Se spune ca timpul vindeca tot, dar pe

noi cine ne vindeca?

Cine ne va ridica de jos? Timpul? NU. Timpul nu face nimic, pot sa treaca 10 ani, si sa simti aceeasi
durere in suflet cand te gandesti la o persoana draga care a murit. Timpul nu vindeca, timpul doar te ajuta sa
supravietuiesti. Ai nevoie de amintiri frumoase, ai nevoie de bine ca sa invingi raul, nu doar lasa sa treaca
timpul si va fi bine, nu timpul l-a invins pe Hitler, curajul englezilor, rusilor, americanilor, sacrificiul, asta l-a
invins. Omul fricos se bazeaza pe timp ca va vindeca tot.
Experientele te vindeca, oamenii buni iti sterg amintirile cu oamenii rai, nu singuratatea te vindeca,
singuratatea iti poate demonstra doar ca nu ai nevoie de cineva pentru a fi fericit, insa asta nu inseamna ca e
calea in viata, singuratatea te ajuta sa nu fii dependent emotional de altcineva, dar hai sa nu ne mintim, avem
nevoie de oameni noi, avem nevoie de bine ca sa vindecam raul. Absenta raului nu inseamna neaparat ca ne e
si bine. Daca de exemplu, te tai pe mana, si nu faci nimic, nu mai faci alta rana, inseamna ca rana aia nu te mai
doare? Bineinteles ca nu, trebuie sa o dezinfectezi, trebuie sa ai grija de ranile pe care le ai, trebuie sa pui
pansament pe ea, si sa nu mai faci altele in acelasi loc cel putin...
Stii cand vei realiza ca nu erai fericit cu adevarat, cu tot timpul care a trecut si singuratatea aia
frumoasa? Atunci cand vei intalni o persoana care sa te faca sa zambesti cu cele mai mici gesturi, acea
persoana langa care poti face orice si esti fericit, atunci vei realiza, ca ai fost ca un om in moarte clinica care
era doar stabilizat, dar ramasese in coma .
Astia suntem fara iubire, oameni fara scanteie, oameni fara dorinta, ne cultivam orgoliul, egoismul, in
momentul in care nu ne mai deschidem inima, si combinatia asta poate fi devastatoare. Pentru noi. Iubirea,
cunoasterea, adevarul, curajul, altruismul, duc spiritul in sus, ne fac sa evoluam, sa fim oameni adevarati, si
bine ar fi, sa avem din toate, pentru ca nu se stie cand te trezesti la 75 de ani cu remuscari ca nu ai simtit
niciodata acel fior de ingragostit, sau ca ai mintit o viata intreaga, pe tine sau pe cei din jur, sau ca nu cunosti
decat o patratica mica din aceasta viata, sau curajul de a lupta pentru ce era drept si ai ales calea usoara, sau ca
intotdeauna ai avut motivatii egoiste la origine si ai ramas singur.
Timpul insa creeaza altceva ce noi confundam cu vindecarea. Obisnuinta, te poti obisnui si cu o
boala, cu orice te poti obisnui, e o a doua natura, omul este ADAPTABIL. Sa dam alt exemplu, ca sa fiu mai
explicit, ai avut o perioada, in care ai avut bani, ai dus-o bine, relatia mergea bine, si brusc totul se naruie,
ajungi in mediocritate, cu alta persoana pentru ca grijile materiale te-au facut sa fii nesuferit si v-ati despartit.
Si trece un an, si situatia ta materiala e aceeasi, probabil esti single, dar nu mai simti aceeasi durere ca atunci
cand era la cald totul. Crezi ca te-ai vindecat? Doar te-ai obisnuit cu situatia. Timpul schimba atitudinea
noastra fata de lucruri, fata de evenimente, insa nu va schimba evenimentele in sine. Ce vindeca intr-adevar
este speranta, un nou inceput, si sa incepi sa experimentezi alte lucruri pozitive.