Breaza străbătută de un pieton aparte – Sanda Țăranu

29/08/2020 | ✎ Aristotel Bunescu

Merg pe strada centrală. Privesc fețele oamenilor. După câteva

luni de zile trăite la Breaza, începi să le cunoști drumurile, orele
de apariție, iar la unii chiar și viața. Dacă îți dau voie, evident.
Deodată apare doamna Sanda Țăranu care a fost peste trei
decenii crainic la Televiziunea Română.
Chiar dacă ochelari mari întunecați, fizionomia ei
inconfundabilă și răscolește amintiri vechi de decenii.
Era practic un membru al familiei în fiecare casă. Copilăria și
tinerețea celor de vârsta mea au fost trăite alături de ea.
Intră la librărie. Aștept afară, aveam și eu printat ceva. Iese
discret și merg în magazin.
— Ați văzut-o pe doamna Sanda Țăranu? întreb vânzătoarea.
— Vedeți că e în spatele dumneavoastră. Încearcă să mă
avertizeze, cu voce scăzută, domnișoara de după tejghea.
— Nu am uitat la dumneavoastră niște flori? Sunt aici. Ia un
ghiveci frumos ambalat. Mă duc la cimitir. Se împlinește azi un
an de zile de când a decedat o bună prietenă a mea, doamna
Berindei.
În primăvara trecută, doamna Berindei mă ajutase să ajung la
doamna Sanda Țăranu. Erau vecine și avea numărul său de
telefon.
Ce mai spune acest nume – Sanda Țăranu – pentru generațiile
tinere?
Este actriță, jurnalistă, traducătoare și fostă crainică de radio și
televiziune. După trei ani de Politehnică la Facultatea de Chimie
Industrială, Sanda Țăranu a urmat cursurile Institutului de Artă
Teatrală și Cinematografică, pe care le-a absolvit în 1963,
pregătindu-se pentru o carieră de mare actriță. În timpul
studenției a colaborat cu Televiziunea pentru diverse emisiuni,
recita versuri, avea roluri mici în emisiunile de teatru TV.
A fost colegă de an la Institutul de teatru cu Irina Petrescu și
Ștefan Iordache.
La absolvirea facultății a refuzat repartiția la teatrul
din Craiova fiind căsătorită cu tenorul liric Nicolae Țăranu. În
aceeași zi, după amiază, a fost invitată la Televiziune și, după o
lungă discuție cu vicepreședintele instituției, i s-a oferit postul
de crainică. Inițial și-a propus să refuze oferta, pentru că își
dorea să lucreze în teatru. În final, analizând mai bine opțiunile
pe care le avea, a acceptat postul.
La acel moment Televiziunea avea doar doi crainici, Cleo
Stieber și Florin Brătescu (primul crainic al Televiziunii, din
1957); prima crainică fusese Mariana Zaharescu.
De-a lungul anilor, din dorința de a se întoarce la teatru, și-a
dat demisia de două ori, dar a fost convinsă de colegi și
conducere să rămână.
Contractul cu televiziunea, ca angajat, a încetat în 1998. A
continuat în calitate de colaborator ca narator la
emisiunea „Teleenciclopedia”, apoi ca traducător și realizator
al emisiunii „Un zâmbet pentru vârsta a treia”. Aici invita
multe personalități din diverse domenii. Este anunțată de
directorul de programe că nu mai apare pe ecran, după o
emisiune unde a fost invitat Adrian Păunescu.
Iarna stă la București, dar când se încălzește pornește spre locul
său de vis, o casă între dealuri.
„Sunt la Breaza din luna mai. Mă simt foarte bine aici, sunt
deconectată de la tot ce înseamnă știri negative și am activități
frumoase. La o casă cu curte nu prea te plictisești. Ba, din
contră, nu ai timp să stai. Am făcut curat prin livadă, am
curățat pomii. E superb aici, e păcat că nu prea mai sunt
muncitori care să te ajute. E sezonul prunelor, al merelor, al
roșiilor. Mă pregătesc să fac câteva conserve, ca de obicei”.
Acestea sunt cuvintele rostite de Sanda Țăranu pentru un ziar.
Am evocat cu plăcere figura sa, foarte cunoscută în deceniile
trecute. De fapt, prin personalitatea ei, retrăiesc mereu anii
frumoși ai tinereții mele, când nu aveam de plătit facturi, nu
era pandemie.
Oamenii nu mergeau atunci cu capul în jos privind în telefoane
mobile, iar copiii se jucau și alergau pe iarbă. Nu stăteau cu
ochii în ecrane, încă din primii ani .