, “Pictori puțin cunoscuți”, Ed. Ana, căruia i-a fost tributar constant, atmosfera intimistă sau folosirea
Craiova, 2009, pag. 72-77 unor modele feminine. (I.P.)
130 131
215
Pregătiri de bal
Constantin Isachie Popescu
semnat, datat şi localizat dreapta jos, cu negru,
C. Isachi, Paris, 1922

213
În grădină
Victor Schramm
(1865, Orşova - 1929, Munchen)
ulei pe lemn, 39,5 × 50 cm

semnat şi dedicat stânga jos, cu roşu, V. Schramm,
seiner lieben Nichte Herma
214 216
Flori de măr Trăsuri la Paris
Honoriu Creţulescu Rudolf Schweitzer-Cumpăna
(1897 - 1979, Bucureşti) (1886, Piteşti - 1975, Bucureşti)
ulei pe pânză lipită pe carton, 43 × 18 cm acuarelă şi cărbune pe carton, 26 × 39,5 cm

semnat şi datat stânga jos, cu roşu, semnat, datat şi localizat dreapta jos, în peniţă,
H. I. Creţulescu, 1971 Schweitzer-Cumpăna, 1932, Paris
Valoare estimativă: € 450 - 750 Valoare estimativă: € 700 - 1.200

132 133
217
Bujori
Pan Ioanid
semnat dreapta jos, cu roșu, Pan Ioanid

219
În fața altarului
Ignat Bednarik
(1882, Orșova - 1963, Bucureşti)
acuarelă și guașă pe hârtie lipită pe carton subțire,

30,5 × 47 cm
semnat stânga jos, cu brun, I. BEDNARIK

220
Mănăstirea Suceviţa
Jean Niţescu
(1897, Craiova - 1957, București)
218 ulei pe pânză lipită pe carton, 38 × 46 cm

Natură statică tradițională semnat, datat şi localizat dreapta jos, cu brun,
George Lowendal j. niţescu, 1957, Suceviţa
(1897, Sankt Petersburg - 1964, Bucureşti)
tempera pe hârtie lipită pe carton, 62 × 47,5 cm
semnat dreapta jos, cu brun, GL
Proveniență:
Valoare estimativă: € 1.400 - 2.200 colecţia rameorului Ilie Mirea.
134 135
222
Țărăncuță de la sud de Dunăre,
purtându-și copilul, în peisaj
Carol Popp de Szathmari
(1812, Cluj Napoca - 1887, Bucureşti)
acuarelă şi creion pe hărtie lipită pe carton,

51,5 × 34 cm
semnat şi datat dreapta jos, cu negru, Szathmari,
(18)79; localizat stânga jos, cu negru, Osmanlije

Pe verso etichetă, "C., 1881, Propriété par-

ticulière de S.A. le Prince Alexandre I., Nr. 32";
Alexandru I a fost primul prinț al Bulgariei
moderne (Alexandre de Battenberg).
221 Politician și diplomat, Eugen Voinescu a fost unul dintre cei mai atipici
Furtună pe mare artiști pe care îi regăsim pe simezele bucureștene la cumpăna dintre
Eugen Voinescu secolele XIX – XX. Pe lângă faptul că a avut drept profesori doi din-
(1842, Iași - 1909, Bucureşti) tre cei mai importanți creatori de frumos din secolul al XIX-lea - pe
Gustave Courbet la Paris, în perioada studiilor, și pe Constantin Aiva-
ulei pe pânză, 105 × 150,5 cm zovsky, în perioada în care era consul la Odessa, Voinescu devenea la
semnat și datat dreapta jos, cu negru, o vârstă înaintată (debuta la 47 de ani, în 1889) un nume important și
Eug. Voinescu, 1906 în viața artistică autohtonă. După ce renunțase la cariera diplomatică,
cel mai probabil în urma contactului și a lecțiilor luate în preajma lui
Valoare estimativă: € 6.000 - 10.000 Aivazovsky, Voinescu se va dedica carierei artistice și celei pedagogice
(profesor suplinitor la Belle Arte în Iași, apoi, din 1893, profesor la Belle
Arte în București). Pictura sa reușea să devină în scurt timp foarte
apreciată, tematica specifică abordată de artist fiind pe gustul publi-
cului bucureștean. Marinele sale, traduse în nota oferită de Aiva-
zovsky, aveau să fie apreciate și de casa regală (Carol I achiziționa o
marină de Voinescu în urma Expoziției Artiștilor în Viață, din 1894).
(I.P.)
Bibliografie: 223
CONSTANTINESCU, Paula, “Eugen Voinescu”, din Studii și Cercetări de Colț de mânăstire
Istoria Artei, 1972, nr. 1, tomul 19, pag. 131- 133 Elena Tacian Baludima
IONESCU, Adrian Silvan, Mișcarea artistică oficială în România secolului
al XIX-lea, Ed. NOI Media print, 2008 ulei pe carton, 65,5 × 67,5 cm
semnat stânga jos, cu albastru, E. Tacian-Baludima

136 137
224
Natură statică cu struguri
Nicolae Grigorescu
(1838, Pitaru, Dâmboviţa - 1907, Câmpina)
ulei pe lemn, 23 × 33,5 cm

semnat şi datat stânga jos, cu roşu,
N. Grigoresco, 1866

În 1861, cu sprijinul ministrului Mihail Kogălniceanu, Grigorescu

primea o bursă de studii şi pornea pe Dunăre, spre Paris. În mar-
tie anul următor era primit, prin concurs, la École des Beaux-Arts,
unde este înscris până în septembrie 1863, însă, cu excepţia câtorva
călătorii, rămâne în Franţa până în 1869, dată la care se stabileşte
la Bucureşti. La Paris cunoaşte alţi artişti români veniţi pentru com-
pletarea studiilor sau stabiliţi acolo şi se împrieteneşte cu Constan-
tin Stăncescu, elev al lui Tattarescu, care îl familiarizează cu oraşul.
Acesta îl convinge să se înscrie la cursurile pregătitoare ale lui Charles
Gleyre, pe care le urmează până în 1862, când este admis la École
des Beaux-Arts. În atelierul lui Gleyre, preluat de la Delaroche şi
prestigios pentru stilul neogrec, a fost coleg, printre alţii, cu Auguste
Renoir. Frecventează apoi atelierul lui Sébastien Cornu, reputat pictor
Pe verso, Studiu (În curtea hanului, la Barbizon) de subiecte religioase şi istorice realizate în spiritul unui clasicism
academic. Acolo îi cunoaşte pe Charles de Laforce, Emmanuel Lansyer
şi Alphonse Fournier, care îi devin prieteni. Până în vara anului 1863,
continuă să studieze cu Sébastien Cornu, dar profită mai mult de arta
pe care o ofereau muzeele pariziene, pe care le vizitează deseori şi
unde realizează copii după opere celebre ale lui Prud’hon, Géricault,
Rubens, Rembrandt, Giorgione şi Salvador Rosa.
În iulie 1863, Grigorescu părăseşte definitiv cursurile şcolii de arte
pariziene, pentru a se alătura pictorilor ce se opuneau normelor
academice şi căutau înnoirea artei. Până în 1864 – an care marchează
o pauză în şederea sa la Barbizon, când se întoarce în ţară – Grigor-
escu realizează peisaje în care se pot recunoaşte lecţiile învăţate de
la Théodore Rousseau, Dupré sau Daubigny: predilecţia pentru lumina
de asfinţit, preferinţa pentru perioada dintre vară şi toamnă, pentru
genul de peisaj cu figuri umane, natura idilică şi raportul armonios
dintre aceasta şi om. Revine în Franţa în toamna aceluiaşi an, cu
opţiuni estetice mai bine formulate, după ce lucrase numeroase studii
realiste în timpul vizitei în ţară.
La Paris, dă curs invitaţiei de a participa la expoziţia artiştilor de la
Nicolae Grigorescu, Fructe Barbizon (1868), organizată într-un pavilion de vânătoare. Cu această
Colecția Puiu Bereșteanu ocazie, Napoleon al III-lea, susţinător devotat al românilor, îi cumpără
o lucrare, “Vas cu flori”, şi, din alte surse, “Cap de fată” și “Ramură
de copac”, pentru colecţia sa privată. Evenimentul a fost remarcat de
presa românească, care nu a întârziat să scrie despre Grigorescu. Tot
în 1868, Grigorescu participă pentru prima dată la Salonul de la Paris,
cu o lucrare intitulată “Jeune bohémienne”, eveniment ce echivalează
cu recunoaşterea sa internaţională. Urmează numeroase prezenţe la
Saloanele şi Expoziţiile Universale de la Paris, Grigorescu câştigând tot
mai mult aprecierea publicului şi atenţia colecţionarilor.
n țară, succesul avea să îi fie consfințit în urma Expoziției Artiștilor în
viață, din 1970, ocazie cu care Grigorescu expunea 26 de opere lucrate
atât în Franța cât și la reîntoarcerea în țară (1869). Selecția eclectică
- portrete, tablouri cu figuri, scene rustice, naturi moarte cu vânat,
cu flori, cu fructe (acestea din urmă ocupând o treime din totalul
operelor) aducea pentru întâia oară în prim-plan naturile statice re-
alizate de Grigorescu în a doua jumătate a deceniului șapte al secolu-
Bibliografie: lui al XIX-lea. În cazul operei de față, datată 1866, interesant este că
NICULESCU, Remus, “Grigorescu între clasicism şi romantism”, Studii panelul de lemn (23 x 33,5 cm) poartă pe verso eboșa unei opere ce
şi cercetări de istoria artei, nr 3-4, Bucureşti, 1956 ar localiza-o în Barbizon, schița amintind de interiorul hanului Ganne
OPRESCU, George, NICULESCU, Remus, “N. Grigorescu. Anii de uce- (vezi “Curtea hanului Ganne din Barbizon”, ulei pe lemn, 1866-1867,
nicie”, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1956 Muzeul de Artă Craiova, care și el poartă pe verso o schiță - “Joc de
OPRESCU, George, “Grigorescu şi Franţa, studiu asupra formaţiei spir- copii”). Cel mai probabil, Grigorescu lucra această natură statică cu
ituale şi artistice a pictorului”, Bucureşti, 1946 struguri în prima jumătate a anului 1866, având în vedere faptul că
ZAMBACCIAN, K.H., “Grigorescu”, Editura Cartea Românească, bursa i se încheia în cursul aceluiași an (1 octombrie) și trebuia să
București părăsească Barbizonul. (I.P.)
138 139
225
La malul mării
Kimon Loghi
(1873, Serres, Macedonia - 1952, Bucureşti)
ulei pe pânză lipită pe carton, 32,5 × 45,5 cm

semnat stânga jos, cu ocru, KIMON LOGHI

Theodor Pallady, Ofelia (detaliu)

din Expoziția Pallady, 1904
226
Pe malul apei
Kimon Loghi
(1873, Serres, Macedonia - 1952, Bucureşti)
semnat stânga jos, cu brun, KIMON LOGHI
Compoziția în notă simbolistă a reprezentat pentru Theodor Pallady o

227 preocupare persistentă la începutul secolului XX, atunci când experi-
Amurg peste Cetatea Neamţului mentul pictural era subordonat unor concepții artistice izvorâte din
[1904-1909] preceptul de idee poetică. Motivul pictural, rezultat direct al acestei
Theodor Pallady introspecții cvasi-lirice, avea să se manifesteze în compozițiile-ciclu
(1871, Iaşi - 1956, Bucureşti) realizate până în preajma Primului Război Mondial. Descoperim opere
ca “Fiul risipitor (Abel)”,“Ofelia”, în jurul lui 1900, dar și opere puțin
ulei pe carton, 100 × 73,5 cm mai târzii, către 1915, când Pallady concepe compoziții cu nuduri
semnat stânga jos, cu brun, în monogramă, TP în natură, în aceeași rezonanță simbolică – “Toamna”, Tinerimea
Artistică 1915. În toate acestea, artistul modelează registrul pictural
Valoare estimativă: € 9.000 - 14.000 în corelare cu paleta cromatică, amintind de lecția luată în preajma
lui Moreau. Principalele peisaje moldovenești le pictează între 1904
-1909, primele fiind expuse încă din 1904, în expoziția de la Ateneul
Român, organizată alături de prietenul Nicolae Grant. Totodată, se-
Bibliografie: jururile în locurile natale aveau să se înmulțească după 1906, când își
CRIȘAN, Dana, “Pallady scriind”, Ed. Compania, București, 2009 achiziționa moșia de la Bucium. (I.P.)
140 141
230
Ulcică cu flori
Constantin Isachie Popescu
228
Navă în derivă ulei pe carton subţire, 49,5 × 70 cm
Dimitrie Ştiubei semnat stânga jos, cu alb, C. Isachie
(1901, Bacău - 1986, Mettmann, Germania)
ulei pe placaj, 32,5 × 40,5 cm
semnat dreapta jos, cu alb, Ştiubei

229
Ghiveci cu primule 231
Eugenia Filotti-Atanasiu Margarete
(1880, București - 1968, București) Dimitrie Mihăilescu
semnat dreapta jos, în pastă, ulei pe pânză, 41,5 × 55 cm
Eugenia Filotti-Atanasiu semnat dreapta jos, cu negru, D. Mihăilescu
Valoare estimativă: € 350 - 550 Valoare estimativă: € 600 - 900

142 143
Lot 240. Max Arnold, Bărci la chei în Douarnenez (detaliu)
IMPRESIONISM ȘI
POSTIMPRESIONISM
145
234
Dimineață în portul Constanța
Dimitrie Ştiubei
(1901, Bacău - 1986, Mettmann, Germania)
232
Pe chei în Pont-Aven ulei pe pânză, 58,5 × 90,5 cm
Leon Biju semnat și datat dreapta jos, cu negru,
(1880, Bucureşti - 1970, Bucureşti) Știubei, (19)73
ulei pe lemn, 33 × 40,5 cm Valoare estimativă: € 1.800 - 2.800

semnat şi localizat stânga jos, cu roşu,
L.A. Bijou, Paris

Proveniență:
colecţia av. George Stratulat.
233
Dimineață pe Tamisa 235
[cca. 1935] Pe Cheiul Senei
Constantin Isachie Popescu Erno Tibor
(1888, Paşcani - 1967, Bucureşti) (1885, Oradea - 1945, Dachau)
ulei pe pânză, 60 × 69,5 cm ulei pe carton, 50 × 60,5 cm

semnat stânga jos, cu alb, C. Isachie semnat stânga jos, cu brun, Tibor
Valoare estimativă: € 2.500 - 3.500 Valoare estimativă: € 1.200 - 1.800

146 147
238
Dimineață la Balcic
[a doua jumătate a anilor '20]
Samuel Mutzner
semnat stânga jos, în creion, S. Mutzner

239
Geamie la Balcic
Jean Cheller

semnat stânga jos, cu brun,
Jean Cheller

236
Case la Balcic
Leon Biju
semnat dreapta jos, cu negru, L.A. Biju
237
Mahoane la mal
Romeo Storck
(1903, Paris - 1991, Paris)

semnat dreapta jos, cu negru, Storck Romeo

148 149
242
Golf la Balcic
[începutul anilor '30]
Rodica Maniu Mutzner
(1890, Bucureşti - 1958, Bucureşti) 243
Coasta de argint
acuarelă şi cărbune pe hârtie lipită pe carton, Rodica Maniu Mutzner
29,5 × 44 cm (1890, Bucureşti - 1958, Bucureşti)
240 semnat dreapta jos, în creion, R. Maniu
Bărci la chei în Douarnenez acuarelă şi cărbune pe hârtie lipită pe carton,
[1939] Valoare estimativă: € 800 - 1.400 31 × 49 cm
Max Arnold semnat dreapta jos, în creion, R. Maniu
(1897, Iaşi - 1946, Bucureşti)
acuarelă şi creion pe hârtie, 37,5 × 53 cm
semnat stânga jos, în creion, m.w. arnold
Proveniență:
importantă colecţie bucureşteană.
Opera a participat în expoziția retrospectivă

M.W. Arnold, Muzeul de Artă al R.S.R., catalog
de Georgeta Peleanu, București, 1970 și este
reprodusă în catalogul expoziției la cat. 135,
sub titlul "Port în Bretania".
241
Dealul Alb la Balcic
Max Arnold
acuarelă şi creion pe hărtie lipită pe carton,

31,5 × 40 cm
semnat şi datat dreapta jos, în peniţă,
m.w. arnold, (1)935
Pe verso etichetă de participare în expoziţia

"M.W. Arnold în colecţii bucureştene", Muzeul
Colecţiilor de Artă, Bucureşti, 2002-2003.
150 151
245
Înotătorii
Marius Bunescu
(1881, Caracal - 1971, Bucureşti)
ulei pe pânză, 54 × 43,5 cm

semnat pe verso, stânga jos, cu albastru, Bunescu

Proveniență:
colecţia Octavian Goga.
244 Prietenia cu Jean Alexandru Steriadi avea să îi înlesnească descoperi-

Cartierul tătărăsc din Balcic rea rapidă a litoralului românesc, descoperire importantă pentru o
[1922-1923] serie întreagă de artiști ce au lucrat în perioada interbelică. În 1920
Dumitru GhiaŢă se înscria în gruparea “Studio” – loc în care Steriadi preda lecții de
(1888, Colibaşi, Mehedinţi - 1972, Bucureşti) pictură, gravură și desen, studii pe care avea să le continue în prea-
jma prietenului și maestrului Steriadi și în călătoriile în Dobrogea.
ulei pe carton, 50 × 60 cm Primele impresii din Balcic le descoperim prin desenele realizate încă
semnat dreapta jos, cu brun, Ghiaţă D. din 1920 (vezi “Peisaj industrial din Balcic” și „La marginea orașului”,
colecția Muzeului Memorial Dimitrie și Aurelia Ghiață). Aceste prime
Valoare estimativă: € 7.000 - 12.000 impresii sunt transpuse și în ulei, opera de față regăsindu-se printre
acele prime opere realizate în urma contactului cu Balcicul. Pictura lui
Ghiață din această perioadă este una cerebrală, specificitatea locurilor
- a Cavarnei, Mangaliei, Caliacrei și Balcicului - fiind concepută după
un tipar estetic ascetizat. Culoarea, transmisă fie prin senzație, fie prin
filtrul rațiunii și linia, coordonatoare a complexului compozițional, au
dus la crearea unor opere în care monumentalul era intuit prin on-
estitatea tratării subiectului. “Cartierul tătărăsc din Balcic” răspunde
acestor precepte stilistice și ne ajută să descoperim un pictor preocu-
pat de profunzime și volum și nu de aspectele efemere ale naturii, de
facil sau de irizări. (I.P.)
Bibliografie:
PREUTU, Marina, “Ghiață”, Ed. Meridiane, București, 1977 Verso, Peisaj la Vâlcov
152 153
246
Natură statică cu ceainic
Iosif Iser
guaşă vernisată pe hârtie lipită pe carton,

60,5 × 45 cm
semnat si datat dreapta jos, cu brun, ISER (19)42

247
Veneția
[1930]
Marius Bunescu
(1881, Caracal - 1971, Bucureşti)

semnat dreapta jos, cu albastru, Bunescu
Proveniență:
colecția av. Ernest Morgenstern.
248 Imaginile satului și ale orașului românesc au apărut în universul

Case la Silistra pictural al lui Gheorghe Petrașcu încă de la începutul carierei sale,
Gheorghe Petraşcu profund influențat de ucenicia în preajma lui Grigorescu. Nu avem însă
(1872, Tecuci - 1949, Bucureşti) de a face cu un epigon, ci cu un artist care, de la primele experimente
cromatice, descoperă înțelesurile profunde ale meseriei, originalitatea
ulei pe pânză, 32,5 × 50,5 cm sa găsindu-și izvorul în această capacitate de introspecție. Atras de
semnat stânga jos, cu roşu, G. Petraşcu continuitatea și statornicia valorilor autohtone, Petrașcu va urma
un traseu prin locurile cele mai relevante acestor premise. Civilizația
Valoare estimativă: € 8.000 - 15.000 medievală, de la poalele Subcarpaților, vibrează în peisajele din
Târgoviște, Curtea de Argeș, Viforâta, Câmpulung. Acestea vor fi echili-
brate în epocă cu ineditul și pitorescul purtat de orașele cu farmec
oriental de la sudul Dunării și din Dobrogea. Astfel, încă de la primele
sejururi de după 1900, descoperim Constanța, Mangalia, Techirghiol,
Turtucaia, Silistra, iar după 1913 și Balcicul.
Folosindu-se de tehnica atent analizată încă de la debut, Petrașcu
pune cu o vigoare tumultoasă culoarea pe suprafața picturală,
marcând într-un registru dramatic o instanță cotidiană. Dislocată din
unitatea peisagistică, casa din opera de față ilustrează întocmai acea
pictură a mineralului, a anorganicului. (I.P.)
Bibliografie:
CONSTANTINESCU, Paula şi SCHOBEL, Doina, „Gheorghe Petraşcu”
Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1972
154 155
250
Fetiţa cu fundiţe
Ştefania Manoliu Bereilh
(1887, Bacău - 1972, Paris)

semnat stânga jos, cu roşu, Şt. Bereilh

Portretul a fost practicat de Camil Ressu pe întreaga durată a cari-

erei, însă nu s-a manifestat doar ca o categorie de sine stătătoare,
249 ci de cele mai multe ori a fost integrat într-o compoziție mult mai
La umbra nucului generoasă. Fie că alege interioare, fie peisaje, pictorul modelează un
Camil Ressu registru scenografic care coordonează fundalul acestor opere în care
(1880, Galaţi - 1962, Bucureşti) modelului îi este oferit un context. Dacă pe Luchian îl picta gândi-
tor, din semi-profil, stând pe un fotoliu (“Portretul pictorului Ștefan
ulei pe carton, 65 × 49,5 cm Luchian”, 1912, Muzeul Zambaccian) sau pe turcii din Plevna îi sur- 251
semnat dreapta jos, cu creionul, în pastă, C. Ressu prindea gânditor, pe terasa unei cafenele (“Turci la cafenea”, 1913, Ulcea cu flori de câmp
M.N.A.R., inv. 8070), în cazul operei de față aplică aceeași “rețetă” Adam Bălţatu
Valoare estimativă: € 10.000 - 18.000 compozițională. Artistul uzitează de scenografia oferită de cadrul (1899, Huşi, Vaslui - 1982, Bucureşti)
natural atât pentru valența contextuală, cât și din considerente stilis-
tice, reușind să ofere personajului o încadrare cromatică, folosindu- ulei pe pânză, 50 × 40 cm
Proveniență: se tocmai de contrastul valoric. (I.P.) semnat stânga jos, cu verde, Adam Bălţatu
colecţia dr. Gheorghe Brătescu.
Bibliografie: Valoare estimativă: € 2.000 - 3.500
ENESCU, Theodor, „C. Ressu”, Ed. Meridiane, Bucureşti 1984
156 157
252 253
Vapoare în portul Tulcea Peisaj din Florența
Iosif Rosenblut [1921]
(1894, Bucureşti - 1975, Bucureşti) Ștefan Dimitrescu
(1886, Huși - 1933, Iași)
cărbune şi ulei pe carton, 62,5 × 84 cm
semnat şi datat dreapta jos, cu negru, R. Iosif, 1961 ulei pe carton, 23,5 × 32,5 cm 254
semnat dreapta jos, cu negru, Şt. Dimitrescu Bărci la Saint Tropez
Valoare estimativă: € 1.200 - 2.400 [cca. 1920]
Valoare estimativă: € 1.000 - 1.800 Nicolae Dărăscu
(1883, Giurgiu - 1959, Bucureşti)
acuarelă pe hârtie lipită pe carton subţire,

50 × 65 cm
semnat dreapta jos, cu negru, Dărăscu

255
Colț de București
Gheorghe (Geo) Cardaş
(1881, Tulcea - 1947, Tulcea)
ulei pe carton, 58,5 × 71 cm

semnat stânga jos, cu brun, Geo Cardaş

158 159
258
256 Golf la Sozopol
Peisaj cu casă muntenească Dem Iordache
Dumitru Ghiaţă (1905, Drăgușeni, GalaŢi - 1982, București)
(1888, Colibași, MehedinŢi - 1972, București)
ulei pe pânză lipită pe carton, 47,5 × 59,5 cm
ulei pe carton, 32,5 × 41 cm semnat stânga jos, cu alb, Iordache
semnat dreapta jos, cu brun, Ghiaţă D.
Proveniență:
colecţia Dr. Gheorghe Lupaşcu (1908 - 1979),
parazitolog român, șeful Secției de Parazitolo-
gie din cadrul Institutului Dr. Ion Cantacuzino
din București, membru al Academiei Române.
259
Sărutul
Oscar Han
(1891, București - 1976, București)
257
Capul Caliacra bronz, 20 × 17 × 12cm
Dimitrie Ştiubei semnat şi datat stânga jos, O. Han, 1923; în spate
(1901, Bacău - 1986, Mettmann, Germania) menționată turnătoria, TURNĂTORIE "ARTA ROMÂNĂ"
ulei pe placaj, 40,5 × 45,5 cm Valoare estimativă: € 1.400 - 2.400

semnat dreapta jos, cu roz, Ştiubei
Valoare estimativă: € 1.200 - 1.800 O variantă a operei se regăsește în colecția

Muzeului Național de Artă al României.
160 161
260
Stejarii
[sfârșitul anilor '20] 261
Adam Bălţatu Margine de oraș 262
(1899, Huşi, Vaslui - 1982, Bucureşti) Iosif Rosenblut Peisaj la Balcic
ulei pe pânză, 38 × 50 cm (1894, Bucureşti - 1975, Bucureşti) [sfârșitul anilor '30]
semnat stânga jos, cu brun, Bălţatu Paul Miracovici
ulei pe carton, 39 × 57 cm (1906, Frumoasa, Harghita - 1973, Bucureşti)
Valoare estimativă: € 1.800 - 2.800 semnat dreapta jos, cu negru, R. Iosif ulei pe placaj, 33,5 × 46 cm
semnat dreapta jos, cu verde, miracovici
263
Cu trăsura la Balcic
Ştefan Constantinescu
(1898, Târgu Ocna - 1984, Bucureşti)
creion şi acuarelă pe hârtie, 22,5 × 31 cm

semnat, datat şi dedicat dreapta jos, în creion, lui
Maty, de la Fane Constantinescu, 1932

Pe verso, Străduțe din București
162 163
264
Peisaj de vară
Lucian Grigorescu
(1894, Medgidia - 1965, București)

semnat dreapta jos, în creion, L. Grigorescu
265
Pomii cu vrăbii (Peisaj din București)
Ion Alin Gheorghiu

semnat şi datat stânga jos, cu negru,
Ion Gheorghiu, (19)51

În 1912, Samuel Mutzner ajungea în Japonia, țară care, timp de trei ani,
a reprezentat sursa inepuizabilă a unei arte noi. Olimp Grigore Ioan
(critic contemporan perioadei) observa cu finețe că artistul a reușit
să aprofundeze tocmai caracterul locurilor și al oamenilor, calitate
superioară a unui pictor ce nu s-a lăsat corupt de aparență și superfi-
266 cialitate. Acest fapt se traduce prin conștiinciozitatea cu care Mutzner
Gheişă a pătruns în Japonia ancestrală, alternând sejururile din orașele mari
Samuel Mutzner - Kyoto, Tokio sau Nagasaky - cu trasee în inima țării. Acest lucru ne
(1884, Bucureşti - 1959, Bucureşti) este relevat și de tematica variată pe care o putem afla din catalogul
expoziției de la București, din 1916. Marile temple și grădini japoneze
ulei pe pânză lipită pe placaj, 48,5 × 36,5 cm se regăsesc în preajma tipologiilor umane, gheișe, pescari, mame cu
semnat, datat şi localizat dreapta jos, cu verde, copii, formulând un tablou mai mult decât coerent al vieții și obiceiu-
S. MUTZNER, KYOTO, 1914 lui nipon. Femeia a fost fără îndoială subiect al celui mai relevant sub-
ciclu ce s-a departajat în creația anilor 1912-1915. Cu ochii scrutători
Valoare estimativă: € 7.000 - 12.000 ai unui bun psiholog, Mutzner a pictat personajele sale în iposteze
narative, fiind mai mereu surprinse în acea postură incipientă, a
acțiunii încă nemanifestate. Mânuind o paletă senzuală și o tehnică
Bibliografie: dobândită în urma contactului cu Pointilismul francez, anii petrecuți
ANDREESCU, Viorica, “Pictorul Samuel Mutzner în Japonia și America”, în Orientul Îndepărtat ne oferă astfel de capodopere ale genului, unice
în Studii și Cercetări de Istoria Artei, 1972, tomul 19, nr. 1, pag. 67 - 82 în pictura modernă autohtonă. (I.P.)
164 165
269
Margine de București
Iosif Rosenblut

267 semnat şi datat dreapta jos, cu negru, R. Iosif,
La o cafea (1)936
Gheorghe (Geo) Cardaș
(1891, Tulcea - 1979, Tulcea) Valoare estimativă: € 1.000 - 1.800
semnat și datat dreapta jos, cu roșu,
Geo Cardaș, 1922

268 270
Înserare la sat Pădure de fagi la Mogoșoaia
Andrei (Andras) Mikola Lucian Grigorescu
(1884, Peleşul Mare, Prahova - 1970, Baia Mare) (1894, Medgidia - 1965, București)
ulei pe pânză, 45 × 64,5 cm ulei pe pânză, 40,5 × 33 cm

semnat dreapta jos, cu brun, MIKOLA semnat dreapta jos, cu verde, L. Grigorescu
Valoare estimativă: € 800 - 1.200 Valoare estimativă: € 900 - 1.600

166 167
271
La nălbit (Pe Valea Almașului) 273
[1924-1925] Natură statică cu masă de bucătărie
Aurel Băeșu Rudolf Schweitzer-Cumpăna
(1896, Fălticeni, Suceava - 1928, Piatra Neamţ) (1886, Piteşti - 1975, Bucureşti)
ulei pe carton, 49,5 × 56 cm ulei pe carton, 24,5 × 35 cm

semnat dreapta jos, cu brun, Băeşu semnat dreapta jos, cu brun, Schweitzer-Cumpăna

Proveniență:
Opera a participat la expoziția personală de la
Sala Ileana, Cartea Românească, 16 aprilie - 11
mai 1925, făcând parte din selecția de 90 de
opere prezentate și este reprodusă ca atare pe
coperta revistei "Ilustrația", anul XIV, nr. 112,
iunie 1925.
Opera este reprodusă în revista "Gândirea",

anul IV, nr. 12-13, aprilie 1925. Opera este
reprodusă în catalogul "Aurel Băeșu", Valentin
Ciucă, Ed. Meridiane, București, 1987 la cat. 30.
274
272 Mere
Ţăran învârtind o țigară Dumitru Ghiaţă
Spiridon Georgescu (1888, Colibași, MehedinŢi - 1972, București)
bronz, 43,5 × 15 × 13 cm semnat dreapta jos, cu brun, Ghiaţă D.
semnat şi datat central jos, Sp. Georgescu, 1923; pe
spate menţionată turnătoria, TURNĂTORIA C. DĂNILĂ Valoare estimativă: € 2.200 - 3.000
Valoare estimativă: € 800 - 1.200 Proveniență:

colecția Garabet Avachian.
168 169
275
La munca câmpului (Peisaj din Grimaud)
Nicolae Dărăscu

semnat şi datat dreapta jos, cu roşu, Dărăscu, 1911

Proveniență: În decembrie 1911 creația lui Nicolae Dărăscu intra în vizorul crit-
colecția Maria Canianu-Fellner; icii de artă românești, când tânărul debuta cu o expoziție personală
colecție privată bucureșteană. pe simezele Ateneului Român. Expoziția, concentrată în cele 42 de
peisaje aduse din Franța, oferea practic creația picturală a ultimilor
Opera este menționată în catalogul Expoziției 3 ani petrecuți de Dărăscu în Paris și sudul Franței. În 1908 acesta
Retrospective Nicolae Dărăscu, Muzeul de Artă descoperea portul Saint-Tropez, urmând pașii neoimpresioniștilor ce
al R.S.R., București, 1966, la pag. 199, cat. 7. băteau coastele sudice și estice ale Mediteranei.
Disciplina pointilistă, preluată mai mult ca teorie a unei maniere noi
de pictare decât ca practicarea unei arte senzoriale, s-a dovedit cea
necesară modelării stilului postimpresionist de mai târziu. Dacă lecția
lui Signac s-a dovedit prea îngrăditoare pentru caracterul și stilul lui
Dărăscu, acesta și-a eliberat treptat maniera și sub influența lui Ma-
tisse și a nevoii sale de expresie. Astfel, pe parcursul perioadei petre-
cute în golfurile din preajma Saint-Tropez-ului sau a Grimaud-ului,
între 1908 și 1913/1914, compoziția dărăsciană a progresat, tușă cu
tușă, spre o creație postimpresionistă a unui colorist desăvârșit. Prin
voluptatea picturii în stil (neo)impresionist, coordonată și de atracția
pentru mediul acvatic și caracterizată de divizionismul cromatic,
Dărăscu se prezenta în 1911 în fața unui public în mare parte neavizat.
Primul susținător al tânărului - și cel ce se va dovedi a avea părerea
corectă încă din 1911 - a fost Tudor Arghezi, în rolul de înflăcărat critic
al artei românești în acei ani ai secolului XX: “Dărăscu e un tânăr cu
adevărat tânăr, proaspăt sosit după o ședere de cinci ani la Paris. Nici
plete, nici cravată mare sau gesturi de mușchetar, înfățișare destul
de obișnuită, simpatic ca un «băiat cumsecade»…. Dărăscu ține de
generația pictorilor care desenează cu culoarea și furișează perspec-
Nicolae Dărăscu, La munca câmpului tiva, raccourci-ul între un alb și un verde, strecoară forma printre
Cabinetul de stampe al Bibliotecii culori, o toarce... La Dărăscu rolurile sentimentale sunt jucate de ape,
Academiei Române de goluri, de frunze, de unele flori pe care nimeni pare ca nu le-a pus
în paharul în care le vezi…. Dărăscu visează”. Arghezi surprindea exact
ceea ce era artistul nostru pentru acei ani, pe simezele prăfuite ale
artei academiste românești, și anume un emisar al picturii pariziene,
școlit și educat în manieră occidentală, pregătit să își lase amprenta
cu stil.
În aceea primă expoziție din 1911, Dărăscu se prezenta impresionist
și fov, pictor și desenator, adept al imaginii reproduse prin senzație
și experiment cromatic și tehnic. Așa îl regăsim și noi în fața peisa-
jului de față, atent conectat la motiv, dar mai ales concentrat asupra
modului de reproducere a unei instanțe. În peisaj, pictorul este preo-
cupat de materialitatea caracteristică motivului, însă cu atât mai mult
de substanțierea atmosferei, modelată în funcție de senzație, dar și de
starea sufletească. În cazul peisajului din Grimaud, Dărăscu nu caută
atât de mult să prezinte munca câmpului, care de altfel este destul de
rară printre motivele predilecte, ci să exprime calitatea pământului,
a spațiului locuit de om și comuniunea dintre aceste două entități.
Acest lucru este realizat prin monumentalitatea perspectivală, în care
pământul și cerul, primordiale, guvernează atmosfera și tocmai de
aceea apar culorile tari, verdele, oranjul, albastrul marin. (I.P.)
Bibliografie:
DRĂGUȚ, Vasile, “Nicolae Dărăscu”, Ed. Meridiane, București, 1966
170 171
278
Peisaj de toamnă
Nicolae Enea
(1897, Lucăceşti, Bacău - 1960, Bacău)
ulei pe pânză lipită pe carton, 42 × 53 cm

276
Dimineață pe Grui 277
Constantin Isachie Popescu Ulcică cu garoafe
(1888, Paşcani - 1967, Bucureşti) [anii '60]
Adam Bălţatu
ulei pe carton, 48,5 × 69 cm (1899, Huşi, Vaslui - 1982, Bucureşti)
semnat dreapta jos, cu negru, C. Isachie
Valoare estimativă: € 1.200 - 1.800 semnat dreapta jos, cu roşu, Adam Bălţatu

279
Ulcior cu flori de câmp
Adam Bălţatu
(1899, Huşi, Vaslui - 1982, Bucureşti)

semnat dreapta jos, cu brun, Bălţatu

172 173
Lot 281. Carol Hubner, Triplu autoportret (detaliu)
AVANGARDĂ
ȘI EXPRESIONISM 175
280
Mireasă
[mijlocul anilor '40]
Magdalena Rădulescu
(1902, Râmnicu Vâlcea - 1983, Paris)

semnat dreapta jos, cu brun, Magdalena Rădulescu

282
Adorația magilor
Carol Hubner
(1902, Sighişoara - 1981, Brașov)
semnat şi datat dreapta jos, cu brun,
Hubner K., 1937

Proveniență:
colecţia familiei artistului.
283
281 Perseu şi Andromeda
Triplu autoportret Carol Hubner
Carol Hubner (1902, Sighişoara - 1981, Brașov)
(1902, Sighişoara - 1981, Brașov)
ulei pe placaj, 55,5 × 43,5 cm
ulei pe pânză, 70 × 56 cm semnat şi datat stânga jos, cu negru, HK, 1939
semnat şi datat stânga jos, cu brun, Hubner K, 1936
Proveniență:
Proveniență: colecţia familiei artistului.
colecţia familiei artistului.
Opera a participat în expoziţia "Retrospectivă
Opera a participat în expoziţia "Retrospectivă Karl Hubner (1902-1981)", Muzeul de Artă
Karl Hubner (1902-1981)", Muzeul de Artă Braşov, 21 septembrie-4 noiembrie 2012 şi este
Braşov, 21 septembrie-4 noiembrie 2012 şi este reprodusă în catalogul expoziţiei la cat. 25.
reprodusă în catalogul expoziţiei la cat. 19.
176 177
284 286
La cabaret Lecţia de muzică
Henri Visconte Lucia Dem(etriade) Bălăcescu
semnat dreapta jos, cu brun, Henri Viscont tempera şi acuarelă pe hârtie lipită pe carton,
63,5 × 48 cm
Valoare estimativă: € 500 - 800 semnat indescifrabil şi datat central jos, (1)926;
dedicat dreapta jos, în creion, Merichii cu dragoste

Proveniență:
colecţia Merica Râmniceanu;
colecţia Fulvia Râmniceanu.
285
Natură statică cu ceaşcă de ceai
Micaela Eleutheriade

semnat dreapta jos, cu negru, Eleutheriade
Proveniență:
colecţia pictoriţei Wanda Sachelarie
Vladimirescu.
287
Vedere din Cişmigiu
[1952]
Lucia Dem(etriade) Bălăcescu
semnat dreapta jos, cu roşu, LDB

Pe verso etichetă de participare în "Expoziţia

anuală de stat a artelor plastice", 1954,
Nr. fişei 245.
178 179
288
Cuminţica
Aurel Jiquidi
tempera, acuarelă și creion pe hârtie, 47,5 × 35 cm

semnat dreapta jos, în creion, aurel Jiquidi

290
Peisaj din Saron
Lazăr Zin
(1899, Bucureşti - 1991, București)
creioane colorate pe hârtie, 25,5 × 36,5 cm

semnat, datat şi localizat dreapta jos, în creion, L.
Zin, Saron, (1)936; dedicat stânga jos, în creion,
Domnului Hary Samovici, 28 II (1)943
291
Dialog
Raoul Egon Lebel
289 (1907, București - 2006, Reunion)
În audienţă
Aurel Jiquidi ulei pe carton, 38,5 × 31,5 cm
(1896, Bucureşti - 1962, Bucureşti) semnat dreapta sus, cu ocru, LB
pastel, creion şi acuarelă pe hârtie, 29,5 × 23 cm Valoare estimativă: € 700 - 900

semnat şi datat dreapta jos, în creion, aurel Jiquidi,
(19)40 Pe verso etichetă de participare în expoziţia
"Raoul Egon Lebel-Un secol de culoare",
Valoare estimativă: € 600 - 900 Palatul Şuţu, Bucureşti, 3-21 octombrie, 2007.
180 181
292
În parc
Ion Ţuculescu
(1910, Craiova - 1962, Bucureşti)

semnat și datat stânga jos, cu negru,
I. Ţuculescu, (19)45
Anii ‘40 reprezintă în opera lui Țuculescu o perioadă extrem de

reprezentativă pentru evoluția ulterioară, începutul abstractizării -
reprezentat, la rându-i, de perioada folclorică. Peisaje bucureștene
sau din zona Mangaliei, lucrările din această perioadă nu se desprind
de figurativ, ci pornesc de la realitate, pentru ca, prin subtile sinteze,
să accentueze evoluția stilistică.
În 1945, Țuculescu se afla în București, sfârșitul războiului găsindu-l
zguduit profund - între 1943 și 1945 nu a putut practica pictura, fiind
concentrat și apoi mobilizat și trimis pe front ca medic. Etapa de
creație anterioară mobilizării se găsea deja într-un stadiu matur, fiind
coagulată în jurul așa-numitelor ”Câmpuri de rapiță”. Acestea apar
în paralel cu seria de nocturne impregnate de un spirit expresionist
profund și, astfel, perioada 1940 - 1943 se individualizează coerent în
continuarea perioadei grecești.
Ion Țuculescu, Livadă Apare o formulare relativ paradoxală a vizualului, care acum se
Colecția Șerban Țuculescu încarcă de un anumit narativism al imaginii. Caracterul expresionist
se traduce prin mici motive ce apar integrate unui complex real-
ist, atmosfera fiind încărcată de un anume decorativism. Elementul
ce temperează perioada ’45 - ’46 este tocmai lipsa unei implicări
emoționale din partea lui Țuculescu, care nu poate accesa încă
nivelurile cele mai profunde ale imaginației. Bineînțeles că această
eliberare onirică se va împământeni din 1947 încolo, când începe bi-
necunoscuta perioadă “folclorică”. Reconsiderându-și opiniile despre
țelul și direcția artei sale, Țuculescu anului 1945 ni se relevă poate mai
încordat, mai direcționat spre tendințele expresioniste, fapt mai mult
decât plauzibil, având în vedere contextul social, dar și propria-i bio-
grafie. Peisajul rămâne una dintre singurele abordări în plan figurativ,
dar imaginarul este mult mai concentrat. Compoziția este coordonată
după principii de construcție cezanniană, iar saturația vizuală a
complexului cromatic este dobândită prin conceperea unui registru
pictural coerent.
Imaginea se încarcă de vitalitate o dată cu o mobilizare creativă a
artistului, care recreează o dublă percepere a realității, prin simțul
văzului și prin receptarea interiorizată. Prin folosirea iscusită a
negrului, în contur sau în materie, Țuculescu izbutește să imprime
motricitate și suflu întregii compoziții. În modulare valorică, peisajul
nostru se fixează în continuarea perioadei întunecate, imaginea fiind
apăsătoare, amintind stările tipice expresionismului poetic. Faptul că
pictorul pune accent pe articularea logică a celor trei registre oferă un
argument pentru validarea unui discurs cognitiv, puternic și expresiv.
Viziunea de ansamblu este coordonată de o spiritualizare a motivului
extras din natură, susceptibil astfel de o interpretare subiectivă.
Bibliografie:
C RNECI, Magda, „Ion Ţuculescu”, Ed. Meridiane, 1984
DAVIDESCU, Cătălin, “Țuculescu”, Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1988
182 183
293
După război - schiță
Nicolae Tonitza
(1886, Bârlad - 1940, Bucureşti)
tempera pe hârtie lipită pe carton subţire,

34 × 25,5 cm
semnat dreapta jos, cu negru, în monogramă, NT;
menţionat central jos, cu negru, DOMNUL-NOSTRU-
ISUS-CHRISTOS

Opera este reprodusă pe coperta revistei

"Cuvântul liber", anul II, nr. 47, 1921.
295 Profund expresionistă, creația ce a definit în proporție covârșitoare

După război etapa de după Primul Război Mondial devine cel mai pertinent produs
[1923] artistic al lui Nicolae Tonitza din perioada 1919-1924. Încă din primele
Nicolae Tonitza expoziţii, Tonitza a manifestat în lucrările sale predispoziţia către o
(1886, Bârlad - 1940, Bucureşti) tematică inspirată “din lumea celor umili”, precum intitulase o serie
de desene expuse în 1916 împreună cu Ştefan Dimitrescu. Această
ulei pe carton, 38,5 × 39,5 cm preocupare se accentuează prin experienţa războiului, când, mobilizat
semnat dreapta sus, în creion, N. N. Tonitza şi trimis pe front în prima linie, cade prizonier în luptele de la Turtucaia
şi ajunge în lagărul de la Kârdjali. Colegii de suferinţă i-au fost timp
Valoare estimativă: € 9.000 - 16.000 de aproape doi ani modele pentru cele aproape 1.000 de desene şi
schiţe, pe care Tonitza intenţiona să le publice în scopul propagandei
Pe verso lucrarea este semnată N.N. Tonitza pacifiste. Tema războiului va rămâne în opera sa până către anul 1925,
294 şi datată 1923. zilele petrecute pe front şi în lagăr marcându-l puternic şi alimentând
Pieta cu subiecte dramaticele picturi-reportaje, rezultate din observaţia
Elena Popea directă.
(1879, Braşov - 1941, Bucureşti) Bibliografie: În 1919, se mută în Bucureşti, unde începe să desfăşoare o activitate
BREZIANU, Barbu, ‘‘N. N. Tonitza’’, Ed. Meridiane, pusă “îndeosebi în slujba fraţilor celor mai umili”, îndreptându-și arta
tuş, guaşă şi accente de ulei pe hârtie, 24 × 19 cm Bucureşti, 1986 către manifestări de dezaprobare, evident toate în regim pictural.
semnat stânga jos, în peniță, Elena Popea COMARNESCU, Petru, ‘‘N. N. Tonitza’’, Ed. Tonitza se afiliază cu mișcările socialiste conduse de Gala Galaction,
Tineretului, Bucureşti, 1962 iar arta sa pătrunde către sferele sociale, marcând suferința și ororile
Valoare estimativă: € 400 - 600 ZAMBACCIAN, Krikor, ‘‘N. Tonitza’’, Ed. de Stat războiului în cicluri ce marchează una dintre cele mai accentuate
pentru Literatură şi Artă, f. l., f. a. manifestări expresioniste de la începutul perioadei interbelice. (I.P.)
184 185
298
Portocale
Vasile Varga
(1921, Ususău, Arad - 2005, Lipova, Arad)
296
Călușari ulei pe pânză lipită pe carton, 48,5 × 65 cm
Magdalena Rădulescu semnat şi datat stânga sus, în pastă, cu roşu,
(1902, Râmnicu Vâlcea - 1983, Paris) Vasile Varga, (19)66; semnat dreapta sus, în pastă,
cu roşu, în monogramă, VV
ulei pe carton, 49,5 × 64,5 cm Valoare estimativă: € 800 - 1.400
semnat dreapta jos, prin zgrafiere,
Magdalena Rădulesco

Pe verso, semnat, localizat şi datat,

Magdalena Rădulescu, Nisa, 1970.
297
Cavalcadă
Magdalena Rădulescu
(1902, Râmnicu Vâlcea - 1983, Paris) 299
Vas cu salvie
ulei pe pânză, 60 × 73 cm Nina Arbore
semnat şi datat dreapta jos, cu brun, (1889, Bucureşti - 1942, Bucureşti)
Magdalena Rădulesco, 1961
Valoare estimativă: € 2.000 - 3.000 semnat dreapta jos, cu negru, nina arbore

186 187
Lot 305. Gheorghe Petrașcu, Veneția (Ponte Rialto) (detaliu)
TEZAUR 189
300T
Tahitiană
[1927-1928]
Nicolae Tonitza
semnat stânga jos, cu brun, Tonitza

Istoria colecționismului de artă românească ne oferă oportunitatea să

Proveniență: înțelegem mecanismele sociale care înlesneau o circulație sănătoasă
colecția Elena și dr. Iosif Dona; a patrimoniului pictural dinspre creator spre public. Chiar dacă
colecția Maria Dona; primele manifestări private de tezaurizare au venit din partea unor
patrimoniul Muzeului de Artă al Republicii fețe domnești (picanoteca Mihăileană, colecția lui Carol I etc.), în care
Socialiste România; relația artist – colecționar răspundea unor elemente oficiale, apariția
patrimoniul Muzeului Colecțiilor de Artă de pe colecționarilor de opere ale lui Grigorescu avea să transforme această
lângă Muzeul Național de Artă al României; colaborare într-una foarte prolifică atât pentru liberalizarea artistului,
colecția Dr. Șerban Andronescu Ghika. cât și pentru popularizarea fenomenului în rândul pasionaților de artă.
Sunt binecunoscute întâlnirile dintre Caragiale, Delavrancea, Vlahuță
Pe verso etichetă de participare în "Expoziţia și Grigorescu, în care cei trei literați își dezvoltau gustul în preajma
de pictură şi grafică Nicolae N. Tonitza", marelui pictor. Acest tip de relație va continua după 1900 - ba chiar
Muzeul de Artă al R.S.R., mai-iulie 1979, nr. se va amplifica - atât prin deschiderea de care dădeau dovadă pictorii,
cat. 146. cât și prin interesul crescut pe care creația artistică îl căpăta. Cazul
doctorului Dona este probabil unul dintre cele mai pertinente exem-
Opera a participat la expoziția Grupul ce- ple din istoria ultimei sute de ani în ceea ce privește formarea unei
lor Patru, Căminul Artelor, București, 1 - 30 colecții, relaționarea cu artistul și poziționarea celor două entități în
martie 1928 și este menționată la cat. 99, sub contextul culturii românești. Formarea colecției și chiar a gustului
titlul "Orientală". par să fi fost înlesnite chiar de propria-i formare profesională, având
drept pacienți nu doar artiști, ci și alți exponenți de vârf ai culturii
Opera a fost achiziționată de dr. Iosif Dona în românești. Îi putem enumera aici pe: Barbu Ștefănescu Delavrancea,
cursul anului 1928, cel mai probabil în Nicolae Iorga, Lucian Blaga, dar mai ales pe Luchian, Gh. Petrașcu,
perioada expoziției Grupului celor Patru, Iosif Iser, Jean Al. Steriadi, Ciucurencu și Tonitza, devenind în epocă
plătind 15.000 lei. medicul artiștilor.
Relația cu Nicolae Tonitza, chiar dacă astăzi informațiile ne parvin
Opera este clasată în categoria Tezaur a Patri- doar în frânturi, a fost una de prietenie și respect. Tonitza îl consid-
moniului Național Cultural Mobil, prin ordinul era pe doctorul Dona “un sfetnic de bun gust” și un om cu care avea
ministrului culturii nr. 2019 din 19.01.2007. “sufletește, afinități în afară de comun” (vezi nota 1, scrisoarea 323
Ofertată statului român în cadrul procedurii din “N.N.Tonitza. Corespondență”, Barbu Brezianu, Irina Fortunescu,
de exercitare a dreptului de preempțiune Meridiane, 1978). Prietenia dintre cei doi este amintită și de lecțiile
prin notificarea din 5 noiembrie 2008 pentru și de calitatea de pedagog pe care Tonitza și-o asumă pentru fiica
echivalentului sumei de 275.000 €. Re- lui Dona, Maruca. Studentă la arhitectură, aceasta primea lecții de
ofertare în curs, în cadrul unei noi proceduri desen și pictură de la prietenul tatălui ei, dar și un adevărat breviar
de preempțiune, conform adresei 1689/01 pentru rețetele de atelier, pregătirea paletei și îngrijirea uneltelor
noiembrie 2013, aferent prezentei vânzări prin (din “N.N.Tonitza. Corespondență”, Barbu Brezianu, Irina Fortunescu,
licitație. Meridiane, 1978, pag. 8-9).
Cultivat și crescut în direcția dezvoltării unui gust artistic (tatăl lui Iosif
Dona, generalul Nicolae Dona, era colecționar de Grigorescu), Dona
avea să-l descopere pe Tonitza drept moștenirea cea mai valoroasă
a creației lui Ștefan Luchian. Este bine cunoscută revelația Luchian,
care pentru Tonitza, începând cu “Coada la pâine” (copie orășenească
realizată în 1919 după Ștefan Luchian - “La împărțitul porumbului”)
a reprezentat punctul de cotitură pentru ultimele două decenii de
carieră (1919-1939).
Analizând achizițiile realizate de colecționar, descoperim că până la
cumpărarea “Tahitienei”/”Orientala”, în cursul anului 1928, Dona in-
tra în posesia unor prime opere de Tonitza începând cu 1925 (3 opere),
pentru ca în anul ce urma să se numere printre primii cumpărători
din expoziția noului Grup al celor Patru (2 opere). Relația dintre cei doi
avea să devină în scurt timp una mult mai apropiată, atât în raportul
pacient – medic, cât și de amiciție. Cele 28 de scrisori corespon-
190 191
date între 1928 și 1937 stau dovadă pentru această legătură specială.
Totodată, corespondența dintre cei doi ne oferă unul dintre momen-
tele cele mai importante din cariera lui Tonitza și anume scrisoarea
din 5 august 1933, din care descoperim momentul în care pictorul
ajunge la Balcic și impresia lăsată de farmecul oriental: “…E mult mai
fin, mult mai tandru, mult mai irizat. Nu e decorativ și mai ales nu e
deloc brutal. E fantastic. Deocamdată fac numai recunoașteri de teren
și-mi fac mâna – scot note sumare. Voi trece apoi la schițe, iar pe
urmă la culoare și la compuneri. Nădăjduiesc să scot de aici lucrări cu
desăvârșire inedite, care vor face senzație – în bine sau în rău...”
Sfârșitul anilor ’20 îl găsea pe Nicolae Tonitza într-una dintre cele mai
prolifice perioade ale carierei, moment în care atât starea materială,
cât și cea fizică îl ajutau să lucreze nestingherit, fapt relevat de mul-
titudinea de opere plastice și publicistice realizate, dar și de calitatea
lor aplaudată. O dată cu expozițiile “Grupului celor Patru”, Tonitza
câștigase alături de colegii Șirato, Dimitrescu și Han un capital de
valoarea, dar și un capital de colecționari, deci o stare financiară cât
de cât stabilă. Întâlnim în rândul operelor create în anii 1927-1928
o aplecare mult mai fundamentată a lui Tonitza față de decorativ și
Nicolae Tonitza, Japoneza (detaliu) efectele plastice direct implicate. Chiar dacă compozițiile cu personaje
Muzeul Județean de Artă "Ion Ionescu- (feminine) nu sunt neapărat cele mai evidente opere în care apar
Quintus", Ploiești aceste efecte picturale, ele transpar în această categorie prin laturile
compoziționale. Pe de o parte, desenul este cel care coordonează
universul pictural conceput de Tonitza în cei 30 de ani de carieră,
“căci, mai presus de toate, el va rămâne un desenator, culoarea fiind
aplicată înăuntrul contururilor precis trasate, ca o materie care umple
spațiul dintre hotarele liniilor și nicidecum ca un element de sine
stătător, care construiește formele” (Ionel Jianu). Astfel înțelegem
libertatea pe care o capătă paleta de culori pe pânzele pictorului,
libertate exprimată tocmai prin acea “suavă armonie interioară”
amintită de H. Blazian. La toate aceste remarci legate de structura
inițială a unei compoziții, trebuie adăugat faptul că nudul (semi-nud
în cazul de față) reprezenta pentru Tonitza cea mai intensă încercare
pusă asupra conștiinței estetice a unui artist: “…a ști să desenezi – e
o meserie, a ști să exprimi o undă emotivă – e artă”.
În ceea ce privește conceperea operei de față, “Tahitiana” răspunde
unor interogații de ordin pictural ce dovedesc măiestria imaginarului
tonitzian. Pornind de la compunerea unui portret, subiect pe care
și-l asumase încă de la începutul deceniului trei în acele capodopere
dedicate copiilor, Tonitza reușește să îmbrace uleiul de față într-o
aură picturală aparte. Maniera amintește din nou de moștenirea
spirituală și estetică însușite în urma descoperirii lui Luchian, relevant
fiind modul de punere în pagină, dar mai ales senzualitatea cromatică
și nu în ultimul rând fondul decorativ pe care îl întâlnim pe întreaga
durată a anilor ’20. Ineditul imaginar este întărit prin alegerea modu-
Nicolae Tonitza, Japoneză (detaliu) lui de transpunere a unui semi-nud, fapt ce amintește de concepția
Muzeul de Artă Târgu-Mureș morală și estetică pe care Tonitza o “propovăduia” nu doar în pictură,
ci și în scrierile sale (vezi “Preliminarii la studiul nudului” din “Scrieri
despre pictură”, Casa Școalelor, 1947, ediție îngrijită de Petre Hârto-
peanu și Francisc Șirato). Această apariție inedită este coroborată și
192 193
cu folosirea unui model creol, oferind tocmai acea notă de pitoresc
necesară în modelarea unei capodopere a genului. Decorativismul
amintit în pictarea veșmântului ce acoperă umărul și sânul drept
punctează acea necesitate cromatică pe care o știm din portretele
copiilor realizate în special în perioada Vălenii de Munte (1921-1924).
Buline, steluțe și puncte colorate, disonante față de fondul pe care
sunt așezate pentru atingerea contrastului valoric, completează
regimul cromatic folosit de Tonitza. În aceeași notă apare și sceno-
grafia iscusită pentru fundalul ce proiectează personajul în prim-plan.
Notele senzuale, decorative, cu efect floral, preluate din “Lăutul” lui
Ștefan Luchian, sunt și ele importante în acest domino al componen-
telor picturale pe care Nicolae Tonitza știe să le asambleze.
Lipsa de dinamism a instanței picturale, încremenirea modelului, este
intenționat punctată de un pictor atras de stările sufletești neexpri-
mate, de fapt de probabilitatea emoției, dar mai ales de blocarea ei în
translatarea către privitor. Acest semn al întrebării ridicat de Tonitza
este întărit de privirea plecată, cu ochii aproape închiși, tipar prin care
lucrarea intră într-un tărâm simbolistic. (I.P.)
Bibliografie:
BREZIANU, Barbu, ”N.N.Tonitza”, Ed. Academiei, București, 1967
BREZIANU, Barbu, “N.N.Tonitza”, Ed. Meridiane, București, 1986
BREZIANU, Barbu, FORTUNESCU, Irina, “N.N.Tonitza. Corespondența”,
Ed. Meridianea, București, 1978
CIUCĂ, Valentin, “Pe urmele lui Tonitza”, Ed. Sport-Turism, București,
1984
COMARNESCU, Petru, “N.N.Tonitza”, Ed. Tineretului, București, 1962
JIANU, Ionel, “Tonitza”, Ed. Căminul Artei, București, 1945
PELEANU, Georgeta, “Expoziția N.N.Tonitza”[catalog], Muzeul de Artă
al R.P.R., București, 1964
ȘORBAN, Raoul, “Tonitza”, Ed. Meridiane, București, 1973
Panoul Nicolae Tonitza din cadrul expoziției Grupul celor

Patru, martie 1928. Dreapta jos, "Tahitiana".
194 195
301T
Tufănele galbene
[1908-1909]
Ştefan Luchian
(1868, Ştefăneşti - 1916, Bucureşti)

semnat stânga jos, cu brun, Luchian

Proveniență: Opera este menționată și reprodusă în cata-

colecția Elena și dr. Iosif Dona; logul "Ștefan Luchian", Ionel Jianu, Petru
colecția Maria Dona; Comarnescu, E.S.P.L.A., București, 1956 pag.
patrimoniul Muzeului de Artă al Republicii 187, respectiv planșa III, color.
Socialiste România;
patrimoniul Muzeului Colecțiilor de Artă de pe Opera este reprodusă în catalogul "Luchi-
lângă Muzeul Național de Artă al României; an", text de Mircea Popescu, Ed. Meridiane,
colecția Dr. Șerban Andronescu Ghika. București, 1964 la cat. 44, sub titlul "Cri-
zanteme galbene".
Opera a fost achiziționată de dr. Iosif Dona
direct din atelierul lui Ștefan Luchian în cursul Opera este clasată în categoria Tezaur a Patri-
anului 1910, cel mai probabil la sfatul priete- moniului Național Cultural Mobil, prin ordinul
nului Virgil Cioflec, critic de artă și cel mai ministrului culturii nr. 2019 din 19.01.2007.
avizat comentator al operei pictorului la acea Ofertată statului român în cadrul procedurii
oră. Marile achiziții de artă pe care le realiza de exercitare a dreptului de preempțiune
Iosif Dona începând cu 1910 erau posibile și prin notificarea din 5 noiembrie 2008 pentru
datorită statutului financiar și social pe care îl echivalentului sumei de 325.000 €. Re-
deținea. Era medic primar la Spitalele Eforiei, ofertare în curs, în cadrul unei noi proceduri
exercitându-și profesia 5 luni pe an la Techir- de preempțiune, conform adresei 597/11
ghiol, avea cabinet medical particular, cu o decembrie 2013, aferent prezentei vânzări prin
numeroasă clientelă, iar zestrea soției - mari licitație.
moșii în Teleorman - îi conferea echilibrul
financiar.
Opera a participat la expoziția Tinerimea

Artistică, Palatul Ateneului, 15 martie - 15
aprilie 1909, București și este menționată în
catalogul expoziției la una dintre categoriile 64
sau 66.
Opera a participat la Expoziția Retrospectivă

Luchian, Academia Română, 4- 31 martie
1939, București și este menționată în cata-
logul expoziție la cat. 54, sub titlul "Tufănele
galbene".
Opera a participat la expoziția Luchian, Theo-

dor Enescu, Radu Bogdan, Muzeul de Artă al
R.P.R., București, 1957 și este menționată în
catalogul expoziției la cat. 81, pag. 45, sub
titlul "Tufănele galbene".
Opera a participat la Expoziția comemorativă

organizată cu prilejul împlinirii a 50 de ani de
la moartea artistului “Florile în opera pic-
torului Ştefan Luchian”, Muzeul de Artă al
R.S.R., București, 1966 și este menționată și
reprodusă la cat. 18, pag. 48-49.
Opera este reprodusă în Calendarul Minervei

pe 1910 la pagina 143, sub titlul "Flori de
toamnă".
Opera este menționată în catalogul "Luchian",

Ionel Jianu, Ed. Căminul Artei, București, 1947
la pag. 108.
196 197
Întâlnirea doctorului Iosif Dona cu creația lui Ștefan Luchian avea să
fie providențială. Era doar cu 7 ani mai tânăr decât maestrul născut
în Ștefănești (în 1868) și, chiar dacă crescuse în preajma creației lui
Nicolae Grigorescu, avea să se apropie mult mai lesne de opera con-
temporanului său. Grigorescu era totuși al secolului al XIX-lea și, chiar
dacă l-a prețuit în egală măsura, doctorul Dona avea să-și definească
distinsa colecție cu opere reprezentative ale primelor 5 decenii ale
secolului XX. Aici își găsește loc Luchian, care practic inițiază acest
ciclu, începând cu achizițiile din cursul anului 1910, an important
pentru conturarea colecției extraordinare. Este anul în care Dona îl
cunoaște personal pe Luchian și intră în atelierul acestuia sfătuit și
Ștefan Luchian, Trandafiri (1908-1910) invitat de Virgil Cioflec, amicul și totodată criticul cel mai avizat al lui
Muzeul Zambaccian Luchian. Până a achiziționa direct din atelierul pictorului, Dona avea
să intre în posesia primei opere semnate Luchian datorită relației
speciale pe care o avea cu colecționarul Alexandru Vlahuță. Poetul
era cumnatul doctorului, fiind căsătorit cu Margareta, sora mai mare
a lui Iosif Dona. Momentul (1910) punctează perioada în care colecția
Vlahuță se descompunea treptat, fie prin vânzare, fie prin cadouri.
Dona are norocul de a fi printre apropiații acestuia și reușește să
achiziționeze - pe lângă opere de Grigorescu, Petrașcu, Strâmbu sau
Ștefan Popescu - și primul Luchian – “Colindătorii”(acuarelă).
Sfârșitul primului deceniu al secolului XX marca apogeul creației lui
Luchian pe toate planurile de exprimare artistică. Peisajele și florile,
alături de portret, au fost abordate nu doar cantitativ, ci mai ales
calitativ. În cazul peisajului, anii 1908 – 1909 marchează nu doar
ultimele două itinerarii în natură, ci și atingerea unei măiestrii în mar-
carea efectului. Dimensiunea peisagistică a operei sale - reflectată
în lucrările realizate în lunile de vară în care a pictat la Brebu şi la
Moineşti - ilustrează în mod desăvârşit sentimentul frumuseţii abso-
Ștefan Luchian, Garoafe (1908-1909) lute şi al eternităţii pe care Luchian l-a simţit în faţa naturii. Şederea
colecția Laurenția Tocineanu la Brebu i-a fost benefică lui Luchian, ajutându-l să-şi recapete
puterile şi aducându-i împliniri în planul creaţiei, după cum reiese
dintr-o scrisoare în care povestea traiul de acolo: „Am închiriat trei
odăi şi o bucătărie în curtea mînăstirii. Am fost foarte mulţumit şi am
lucrat cu atîta dragoste, cum nu-mi aduc aminte să fi lucrat vreodată
(...) Credeam că e ultima încercare ce o mai făceam cu peisajele. Era
prea greu, prea peste puterile mele. Şi ce lucruri frumoase! Nu te mai
săturai, uitîndu-te la ele. Mai ales lunca Doftanei este o minune, nu
altceva. Ce folos că drumul pînă acolo mă zdrobea şi dacă nu ar fi
fost splendoarea naturii, care să mă mai învioreze, n-aş mai fi putut
mişca” (din scrisoarea trimisă lui Virgil Cioflec, 15 iulie 1908, Brebu).
Această înviorare spirituală, adusă atât de călătoria la Brebu, cât și
de cea de la Moinești (1909) avea să se facă simțită și în cazul pic-
turii de șevalet, din atelier. Chiar dacă starea fizică era deteriorată,
iar ieșirile în fara atelierul erau limitate, pictarea florilor ne oferă acea
componentă poetică a caracterului lui Luchian. Critica contemporană
artistului, dar și cea postumă, se definește în mare măsură – în ceea
ce privește categoria florilor – prin corelarea cu o anume spirituali-
Ștefan Luchian, Flori de tufanică (1907-1908) tate conferită de instanțele picturale. Introspecția, senzația și emoția
colecția Mihai Brediceanu transmisă de aceste opere reprezintă astfel ancorarea creației lui
198 199
Luchian într-un regim estetic distinct, pretabil unei diseminări unice.
Ca o continuare logică a motivului natural, din peisaj, floarea avea
să acapareze opera lui Luchian din această ultimă perioadă de
creației. Florile alcătuiesc astfel un capitol însemnat al creației lui
Luchian, exprimând, alături de peisaje, dragostea sa faţă de natură,
profunzimea observaţiei acesteia şi identificarea stărilor sale intime
cu transformările ei. Florile au adus în atelierul artistului întreaga
natură concentrată în perfecţiunea lor, devenindu-i, spre sfârşitul
vieţii, singurul model. Simbolistica florilor lui Luchian este una vastă,
începând cu dragostea pentru viaţă, admiraţia perfecţiunii naturii,
dorinţa de libertate în natură şi până la metafore legate de rostul
picturii şi rolul pictorului. Despre aceste ultime însușiri, pictorul însuși
discuta tot în prezența prietenului Cioflec: “-Cum s-o duc măi băiete,
uite am lucrat...Eu altă petrecere n-am. Sunt mulțumit: trece vremea
mai repede. Parcă mai mă lasă și junghiurile; când lucrez nu le mai
simtă[…]Ce să faci altceva? Faci o floare! Nu cumva o să mă apuc să
fac uragane, cutremure de pământ, cataclisme, incendii, ruine?!...Ia,
acolea, o floricică! Și când ți-oi spune că sunt și d-ăia de nu le plac
Ulcelele folosite în operele pictate în perioada florile, n-ai să mă crezi. Da, sunt!” (“Vorbele unui pictor”, Calendarul
1906-1912 Minervei, 1910, Virgil Cioflec).
În ceea ce privește relaționarea la restul creației lui Luchian, flo-
rile își găseau relevanța și prin valențele de înrudire cu componente
tradiționale. Picturile cu flori îl apropie pe Luchian de arta populară,
nu numai prin trimiterea pe care o fac ulcelele în care sunt aşezate
florile, ci prin ambianţa cromatică a tablourilor sale, inspirată din
tonurile ceramicii smălţuite. Brunul fundalurilor, fără a încerca să
creeze iluzia de spaţiu, are modulaţii ce amintesc de lutul din care
sunt făcute vasele, iar subtilitatea nuanţelor de verde ale tijelor
plantelor şi frunzelor - de la pal, la verde smarald, verde-gri şi verde
închis - se regăsesc în modelele decorative ale olăriei populare. Există
o profundă unitate materială în aceste picturi, care ilustrează, cu par-
cimonie în folosirea mijloacelor, o poveste despre natura ţinuturilor
româneşti, felul în care este transfigurată aceasta în creativitatea
populară şi armonia care există între pământuri, oameni şi obiectele
lor şi elementul natural omniprezent.
În ceea ce privește desfășurarea compozițională, uleiurile lui Luchian
sunt pretabile unei analize în amănunt nu doar a cadrului cromatic, ci
și a componentelor ce țin de pura construcție. Colorist prin excelenţă,
Luchian acorda totuşi o grijă deosebită desenului, construind cu
rigoare compoziţiile. Din lecţia Impresionismului, a preluat tehnica
armoniei culorii pure, dar a respins ideea de a reda momentul, definit
prin jocul singular al luminii, căutând să singularizeze în arta sa ceea
ce este permanent în lumea reală. În sinteza stilistică a picturii lui
Ștefan Luchian, Crizanteme Luchian se recunoaşte influenţa lui Van Gogh, în aspectele ce ţin de
din "Luchian" COMARNESCU, Petru, Ed. de aportul de lumină adus de culoare şi de rolul ei constructiv, dar şi
Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1955 impresia lăsată de armoniile, ritmurile şi intensităţile cromatice ale
artei populare. Inovaţia adusă de Luchian în pictura românească este
aceea de a fi găsit formula prin care să confere culorii un nou atribut:
lumina. Experimentele sale legate de cuprinderea luminii în culoarea
pură s-au desfăşurat pe planurile diferitelor tehnici – acuarelă, pastel,
200 201
ulei – artistul încercând să transfere de la o tehnică la cealaltă de-
scoperirile făcute. Cu atât mai mult se fac simțite aceste experimente
în cazul scenografiilor iscusite de Luchian în atelier în această ultimă
etapă de creație, în care natura statică (cu flori) era supusă unor
analize minuțioase.
Opera de față, prezentată publicului bucureștean în cadrul expoziției

Tinerimii Artistice din 1909, se încadrează în această tipologie
bivalentă a picturii cu flori sub influx tradițional. Alături de nuanțele
teroase (brunul din fundal) ce amintesc de meșteșugul ceramic,
prezența ulcelei atribuie operei această valență coordonată de arta
populară. În fapt, uleiul de față - asemeni celor create în perio-
ada 1907- 1909 - este susținut în registrul tradițional și de florile
pictate între 1910 și 1912, unde regăsim aceeași structură de com-
punere – ulcică și fondul brun, înnobilate de anemone, garoafe,
maci, crizanteme, albăstrele sau viorele. Practic această tipologie
devine “semnătura” lui Luchian, însemnătatea acestei maniere fiind Panouri din cadrul Expoziției Retrospective Ștefan Luchian, Academia Română, martie 1939
reconfirmată ulterior în creația lui Tonitza sau Baba. Atrași de com-
plexul culoare-materialitate, cei doi maeștri amintiți vor modela în
cuțit opere realizate prin ochii lui Luchian. Altă trăsătură unică a na-
turilor statice cu flori compuse de Ștefan Luchian constă în raporturile
dintre registre. Descoperim în aceste opere din ultima perioadă de
creație o încadrare aproape matematică a motivului – vasul cu flori –
față de planul suport și planul secund. (I.P.)
Bibliografie:
CIOFLEC, Virgil, „Luchian”, Ed. Cultura Naţională, Bucureşti, 1924
COMARNESCU, Petru, „Luchian”, Ed. de Stat pentru Literatură şi Artă,
Bucureşti, 1955
COMARNESCU, Petru, „Luchian”, Ed. Tineretului, Bucureşti, 1965
DRĂGUŢ , Vasile, „Luchian”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968
ENESCU, Theodor, ”Ştefan Luchian şi spiritualul modern în pictura
românească”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 2000
ENESCU, Theodor, „Ştefan Luchian: Pictură. Pastel. Acuarelă. Desen”,
Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2007
JIANU, Ionel, „Luchian”, Ed. Căminul Artei, Bucureşti, 1947
LASSAIGNE, Jacques, „Ştefan Luchian”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1972
PELEANU, Georgeta, OPREA, Petre, SCHOBEL, Doina,” Catalogul Opera "Tufănele galbene" reprodusă în catalogul Opera "Tufănele galbene" reprodusă în "Calendarul
Expoziţiei Florile în opera pictorului Ştefan Luchian”, Muzeul Naţional expoziției "Florile în opera pictorului Ștefan Luchian" Minervei", 1910
de Artă al României, Bucureşti, 1966
Panou cu o parte din lucrările lui Ștefan Luchian din

cadrul Expoziției Tinerimea Artistică 1909
202 203
302T
Bărci la Veneția
[1926]
Nicolae Dărăscu
semnat dreapta jos, cu albastru, N. Dărăscu
Proveniență: Trăsăturile caracteristice ale creației lui Nicolae Dărăscu ni se relevă

colecția Elena și dr. Iosif Dona; în special în imaginile senzuale ale Veneției anilor ’20 și ’30. Sub
colecția Maria Dona; motivația impresionistă, pictorul avea să caute peisajul marin încă de
patrimoniul Muzeului de Artă al Republicii la începutul carierei, în perioada în care tehnicile neoimpresioniste îi
Socialiste România; coordonau limbajul pictural. Încă de la primele vedute cu orașul lagu-
patrimoniul Muzeului Colecțiilor de Artă de pe nar (1911-1913), Dărăscu și-a asumat o oarecare instanță pitorească
lângă Muzeul Național de Artă al României; pe care a supus-o însă planului cromatic. Evoluția logică pe care o
colecția Dr. Șerban Andronescu Ghika. suferă stilul lui Dărăscu avea să fie coordonată de lumină, însă, către
interbelic, pictorul va fi preocupat să construiască formele și vol-
Opera este reprodusă în revista "L'Art dans la umele în culoare direct din tușa penelului, dând oarecare plasticitate
Republique Populaire Roumaine", nr. 12, 1956 elementelor componente ale imaginii. Astfel, începând cu anii ’20,
la p. 26. Dărăscu reuşeşte să îşi adapteze stilul la necesităţile rezolvării proble-
melor ce ţin de construirea volumelor. Culoarea guvernează întreaga
Opera a participat la expoziția retrospectivă compoziţie, iar suprafeţele sunt coordonate exclusiv de volumele pic-
Nicolae Dărăscu, Muzeul de Artă al R.S.R., tate. Însă complexul cromatic dezvoltat este şi el supus procesului de
București, 1966 și este menționată în catalogul epurare. Culoarea îşi pierde din consistenţa pură cu care era folosită în
expoziție la cat. 58, pag. 57, sub titlul "Bărci". primele perioade, iar contrastul devine unealta unei game cromatice
aprofundate. Paleta se esenţializează, până în punctul în care putem
Opera este clasată în categoria Tezaur a Patri- observa în peisajele lui Dărăscu, în special în cele din perioada 1926-
moniului Național Cultural Mobil, prin ordinul 1928, o bivalenţă cromatică, modelată în jurul galbenului şi roşului.
ministrului culturii nr. 2019 din 19.01.2007. Desigur că întregul complex cromatic este subordonat tonurilor de
Ofertată statului român în cadrul procedurii albastru, mai ales în cazul Veneţiilor realizate în această perioadă,
de exercitare a dreptului de preempțiune ştiindu-se faptul că peisajele lui Dărăscu sunt mereu coordonate
prin notificarea din 5 noiembrie 2008 pentru de consistenţa apei. În lucrarea noastră, apa primeşte încărcătură
echivalentului sumei de 125.000 €. Re- materială, ca de altfel toate suprafeţele surprinse. Acest lucru este
ofertare în curs, în cadrul unei noi proceduri determinat de preocuparea lui Dărăscu de a construi formele şi
de preempțiune, conform adresei 1687/01 volumele în culoare, direct din tuşa penelului, oferind întregii imagini
noiembrie 2013, aferent prezentei vânzări prin calităţi plastice accentuate. În construirea vederii veneţiene, Dărăscu
licitație. porneşte mereu de la colţurile ce au trezit interes vizual şi, chiar dacă
repictează acelaşi colţ de mai multe ori, niciodată nu se întâlneşte
aceeaşi pregnanţă picturală. Peisajul îşi pierde din calităţile de pur
motiv pictural, deoarece acesta resimte o mutaţie în valorificare,
metodele cromatice fiind astfel încărcate de importanţă. Astfel, lo-
curile alese de pictor au doar menirea de a oferi primul strat vizual şi,
desigur, trebuie să ofere și elementele propice unei reproduceri, efect
de lumină sau o perspectivă generoasă şi atrăgătoare.
Consistența instanței vizuale este cu atât mai accentuată cu cât
motivele reproduse poartă efect de dinamicitate, atins lesne în opere
ca cea de față, în care punctul de interes este direcționat către velele
din “Bărci la Veneția”. Transpuse tocmai în acel registru dual de roșu-
galben, pânzele oferă ritmicitate compoziției, desfășurând-o astfel
într-o perspectivă restrânsă, dar concentrată.
Venețiile lui Dărăscu pictate în cursul anului 1926 erau prezentate
publicului bucureștean în martie 1927, în cadrul celei de-a cincea
expoziții personale pe care pictorul și-o organiza în atelierul din Str.
Aristide Briand nr. 11 bis, expoziție dedicată subiectului italian. (I.P.)
Bibliografie:
Catalogul Expoziţiei Retrospective “Nicolae Dărăscu”, Muzeul de Artă
al Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1966
Catalogul Expoziţiei “Nicolae Dărăscu. Magician al culorii”, Muzeul
Barca lui Nicolae Dărăscu, Chioggia, 1926 Naţional Cotroceni, Bucureşti, 2009
DRĂGUŢ, Vasile, “Nicolae Dărăscu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1966
204 205
303C
Pierrot
Frederic Storck
bronz, 55 × 28 cm
semnat, datat şi localizat stânga jos, Fritz Storck,
(18)98, Mchn.

O variantă a operei se regăsește în Colecţia de

Artă Plastică "Fr. şi Cecilia Cuţescu Storck",
fiind clasată la categoria Fond a Patrimoniului
Național Mobil. Opera era creată de Frederic
Storck la Munchen și participa în același an la
Expoziția de la Glaspalast, expoziția oficială.
304 În peisajul artei româneşti din interbelic, Ştefan Popescu rămâne una
Apus de soare la Chioggia dintre figurile reprezentative, remarcându-se prin individualitatea
Ştefan Popescu artistică proeminentă, cu deosebite calităţi de desenator, ce au făcut
(1872, Finţeşti, Buzău - 1948, Bucureşti) să fie preţuit atât de colegii de breaslă ori de cunoscătorii de artă
ai vremii sale, cât şi de posteritate. Atras în călătoriile sale, în ţară
ulei pe pânză, 49,5 × 65 cm ori peste hotare, de acele motive guvernate de linişte, unde umbra
semnat şi datat stânga jos, cu albastru, se află într-un echilibru just cu lumina, pictorul român a căutat de
Şt. Popescu, (19)23 fiecare dată efectul atmosferei de mister pe care aceste locuri i-l
puteau oferi, o viziune artistică ce se regăseşte în natura preponder-
Valoare estimativă: € 18.000 - 25.000 ent romantică a pictorului. Pe de altă parte, creația sa este influențată
și de nuanțele Impresionismului german, dominat de veridicitatea
motivului, de calmul atmosferei reprezentate, caracteristici pe care
Proveniență: artistul român şi le-a desăvârşit în timpul studiilor müncheneze.
colecţia Leon Goldstein. Călător neostenit, s-a oprit, asemenea lui Dărăscu şi Petraşcu, la
frumuseţea porturilor din Chioggia şi a vedutelor întâlnite în lagunele
împrejmuitoare. Itinerarul venețian avea să fie coordonat de astfel de
imagini poetice, pe care le întâlnim la Popescu și în cazul picturilor
autohtone. Fără un motiv puternic vizual, pictorul reușeștă să im-
prime efect doar cu ajutorul perspectivei și a cadrului coloristic.
Cromatica pânzelor lui Ştefan Popescu este una dintre cele mai
plăcute caracteristici ale universului acestuia, armonii ce se regăsesc
Bibliografie: şi în opera prezentă. Nuanţele luminoase de galben şi abastruri
„Ştefan Popescu”, Catalog, Ed. Standard Graphica, 1947 încălzite de acesta se contopesc uşor cu tonurile de griuri străbătute
OPRESCU, George, ”Ștefan Popescu”, Ed. de Stat pentru Literatură și de accentele de roşu de culoarea purpurei, distribuite pe întreaga
Artă, București, 1958 suprafaţă picturală, conferind uleiului prospețime și vibrație.
206 207
305
Veneţia (Ponte Rialto)
Gheorghe Petraşcu
(1872, Tecuci - 1949, Bucureşti)
semnat, datat şi localizat stânga jos, cu negru,
G. Petraşcu, Veneţia, (1)924

Proveniență:
colecţia dr. Gheorghe Chipail.
Opera este reprodusă pe coperta revistei

"Universul literar", anul XLII, nr. 17, 25 aprilie
1926 cu ocazia expoziției personale Gheorghe Veneţia a stimulat imaginaţia pictorilor timp de secole, prin clari-
Petrașcu, 18 aprilie - 15 mai 1926, Căminul tatea aerului saturat de apă şi cerul mereu senin, Guardi şi Canaletto,
Artelor. Totodată, în cuprinsul revistei îi este reprezentanţii secolului al XVIII-lea veneţian, preocupându-se în
dedicat un articol redactat de Nicolae Tonitza, mod deosebit de a evoca în imagini oraşul. Primii pictori călători aici
în postura lui de critic de artă. fuseseră Dürer şi pictorii flamanzi Rubens şi Van Dyck, urmaţi de El
Greco şi Velázquez, romanticul Byron şi generaţia impresioniştilor şi
a postimpresioniştilor: Turner, Corot, Manet, Renoir, Signac. Dintre
pictorii români, Dărăscu a ilustrat în culori strălucitoare canalele şi
palatele Serenissimei, atras de mirajul apei în vecinătatea zidurilor
solide. O parte dintre peisagiştii Veneţiei şi-au axat problematica pe
transformările care au loc în forma şi materia obiectelor, în funcţie
de lumina reverberată în particulele de apă din atmosferă. Gheorghe
Petraşcu descrie însă materialitatea gravă şi fastuoasă a oraşului de
pe lagună, pe care îl arată în aspectele sale monumentale şi durabile,
oferindu-i același aspect de materialitate ca și în cazul celorlalte spații
vizitate.
În cele trei decenii care încadrează călătoriile realizate de Petrașcu la
Veneția, timp în care se pare ca a vizitat în 10 rânduri orașul, pictorul
avea să conceapă un adevărat corolar imaginar, definit de tipolo-
gia atât de recognoscibilă. Dacă în 1902 întreprindea prima vizită,
destul de rapidă și fără un efect important asupra artei sale, vizitele
cu adevărat grăitoare aveau să aibă loc în perioada interbelică. Din
sejurul realizat în cursul anului 1924 ne parvin o serie de opere ce
ilustrează nu doar pitorescul venețian, ci și trăsăturile cele mai
statornice și pregnante ale picturii de atunci a maestrului. Aceste
tablouri, definite atât de caracteristicile oferite de monumentalitatea
surprinsă, cât și aplecarea pentru o artă a tonurilor reci, îl plasează
pe Petrașcu între cei mai importanți pictori ai Veneției. Alături de
Dărăscu și Ștefan Popescu, artistul reușește să conceapă un tablou al
orașului definit tocmai de acea plasticitate oferită de volum realizat
în pastă. Materia dură folosită de Petraşcu, dar şi tehnica aşezării şi
crestării culorii pe carton sau pe pânză elimină fluiditatea şi conferă
senzaţia de încremenire a imaginii în peisajul redat de artist. Pictorul
exprimă accidentalul şi tranzitoriul, amintind acea unicitate a lucru-
lui văzut într-o fracțiune de secundă, prin picturalitate accentuată,
îngrădind motivul în liniaritatea dură a tabloului. Formele redate par a
fi răscolite în culoare pentru a fi regăsite în linie fermă, în structurali-
tatea dezarmantă a compoziției. Astfel, recognoscibilitatea motivului
central nu acaparează întregul subiect, încadrarea podului Rialto în
compoziție fiind făcută după considerente pur estetice. (I.P.)
Bibliografie:
CONSTANTINESCU, Paula, SCHOBEL, Doina, “Expoziția de pictură G.
Petrașcu” [catalog], Muzeul de Artă al R.S.R., București, 1972
COSTESCU, Eleonora, “Gheorghe Petraşcu”, Editura Meridiane,
Bucureşti, 1975
FLOREA, Vasile, “Petraşcu”, Editura Meridiane, Bucureşti, 1989
208 209
306
Ca d'Oro
Corneliu Baba
ulei pe pânză lipită pe carton, 36 × 46 cm

semnat dreapta jos, cu negru, Baba
Pe verso, semnat, datat şi intitulat cu negru,

Baba, Veneţia (Ca d'Oro), (19)84-(19)85.
După studiile începute la Facultatea de Litere şi Filosofie, Corneliu

Baba s-a dedicat studiului artei, la Academia de Belle-Arte din
Bucureşti şi apoi la Iaşi, ocazie cu care l-a întâlnit pe pictorul Nicolae
Tonitza, ce avea să-i devină profesor și care l-a apreciat şi sprijinit de
atunci înainte.
În 1941, s-a bucurat de o dublă recunoaştere a meritelor sale, prin
numirea în funcţia de director al Pinacotecii ieşene şi aceea de asist-
ent la catedra de Arte Frumoase a Universităţii pe care o absolvise.
După instaurarea regimului comunist, a fost destituit, ceea ce l-a
determinat să părăsească Iaşiul şi să se stabilească la Bucureşti, unde
devine, în 1958, profesor la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigor-
escu .
“Veneţia cere o înţelegere deosebită a peisajului ei specific. Îţi trebuie
o mare trăire a frumuseţii ei picturale la fel ca trăirea frumuseţii grave
a unui portret (...). Motivele veneţiene sunt foarte bogate în resurse
(…). Le-am ferit de pericolul pitorescului ce poate seduce foarte uşor
într-un spectacol ca cel veneţian, gata compus şi pictat.”, declara
artistul. Veneţia lui Corneliu Baba devine astfel o metaforă a locului,
identificat prin fizionomie tipică, forţă şi tensiune lăuntrică.
Totodată, imaginea Veneţiei lui Corneliu Baba este şi una
personalizată, precum Ca d’Oro, imagine care imortalizează un
mit şi un ideal, o imagine interioară şi o proiecţie afectivă. Expre-
sia cromatică pură, născută din sensibilitate profundă, îşi găseşte
reprezentarea în imaginea palatului veneţian.
Culorile sunt concentrate într-un ansamblu armonios, exaltate până
la materialitate, transpunând într-o manieră sensibilă apusul soarelui
în Veneţia. Roşul, ocrul, albastrul şi verdele sunt conturate de negru
care structurează regia de desfăşurare a ansamblului.
Spaţiul este cuprins de atemporalitate, privitorul fiind invitat la
meditaţie lăuntrică şi visare într-un spaţiu care nu cunoaşte lim-
ite. Maria Albani observa prezența crepusculului în opera artistului,
indiferent de tematică. Fie că e vorba de cel sufletesc, al spaimei, de
cel mental, al nebuniei ori de cel organic, al glorioaselor amurguri
vârstnice din portrete.
În peisaje, Baba a exploatat impactul înserării și al nopții, fiind un
colorist pentru care sursa cromatică era mai degrabă întunericul
decât lumina. Ciclul peisajelor venețiene, cu clădiri localizate în prim-
plan, slujesc aceeași viziune a unui impozant amurg, de data aceasta
atât istoric, cât și temporal. Veneția, somptuos episod crepuscular al
spațiului european, este redată în nuanțele sumbre ale roșului acut -
așa cum orice stea care moare devine din albastră roșie. (I.C.)
Bibliografie:
MUSCALU ALBANI, Maria, “Corneliu Baba”, Ed. Institutului Cultural
Român, Bucureşti, 2008
ŞUŞARĂ, Pavel, “Corneliu Baba”, Ed. Monitorul Oficial, Bucureşti, 2013
210 211
307T
Natură statică cu ceas şi ceașcă de cafea
[a doua jumătate a anilor '20]
Teodor Pallady

semnat stânga jos, în creion, T. Pallady

Proveniență:
colecția Elena și dr. Iosif Dona; În perioada interbelică, numele lui Pallady devenea un necesar pen-
colecția Maria Dona; tru orice colecție ce se dorea cu adevărat relevantă pentru pictura
patrimoniul Muzeului de Artă al Republicii românească a acelui moment. Autoeducându-se în paralel cu
Socialiste România; patrimoniul Muzeului evoluția artei autohtone, colecționarul Iosif Dona avea să își asume
Colecțiilor de Artă de pe lângă Muzeul Național lesne limbajele noi care au definit și care s-au valorificat în acea
de Artă al României; perioadă. Apariția lui Theodor Pallady este imperioasă; astfel, pictura
colecția Dr. Șerban Andronescu Ghika. acestuia avea să fie achiziționată cu pasiune de un colecționar mai
mult decât priceput. O primă operă, un peisaj, intra în colecția lui
Pe verso etichetă de participare în "Expoziţia Dona în jurul lui 1915, însă principalele opere și cu adevărat relevante
retrospectivă Theodor Pallady", Muzeul de Artă au fost achiziționat după 1920. De altfel, în acel an, prolific pentru
al R.P.R., 23 iunie-august 1956, nr. cat. 124. colecția Dona, intrau în componența ei nu mai puțin de 12 lucrări,
cumpărate toate deodată. Coincidența face ca anul 1920 să fie unul
Opera a participat la expoziția retrospectivă de mare importanță și pentru artist. Pallady își organiza atunci prima
Theodor Pallady, Muzeul de Artă al R.P.R., expoziție personală la Paris, la galeria Nunes et Fiquet, și avea o
iunie - iulie 1956, București și este menționată prezență consistentă și în cadrul expoziții Arta Română (11 opere).
în catalogul expoziției la cat. 124, sub titlul
"Natură statică". Theodor Pallady face parte din generaţia de artişti români remarca-
bili care au modelat „pictura nouă”, impunându-şi totodată stilul şi
Opera a participat la expoziția retrospectivă amprenta propriei abordări. Artistul se remarcă prin orientarea clasică
Theodor Pallady, Cluj, 1957. exprimată prin linie simplă, proporţionalitate şi perspectivă conform
logicii estetice occidentale. Din creaţia sa transpare controlul raţional
Opera a participat la expoziția comemorativă pe care artistul se pare că l-a dobândit asupra lirismului creaţiilor
Omagiul lui Theodor Pallady, Muzeul de Artă sale. Totuşi, prin intermediul ei şi de pe o poziţie detaşată, obiectivă
al R.S.R., decembrie 1971 - februarie 1972, şi reticentă faţă de sentimentalism opulent, pictorul redă esenţialul
București și este menționată și reprodusă în a ceea ce pictează. Folosindu-se de linii, forme şi culori şi uzitând
catalogul expoziției la cat. 19, pag. 136 - 137, principiile clasice în tehnică, rapoarte şi proporţii, Pallady depăşeşte
sub titlul "Vas cu bujori". formalismul obiectului redat, acesta nefiind „decât un punct de ple-
care pentru ceea ce vedem noi în el”. Pallady este prin excelenţă un
Opera este clasată în categoria Tezaur a Patri- pictor de interior. Pe de o parte, majoritatea lucrărilor sale reprezintă
moniului Național Cultural Mobil, prin ordinul interioare de încăperi sau nuduri şi portrete în interior. Pe de altă
ministrului culturii nr. 2019 din 19.01.2007. parte, artistul captează cu fidelitate forţa şi frumuseţea intrinsecă a
Ofertată statului român în cadrul procedurii realităţilor redate păstos pe pânză. După cum el însuşi afirma, „sunt
de exercitare a dreptului de preempțiune incapabil să pictez pur şi simplu, fără să am ceva de exprimat”.
prin notificarea din 5 noiembrie 2008 pen- Natura statică este una dintre cele mai importante componente ale
tru echivalentului sumei de 175.000 €. Re- universului imaginar modelat de Pallady în anii de maximă matu-
ofertare în curs, în cadrul unei noi proceduri ritate. Dincolo de efectul atins de modelarea unei scenografii, fiind
de preempțiune, conform adresei 1688/01 cunoscută apetența artistului pentru aranjamentul “scenic”, op-
noiembrie 2013, aferent prezentei vânzări prin erele lui Pallady ce abordează acest subiect ne introduc în lumea
licitație. intimă a artistului. Declarativ sau nu, “pictorul interioarelor” avea să
gândească aceste opere nu doar din punctul de vedere al operei, ci și
prin valența ei simbolică. De la micile însemnări, până la folosirea unei
anumite recuzite sau plasarea ei într-un regim pictural mai mult sau
mai puțin plastic, Pallady ni se relevă drept un artist hiper-rațional,
mânat continuu de fluxul cognitiv. De altfel, efectul acestei maniere
de concepere a operei de artă este asceza cromatică ce definește
pictarea efectivă. (I.P.)
Bibliografie:
DIȚESCU, Ștefan, “Omagiul lui Pallady”, Muzeul de Artă a R.S.R.,
București, 1971
M NDRESCU, Anatol, “Theodor Pallady”, Editura Meridiane, 1971
ŞORBAN, Raoul, “Theodor Pallady”, Editura Meridiane, Bucureşti, 1975
Interiorul colecției dr. Iosif Dona, dreapta sus,

"Natură statică cu ceas și ceașcă de cafea"
212 213
308
Păpușile, norul și fluturii
[1957]
Ion Ţuculescu

semnat dreapta jos, cu negru, I. Ţuculescu

Proveniență:
colecţia Ioana Ţuculescu. Țuculescu a tatonat cu domeniul picturii în abordări succesive,
marcate de cele mai multe ori de nesiguranță. După prima încercare
Pe verso, etichetă de participare la expoziţia de din adolescență - la numai 15 ani, când expunea alături de fratele
grup, Kunstnerforbundet, Oslo, 1969, poz.11. său și pictorul A. D. Hagiu, la Craiova - deși a fost bine receptat,
renunță subit la pictură. După mai mulți ani, avea să facă referire la
Pe verso, ştampilă de participare la expoziţia acest moment, declarând că: ”Publicul e foarte drăguț cu copiii care
de grup, Copenhaga, 1967, poz. 26. pictează. Numai că nu m-au prea convins că am talent – mă apu-
casem să fac compoziții, portrete, toate erau execrabil de proaste. Și
Opera a participat la expoziția retrospectivă cu o splendidă tărie de caracter (pe care aș dori să o am și azi) m-am
Ion Țuculescu, Sala Dalles, București, 1965 la lăsat de pictură”. Frecventase atelierele de pictură ale lui Teodorescu-
cat. 33. Romanați și pe cel al pictoriței Frida Tribalsky, dar în ultimul an uită
de pictură, pentru a se dedica științei. Cea de-a doua facultate
Opera a participat la a XXXIII-a Expoziție urmată, medicina, o alege în pofida programului oricum încărcat și
Internațională de la Veneția, 1966 și este sub influența bunului său prieten de atunci, Sandu Sturdza. Ulterior,
menționată în catalogul expoziției la cat. 33, analizând această decizie, avea să o înnobileze prin prisma întâlnirii
sub titlul "Păpuși și fluturi". viitoarei sale soții, Maria, care l-a sprijinit în cariera artistică.
Alături de Maria, în lungile plimbări în care obișnuia să-și facă
Opera este reprodusă în catalogul "Ion schițe rapide, și sub îndemnul sincer al acesteia, Țuculescu începe
Țuculescu", Ion Vlasiu, Ed. Meridiane, să reconsidere pictura și tentația cu care aceasta revenea în viața
București, 1966 la cat. 45, sub titlul "Păpușile, sa. Călătoriile succesive în Grecia, alături de Gala Galaction ori de
norul și fluturii". logodnică, sunt cele în care începe să picteze, atras mai degrabă de
peisajele naturale, decât de ”grandoarea artei antice”. Anul 1934
Opera este menționată în monografia "Ion marchează începutul revenirii către pictură, sistematic și aplicat.
Țuculescu", Petru Comarnescu, Ed. Meridiane, Evenimentul pe care însuși pictorul l-a povestit într-un interviu din
București, 1967 la pag. 53 și 58. ziarul ”Ardealul”, din 4 octombrie 1945, este revelator pentru stilul
abordat: ”Într-o iarnă mă plimbam pe una din străzile Bucureștilor
Opera este menționată în catalogul Expoziției și ascultam distrat cum trosnea zăpada înghețată sub pașii mei.
Retrospective “Ion Țuculescu”, Muzeul Deodată am ridicat ochii și m-am oprit și am simțit o emoție violentă.
Național de Artă al României, București, 1999 Am văzut un gard de zid acoperit de mușchi verzui negricios – o
la pag. 64, cat. 16. culoare murdară și fascinantă – am văzut mai departe curtea adâncă,
singuratică, cu zăpada înghețată și vălurită, iar în fund o casă cu o
arhitectură cam bizară și extravagantă. (...) de la o vreme am vrut să
plec, dar m-am mai întors de câteva ori, am privit cu atenție, apoi
m-am dus acasă, dar mă simțeam neliniștit. Pictasem în liceu doi ani
și m-am gândit că poate ar trebui să încerc să redau această imagine.
Într-un fel de febră m-am dus la Cartea Românească, am cumpărat
culori și m-am întors acasă. După trei ore, care nici nu știu când au
trecut, pictasem pe dianafară strania casă acoperită de zăpadă și zidul
cu mușchi verzui-murdar. M-am simțit apoi descărcat și eliberat de
copleșitoarea emoție.”
Traseul artistic al pictorului - până la abstractizarea care l-a făcut
celebru - a trecut prin academismul specific școlilor de pictură pe
care pictorul nu le-a frecventat, iar lucrări ca “Flori de cais”, realizată
la 14 ani ori „Portretul actriței Aura Fotino”, realizat la 16 ani, ne dove-
desc că, asemeni oricărui modern, Țuculescu a învățat să contruiască
foarte bine, pentru a ști să deconstruiască ulterior. Nici portretele
din adolescență, nici peisajele din anii ‘30, de la Balcic, nu anunțau
exploziile ulterioare de culoare.
214 215
Una dintre cele mai importante infuzii pe care le-a suferit creația
profundă a lui Țuculescu s-a manifestat prin împroprietărirea el-
ementelor tipice artei populare, acțiune cu un efect ce a reverberat în
creația artistului până spre final. Motivul tradițional va vibra în imagi-
narul țuculescian încă de la începutul anilor ’40, însă, așa cum Magda
Cârneci observa, “motivele populare țin toate de nivelul recuzitei
tematice de ordinul purei atracții optice”. Aceste motive sunt trans-
puse de pictorul nostru aproape mot a mot în universul deja existent,
cel puternic expresionist. Momentul anunțat în pictura deceniului cin-
ci a rămas impregnat în istoria artei românești, dat fiind locul picturii
țuculesciene, datorită unei mutații brusce, singura pertinentă într-un
discurs plastic atât de concentrat ca cel al pictorului nostru. Pictând
ani în șir sub spectrul mai mult sau mai puțin aparent, “descinderea”
în planul pictural a motivului folcloric nu poate fi catalogată decât o
adevărată revelație, tenta de sacralitate fiind oferită și de direcția pe
care o ia atmosfera din operele lui Țuculescu: mitul, legenda, bas-
mul sau ceremonia trimit către nivelul superior al culturii ancestrale
românești.
Ion Țuculescu, Compoziție cu păpuși Dincolo de contemplarea scoarțelor cu care își împodobise locuința
colecția familiei Țuculescu începând cu 1947, Țuculescu a depășit acea vrajă sub care s-a aflat
- cum remarca Petru Comarnescu - înțelegând cu adevărat întreg
complexul ornamental ce s-a constituit în structura seculară a cov-
orului românesc – fie el oltenesc, moldovenesc sau maramureșean.
Țuculescu reușește astfel, mai bine ca oricine, să depășească
acel statut al artistului influențat de arta populară – așa cum îi
recunoaștem pe Grigorescu, Luchian, Tonitza, Dimitrescu sau Theo-
dorescu Sion cu ani înainte – și să se transforme în artistul ce creează
și nu reproduce întocmai aceeași manieră. Tot din această cauză, la
pictorul nostru putem identifica clar perioada ce se află sub spectrul
amintit; astfel, între 1947 și 1955 putem recunoaște fără întârziere
motivul discutat. Lipsa prejudecății, caracteristică primară a unui
autodidact, stă și ea la baza înțelegerii modalității prin care Țuculescu
interpretează și remodelează pornind de la o sursă vizuală atât de
împământenită în cultura autohtonă. El a înțeles însemnătatea și
primordialitatea scoarței vechi românești – achiziționând lucrări mai
vechi de 150 de ani – conștientizând faptul că aceasta era rezultatul
gândirii și simțământului colectiv, fapt ce s-a materializat în uleiurile
sale printr-o calitate generalizantă sub forma basmului sau legendei,
eminamente creații comune străvechi.
Indiferent de perioada de creaţie, compoziţiile sale capătă valenţe
spirituale care sunt eliberate prin puterea de expresie a creato-
rului lor şi a interpretării acestuia. Ţuculescu s-a provocat pe sine
în permanenţă pentru a fora în adâncurile cunoaşterii. Picturile
sale cuprind şi depăşesc temporalitatea, sugerând inspiraţia de la
însăşi sursa existenţei. Îmbinând ritualicul, primitivul şi căutările
înverşunate ale unui savant, Ţuculescu exprimă un lirism în esenţă
dramatic. Tablourile sale farmecă prin combinaţia de mistic şi natu-
ral, de zbatere între obiectiv prin gândire şi subiectiv prin instinct. De
înaltă încărcătură spirituală, creaţiile reuşesc să redea o adevărată
dezlănţuire de forţe creatoare, în care timpul şi spaţiul se dezlânează
fluid şi se încheagă în culoare, ritmicitate, geometrie şi mesaj.
216 217
În acest mediu creator apar uleiuri în care cronologia picturală nu
respectă ad litteram compunerea clasică, fapt relevat totuși de fondul
didactic practic inexistent. În pictura anilor ’50, perioadă din care
lesne putem extrage opera de față, Țuculescu ni se prezintă ludic
uneori, experimentând pictura sub forma ei instinctivă. Nu ne referim
aici doar la instanța aparent facilă și jucăușă a păpușilor, ci la modul
în care își reconsideră pictura. La o minimă analiză stilistică, putem
observa fondul inițial pe care se desfășoară compoziția. Peisajul are și
în cazul operei de față – ca de altfel pe tot parcursul deceniului șase
– statutul de suport meditativ. Amintind de perioada peisajelor create
la Mangalia, așadar tipic pentru mijlocul anilor ’40, în care câmpul
din prim-plan se echilibrează în contradicție valorică cu albastrul
cerului, acest fundal devine locul predispus spiritualizării. Devine ele-
Ion Țuculescu, Idilă ment de statornicie, punct din care Țuculescu reușește să pornească
colecția familiei Țuculescu spre chestionarea înțelesurilor metafizice. Așa cum menționam
anterior, arta primitivă, corelată cu ramificările ei în arta populară
românească – alt element de statornicie și continuitate – primește
aici o însemnătate aparte. “Păpușile, norul și fluturii” ne îndreptățește
să o catalogăm în rândul operelor ce definesc ruperea esteticului de
mimetic și a mimeticului de funcția lui primară în relația cu imaginea
și racordarea acesteia la realitate. Întregul registru figurativ nu se
relaționează față de aparența ingenuă, ci trădează acea posedare de
tip dionisiac sub care Țuculescu a creat în ultimii cinci ani de carieră.
Chiar dacă nu se rupe total de figurativ – așa cum avea să se îmtâm-
ple cu arta sa după 1958 – Țuculescu extrage din realitate doar forma,
reconfigurând înțelesul. De fapt, avem în față un produs al osmozei
dintre realitate și motiv folcloric: pe de o parte peisajul, iar pe de altă
parte “recuzita”- păpușile, fluturii și celelalte elemente decorative.
Pictată în aceeași perioadă cu “Izvorul de fluturi” sau “Poarta infer-
nului”, dar mai aproape de operele ce se definesc prin influxul mito-
logic – “A fost odată”, “Basm vechi” sau “Idilă” – “Păpușile, norul și
fluturii” marchează un ciclu inedit, senzual și profund înrădăcinat în
creația populară. (I.P.)
Ion Țuculescu, Han în pădure Bibliografie:

Muzeul de Artă din Constanța BAKONSKY, A.E. – Ion Ţuculescu, Editura Meridiane, Bucureşti, 1972.
C RNECI, Magda, „Ion Ţuculescu”, Ed. Meridiane, 1984
COMARNESCU, Petru – Ţuculescu, Editura Meridiane, Bucureşti, 1974.
DAVIDESCU, Cătălin, ”Țuculescu”, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1988
VLASIU, Ion – Ion Ţuculescu, Editura Meridiane, Bucureşti, 1966.
218 219
309
Natură statică de atelier
[1940]
Theodor Pallady

semnat central dreapta, în creion, T. Pallady

Întregul univers palladyan stă sub semnul formelor armonice, pure,

Pe verso, inscripție olografă Z - 2 - (12). simple, spirituale și totodată pline de eleganţă. Artist cu o cultură
deloc indiferentă, cu un limbaj subtil şi deplin, trecut prin filtrul
rafinamentului modernismului, Pallady oferă prin arta sa un conţinut
ce-şi trage seva dintr-o anumită ambianţă caracteristică vieţii de la
oraş, aducând pentru prima dată expresii noi în artă, în direct con-
trast cu idilismul rural al lui Grigorescu şi cu nostalgiile populare ale
lui Luchian. Interpretului prin excelenţă a universului satului româ-
nesc, Grigorescu, i se opune creatorul de mare prestigiu al esteticii de
inspiraţie citadină, în care recunoaştem semnificaţia şi sensibilitatea
lumii urbane, neimaginate pictural până la Pallady. Cu această nouă
poetică, arta lui Pallady a exercitat o influenţă majoră în dezvoltarea
artei româneşti.
Pallady rămâne în memoria artei româneşti ca un pictor al ambianţei
citadine. Mai mult decât propria natură melancolică, decât sentimen-
tele, decât elementele literare ce-l inspiră, ori decât motivele naturale
ce-i furnizează pretexte – grădini, copaci, vase de flori – Pallady este
un citadin, prin structura sufletului şi prin conştiinţa sa. Personalitate
retrasă în propriul univers interior, orizontul inspiraţional al lui Pal-
lady s-a restrâns succesiv, dar nu în sensul unei limitări, ci în sensul
itinerariului tematic, retrăgându-se din sfera cotidianului citadin în
propria lume a existenţei. Dacă iniţial a pictat peisaje şi nuduri en
plein air, mai apoi s-a retras în mediul familiar al propriei camere, a
cărei fereastră deschisă lăsa să se întrevadă priveliştea împrejurimilor,
pentru ca ulterior să se concentreze exclusiv asupra subiectelor aflate
în intimitatea atelierului său, unde vibraţiile interioare nu se puteau
risipi.
În naturile statice, obiectele sunt aproape nule în semnificaţia lor: un
vas de flori, o scrumieră, o pălărie, câteva fructe, cărţi sau o dra-
perie îşi pierd utilitatea pe care o au în lumea cotidiană. Asemenea lui
Cézanne, de la care se inspiră, Pallady construieşte compoziţii în care
structura formei devine din ce în ce mai independentă de aspectul
lucrurilor, iar culoarea şi lumina se eliberează de asemănarea cu
natura. Naturile moarte ale lui Pallady sunt rezultate ale experimente-
lor şi teoriilor sale artistice, fiind deopotrivă martori ai stării de conflict
în care se află cu societatea vremii și expresie a aspiraţiei sale spre o
lume mai bună. Acest discurs aproape generalizant despre maniera
lui Pallady pare să fie contrazis în opera “Natură statică de atelier”
tocmai datorită acestei recuzite folosite de artist. În centrul operei
este plasat un portret creionat al lui Yvonne Cousin, partener de viață
și model pentru artist pentru circa 15 ani. Dat fiind faptul că opera este
periodizată 1940, iar Cousin deceda în cursul anului 1939, apariția
desenului oferă o notă profundă de intimitate acestei opere. Prin
postura omagială oferită portretului, compunerea sobră, dar expresivă
și concentrată în regim formal care nu deviază spre un intimism
desuet, Pallady rămâne totuși un artist cerebral.
Bibliografie:
M NDRESCU, Anatol, „Theodor Pallady”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1971
NANU, Adina, „Theodor Pallady”, Ed. Meridiane, 1963
ŞORBAN, Raoul, „Theodor Pallady”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1975
220 221
310
Piațeta din Cassis
Ion Ţuculescu
semnat şi datat stânga jos, cu bleu,
I. Ţuculescu, (19)37
Perioada 1934-1938 marchează anii în care tânărul Țuculescu,

Proveniență: student încă la facultățile de Medicină și Științe Naturale, se reapu-
colecţia prof. dr. inginer Irina ca de pictură, cea care îl atrăgea atât de mult în anii copilăriei și
şi Ionel Constantinescu. adolescenței. În buna tradiție a pictorului peisagist, călătoria a
reprezentat factorul decisiv în reluarea și interpretarea în limbaj pic-
Opera a participat la prima expoziție personală tural a lucrului văzut, fapte inițiat totuși la rugămintea Mariei Fotiade
Țuculescu, Ateneul Român, București și este (soția artistului, începând cu 1934. Turcia și Grecia, descoperite în
reprodusă ca atare în "Universul literar", anul acel prim voiaj, vor reintra în vizorul artistului câțiva ani mai târziu,
XLVII, nr. 14, 21 mai 1938, pag. 4. de astă dată peisajele devenind cu adevărat creații ale unui pic-
tor desăvârșit. Aceasta este perioada în care peisajul devine motivul
preferat al lui Țuculescu și, chiar dacă stilul se modifică, perspectiva
și orizontul, tipice unei vederi, vor persista și în “încâlcita” perioadă
expresionist-abstractă. Revenind la perioada ce ne interesează di-
rect, putem trage câteva concluzii în privința artei pe care o practica
Țuculescu în perioada 1937-1938 și prin prisma cronicilor ce i-au
însoțit debutul expozițional, din mai 1938. Cei mai însemnați critici
ai vremii aveau să se aplece asupra expoziției acestui “necunoscut”
Țuculescu; astfel, George Oprescu, Petru Comarnescu sau Tache Soro-
ceanu întrezăreau debutul unui mare pictor. În rândurile din “Adevărul
literar și artistic”, Soroceanu, pictor și el, menționa: “E un debut
surprinzător de frumos. De la primul contact cu lucrările sale putem
spune că avem de a face cu un pictor în toată puterea cuvântului. D-l
Ion Țuculescu nu-i numai un tânăr ce dă dovadă de avântul vârstei,
construind nervos și puternic volumele, ci simte culoarea. Are o pastă
strălucitoare, o claviatură dinamică cu armonii inedite și cu efecte ce
răzbat metalic […].” Țuculescu prezenta atunci tot ce pictase mai bine
în anii menționați mai sus - Balcicul, Mangalia, vedute din Corfu și im-
agini din sudul Franței - exprimând cu adevărat trăirile unui peisagist
postimpresionist, influențat atât de marii maeștrii ai impresionismului
românesc, Andreescu și Luchian, dar poate și mai mult de arta lui Van
Gogh, pe care o cunoștea la celebra expoziție retrospectivă din 1937,
de la Paris.
Peisajul de față, expus în prima expoziție personală (Ateneul Român,
1938) răspunde acestor influențe stilistice amintite, însă îl prezintă
pe acel Țuculescu instinctiv, în care lipsa prejudecăților scolastice
vibrează în pastă și în tușă. Regăsim motivul simptomatic al copacu-
lui, preluat din aprecierea purtată lui Andreescu, iar compoziția se
desfășoară exemplar între raporturile de profunzime și perspectivă.
Culoarea poartă încă paloarea impresionistă după care pictorul
și-a compus peisajul perioadei de început, însă calitatea ei tonală
pregătește nuanțele expresioniste pe care le regăsim în creația anilor
’40.
Bibliografie:
COMARNESCU, Petru, “Țuculescu”, Ed. Meridiane, București, 1974
DAVIDESCU, Cătălin, “Țuculescu”, Scrisul Românesc, Craiova, 1988
SOROCEANU, Tache, “Expoziții” în “Adevărul literar și artistic”, anul
XVIII, mai 1938, pag. 2
222 223
311
Interior la Târgoviște
Gheorghe Petraşcu
(1872, Tecuci - 1949, Bucureşti)

semnat şi datat, stânga jos, cu brun,
G. Petraşcu, (19)39
Proveniență: Una dintre cele mai importante elemente preluate de Petrașcu de

colecţia compozitorului Ion Dumitrescu (1913- la Nicolae Grigorescu rezidă în percepția artistului asupra motivului
1996); din 1992, colecţie privată, Bucureşti. pictat. Mai exact, așa cum stipula și Grigorescu, pictarea repetată a
Elev al lui Alfonso Castaldi și al lui Mihail Jora, aceluiași motiv depășea recognoscibilitatea figurativă prin simplul
profesorul și compozitorul Ion Dumitrescu fapt că ceea ce influența creația nu era predefinit de existența inițială
se înscrie în pleiada celor mai reprezenta- a motivului, ci de senzația, de sentimentul resimțit de artist în fața
tivi artiști români. Premiat cu cele mai înalte unui model. Astfel, putem înțelege și aprecia distinct creația aparent
distincții ale statului român, Dumitrescu repetitivă a lui Petrașcu și așa-numitele variante pe care le-a reali-
a primit și recunoașterea internațională, fiind zat pe parcursul carierei. Individualitatea picturală s-a definit tocmai
membru corespondent la “Institut de France” pornind de la premisele enunțate mai sus, fiind ulterior întărite prin
– “Académie des Beaux Arts” din Paris (1977) capacitatea pictorului de a reconfigura cromatic și stilistic aceeași
și al “Academiei Tiberina” din Roma (1981). A instanță, prilejuită însă de un alt moment al pictării efective.
fost dirijor și compozitor la Teatrul Național din Și în cazul lui Gheorghe Petrașcu, descoperim în pictura din
București, profesor universitar emerit și decan perioada interbelică o aplecare conștiincioasă pentru subiectul picturii
al Facultății de Compoziție, la Conservatorul de interior. Fără să ne referim aici la natura statică, care ține de o
din București, și a condus Uniunea Compozi- altă tipologie estetică, interiorul lui Petrașcu este astăzi - alături de
torilor și Muzicologilor din Romania timp de aceeași tematică lucrată de Pallady - una dintre cele mai reprezenta-
aproape un sfert de veac (1953 – 1977). tive manifestări artistice ale artei românești. Atras în special de
specificitatea propriului interior, care se confundă cu atelierul, artistul
Opera a participat la expoziția retrospectivă concepe un ciclu profund, din care ne parvine și uleiul de față. Atras
Gheorghe Petrașcu, Sala Dalles, București, de o compoziție coordonată de un plan restrâns, controlabil din punct
martie 1940, cat. 99. de vedere al perspectivei, pictorul a început să introducă interiorul în
Opera este reprodusă în "Gheorghe Petrașcu", perioada 1912-1914, când apar și primele uleiuri cu personaje în acest
Vasile Florea, Ed. Meridiane, București, 1989 la spațiu predefinit. “Femeie în atelier” - 1912 (M.N.A.R., inv. 7827) sau
cat. 129, sub titlul "În convalescență". “Femeie în atelier” (M.N.A.R., inv. 7848) sunt printre primele astfel de
uleiuri în care soția artistului (Lucreția Marinescu) începe să apară ca
unic model feminin, fapt ce se va perpetua până la sfârșitul carierei
lui Petrașcu. Un fapt interesant în biografia artistului este reprezen-
tat nu numai de această fidelitate față de modelul folosit, dar și de o
însemnătate cu care este încărcat interiorul care apare în compoziție.
De la primele instanțe luate în atelierul din Nicorești (distrus în 1917),
urmate de imaginile surprinse în casa din Cometei nr. 1 (Căderea
Bastiliei nr. 1, unde Petrașcu a locuit între 1916 - 1927) sau chiar la
cele din ultima reședință, din strada Căpitan Demetriad nr. 1, desco-
perim preferința pentru interiorul tradițional și pasiunea pictorului
de a se înconjura cu propria-i artă. Pereții decorați cu pânzele sale,
alăturate scoarțelor, lavițelor sau a sobelor vechi, cu cahle tradiționale
alcătuiesc astfel acest intimism ce definește interiorul petrașcian.
În cazul operei noastre, Petrașcu introduce privitorul în atelierul din
Târgoviște, loc în care artistul reușea să își ridice o casă încă de la
începutul anilor ’20. De altfel, acest colț pitoresc, ocupat de laviță și
Panou din cadrul expoziției Gheorghe Petrașcu, decorat cu scoarța tradițională aveau să intre în registrul de recuzită
Sala Dalles, martie 1940. încă de la mijlocul anilor ’20 (vezi “Interior cu femeie cosând”, Muzeul
de Artă Iași, inv. 816). Interiorul de față, pictat în ultima perioadă
de creație a lui Petrașcu, dezvoltă tocmai acea manieră amintită la
început, și anume o gestionare inedită a unui motiv recognoscibil.
Paleta răspunde astfel unui cadru cromatic distinct, implementat în
corelare cu diferitele notații figurative – pătura ce acoperă personajul,
scoarța sau covorul. (I.P.)
Bibliografie:
COSTESCU, Eleonora, “Gheorghe Petrașcu”, Ed. Meridiane, București,
1975
„Gh. Petraşcu”, Catalogul expoziţiei de pictură, Muzeul de Artă al Re-
publicii Socialiste România, Bucureşti, 1972
Gheorghe Petrașcu, Interior la Târgoviște

colecția Moise Weinberg
224 225
Lot 332. Alexandru Ciucurencu, Femeie în interior (detaliu)
ARTĂ MODERNĂ 227

312 314
Petrică Mangalia
Aurel Jiquidi [a doua jumătate a anilor '20]
(1896, Bucureşti - 1962, Bucureşti) Nicolae Tonitza
pastel, cărbune şi acuarelă pe hârtie, 48,5 × 37 cm
semnat şi datat dreapta jos, în creion, aurel Jiquidi, peniţă pe hârtie, 20 × 16,5 cm
(19)45 semnat dreapta sus, în peniţă, Tonitza

Pe verso, Natură statică cu sifon
313
Micuţa violonistă 315
Aurel Jiquidi Odaliscă
(1896, Bucureşti - 1962, Bucureşti) Henri H. Catargi
pastel, cărbune şi acuarelă pe hârtie lipită pe
carton, 41 × 28 cm acuarelă şi creion pe hârtie lipită pe carton,
semnat dreapta jos, în creion, aurel Jiquidi 16,5 × 12,5 cm
semnat dreapta jos, în creion, HHC
228 229
317
Vedere asupra Clujului
Gheorghe Vânătoru
(1908, OlteniŢa, Călărași - 1983, București)

semnat şi datat stânga jos, cu albastru,
Gng. V., (19)82

318
Spaniolă
Iosif Iser
316
Flori albe guaşă vernisată şi accente de ulei pe hârtie lipită pe
[1927-1928] carton, 60,5 × 46 cm
Nicolae Tonitza semnat şi datat stânga jos, cu negru, ISER, (19)39
semnat stânga sus, cu negru, Tonitza
Proveniență:
Valoare estimativă: € 25.000 - 35.000 colecția dr. Gheorghe Brătescu
230 231
319
Cai la Cozieni
Alexandru Ciucurencu
(1903, Ciucurova, Tulcea - 1977, București)

semnat şi datat dreapta jos, cu brun, AC, (19)46

Opera a participat în expoziţia "Mari repere 320

ale artei româneşti", Bucureşti, Galeriile Art- Hala roșie
Society, 2009 şi este reprodusă în catalogul Octav Angheluţă
expoziţiei la pagina 33. (1904, Brăila - 1979, Bucureşti)
semnat stânga jos, cu orange, O. Angheluţă;
semnat stânga jos, cu negru, O. Angheluţă

Pe verso, Peisaj de vară
321
Străduţă din Capri
Nicolae Stoica
(1903, Brăila - 1988, Bucureşti)

semnat, localizat şi datat stânga sus, în pastă,
N. Stoica, Capri, (1)936

Opera este reprodusă în “Pictori români

uitați“, Tudor Octavian, Noi Media Print,
2003, la pag. 147.
232 233
322
Intimitate Înrudit prin viziune cu robusteţea formelor umane specifice lui
[anii '30] Michelangelo şi a Renaşterii în general, precum şi cu voluptuoasa
Camil Ressu carnalitate rubensiană, Ressu aplică nudurilor sale o frumuseţe mai
(1880, Galaţi - 1962, Bucureşti) aproape de natură, aproape eroică. Femeile lui Ressu sunt aşadar
lipsite de graţie divină, aşa cum era aceasta concepută în mitologia
ulei pe carton, 49,5 × 61,5 cm romană; farmecul acestora îşi găseşte expresia deplină în conştiinţa
semnat stânga jos, în creion, C. Ressu fiecărui personaj, a senzualităţii sale naturale şi primordiale, con-
trastând astfel o mai veche viziune a idealului de frumuseţe nobilă.
Valoare estimativă: € 8.000 - 15.000 Formația clasică a pictorului avea să îi înlesnească apropierea de
subiectul discutat, însă nu într-o manieră atât de înrădăcinată în
considerente academiste. Desenul și calitatea ductului aveau să îl
elibereze pe Ressu de constrângeri de ordin figurativ, accentul fiind
pus mai mult pe valențele cromatice. Lucrat didactic, după model,
purtând o serie de schițe pregătitoare (vezi “Nud”, Muzeul Muni-
cipiului), nudul lui Ressu prinde vitalitatea tocmai prin paleta vie, 323
puternică și vibrantă ce amintește de pasiunea pentru tonurile crude Natură statică cu cârciumărese
ale fauvilor. (I.P.) [1915-1920]
Theodor Pallady
Bibliografie: (1871, Iaşi - 1956, Bucureşti)
ENESCU, Theodor, „C. Ressu”, Ed. Meridiane, Bucureşti 1984
ENESCU, Theodor, „Camil Ressu”, Ed. Academiei R.P.R, Bucureşti 1958 ulei pe carton, 60,5 × 47,5 cm
COSMA, Gheorghe, „Camil Ressu”, Ed. Meridiane, Bucureşti 1967 semnat stânga sus, cu roşu, T. Pallady
Camil Ressu, Nud Valoare estimativă: € 14.000 - 20.000

Muzeul Municipiului București
234 235
326
Vas cu lalele
Traian Cornescu
(1885, Botoșani - 1965, București)
semnat stânga jos, cu albastru, Cornescu

324
La plajă
Paul Miracovici
(1906, Frumoasa, Harghita - 1973, București)
ulei pe placaj, 33 × 41 cm
semnat dreapta jos, cu negru, miracovici
325
Portretul unui colecționar
Octav Angheluţă
(1904, Brăila - 1979, Bucureşti)
semnat şi datat stânga jos, cu brun,
O. Angheluţă, (1)956 327
Sighișoara
Valoare estimativă: € 600 - 900 Constantin Vlădescu
Opera a participat în expoziţia "Aspecte ale
tradiţionalismului în pictura şi sculptura ulei pe pânză, 33 × 41 cm
românească", Bucureşti, Galeriile ArtSo- semnat dreapta jos, cu violet, C. Vlădescu
ciety, 2009 şi este reprodusă în catalogul
expoziţiei la pagina 34. Valoare estimativă: € 600 - 900
236 237
328
Natură statică cu fructe
Ecaterina Cristescu-Delighioz
(1901, Tulcea - 1973, Bucureşti)
ulei pe carton, 33 × 45,5 cm 330

semnat dreapta jos, în creion, ECD Crizanteme
Traian Cornescu
Valoare estimativă: € 500 - 700 (1885, Botoșani - 1965, București)

semnat stânga jos, cu negru, Cornescu

329
Un prieten
Tache Papatriandafil
(1903, Călăraşi - 1951, Bucureşti)

T. Papatriandafil, 1926

Proveniență:
colecţia Livia şi Mircea Deac.
Pe verso etichetă de participare în expoziția 331

"Portretul în colecţiile particulare de artă", Portret de femeie
Muzeul de Istorie şi Artă al Municipiului Ecaterina (Titi) Filionescu Murnu
Bucureşti, 7-27 aprilie 1994. (1906 - 1982)
Opera a participat la Expoziția Salonului Oficial ulei pe pânză, 69,5 × 50 cm

1926 și este menționată în catalogul expoziției semnat dreapta jos, cu roşu, TITI MURNU
la cat. 151. Opera este reprodusă în "Gândirea",
anul IV, nr. 4 - 5, mai 1926, la pag. 197 Valoare estimativă: € 800 - 1.200
238 239
332 Creația lui Ciucurencu a fost pe parcursul 333
Femeie în interior întregii ei desfășurări un produs axat emina- Citadină
Alexandru Ciucurencu mente pe calitățile primordiale ale culorii. Sta- [anii '40]
(1903, Ciucurova, Tulcea - 1977, Bucureşti) bilizarea fondului cromatic cu ajutorul formei Ion Mirea
avea să se definească încă de la lecțiile luate în (1912, Răsucenii de Jos, Giurgiu - 1987, Paris)
ulei pe carton, 48 × 69 cm preajma lui Ressu, apoi, mult mai aprofundat,
semnat şi datat stânga jos, cu albastru, AC, (1)947 în urma contactului cu modernismul francez. ulei pe pânză, 66 × 83 cm
Povețele însușite prin contactul cu Lhote, dar semnat stânga jos, cu negru, mirea
Valoare estimativă: € 12.000 - 18.000 și prin influențele resimțite în preajma creației
lui Dufy sau Matisse aveau să conducă la un Valoare estimativă: € 3.000 - 4.000
regim dual formă-culoare de excepție. Pictura
anilor ’40, moment de stabilizare a ideilor
plastice și de împământenire a influențelor
amintite, ni se relevă astăzi drept un “fenom-
en de incantație cromatică”(Radu Bogdan).
Impresia devine un element important în 334
acest discurs, petele de culoare fiind marcante Sonde pe Valea Prahovei
pentru întreg și viceversa. Așa cum putem [a doua jumătate a anilor '30]
observa și în uleiul de față, Ciucurencu nu este Dumitru Ghiaţă
atât cerebral, cât instinctiv, fapt relevat nu (1888, Colibaşi, Mehedinţi - 1972, Bucureşti)
doar de pasiunea pentru culoare, ci și de tușa
trasată sub dictonul formei ce se descoperă în ulei pe carton, 32,5 × 40,5 cm
culoare, și nu al formei desenate. (I.P.) semnat dreapta jos,cu negru, Ghiaţă D.

Bibliografie:
JIANU, Ionel, ”A. Ciucurencu”, Editura de Stat
pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1958
IONESCU, Radu, ”Ciucurencu”, Ed. Semne,
București, 1994
240 241
335
Natură statică cu brândușe și ouă de Paşte
Leon Biju

337
Flori de câmp
Ion Vlasiu
(1908, Lechinţa, Mureş - 1997, Bucureşti)
semnat şi datat dreapta jos, în monogramă,
V, 1946

Opera a participat în expoziţia "Aspecte ale

tradiţionalismului în pictura şi sculptura
românească", Bucureşti, Galeriile ArtSo-
ciety, 2009 şi este reprodusă în catalogul
expoziţiei la pagina 41.
336 338
Natură statică de toamnă Casă pe malul apei
Leon Biju Vasile Popescu
(1880, Bucureşti - 1970, Bucureşti) (1894, Bucureşti - 1944, Bucureşti)
ulei pe carton, 58 × 46 cm acuarelă şi accente de guaşă pe hârtie lipită pe

semnat şi datat stânga jos, cu roşu, carton, 42 × 56,5 cm
L.A. Biju, (1)957 semnat dreapta jos, în creion, Vasile Popescu
Valoare estimativă: € 900 - 1.500 Valoare estimativă: € 600 - 900

242 243
339
Munci de primăvară în Pipera 341
Paul Verona De la balcon (Peisaj din Câmpulung)
(1897, Herţa, Dorohoi - 1966, Bucureşti) Dem Iordache
(1905, Drăgușeni, GalaŢi - 1982, București)
semnat şi datat stânga jos, cu negru, ulei pe carton, 42,5 × 56 cm
Paul Verona, 1956 semnat stânga jos, cu brun, Iordache

Pe verso lucrarea este intitulată "Şantier de

refacere a Şoselei Pipera" şi datată 1956.
340 342
Pe prispă Natură statică tradiţională
Petre (Partog) Vartanian Leon Biju
(1898 - 1954) (1880, Bucureşti - 1970, Bucureşti)
ulei pe carton, 69,5 × 51 cm ulei pe carton, 45 × 49 cm

semnat stânga jos, cu brun, P. VARTANIAN semnat dreapta jos, cu roşu, L.A.Biju
Valoare estimativă: € 600 - 900 Valoare estimativă: € 900 - 1.600

244 245
Lot 351. Horia Damian, Le projet de San Francisco (detaliu)
POSTMODERNISM,
NEOAVANGARDĂ
ȘI CONTEMPORANĂ 247
345
Anemone și trandafiri
Corneliu Brudașcu
(n. 1937, Tusa, Sălaj)

semnat dreapta jos, cu verde, C. Brudașcu

343
Pasărea măiastră
Viorel Mărginean
(n. 1933, Cenade, Alba)
semnat şi datat dreapta jos, cu negru, în
monogramă, MV, (19)88

346
Balerină
344 Ion Musceleanu
Muzicant (1903, Caracal - 1997, București)
Sorin Ilfoveanu
(n. 1946, Câmpulung Muscel) ulei pe carton, 54,5 × 46 cm
semnat şi datat dreapta jos, cu roşu, I. Musceleanu,
ulei pe pânză, 50 × 33 cm (1)991
semnat şi datat dreapta jos, cu negru, IS, (19)78
248 249
347 349
Arlechin Paharul verde
Ştefan Câlţia Ştefan Câlţia
(n. 1942, Brașov) (n. 1942, Brașov)
ulei pe pânză, 61 × 50 cm ulei pe pânză, 45,5 × 61 cm

intitulat şi datat pe verso, cu negru, Arlechin, 1998 semnat şi datat central jos, cu roşu,
în monogramă, Câlţia, (1)999
350
Japonezul şi vârtelniţa timpului
Ana-Ruxandra Ilfoveanu
(n. 1947, Ploiești)
acrilic pe pânză, 115 × 100 cm

semnat și datat lateral dreapta, cu roz,
în monogramă, AR, 2003

348
Natură statică cu pahar cu flori
Ştefan Câlţia
(n. 1942, Brașov)
ulei pe PFL, 30 × 39,5 cm

semnat central sus, cu roşu, în monogramă, CÂLŢIA;
dedicat şi datat central jos, cu roşu, Pentru Domnul
Vali, 1986
250 251
353
Fist City
Paul Neagu
(1938, București - 2004, Londra)
serigrafie, 25 × 22 cm
semnat, datat şi localizat dreapta jos, cu negru,
P. NEAGU, 1981; 11 Martie 1991, London; intitulat
stânga jos, cu negru, FIST CITY, A/P
351
Le projet de San Francisco
Horia Damian
(1922, Bucureşti - 2012, Paris)
semnat, intitulat şi datat stânga jos, în creion,
Damian "Le projet de San Francisco", 1980;
numerotat central jos, cu roşu, 21
352 354
Hartă Cerul ferestrei
Ion Biţan Ion Biţan
(1924, Limanu, ConstanŢa - 1997, București) (1924, Limanu, ConstanŢa - 1997, București)
ulei pe pânză, 60 × 60 cm ulei pe pânză, 60 × 49,5 cm

semnat şi datat central jos, cu negru, IB, (19)86 semnat şi datat dreapta jos, cu negru, IB, (19)74

252 253
357
Natură statică cu scoică şi carte verde
355 Ion Pacea
Nuntă cosmică (1924, Horopani, Macedonia - 1999, București)
Sabin Bălaşa
(1932, Dobriceni, Olt - 2008, București) ulei pe pânză, 65 × 73 cm
semnat stânga jos, cu negru, PACEA
semnat şi datat dreapta jos, cu albastru, Sabin Valoare estimativă: € 2.500 - 3.500
Bălaşa, (19)83

Opera este studiu pentru varianta finală ce se

regăsește printre picturile murale de la
Radisson BLU Hotel (fostul hotel"Bucureşti").
358
356 Flori de primăvară
Vas cu flori Margareta Sterian
Margareta Sterian (1897, Buzău - 1992, București)
(1897, Buzău - 1992, București)
ulei pe pfl, 51,5 × 37 cm
ulei pe pfl, 38 × 27,5 cm semnat stânga jos, cu albastru, Sterian
semnat dreapta jos, cu roşu, Sterian
254 255
359
Ţărm infinit VI
Florin Niculiu
(1928, Hudeşti, Botoşani - 1997, București)
semnat dreapta jos, cu alb, F. Niculiu
361
Natură statică cu scoică, lămâi şi vază
Ion Pacea
(1924, Horopani, Macedonia - 1999, Bucureşti)
semnat stânga jos, cu albastru, PACEA

360
Puritate 362
Mihai Rusu Nud
(1925, Vorona, Botoşani - 2013, Bucureşti) Petre Velicu
(n. 1950, București)
semnat şi datat dreapta jos, cu albastru, ulei pe pânză, 40 × 50 cm
MIHAI RUSU, (19)84 semnat şi datat dreapta jos, prin zgrafiere,
P. Velicu, (19)88
256 257
364
Natură statică cu ulcioare și mere
[începutul anilor '70]
Alexandru Ciucurencu
(1903, Ciucurova, Tulcea - 1977, Bucureşti)

semnat dreapta jos, cu negru, în monogramă, AC
Opera este reprodusă în "Alexandru Ciucuren-

cu", Vasile Florea, Ed. ARC 200, Bucureşti,
1995, pag. 39.
363
Natură statică cu flori, pensule şi carte Îndrumat către Academia Julian de primul său maestru, Camil Ressu,
Alexandru Ciucurencu Alexandru Ciucurencu intră în contact în mediul parizian cu André
(1903, Ciucurova, Tulcea - 1977, Bucureşti) Lhote, arta lui Cézanne, a fauviștilor și a cubiștilor. Afinitatea faţă de
solidaritatea formei, manieră împrumutată de la primul său profesor,
ulei pe pânză, 54 × 73 cm afilierea la dimensiunea teoretică, dar şi practică a lui André Lhote,
semnat şi datat dreapta jos, cu negru, în toate aceste influenţe ajung să se perpetueze constant în creaţia lui
monogramă, AC, (19)72 Ciucurencu, atingând simbioza perfectă cu celălalt element vital al
expresiei plastice, culoarea, în ultima perioadă de creaţie a artistului,
Valoare estimativă: € 14.000 - 22.000 în care se încadrează şi opera mai sus menţionată, perioada anilor ’70.
Dominanta stilistică a acestei perioade sunt compoziţii acaparate
de jocul formelor şi al culorilor, dar nu ca un exerciţiu frivol, ci ca un
Proveniență: adevărat crez artistic, profund personal, care se regăseşte şi în opera
colecţia dr. Alexandru Boanchiş. “Natură statică cu flori, pensule şi carte”. O altă componentă specifică
acestei perioade este utilizarea unui registru cromatic dominat de
Opera a participat la expoziţia de grup o singură culoare, de preferinţă din cadrul celor primare, care nu
"Alexandru Ciucurencu- Ion Irimescu", acceptă în jurul său decât nuanţe intrinseci (în cazul de faţă, roşul,
Moscova, august- septembrie 1976. Opera a respectiv derivatele sale). Opera lui Alexandru Ciucurencu se situează în linia tradiţiei coloristice “Natură statică cu ulcioare și mere”, sinteza liniei și pasiunea pentru
participat la expoziţia Fundaţiei Culturale "Arta Opera de faţă poate fi considerată o cristalizare a unei estetici pro- româneşti. Cel mai mult se apropie însă de Pallady, în special în ceea echilibrul maselor se simplifică spre o formă de abstracționism, iar
Română", Cercul Militar Naţional, Bucureşti, prii, făcând posibilă recuperarea artistului ca unul din pilonii artei ce priveşte viziunea înnoitoare pe care o aduce în tradiţia picturii, o coloritul se restrânge. În cazul naturilor statice, această direcție se
19 ianuarie-8 februarie 1996. româneşti. (I.C.) concepţie care are în centru investigarea realităţii. Naturile statice materializează prin dominanța a două primare - una rece, albastrul
sunt acelea care exprimă cel mai bine pasiunea cu care Ciucurencu și una caldă, roșul - și a nuanțărilor lor infinite. Formele nu mai sunt
cercetează realul, în obiectele încărcate de prezenţă umană, florile şi agresiv delimitate de tușe negre, ci rămân conturate prin propria
Bibliografie: fructele, care sunt la el expresii ale materiei. masă de culoare care le definește. (I.C.)
JIANU, Ionel, ”A. Ciucurencu”, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Apetenţa pentru soliditate formei - manieră împrumutată sau mai
Bucureşti, 1958 bine spus asumată de către Ciucurencu încă din perioada studiilor,
IONESCU, Radu, ”Ciucurencu”, Ed. Semne, București, 1994 de la primul său maestru Camil Ressu, trecând prin dimensiunea atât
teoretică cât şi plastică a lui André Lhote şi, indirect, prin exemplul
celui mai ilustru reprezentant al constructivismului, Paul Cezanne -
se perpetuază constant în creaţia artistului, ajungând la o simbioză
perfectă cu celălalt element vital al expresiei plastice a artistului, Bibliografie:
culoarea, în ultima perioada a creaţiei lui Ciucurencu, în care este JIANU, Ionel, ”A. Ciucurencu”, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă,
reperată şi opera sus reprezentată, perioada anilor ‘70. Bucureşti, 1958
În ultima sa perioadă de creație, în care se încadrează şi lucrarea IONESCU, Radu, ”Ciucurencu”, Ed. Semne, București, 1994
258 259
365 367
Madona 31 Primăvară
Ion Alin Gheorghiu Simion Crăciun
(1929, București - 2001, București) (1956, București - 2013, București)
ulei pe pânză, 101 × 79,5 cm ulei pe pânză, 58 × 82 cm

semnat şi datat stânga jos, prin zgrafiere, semnat şi datat dreapta jos, în creion, Simion
GHEORGHIU, (19)94 Crăciun, (20)06

Opera a participat la expoziţia retrospectivă

"Anamaria Smighelschi - Ion Gheorghiu", Cen- 368
trul Cultural Art Society, Bucureşti, 17 decem- Vedere din atelier
brie 2008- 26 ianuarie 2009. Simion Crăciun

semnat şi datat dreapta jos, cu albastru,
Simion Crăciun, (19)86

366
Natură statică cu fazan şi nuci
Sorin Ilfoveanu
(n. 1946, Câmpulung Muscel)
tempera pe pânză, 72 × 85 cm
semnat şi datat central sus, cu brun,
Ilfoveanu, 1993

Proveniență:
colecţie privată, Elveţia.
260 261
371
Satul copilăriei
Constantin Piliuţă
(1929, Botoşani - 2003, Bucureşti)
semnat şi datat dreapta sus, cu negru,
C. Piliuţă, (19)84

369
Început de iarnă
(1929, Botoşani - 2003, Bucureşti)
ulei pe PFL, 80 × 104 cm

C. Piliuţă, (19)93
Opera a participat la expoziţia "Iarna în pictura

românească", Muzeul Municipiului Bucureşti,
Bucureşti, 5 octombrie - 3 noiembrie 2010.
372
Peisaj la Pasărea
370 (1929, Botoşani - 2003, Bucureşti)
Natură statică de toamnă
Constantin Piliuţă ulei pe pânză, 65 × 65 cm
(1929, Botoşani - 2003, Bucureşti) semnat şi datat dreapta jos, cu negru, C. Piliuţă,
(19)92
semnat dreapta jos, cu brun, în monogramă, P Valoare estimativă: € 2.000 - 3.500
Valoare estimativă: € 1.500 - 2.500 Proveniență:

colecţie privată, Germania.
262 263
373 375
Toamnă Păsărar
Gheorghe Vrăneanţu Sorin Ilfoveanu
(1939, Timişoara - 2006, Pitești) (n. 1946, Câmpulung Muscel)
ulei pe pânză, 30 × 38 cm laviu şi accente de tempera pe hârtie, 70 × 49,5 cm

semnat şi datat stânga jos, cu brun, făcut de semnat şi datat dreapta sus, în creion, Ilfoveanu,
VRĂNEANŢU, 1974 1993
Valoare estimativă: € 1.000 - 1.800 Valoare estimativă: € 600 - 900

376
Înmugurire
Horea Paştina
(n. 1946, Alba Iulia)
acuarelă pe hârtie, 51 × 35,5 cm

semnat şi datat dreapta jos, în creion, H. Paştina,
Vineri, 6.VI.(20)03

Opera a participat în
374 expoziţia "Mari repere ale 377
Florăreasă artei româneşti", Bucureşti, Arlechinul
Sorin Ilfoveanu Galeriile ArtSociety, 2009 şi Ion Iancuţ
(n. 1946, Câmpulung Muscel) este reprodusă în catalogul (n. 1950, Răducăneni, Iași)
expoziţiei la pagina 43.
tempera pe hârtie, 84 × 65 cm pastel pe hârtie, 70 × 50 cm
semnat şi datat dreapta jos, cu gri, Ilfoveanu, (19)82 semnat dreapta jos, cu negru, IANCUŢ
Valoare estimativă: € 1.000 - 1.800 Valoare estimativă: € 500 - 700

264 265
București, c alea DoroBanților nr. 172
s e c to r 1 , t e l + 4 0 7 4 2 3 0 6 3 7 7
TAROM. Every journey matters.
We offer safety, punctuality, comfort and

destinations in Europe and Middle East.
www.pwc.ro/fambizsurvey
Afacerea de
familie
Un model sustenabil
pentru secolul 21
Servicii integrate
pentru antreprenori
şi afaceri de familie
Alăturându-ne iniţiativei globale PwC Family Business Survey, prin publicarea studiului cuprinzând
principalele rezultate pentru România, oferim pentru prima dată antreprenorilor şi afacerilor de familie o
platformă pentru a-şi împărtăşi opiniile asupra tendinţelor economice şi asupra problemelor specifice care le
influenţează creşterea.
Raportul nostru asupra principalelor rezultate ale PwC Family Business Survey în România transmite trei
mesaje centrale:
• pentru economie: antreprenorii şi afacerile de familie aduc stabilitate economiei şi reprezintă un
important motor de creştere;
• pentru antreprenori şi afaceri de familie: principalele provocări sunt legate de creşterea afacerii,
calitatea angajaţilor (recrutare, retenţie, pregătire) şi planificarea succesiunii;
• pentru guvern: importanţa şi rolul afacerilor de familie trebuie recunoscute într-o mai mare măsură.
Pentru mai multe informaţii despre studiu şi serviciile noastre vă rugăm contactaţi-ne:
Alexandru Medelean Mihai Aniţa Ionuţ Simion

Director, Partener Partener
Lider servicii integrate pentru antreprenori Lider Servicii de audit pentru antreprenori Lider Servicii de consultanţă fiscală
şi afaceri de familie şi afaceri de familie pentru antreprenori şi afaceri de familie
alexandru.medelean@ro.pwc.com mihai.anita@ro.pwc.com ionut.simion@ro.pwc.com
© 2013 PwC. Toate drepturile rezervate. „PwC” semnifică reţeaua de firme membre ale PricewaterhouseCoopers International Limited (PwCIL), sau, după cum este cazul firme individuale membre ale reţelei PwC. Fiecare dintre
acestea este persoană juridică cu statut independent şi nu acţionează ca agent al PwCIL sau a oricărei alte firme membre.
SOME
cOFFEES ARE
ESpRESSO.
OTHERS ARE
ipERESpRESSO.
Bd. Regina Elisabeta, nr. 38, 050017
București, România
www.hotelcismigiu.ro
Win over yourself instead of others. Fully enjoying a moment of

design by LucA TRAzzi
pleasure rather than a simple break. Living this moment at home over
and over again with an iperespresso illy which, thanks to its special
capsules, gives its coffee an extremely thick and creamy foam and an
unmistakable aroma. That’s when you LiVE HAppilly.
www.illy.com
International Fusion Cuisine - a NEW extended menu and a Wine Room & Shop powered by Ethic Wine
An exquisite NEW location on 4 Alecu Russo | Dacia Blvd.
Please book your table at 0040 721 512 291
ARTMARK DESCĂRCĂ
APLICAȚIA
CREAZĂ
UN CONT
REZERVĂ
Bilet de transport
www.blackcab.ro 3 minute
Nu reușești?
1. www.blackcab.ro
2. Rezervă acum
3. Credit card and cash customers
Acest bilet va asigură 4. Register
transportul la
evenimentele ARTMARK. Scrie codul “ARTMARK”
La Contact Details- Additional Info
taxi@blackcab.ro 0735644537
The Art Of Lobbying
Marea art` face întotdeauna lobby talentelor,

spiritelor înalte și îndrăzneţe.
Links Associates sprijină cu mândrie

Artmark în promovarea patrimoniului românesc
de artă și în definirea unui statut de onoare al
colecţionarului român.
Corina Vinţan
Fondator Links Associates
www.yourlink.ro
Accesul la licitație admis pe baza invitației nominale.
Participarea la licitație posibilă și prin telefon, ofertă scrisă
sau în direct prin internet, prin ArtmarkLive®.
Pentru înscrieri la licitație și invitații la eveniment:
021 210 30 16 / 0757 026 455; rezervari@artmark.ro

Catalogul Licitatiei de Iarna Edi Ie Aniversara Artmark Dupa 5 Ani 113 2013 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Catalogul Licitatiei de Iarna Edi Ie Aniversara Artmark Dupa 5 Ani 113 2013 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lot 308.

Ion Țuculescu, Păpușile, norul și fluturii

Valoare estimativă: € 600 - 900

ulei pe carton, 21 × 25,5 cm

Valoare estimativă: € 1.200 - 1.800

ulei pe carton, 60 × 43,5 cm

Valoare estimativă: € 1.500 - 2.500

Opera a participat în expoziția personală

ulei pe pânză, 53,5 × 60 cm

Valoare estimativă: € 3.500 - 5.500

ulei pe pânză, 49,5 × 59,5 cm

Valoare estimativă: € 900 - 1.600

ulei pe carton, 49,5 × 69,5 cm

Valoare estimativă: € 700 - 1.200

Valoare estimativă: € 1.200 - 2.200

ulei pe pânză lipită pe carton, 61,5 × 44 cm

Valoare estimativă: € 1.000 - 1.800

ulei pe carton, 40,5 × 33,5 cm

Valoare estimativă: € 900 - 1.600

ulei pe carton, 49,5 × 59,5 cm

Valoare estimativă: € 2.000 - 3.500

Valoare estimativă: € 2.000 - 3.000 Valoare estimativă: € 900 - 1.600

tempera și accente de ulei pe carton, 38,5 × 30 cm

Valoare estimativă: € 1.200 - 1.800

Valoare estimativă: € 2.000 - 3.500

ulei pe carton, 41 × 32,5 cm ulei pe carton, 69,5 × 49,5 cm

Valoare estimativă: € 1.400 - 2.400 Valoare estimativă: € 1.000 - 1.800

ulei pe carton, 69,5 × 98,5 cm

Valoare estimativă: € 1.800 - 2.800

Valoare estimativă: € 4.000 - 6.000

Valoare estimativă: € 500 - 800 Valoare estimativă: € 2.000 - 3.500

ulei pe carton, 51,5 × 72,5 cm

Valoare estimativă: € 700 - 1.200

ulei pe carton, 49,5 × 68,5 cm

Valoare estimativă: € 6.000 - 9.000

Pe verso etichetă de participare în expoziţia

ulei pe lemn, 19,5 × 14,5 cm

Valoare estimativă: € 600 - 900

Valoare estimativă: € 700 - 1.200

Valoare estimativă: € 3.000 - 5.000

ulei pe carton, 48 × 27 cm bronz, 50,5 × 18 × 18 cm

acuarelă şi cărbune pe hârtie lipită pe carton,

Valoare estimativă: € 1.200 - 2.200

ulei pe lemn, 39,5 × 50 cm

Valoare estimativă: € 1.000 - 1.800

ulei pe pânză lipită pe carton, 43 × 18 cm acuarelă şi cărbune pe carton, 26 × 39,5 cm

Valoare estimativă: € 450 - 750 Valoare estimativă: € 700 - 1.200

Valoare estimativă: € 450 - 650

acuarelă și guașă pe hârtie lipită pe carton subțire,

Valoare estimativă: € 700 - 1.000

218 ulei pe pânză lipită pe carton, 38 × 46 cm

acuarelă şi creion pe hărtie lipită pe carton,

Valoare estimativă: € 2.000 - 3.000

Pe verso etichetă, "C., 1881, Propriété par-

Valoare estimativă: € 800 - 1.200

ulei pe lemn, 23 × 33,5 cm

Valoare estimativă: € 20.000 - 30.000

În 1861, cu sprijinul ministrului Mihail Kogălniceanu, Grigorescu

ulei pe pânză lipită pe carton, 32,5 × 45,5 cm

Valoare estimativă: € 700 - 1.200

Theodor Pallady, Ofelia (detaliu)

Valoare estimativă: € 2.500 - 3.500

Compoziția în notă simbolistă a reprezentat pentru Theodor Pallady o