Breaza străbătută de un pieton aparte – Sanda Țăranu
29/08/2020 | ✎ Aristotel Bunescu
Merg pe strada centrală. Privesc fețele oamenilor. După câteva
luni de zile trăite la Breaza, începi să le cunoști drumurile, orele de apariție, iar la unii chiar și viața. Dacă îți dau voie, evident. Deodată apare doamna Sanda Țăranu care a fost peste trei decenii crainic la Televiziunea Română. Chiar dacă ochelari mari întunecați, fizionomia ei inconfundabilă și răscolește amintiri vechi de decenii. Era practic un membru al familiei în fiecare casă. Copilăria și tinerețea celor de vârsta mea au fost trăite alături de ea. Intră la librărie. Aștept afară, aveam și eu printat ceva. Iese discret și merg în magazin. — Ați văzut-o pe doamna Sanda Țăranu? întreb vânzătoarea. — Vedeți că e în spatele dumneavoastră. Încearcă să mă avertizeze, cu voce scăzută, domnișoara de după tejghea. — Nu am uitat la dumneavoastră niște flori? Sunt aici. Ia un ghiveci frumos ambalat. Mă duc la cimitir. Se împlinește azi un an de zile de când a decedat o bună prietenă a mea, doamna Berindei. În primăvara trecută, doamna Berindei mă ajutase să ajung la doamna Sanda Țăranu. Erau vecine și avea numărul său de telefon. Ce mai spune acest nume – Sanda Țăranu – pentru generațiile tinere? Este actriță, jurnalistă, traducătoare și fostă crainică de radio și televiziune. După trei ani de Politehnică la Facultatea de Chimie Industrială, Sanda Țăranu a urmat cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică, pe care le-a absolvit în 1963, pregătindu-se pentru o carieră de mare actriță. În timpul studenției a colaborat cu Televiziunea pentru diverse emisiuni, recita versuri, avea roluri mici în emisiunile de teatru TV. A fost colegă de an la Institutul de teatru cu Irina Petrescu și Ștefan Iordache. La absolvirea facultății a refuzat repartiția la teatrul din Craiova fiind căsătorită cu tenorul liric Nicolae Țăranu. În aceeași zi, după amiază, a fost invitată la Televiziune și, după o lungă discuție cu vicepreședintele instituției, i s-a oferit postul de crainică. Inițial și-a propus să refuze oferta, pentru că își dorea să lucreze în teatru. În final, analizând mai bine opțiunile pe care le avea, a acceptat postul. La acel moment Televiziunea avea doar doi crainici, Cleo Stieber și Florin Brătescu (primul crainic al Televiziunii, din 1957); prima crainică fusese Mariana Zaharescu. De-a lungul anilor, din dorința de a se întoarce la teatru, și-a dat demisia de două ori, dar a fost convinsă de colegi și conducere să rămână. Contractul cu televiziunea, ca angajat, a încetat în 1998. A continuat în calitate de colaborator ca narator la emisiunea „Teleenciclopedia”, apoi ca traducător și realizator al emisiunii „Un zâmbet pentru vârsta a treia”. Aici invita multe personalități din diverse domenii. Este anunțată de directorul de programe că nu mai apare pe ecran, după o emisiune unde a fost invitat Adrian Păunescu. Iarna stă la București, dar când se încălzește pornește spre locul său de vis, o casă între dealuri. „Sunt la Breaza din luna mai. Mă simt foarte bine aici, sunt deconectată de la tot ce înseamnă știri negative și am activități frumoase. La o casă cu curte nu prea te plictisești. Ba, din contră, nu ai timp să stai. Am făcut curat prin livadă, am curățat pomii. E superb aici, e păcat că nu prea mai sunt muncitori care să te ajute. E sezonul prunelor, al merelor, al roșiilor. Mă pregătesc să fac câteva conserve, ca de obicei”. Acestea sunt cuvintele rostite de Sanda Țăranu pentru un ziar. Am evocat cu plăcere figura sa, foarte cunoscută în deceniile trecute. De fapt, prin personalitatea ei, retrăiesc mereu anii frumoși ai tinereții mele, când nu aveam de plătit facturi, nu era pandemie. Oamenii nu mergeau atunci cu capul în jos privind în telefoane mobile, iar copiii se jucau și alergau pe iarbă. Nu stăteau cu ochii în ecrane, încă din primii ani .