UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE ,, NICOLAE

TESTEMIȚEANU”

Catedra de Fiziologie a omului și biofizică

Referat
Tema: Aplicațiile laserului în chirurgie

A realizat:
Facultatea: Medicină Nr.1
Coordonător:

Chișinău, 2018
Cuprins
 I. Generalități_________________________________________________________3
II. Producerea radiaţiei laser_____________________________________________4
III. Istoricul utilizarii radiaţiilor laser în medicină____________________________4
IV. Avantajele chirurgiei cu laser__________________________________________4
V. Dezavantajele chirurgiei cu laser_______________________________________5
VI. Aplicațiile laserului__________________________________________________5
 Laserul în oftalmologie__________________________________________6
 Tratamentul laser al edemului retinian macular____________________6
 Tratamentul laser al retinopatiei proliferative_____________________7
 Tratamentul laser al rupturilor retiniene_________________________8
 Terapia cu laser a melanomului intraocular______________________8
 Corectarea viciilor de refractie (miopie, hipermetropie, astigmatism)__8
 Laser-ul în Chirurgie: înlocuirea bisturiul de către laser_______________9
 Angioplastia cu laser___________________________________________10
 Laserul în stomatologie_________________________________________10
 Laserului în chirurgia estetică____________________________________11
 Laserul în genetica medicală_____________________________________12
VII. Concluzie__________________________________________________________12
VIII. Bibliografie________________________________________________________13

I. Generalități

2
 Cuvântul LASER, acronim creat din iniţialele cuvintelor englezeşti  Light  Amplification by
Stimulated Emission of Radiation aminteşte modul de producere al acestei radiaţii: amplificarea
prin emisie stimulată. La baza obţinerii luminii laser stau două fenomene: emisia
stimulată şi inversia de populaţie.
Energia stimulată
În general atomul se găseşte în starea sa fundamentală corespunzătoare stării celei mai joase de
energii, E1. Când este adus pe un nivel de energie mai ridicată, E2, el nu rămâne în această stare
excitată decât un interval de timp foarte scurt(−10−8 s). Atomul revine în starea fundamentală
emiţând un foton de energie hυ= E2-E1. Aceasta reprezintă emisia spontană a luminii. Când
atomii se dezexcită, undele emise cu aceeaşi frecvenţă nu au niciun raport de fază între ele;
lumina obţinută din emisii spontane nu este coerentă.
Există şi un al doilea tip de emisie prevăzut de Einstein din 1917, numit emisia stimulată. Când
un atom se găseşte pe nivelul excitat E2, impactul uni foton cu energia de  hυ= E2-E1 produce
dezexcitarea atomului pe nivelul E1 şi emisia unui foton identic cu cel incident, acesta nefiind
absorbit. Rezultă doi fotoni de aceeaşi frecvenţă, ale căror unde asociate sunt în fază. Astfel prin
emisie stimulată se obţine lumina coerentă. Direcţia luminii emise stimulat este cea a luminii
incidente.
Inversia de populaţie
Într-un ansamblu de atomi aflaţi în echilibru termic, numărul de atomi (populaţia) a căror
energie corespunde unui nivel dat este determinat statistic. Populaţia nivelelor descreşte
exponenţial cu creşterea energiei lor. De exemplu, majoritatea atomilor unei lămpi cu descărcare
se găsesc în starea lor fundamentală. În aceste condiţiii un foton incident are o şansă mai mare de
a fi absorbit, determinând saltul unui atom într-o stare excitată, decât de a provoca emisia
stimulată.
Pentru a provoca emisia stimulată eficace este necesar să existe mai mulţi atomi într-o stare
excitată decât în starea lor fundamentală; trebuie provocată o inversie de populaţie.
În aceste condiţii pentru un foton incident, probabilitatea de a produce o emisie stimulată este
mai mare decât cea de a fi absorbit. Datorită acestei situaţii în cursul traversării mediului,
intensitatea luminii va creşte în loc să scadă şi va avea loc amplificarea luminii. Inversia de
populaţie poate fi obţinută furnizând energie după procedeul numit ”pompaj optic” propus în
1956 de Alfred Kastler.

II. Producerea radiaţiei laser

3
 Pentru ca fenomenul de emisie stimulată să joace rol amplificator, trebuie ca fotonii să
efectueze mai multe traversări ale mediului activ unde se realizează inversia de populaţie.
Mediul activ este atunci plasat între două oglinzi paralele, dispuse perpendicular pe axa
tubului. După fiecare reflexie, fotonii emişi după direcţia perpendiculară pe oglinzi, traversează
din nou mediul activ, iniţiind alte emisii stimulate de fotoni: intensitatea fascicolului se măreşte.
Fotonii care se propagă după alte direcţii scapă sau sunt absorbiţi de pereţi. Pentru ca lumina să
iasă din dispozitiv, una dintre oglinzi este semireflectoare. În medie, aproximativ 1% din
numărul total de fotoni incidenţi pe această oglindă pot să o traverseze.

III. Istoricul utilizarii radiaţiilor laser în medicină

Utilizat încă din anul 1962 de Campbell pentru tratarea retinei în oftalmologie, laserul a
devenit un mijloc foarte eficace pentru chirurgie, diagnostic şi tratamentul anumitor tumori, ca şi
al aterosclerozei. Laserul cu CO2 care emite o radiaţie cu lungimea de undă λ=10,6μm puternic
absorbită de ţesuturi, este utilizat în chirurgie. Această radiaţie prezintă un efect termic suficient
de puternic pentru a vaporiza apa şi a carboniza ţesutul în zona atinsă, ceea ce permite decuparea
acestuia. El constituie un bisturiu excelent care permite tăieturile aseptice şi limitează
sângerările. Laserul Nd-Yag (sticlă dopată cu oxizi de aluminiu şi ytriu) dă o radiaţie cu
proprietăţi fotochimice. Pacientul ingerează o substanţă fotosensibilă care se fixează preferenţial
pe tumoare. Moleculele acestei substanţe absorb radiaţie laser, trecând într-o stare excitată şi
emiţând radicali chimici capabili să ucidă celulele canceroase.
În topografie se utilizează laserii în măsurarea distanţelor şi pentru alimente

IV. Avantajele chirurgiei cu laser

Chirurgia cu laser este utilizată pentru:
 tăierea sau eliminarea țesutului anormal sau bolnav, fără a afecta țesutul sănătos;
 micșorarea sau eliminarea tumorilor și leziunilor;
 reducerea durerii postoperatorie prin închiderea terminațiilor nervoase;
 cauterizarea vaselor de sînge (pentru a reduce sîngerarea);
 stoparea procesului inflamatoriu și reducerea răspandirii celulelor tumorale;
 eliminarea formațiunilor inestetice ( aluniţe, negi, tatuaje).
Unele tipuri de intervenții chirurgicale cu laser nu sînt recomandate femeilor însărcinate sau
pacienților cu probleme grave de sănătate.

V. Dezavantajele chirurgiei cu laser

4
 Deși multe intervenţii chirurgicale cu laser pot fi efectuate în cabinetul unui doctor mai
degrabă decît într-un spital, specialistul trebuie să fie la fel de bine pregătit și cu înaltă calificare
ca cineva care efectuează aceeași procedură într-un spital.
Chirurgia cu laser, dacă nu este efectuată de un medic experimentat, poate duce la:
 hemoragii
 infecție
 perforarea unui organ sau țesut
 depigmentarea pielii.
Fasciculele laser pot arde sau distruge țesutul sănătos, pot provoca leziuni care sînt dureroase
şi, uneori, permanente. În plus, riscul de incendiu de la lasere crește în prezența oxigenului. Ele
pot aprinde îmbrăcămintea, hârtia, părul.
Erorile sau inexactitățile în chirurgie cu laser pot agrava starea de sănătate a pacientului de
aceea este necesar să va adresați medicilor care au o experiență în domeniu și au mai efectuat
procedura solicitată.

VI. Aplicațiile laserului 
Laserul exercită asupra țesuturilor vii efecte termice, fotochimice și mecanice. Aplicatiile
medicale principale ale Laserului sunt în oftalmologie și chirurgie. Utilizarea laserului în
medicină este în continua extensie.
Aplicatiile laserului sunt foarte diferite:
 În dermatologie, el servește la distrugerea unor tumori cutanate și a petelor pigmentate.
 În gastroenterologie, laserul este utilizat pentru a pulveriza calculii canalului coledoc;
pentru deschiderea unei treceri care să restabilească circuitul digestiv în tumorile evoluate
ale esofagului, ale rectului; pentru a coagula vasele care în interiorul tubului digestiv
provoacă ulceratii, angioame.
 În ginecologie, el este folosit mai ales pentru a distruge leziunile precanceroase
ale colului uterin.
 În neurologie el permite distrugerea unor leziuni tumorale.
 În oftalmologie laserul este utilizat mai întai de toate în prevenirea dezlipirii de retină,
pentru a face să adere retina și membranele subiacente la nivelul rupturilor sau leziunilor
degenerative ale retinei; apoi, pentru distrugerea micilor leziuni retiniene; în sfarsit,
pentru fotocoagularea microanevrismelor retiniene consecutive diabetului.
 În otorinolaringologie, laserul permite tratarea unor leziuni ale corzilor vocale și
ale laringelui.

5
  În pneumologie, laserul permite distrugerea tumorilor care obstruează bronhiile mari
stînjenind respirația; el mai dă posibilitatea tratării obstacolelor netumorale ca îngustarile
consecutive unei cicatrice rămase după intubare sau traheotomie; în caz de tumoră
malignă, laserul poate servi la ameliorarea confortului respirator al bolnavului.
 Laserul este folosit şi în domeniul geneticii medicale, ataşat la un aparat de reproducere
asistată numit ICSI. 
Noi indicații sunt actualmente în studiu: distrugerea plăcilor de aterom de pe pereții arteriali,
ale tumorilor prostatei etc.

Laserul în oftalmologie
Indicaţiile fotocoagulării laser sunt unele afecţiuni retiniene vasculare, dezlipirea de retină,
tumorile oculare. Cel mai frecvent se foloseşte în retinopatia diabetică şi în ocluziile vasculare
retiniene.
Tratamentul laser a trecut proba timpului (se foloseşte de peste 40 ani) şi scade riscul de orbire
în diabet cu 60%. Cei mai mulţi pacienţi cu diabet dezvoltă modificări ale retinei după
aproximativ 10 de ani, iar afecţiunea se numeşte retinopatie diabetică. Gradul de retinopatie este
corelat cu durata evoluţiei diabetului şi cu rigurozitatea controlului glicemiei.
În cursul acestei afecţiuni apar alterări ale peretelui vaselor care generează microanevrisme -
dilataţii vasculare - prin care se pierde conţinutul intravascular (sânge sau plasmă) în spaţiile
intraretiniene. Dacă se pierde sânge apar hemoragii intraretiniene. Dacă se pierde plasmă apare
edemul retinian sub formă de plăci albe sau zone de îngroşare retiniană. Toate aceste fenomene
patologice- sângele şi edemul- produc o scădere a vederii, progresivă şi uneori ireversibilă dacă
nu se acţionează la timp.
 Tratamentul laser al edemului retinian macular
Edemul central (denumit edem macular) Dacă edemul retinei afectează macula, se produce
scăderea vederii. Pe lângă vederea înceţoşată mai poate apărea şi senzaţia de distorsionare a
obiectelor, de ştergere a culorilor.
Diagnosticul clinic şi urmărirea evoluţiei se face prin fotografia digitală, prin tomografia
retinei şi prin angiofluorografia vaselor retiniene. Atunci când edemul afectează retina la mai
puţin de jumătate de milimetru de centru se intervine prin aplicarea unor impacte laser de
dimensiuni de 100 μm. Acestea au ca efect resorbţia lentă a edemului macular şi implicit
recuperarea parţială sau menţinerea vederii la acelaşi nivel. În edemul macular vechi în care
fotocoagularea nu a dat rezultate şi vederea e scăzută se poate încerca intervenţia chirurgicală
(vitrectomie) şi/sau se pot injecta în ochi substanţe care reduc temporar edemul retinei (gen

6
Avastin sau Triamcinolon). În ţara noastră se efectuează aceste intervenţii cu succes,
îmbunătăţind mult prognosticul vizual al diabeticilor.
 Tratamentul laser al retinopatiei proliferative
Altă utilizare a laserului este pentru prevenirea formării neovaselor (în retinopatia
neproliferativă severă denumită şi preproliferativă) şi pentru tratamentul vaselor retiniene nou
formate (retinopatiei proliferative); acestea cresc sub formă de buchete în retină şi apoi se ridică
pe suprafaţa acesteia. Dacă vasele se întind şi cresc pe suprafaţa retinei ele se însoţesc cu
membrane din fibrină, ca nişte voaluri albe, formând vitroretinopatia proliferativă.
Cel mai frecvent, retinopatia proliferativă apare în diabetul zaharat; ea reprezintă un stadiu
avansat al afectării oculare în diabet şi are un risc important de scădere a vederii. Retinopatia
proliferativă este urmărită periodic prin intermediul fotografiei digitale retiniene (controale la
intervale între 3 şi 6 luni). Ea se tratează în funcţie de gravitatea ei, începând de la terapia laser în
cazurile incipiente, până la intervenţii chirurgicale şi injecţii intraoculare în cazurile severe sau
care s-au complicat cu alte afecţiuni. Riscurile retinopatiei sunt hemoragia intraoculară şi
dezlipirea de retină (prin tracţiunea membranelor de fibrină). Ambele complicaţii se pot opera,
dar rezultatul vizual poate fi slab în cazurile avansate.
În cazurile cu risc de complicaţii sau chiar în cazurile incipiente (este tendinţa actuală),
retinopatia diabetică se fotocoagulează. Impactele trebuie cel mai adesea să acopere retina pe 360
grade, ocolind zona centrală. Dimensiunea lor este aproximativ 300 μm şi se aplică în jur de
2000 de impacte. În fiecare şedinţă de coagulare se aplică impacte care acoperă câte un sector şi
pentru acoperirea întregii retine sunt necesare mai multe şedinţe. După formarea cicatricilor
retiniene, buchetele de neovase încep să regreseze şi se reduce substanţial posibilitatea
hemoragiei vitreene (cam cu o treime, de la 50% la 15 %) şi a proliferării membranelor
fibrovasculare în cavitatea vitreană. În cadrul acestei afecţiuni există doua situaţii în care se
foloseşte cu succes laser-ul:  edemul macular (acumularea de lichid la nivelul zonei cu acuitate
vizuala maxima a retinei)  care este refractar la tratament  medicamentos, şi retinopatia
proliferativă  în care se formează noi vase de sânge, foarte fragile, cu risc mare de sângerare si
dezlipire de retină. În ambele situaţii performanţa acestei intervenţii laser nu constă în
îmbunătăţirea vederii, ci în prevenirea evoluţiei spre orbire.
Dacă apare hemoragia vitreană, vederea scade brusc şi apar voaluri dense în câmpul vizual. De
obicei se clarifică în câteva săptămâni sub tratament, dar dacă persistă, atunci se intervine
chirurgical (operaţie denumită vitrectomie). Vitrectomia este o soluţie chirurgicală aplicabilă
pacienţilor care suferă o hemoragie vitreană sau dezlipirea de retină. În timpul operaţiei de
vitrectomie, chirurgul îndepărtează cu atenţie sângele şi membranele vitrosului aderente de

7
retină; de asemenea, el reataşează retina dezlipită de peretele posterior al ochiului şi aplică
impacte laser pentru distrugerea neovaselor.
 Tratamentul laser al rupturilor retiniene
Fotocoagularea laser se utilizează şi în cazul riscului de dezlipire de retină.  Această afecţiune
apare atunci când între retină şi straturile oculare situate în spatele ei se infiltrează un lichid. Cea
mai frecventă cauză de dezlipire este apariţia unor găuri în retină prin care intră lichidul sub
aceasta şi o desprind. Prevenirea dezlipirii se poate face prin etanşeizarea găurii retiniene cu
laserul, prin aplicarea a 2 sau 3 rânduri de impacte care se unesc între ele şi formează un baraj în
jurul rupturii. Prin cicatrizarea impactelor în circa 3 săptămâni retina aderă de straturile de
dedesubt şi ruptura e sigilată. În consecinţă, oricând se descoperă la examenul clinic o ruptură
care prezintă risc de retina.
 Terapia cu laser a melanomului intraocular
Irisul, corpul ciliar si coroida conțin melanocite, celule pigmentare. Când acestea devin
canceroase, cancerul se numeste melanom. Laserul se utilizează în terapia melanomului coroidal.
Tumorile coroidale apar în partea posterioară a ochiului. Laserul este utilizat frecvent în tratarea
tumorilor coroidale de dimensiuni mici.
Tratamentul prin termoterapie constă în injectarea unui colorant special în tumoră, după care
fasciculul laser este focalizat pe tumoră (transpupilar, fară a utiliza fibre optice).
Moleculele colorantului sunt supraîncalzite de radiaţia laser, devenind toxice pentru celulele
canceroase. Prin termoterapie tumora este distrusă în mod direct. Tratamentul prin fotocoagulare
distruge tumora în mod indirect. Laserul este aplicat pentru a coagula vasele de sânge tumorale,
blocând fluxul sanguin spre tumora. În cazul tumorilor coroidale cu dimensiuni mai mari de 3
mm, tratamentul cu laser (prin termoterapie sau fotocoagulare) se efectuează numai după un
tratament de radioterapie internă.
 Corectarea viciilor de refractie (miopie, hipermetropie, astigmatism)
Miopia se poate reduce cu mare exactitate pana la 6-7 dioptrii, hipermetropia pana la 3-4
dioptrii, iar astigmatismul  max. 3 dioptrii. În acest scop există mai multe tipuri de intervenţie
laser folosite în mod curent şi anume: LASEK, LASIK si PRK.
Toate cele trei intervenţii  prezentate  se realizează în ambulator cu anestezie topică (picături în
ochi).
Pregătirea preoperatorie implică un consult oftalmologic complet şi măsurători specifice  ale
corneei. Purtătorii de lentile de contact întrerup portul lor cu 1-2 saptamîni înainte de operaţie.
Cei care doresc această intervenţie trebuie să aibă peste 20 de ani (atunci se stabilizează
dioptriile), să nu aibă alte afecţiuni  oculare  sau  sistemice (precum diabet zaharat, boli

8
autoimune, boli de colagen, reumatism articular acut, neoplazii etc.) şi să fie informaţi asupra
beneficiilor şi riscurilor.
Altă indicaţie majoră o reprezintă retinopatia de prematuritate care constă în formarea de
neovase retiniene la prematurii cu greutate mică. Aplicat în fazele iniţiale ale afecţiunii (în prima
lună de viață) sub anestezie generală, laser-ul previne progresia retinopatiei care poate duce la
orbire.
Laserul se mai utilizează în glaucom, cînd tratamentul medicamentos nu mai controlează boala,
în scopul reducerii pe o perioadă limitată de timp a presiunii intraoculare. Ca procedee se pot
enumera – trabeculoplastia laser, indicată in glaucom cu unghi deschis – iridotomia laser,
recomandată la glaucom cu unghi închis.
În degenerescenţa  maculară senilă (legată de vârstă), care în ţările dezvoltate reprezintă
principala cauza de orbire legată de speranţa crescută de viaţă, se poate stabiliza vederea cu
ajutorul intervenţiei laser asociată cu o substanţă care se introduce la locul leziunii – injecţie
intravitreană cu Avastin sau Triamcinolon.
O altă situaţie mai rară în care laser-ul e folosit cu succes şi rezultate imediate este o
complicaţie apărută după operaţia de cataractă (opacifierea capsulei posterioare) aşa numita
cataractă secundară, ca reacţia organismului la implant-cristalin artificial.
În scop profilactic laser-ul se utilizează în tratamentul adjuvant al unor tumori intraoculare sau
în profilaxia dezlipirii de retină (când la unul din ochi s-a produs dezlipirea de retina laser-ul se
aplică la celalalt ochi dacă acesta este expus aceloraşi factori de risc).
Laser-ul şi-a dovedit în timp importanţa terapeutică fiind un instrument foarte util pentru
medicul oftalmolog, însă nu trebuie ignorate nici limitele, riscurile şi complicaţiile acestei
metode.

Laserul în chirurgie: înlocuirea bisturiul de către laser

Ce boli pot fi tratate prin operaţie cu laser? Operaţia laparoscopică este cea mai bună metodă
de tratament pentru litiaza veziculară, „ pietrele la fiere” . Dacă pacientul nu aşteaptă până când
boala evoluează şi se prezintă la medic de la primele semne de boală, operaţia durează puţin şi
vindecarea este foarte rapidă. Oricum, de unde până acum vreo 10 ani colecistita acută era o
contraindicaţie relativă pentru abordul laparoscopic, astăzi majoritatea inflamaţiilor acute ale
veziculei biliare se rezolvă prin abord minim invaziv. Acest proces se numeşte litotripsie cu
laser.
Calculii renali sunt fragmentaţi utilizând radiaţia emisă de un laser Ho (holmiu):YAG (l = 2,12
μm), în pulsuri având durata de 250μs. Radiaţia este transmisă printr-un endoscop cu fibre
optice.
9
 Apendicita acută poate fi, la rândul ei, operată laparoscopic, avantajele tehnicii devenind
evidente mai ales când afecţiunea se asociază cu inflamaţia peritoneului. Chirurgul extrage
apendicele gangrenat şi curăţă abdomenul de puroi fără a deschide larg abdomenul, ca în maniera
clasică. La un pacient diabetic, obez, cu peritonită apendiculară, vindecarea plăgii clasice poate
întârzia mai mult de o lună, ceea ce în cazul operaţiei laparoscopice este evitat.
Şi ulcerele perforate pot fi „cusute” laparoscopic, urmând ca pacientul să îşi vindece apoi
afecţiunea gastrică sau duodenală cu pastile, fără a pierde nicio porţiune din tubul digestiv. La fel
de elegant pot fi rezolvate varicocelul, unele ocluzii intestinale, anumite chisturi la ficat, ovar sau
rinichi etc.
Uneori, laparoscopia devine metodă de investigaţie şi de diagnostic. Atunci când chirurgul nu
ştie exact de ce boală suferă pacientul, poate apela la laparoscopie, folosind o tehnică simplă
numită laparoscopie exploratorie. Tehnica minim invazivă este atât de bine tolerată, încât în
ţările civilizate se aplică pe scară largă ca metodă de diagnostic.

Angioplastia cu laser
Este o procedură prin care se elimină placa ateromatoasă coronariană într-o zonă în care placa
blochează fluxul sanguin. Un cateter cu laser este introdus în arteră, traversând zona de blocaj
(1). Cateterul conţine fibre optice multiple, subţiri şi foarte flexibile, care facilitează înaintarea şi
poziţionarea laserului în arteră. Se utilizează un laser excimer cu clorură de xenon (l = 308 nm)
în regim de pulsuri. Pulsurile laser vaporizează placa în straturi succesive, descompunând-o în
molecule şi fragmente microscopice (2). Pe durata operării laserului, cateterul înaintează în zona
de blocaj, redeschizând artera (3). Dacă există blocaje multiple, cateterul este poziţionat la
urmatorul blocaj şi faza de ablaţie (2) se repetă. După eliberarea blocajelor, cateterul este retras.
Pentru evaluarea rezultatelor se efectuează o radiografie cu contrast, în care este vizualizat fluxul
sanguin în arteră (se injectează intravenos o substanţă de contrast, apoi se efectuează radiografia
cu raze X). Dacă este necesar, se apelează la angioplastia cu balon. Se reintroduce un cateter
având ataşat în partea terminală un balon. În zona afectată a arterei balonul este expandat,
netezind pereţii arteriali şi lărgind artera (4). Cateterul este apoi retras şi circulaţia sanguină
restabilită (5).
 
Laserul în stomatologie
Laserul este un dispozitiv optic care generează un fascicul coerent de lumină. În urma
studiilor din ultimele decenii, cercetătorii au elaborat laserul cu lungimi de undă diferite pentru
diverse aplicaţii în domeniul stomatologiei. Astfel, laserul este deosebit de util în intervenţiile de
mare precizie, scurtează timpul de lucru şi, încorporat în piesa de mână, poate fi utilizat şi în
10
prepararea ţesuturilor dure dentare. Laserul îsi găseşte indicaţii în numeroase intervenţii
stomatologice – hipersensibilitatea dentinară, dezinfecţia suprafeţei dentare, utilizări în
endodonţie, pulpectomie, rezecţie apicală, îndepărtarea selectivă a smalţului şi a dentinei,
prepararea cavităţilor, detartraj, tratarea suprafeţei smalţului (scop profilactic), sigilări.     
Efectul analgetic, antiinflamator şi de biostimulare sunt principalele proprietăţi ale laserului
aplicat în stomatologie. Dintre afecţiunile bucale herpesul, afta, ulceraţiile fără tendinţă de
vindecare, inflamaţiile cronice, stomatitele reacţionează imediat şi favorabil după utilizarea
tratamentului cu laser. Acesta din urmă stimulează keratinizarea şi reduce timpul de vindecare la
jumătate. În privinţa parodontopatiilor, gingivitele, parodontitele şi pungile parodontale, iar în
sfera pedo-ortodonţiei, fenomenele asociate erupţiei dentare şi terapiei ortodontice sunt
afecţiunile ce reacţionează rapid la tratamentul cu laser. În sindroamele dureroase (nevralgii
trigeminale, dureri faciale atipice, dureri postoperatorii sau posttraumatice) aplicarea laserului pe
lângă tratamentul de bază reduce frecvenţa şi intensitatea crizelor dureroase. Laserul se indică în
afecţiunile articulaţiei temporo-mandibulare (artrite, artroze,posttraumatic), mai ales cele însoţite
de limitarea deschiderii cavităţii bucale. Trismusul poate fi înlăturat în doar 2-3 minute cu
ajutorul laserului.

Laserului în chirurgia estetică

Pigmentările  naturale (melanina) se diferentiază de cele artificiale (tatuajele). Pigmentările
naturale pot fi congenitale (din naştere) sau dobândite,  acestea din urmă aparând în cursul vieţii.
Pentru pigmentările naturale congenitale, se folosesc întotdeauna, ca primă soluţie, laserele
Qswitchés (QS) care generează energii foarte mari într-un timp ultra-scurt, nelasând deci,
cicatrice. 
Pentru  pigmentările dobândite, atunci când ele sunt superficiale, QS-urile ramân laserele de
referinţă, dar se pot folosi şi lasere vasculare (KTP, coloranţi pulsaţi), de vaporizare (erbiu) sau
de lampă specială, în funcţie de cauza pigmentării.
Pentru pigmentările artificiale (tatuaje), laserele QS ramân cele ideale.
Trebuie insistat asupra faptului că fiecare piele este unică şi fiecare pigmentare răspunde la un
anumit tratament. Acesta necesită, în majoritatea cazurilor, teste care vizează riscul unor efecte
secundare imprevizibile ori riscul absenţei rezultatelor. Fiecare tatuaj corespunde încrustării în
piele, în mai mare sau în mai mică profunzime, a unui pigment, mai mult sau mai puţin dens, iar
numărul de sedinţe necesare este imposibil de definit cu exactitate, la fel ca şi devizul final. 
Exista tatuaje „non-reactive” (pigment acrilic), „slab reactive”, atunci când epiderma se
imflamează, sau tatuaje alese după culori. Cel care se angajează într-un astfel de tratament va
trebui, aadar, să accepte riscurile lui, întotdeauna posibile.
11
Laserul si cicatricele
Cicatricele pot fi vizibile printr-o coloraţie marcată sau printr-o neregularitate reliefată. Când
coloraţia este roşie, se va folosi un laser vascular KTP sau cu un colorant pulsat.
Majoritatea acestor tratamente fotonice necesita administrarea de vitamine pe cale orală, de
anti-oxidante, care actioneaza sinergic. În felul acesta, rezultatele vor fi optimizate.
 
Laserul în genetica medicală
Laserul este folosit şi în domeniul geneticii medicale, ataşat la un aparat de reproducere
asistată numit ICSI. Fasciculul laser este util pentru a crea o gaură în zona pelucidă a
embrionului nou format, iar prin aceasta, este  extrasă o celulă.  ADN-ul celulei extrase va fi
ulterior analizat, stabilindu-se dacă este purtător, afectat sau sănătos. Dacă se dovedeşte că nu are
niciun defect genetic va fi implantat. Metoda este utilă cuplurilor care suferă sau sunt purtători
de maladii genetice cum ar fi hemofilia, albinismul, fenilcetonuria, daltonismul. Analiza genetică
oferă mai multe informaţia decât ecografia. Acest laser încorporat ICSI-ului a apărut şi în
România şi deja a ajutat unii oameni.

VII. Concluzie
În general, tratamentul cu laser se aplică pentru a reduce sau distruge tumorile superficiale,
prin efecte termice, dar şi în chirurgia paliativă, pentru a reduce sângerarile sau pentru a elibera
obstrucţiile traheei sau esofagului. Laserul poate fi de asemenea folosit în extracţia polipilor sau
tumorilor care blochează colonul sau stomacul. Terapia cu laser poate fi aplicată ca atare, dar în
majoritatea cazurilor este combinată cu alte tratamente (chirurgie, chimioterapie, radioterapie).
În unele cazuri se utilizează laserul pentru cauterizarea terminaţiilor nervoase, cu scopul de a
diminua durerile post-operatorii, sau pentru fotocoagularea vaselor de sânge care hrănesc
tumora, limitând creşterea şi expansiunea celulelor tumorale. În general, radiaţia laser este
administrată ţesutului prin intermediul unui endoscop flexibil, la care sunt ataşate fibrele optice
de transmisie. În terapia cancerului se utilizează în special trei tipuri de lasere: laserul cu dioxid
de carbon, laserul cu argon și laserul Nd:YAG. Laserele cu argon și CO2 sunt utilizate în special
în terapia cancerului pielii, deoarece au o distanţă mică de atenuare. Laserul Nd:YAG este folosit
în special în tratamentul tumorilor unor organe interne (uter, colon, esofag, trahee, vezica
urinară). Laserul cu argon este utilizat de asemenea în terapia fotodinamica pentru activarea
substantei fotosensibilizatoare care distruge celulele tumorale.
Chirurgia laser reprezintă o revoluţie în medicina modernă, iar specialiştii dezvoltă noi tehnici
şi se experimentează tot mai mult în domeniu, întrucît vedem viitorul chirurgiei lipsit de bisturiu,
sînge sau durere.
12
 VIII. Bibliografie:

1. http://lasermedicine.freewb.ro/proprietatile-radiatiei-laser
2. http://lasermedicine.freewb.ro/istoricul-utilizarii-radiatiilor-laser-in-medicina
3. http://lasermedicine.freewb.ro/domenii-medicale-care-utilizeaza-radiatii-laser
4. https://ru.scribd.com/doc/83928596/Aplicatiile-Laserilor-in-Medicina
5. http://www.oftalmo.md/chirurgia-laser-fara-bisturiu-fara-singe-fara-durere/

13