Nimeni şi Nimic erau fraţi.

De mici copii nimeni nu

avusese grija lor si nimic din ceea ce era nu le apartinea.
Dar ei erau fericiti. Nimeni si nimic nu le tulbura viata: nu
aveau amintiri, nu aveau pe nimeni si nimic nu-i supara.
Nimeni tinea mult la Nimic, ca la fratele cel mic, iar Nimic
ar fi vrut sa-i semene fratelui sau, sa fie si el un nimeni,
dar poate ca era mai bine asa, Nimic sa fie nimic si
Nimeni sa fie nimeni.
S-au indragostit de aceeasi fata, de domnisoara
Niciodata, iar cand a fost sa aleaga, a preferat sa-i lase
balta, asa ca nimic nu s-a ales din dragostea lor, dar
nimeni nu s-a suparat, mai ales Nimic care i-a spus lui
Nimeni , ca nimeni si nimic n-o sa-i desparta.
Ei lucrau cu ziua pe la orisicine si nimeni n-avea sa le
zica nimic. Intr-o zi nimeni s-a imbolnavit, dar i-a spus
fratelui sau mai mic, ingrijorat si speriat :”N-am nimic!”,
insa din pat nu s-a mai ridicat. Nimic s-a dus sa cumpere
medicamente, dar spiterul nu i-a dat, pentru ca atunci
cand a intrebat pentru cine sunt, Nimic i-a zis : ”pentru
Nimeni”.
In vremea asta domnisoara Niciodata s-a nimerit la usa
lor si a batut tare, intreband: ”E cineva acasa?” si
dinauntru i s-a raspuns: ”Da! Nimeni!” iar fata s-a
suparat, ca venise la impacat si dusa a fost. Nimeni nu i-
a spus nimic lui Nimic si el mai mare se stingea, incet,
cate un pic. I-a spus lui Nimic sa-l cheme pe popa dar
acesta n-a venit pentru ca nu te duci la impartasanie la
nimeni.
Intr-o dimineata Nimeni l-a rugat pe Nimic sa-l duca in
gradina sub merii in floare, sa se bucure nitel de soare.
Cel mic l-a purtat in brate si l-a rezemat de un mar in
floare sa se bucure nitel de soare, sub merii in floare.
Numai ce-a oftat si cu Dumnezeu s-a impacat.
A trecut pe acolo un satean si-a intrebat ca cine-i mortul,
iar Nimic i-a raspuns: ”Nimeni!” si omul s-a dus in treaba
lui, dar a povestit prin sat ca a murit Nimeni si oamenii l-
au crezut nebun.
Nimic l-a pus in groapa sub merii infloriti pe Nimeni si-a
stat acolo pana-n zori. Il durea, nu-l durea? Nu simtea
nimic…
Si dupa ce s-a inchinat, s-a luat si s-a dus spre Apus si
de atunci nimeni nu a mai stiut nimic despre Nimic.