Proiect la Modulul Elemente de Statistica,Finanțe și Asigurare

Prelucrarea datelor elementare

 Prelucrarea datelor statistice elementare

Prelucrarea datelor statistice elementare o reprezintă prelucrarea primară a datelor,

care constă în operaţiuni de centralizare, ordonare, grupare şi reprezentare a
datelor sub formă de serii, tabele sau grafice.

1. Centralizarea datelor constă în totalizarea valorilor individuale pe întreaga

populaţie statistică studiată şi, dacă este necesar, pe subgrupe omogene.
Totalizarea valorilor unei caracteristici se face prin însumarea directă sau prin
intermediul unor coeficienţi de echivalenţă. Pentru a realiza operaţiunea de
centralizare, datele trebuie să fie reale, fără erori de înregistrare şi comparabile,
adică să se refere la aceeaşi caracteristică, observată în condiţii unitare şi
exprimată în aceeaşi unitate de măsură.

2. Gruparea datelor este o metodă fundamentală în prelucrarea primară a

datelor statistice şi constă în separarea unităţilor unei populaţii în subgrupe
omogene în raport cu una sau mai multe caracteristici. Realizarea acestei
operaţiuni este posibilă numai atunci când volumul populaţiei sau eşantionului
studiat este suficient de mare.
Gruparea trebuie realizată astfel încât să nu se denatureze în nici un fel
concluziile rezultate în urma procesului de prelucrare. De regulă, gruparea se
realizează după criterii specifice fiecărui fenomen cercetat, iar dacă acestea
lipsesc sau nu pot fi precizate, se poate recurge la o metodă pur statistică, cu
observaţia că aceasta să îndeplinească toate condiţiile necesare. În acest mod
se determină, de fapt, un şir de intervale de lungimi, de regulă, egale, care
cuprind date omogene şi care sunt despărţite de restul populaţiei statistice prin
cele două limite ale intervalului, inferioară şi superioară. În vederea sistematizării
datelor prin grupare pe intervale de frecvenţă, în primul rând se stabileşte
amplitudinea variaţiei datelor studiate (A), după relaţia:
A = xmax – xmin
în care, xmax reprezintă nivelul maxim al caracteristicii, iar xmin este nivelul minim
al acesteia.
3. Prezentarea datelor sub formă de serii se realizează, de regulă, atunci
când este vorba despre observarea dinamică, seria respectivă fiind un şir dublu,
dintre care un şir se referă la variaţia caracteristicii studiate (grupată sau nu pe
intervale de frecvență), iar celălalt şir reprezintă frecvenţa de apariţie absolută
(ni) corespunzătoare.
Un indicator derivat al frecvenţei absolute ni cu largă utilizare în prezentarea
seriilor de date îl reprezintă frecvenţa relativă (fi), determinată fie sub formă de
coeficient,fie procentual.

4. Prezentarea datelor sub formă de tabele statistice are drept scop

ordonarea datelor în vederea aplicării metodelor de calcul şi de interpretare
statistică şi trebuie să cuprindă următoarele elemente de bază:
● titlul general, care redă într-o formă concisă populaţia statistică
studiată şi componentele sale şi care, de regulă, se notează deasupra
tabelului;
● titlurile interioare, care reprezintă titlurile coloanelor ce definesc
populaţia studiată şi caracteristicile de grupare luate în considerare;
● unitatea de măsură, care e specificată în titlul general, atunci când
este aceeaşi pentru toate elementele tabelului, sau în titlurile interioare,
atunci când în tabel sunt cuprinse elemente exprimate în unităţi de măsură
diferite;
● notele tabelului servesc la interpretarea corectă a datelor din acesta,
sunt indicate, de regulă, prin asterisc şi se înscriu imediat sub tabel;
● sursele datelor, care trebuie riguros citate, deoarece acest lucru
permite verificarea exactităţii şi corectitudinii datelor înregistrate în tabel. În
general, între modalitatea de grupare a datelor şi tabelul statistic ce
serveşte la prezentarea acestora trebuie să existe o corespondenţă.

5. Reprezentarea grafică a seriilor statistice este o metodă larg întâlnită

de prezentare a datelor unei serii, sub forma unei imagini spaţiale, într-un sistem
de coordonate specificat. Aceasta permite vizualizarea rapidă a distribuţiei seriei
de date în raport cu una sau mai multe caracteristici fundamentale, cum ar fi
ordinea de mărime, tendinţa de evoluţie în timp, spaţiu sau din punct de vedere
calitativ etc.
Elementele de bază ale unei reprezentări grafice sunt:
● titlul graficului, care, similar cu tabelele statistice, indică populaţia
statistică studiată, locul şi perioada cercetării şi care trebuie să fie clar şi concis;
● axele de coordonate, care sunt, de regulă, coordonate rectangulare
şi servesc la reprezentarea punctelor graficului în sisteme bidimensionale
(Ox, Oy) ori tridimensionale (Ox, Oy, Oz);
● scara graficului, care reprezintă diviziunile graficului, şi poate fi
uniformă (aritmetică) sau neuniformă (progresivă, regresivă, logaritmică
etc.);
● reţeaua graficului, care este opțională și este formată din linii
paralele, orizontale şi verticale, ce servesc la determinarea locului unor
puncte, simboluri sau figuri, fără a îngreuna citirea graficului;
● legenda, care explică semnificaţia notaţiilor folosite în grafic. Se
amplasează alături sau sub figură şi reproduce la scară redusă elementele
utilizate în reprezentarea grafică;
● notele şi sursele datelor, trebuie, de asemenea specificate, similar cu
cele prezentate în cazul tabelelor statistice.

Cele mai des întâlnite tipuri de grafice în reprezentarea seriilor statistice

sunt diagramele. Acestea pot fi reprezentate prin benzi sau prin coloane. În
cazul diagramelor prin benzi, se utilizează un sistem de axe
bidimensional. Benzile sunt de fapt dreptunghiuri, ale căror baze se reprezintă pe
axa Oy, în timp ce, pe axa Ox se reprezintă nivelul valoric al caracteristicii
studiate.
➢ Diagramele prin coloane sunt, de asemenea, dreptunghiuri, cu
diferenţa că, de această dată, bazele dreptunghiurilor se reprezintă pe axa
Ox, iar nivelul valoric al caracteristicii studiate se reprezintă pe axa Oy.
➢ Histograma este o reprezentare grafică sub formă de dreptunghiuri,
similară diagramelor prin coloane, cu deosebirea că bazele reprezentate pe
 axa Ox sunt formate din intervalele de grupare, iar înălţimile reprezentate
pe axa Oy sunt formate din frecvenţele absolute sau relative de apariţie.
➢ Poligonul frecvenţelor se poate uşor construi după ce a fost realizată
histograma, prin unirea cu segmente de dreaptă, în mod succesiv, a
mijloacelor bazelor superioare ale dreptunghiurilor histogramei
Bibliografia:
www.studocu.com