10.

PREZENTAREA SINTETICĂ A DATELOR

MEDICALE

Rezultatele prelucrării statistice pot fi prezentate sintetic sub formă de

tabele şi grafice.
Tabelele sunt uşor de citit, furnizează numeroase detalii şi astfel se poate
face o analiză şi o comparaţie pertinentă a datelor. Spre deosebire de tabele,
graficele nu oferă prea multe detalii, ci o imagine generală a tendinţei de
evoluţie a unui fenomen, a diferenţelor sau similitudinilor existente între
variabilele reprezentate.
Ambele modalităţi de prezentare a rezultatelor din practica şi cercetarea
medicală sunt larg folosite atât în literatura de specialitate (tratate, manuale,
articole din reviste, etc.) cât şi în expunerile orale din cadrul unor manifestări
ştiinţifice, ca: postere, folii pentru retroproiector sau pe calculator în Power
Point cu videoproiector.

Graficele

Reprezentările grafice permit o mai bună înţelegere a datelor statistice

prin imagini sugestive care sintetizează rezultatele unei cercetări.
Frecvent utilizat este graficul într-un sistem de axe de coordonate, numit
şi sistem cartezian (fig. 10.1.).
Axa orizontală sau abscisa se intersectează în stânga cu axa verticală sau
ordonata, într-un punct notat cu 0. Din origine începe scala numerică, valorile
figurate fiind pozitive.
Variabila independentă se plasează pe abscisă, în timp ce variabila
dependentă apare pe ordonată.
 Fig. 10.1. Forma generală a unui grafic în sistem de axe de coordonate
Pe lângă acest tip de grafic se mai descriu diagrame structurale sub formă
de cerc (pie chart) sau dreptunghi, reprezentări grafice pe hartă (cartograma),
organigrame, etc.
Graficele corect realizate permit formarea unei imagini de ansamblu şi o
înţelegere mai bună a fenomenului descris.

Principii de întocmire a graficelor

1. Graficele cele mai simple sunt şi cele mai eficace.

2. Orice grafic va avea un titlu plasat deasupra sau dedesubt, care descrie
într-o formă concisă datele prezentate. Astfel titlul va face referire la:
fenomenul sau variabila investigată, colectivitatea statistică descrisă,
momentul/intervalul de timp şi locul la care se referă datele (de
exemplu, incidenţa rubeolei în primul trimestru de sarcină la gravidele
din judeţul Iaşi, 1990-2000). Rolul titlului este de a reda cu minim de
cuvinte conţinutul graficului.
3. Graficele într-un sistem de axe de coordonate vor avea scală de
reprezentare pe cel puţin una din axe (la unele grafice pe ambele axe)
cu marcaje la intervale egale. Pe scală vor fi figurate valori întregi
consecutive, cum ar fi 1, 2, 3, … , 10 sau cu un anumit pas de
numărare (din 10 în 10 unităţi sau din 50 în 50, etc.). De asemenea, se
pot folosi numere zecimale subunitare sau supraunitare. Atunci când
se figurează procente pe scală, valorile pot fi 10%, 20%, 30%, …
100% sau 25%, 50%, 75%, 100%.
4. Când apar mai multe variabile sau grupuri de variabile (de exemplu,
evoluţia cheltuielilor pentru sănătate în România comparativ cu trei
ţări vest europene în intervalul 1990-2000 sau distribuţia tensiunii
arteriale sistolice şi diastolice într-un lot de femei adulte din mediul
urban) se impune plasarea unei legende care să explice semnificaţia
suprafeţelor haşurate într-un anume fel sau a curbelor diferit trasate. În
acest fel pot fi identificate şi urmărite mai uşor variabilele sau
grupurile de variabile.
5. La capetele ambelor axe se precizează variabila figurată şi unitatea de
măsură, dacă este cazul. De exemplu, în cazul reprezentării grafice a
duratei medii de spitalizare (DMS) în cele cinci secţii ale unui spital în
anul 2002, pe axa orizontală ​X (abscisa) se notează în capătul din
dreapta „DMS (zile)”, iar în partea superioară a axei verticale ​Y se
notează „Secţia”, urmând ca dedesubt să fie enumerate acestea.
6. Atunci când graficul se bazează pe date furnizate de o anumită
 instituţie sau organizaţie (Direcţia de Sănătate Publică Iaşi, Ministerul
Sănătăţii şi Familiei, Casa Naţională de Asigurări Sociale de Sănătate,
Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Institutul Naţional de Statistică, etc.)
sau când preia ideea de prezentare şi datele de la un anumit autor, se
precizează sub titlu sursa de informare şi anul (de exemplu, ​Sursa:​
Anuarul Statistic al României, 2002, sau ​Sursa:​ Herman J. Loether,
1980).

Histograma
Se utilizează pentru reprezentarea variabilelor cantitative continue, de
exemplu greutatea, glicemia, temperatura bazală, tensiunea arterială etc. şi
constă din coloane sau dreptunghiuri alăturate având baza egală şi reprezentând
intervalele de clasă.
Înălţimea coloanelor este direct proporţională cu frecvenţa, nivelul sau
intensitatea fenomenului investigat.
Histograma este o diagramă de distribuţie. Cel mai des, coloanele sunt
figurate vertical, cu baza pe abscisă, iar frecvenţa fiecărei categorii de valori
este precizată pe ordonată.
Axa Y începe totdeauna din punctul „ 0 ” în timp ce axa X poate începe
din orice punct situat în stânga originii şi de la valori alese de cel care
construieşte graficul (în cazul de faţă s-a pornit de la 91mmHg).

Diagrama în coloane
Pentru reprezentarea frecvenţei unor fenomene distincte, se recomandă
diagrama în coloane care pot fi dispuse vertical sau orizontal.
Între coloane există un mic spaţiu care le separă. Acest tip de grafic se
recomandă atunci când dorim să reprezentăm mai multe fenomene în aceeaşi
populaţie şi la acelaşi moment sau acelaşi fenomen în mai multe populaţii şi la
acelaşi moment sau interval de timp.

Este de preferat aranjarea coloanelor în ordinea crescătoare a fenomenului

analizat. În funcţie de programul de grafică pe calculator utilizat, coloana poate
fi înlocuită cu un cilindru, con, piramidă etc.
Coloanele trebuie să fie mai late decât spaţiile dintre ele, iar acestea din
urmă să fie vizibile pentru a evita confuzia cu histograma.

Diagrama structurală
Atunci când dorim să evidenţiem părţile componente ale unui fenomen
considerat a reprezenta un întreg sau 100%, putem utiliza diagrama sub formă
de cerc sau de dreptunghi.
Primul tip de grafic este cunoscut şi sub numele de „pie chart”, fiecare
sector de cerc având o suprafaţă direct proporţională cu ponderea deţinută de
variabila descrisă din total (fig. 10.7.).
Suprafaţa cercului reprezintă 100% şi pe grafic se trec valorile
procentuale ale fiecărei variabile descrise.
Citirea diagramei se face în sensul acelor de ceasornic şi se începe cu
punctul corespunzător orei 12. Părţile componente descrise se plasează în ordine
crescătoare sau descrescătoare.
 Tabelele
Tabelul este un document statistic cu ajutorul căruia se urmăreşte o
prezentare unitară şi sistematizată a datelor statistice, permiţând astfel
prezentarea unui volum mai mare de date comparativ cu graficele.
Tabelele sunt constituite din coloane verticale şi rânduri orizontale din
întretăierea cărora rezultă o serie de căsuţe sau celule în care se înscriu valori
numerice absolute sau relative (indicatori, frecvenţe, etc.) însoţite de elementele
de identificare a colectivităţii studiate (tabel 10.1.).
În general, în stânga tabelului sunt plasate subgrupele din colectivitatea
cercetată (de exemplu, cele opt judeţe dintr-o regiune în care se analizează
principalii indicatori demografici).
Capul de tabel cuprinde variabilele sau indicatorii evaluaţi şi este separat
de rest printr-o linie mai groasă (tabel 10.2.).

Tabel 10.1. Durata medie de spitalizare (DMS), rulajul şi utilizarea pe secţii

într-un spital (2001-2002)
DMS Rulaj Utilizare
Secţie
2001 2002 2001 2002 2001 2002
Medicină internă 7,72 8,2 30,73 42,9 0,65 0,96
Nefrologie 7,33 7,53 41,33 46,04 0,83 0,95
Chirurgie 5,95 4,91 39,26 71,36 0,64 0,96
Urologie 5,24 5,62 34,82 51,3 0,5 0,79
ATI 5,31 4,41 28,87 48,83 0,42 0,59
 Total 7,72 7,98 31,67 39,79 0,67 0,87

Tabel 10.2. Distribuţia valorilor acidului uric

la un lot de 267 bărbaţi adulţi din mediul rural
Acid uric mg/dl Nr. % Frecvenţa cumulată (%)
3,0 – 3,4 2 0,8 0,8
3,5 – 3,9 15 5,6 6,4
4,0 – 4,4 33 12,4 18,7
4,5 – 4,9 40 15 33,7
5,0 – 5,4 54 20,2 53,9
5,5 – 5,9 47 17,6 71,5
6,0 – 6,4 38 14,2 85,8
6,5 – 6,9 16 6 91,8
7,0 – 7,4 15 5,6 97,4
7,5 – 7,9 3 1,1 98,5
8,0 – 8,4 1 0,4 98,9
8,5 – 8,9 3 1,1 100

Deşi nu există reguli stricte de întocmire a tabelelor, acestea trebuie să

respecte totuşi anumite condiţii cum ar fi:
1. Tabelul să fie cât mai simplu posibil. Două sau trei tabele mai mici
sunt de preferat unuia singur foarte mare şi încărcat.
2. Tabelul trebuie să fie explicit. Acesta va avea un titlu plasat deasupra
care indică ce conţine tabelul, locul şi perioada la care se referă. Titlul
va fi numerotat corespunzător. Trimiterea din text pentru tabelul
respectiv va preceda apariţia acestuia.
3. Atunci când datele sunt preluate dintr-o anumită sursă, acesta va fi
precizată în subsolul tabelului sau între paranteze la sfârşitul titlului.