BUCUREȘTI - 2011

61 DE NODURI
GHID PRACTIC ILUSTRAT

SORIN AFTENE

Prima carte scrisă în limba română care te înva ă cum să faci noduri

CUPRINS
INTRODUCERE ....................................................................
........................................................................... 5
DESPRE CORZI ȘI FRNGHII ..........................................................
............................................................. 6
Frânghii și sfori din fibre vegetale ...............................................
.................................................................. 6
Corzi și cordeline din fibre sintetice ...........................................
................................................................... 7
Structura corzii ...............................................................
...............................................................................
8
Rezisten a corzii ................................................................
............................................................................ 8
Tipuri de corzi sintetice ......................................................
........................................................................... 9
SCURTĂ ISTORIE A NODURILOR .......................................................
...................................................... 10
LUCRĂRI DE SPECIALITATE...........................................................
.......................................................... 13
MECANICA ȘI MORFOLOGIA NODURILOR .................................................
.......................................... 14
Ce este nodul ?.................................................................
............................................................................ 14
Performan a nodurilor ............................................................
..................................................................... 14
Cele patru aspecte ale performan ei nodurilor ....................................
......................................................... 28
ETAPELE REALIZARII UNUI NOD ....................................................
........................................................ 30
DOMENIILE DE UTILIZARE ALE NODURILOR ...........................................
........................................... 31
NO IUNI SUPLIMENTARE .............................................................
............................................................ 31
NODURI DE OPRIRE ...............................................................
..................................................................... 39
NODUL SIMPLU ...................................................................
.................................................................... 39
NODUL SIMPLU ÎNTRE DOUĂ FIRE. ......................................................
.............................................. 45
NODUL SIMPLU CU DUBLA ÎNFĂȘURARE .....................................................
................................... 48
NODUL CĂLUGĂRULUI ..................................................................
....................................................... 50
NODUL OPT SIMPLU ...............................................................
................................................................ 52
NODUL STOPER ...................................................................
.................................................................... 61
NODUL FRANCISCAN ...............................................................
.............................................................. 65
NODUL STEVEDORE ................................................................
............................................................... 70
NODUL SCOICARULUI ..............................................................
............................................................. 75
PUMNUL DE MAIMU Ă ..................................................................
....................................................... 79
NODURI DE MIJLOC ...............................................................
..................................................................... 88
NODUL COADA VACII ..............................................................
.............................................................. 88
NODUL OPT DUBLU ................................................................
................................................................ 98
NODUL NOUĂ........................................................................
................................................................. 105
NODUL FLUTURE ..................................................................
................................................................ 111
NODURI DE LEGARE ÎN COARDĂ .........................................................
................................................ 117
NODUL OPT PRIN URMĂRIRE ..........................................................
.................................................. 117
2

NODUL BULIN ....................................................................

.................................................................... 128
BULIN SIMPLU ...................................................................
.................................................................... 129
BULIN DUBLU ....................................................................
.................................................................... 138
NODUL BULIN PE DOUĂ FIRE .........................................................
................................................... 144
NODUL BULIN PRIN URMĂRIRE ........................................................
................................................ 147
NODURI DE ÎMBINARE A DOUĂ CORZI ....................................................
........................................... 152
NODUL EDK ( EUROPEAN DEATH KNOT) ...............................................
........................................... 152
NODUL OPT PE DOUA FIRE .........................................................
........................................................ 156
NODUL DE CHINGĂ ..................................................................
............................................................ 159
NODUL FROST ....................................................................
.................................................................... 166
NODUL OPT PRIN URMĂRIRE INVERSĂ. ...................................................
...................................... 168
NODUL FISHERMAN ................................................................
............................................................. 173
FISHERMAN SIMPLU ...............................................................
............................................................. 174
FISHERMAN DUBLU ................................................................
............................................................. 180
FISHERMANN TRIPLU ..............................................................
............................................................ 186
NODUL PLAT .....................................................................
..................................................................... 188
NODUL CHIRURGULUI ..............................................................
........................................................... 194
NODUL SCOTA ....................................................................
................................................................... 199
NODUL DE VELĂ DUBLU ..............................................................
...................................................... 203
NODUL CARRICK ..................................................................
................................................................ 206
NODUL ZEPPELIN .................................................................
................................................................. 212
NODURI DE ASIGURARE ȘI DE AUTOASIGURARE ..........................................
.................................. 218
NODUL CABESTAN .................................................................
.............................................................. 218
NODUL SEMICABESTAN..............................................................
........................................................ 227
NODURI DE FIXARE ȘI ANCORARE .....................................................
................................................. 240
NODUL COADA VACII PRIN URMĂRIRE ..................................................
........................................ 240
NODUL CABESTAN PRIN URMĂRIRE .....................................................
.......................................... 246
NODUL CONSTRICTOR ..............................................................
.......................................................... 252
NODUL MAGNUS. ..................................................................
................................................................ 258
SEMINOD ȘI DUBLU-SEMINOD .........................................................
................................................. 265
NODUL DE ANCORARE ..............................................................
.......................................................... 273
NODUL ANCORĂ .....................................................................
.............................................................. 278
NODUL DE BUȘTEAN .................................................................
.......................................................... 284
NODUL KILLIG ...................................................................
.................................................................... 288
BUCLA DUBLĂ BULIN ................................................................
.......................................................... 294
3

NODUL SCAUN ....................................................................

................................................................... 302
BUCLA ZEPPELIN .................................................................
................................................................. 309
NODUL GLISANT ..................................................................
................................................................. 314
NODURI BLOCATOARE (NODURI DE FRIC IUNE) ..........................................
.................................. 320
NODUL PRUSIK ...................................................................
................................................................... 321
NODUL KLEMHEIST ................................................................
............................................................. 329
NODUL MARCHARD .................................................................
............................................................ 334
NODUL BACHMAN ..................................................................
.............................................................. 338
NODUL SILVESTERKNOTEN ..........................................................
..................................................... 344
NODUL RONSDORF .................................................................
.............................................................. 346
NODUL OBENDORF .................................................................
.............................................................. 352
NODUL HEDDEN ...................................................................
................................................................. 358
NODUL GARDA ....................................................................
.................................................................. 364
NODUL RBS.......................................................................
...................................................................... 371
ALTE NODURI UTILE ..............................................................
.................................................................. 376
NODUL DE SCURTARE A CORZII .....................................................
.................................................. 376
NODUL DOLLY ....................................................................
................................................................... 381
BIBLIOGRAFIE ...................................................................
........................................................................ 387

4
INTRODUCERE
De multe ori omul este pus în situa ia de a folosi o sfoară, o frânghie, un șnur, o cordel
ină sau chiar o coardă,
dar acest lucru nu este posibil fără noduri. Ele fac parte din via a oricărui om, încă din c
ele mai vechi
timpuri. Și de la cea mai fragedă vârstă, dacă ne gândim la momentul când ne-am legat singuri
pentru prima
dată, șireturile de la pantofi. Necesitatea acestor accesorii poate apărea în timpul exc
ursiilor cu cortul, la
munte sau la mare, ori în cadrul unor activită i pe lângă casă. Sau în practicarea unor sport
ri și activită i de
recreere mai preten ioase decât o simplă plimbare pe cărări de munte. Mă refer aici la alpin
ism, escaladă,
speologie, canioning, yachting, treceri de pe un versant pe altul pe cabluri sus
pendate (tiroliana).
De asemenea, există oameni a căror profesie este aceea de a salva persoane rătăcite ori
rănite, fie pe munte,
fie în cazul unor accidente sau calamită i. Aceștia sunt salvatorii montani, jandarmii,
pompierii, membrii
unor for e speciale. Ei nu și-ar putea face datoria fără manevrarea corzilor și cordelinel
or. Toate aceste
manevre, indiferent de domeniu, nu ar fi posibile fără realizarea nodurilor.
Nodul este, așadar, cel care permite folosirea frânghiilor de toate tipurile și mărimile
. Astfel, în func ie de
activită i și de nevoi, au fost inventate, de-a lungul istoriei omenirii, mii de nodur
i, cu proprietă i și aplica ii
diverse. Cartea de fa ă este un ghid practic al celor mai populare noduri, folosite în
domenii de activitate în
aer liber, cum ar fi alpinismul, speologia, alpinismul utilitar și nu numai. Cu aj
utorul textului, dar mai ales al
imaginilor, cititorului i se oferă oportunitatea de a le exersa și de a le învă a pas cu p
as, începând cu însușirea
termenilor specifici prezenta i în primele capitole ale căr ii. Mai mult, utilizatorul a
cestei lucrări va afla în ce
domenii se folosește fiecare nod și ce aplica ii concrete are. În cazul în care au existat
informa ii, am
prezentat și un scurt istoric al nodului respectiv precum și originea denumirii lui.
Legat de denumiri, pu ine sunt nodurile care au una singură. Numele diferă în func ie de c
ategoria de
utilizatori (ocupa ională sau care au același hobby) și spa iul lingvistic în care aceștia tr
sc. De exemplu,
pentru același nod, vorbitorii limbii franceze au alt termen decât cei care vorbesc
limba engleză. Traduse
cuvânt cu cuvânt rezultă lucruri diferite. Am încercat, pe cât posibil, să folosesc în descri
re denumirea în
limba română, dar numai dacă aceasta este consacrată și cunoscută de către utilizatorii român
alte
situa ii, pentru ca traducerea să nu genereze cuvinte sau expresii amuzante ori greu
de folosit, am păstrat
numele original al nodului, mai ales atunci când acesta provine dintr-un nume prop
riu (de exemplu nodul
Zeppelin).

DESPRE CORZI ȘI FRNGHII

Coarda sau frânghia este un ansamblu de fibre naturale ori sintetice, răsucite sau împ
letite între ele pentru a
le mări rezisten a la rupere, for a de tragere și de legare. Sunt folosite în foarte multe
domenii, cum sunt
construc iile, naviga ia, sportul, explorările, activită ile de agrement, armata etc.
În preistorie, sforile erau confec ionate din fibre vegetale (liane, vi e, vrejuri). M
ai târziu au fost folosite
ligamente, tendoane sau păr de animale. În peștera Lascaux din sud-vestul Fran ei au fos
t găsite fragmente
fosilizate de sfoară ob inută din împletirea a două fibre, cu un diametru de aproximativ 7
mm. Se presupune
că au o vârstă de circa 17 000 de ani. În Finlanda au fost descoperite urme de năvod de ac
um 9000 de ani. În
Egiptul antic, între anii 4000 - 3500 î.e.n. se foloseau frânghii confec ionate din stuf
, iarbă, papirus, piele sau
păr de animal. Descoperirile arheologice au dus la ipoteza probabilă că egiptenii au f
abricat primele mașini
de împletit sfori. Cum altfel ar fi cărat tone de piatră pentru construc ia piramidelor
!? Începând cam din anul
2800 î.e.n. chinezii făceau frânghii din cânepă, iar tehnologia s-a răspândit în întreaga Asi
oi și în Europa
după câteva mii de ani.
Frânghii și sfori din fibre vegetale
Frânghiile cunoscute sub denumirea de Manila, considerate cândva ca fiind cele mai b
une, erau ob inute prin
eserea fibrelor unei specii de bananier care crește în Filipine. Acestea aveau culoar
ea galben-bej și erau
confec ionate în diverse grosimi. Încă mai sunt folosite la bordul unor ambarca iuni.
O specie de cactus, agava, era de asemenea materia primă pentru manufacturarea uno
r sfori de culoare
deschisă, utilizate în trecut pe scară largă, ca alternativă la cele mai scumpe.
Cânepa a fost pentru multă vreme principala fibră pentru confec ionarea frânghiilor mai ma
leabile. Așa cum
am men ionat deja, chinezii au folosit-o pentru prima dată în acest scop.
Iuta este o plantă care crește în regiunile tropicale, mai ales în India. Sforile și șnururi
le făcute din iută, deși
nu foarte rezistente, fiind maleabile și ușoare, au multe întrebuin ări în industrie.
Fibrele de pe exteriorul nucilor de cocos, ușoare și rezistente, erau adesea inserat
e în esătura frânghiilor tip
Manila, pentru a le face mai flexibile și mai elastice.
Firele de bumbac împletite nu oferă o rezisten ă prea mare la rupere, nici la abraziune,
dar sunt totuși folosite
pentru a confec iona unele șnururi și sfori cu suprafa ă mai netedă.
Tehnologia fabricării frânghiilor era foarte simplă la început, constând în răsucirea, între
, a două, trei sau
mai multe toroane formate din câteva șuvi e care, la rândul lor, erau ob inute prin răsucire
a a mai multor fire,
dar în sens invers (fig. 1). Erau groase, grele, rigide, greu de manevrat. Îmbibate
cu apă, greutatea lor creștea,
6

în timp ce rezisten a se diminua. Pentru că aveau elasticitate foarte mică, se rupeau de

stul de ușor. Pentru a
se ob ine o rezisten ă mare la rupere, trebuia să crească foarte mult diametrul, ceea ce d
ucea la o manipulare
anevoioasă.
Figura 1.
Corzi și cordeline din fibre sintetice
Vechile sfori și frânghii împletite au evoluat și s-au transformat în structuri sintetice
moderne, mult mai
rezistente, numite acum corzi. Corzile cu diametrul mai mic se numesc cordeline
sau șnururi. Pentru că
acestea s-au impus în majoritatea domeniilor specifice de activitate, dar și pentru
simplificare, în lucrarea de
fa ă am preferat să folosesc preponderent termenii generici „coardă” sau „cordelină” în descr
ajorită ii
nodurilor, cu excep ia cazurilor când termenii „sfoară”, „frânghie”, „șnur”, „funie” sunt mai
Odată cu descoperirea fibrelor sintetice (nailon, poliester, polietilenă și polipropil
enă), mult mai rezistente la
ac iunea razelor solare și a apei, s-a trecut la fabricarea sforilor și frânghiilor prin
împletire, în loc de
răsucire. Acestea reprezintă strămoșii corzilor și cordelinelor moderne. Materialele fiind
mai elastice,
produsul final poate să preia o parte din for ele care ac ionează asupra lui (în general -
tragere). Astfel, for a
la care ele se rup crește, ceea ce înseamnă o rezisten ă mai mare. Acest lucru a determina
t reducerea
diametrului și implicit a maleabilită ii, făcându-le ușor de manevrat. Însă nu rezistau și la
ziune, adică la
frecarea mecanică de diverse suprafe e aspre, fapt ce duce la deteriorarea, iar în fin
al la ruperea frânghiei. În
timp, acest inconvenient a fost eliminat prin îmbrăcarea împletiturii într-o esătură confec
ată tot din
materiale sintetice, numită manta. Așa s-au născut corzile moderne, maleabile, ușor de m
anevrat, rezistente
la apă, soare, frig, abraziune. Mai mult, datorită elasticită ii și a tehnologiei moderne
de fabrica ie, acestea
sunt capabile să amortizeze o parte importantă a solicitărilor la care sunt supuse, făcând
u-le foarte rezistente
la rupere.
7
Structura corzii
Pe scurt, coarda este alcătuită din miez şi manta (fig. 2).
Figura 2.
Miezul corzii este compus din mai multe fire din nailon, numite toroane (fig. 2)
. Acestea sunt împletite între
ele într-un anume fel, în func ie de tehnologia folosită. Toroanele sunt obţinute la rândul
lor din mai multe
fire foarte subţiri. Miezul corzii asigură rezistenţa acesteia la rupere.
Mantaua este o ţesătură exterioară din nailon care îmbracă toroanele, cu rolul de a le prote
ja de acţiuni
externe cum sunt agăţarea, frecarea de stâncă sau alte suprafeţe aspre, razele ultraviolet
e, diverse substanţe
chimice. Deşi performanţele corzii depind de miezul acesteia, mantaua asigură 20 - 37%
din rezistenţa totală
a corzii, restul de 63 - 80% fiind asigurat de toroane. Valorile diferă în func ie de
fabricant, materialele
folosite, numărul de toroane, tehnologie etc.
Rezisten a corzii
Rezisten a la rupere se măsoară în Kgf (kilogram-for ă) și reprezintă for a statică (fără șoc
rupe
coarda când este întinsă, fără nod și fără îndoituri pe ea. (1 Kgf=1 daN=10 newtoni)
Desigur, mai există și alte caracteristici, dar pentru a le dezbate este nevoie de m
ult spa iu și ar fi în
dezavantajul subiectului principal al căr ii. Re ine i doar că nodurile reduc rezisten a la
rupere a corzilor cu
până la 50%. De asemenea vechimea, presiunile, îndoiturile, abraziunea, trecerea peste
muchii, umezeala,
razele ultraviolete și substan ele chimice reduc semnificativ valoarea for ei la care
coarda poate ceda. De
aceea, în general se recomandă ca sarcina maximă cu care se solicită o coardă să nu depășeasc
oarea
egală cu 20-30 % din rezisten a ei maximă, garantată de producător. Înainte de fiecare folos
ire a ei, se face o
inspec ie vizuală pentru a identifica eventualele deteriorări, cum ar fi : tăieturi, gâlme
, sub ieri, toroane ieșite
8
în afară, segmente mai rigide sau mai moi decât restul lungimii. Dacă se constată cel pu in
una din aceste
neregularită i, coarda respectivă nu se mai folosește.
Tipuri de corzi sintetice
Fără a intra în detalii, o clasificare expeditivă a corzilor arată în felul următor: corzi di
amice, corzi statice,
cordeline (fig. 3).
Corzi dinamice
Corzile dinamice au diametrul de 8 - 12 mm și sunt singurele folosite pentru asigu
rarea căţărătorilor în
traseele de alpinism şi escaladă. Dacă au grosimea cuprinsă între 8,1și 9 mm se numesc semic
orzi. Au
proprietatea de a se alungi cu 7-8% . Sunt mai maleabile, mai uşor şi mai plăcut de ma
nevrat decât corzile
statice. Caracteristica esen ială a lor este elasticitatea. Adică proprietatea de a se
întinde, într-o oarecare
măsură, atunci când se află sub o sarcină, combinată cu tendin a de a reveni la forma ini ial
se
modifica structura lor internă. Astfel, de exemplu, căderea unui alpinist legat în coa
rdă este ușor suportată de
către acesta pentru că o mare parte din șoc este amortizat datorită elasticită ii acesteia.
Mai mult, scheletul
alpinistului, în special coloana vertebrală, preiau doar o mică parte din energie, cea
mai mare parte a șocului
fiind absorbit de coardă prin alungirea ei. Corzile dinamice sunt disponibile în lun
gimi standard de 50 m, 55
m, iar în ultimii ani se fabrică şi la lungimi de 60 m, mai rar de 7 0m. Se folosesc n
umai corzile omologate
UIAA (Uniunea Internaţională a Asociaţiilor de Alpinism). Atestarea se regăseşte pe etiche
tă.
Corzi statice
Principala caracteristică a corzilor statice este că nu se întind la solicitare, adică a
u o elasticitate foarte mică.
De aceea nu se folosesc pentru asigurare în alpinism sau escaladă, deoarece nu pot p
relua o cantitate
suficientă din for a unui șoc dezvoltat de o cădere. Sunt mai durabile şi au mantaua mai r
ezistentă la
abraziune decât corzile dinamice. Se folosesc în speologie, canioning, alpinism util
itar, operaţiuni de
salvare, diverse activităţi de agrement (traversări, rapeluri, tiroliene), adică acolo u
nde nu se produc şocuri, ci
doar solicitări statice. Acest tip de corzi se comercializează la metru liniar și pot
avea diametrul de până la 16
mm, deși cele mai practice sunt cele cuprinse între 10 și 11 mm.
Cordeline
Cordelinele sunt corzi statice cu diametrul mic, până la 7-8 mm. Sunt folosite ca ec
hipament auxiliar, în
alpinism, escaladă, canioning, speologie, salvări etc., pentru transportul sau asigu
rarea altor materiale dar şi
pentru confecţionarea de bucle Prusik (vezi nodul Prusik). Nu se folosesc sub nici
o formă pentru asigurare,
deoarece nu rezistă la sarcini mari.
9

Figura 3.
SCURTĂ ISTORIE A NODURILOR
Din momentul în care primii oameni au legat o piatră de un bă , fabricând primele unelte s
au arme, nodurile
au făcut istorie comună cu cea a dezvoltării omenirii. Arheologul britanic John James
Wymer (1928-2006)
sus inea că există probe ale folosirii nodurilor încă de acum 380 000 de ani, însă cea mai ve
he mostră a fost
datată cu o vechime de 10 000 de ani. De asemenea, arheologii confirmă utilizarea no
durilor în Egiptul
Antic, precum și în spa iul european și asiatic din aceeași epocă.
Istoria nodurilor începe concomitent cu cea a primelor fibre vegetale sau animale,
primele forme de sfori și
frânghii, pe care oamenii le foloseau pentru necesită i imediate de supravie uire: pentr
u a-și procura hrana,
pentru a se apăra de animalele periculoase, pentru a se apăra de dușmani, pentru a-și am
enaja adăposturile. În
esen ă, nodurile au constituit instrumentele prin care primele forme de sfori au put
ut fi folosite în activită i
concrete. Așa a fost posibil ca primii oameni să-și confec ioneze arme, legând pietre de b
ucă i de lemn,
confec ionând capcane, plase de pescuit, să-și construiască forme rudimentare de locuin e sa
u să-și
confec ioneze haine și încăl ăminte.
Ulterior, pe măsură ce fiin a umană a evoluat, datorită cunoștin elor acumulate, nevoile s-au
mul it. Odată
cu acestea a crescut și numărul activită ilor în care se impuneau nodurile, care au căpătat ș
lte func ii și
semnifica ii, uneori chiar îndepărtate de ra iunea lor practică.
În America Precolumbiană, începând cu anul 1200, s-a ridicat Imperiul Inca, cam pe unde
se află astăzi statul
Peru. Ulterior, s-a extins ocupând o mare parte din teritoriile de astăzi ale Bolivi
ei, Ecuadorului, Argentinei
și ale statelor Chile și Peru. Incașii nu cunoșteau scrisul, dar aveau un sistem inedit
de înregistrare a
informa iilor. Acesta se numește „ Quipu” și consta într-un ansamblu de sfori verticale de l
ungimi și culori
diferite pe care se realizau șiruri de noduri (fig. 4, fig. 5, fig. 6). Toate erau
prinse pe un fel de curea care se
purta uneori în jurul mijlocului. Culorile, numărul de noduri, dispunerea lor, dista
n a la care erau realizate,
10

felul în care erau grupate, toate acestea se constituiau într-un cod numai de ei cun
oscut. Se fac și astăzi
eforturi de a descifra piesele quipu și încă nu s-a ajuns la concluzii definitive. Uni
i sus in că era un fel de
scriere, un sistem binar de codificare a sunetelor. Al i specialiști sunt adep ii teor
iei că dispozi ia nodurilor
era o formă zecimală de a ine eviden a taxelor și impozitelor pe care le plăteau, trebuiau
să le plătească sau
un mod de a ine eviden a zilelor de muncă ce trebuiau prestate. Un fel de bază de date
sau un sistem
contabil. Indiferent ce reprezentau, piesele quipu erau de la sumare, cu doar câte
va șuvi e, până la foarte
complexe, cu aproape 2000 de șuvi e. „ Quipu” sau „ khipu” (cu k aspirat) înseamnă „nod” în l
vă a
incașilor, limba quecha. 600 de quipu au supravie uit până în prezent și sunt supuse cercetăr
i. Cele mai
multe au fost distruse de conchistadorii spanioli. În eforturile lor de a converti
popula ia locală la catolicism
ei considerau religia incasă, implicit și quipu, idolatrie. Totuși, structuri asemănătoare
sunt încă prezente în
via a socială și culturală a peruanilor din zona rurală.
Figura 4.
11

Figura 5.
Figura 6.
În China Antică exista un sistem asemănător de codificare. Primele „scrisori” dintre chinezi
și japonezi erau
de fapt noduri făcute pe niște bucă i de sfoară.
În paralel cu aplica iile pur practice, oamenii au descoperit posibilită ile decorative
ale nodurilor și le
regăsim în arta populară a diferitelor culturi, peste tot în lume, chiar din cele mai ve
chi timpuri. Tot ceea ce
înseamnă tricotat, croșetat, împletit, nu înseamnă altceva decât un ansamblu complex de nodur
decorative,
folosite chiar și de vechii egipteni sau chinezi. Aceștia din urmă au dezvoltat o întrea
gă artă în acest
domeniu.
Nodurile le regăsim și în literatură, artă sau mitologie, încă din perioada de glorie a Mesop
tamiei. Ba chiar
le-au fost atribuite proprietă i supranaturale. De exemplu, membrii multor triburi d
e nativi americani (Huron,
Apache, Mandan) purtau diverse bră ări, coliere, cingători, din fibre vegetale sau anima
le, pe care făceau
12

noduri sofisticate, greu de desfăcut. Ei considerau că acestea au puteri magice și vin

decătoare. În rândul unor
călugări catolici era o practică de a face un nod, invocând sfin ii, considerând aceasta o c
ale de a intra în
comuniune spirituală cu ei. In secolul al IV-lea, Sfântul Pahomie a inventat „ metania”,
realizând un șir de
noduri pe o sfoară din lână, pentru a-i ajuta pe călugări să ină numărătoarea rugăciunilor p
ebuiau să
le facă, precum și a mătăniilor. Unii bărba i musulmani își fac un nod în barbă pentru a fi p
de rău. În
hinduism, nodul este adesea asociat cu moartea unor zeită i. Budiștii consideră că desface
rea unui nod este
un proces de eliberare sufletească. Să nu uităm nici de legenda Nodului Gordian, pe ca
re Alexandru cel Mare
(Macedon) l-a tăiat cu sabia, cu aceeași sabie cu care apoi a fondat un imperiu, împli
nind profe ia conform
căreia cine va desface sofisticatul nod va cuceri lumea. De asemenea, în spa iul est e
uropean, în special la
slavi, nodurile au fost adesea asociate cu diverse supersti ii și chiar cu magia.
În zilele noastre nodurile sunt esen iale pentru practicarea unor meserii, sporturi
sau activită i comune.
Naviga ia, pescuitul, construc iile, alpinismul, speologia, canioningul, campingul,
sunt doar câteva dintre ele.
Marinarii au fost cei care au ridicat executarea nodurilor la rang de mare iscus
in ă. Prin natura ocupa iei, ei
erau dependen i de frânghii, sfori, parâme și au devenit familiari cu nodurile mai mult
decât orice altă
breaslă. Perioada corăbiilor rapide cu pânze, pe la jumătatea secolului al XIX-lea, a fo
st cea în care ei au
dezvoltat o adevărată măiestrie în realizarea nodurilor, mergând până într-acolo încât învă a
tre
ele era privilegiul unei elite, iar cunoașterea lor era transmisă sub secret.
LUCRĂRI DE SPECIALITATE
Cartea nodurilor a lui Ashley
Apărută în 1944, „Cartea nodurilor a lui Ashley” este cea mai importantă și cea mai complexă
rare din
acest domeniu. Este considerată un fel de biblie pentru to i cei interesa i de noduri.
Cuprinde descrierea,
istoria și aplica iile a circa 3900 de noduri practice și decorative, grupate în func ie d
e aplica iile lor, înso ite
de aproape 7000 de desene. Desenele sunt executate manual de autorul însuși. Nici o
altă carte de dinainte
sau de după aceasta nu a fost atât de completă. Numerotarea făcută în această enciclopedie se
păstrează și
astăzi. Este folosită ca referin ă în aproape toate lucrările destinate nodurilor, sub forma
„ABOK # …” . De
exemplu, „ABOK #1200” înseamnă „nodul numărul 1200 din Cartea nodurilor a lui Ashley” (ABOK e
te
prescurtarea de la „ The Ashley Book of Knots”, denumirea originală a lucrării, în limba e
ngleză ). Uneori
găsim formele TABOK, TABoK, ABoK sau pur și simplu „#1200”, în elegându-se de la sine despre
e este
vorba. În cartea de fa ă, nefiind una de interes știin ific, nu am folosit nici o astfel d
e referin ă, mai ales că se
limitează la un număr restrâns de noduri.
Autorul, Clifford Warren Ashley, s-a născut în 1881 în statul american Massachusetts și
a murit în 1947, la
trei ani după publicarea căr ii sale, fără să fi aflat vreodată cât de importantă a devenit a
a. A fost scriitor,
desenator și marinar. Primele noduri le-a învă at de la cei doi unchi ai săi care erau vânăto
i de balene.
13

Ulterior, au fost publicate foarte multe căr i despre noduri, de către diverși autori, în
diverse limbi. Cele mai
multe sunt în limba engleză. În limba română nu există o carte dedicată nodurilor, nici măcar
aduceri.
Totuși, există informa ii cu text și imagini despre categorii specifice de noduri, în manu
alele de alpinism,
escaladă sau speologie.
MECANICA ȘI MORFOLOGIA NODURILOR
Ce este nodul ?
Nodul poate fi definit ca fiind orice tip de manipulare a unui material linear f
lexibil, printr-o împletire
specifică, în așa fel încât să se creeze posibilitatea prinderii sau legării cu el însuși, cu
lt material linear
ori cu un obiect oarecare. Rezultă astfel un ansamblu creat din segmente, bucle, înc
rucișări, ochiuri, care
decurg unele din altele într-un anume mod, formând ceea ce se numește nod. Acesta poat
e fi făcut pe orice
material care are o structură rectilinie, asemănătoare unei drepte și care poate fi ușor înd
oit, încovoiat, curbat,
dar care are și tendin a de a reveni la forma ini ială. Astfel de materiale pot fi : sfo
ară, frânghie, coardă,
cordelină, șnur, șiret, a ă, curea, cordon, bandă, chingă, material textil, iar în unele cazu
chiar lan .
În func ie de destina ia lor, nodurile se împart în două mari grupe: noduri practice și nodur
decorative. Cele
practice au scopul de a lega două sau mai multe materiale lineare între ele sau pent
ru a le lega în jurul unor
obiecte, cum ar fi: inele metalice, stâlpi, traverse, trunchiuri de copaci, bare,
catarge. Cele decorative constau
în împletirea unui șnur în jurul lui însuși sau a altor fire, pentru a crea un model atracti
v, finalizat în obiect de
artizanat.
Această carte nu face obiectul nodurilor matematice. Nici a celor decorative, decât în
măsura în care vreunul
din ele are și o aplica ie concretă.
Performan a nodurilor
Prin performan a unui nod în elegem cum și cât de bine func ionează acesta. Este influen ată
tru
factori :
1. Legile fizicii și ale mecanicii;
2. Structura nodului;
3. Materialul pe care este realizat nodul;
4. Mediul și condi iile în care este utilizat nodul.
Interac iunea complexă a celor patru grupe de factori au un rol definitoriu și fac un
nod să fie func ional
pentru scopul în care a fost creat. Urmează o scurtă trecere asupra acestor aspecte, fără
a intra în detalii
știin ifice plictisitoare.
14

1. Legile fizicii și ale mecanicii

Ca orice alt obiect din univers, nodul func ionează conform legilor fizicii. For ele m
ecanice care influen ează
performan a nodului sunt frecarea, blocarea, for a de întindere, compresia și forfecarea
.
Felul în care aceste for e influen ează un nod depinde de trei variabile : structura nod
ului, materialul pe care
este realizat, mediul și condi iile utilizării lui.
Frecarea
Este for a mecanică care face un nod să func ioneze. Când două segmente ale corzii intră în c
act, se
creează o for ă de frecare chiar și atunci când doar se ating. Cu cât presiunea unui segment
asupra celuilalt
este mai mare, cu atât valoarea acestei for ei crește și cu atât nodul este mai stabil. Ad
ică nu se slăbește. O
for ă de frecare mică are drept consecin ă alunecarea segmentelor și slăbirea sau desfacerea
odului.
Alunecarea
Este for a opusă frecării. De fapt, înseamnă o for ă de frecare mică, neglijabilă. Atunci cân
egmentele
nodului for ele de frecare sunt mici, acestea alunecă unele fa ă de altele. Fenomenul po
ate duce la
imposibilitatea păstrării formei și a for ei de prindere a nodului, iar în final la desfac
erea nedorită a lui.
Alunecarea depinde foarte mult de materialul din care este fabricată coarda. Corzi
le moderne din fibre
sintetice sunt predispuse la alunecare. De aceea se vor folosi doar acele noduri
care asigură o frecare
suficientă a segmentelor lor. Este și motivul pentru care unele noduri foarte eficie
nte atunci când sunt
realizate pe sfori din cânepă, devin nepractice în cazul corzilor sintetice.
Solicitarea
Este for a aplicată asupra unui segment, care tinde să-l deformeze. Cel mai important
tip de solicitare este
tensionarea (întinderea). Aceasta este efectul for ării segmentului prin tragere.
Suprasolicitarea
Este aplicarea unei for e prea mari asupra unui segment, care duce la deformare ex
cesivă, astfel încât
performan a nodului și a corzii este afectată de la considerabil la dramatic. Deformar
ea este în primul rând
întinderea și sub ierea segmentului curbat, până când aceasta nu mai poate sus ine for a și s
e. Cea mai
frecventă formă de suprasolicitare este atunci când se generează un șoc prin căderea unei înc
uri atașate,
iar coarda nu este întinsă în momentul căderii greută ii.

15

Sarcina
Sarcina este valoarea solicitării exercitate asupra unui nod prin suspendarea unei
încărcături în bucla formată
de acesta. Sarcina poate fi considerată normală, medie, mare sau foarte mare numai în
raport cu
caracteristicile corzilor și proprietă ile nodurilor folosite. O sarcină prea mare în rapo
rt cu tipul de nod, de
material și de grosimea acestuia, provoacă o alungire a fibrei respective. Alungirea
este cea mai importantă
formă de deformare a unei corzi sub efectul unei solicitări. O alungire excesivă și cont
inuă a segmentelor
duce, în final, la ruperea corzii pe care este făcut nodul. Consecin ele ruperii sunt
de la sine în elese. O
sarcină, chiar normală, poate provoca și alunecarea segmentelor componente, dar și schim
barea formei
nodului, ceea ce poate determina desfacerea accidentală a acestuia. Acest lucru se
întâmplă când întinderea
(tragerea) se face pe o direc ie greșită. De exemplu, dacă un nod se comportă foarte bine
atunci când
trac iunea este pe axa sa longitudinală, poate ceda atunci când trac iunea este transver
sală pe aceasta. Este
cazul nodului Bulin.
Presarea, abraziunea, efectul de ferăstrău
Prin solicitarea nodului, segmentele acestuia tind să revină de la forma curbă la lini
a dreaptă. Numai că,
datorită felului cum sunt așezate, segmentele se împiedică reciproc. Astfel, anumite păr i e
xercită o presiune
(apăsare) asupra altora. De asemenea, apar și for e de frecare între segmente, mai ales
atunci când se repetă
ciclul solicitare-relaxare (întindere - destindere). Aceste for e produc abraziunea
(roaderea) suprafe ei pe care
ac ionează. Dacă un segment mobil, datorită frecării, erodează continuu un alt segment stati
c și întins, se
produce un fenomen asemănător unui fierăstrău. Firul mobil îl poate tăia, în cele din urmă, p
el fix.
Testele au demonstrat că aceste for e și fenomene nu cauzează ruperea segmentelor în inter
iorul structurii
nodului, în ciuda unor opinii contrare. Cel mult, provoacă o uzură prematură a materialu
lui. Vorbim însă de
acea parte a corzilor care intră în structura nodului. Nu discutăm despre întreaga lungi
me a corzii, care poate
fi tăiată prin frecarea cu o suprafa a aspră, o muchie, un alt fir de coardă sau prin alt
tip de interac iune cu
obiecte dure și/sau tăioase.
Efectele for elor asupra performan ei nodurilor
Deformarea
Deformarea înseamnă pierderea formei ini iale a nodului, datorită rearanjării componentelo
r sale. O nouă
formă înseamnă implicit modificarea performan elor nodului, care își pierde for a de prindere
devenind
nesigur. Cauza principală este suprasolicitarea sau solicitarea în direc ie greșită, dar și
de finalizarea
necorespunzătoare a nodului. Uneori însă deformarea este o ac iune deliberată, dezirabilă, c
u scopul de a
ob ine o rezisten ă sau o stabilitate mai mare. Este exemplul nodului Carrick. Acesta
se realizează într-o
anume formă, după care se modifică pentru ob inerea performan ei optime.
16

O nouă formă înseamnă caracteristici diferite. La o solicitare normală orice nod se deform
ează până la un
punct, fără a-și pierde proprietă ile. Valoarea solicitării „normale” diferă în func ie de ti
ardă,
diametrul acesteia și direc ia în care este solicitat. O suprasolicitare sau o solicit
are pe o direc ie greșită poate
provoca o deformare ce duce în final la desfacerea accidentală a nodului sau la rupe
rea corzii.
Desfacerea nodurilor
Desfacerea poate fi accidentală, nedorită, prin deformare sau prin alunecarea segmen
telor. Este urmarea unei
suprasolicitări, a unei solicitări în direc ie greșită sau a folosirii unui nod nepotrivit c
u tipul de coardă, care
nu asigură o frecare suficientă între segmente.
Pentru a se evita desfacerea accidentală, se recomandă securizarea (asigurarea) nodu
lui printr-un nod simplu
adi ional. Acesta se realizează pe coada nodului de bază și în jurul firului principal sau
a buclei fixe finale,
cum este cazul nodului Bulin.
După folosire, desfacerea unui nod poate fi o ac iune dezirabilă și deliberată. Metoda con
stă în deplasarea
segmentelor componente, pe rând și repetat, dinspre centrul spre exteriorul nodului,
către firul principal sau
către coadă, înso ită de împingerea capetelor spre interiorul nodului, până când unul sau mai
e segmente
se slăbesc și astfel firele pot fi trase afară. Unele noduri sunt foarte greu de desfăcu
t, mai ales după ce au
fost supuse unei solicitări mari sau când sunt realizate pe corzi cu diametrul foart
e mic (șnururi, a e,
cordeline). În aceste situa ii, de cele mai multe ori, singura solu ie este tăierea firu
lui.

2. Structura nodului

Structura este un alt factor care influen ează performan a unui nod. Cât de bine func ione
ază acesta depinde
în mare măsură de felul în care el este configurat. Aspectele individuale predominante a
le nodului sunt
convolu iunile segmentelor care îl compun și felul cum acestea interac ionează între ele. In
cludem aici:
pliurile, buclele, răsucirile, înfășurările, firele paralele, încrucișările. Dar ce contează
ai mult în
performan a nodului este corectitudinea realizării, aranjării și încărcării lui.
Un nod are mai multe componente, definite în func ie de formă, pozi ia și raportul lor fa ă d
coarda pe care
sunt făcute. Unele dintre ele pot fi identificate numai în anumite faze ale realizării
nodului, până ca acesta să
fie strâns definitiv. Altele, nu fac parte efectiv din structura lui dar au legătură c
u acesta, de exemplu „coada”
și „firul principal”. Acestea sunt păr i ale corzii care intră sau ies din corpul unui nod.
Se disting astfel
următoarele elemente ale unui nod: segment, fir (parte) principal(ă), capăt liber, coa
da (cozile) nodului,
încrucișare, buclă deschisă, buclă închisă, ochi deasupra firului principal, ochi sub firul p
incipal, guler,
colier, buclă fixă, buclă glisantă, înfășurare, răsucire, corpul principal al nodului, axele
ului, punctul de
intrare și volumul nodului.

17

Segment
Segmentul este o sec iune specifică a corzii în cadrul nodului, cum ar fi bucla deschi
să, ochiul, pliul și altele.
De cele mai multe ori, segmentele decurg unele din altele fără a putea stabili exact
unde începe unul și unde
se termină celălalt.
Firul principal (partea principală a corzii)
Este acea parte mai lungă a corzii pe care se realizează un nod, parte care nu este
implicată dinamic în
construc ia acestuia. Este segmentul care intră în nodul propriu-zis (fig. 7). După defi
nitivarea nodului,
partea principală devine parte activă prin încărcarea sau solicitarea corzii. Dacă la real
izarea nodului se
folosesc două corzi sau două fire ale aceleiași corzi, atunci avem două păr i (fire) princip
ale (fig. 9).
Capătul liber al corzii (sau capetele libere a le corzilor)
Este partea activă, implicată direct în procesul de realizare a unui nod. Concret, est
e acea parte a corzii sau a
corzilor cu care se construiește nodul și care după finalizare va constitui nodul în sin
e plus coada (cozile)
acestuia. Voi mai folosi pentru acesta și termenul de „parte activă”, „capăt activ” sau „part
iberă” (fig. 7).
În func ie de situa ie, ve i întâlni în această carte și no iunea de „parte liberă”, referind
ucru.
Există situa ii când vom avea două capete libere, de exemplu în cazul nodurilor de îmbinare
a două corzi.
Figura 7.

18

Coada (cozile) nodului

Este acel segment scurt care iese afară din nod după ce acesta a fost realizat (fig.
8). Dacă înainte de
definitivare era parte activă (se confunda cu capătul liber), după strângerea nodului de
vine parte pasivă,
neîncărcată cu vreo sarcină sau vreo for ă oarecare. Putem avea una sau două cozi ((fig. 9).
e mai întâlnește
și denumirea „mustă i”.
Figura 8.
Figura 9.
Pentru a evita desfacerea accidentală a nodurilor, coada sau cozile acestuia trebu
ie să aibă lungimea cel pu in
egală cu de zece ori diametrul corzilor folosite. De exemplu, la un diametru de 10
mm al corzii, lungimea
cozii nodului trebuie să fie de cel pu in 10 cm. În cazul unei chingi (bande) care are
lă imea de 10 mm, cu
suprafa a mai alunecoasă, recomand ca lungimea cozilor să fie de cel pu in 15 cm, ideal
ar fi 20 cm.

19
Încrucișarea
Este locul în care un segment al corzii trece peste un altul, astfel încât suprafe ele l
or intră în contact.
Ac iunea de a încrucișa înseamnă a trece un segment peste sau sub un altul, astfel încât supr
fe ele lor să se
atingă, formând o construc ie asemănătoare literei „X” sau semnului „+” (fig. 10).
Figura 10.
Bucla deschisă
Este o sec iune curbată a corzii, aflată la o distan ă oarecare de capete, în forma literei „
Distingem astfel
„vârful” buclei (ca un arc de cerc) și laturile buclei care pleacă dinspre vârf, una într-o p
rte și una în cealaltă
parte a acestuia (fig. 11). Segmentele nu se intersectează, adică nu formează o încrucișar
e, dar suprafe ele lor
pot intra în contact, atingându-se (paralele).
20

Figura 11.
Bucla închisă (ochiul)
Este un segment asemănător unui cerc închis. Se formează oriunde pe coardă prin intersec ia
acesteia cu ea
însăși. Vârful ochiului este arcul de cerc cel mai îndepărtat de încrucișarea firelor (fig. 1
Dacă laturile unei
bucle deschise se suprapun, se ob ine o buclă închisă.
Figura 12.

21

Ochi deasupra firului principal

Este acea buclă închisă în care partea activă (capătul liber) a corzii se află deasupra firul
i principal,
intersectându-l (fig. 13).
Figura 13.
Ochi sub firul principal
Este bucla închisă în care partea activă (capătul liber) se află sub cea principală (fig. 14)
Figura 14.
Desigur, un „ ochi sub firul principal” poate fi un „ ochi deasupra” dacă îl privim din part
ea opusă. Totuși, în
descrierea unor noduri, pentru a în elege algoritmul de realizare, pas cu pas, este
foarte important ca persoana
care dorește să înve e nodul respectiv să privească din aceeași parte din care privește cel c
face descrierea.
22

Gulerul
Este bucla deschisă care prinde între laturile sale un alt fir de coardă sau un obiect
(fig. 15).
Figura 15.
Colierul
O bucla închisă care îmbracă un alt fir de coardă sau un obiect se numește colier (fig. 16).
Figura 16.

23

Bucla fixă
Este o buclă din coardă, închisă de un nod situat diametral opus fa ă de vârful acesteia (fig
17). Mărimea ei
nu se schimbă în timpul activită ilor în care este implicată. Ajustarea ei se poate face doa
r prin desfacerea și
refacerea nodului.
Figura 17.
Bucla glisantă (la ul)
Este bucla închisă de un nod care permite reglarea mărimii acesteia în func ie de tipul so
licitării. Este
exemplul la ului simplu (nodul Glisant). Astfel, bucla poate fi micșorată sau mărită (fig.
18).
Figura 18.
Înfășurarea
Este segmentul sau ac iunea prin care capătul liber al corzii înconjoară complet un alt
fir de coardă sau un
obiect, până când ajunge pe aceeași parte cu firul principal (fig. 19). Obiectul poate f
i un inel, stâlp, trunchi
de copac, bară, traversă etc. În unele cazuri, capătul activ se intersectează cu el însuși și
rmează un colier.
24

În alte situa ii, deși ajunge pe aceeași parte de unde a plecat, acesta nu formează un och
i ci doar o
„încolăcire”.
Figura 19.
Răsucirea
Este elementul sau ac iunea prin care o buclă se rotește în jurul axei sale într-un sens o
arecare, păstrând firele
principale (laturile buclei) în aceeași pozi ie. Răsucirea simplă este atunci când bucla se
rotește cu 180o.
Când rotirea este de 360o sau mai mult, atunci răsucirea este dublă sau multiplă (fig. 2
0).
Figura 20.

25

Corpul principal al nodului (miezul)

Este ansamblul care cuprinde toate segmentele nodului, mai pu in coada, partea pri
ncipală a corzii și bucla
fixă formată de acesta - dacă este cazul (fig. 21).
Figura 21.
Axele nodului
Linia imaginară care trece prin mijlocul nodului și se suprapune aproximativ cu axa
longitudinală a firului
principal, este axa longitudinală. Linia care trece prin mijlocul nodului, perpend
icular pe axa longitudinală,
este axa transversală (fig. 22).
Figura 22.
Punctul de intrare
Este punctul din care coarda principală devine parte a corpului principal al nodul
ui (fig. 23). În cele mai
multe cazuri acesta este locul în care coarda se va rupe ca urmare a unei solicitări
prea mari pentru nodul și
coarda respectivă.
26

Figura 23.
Volumul
Fiecare nod are un volum, mai mare sau mai mic. Această caracteristică depinde în prim
ul rând de grosimea
materialului pe care este făcut, dar și de structura specifică (număr de segmente și felul
în care acestea sunt
așezate). Realizate pe un material de același tip și același diametru, unele noduri sunt
mai voluminoase decât
altele. Volumul unui nod nu este direct propor ional cu performan ele acestuia. Un v
olum mare nu înseamnă
neapărat și o rezisten ă asemenea.

3. Materialul pe care sunt realizate nodurile

Un element linear înnodat are performan e mai mari sau mai mici, în func ie de materialu
l din care este
confec ionat. Într-un fel se comportă o coardă împletită din cânepă și în alt fel o coardă di
intetice, o
bandă din piele, o basma sau mâneca unei cămăși. De asemenea, performan a depinde foarte mul
t de
grosimea corzii folosite. Fiecare material are un coeficient de elasticitate și de
întindere, precum și o textură
caracteristică care determină un anumit coeficient de frecare. Toate acestea afectea
ză for a de sus inere. De
exemplu, corzile din nailon alunecă mai ușor decât sforile din cânepă, corzile împletite din
polipropilenă sunt
mai rafinate și mai sub iri, dar mai rezistente. La același material, o coardă mai sub ire
cedează mai ușor
decât una mai groasă. Unele noduri se pretează doar la anumite tipuri de material (chi
ngă, sfoară, coardă
sintetică etc.). Fiecare material are o rezisten ă proprie la rupere. Aceasta se calcu
lează și se testează pe
bancuri speciale de probă, astfel încât solicitarea să fie făcută fără nici un nod. Orice nod
alizat pe orice tip
de material, reduce rezisten a acestuia la rupere. De exemplu, o coardă care rezistă l
a o for ă de tragere T, cu
un nod simplu pe ea va rezista la o for ă de T/2, adică 50% din T.

27

4. Mediul și condi iile

Temperatura, umiditatea, umezeala, razele UV, substan ele chimice, corpii străini ce
intră în contact cu
suprafa a corzilor, obiectul în jurul căruia este făcută legătura, to i acești factori afecte
erforman a
nodului. Greutatea sarcinii sus inute, șocul, alternan a întindere - destindere sau o so
licitare dintr-o direc ie
greșită, sunt alte condi ii care influen ează modul lui de func ionare.
Cele patru aspecte ale performan ei nodurilor
1. Siguran a nodului
Acest termen se referă la cât de bine stau laolaltă segmentele care compun nodul, fără să al
unece, să se
slăbească sau să se desfacă. Un nod sigur este acel nod în care există suficientă frecare înt
componentele
sale, astfel încât întreaga construc ie să rămână unitară și să reziste tendin ei de a se slă
e la o
solicitare corectă. Cu alte cuvinte, un nod nesigur este acela care se slăbește ușor iar
nod sigur este acela care
rămâne strâns în timpul folosirii.
Nodul Opt este unul dintre cele mai sigure noduri, pe când nodul Plat se află la pol
ul opus.
2. Rezisten a nodului
Rezisten a este capacitatea unui nod încărcat (solicitat) de a rezista la rupere, prec
um și gradul în care acesta
reduce rezisten a la rupere a corzii pe care este realizat. Puternic sau slab sunt
termeni relativi. Testele au
arătat că un nod Simplu pe o coardă reduce rezisten a la rupere a acesteia cu aproape 50
% , în timp ce
nodurile Opt și Fisherman Dublu - doar cu 20-25 %. Nodul Fluture (70 %), Coada vac
ii (60-65 %) și Bulin
(60 %) sunt exemple de noduri cu o rezisten ă medie.
Nu trebuie confundată rezisten a unui nod cu siguran a lui. Un nod rezistent se poate
slăbi sau desface, iar un
nod sigur se poate rupe.

3. Stabilitatea nodului

Stabilitatea se referă la gradul în care un nod își men ine forma în urma unei suprasolicităr
. Cu cât
componentele sale rezistă mai mult distorsionării și schimbării pozi iei, cu atât nodul este
mai stabil. Unele
noduri își păstrează forma chiar și când suprasolicitarea este foarte mare. Altele, își alter
forma chiar și
la o solicitare normală. Nodul Dublu Fishermann este considerat cel mai stabil, ia
r nodul Glisant - foarte
fragil. Celelalte noduri se află undeva între cele două pe o scară a stabilită ii.
28

Consecin ele instabilită ii

Dacă în urma unei suprasolicitări are loc o alterare a formei, nodul își pierde capacitate
a de a sus inere și
devine nesigur. El nu își mai men ine o unitate suficientă pentru a suporta o sarcină. Sun
t însă cazuri când o
nouă formă oferă avantaje.
Există tendin a de a se confunda stabilitatea cu siguran a nodului. Ambele sunt propri
etă i foarte importante
legate de comportamentul unui nod. În aparen ă no iunile sunt apropiate, dar în mod cert s
unt caracteristici
diferite. Stabilitatea nu este decât unul din aspectele siguran ei.

4. Punctul de rupere

Este locul în care materialul pe care este realizat nodul se va rupe atunci când sun
t întrunite condi iile
favorabile acestui lucru. De mai bine de o jumătate de secol există preocupări pentru
a stabili exact punctul
de rupere al diverselor noduri. Cercetările continuă și în ziua de azi, probabil și datori
tă faptului că au apărut
noi tipuri de materiale care se comportă diferit în compara ie cu fibrele naturale din
deceniul al cincilea al
secolului trecut. Totuși, au fost generate câteva reguli de bază care sunt valabile pe
ntru toate nodurile
realizate pe o fibră naturală, de exemplu sfoara din cânepă. Cea mai importantă este aceea
că ruptura apare în
acea sec iune a sforii care intră în nod, în locul în care începe să se abată de la linia dre
Adică la prima
curbă care apare pe cel mai încărcat segment. Acest segment este cel mai solicitat. În c
iuda a ceea ce se
credea înainte, fibra nu se rupe în punctele aflate pe segmentele ce compun propriu-
zis corpul nodului. Se
presupunea aceasta datorită numeroaselor încrucișări și înfășurări între care se dezvoltă for
care,
presare, frecare și implicit topirea materialului. Dar în realitate se produce o red
istribuire a for elor și chiar o
amortizare a lor.
În altă ordine de idei, este foarte ușor să se confunde punctul de intrare al corzii în no
d cu punctul de rupere.
La nodul Fishermann Dublu, de exemplu, punctul de rupere se află în mijlocul corpulu
i acestuia, pentru că
acolo se află prima curbă a celui mai încărcat segment. Până în acel punct firele principale
u se abat de la
linia dreaptă. La nodul Bulin însă (ca și la majoritatea nodurilor) prima curbă se află în pu
ctul de intrare,
imediat în afara corpului principal al nodului.

29

ETAPELE REALIZARII UNUI NOD

1. Alegerea nodului potrivit pentru activitatea dorită și a tipului de coardă corespun
zător
Așa cum am spus deja, fiecare nod se potrivește doar unor anumite aplica ii, precum și u
nor anumite tipuri
de materiale. Există noduri foarte bune pentru frânghii din cânepă, dar care sunt inefic
iente și chiar
periculoase atunci când sunt folosite pe corzi din fibre sintetice, tot așa cum unel
e noduri utilizate de
marinari sunt nepractice pentru alpiniști. De aceea, se recomandă documentarea preal
abilă, apoi alegerea
materialului și a nodului specific pentru activitatea dorită.
2. Realizarea propriu-zisă a nodului
Aceasta este o etapă foarte importantă și constă în aranjarea corzii conform unui algoritm
caracteristic
fiecărui nod, pentru a ob ine elementele lui specifice în ordinea corespunzătoare. Este
esen ial ca această fază
să fie stăpânită foarte bine. Pentru aceasta, singura cale este exersarea până la însușirea c
ctă a succesiunii
opera iilor, înso ită de vizualizarea din memorie a imaginii nodului respectiv. Astfel s
e dobândesc
deprinderile necesare executării lui chiar și cu ochii închiși. Uneori este nevoie de ob i
nerea rapidă a unui
nod, iar acest lucru poate fi vital. În astfel de situa ii nu este suficientă cunoaștere
a unui nod, ci și abilitatea
de a-l realiza corect, fără ezitări, uneori în condi ii de stres, întuneric, condi ii meteoro
ogice nefavorabile.
Singura recomandare pe care o fac este aceea de a exersa ori de câte ori este nece
sar, până la dezvoltarea
abilită ii de a executa opera iile corect, cursiv, fără ezitări și într-un timp relativ scurt

3. Finalizarea nodului

Doar realizarea elementelor unui nod, conform algoritmului specific, nu este suf
icientă pentru ca acesta să fie
utilizabil și performant. De aceea, se impune finalizarea nodului, care înseamnă aranj
area și strângerea lui.
Aranjarea nodului
Constă în așezarea tuturor segmentelor componente astfel încât ele să fie corect orientate u
nele fa ă de
celelalte, evitând răsucirile și încălecările suplimentare. Atunci când coarda este răsucită
tă în
interiorul nodului, se produc frecări și presiuni necorespunzătoare între segmente. Aces
t lucru afectează
rezisten a și stabilitatea nodului.
Strângerea nodului
Constă în eliminarea tuturor segmentelor slabe și a spa iului dintre ele, păstrând orientare
a corectă sau
corectată la faza anterioară. În cele mai multe situa ii strângerea se face prin tragerea
firelor principale și a
cozilor în direc ii opuse. Ca și în cazul unei aranjări defectuoase, un nod care nu este b
ine strâns devine
instabil și mai pu in rezistent, păr ile lui alunecă mai ușor și se desfac.
30
4. Securizarea (asigurarea) nodului
Se face prin realizarea unui nod adi ional (de obicei un nod Simplu) pe cozile cel
ui de bază și în jurul firului
principal sau a buclei ob inute. Ac iunea are ca scop prevenirea deformării și a desface
rii nedorite a nodului
de bază. Se apelează la această măsură suplimentară mai ales la nodurile cu stabilitate redu
să și atunci când
corzile sunt din fibre sintetice, alunecoase sau rigide.
5. Verificarea.
După realizarea oricărui nod se face o inspec ie a acestuia, pentru a verifica dacă este
corect executat, aranjat,
strâns și eventual securizat. Dacă se constată nereguli de orice natură, acestea se elimină,
chiar dacă nodul
trebuie desfăcut și apoi refăcut.
DOMENIILE DE UTILIZARE ALE NODURILOR
Orice activitate în care sunt implicate sfori, frânghii, corzi, cordeline, șnururi, ch
ingi sau alte elemente
lineare flexibile, reprezintă domenii de utilizare și a nodurilor. Iată câteva exemple:
alpinism, escaladă,
speologie, canioning (coborâre pe canioane), camping, cercetășie, opera iuni de salvare,
alpinism utilitar-
industrial, construc ii, naviga ie, pescuit, activită i gospodărești.
În această carte, sunt prezentate domeniile de utilizare, precum și anumite activită i spe
cifice fiecărui nod în
parte.
NO IUNI SUPLIMENTARE
Pentru a ușura lectura și utilizarea lucrării de fa ă, redau mai jos o serie de termeni și n
o iuni folosi i în
prezentarea și descrierea nodurilor:
UIAA
UIAA este o federa ie interna ională pentru sporturile montane, în principal alpinism și e
scaladă, domenii în
care organiza ia are exper i consacra i. A fost înfiin ată în 1932 la poalele Mont Blanc-ului
în sta iunea
franceză Chamonix, sub denumirea „ Union Internationale des Associations dÀlpinism”, car
e s-a păstrat
până în zilele noastre. Traducerea din limba franceză este „Uniunea Interna ională a Asocia i
r de
Alpinism”.
Este recunoscută de Comitetul Olimpic Interna ional și are sediul la Berna, în Elve ia.
Organiza ia joacă cel mai important rol în implementarea normelor de securitate în alpin
ism și escaladă.
Toate echipamentele folosite în aceste activită i, dar și în speologie și canioning, trebuie
să poarte eticheta ce
confirmă certificarea UIAA. Sunt singurele etichete de siguran ă recunoscute în toată lume
a. Aceasta
31

deoarece federa ia are o comisie care impune un set de standarde de siguran ă, care tr
ebuie respectate de
către to i producătorii de echipament de alpinism și escaladă.
Carabiniera
Este o verigă metalică prevăzută cu o clapetă cu arc. Clapeta se deschide spre interiorul
verigii. Este folosită
ca element de legătură în toate activită ile în care sunt implicate corzile. Are diferite fo
rme și mărimi (fig.
24). Există carabiniere ovale, trapezoidale, în formă de pară. Materialele folosite sunt
de la o el până la aliaje
ușoare, antioxidante și foarte rezistente (duraluminiu, titan).
Figura 24.
Carabiniera HMS
Este o carabinieră ovală de tip „ pară”, cu o rază mai mare la una din părţi, prevăzută cu un
de
asigurare a clapetei, cu scopul de a nu se desface întâmplător (fig. 25). Sistemul de
siguran ă constă în
ansamblul clapetă cu filet exterior (șurub) + tub cu filet interior (piuli ă). Prin înșuruba
re spre partea lată și
fixă a carabinierei, piuli a fixează clapeta, împiedicând deschiderea nedorită a acesteia.
Acest tip de carabinieră mai poartă și denumirea de „carabinieră HMS”, de la nodul cu același
nume, care nu
func ionează decât împreună cu aceasta.
Nu orice carabinieră cu siguran ă este tip HMS, deși poate fi prevăzută cu același sistem de
locare a
clapetei. Diferen a poate consta în formă. Carabiniera HMS este doar aceea cu forma de
pară, nu și cele cu
formă trapezoidală sau cu ambele capete de aceeași mărime (rază).
32

Figura 25.
Hamul
Este un ansamblu format în principal din chingi și catarame, destinat sus inerii corpu
lui că ărătorului sau
speologului într-o coardă sau într-un punct fix. Este de fapt o centura de siguran ă prevăzu
tă și cu bucle
pentru coapse (fig. 26). Printre practican ii din România ai acestor activită i s-a popu
larizat termenul de
„ ham”. Pentru legarea corzii, centura este prevăzută cu bucle foarte rezistente din chi
ngă, situate aproape de
centrul de greutate al corpului. Se comercializează în diferite mărimi, fixe sau regla
bile. Pentru copii există
hamuri speciale care au în plus un ansamblu de chingi, asemănător unei veste, care sus i
ne și partea
superioară a corpului (fig. 27).
Figura 26.
33

Figura 27.
Legarea în coardă
Este ac iunea de a conecta coarda la ochiurile de legare ale hamului, printr-un no
d. Scopul legării în coardă
este de a proteja alpinistul sau speologul împotriva căderilor în gol, prin tehnici de
asigurare specifice. Se
efectuează înainte de a întreprinde orice tip de deplasare pe stâncă (la suprafa ă sau într-o
eră), precum și
pe orice teren vertical sau înclinat unde există posibilitatea de a cădea spre baza ac
estuia.
Rapelul
Rapelul este coborârea controlată pe una – două corzi ancorate într-un punct superior. Teh
nicile moderne de
rapel presupun folosirea unor dispozitive speciale. Odinioară, pionierii alpinismu
lui efectuau rapelul folosind
frecarea dintre corzi și propriul corp, evident protejat de haine rezistente la ab
raziune, de exemplu din doc.
Dispozitivul de rapel
Este un dispozitiv mecanic folosit pentru efectuarea unui rapel. Acesta se atașează
la ham. Prin frecarea
corzii (corzilor) cu elementele dispozitivului se poate controla fără efort viteza d
e coborâre. Se mai numește
„ coborâtor” și există mai multe tipuri, unele fiind folosite și pentru asigurare (fig. 31).
(Vezi și „Dispozitiv
de asigurare”)
34

Pitonul
Este un element metalic de diferite mărimi și forme care poate fi introdus și fixat în f
isurile stâncii. La
capătul care rămâne în exterior, este prevăzut cu o ureche sau un inel, la care se poate a
tașa o carabinieră sau
prin care se poate trece coarda pentru rapel (fig. 28). Servește la asigurarea alp
iniștilor sau speologilor în
timpul ascensiunii sau coborârii unui pasaj vertical. În că ărarea artificială el folosește ș
a mijloc de
înaintare ori echilibru. În escaladă și speologie se preferă pitonul de expansiune, numit
SPIT (fig. 29). Acesta
este, de fapt, un conexpand. Plasarea lui presupune forarea prealabilă a stâncii cu
un burghiu, urmată de
montarea SPIT-ului în orificiul creat. La unele tipuri se introduce mai întâi un amest
ec chimic care se
întărește, contribuind la cimentarea pitonului. Cu ajutorul unei piuli e se montează apoi
o ureche metalică la
exterior. Este foarte rezistent, poate fi bătut oriunde pe stâncă solidă, nu are nevoie
de fisuri. Criticile acestui
sistem sunt doar de natură etică sau, discutabil, de natură ecologică. Spun că este discut
abil aspectul ecologic
deoarece, în opinia personală, nu numai orice tip de piton, dar și orice activitate ce
afectează starea ini ială a
naturii - în general și a stâncii - în special, sunt susceptibile din acest punct de ved
ere.
Figura 28.
35

Figura 29.
Punct fix
Este un loc stabil, sigur și rezistent, unde se poate lega capătul corzilor pentru e
fectuarea unor manevre.
Poate fi constituit din pitoane, SPIT-uri, trunchiuri de copaci, col uri de stâncă, ba
re metalice, balustrade,
piloni, stâlpi etc.
Amarare
Este un termen folosit mai mult în speologie și poate fi definit ca un ansamblu form
at din cel pu in două
puncte fixe independente, una sau mai multe corzi și nodurile pentru atașarea acesto
ra la aceste puncte.
Amararea (uneori se folosește și termenul „ amaraj”) este locul de plecare, pe coardă, de
sus în jos, pentru
echiparea verticalelor sau alte opera iuni, dar reprezintă și ac iunea întreprinsă pentru ac
easta. Totodată, este
locul de maximă siguran ă și se acordă o aten ie deosebită realizării lui.
Ancorare (fixare)
Este un termen oarecum asemănător amarării. În această carte este folosit pentru a desemna
atașarea corzilor
la un punct fix, fie că este în partea superioară, fie că este la baza unei verticale. P
oate fi o amarare sau pur și
simplu fixarea la sol a unei corzi care vine de la un scripete, pentru a-l bloca
.
Coarda fixă
Este o coardă fixată într-un punct superior (amarare). Poate fi folosită pentru diverse
scopuri: coborâre,
urcare, ridicarea unei sarcini sau persoane. În alpinismul de mare altitudine corz
ile fixe reprezintă un mijloc
de asigurare în timpul ascensiunii. Uneori sunt prevăzute cu o serie de bucle fixe u
tilizate ca trepte de
înaintare, prize de mână sau puncte de atașare.
36

Blocatorul mecanic
Este un dispozitiv confec ionat din aliaje ușoare, folosit pentru urcarea pe o coardă
fixă, în speologie,
alpinism utilitar, alpinism expedi ionar, opera iuni de salvare (fig. 30). Au propri
etatea de a glisa pe coardă
într-un sens (în sus) și de a se bloca dacă sunt trase în celălalt sens (în jos).
Figura 30.
Asigurarea
Este o manevră complexă folosită în alpinism și speologie. Constă, în esen ă, în prevenirea ș
unei
eventuale căderi, prin ajustarea lungimii corzii dintre persoana care asigură și cea c
are este asigurată, precum
și frânarea corzii atunci când partenerul cade sau atunci când acesta dorește, la un momen
t dat, să rămână
suspendat, pentru odihnă sau alte ac iuni. Manevra este complexă, include multe elemen
te și nu insist în
descrierea ei.
Dispozitivul de asigurare
Este dispozitivul folosit în alpinism și speologie (ori activită i similare), prin care
se trece coarda dinspre
partenerul care trebuie asigurat. Este atașat la hamul celui care asigură sau la un
punct fix rezistent. Cel care
asigură controlează lungimea corzii desfășurate, iar dacă trebuie să oprească o cădere a cele
lte persoane o
poate face ușor, folosind frecarea corzii de elementele dispozitivului, pentru a f
râna. În cele mai multe
cazuri, dispozitivele de asigurare pot fi utilizate și pentru rapel (fig. 31).
37
Figura 31.
Autoasigurarea
Este un termen folosit în alpinism sau alte activită i similare, care constă în fixarea pr
opriului corp la un
punct fix sigur și rezistent, astfel încât persoana respectivă să fie independentă de coarda
de asigurare. Pentru
aceasta se utilizează o buclă de autoasigurare (lonjă - pentru speologi) sau se apelea
ză la un segment scurt
din coardă, între ham și punctul fix, folosind un nod de autoasigurare.
Bucla de autoasigurare
Este o buclă din coardă sau din chingă, ce are un capăt atașat la hamul alpinistului sau s
peologului, iar
celălalt capăt atașat (cu ajutorul unei carabiniere) la un punct fix. Astfel, se ob ine
independen a fa ă de
coarda de asigurare, fapt ce permite folosirea în siguran ă a ambelor mâini pentru diver
se manevre.

38

NODURI DE OPRIRE
Nodurile de oprire (opritoare) sunt acele noduri care se fac la capătul corzilor c
u scopul de a opri trecerea
nedorită a acestora prin diverse dispozitive. Este vorba despre dispozitive de asi
gurare, de rapel sau scripe i
folosi i în sisteme de coborâre/ridicare a materialelor sau a persoanelor accidentate.
De asemenea, nodurile
de oprire sunt utile în alpinism, dar mai ales în speologie, atunci când se efectuează r
apeluri în zone
necunoscute, când capetele de jos ale corzilor nu ating sau nu se ştie dacă ating o pl
atformă pe care se poate
sta în picioare fără ajutorul mâinilor. Astfel, se evită căderea accidentală a alpinistului s
u speologului care
nu observă la timp că se află la capătul corzilor.
Nodurile opritoare prezentate în această carte pot avea și alte aplica ii. Acest lucru v
a fi men ionat atunci
când este cazul. Cele mai cunoscute sunt : Nodul Simplu, Nodul simplu între două fire,
Nodul Simplu cu
dublă înfășurare, Nodul Călugărului, Nodul Opt simplu, Nodul Stoper, Nodul Franciscan, Nodul
Stevedore,
Nodul Scoicarului, Pumnul de maimu ă.
NODUL SIMPLU

Acesta este cel mai simplu nod şi probabil de aceea cel mai des folosit. Este nodu
l pe care toţi îl învăţăm la
vârste foarte mici. Nu este un nod rezistent. Făcut pe un singur fir, reduce cu 50%
rezistenţa la rupere a
corzii. De aceea, nu se foloseşte în situaţii în care se prevăd solicitări mari. Este greu d
e desfăcut, uneori
imposibil, după ce a fost supus unor tensiuni foarte mari. Totuşi, în timpul unor acti
vităţi, mai ales când sunt
folosite corzi cu diametrul mare şi foarte rigide, nodul simplu se poate slăbi de la
sine, până la desfacerea lui
totală.
Alte denumiri :
Nodul „Peste mână” – termen folosit de către vorbitorii de limbă engleză. Denumirea origina
„ Overhand knot” și se pronun ă aproximativ „ ou-văr-hend not” ( overhand = peste mână ; knot
nod).
39

„Nodul degetului mare” – nume cunoscut tot de către vorbitorii limbii engleze. Denumirea
în
această limbă este „ Thumb knot” (se pronun ă aproximativ „ tamb not”) unde thumb = degetul m
de la mână, iar knot = nod.
Domenii de utilizare ale nodului Simplu: diverse.
Aplica ii ale nodului Simplu:
 Pentru că nu este rezistent şi se poate desface, nodul Simplu în sine se foloseşte doar în
următoarele
situa ii:
Ca element auxiliar pentru realizarea altor noduri, de exemplu Coada vacii, Nodu
l Plat, Fisherman
și altele;
Pentru securizarea altor noduri împotriva alunecării sau desfacerii accidentale. Une
le noduri au
proprietatea de a aluneca şi de a se desface în timpul unor solicitări complexe sau de
durată, ori după
mai multe cicluri tensionare - relaxare. Pentru a rezolva această problemă, se recom
andă ca nodurile
respective să fie asigurate cu un nod Simplu, care prinde în interiorul său coarda sau
bucla
principală. Nodul de asigurare se face cu capătul liber care rămâne după realizarea nodulu
i respectiv
(cu coada sau cozile acestuia);
Ca nod de oprire la capătul corzilor fixe, pentru evitarea trecerii nedorite a cor
zii prin dispozitive de
coborâre, de asigurare sau scripe i.
Realizarea nodului Simplu:
Pasul 1: se realizează o buclă închisă deasupra firului principal (fig. 32).
Figura 32.
40

Pasul 2: capătul liber se introduce în ochiul format, pe sub acea latură a buclei care
se află în prelungirea
firului principal (fig. 33, fig. 34).
Figura 33.
Figura 34.
Pasul 3: se strânge şi se aranjează nodul, trăgând de ambele fire (coada și firul principal)
în direcţii opuse,
dinspre nod spre exterior (fig. 35, fig. 36, fig. 37).
41
Figura 35.
Figura 36.
Figura 37.
Greșeli posibile:
Fiind cel mai simplu nod cunoscut, singura eroare care poate apărea în realizarea lu
i este să nu fie suficient
de strâns, ceea ce poate duce la desfacerea nedorită a acestuia.
Avantaje:
Este foarte simplu de realizat.

42

Dezavantaje:
Nu rezistă la sarcini mari;
Alunecă spre capăt şi se poate desface accidental atunci când coarda este rigidă sau are d
iametrul
mare;
Sub greutate mare, se strânge prea tare şi nu mai poate fi desfăcut, cu atât mai mult cu
cât firul este
mai subţire;
Folosit ca atare, nodul propriu - zis nu are foarte multe aplica ii.
Aspecte tehnice:
Nodul Simplu reduce cu 50% rezistenţa la rupere a corzii (firului) pe care este făcu
t.
Securizarea unui nod oarecare cu ajutorul nodului Simplu:
Pasul 1: după realizarea nodului respectiv, de exemplu nodul ”Coada vacii”, capătul libe
r rămas se înfăşoară
în jurul firului principal. Astfel se formează un colier în jurul firului principal (f
ig. 38).
Figura 38.
Pasul 2: se introduce capătul liber prin ochiul format în jurul firului principal, a
stfel încât să formeze un nod
Simplu (fig. 39).
43

Figura 39
Pasul 3: se strânge nodul Simplu creat și se reglează pozi ia lui, astfel încât acesta să fie
cât mai aproape de
nodul principal pe care îl securizează (fig. 40).
44

Figura 40.
NODUL SIMPLU ÎNTRE DOUĂ FIRE.

Nodul Simplu se poate realiza şi între două capete de coardă (cordelină) care prind între el
e un obiect. Pot fi
capetele a două corzi diferite sau capetele aceleiași corzi. Acest nod însă nu are nici
o utilizare, pentru că se
desface de la sine. El este folosit doar ca un pas pentru realizarea altor legătur
i, de exemplu Nodul Plat sau
funda șireturilor de la pantofi.
Realizarea nodului Simplu între două fire:
Pasul 1: se încrucişează cele două fire de coardă sau cordelină care înconjoară obiectul (fig
1).
45

Figura 41.
Pasul 2: unul din capete se înfăşoară o dată în jurul celuilalt, până ajunge în poziţia iniţi
2, fig. 43).
Figura 42.
Figura 43.
46

Pasul 3: se trag cele două capete în direcţii opuse, până când corzile se strâng în jurul obi
ului (fig. 44, fig.
45).
Figura 44.
Figura 45
Avantaje și dezavantaje:
Deși extrem de simplu, nu poate fi folosit ca atare, deoarece se desface de la sin
e. Totuși, reprezintă un pas
intermediar în realizarea altor noduri sau legături, de exemplu a nodului Plat.

47

NODUL SIMPLU CU DUBLA ÎNFĂȘURARE

Se folosește atunci când se impune un nod opritor cu volum ceva mai mare decât un nod
Simplu. De fapt, nu
este altceva decât o îmbunătă ire a acestuia din urmă. De asemenea, el constituie una din fa
zele de realizare a
nodului Chirurgului (vezi capitolul „NODURI DE ÎMBINARE”).
Domenii de utilizare ale nodului Simplu cu dublă înfășurare: diverse.
Aplica ii ale nodului Simplu cu dublă înfășurare:
Ca nod de oprire la capătul corzilor sau frânghiilor, pentru a evita trecerea nedori
tă prin anumite dispozitive
(scripe i, coborâtoare).
Realizarea nodului Simplu cu dublă înfășurare:
Pasul 1: se execută un nod Simplu, fără a se strânge (fig. 46).
Figura 46.
Pasul 2: se înfășoară capătul liber în jurul buclei formate (fig. 47).
48

Figura 47.
Pasul 3: se strânge bine nodul, trăgând de ambele fire în direcţii opuse, până când cele două
unt
alăturate și paralele (fig. 48, fig. 49, fig. 50).
Figura 48.
Figura 49.
49

Figura 50.
NODUL CĂLUGĂRULUI

Nodul Călugărului nu este altceva decât un nod Simplu cu multiplă înfășurare. Nu are altă uti
ate în afara
celei de nod opritor.
Domenii de utilizare ale nodului Călugărului: speologie, alpinism, alpinism utilitar
, naviga ie, săli de
sport, opera iuni de salvare.
Aplica ii ale nodului Călugărului:
Ca nod de oprire la capătul corzilor sau frânghiilor, pentru a evita trecerea nedori
tă prin anumite
dispozitive (scripe i, coborâtoare);
Pentru a adăuga greutate capătului unei frânghii, de exemplu în sălile de sport.
Realizarea nodului Călugărului:
Pasul 1: se execută un nod Simplu, fără a se strânge (fig. 51).
50
Figura 51.
Pasul 2: capătul liber al corzii se mai înfăşoară de 2-3 ori în jurul buclei formate (fig. 5
2).
Figura 52.
Pasul 3: se strânge bine, trăgând de ambele fire în direcţii opuse, până când înfășurările su
și
alăturate (fig. 53, fig. 54, fig. 55).
Figura 53.
51

Figura 54.
Figura 55.
NODUL OPT SIMPLU

Se numeşte aşa deoarece are forma cifrei „8”. Nodul Opt făcut pe un singur fir de coardă est
e baza realizării
nodului Opt dublu. El ca atare nu are nici o utilitate decât atunci când este făcut la
capătul unei corzi, ca nod
de oprire.
Alte denumiri: Dublu Stoper.
Domenii de utilizare ale nodului Opt simplu: alpinism, escaladă, speologie, alpini
sm utilitar, canioning,
naviga ie, camping, opera iuni de salvare, construc ii.

52

Aplica ii ale nodului Opt simplu:

Nod de oprire la capătul corzilor;
Este baza de plecare pentru legarea în coardă;
 Este baza de plecare pentru ancorarea corzii în jurul unui obiect (copac, bare met
alice, balustrade);
Legarea a două corzi;
Baza realizării unui nod Opt dublu prin urmărire;
Realizarea nodului Opt simplu:
Pasul 1: se creează o buclă închisă, prin suprapunerea capătului liber PESTE firul princip
al (ochi deasupra
firului principal – fig. 56).
Figura 56.
Pasul 2: din această poziţie, se trece capătul liber pe SUB firul principal, formând un
guler în jurul acestuia
(fig. 57).
53

Figura 57.
Pasul 3: se încrucișează capătul PESTE latura cea mai apropiată a buclei închise formate la
pasul 1, apoi se
trece PRIN aceasta (fig. 58, fig. 59).
Figura 58.
54

Figura 59.
Pasul 4: se strânge nodul, dar numai dacă este folosit ca opritor. Pentru aceasta se
trag firele care ies din nod,
respectiv firul principal și capătul, în acelaşi timp, în direcţii opuse (fig. 60, fig. 61).
Pentru realizarea unui
Opt prin urmărire, nodul Opt simplu nu se strânge în această etapă.
Figura 60.
Figura 61.
Pentru a reţine mai bine paşii, trebuie să vă amintiţi succesiunea cuvintelor cheie: PESTE
– SUB – PESTE -
PRIN.
55

Pentru a îmbina capetele a două corzi, execuţia este aceeaşi, numai că, în loc de unul, avem
de această dată
două fire puse cap la cap (fig. 62, fig. 63). Atenţie: capetele celor două corzi trebu
ie să fie la acelaşi nivel iar
cozile nodului să fie suficient de lungi (cel pu in de zece ori diametrul celei mai
groase corzi). Această
variantă am prezentat-o pe larg în capitolul „Noduri de îmbinare a două corzi”, sub denumire
a „Nodul Opt
pe două fire”
Figura 62.
Figura 63.
Un mod mai practic de a face un nod Opt simplu este următorul:
Pasul 1: se creează o buclă deschisă ca în figura 64.
56

Figura 64.
Pasul 2: cu o mână se ţin fixe şi paralele cele două laturi, iar cu cealaltă se răsuceşte buc
cu 360 de grade
(fig. 65, fig. 66). În imaginile care urmează, rotirea se face în sensul acelor de cea
s, dar sensul nu contează.
Figura 65.
57

Figura 66.
Pasul 3: se introduce capătul liber prin ochiul format, dar peste cele două încrucișări (f
ig. 67). O greșeală
frecventă este introducerea firului în buclă prin partea opusă, fără să treacă peste cele dou
ersectări,
ob inându-se doar un nod Simplu (fig. 68).
Figura 67.
58

Figura 68.
Pasul 4: se strânge nodul dacă este folosit ca opritor.
Greşeli posibile:
Coada nodului nu este suficient de lungă, adică aproximativ de o palmă sau de zece ori
diametrul
corzii. În această situa ie, există riscul ca nodul să alunece spre capăt și să se desfacă. E
itua ii
când lungimea cozii trebuie să fie foarte lungă, de exemplu atunci când se dorește realiza
rea unui
nod Opt dublu sau Opt prin urmărire;
La pasul 3, înainte de a fi introdus în buclă, capătul liber mai trece o dată peste firul
principal, făcând
un drum mai lung decât cel necesar. În acest caz se ob ine nodul Nouă.
Avantaje:
Este simplu de făcut;
Este mai rezistent decât nodul Simplu;
Reprezintă bază pentru obţinerea altor noduri;
Folosit ca opritor, este mai eficient decât nodul Simplu, pentru că este mai volumin
os.
După folosire, se desface mai uşor decât nodul Simplu.

59

Dezavantaje:
Necesită mai multă atenţie la realizare;
Necesită mai multă coardă decât nodul Simplu.
Importan a nodului Opt în alpinism, escaladă, speologie și canioning
Dacă sunteţi un căţărător începător şi nu puteţi ţine minte sau învăţa decât un nod, atunci n
acela pe care trebuie să-l cunoaşteţi foarte bine. Atât de bine încât să-l puteţi face cu och
chişi, în toate
variantele sale. Fără îndoială, este cel mai important nod folosit în alpinism, escaladă, sp
eologie și canioning.
Nodul Opt dublu, prezentat în această carte în alt capitol, este singurul nod de legar
e în coardă acceptat de
Uniunea Internaţională a Asociaţiilor de Alpinism (UIAA).
Istoria nodului „Opt” a început odată cu apariţia corzilor moderne, cu toroane şi manta, înlo
uind vechiul
nod Bulin de legare în coardă. Acesta din urmă nu mai satisfăcea cerinţele de securitate,
deoarece noile corzi
aveau suprafa a mai netedă, iar segmentele nodului alunecau mai ușor, ceea ce putea du
ce la accidente.
Odată cu îmbunătăţirea echipamentului au crescut şi performanţele, implicit riscurile. Gradul
de dificultate al
traseelor abordate fiind mai mare, frecvenţa crescută a căderilor în coardă era iminentă. As
tfel, nodul Bulin
nu mai îndeplinea nici criteriile de rezisten ă. De aceea, a fost înlocuit cu nodul Opt
dublu care reduce mai
pu in rezisten a corzii la rupere.
Nodul Opt are o utilizare aproape universală, poate fi făcut la capetele unei corzi
dar şi în orice alt loc al
acesteia, este folosit pentru legare în coardă, pentru ancoraje, legarea a două corzi,
asigurare, autoasigurare,
opritor. Se foloseşte în multe alte domenii de activitate: navigaţie, speologie, canio
ning, alpinism utilitar,
operaţiuni de salvare, construcţii şi altele.

60

NODUL STOPER

Nodul Stoper este asemănător nodului Simplu. Pe lângă funcţia de opritor, acesta este şi baz
a de realizare a
nodului Fisherman dublu, prezentat în paginile următoare.
Domenii de utilizare ale nodului Stoper: alpinism, speologie, alpinism utilitar,
camping, naviga ie,
construc ii.
Aplica ii ale nodului Stoper:
Ca nod opritor la capătul unei frânghii sau corzi;
Constituite baza pentru realizarea nodului Fisherman dublu.
Realizarea nodului Stoper :
Pasul 1: se formează o buclă deschisă la capătul corzii (fig. 69).
Figura 69.
61

Pasul 2: capătul liber se înfăşoară complet de două ori în jurul corzii principale, dinspre b
clă spre capătul
opus al corzii (fig. 70, fig. 71).
Figura 70.
Figura 71
Pasul 3: capătul liber se introduce (dinspre coardă) prin ochiul dublu format de buc
la iniţială şi cele două
înfăşurări (fig. 72).
62

Figura 72.
Pasul 4: se strânge nodul trăgând de capăt și de firul principal în direcţii opuse (fig. 73,
ig. 74, fig. 75).
Figura 73.
63
Figura 74.
Figura 75.
64

NODUL FRANCISCAN

Acesta nu numai că are rolul de opritor, dar asigură şi adăugarea unei minime greutăţi la ca
pătul unei corzi
suspendate, pentru ca aceasta să stea întinsă şi să uşureze urcarea cu blocatoare mecanice, î
speologie sau
alpinism utilitar. De asemenea, greutatea din capăt ajută atunci când coarda trebuie a
runcată de sus, mai ales
dacă bate vântul.
Există unele confuzii legate de numele acestui nod, nume care diferă de la o breaslă l
a alta sau în funcţie de
scopul lui. De multe ori este întâlnit cu denumirea de nodul Călugărului, deşi este diferi
t de acesta. De
exemplu, denumirea „nodul Călugărului” în loc de „Franciscan” este adoptată de către marinari
de către
silvicultori, atunci când scopul nodului este de a îngreuna capătul frânghiei care trebu
ie aruncată de pe
ambarcaţiune spre ţărm, ori peste o ramură de copac.
Alte denumiri: Nodul de îngreunare a corzii.
Domenii de utilizare ale nodului Franciscan: naviga ie, construc ii, silvicultură, mai
rar în speologie și
alpinism utilitar.
Aplica ii ale nodului Franciscan:
Ca nod opritor la capătul unei corzi sau frânghii care trece printr-un scripete;
Îngreunarea capătului unei corzi sau frânghii suspendate sau care trebuie aruncată dintr
-un loc în
altul.
Realizarea nodului Franciscan:
Pasul 1: se formează o buclă deschisă la capătul corzii (fig. 76).
65
Figura 76.
Pasul 2: cu capătul liber se face o înfăşurare completă în jurul corzii principale, astfel în
să formeze un
colier în jurul acesteia. Bucla deschisă iniţială se transformă acum în una închisă (fig. 77)
Figura 77.
Pasul 3: cu capătul liber se mai fac 3-5 înfăşurări în jurul buclei închise, spre vârful aces
a (fig. 78).
66

Figura 78.
Pasul 4: capătul liber se introduce în bucla iniţială (fig. 79, fig. 80).
Figura 79.
67

Figura 80.
Pasul 5: inând capătul cu o mână, se trage de coarda principală cu cealaltă mână, pentru a s
nodul (fig.
81, fig. 82).
68

Figura 81.
Figura 82.

69
Avantaje:
Folosit ca nod opritor, are avantajul că este mai voluminos, ceea ce îl face mai efi
cient în cazul
utilizării unui dispozitiv (scripete) mai mare;
Fiind și mai greu, nodul Franciscan poate fi folosit și pentru a îngreuna capătul corzii
atunci când
este nevoie de acest lucru.
Dezavantaje: necesită mai multă coardă decât alte noduri opritoare.
NODUL STEVEDORE

Pronun ia aproximativă: „ ste-vă-door”.

Denumirea acestui nod provine din limba spaniolă sau portugheză veche, limbi în care „ s
tevedore”, citit ca în
limba română, înseamnă muncitor necalificat în port (hamal, docher). Acum, în aceste limbi s
unt folosite
cuvintele „ estebador” în spaniolă şi „ estivador” în portugheză. Termenul a pătruns însă şi
prin intermediul marinarilor, cu pronunţia evident schimbată. Există şi sinonime precum:
„ docker” în Marea
Britanie şi „ longshoreman” (de la „ man along the shore ”) în Canada şi S.U.A. Toate aceste
uvinte se referă
la oamenii care prestează diverse munci în porturi, mai ales încărcarea şi descărcarea mărfur
lor.
Revenind la nodul Stevedore, se pare că era folosit pe vremuri de către aceşti lucrători
în porturi cu scopul de
a împiedica trecerea nedorită a capetelor frânghiilor prin scripeţii folosiţi la ridicarea
mărfurilor. Ei foloseau
scripeţi de mari dimensiuni şi se pare că acesta era nodul potrivit, fiind mai volumin
os decât celelalte
opritoare cunoscute de ei.
O altă ipoteză este aceea că, prin anul 1890, compania C.W. Hunt Company a vândut frânghii
cu denumirea
„Stevedore”, denumire adoptată imediat de către dicţionare, manuale, cărţi de inginerie şi ch
de jargonul
marinăresc al vremii.
Alte denumiri: Nodul docherului.
Domenii de utilizare ale nodului Stevedore: construc ii, munci portuare.
70

Aplica ii ale nodului Stevedore: împiedicarea capătului unei frânghii de a trece prin di
spozitive precum
scripetele.
Realizarea nodului Stevedore:
Pasul 1: capătul liber se lasă mai lung decât la alte noduri de oprire şi se duce peste
firul principal până se
formează o buclă închisă (fig. 83).
Figura 83.
Pasul 2: se duce capătul liber prin spatele firului principal (fig. 84).
Figura 84.
71

Pasul 3: se aduce capătul liber din nou în faţă, peste firul principal (fig. 85).
Figura 85.
Pasul 4: se repetă pașii 2 și 3 (fig. 86).
Figura 86.
Pasul 5: se introduce capătul liber prin bucla iniţială (fig. 87).
72

Figura 87.
Pasul 6: se trage de capătul corzii şi de coardă în direcţii opuse, pentru a strânge nodul (
fig. 88, fig. 89, fig.
90).
Figura 88.
73
Figura 89.
Figura 90.
74

Observaţi că toate înfăşurările de la paşii 2, 3 și 4 se fac dinspre bucla iniţială înspre fi

ipal, adică
spre capătul celălalt al corzii. Abia după aceea capătul liber se întoarce spre buclă (pasul
5), pentru a finaliza
nodul. Astfel, se diferenţiază clar de nodul Franciscan unde înfăşurările se fac înspre vârfu
uclei, adică spre
același capăt de la care s-a pornit. De asemenea, observaţi că în ciuda asemănării cu nodul S
oper, la final
capătul liber se introduce doar prin bucla iniţială, trecând peste, nu și prin înfăşurările d
rul firului
principal.
Avantaje: volum suficient de mare pentru oprirea trecerii corzii sau frânghiei pri
ntr-un scripete.
Dezavantaje: necesită mai multă coardă.
NODUL SCOICARULUI

Nodul Scoicarului nu este altceva decât un nod Simplu care strânge o buclă în interiorul
său, iar capătul liber
rămas este introdus în acea buclă.
Denumirea originală a acestui nod este „ Ashley’s stopper knot” (nodul stoper al lui Ash
ley), fiind vorba de
Clifford W. Ashley, autorul celebrei lucrări „ The Ashley’s book of knots” (Cartea de no
duri a lui Ashley).
Acesta a descoperit nodul prin 1910. De atunci îi poartă numele, deşi el l-a numit „ Oys
terman’s Knot”, de la
„ oyster”, care în limba engleză înseamnă scoică sau stridie, plus „ man”, care înseamnă om s
De
fapt, Ashley a încercat să copieze un nod pe care îl văzuse pe o corabie de pescari de s
tridii, pe coastele
statului american Massachussets.
Alte denumiri: Nodul opritor Ashley, Nodul stoper Ashley, Nodul Oyster (Scoică).
Domenii de utilizare ale nodului Scoicarului: naviga ie, construc ii.
Aplica ii ale nodului Scoicarului: se folosește ca nod opritor la capătul unei corzi s
au frânghii.
Realizarea nodului Scoicarului:
Pasul 1: se realizează o buclă deschisă (fig. 91).
75

Figura 91.
Pasul 2: cu capătul liber se realizează un nod Simplu care să prindă în interiorul său firul
principal al corzii
(fig. 92).
Figura 92.
Pasul 3: capătul liber se introduce în bucla iniţială (fig. 93).
76

Figura 93.
Pasul 4: se trage pe rând, întâi de firul principal – pentru a strânge bucla, apoi de capătu
l liber – pentru a
finaliza nodul (fig. 94, fig. 95, fig. 96).
Figura 94.
77

Figura 95.

Figura 96.
78
PUMNUL DE MAIMU Ă

Este ușor de în eles de ce acest nod se numește așa. Denumirea a fost dată de marinari, dato
rită asemănării cu
degetele strânse ale unei maimu e.
De asemenea, Pumnul de maimu ă este o construc ie asemănătoare unei mingi vechi de fotbal
sau volei,
aflată la capătul unei corzi. Este mai degrabă un nod ornamental decât unul practic. Tot
uși, în unele situa ii
poate fi folositor. A fost utilizat prima dată de către vechii marinari pentru a aru
nca o frânghie către ărm sau
către altă ambarca iune. Pentru că este voluminos și are o masă mai mare decât un nod oarecar
, poate fi
folosit și atunci când trebuie adăugată o greutate la capătul unui fir suspendat, pentru a
sta întins, mai ales
dacă bate vântul. În alpinism, în absen a altor solu ii și a echipamentului necesar, nodul ar
putea, în unele
situa ii, să înlocuiască nucile și frendurile. Acestea sunt niște dispozitive care se în epen
deliberat în
fisurile stâncii, cu scopul de a permite că ărătorului asigurarea sau înaintarea. Pentru că r
alizarea este
complexă, necesită multă coardă și timp, nodul se folosește foarte rar.
Curiozită i :
Pumnul de maimu ă era folosit și ca armă în încăierările din bodegi ale marinarilor din secol
al XIX-lea.
Aceștia purtau asupra lor sfori prinse în jurul mijlocului, sfori care aveau la capăt
câte un astfel de nod. De
obicei, în mijloc era fixată o bilă metalică sau o piatră, pentru mai multă greutate și impli
it mai multă for ă
de lovire. Probabil și din acest motiv are o astfel de denumire.
De asemenea, la sfârșitul aceluiași secol, nodul era prezent tot ca armă în luptele strada
le dintre bandele
rivale ale marilor orașe, mai ales în S.U.A.
Cu o utilizare mai pașnică, pentru că era folosit de marinari pentru a arunca frânghia d
e salvare între două
ambarca iuni, bila din sfoară a fost adoptată ca simbol al solidarită ii de către comunitate
a „ Hobo”.
Subcultura Hobo a luat naștere în Statele Unite ale Americii, în timpul Marii Recesiun
i Economice din anii
79

`30. Comunitatea era compusă din bărba i săraci, fără slujbe sau case, care călătoreau în tre
de marfă
dintr-un oraș în altul, în căutarea unui loc de muncă. În zilele noastre, în limba engleză, t
enul „ hobo” are
sensul de „vagabond” sau „hoinar”.
Domenii de utilizare ale nodului Pumnul de maimu ă: artizanat, agrement, rar în alpini
smul timpuriu.
Aplica ii ale nodului Pumnul de maimu ă:
Împletituri decorative din sfoară, de exemplu confec ionarea unui breloc;
Men inerea întinsă a unei frânghii suspendate;
Sisteme de ridicare/coborâre cu rolă;
Realizarea unui element mobil de asigurare a capului de coardă în alpinism;
Element ajutător în că ărarea artificială. Că ărarea este considerată artificială atunci câ
deplasarea pe un perete de stâncă se folosesc piese și metode ajutătoare precum scări e spec
iale,
bucle, came, pitoane. Ultimele trei articole enumerate le regăsim și în că ărarea naturală, î
oar ca
elemente ale sistemului de asigurare, pentru oprirea unei eventuale căderi, înaintar
ea făcându-se
exclusiv pe proeminen ele stâncii;
Aruncarea unui capăt al corzii dintr-o loca ie în alta, către o persoană aflată la o oareca
e distan ă sau
aruncarea peste o creangă de copac, cablu întins ori alte elemente orizontale de la înăl i
me.
Realizarea nodului Pumn de maimu ă:
Pasul 1: se lasă un capăt lung de aproximativ 1,5 m pentru cordeline sau 3 m pentru
corzi. Se realizează trei
înfășurări complete ale corzii în jurul celor patru degete apropiate ale palmei deschise.
Mișcarea se face în
sensul acelor de ceas iar buclele trebuie să fie paralele (fig. 97).
Figura 97.
80

Pasul 2: după realizarea celor trei înfășurări complete, capătul se introduce în interiorul c
rcului format de
acestea (fig. 98, fig. 99).
Figura 98.

Figura 99.
Pasul 3: se scoate palma și se continuă cu încă trei înfășurări paralele, în sens invers acel
ceas, în jurul și
la mijlocul primelor trei bucle, perpendicular pe acestea (fig. 100, fig. 101).
La sfârșit se introduce capătul
corzii în interiorul cercului format de primele trei bucle realizate (fig. 102).
81

Figura 100.
Figura 101.
Figura 102.
Pasul 4: se mai fac trei înfășurări paralele între ele dar perpendiculare pe și în jurul celu
de-al doilea set de
bucle formate. Sensul este invers acelor de ceas (fig. 103, fig. 104, fig. 105).
82

Figura 103.
Figura 104.
Figura 105.
Pasul5: se fixează capătul corzii în pozi ia dorită (fig. 106). Sunt două op iuni : fie se la
un capăt mai lung
care iese din nod (fig. 107), fie capătul se plasează lângă ultima înfășurare, aproape îngrop
 nod (fig.
108).
83

Figura 106.
Figura 107.
84

Figura 108.
Pasul 6: se strânge cu mare răbdare nodul, acordând aten ie fiecărei bucle în parte. Se plea
că de la capătul
care iese din nod și se trage de fiecare buclă, strângând-o foarte bine, în sensul invers
realizării (fig. 109, fig.
110, fig. 111, fig. 112).
Figura 109.
85

Figura 110.
Figura 111.
Figura 112.

86

Avantaje: Este voluminos și greu. Dacă acest lucru este dezirabil, atunci aceste atr
ibute pot fi considerate
avantaje. În caz contrar, desigur, sunt dezavantaje.
Dezavantaje:
Necesită mult timp pentru realizare;
 Necesită multă coardă;
Necesită multă îndemânare, răbdare și minu iozitate;
Este voluminos și greu;
Are o popularitate scăzută.

87

NODURI DE MIJLOC
Nodurile de mijloc sunt acelea care pot fi realizate oriunde pe coardă (chiar la j
umătatea ei) și prin care se
ob ine o buclă fixă de o mărime oarecare. Nu se exclude însă realizarea lor la capătul corzii
unde are același
efect și aceeași func ie. Buclele rezultate au diverse aplica ii, iar acestea vor fi men i
onate la fiecare nod în
parte. Includem în această categorie nodurile: Coada vacii, Opt dublu, Nouă, Fluture.
Recomand ca, atunci
când sunt realizate la capătul corzii, nodurile de mijloc să fie securizate cu un nod
Simplu adi ional, ca în
figurile 38, 39 și 40.
NODUL COADA VACII

Nodul „Coada vacii” este cel mai simplu nod de mijloc cunoscut. Cu ajutorul lui se o
bţine o buclă fixă pe o
coardă netensionată. Practic, este un nod Simplu realizat cu coarda pusă „în două”, fie că es
la capătul ei,
fie că este undeva între cele două capete.
Alte denumiri: Nod de mijloc simplu.
Domenii de utilizare ale nodului Coada vacii: alpinism, speologie, alpinism util
itar, opera iuni de salvare,
naviga ie, camping, canioning, yachting, construc ii, activită i gospodărești.
Aplica ii ale nodului Coada vacii:
În alpinism are o utilizare limitată. Se foloseşte mai mult pentru a realiza o buclă de
picior sau pentru
a crea bucle Prusik (vezi nodul Prusik).
Mai poate fi folosit pentru autoasigurare la un punct fix, deşi pentru aceasta est
e preferat nodul
Cabestan, descris în capitolele următoare.
Pentru a ataşa diverse piese din echipament: carabiniere, rucsaci, alte corzi etc.
Pentru ancorarea corzii la un punct fix, prin intermediul unei carabiniere (sau
carabinieră plus o altă
buclă).
Ca priză de mână de-a lungul unei corzi fixe. Coarda fixă este o coardă ancorată într-un pu
al unui
pasaj ce urmează a fi escaladat sau coborât. Acest sistem este folosit în alpinismul e
xpediţionar, în
88

munţi înalţi, pe gheţari sau pe teren mixt, unde un număr mare de alpinişti urcă şi coboară d
multe ori un perete muntos. Deşi în mod curent se folosesc nişte dispozitive numite bl
ocatoare, care
funcţionează pe o coardă fără noduri, se întâlnesc şi corzi fixe cu bucle fixe. Coarda poate
acolo pe toată durata expediţiei.
Uneori ca prize de mână sau de picior, pentru grupuri de începători care parcurg culoare
alpine (văi
de abrupt).
În speologie sau alpinism utilitar, pentru a agăţa o greutate (rucsac) la capătul de jos
al unei corzi
fixe, pe care urmează a se urca cu dispozitive şi tehnici speciale. Acest lucru este
necesar pentru a
menţine coarda uşor întinsă şi a uşura ascensiunea.
Mai rar pentru a asigura capetele corzilor de rapel, atunci când acestea nu ating
o platformă.
Uneori pentru autoasigurare la un punct fix.
Pentru atașarea diverselor materiale, în diverse domenii de activitate.
Nu se foloseşte pentru legarea în coardă a alpiniștilor, deoarece nu rezistă la o cădere. R
duce
rezistenţa corzii la rupere cu aproximativ 60%. De exemplu, dacă o coardă are rezistenţa
de rupere la
şoc de 2400 kg, având un nod Coada vacii pe ea se poate rupe la 960 Kg forţă de şoc. Aceas
tă
valoare poate fi atinsă de un corp uman în cădere liberă.
Realizarea nodului Coada Vacii:
Pasul 1: se realizează o buclă deschisă în locul unde dorim să facem nodul (fig. 113).
Figura 113.
Pasul 2: se realizează un nod Simplu cu întreaga buclă, ca şi când ar fi un singur fir (fi
g. 114, fig. 115).
89

Figura 114.
Figura 115.
Pasul 3: se strânge nodul trăgând de bucla formată într-o direcţie, iar de cele două fire de
oardă (coada și
firul principal, dacă nodul se află la unul din capete) în direcţie opusă (fig. 116, fig.
117).
90

Figura 116.
Figura 117.
Pasul 4: se finalizează nodul, aranjând sau trăgând de fiecare fir în parte, astfel încât ace
tea să nu fie
încălecate, încrucişate, iar nodul să fie estetic (fig. 118, fig. 119, fig. 120, fig. 121)
.
91

Figura 118.
Figura 119.
92
Figura 120.
Figura 121.
Distanţa la care se face nodul, faţă de vârful buclei deschise ob inute la pasul 1, trebui
e apreciată în funcţie
de doi factori:
a) Mărimea dorită a buclei fixe finale, care poate fi mai mică sau mai mare (fig. 122,
fig. 123):
93

Figura 122.
Figura 123.
b) Coada nodului (dacă nodul este la capătul corzii) să fie lungă de cel puţin 10 ori diam
etrul corzii (sau
aproximativ o palmă), pentru evitarea desfacerii întâmplătoare a nodului (fig. 124).
94

Figura 124.
Greşeli posibile:
Bucla finală obţinută este foarte mică sau foarte mare în raport cu scopul propus. De exem
plu, dacă
se dorește ob inerea unei bucle care urmează a fi folosită ca treaptă pentru înaintare, bucl
a fiind
foarte mică va fi dificil sau chiar imposibil ca cineva să poată introduce piciorul în e
a. În altă
situa ie, dacă se dorește ca nodul să fie utilizat pentru un amaraj, dacă bucla finală este
foarte mare
ea poate încurca sau chiar împiedica executarea unor manevre.
Nodul nu este strâns suficient: se poate desface accidental (fig. 125).
95
Figura 125.
Segmentele nodului sunt încrucişate sau încurcate între ele: nodul nu mai are aceeaşi rezi
stenţă la
rupere sau se poate desface accidental (fig. 126).
Figura 126.
Coada este prea scurtă: nodul se poate desface accidental (fig. 127).
96

Figura 127.
Avantaje: este foarte simplu și rapid de realizat.
Dezavantaje:
Are o rezistenţă mică la rupere;
Greu de desfăcut, uneori imposibil, după solicitări mari. Cu cât firul are diametrul mai
mic, cu atât
este mai greu de desfăcut. De obicei, după solicitări foarte mari, coarda trebuie tăiată în
locul
respectiv.
Aspecte tehnice: nodul Coada vacii reduce rezistenţa la rupere a corzii cu până la 60%
din valoarea totală.

97

NODUL OPT DUBLU

Nodul Opt dublu este varianta îmbunătăţită a nodului Coada vacii. Poate fi făcut la capetele
corzii sau la
orice distanţă faţă de acestea.
Alte denumiri: Nod de mijloc dublu, buclă Flamandă ( Flemish – în limba engleză), nod Savo
y.
Domenii de utilizare ale nodului Opt dublu: aceleași ca cele ale nodului Coada vac
ii.
Aplica ii ale nodului Opt dublu: aceleași ca cele ale nodului Coada Vacii.
Realizarea nodului Opt dublu:
Pasul 1: se realizează o buclă deschisă (fig. 128).
Figura 128.
98

Pasul 2: se realizează un nod Opt simplu cu întreaga buclă, ca și când ar fi un singur fir
(fig. 129, fig. 130,
fig. 131).
Figura 129.
Figura 130.
99

Figura 131.
Pasul 3: se strânge nodul, trăgând de buclă într-o direcţie, iar de cele două fire de coardă
recţie opusă
(fig. 132).
Figura 132.
Pasul 4: se finalizează nodul, aranjând sau trăgând de fiecare fir în parte, astfel încât ace
tea să nu fie
încălecate, încrucişate, iar nodul să fie estetic (fig. 133, fig. 134).
100

Figura 133.
Figura 134.
Ca și la nodul Coada vacii, distanţa faţă de vârful buclei la care se face nodul, trebuie
apreciată în funcţie de
doi factori:
101

a) Mărimea dorită a buclei fixe finale (fig. 135, fig. 136).

Figura 135.
Figura 136.
b) Capătul liber care iese din nod (dacă nodul este la capătul corzii) să fie lung de ce
l puţin 10 ori diametrul
corzii (sau aproximativ o palmă), pentru evitarea desfacerii întâmplătoare.
Greşeli posibile:
Ca și la nodul Coada vacii, bucla finală obţinută este foarte mică sau foarte mare în rapor
cu scopul
propus.
Nodul nu este strâns suficient, caz în care se poate desface accidental (fig. 137).
102

Figura 137.
Firele care formează nodul sunt încrucişate sau încurcate între ele: nodul nu mai are acee
aşi
rezistenţă la rupere și se poate desface accidental (fig. 138).
Figura 138.
Coada nodului nu este suficient de lunga: nodul se poate desface accidental (fig
. 139).
103

Figura 139.
Avantaje:
Este mai rezistent la rupere decât nodul Coada vacii şi Bulin;
Este multifuncţional;
 Este sigur şi flexibil;
Se poate solicita în toate direcţiile;
Poate fi realizat oriunde pe coardă;
Se desface mai uşor decât nodul Coada vacii, după folosire .
Dezavantaje:
Necesită mai multă atenţie la realizare şi finalizare;
Consumă mai multă coardă decât nodul Coada vacii sau Bulin;
Nu se poate folosi la chingă deoarece se desface.
Aspecte tehnice: reduce rezistenţa la rupere a corzii cu doar 45 %.
104

NODUL NOUĂ

Nodul Nouă este un nod de mijloc. Se realizează la fel ca Opt dublu, doar că se mai fa
ce o înfășurare. Din
această suplimentare derivă și denumirea sa, adică 8 (nodul de la care se pleacă) + 1 (o înfă
are
suplimentară fa ă de nodul Opt) = 9 (nodul rezultat). Este mai rezistent decât nodul Opt
dublu și are aceleași
aplica ii. În plus, se desface mai ușor după o solicitare mare. Cu toate acestea, nu est
e foarte popular
deoarece necesită mai multă coardă. Se recomandă mai ales atunci când corzile au diametrul
mai mic.
Domenii de utilizare: speologie, canioning, alpinism utilitar.
Aplica ii ale nodului Nouă: în general, aceleași ca cele ale nodurilor Coada vacii și Opt
dublu.
Realizarea nodului Nouă:
Pasul 1: se realizează o buclă deschisă la capătul corzii. Se lucrează în continuare cu acea
sta ca și când ar fi
un singur fir. În continuarea descrierii va fi numită „parte liberă” (fig. 140).
Figura 140.
105
Pasul 2: se formează o buclă închisă cu partea liberă, astfel încât sec iunea dinspre vârful
i să fie în
spatele celei dinspre coarda principală (aceasta va fi numită „parte statică a buclei”), c
a în figura 141.
Figura 141.
Pasul 3: se aduce partea liberă a buclei în fa ă și se trece peste cea statică (fig. 142).
106

Figura 142.
Pasul 4: se duce capătul (vârful) buclei în diagonală, prin spatele ochiului format la p
asul 2 (fig. 143).
Figura 143.
107

Pasul 5: se aduce capătul buclei în fa a ochiului format la pasul 2, se introduce prin

interiorul acestuia și se
scoate pe partea din spate (fig. 144, fig. 145).
Figura 144.
Figura 145.
Pasul 6: se aranjează nodul astfel încât să nu existe răsuciri sau încălecări între fire, apo
strânge nodul
trăgând de vârful buclei și de partea statică în direc ii opuse, în plan longitudinal (fig. 1
fig. 147, fig. 148).
108

Figura 146.
Figura 147.
109
Figura 148.
Greșeli posibile: aceleași ca la nodurile Coada vacii și Opt dublu.
Avantaje:
Este mai rezistent decât nodul Opt dublu;
Se desface mai ușor după folosire.
Dezavantaje:
Necesită mai multă coardă decât nodul Opt dublu;
Este voluminos. De aceea se folosește mai mult pe corzile cu diametrul mai mic;
Este greu de realizat prin urmărire.
Aspecte tehnice: reduce rezisten a la rupere a corzii cu 30 %.
110

NODUL FLUTURE

Nodul Fluture este o modalitate mai elegantă pentru a crea o buclă fixă pe o coardă. În co
mparaţie cu nodul
Opt dublu şi Coada vacii, nodul Fluture are avantajul că poate fi solicitat în orice d
irecţie, fără să se
distorsioneze. În plus, se desface destul de uşor după folosire. Se desface însă mai greu
dacă este ud.
Alte denumiri: buclă Lineman, Papillon (în ţările de limbă franceză).
Domenii de utilizare ale nodului Fluture: alpinism, speologie, alpinism utilitar
.
Aplica ii ale nodului Fluture:
Pentru legarea în coardă, între capetele acesteia, de exemplu la deplasarea pe un ghe ar
, când mai
multe persoane se leagă pe aceeași coardă, la distan e aproximativ egale;
Pentru a izola o porţiune de coardă deteriorată;
Pentru a realiza sisteme de ridicare (tracţionare) în alpinismul de mari pereţi ( big
wall climbing),
speologie, operaţiuni de salvare din pereţi, peşteri, crevase;
Pentru egalizarea forţelor unui sistem de ancorare;
Fracţionarea balustradelor, în speologie.
Realizarea nodului Fluture:
Pasul 1: în locul dorit se face o buclă închisă prin răsucirea corzii (fig. 149).
111

Figura 149.
Pasul 2: bucla se mai răsuceşte odată în acelaşi sens, având grijă ca prima încrucișare a cor
, realizată la
pasul 1, să se menţină fixă. Se obţin astfel două bucle închise, una în continuarea celeilalt
fig. 150).

Figura 150.
Pasul 3: bucla dinspre vârf se pliază peste bucla cea mai apropiată de coarda principa
lă (fig. 151).
112

Figura 151.
Pasul 4: se trece a doua buclă peste linia principală (acolo unde se află prima încrucişar
e a corzii), se duce în
spate, apoi se scoate prin ochiul dublu format în partea cealaltă a liniei principal
e (fig. 152, fig. 153).
Figura 152.
113

Figura 153.
Pasul 5: se strânge nodul, trăgând de buclă şi de firele corzii (fig. 154, fig. 155, fig.
156).
Figura 154.
114

Figura 155.
Figura 156.
Avantaje:
Este simplu şi uşor de realizat;
Nu reduce foarte mult rezistenţa corzii la rupere;
Necesită mai puţină coardă decât nodurile Opt dublu şi Coada vacii;
Poate fi solicitat în ambele direcţii, fără să se distorsioneze şi fără să-şi piardă propri
Nu alunecă după ce este strâns bine. Este mai stabil decât buclele realizate cu nod Buli
n sau Opt
dublu. Acestea pot aluneca sub sarcină;
Mărimea buclei se poate ajusta uşor.

115

Dezavantaje:
La solicitări verticale este mai puţin rezistent decât Optul dublu;
Dacă este făcut pe o coardă udă, se desface greu după utilizare;
Foarte greu de realizat prin urmărire;
Necesită multă practică pentru a-l învăţa bine.

116

NODURI DE LEGARE ÎN COARDĂ

Nodurile de legare în coardă sunt acele noduri folosite de către alpiniști și speologi pen
tru atașarea unui capăt
al corzii la hamul personal, în vederea parcurgerii unui traseu. Legarea în coardă est
e necesară pentru
asigurarea și protec ia membrilor echipei împotriva căderilor nedorite, care pot cauza răn
iri grave sau chiar
deces. Nodurile din acest capitol sunt doar acelea care se realizează la capetele
corzii. Atunci când pe o
coardă se leagă mai mult de doi echipieri, cum este în cazul deplasării pe un ghe ar, se f
olosesc noduri de
mijloc. Acestea pot fi făcute oriunde, nu doar la capete, asigurând protec ia întregii e
chipe de cel pu in trei
persoane.
Nu există foarte multe noduri de legare în coardă. Singurul recomandat și acceptat în prez
ent de către UIAA
(Uniunea Interna ională a Asocia iilor de Alpinism) este Opt-ul prin urmărire. Până în 1992 e
a foarte
popular Bulin-ul. S-a renun at însă la acesta, deoarece este considerat nesigur. Eveni
mentul care a oprit
epoca de glorie a nodului Bulin a fost un accident petrecut în cadrul unui concurs
de escaladă sportivă. Un
participant la competi ie a căzut pentru că era legat în coardă în acest fel. Totuși, încă ma
stă persoane,
mai ales în rândul genera iilor mai vechi, în special în spa iul anglo-saxon, care preferă no
ul Bulin,
adăugând anumite elemente care să-i mărească siguran a.
Acest capitol cuprinde nodurile: Opt prin urmărire, Bulin simplu, Bulin dublu, Bul
in pe două fire, Bulin prin
urmărire.
NODUL OPT PRIN URMĂRIRE

Capătul unei corzi se leagă la hamul (centura) de alpinism prin nodul Opt dublu. Dar
acest lucru trebuie făcut
direct, fără intermediul unei carabiniere, din motive de securitate (carabiniera se
poate desface întâmplător, o
poate desface căţărătorul din neatenţie sau confundând-o cu altă carabinieră, absorbţia forţe
z de
117
cădere este mai mică). Pentru ca legarea să se facă direct, nu se poate, pur şi simplu, re
aliza un nod Opt
dublu atașat apoi la ochiurile centurii. Este imposibil, pentru că ochiurile centuri
i nu se desfac, ele sunt
cusute ca atare. De aceea, nodul Opt dublu se va face printr-o tehnică specifică, an
ume „PRIN
URMĂRIRE”.
Alte denumiri: Opt dublu prin urmărire.
Domenii de utilizare ale nodului Opt prin urmărire: alpinism, escaladă, speologie, o
pera iuni de salvare.
Aplica ii ale nodului Opt prin urmărire:
Legare în coardă pentru parcurgerea traseelor de alpinism, escaladă, speologie;
Prelungirea unei corzi (manevră frecventă în speologie şi canioning);
Amararea corzii în jurul unor obiecte fixe, rezistente și stabile;
Confecţionarea buclelor din coardă sau cordelină.
Realizarea legării în coardă:
Pasul 1: de la capătul corzii se lasă o lungime liberă cam de 1 – 1,5 m şi se face un nod
Opt simplu (fig. 157).
Figura 157.
118

Pas 2: capătul liber se trece prin ochiurile de legare în coardă ale centurii (hamului
) de alpinism. În imaginile
explicative aceste ochiuri sunt reprezentate simplificat, iar imaginea lor reală d
epinde de modelul și de
producătorul hamului (fig. 158).
Figura 158.
Notă: majoritatea centurilor au 3 ochiuri de siguranţă : unul pentru ataşarea dispozitiv
ului de coborâre sau
asigurare, iar celelalte două pentru legarea în coardă. Acestea din urmă se folosesc num
ai împreună.
Consultaţi şi respectaţi instrucţiunile şi recomandările producătorului centurii în legătură
sta. Le găsiţi
în manualul tehnic al produsului, oferit odată cu achiziţionarea lui. Pentru siguranţa d
umneavoastră, nu
cumpăraţi hamuri second hand. De asemenea, ca şi în cazul celorlalte piese din echipamen
tul de alpinism şi
escaladă, nu cumpăraţi centuri (hamuri) fără certificare UIAA (este înscrisă pe etichetă) şi
al
tehnic. Consultaţi-vă cu vânzătorul pentru a alege un ham corespunzător activităţilor la care
doriţi să-l
folosiţi.
Pasul 3: se aduce nodul Opt simplu aproape de ochiurile hamului, cam la 5-7 cm d
e acestea (fig. 159, fig.
160). În continuare, se va menţine această distanţă cu ajutorul uneia din mâini (cea cu îndem
rea mai
mică, de exemplu stânga – pentru dreptaci).
119

Figura 159.
Figura 160.
Pasul 4: cu capătul liber se reface nodul Opt simplu iniţial, dinspre ochiurile cent
urii către coarda principală.
Reconstituirea se face urmărind cu capătul liber traseul nodului. Pe unde iniţial coar
da a ieşit, de data aceasta
ea va intra şi reciproca. Urmărirea se face până când capătul liber ajunge paralel cu restul
corzii. În timpul
acestei operaţiuni se va urmări ca toate segmentele care compun nodul să fie paralele în
orice punct al
acestuia (fig. 161, fig. 162).
120

Figura 161.
Figura 162.
Pasul 5: se aranjează segmentele astfel încât să nu fie încrucişate sau încurcate, să fie par
le, după care se
strânge nodul, trăgând mai întâi de ambele fire de coardă (coada şi firul principal) în direc
pusă hamului,
în timp ce cu cealaltă mână se ţine de bucla formată în jurul ochiurilor centurii (fig. 163,
ig. 164).
121

Figura 163.
Figura 164.
122

După finalizare, se verifică:

dacă cele două fire se află unul lângă celălalt în orice punct al nodului. Ele nu trebuie s
încrucişate, încurcate, încălecate;
dacă nodul are exact forma din imagine, care seamănă cu cifra 8;
dacă partea care iese din nod (coada) are lungimea de cel puţin o palmă.

La nevoie, cu capătul liber (coada) se mai face un nod Simplu de siguranţă, în jurul fir
ului principal.
Greşeli posibile la legarea în coardă cu nodul Opt prin urmărire:
Urmărirea nu se face corect, nerespectându-se întocmai traseul nodului iniţial. Aceasta
este cea mai
frecventă greşeală. Poate genera accidente grave prin desfacerea întâmplătoare a nodului;
Urmărirea nu se face dinspre ham spre partea principală a corzii, ci invers. Tendinţa
de a face o astfel
de greşeală este mare, dar se observă la timp că „ceva nu merge” (fig. 165, fig. 166);
Figura 165.
123

Figura 166.
Nodul nu este strâns corespunzător. În acest caz se poate desface întâmplător. De asemenea,
scade
rezistenţa la rupere (fig. 167);
Figura 167.
124

Nodul este inestetic, segmentele încurcate, răsucite între ele (fig. 168): acest lucru
scade rezistenţa
nodului;
Figura 168.
Coada nodului este prea scurtă, existând riscul ca nodul să se desfacă (fig. 169);
Figura 169.
125

Coada nodului este prea lungă, existând riscul de a fi confundată cu firul principal a
l corzii, în timpul
unor manevre importante (fig. 170). Acest lucru trebuie luat în serios, pentru că po
ate duce la
accidente foarte grave, mai ales din cauza efectului tragic imediat al unei astf
el de manevre greşite;
Figura 170.
Bucla finală este prea mare sau prea mică (fig. 171, fig. 172). Mărimea optimă este cea în
care se
poate introduce pumnul strâns prin buclă (fig. 173).
Figura 171.
126

Figura 172.
Figura 173.
Avantaje:
Este singurul nod recomandat de UIAA (Uniunea Internaţională a Asociaţiilor de Alpinis
m) pentru
legarea în coardă (legarea capătului unei corzi la hamul de alpinism, escaladă);
Este uşor de recunoscut, de vizualizat și de verificat;
Este recomandat şi pentru ancorarea corzii în jurul obiectelor (copaci, bare metalic
e, balustrade,
altele);
127

Este cel mai sigur nod de legare în coardă, pentru că: absoarbe o mare parte a forţelor
generate în
cazul unei căderi în coardă; realizarea incorectă este uşor de observat, pentru că este vizi
bilă; este un
nod rezistent la rupere.
Dezavantaje:
Când este supus la forţe foarte mari se desface greu după folosire;
Necesită mai multă coardă decât alte noduri de legare în coardă, de exemplu Bulin;
Dacă este realizat pe chingă, se desface.
Aspecte tehnice:
Reduce rezistenţa corzii la rupere cu doar 45% din rezistenţa totală. De exemplu, dacă o
coardă are rezistenţa
la rupere de 2400 Kgf (kilogram-forţă), cu nodul Opt prin urmărire aceasta va rezista
la o forţă de şoc de
1320 kgf, adică 55%. În practică, șocului atinge extrem de rar acest nivel. Dacă totuşi, în c
zul unor căderi
extreme, se ajunge la această valoare, sunt alte elemente care vor ceda înaintea nod
ului, cel mai important
fiind corpul uman.
NODUL BULIN
Nodul Bulin este vechiul nod de legare în coardă. A fost interzis în competiţii de către U
IAA, din anul 1992,
când, la un concurs de escaladă, un participant a căzut de la cca. 20 m, pentru că nodul
Bulin cu care se
legase s-a desfăcut. A fost mult timp folosit pentru legarea în coardă, chiar şi la mijl
ocul corzii (prin varianta
Bulin pe două fire), încă înainte de a apărea hamurile de alpinism. În acea vreme, alpiniştii
se legau cu
bucle diagonale în jurul corpului.
Deşi nu se mai foloseşte pentru legarea în coardă, poate fi aplicat pentru a forma o buc
lă pe capătul unei
corzi, în diverse scopuri. Este folosit frecvent în S.U.A în construcţii şi alpinism utili
tar, pentru a ridica
diverse sarcini mici la înălţime. Avantajul Bulinului este că se desface uşor după utilizare
, chiar şi după ce a
fost solicitat puternic. În ciuda recomandărilor UIAA, unii alpinişti încă îl mai folosesc p
entru legarea în
coardă, în ara men ionată mai sus. Nodul Bulin trebuie obligatoriu asigurat cu un nod Sim
plu, pentru că
riscul de a se desface este mare. De asemenea, trebuie solicitat doar în lungul co
rzii, niciodată pe o direcţie
perpendiculară pe axa longitudinală a acesteia (tragerea păr ilor laterale ale buclei),
caz în care se desface.
Istoria nodului Bulin:
Bulinul este un nod foarte vechi, cunoscut încă din vremea corăbiilor cu pânze. De acolo
şi denumirea lui. În
engleză se numeşte „ Bowline” , adică bow + line, care înseamnă, într-o traducere nepretenţio
râmă de
provă. Prova sau prora este partea din faţă a unei corăbii, vapor sau a altor ambarcaţiuni
care circulă pe apă.
Această parâmă (frânghie) era cea care lega o pânză a corabiei de partea din faţă a acesteia.
128

Nodul a fost menţionat pentru prima dată în 1627, într-un manual de navigaţie, primul în lim
ba engleză.
Manualul se numeşte „Dicţionarul şi noţiunile elementare ale marinarului” („ The Seaman’s Gra
r and
Dictionary” ), al cărei autor este John Smith, un foarte cunoscut căpitan englez. Nume
le său este legat şi de
stabilirea unei comunităţi engleze în Statele Unite ale Americii, numită şi astăzi New Engla
nd (Noua
Anglie). A fost şi Guvernator al statului Virginia, precum şi Amiral al flotei Noii
Anglii.
Arheologii şi istoricii au descoperit că un nod asemănător Bulinului era folosit şi în Egipt
ul Antic, pe vremea
faraonului Keops.
BULIN SIMPLU

Se foloseşte pentru a ataşa o coardă la un trunchi de copac, balustrade metalice solid

e sau pentru a ridica
greutăţi la o anumită înălţime. Este foarte popular pe şantierele din Statele Unite ale Ameri
ii dar şi în alte
ţări anglo-saxone.
Alte denumiri: nodul Scaun ( Noeud de chaise) în ţările francofone.
Domenii de utilizare ale nodului Bulin simplu: alpinism, alpinism utilitar, cons
truc ii, opera iuni de
salvare, activită i de agrement.
Aplica ii ale nodului Bulin simplu:
Legare în coardă (nerecomandat, interzis în competiţii);
Realizarea unei bucle fixe;
Amarare;
Remorcare.

129

Realizarea nodului Bulin simplu:

Pasul 1: se formează o buclă închisă, astfel încât firul principal să fie sub cel care merge
pre capătul liber
(fig. 174).
Figura 174.
Pasul 2: capătul liber se introduce în buclă, prin spate, ca la nodul Simplu, dar fără a s
e strânge (fig. 175).
Figura 175.
130
Pasul 3: capătul liber se duce prin spatele firului principal şi se aduce din nou în f
aţă (fig. 176).

Figura 176.
Pasul 4: se introduce capătul liber din nou în ochiul din care a ieşit, dar prin fa ă (fig
. 177).
Figura 177.
131

Pasul 5: se strânge bucla deschisă care formează un guler în jurul firului principal, trăgân
d în direc ii opuse
de coada nodului și de firul principal, pe rând, cu o mână, în timp ce cu cealaltă mână se i
esată
încrucișarea ochiului format la pasul 1(micșorat în prealabil), pentru a nu permite lărgir
ea acestuia (fig. 178,
fig. 179, fig. 180, fig. 181).
Figura 178.
Figura 179.
132

Figura 180.
Figura 181.
Pasul 6: se face un nod Simplu de siguranţă, în jurul celei mai apropiate laturi a buc
lei fixe finale (fig. 182,
fig. 183).
133

Figura 182.
Figura 183.
Pasul 7: se verifică nodul.
134

Observaţii :
1. Capătul liber (coada) trebuie să fie pe interiorul buclei fixe finale (fig. 179).
Astfel, nodul este mai
rezistent decât dacă ar fi pe partea exterioară acesteia. Atunci când coada este pe exte
riorul buclei (fig. 184),
nodul se numește Bulinul stângaciului (sau Bulinul Marinei olandeze ori Bulinul cow-
boy-ului).
Figura 184.
2. În S.U.A., Bulinul are o popularitate foarte mare. De aceea, americanii îl înva ă încă de
ici, cu ajutorul
unei povestioare care sună cam așa: „ iepurele iese din scorbură, înconjoară copacul și intră
oi în
scorbură”. Iepurele este capătul liber al corzii, scorbura este ochiul iniţial, iar copa
cul este firul principal al
corzii.
Greșeli posibile:
Nodul nu este strâns, caz în care aproape sigur se va desface accidental în timpul sol
icitării (fig.
185);
135

Figura 185.
Coada nodului este prea scurtă (fig. 186). Acest lucru poate deveni principala cau
ză a desfacerii
accidentale a nodului Bulin, ca de altfel a oricărui alt nod.
Figura 186.
136

Avantaje:
Se realizează uşor şi rapid la capătul corzii;
Se poate realiza în jurul obiectelor fixe și rezistente, pentru ancorarea corzii;
Nu necesită multă coardă;
Se desface uşor după folosire, chiar dacă a fost supus unor forţe mari;
Este destul de rezistent la solicitarea în lungul corzii.
Dezavantaje :
Fără nod suplimentar de asigurare poate aluneca sub sarcină şi se poate desface;
Dacă nu este continuu sub sarcină, se poate desface prin întinderi şi relaxări alternative
;
Trebuie folosit cu prudenţă şi obligatoriu cu nod de asigurare;
Este dificil să-ţi dai seama dacă este realizat corect sau nu. De aceea, nu se va folo
si de către
începători. De altfel, în România nu mai este de mult un nod popular printre că ărători și sp
i.
Nu se predă la nici o şcoală de alpinism sau escaladă;
Nu poate fi solicitat decât în lungul corzii, niciodată prin tracţiunea laterală a buclei
(fig. 187).
Figura 187.
Aspecte tehnice :
Are o rezistenţă apropiată cu cea a nodului Opt dublu, adică reduce rezistenţa la rupere a
corzii cu 47%. De
exemplu: dacă o coardă fără nod, supusă la o întindere lentă, se rupe la o forţă de 2350 Kg (
rea depinde
de tipul corzii, diametru, model etc.), cu un nod Bulin pe ea, aceasta se va rup
e la o forţă de 1215 Kg.
137

BULIN DUBLU
Alte denumiri: Bulinul Alpinistului.
Domenii de utilizare ale nodului Bulin dublu: alpinism.
Aplica ii ale nodului Bulin dublu: legarea în coardă.
Realizarea nodului Bulin dublu:
Se face la fel ca şi la nodul Bulin simplu, cu diferenţa că la pasul 1 (vezi realizare
a nodului Bulin simplu) se
fac două bucle închise succesive. Apoi, se urmează aceeaşi paşi ca și la Bulinul simplu (fig
. 188 - 194).
Figura 188.
138

Figura 189.
Figura 190.
139

Figura 191.
Figura 192.

140

Figura 193.
Figura 194.
La sfârşit, se face un nod de siguranţă (fig. 195).
141

Figura 195.
Într-o variantă îmbunătăţită a nodului Bulin dublu, capătul liber mai iese o dată prin colier
rmat în jurul
firului principal, prin spatele acestuia (fig. 196, fig. 197).
Figura 196.
142

Figura 197.
Avantaje:
Este mai sigur decât Bulinul simplu;
Se desface uşor după folosire, chiar şi după solicitări mari.
Dezavantaje: necesită mai multă coardă decât Bulinul simplu.
143

NODUL BULIN PE DOUĂ FIRE

Se foloseşte atunci când mai mult de trei persoane trebuie să se lege în aceeaşi coardă, atât
la capetele ei, cât
și la mijloc, de exemplu în timpul deplasării pe gheţari.
Se realizează la fel ca bulinul Simplu, dar cu coarda pusă în două (fig. 198, fig. 199).

Figura 198.
144

Figura 199.
Se asigură cu un nod Simplu (fig. 200) sau cu o carabinieră introdusă în bucla-coadă și de a
semenea în cele
două bucle finale.
145
Figura 200.
Avantaje: se poate realiza și între capetele corzii.
Dezavantaje: necesită multă coardă.

146

NODUL BULIN PRIN URMĂRIRE

Acest nod este o altă variantă ce poate fi folosită pentru legarea în coardă sau pentru a
ancora o coardă în
jurul unui obiect fix, stabil și solid. Este mai rezistent decât Bulinul simplu.
Realizarea nodului Bulin prin urmărire:
Pasul 1: se introduce capătul liber al corzii prin ochiurile de legare în coardă ale h
amului sau se trece pe după
obiectul fix folosit pentru ancorare (fig. 201).
Figura 201.
Pasul 2: se realizează un nod Bulin simplu (fig. 202), având grijă să fie lăsat capătul mai
lung de 1 m (din
vârf până la ham). În cazul ancorării în jurul unui obiect, de exemplu copac, trebuie lăsat c
iar mai lung, în
funcţie de grosimea copacului.
147

Figura 202.
Pasul 3: după realizarea Bulinului simplu, capătul liber se mai trece odată prin ochiu
rile hamului sau în jurul
obiectului (fig. 203).
Figura 203.
Pasul 4: cu capătul liber se urmăreşte traseul Bulinului iniţial, până când acesta iese paral
l cu firul principal
al corzii, orientat cu vârful în direcţia opusă hamului sau obiectului (fig. 204 - 207).
148

Figura 204.

Figura 205.
149

Figura 206.
Figura 207.
Pasul 5: se asigură cu un nod Simplu (fig. 208).
150

Figura 208.

151

NODURI DE ÎMBINARE A DOUĂ CORZI

În această categorie sunt incluse acele noduri care fac posibilă legarea a două corzi (s
fori, frânghii) între ele,
de obicei la capete. Există multe astfel de legături. Dintre acestea, le-am selectat
pe cele mai cunoscute și
anume: Nodul EDK, Nodul Opt pe două fire, Nodul de chingă, Nodul Frost, Nodul Opt pr
in urmărire
inversă, Nodul Fishermann simplu, Nodul Fishermann dublu, Nodul Fisherman triplu,
Nodul Plat, Nodul
Chirurgului, Nodul Scota, Nodul de velă dublu, Nodul Carrick, Nodul Zeppelin.
NODUL EDK ( EUROPEAN DEATH KNOT)

European Death Knot (EDK) este denumirea dată de americani, iar în limba română înseamnă apr
oximativ
“nodul mort european”. Denumirea însă nu îi împiedică pe mulţi alpinişti, mai ales din S.U.A,
folosească. Scopul acestuia este de a lega două corzi de acelaşi diametru, pentru efec
tuarea unei coborâri
(rapel), deşi recomandat pentru acest lucru este nodul Opt pe două fire. Totuși, uneor
i EDK este binevenit,
mai ales atunci când manevrele trebuie făcute rapid (vreme nefavorabilă, accidentări etc
.).
Nodul EDK nu este altceva decât un nod Simplu, realizat cu două capete de coardă alătura
te. Foarte
important este faptul că trebuie strâns bine, iar cozile trebuie să fie lungi de cel p
u in 30 cm, deoarece nodul,
în timp, tinde să alunece spre capătul corzilor atunci când este sub sarcină.
Avantajele nodului EDK sunt simplitatea, rapiditatea cu care poate fi făcut şi propr
ietatea că nu se agaţă în
fisurile sau proeminenţele de la marginea stâncilor, la recuperarea corzilor de rape
l. Practic, nodul se
rostogolește peste marginile stâncii.
Domenii de utilizare ale nodului EDK: alpinism, speologie, camping, opera iuni de
salvare, construc ii.
Aplica ii ale nodului EDK: legarea a două corzi, frânghii, sfori.

152

Realizarea nodului EDK:

Pasul 1: se pun cele două corzi cap la cap (fig. 209).
Figura 209.
Pasul 2: se realizează un nod Simplu cu ambele fire împreunate, ca și când ar fi unul si
ngur, lăsând cozile
lungi de cel puţin 30 cm (fig. 210, fig. 211, fig. 212).
Figura 210.
Figura 211.
153

Figura 212.
Pasul 3: se strânge foarte bine nodul şi se aranjează trăgând de fiecare din cele 4 fire r
ezultate (fig. 213).
Figura 213.
Trebuie reţinut faptul că nodul EDK, chiar dacă este corect realizat, începe să alunece sp
re capete la o forţă
de 450 Kgf, iar dacă nu este strâns bine, la o valoare chiar mai mică. De aceea, capet
ele se vor lăsa lungi de
cel puţin 30 de cm. Unii alpinişti preferă să facă încă un nod EDK pe cozile rămase libere (f
214).
154

Figura 214.
Alegerea unui alt nod de legare a corzilor este de asemenea o opţiune, de exemplu
nodurile Fisherman sau
Opt.
Avantaje: este cel mai simplu și rapid nod de legare a două corzi sau frânghii.
Dezavantaje:
Necesită o aten ie mărită la finalizare, în sensul că trebuie strâns foarte bine, iar cozil
rebuie lăsate
mai lungi;
La o solicitare îndelungată, nodul alunecă spre capete, mai ales la for e mari (de la 45
0 kgf );
După folosire se desface greu, mai ales după solicitări mari. În cazul unor fire cu diam
etru mic
desfacerea nodului devine uneori imposibilă, fiind necesară tăierea acestora;
Cele două fire trebuie să aibă diametre cu valori apropiate;
 Este mai pu in rezistent decât alte noduri de legare a două corzi.

155

NODUL OPT PE DOUA FIRE

Acesta este un nod asemănător cu EDK, cu diferen a că în loc de un nod Simplu se realizează
un nod Opt
simplu, dar cu ambele corzi puse cap la cap. Se ob ine astfel o legătură mai sigură și mai
ușor de desfăcut
după folosire. Se utilizează în același scop, respectiv legarea a două corzi cu același diam
etru sau cu diametre
apropiate, în vederea executării unui rapel sau instalarea unui atelier de antrename
nt pentru escaladă, cu
asigurare de jos, dar cu punctul de siguran ă la o înăl ime oarecare („ Manșă” este termenul
zat de către
că ărătorii români pentru acest tip de antrenament).
Domenii de utilizare ale nodului Opt pe două fire: alpinism, escaladă, speologie, ca
nioning.
Aplica ii ale nodului Opt pe două fire: legarea a două corzi cu diametre egale sau cu
valoare apropiată.
Realizarea nodului Opt pe două fire:
Pasul 1: se pun cele două corzi cap la cap (fig. 215).
Figura 215.
Pasul 2: se realizează un nod Opt simplu cu ambele corzi, ca și când ar fi un singur f
ir. Cozile rămase trebuie
să aibă lungimea de aproximativ 30 cm (fig. 216, fig. 217).
156

Figura 216.
Figura 217.
Pasul 3: se strânge nodul trăgând longitudinal de firele principale într-o parte, iar de
cozile nodului în
cealaltă (fig. 218), apoi de fiecare dintre cele patru fire (cele principale și cozi
le nodului), pe rând (fig. 219).
Se aranjează nodul astfel încât firele să fie unul lângă altul, să nu se încalece sau să fie
e între ele.
Figura 218.
157

Figura 219.
Avantaje:
Este mai rezistent decât nodul EDK;
Se desface mai ușor decât nodul EDK, după folosire;
Nu alunecă spre capete la solicitări mari.
Dezavantaje:
Necesită mai multă coardă decât nodul EDK;
Necesită mai multă aten ie și îndemânare decât nodul EDK.

158

NODUL DE CHINGĂ

Acest nod este folosit exclusiv pentru a îmbina capetele unei chingi şi se execută num
ai prin urmărire inversă
(cozile nodului ies în direcţii opuse).
Alte denumiri: Nodul de buclă, Nodul textil, nodul esătorului.
Domenii de utilizare ale Nodului de chingă: alpinism, escaladă, speologie, canioning
, opera iuni de
salvare.
Aplica ii ale Nodului de chingă:
Confecţionarea unei bucle din chingă;
Legarea a două chingi;
Poate fi utilizat şi pentru a îmbina corzi cu acelaşi diametru, bucăţi de cauciuc, frânghii
etc.
Realizarea Nodului de chingă:
Pasul 1: se face un nod Simplu la cca 12-15 cm de capătul chingii. Se strânge doar cât
să nu fie prea larg.
Chinga nu trebuie să fie răsucită(fig. 220).
159

Figura 220.
Pasul 2: cu capătul celălalt se reface, din sens opus, traseul nodului iniţial (fig. 2
21, fig. 223, fig. 224).
Această operaţiune necesită ceva mai multă atenţie. Cele două chingi (sau capete de chingă) î
nate trebuie
să se suprapună exact, fără răsuciri (fig. 222).
Figura 221.
160

Figura 222.
Figura 223.
161

Figura 224.
Pasul 3: se strânge foarte bine nodul, trăgând în direcţii opuse de capete, dar şi de părţile
incipale ale
chingii sau chingilor (fig. 225, fig. 226). Cozile trebuie să aibă lungimea cel puţin
egală cu de 4-5 ori lăţimea
chingii.
Figura 225.
162

Figura 226.
Greşeli de execuţie:
Segmentele nodului sunt răsucite (fig. 227).
Figura 227.
Bucla rezultată este răsucită (fig. 228).
163

Figura 228.
Capetele (cozile) sunt prea scurte (fig. 229).
Segmentele nodului nu se suprapun exact una peste cealaltă (fig. 229).
Figura 229.
Nodul nu este strâns (fig. 230).
164

Figura 230.
Avantaje:
Este un nod sigur. Odată strâns, riscul de a se desface nu există;
Nu necesită noduri de siguran ă suplimentare;
Este destul de uşor de realizat;
Este rezistent.
Dezavantaje:
Necesită atenţie pentru a-l executa corect;
Folosit pentru corzi, impune un nod de siguranţă;
Trebuie strâns foarte bine înainte de folosire, folosind chiar greutatea corpului;
 Uneori, după folosire, nu mai poate fi desfăcut;
Trebuie inspectat înainte de fiecare folosire. Se verifică alunecarea nodului către un
ul sau altul din
capete.
Aspecte tehnice:
Reţine 50-55 % din rezistenţa la rupere a chingii.
Deşi nu este un nod care alunecă foarte uşor, s-a constatat că în timp, acest lucru se întâ
după
fiecare ciclu solicitare – relaxare. Iată concluziile unui test efectuat pe o chingă t
ubulară lată de 14,3
mm: bucla confecţionată cu Nodul de chingă a fost solicitată şi relaxată repetat la o sarcină
de 113
kg. După 800 de astfel de cicluri, una din cozile nodului, cu lungimea de 75 mm a
ajuns cu capătul la
nod. Totuşi, la o solicitare continuă, cu sarcina de 91 kg, nu s-a observat nici o m
odificare. De aici
tragem concluzia că buclele care sunt realizate cu acest nod trebuie inspectate de
fiecare dată înainte
de folosire, iar la confecţionarea lor să se lase capetele suficient de lungi.
165

NODUL FROST

Nodul Frost este un nod special și are o destina ie precisă: confec ionarea unei scări e pen
tru înaintare, în
speologie și în escalada artificială. Scări a se realizează din chingă și folosește ca spriji
tru picioare
atunci când peretele de stâncă nu are proeminen e convenabile. Cu ajutorul nodului Frost
se poate ob ine un
astfel de accesoriu dar și o buclă suplimentară pentru atașarea la un piton prin interme
diul unei carabiniere.
Domenii de utilizare ale nodului Frost: speologie, canioning, alpinism, alpinism
utilitar, opera iuni de
salvare.
Aplica ii ale nodului Frost: confec ionarea unei scări e din chingă, cu ochi pentru atașare
la piton.
Realizarea nodului Frost:
Pasul 1: se pliază unul din capetele chingii peste celălalt capăt, în lungul acestuia, c
a într-un sandviș, pe o
lungime de cca. 25 cm (fig. 231).
Figura 231.
Pasul 2: se realizează un nod Simplu cu toate cele trei păr i suprapuse ale chingii (f
ig. 232). Cozile se lasă
lungi de 6-7 cm, pentru a se evita desfacerea accidentală a nodului. De asemenea,
se verifică dacă ele merg
în direc ii opuse, dinspre nod spre în afară. Se ob in: o buclă mare (scări a propriu-zisă) ș
lă mică
pentru atașare (fig. 234).
166

Figura 232.
Pasul 3: se strânge nodul, trăgând de bucla mare într-o direc ie iar de bucla mică în direc i
pusă, având
grijă ca toate segmentele să se suprapună frumos unul peste altul, fără răsuciri (fig. 233,
fig. 234).
Figura 233.
Figura 234.
167

Avantaje:
Este rapid și simplu de realizat;
Este rezistent și sigur.
Dezavantaje: are doar o singură aplica ie.
NODUL OPT PRIN URMĂRIRE INVERSĂ.

Tehnica de „ urmărire inversă” se foloseşte atunci când trebuie îmbinate capetele a două corz
au atunci
când se confecţionează bucle din coardă sau cordelină. Termenul se referă la faptul că nodul
ut la capătul
unei corzi se reconstituie prin urmărire cu capătul celeilalte, dar începând dinspre coa
da nodului spre firul
principal. După finalizare, capetele celor două fire îmbinate vor fi orientate în direc ii
opuse, fiecare spre
partea principală a celuilalt.
Domenii de utilizare ale nodului Opt prin urmărire inversă: alpinism, speologie, can
ioning.
Aplica ii ale nodului Opt prin urmărire inversă: legarea capetelor a două corzi sau conf
ecţionarea
buclelor din coardă sau cordelină.
Realizarea nodului Opt prin urmărire inversă:
Pasul 1: pe unul din cele două fire care trebuie legate între ele, se face un nod Op
t simplu, astfel încât să
rămână în afară un capăt de circa 10-15 cm (fig. 235). În cazul cordelinelor capetele vor fi
ai scurte, dar cel
pu in egale cu de zece ori diametrul lor.
168

Figura 235.
Pasul 2: cu capătul celuilalt fir (cel care trebuie legat de primul) se reface nod
ul Opt simplu, prin urmărire
dinspre capătul primei corzi spre partea principală a acesteia (fig. 236 – 239). Se va
urmări în acelaşi timp ca
segmentele nodului să fie paralele.
Figura 236.
Figura 237.
169

Figura 238.
Figura 239.
Pasul 3: se strânge nodul, trăgând întâi de partea principală și capătul corespunzător al ace
fir, în sensuri
opuse dar în același timp, apoi se face același lucru cu partea principală și capătul celuil
alt fir (fig. 240).
Figura 240.
Pasul 4: se finalizează nodul, înlăturând suprapunerile nedorite ale corzilor (fig. 241)
.
170

Figura 241.
Greşeli posibile:
Nodul are segmente nearanjate, încălecate (fig. 242);
Figura 242.
Nodul nu este suficient de strâns: se poate desface accidental (fig. 243);
171

Figura 243.
Capetele corzilor (cozile) sunt prea scurte: nodul se poate desface accidental (
fig. 244);
Figura 244.
Cozile nodului sunt foarte lungi (fig. 245): există pericolul fie de a le confunda
cu corzile principale,
fie de a se agăţa foarte uşor de diverse elemente naturale (rădăcini, crengi, muchii, fisu
ri etc.).
172

Figura 245.
Avantaje:
Este un nod foarte rezistent;
Dacă este realizat corect, nu se poate desface accidental prin alunecarea nodului
spre capetele
corzilor;
Se auto-strânge, indiferent de direcţia din care este solicitat;
Este uşor de verificat.
Dezavantaje:
Nu poate fi folosit pentru chingă pentru că este dificil să se urmărească realizarea corec
tă a nodului;
Se poate agăţa şi înţepeni foarte uşor în fisuri ale stâncii, printre rădăcini, crengi, pro
e
rocilor. De aceea, se preferă îmbinarea capetelor corzii prin executarea unui nod Op
t simplu, cu
ambele capete în paralel, ţinute cap la cap (nodul Opt pe două fire).
NODUL FISHERMAN
Pronun ia aproximativă: „ fișerman”.
Denumirea acestui nod provine din limba engleză, unde „ fisherman” înseamnă pescar. Totuși,
chiar și în
limba română a devenit cunoscut sub numele original.
Există trei variante ale acestui nod: Fisherman simplu, Fisherman dublu și Fisherman
triplu. Cea mai des
utilizată este cea de-a doua. Fisherman triplu este recomandat doar în cazul corzilo
r de ultimă genera ie, cele
de tip Spectra și Dynema, care au mantaua foarte netedă și, implicit, mai alunecoasă.
173

Nodul Fisherman este destinat doar pentru legarea între ele a două corzi de rapel şi p
entru legarea a două
capete ale unei bucăţi scurte de coardă sau cordelină, pentru a confecţiona o buclă. De acee
a, în unele
manuale de alpinism sau de speologie îl întâlnim și sub numele de „Nod de legare a două corz
i”, făcându-se
referire doar la varianta dublă a nodului.
Domenii de utilizare ale nodului Fisherman: alpinism, speologie.
Aplica ii ale nodului Fisherman: legarea a două corzi, confec ionarea unei bucle prin
legarea capetelor unei
bucă i de coardă sau cordelină.
FISHERMAN SIMPLU

Această variantă este prezentată aici doar pentru a înţelege mai bine cum se poate obţine un
nod Fisherman
dublu. În practică este nerecomandată, pentru că există riscul de a se desface sub sarcină.
Alte denumiri: nodul Luntraşului, nodul Englez, nodul Englezului, nodul Undiţarului,
nodul Îndrăgostiţilor.
Realizarea nodului Fisherman simplu:
Practic, fiecare din cele două capete de coardă (cordelină) trebuie să treacă printr-un no
d Simplu făcut pe
cealaltă coardă, ele fiind orientate unul spre celălalt, în felul următor:
Pasul 1: se aşează cele două capete unul lângă altul, orientate în direcţii opuse (fig. 246).
Figura 246.
174

Pasul 2: primul fir se trece peste cel de-al doilea, se face un nod Simplu în juru
l acestuia şi se strânge foarte
bine (fig. 247, fig. 248). Se lasă coada suficient de lungă (cca. 20 cm). Ea trebuie
să fie orientată în direcţie
opusă locului din care s-a pornit.
Figura 247.
Figura 248.
Pasul 3: se repetă operaţiunea cu capătul celui de-al doilea fir. Acesta se trece pest
e primul fir, se face un nod
Simplu în jurul lui şi se strânge foarte bine (fig. 249, fig. 250). Se lasă coada sufici
ent de lungă (cca. 20 cm.).
Trebuie să iasă în direcţia opusă locului de pornire. În această fază trebuie acordată o aten
deoarece
există tentaţia ca firul al doilea să fie trecut pe sub primul, ceea ce este greşit, pen
tru că segmentele
încrucişate ale celor două noduri simple („X” - urile) trebuie să fie pe aceeaşi parte (fig.
51). De asemenea,
cele două cozi ale nodurilor trebuie să fie în direcţii opuse unul faţă de celălalt, fiecare
lături de partea
principală a celeilalte corzi decât cea din care provine.
175

Figura 249.
Figura 250.
Figura 251.
Pasul 4: se trage concomitent de părţile principale ale corzilor în direcţii opuse, pent
ru a strânge nodul (fig.
252). După această operaţie, privit dintr-o parte, nodul trebuie să arate ca două segmente
paralele alăturate
(fig. 254), segmente ce intersectează oblic corzile principale. Privind din partea
cealaltă, nodul trebuie să
176

arate ca două „X”- uri alăturate (fig. 253). Dacă, privit din orice parte, nodul arată ca un
segment alături de
un „X”, atunci realizarea este greşită (fig. 255).
Figura 252.
Figura 253.
Figura 254.
177

Figura 255.
Pasul 5: se asigură capetele cu noduri simple (fig. 256).
Figura 256.
Greşeli posibile:
Nodul nu este strâns bine (fig. 257).
Figura 257.
178
 Nodul nu este aranjat corect (fig. 258). Atenţie la pasul 3!
Figura 258.
Cozile nodului nu sunt suficient de lungi (fig. 259).
Figura 259.
Avantaje: este simplu de realizat pe orice tipuri de fire.
Dezavantaje:
Se poate desface chiar şi sub sarcini mici, mai ales când cozile sunt prea scurte;
Obligatoriu trebuie asigurate capetele cu două noduri suplimentare;
După o solicitare mare, se desface greu;
Corzile trebuie să fie de acelaşi diametru.
Aspecte tehnice: cu capetele neasigurate se poate desface chiar şi la o sarcină de 5
0 Kg.
179

FISHERMAN DUBLU

Acest nod a fost folosit la început de către alpinişti, pentru a confecţiona bucle rezis
tente din coardă. Acestea
erau necesare, alături de carabiniere, la plantarea protecţiilor împotriva căderii, într-u
n traseu de alpinism.
Era rezistent, compact, iar forţele generate de o cădere curg asemenea unei linii co
ntinue prin nod. Odată cu
apariţia buclelor pre-fabricate din chingă, cusute special în acest scop, nodul Fisher
man dublu a mai fost
multă vreme considerat ca fiind singurul nod de legare a două corzi. În zilele noastre
, cel puţin în alpinism şi
escaladă, a fost înlocuit cu nodul Opt dublu sau cu nodul Opt dublu prin urmărire inve
rsă.
Alte denumiri: Nodul de legare a două corzi, nodul Dublu Englez, nodul Grapevine („
grapevine” = viţă de
vie în limba engleză).
Realizarea nodului Fisherman dublu:
Pasul 1: se aşează cele două capete unul lângă altul, orientate în direcţii opuse (fig. 260).
Figura 260.
Pasul 2: se înfăşoară de două ori primul capăt de coardă în jurul celuilalt fir, astfel: prim
are în
direcţia opusă locului de pornire, iar a doua înfăşurare se întoarce spre locul de pornire (
fig. 261). Cele două
bucle formate se intersectează formând un “X” (fig. 262).
180

Figura 261.
Figura 262.
Pasul 3: după a doua înfăşurare, capătul liber se trece prin spatele „X” - ul format, prin oc
iul dublu format
de acesta, apoi se scoate astfel încât să fie în linie cu firul în jurul căruia s-a înfăşurat
entat în direcţia
opusă locului de pornire (fig. 263). Se strânge bine nodul obţinut (fig. 264, fig. 265
). Coada nodului să fie de
cel puţin 10 cm (mai puţin pentru cordeline), considerând un diametru al corzilor de 1
0 mm.
Figura 263.
181

Figura 264.
Figura 265.
Pasul 4: se repetă pasul 2 și 3 cu capătul celeilalte corzi (fig. 266 – 269).
Figura 266.
182

Figura 267.
Figura 268.
Figura 269.
Pasul 5: se trag cele două fire principale în direc ii opuse, pentru a strânge nodul (fi
g. 270). Privit dintr-o
parte, nodul apare sub forma a patru segmente paralele aşezate unul lângă altul, care
intersectează oblic firele
principale (fig. 272). Din partea cealaltă, se văd două încrucişări duble alăturate (fig. 271
.
183

Figura 270.
Figura 271.
Figura 272.
Greșeli posibile:
La pașii 2 și 4, cele două înfășurări ale fiecărui nod component sunt paralele în loc să se
Adică, cea de a doua se face în continuarea celei dintâi, iar corect este să se întoarcă pes
te aceasta
(fig. 273).
184

Figura 273.
Nodul nu este aranjat bine. În acest caz, el apare ca două segmente paralele alături d
e trei segmente
încrucişate (fig. 274). Corect este ca cele două perechi de segmente paralele să fie alătu
rate, pe
aceeași parte a firelor principale.
Figura 274.
Cozile nodului nu sunt destul de lungi. Lungimea lor trebuie să fie de cel puţin 10
ori diametrul
corzii (fig. 275).
Figura 275.
185
Avantaje:
Este un nod sigur de legare a două corzi;
Se comportă foarte bine şi atunci când diametrele celor două corzi sunt diferite;
Există păreri, mai ales printre speologi, care susţin că este cel mai bun nod de joncţiune
. În alpinism
însă are o popularitate mai mică, fiind considerat nepractic şi înlocuit cu succes de nodu
l Opt dublu
sau Opt dublu prin urmărire inversă.
Dezavantaje:
Necesită multă coardă;
Este voluminos;
Se poate agăţa şi bloca între muchii şi în fisuri;
Pentru a fi realizat corect, necesită multă aten ie și îndemânare ;
După folosire, se desface mai greu decât nodul Opt dublu;
Nu se poate folosi pentru chingă pentru că se desface.
Aspecte tehnice: reduce rezistenţa corzii la rupere cu 45%.
FISHERMANN TRIPLU

Aceasta este variantă cea mai eficientă a nodului Fisherman, mai ales atunci când se l
ucrează cu corzi care au
suprafaţa mai alunecoasă, caz în care Fisherman dublu tinde să se desfacă. Este vorba desp
re corzile tip
Dynema şi Spectra. Acestea sunt mai alunecoase pentru că au mantaua impregnată cu anum
ite substanţe
hidroizolante (nu permit trecerea apei spre toroane).
Diferenţa dintre Fisherman dublu şi cel triplu este aceea că la pasul 2, în loc de două înfăş
se vor face
trei. Ultimele două înspre punctul de pornire. După aceea, capătul se scoate prin ochiul
format (fig. 276).
186
Figura 276.
Se face același lucru și cu cel de-al doilea fir, apoi se urmează aceeași pași ca cei de l
a nodul Fisherman
dublu. La final, nodul va arăta ca în figurile 277 și 278.
Figura 277.
Figura 278.
187

NODUL PLAT

Nodul Plat are o gamă de aplicaţii foarte restrânsă, mai ales în alpinism, speologie, salvăr
i montane. Este util
doar pentru scopuri secundare, manevre simple, care nu necesită legături puternice şi
sarcini mari. Are
proprietatea de a se desface foarte uşor, mai ales dacă nu este realizat corect. În ci
uda faptului că este uşor de
făcut şi de desfăcut, se recomandă prudenţă şi reţinere în folosirea lui.
Alte denumiri:
Nodul Francez. Uneori se întâlneşte chiar denumirea „nodul Plat francez”.
Nod de Terţarolă („ Reef-knot” în limba engleză). Această denumire o întâlnim în special la
şi provine din navigaţie, unde terţarola este o velă mică sau doar o parte a unei vele car
e se strânge
prin înfăşurare, pentru a-i micşora suprafaţa în timpul furtunilor.
Nodul Dreptunghiular sau nodul Lat („ Square knot” în limba engleză). Această denumire a f
ost
adoptată de navigatorii americani, probabil datorită aspectului său.
Domenii de utilizare ale nodului Plat: naviga ie, camping, rar în alpinism.
Aplica ii ale nodului Plat:
Legarea rapidă a două capete de coardă, frânghie sau cordelină, cu același diametru, în sit
care
nu necesită siguran a persoanelor sau greută ilor;
Legături provizorii slab solicitate;
 Legarea corzii de alpinism în jurul taliei, atunci când este transportată pe umeri;
Legarea capetelor unui colac de coardă;
Împachetarea diverselor materiale;
În navigaţie, pentru micşorarea suprafeţei velelor;
Pentru a finaliza sau securiza alte noduri.

188

Realizarea nodului Plat: se fac două noduri Simple cu cele două fire, unul după altul,
după cum urmează:
Pasul 1: se pun cele două fire unul lângă celălalt (fig. 279).
Figura 279.
Pasul 2: se încrucișează cele două fire. Capătul din stânga (1) trece peste cel din dreapta
(2) şi îl înconjoară o
dată, ca atunci când se execută un nod Simplu între cele două fire (fig. 280, fig. 281). În
această fază, cele
două fire sunt pe aceeaşi parte a nodului.
Figura 280.
189

Figura 281.
Pasul 3: capătul care este acum în dreapta (1) se încrucișează peste cel rămas în stânga (2),
oi se înfășoară
în jurul acestuia, executând al doilea nod Simplu (fig. 282). În această fază, greşeala frec
ventă este
încrucișarea firului 2 peste firul 1, adică invers decât ar trebui (fig. 282). Astfel, în
loc de un nod Plat, se
ob ine un nod numit „Granny ”, care nu foloseşte la nimic, fiind foarte periculos.
Figura 282.
Pasul 4: se trage de capetele libere în direcţii opuse, pentru a strânge nodul. Cozile
 trebuie să fie pe aceeaşi
parte a nodului şi să fie paralele cu firele principale (fig. 283, fig. 284, fig. 28
5).
190

Figura 283.
Figura 284.
Figura 285.
Pasul 5: capetele se asigură cu câte un nod simplu, fiecare în jurul firelor principal
e adiacente (fig. 286).
191

Figura 286.
Greșeli posibile:
Cozile nodului sunt prea scurte (fig. 287). În acest caz, aproape sigur nodul se v
a desface accidental.
Figura 287.
Nodul nu este strâns suficient, caz în care sigur se va desface (fig. 288).
Figura 288.
Pasul 3 nu se execută corect (fig. 289) și se va ob ine nodul Granny (fig. 290), nerec
omandat în nici
o situa ie, deoarece se desface foarte ușor, chiar și la o solicitare mică.
192

Figura 289.
Figura 290.
Avantaje:
Este rapid și uşor de realizat;
Se desface ușor după utilizare.
Dezavantaje:
Are o gamă restrânsă de aplicaţii;
Uneori se desface de la sine;
La tracţiuni nu foarte mari, segmentele nodului alunecă spre capete şi se desface;
193

Îşi schimbă foarte uşor forma. Dacă se trage de unul din capete în direcţia opusă acestuia,
l Plat
se transformă în Nod de ancoră (Prusik simplu). Acesta însă se va desface, pentru că diametr
ele
firelor sunt egale;
Se poate greși foarte ușor realizarea lui, ob inându-se un nod Granny, care cedează mult m
ai ușor
decât nodul Plat;
Nu se foloseşte sub nici un motiv atunci când este vorba de siguran a unei persoane sa
u de
securitatea unor materiale.
NODUL CHIRURGULUI

Nodul Chirurgului se numește așa pentru că este folosit deseori la sutarea plăgilor sau
a inciziilor. Este de
fapt o varia ie a nodului Plat, doar că în prima fază se realizează un nod Simplu cu mai m
ulte înfășurări, apoi
se continuă ca la nodul Plat. Nu este chiar un nod de îmbinare a două corzi, deși poate
fi folosit în acest scop,
ci mai mult unul de strângere. Este eficient mai ales atunci când se folosesc cordel
ine sub iri și materiale
foarte netede, cum sunt guta și firele chirurgicale. Este folosit în principal de cătr
e chirurgi și de către
pescarii amatori.
Domenii de utilizare ale nodului Chirurgului: medicină, pescuitul cu undi ă, artizanat
.
Aplica ii ale nodului Chirurgului: legarea și strângerea firelor sub iri.
Realizarea nodului Chirurgului:
Pasul 1: se încrucișează cele două fire. În cazul de fa ă, firul 2 peste firul 1(fig. 291).
194

Figura 291.
Pasul 2: capătul liber al firului 1 se înfășoară de 2-3 ori în jurul firului 2, ca atunci cân
se realizează un nod
Simplu cu mai multe înfășurări (fig. 292). După ultima înfășurare capetele libere ale celor d
ire trebuie
să se afle pe aceeași parte fa ă de firele principale (fig. 293).
Figura 292.
195

Figura 293.
Pasul 3: se încrucișează capătul liber al firului 2 peste cel al firului 1 (fig. 294).
Figura 294.
Pasul 4: se execută un nod Simplu cu cele două capete de fir (fig. 295, fig. 296).
196

Figura 295.
Figura 296.
Pasul 5: se trage pe rând, de mai multe ori, în direc ii opuse, prima dată de capete, ap
oi de firele principale,
până se strânge nodul (fig. 297, fig. 298, fig. 299).
Figura 297.
197

Figura 298.
Figura 299.
Avantaje:
Este mai rezistent decât nodul Plat;
Este eficient pentru firele sub iri și pentru cele din nailon.
Dezavantaje:
Nu este un nod de îmbinare foarte rezistent;
Nu se poate folosi pentru legături ce urmează să sus ină sarcini medii și mari;
Domeniul de aplicare este restrâns.
Aspecte tehnice: diminuează cu 70% rezisten a la rupere a firelor.
198

NODUL SCOTA

Denumirea acestui nod provine tot din navigaţie. Scota este o parâmă (frânghie) cu care
se leagă colţul de jos
al unei vele, la ambarcaţiunile cu pânze. Cuvântul are originea în limba italiană ( scotta
= foaie, velă).
Nodul Scota se foloseşte pentru a lega două corzi sau frânghii cu diametre diferite, d
e exemplu o coardă cu o
cordelină.
Descriere generală : Coarda cea mai groasă formează o buclă deschisă iar cea mai subţire int
ră prin buclă, o
înconjoară şi iese pe sub ea însăşi astfel încât ambele cozi să fie situate pe aceeaşi parte
ui. Ca la orice
nod de îmbinare, capetele se asigură cu noduri Simple în jurul firelor principale.
Alte denumiri: „Nodul de legare a două corzi cu diametre diferite”, nod de Velă („ sheet b
end” în limba
engleză, de la sheet = foaie, velă și bend = legătură), nod de Drapel, nodul Ţesătorului, nod
l Comun.
Domenii de utilizare ale nodului Scota: naviga ie, alpinism, speologie, opera iuni d
e salvare, construc ii.
Aplica ii ale nodului Scota: legarea a două corzi sau frânghii de diametre diferite.
Realizarea nodului Scota:
Pasul 1: se formează o buclă deschisă la capătul corzii mai groase (fig. 300).
Figura 300.
199

Pasul 2: capătul corzii subţiri se introduce prin bucla corzii groase, dinspre vârful
acesteia, de jos în sus (fig.
301).
Figura 301.
Pasul 3: capătul corzii subţiri se încrucișează cu ambele laturi ale buclei groase, prin s
patele acesteia,
începând cu capătul ei liber, apoi cu partea principală a corzii (fig. 302).
Figura 302.
Pasul 4: capătul subţire se duce peste partea principală a buclei groase și se introduce
între el însuşi şi laturile
buclei groase (fig. 303).
200

Figura 303.
Pasul 5: se strânge nodul trăgând mai întâi, pe rând, de firele corzii sub iri, apoi de firel
corzii groase, în
direc ie opusă (fig. 304, fig. 305, fig. 306).
Figura 304.
Figura 305.
201

Figura 306.
Pasul 6: cu cozile se realizează noduri Simple în jurul firelor principale adiacente
, pentru mai multă siguran ă
(fig. 307).
Figura 307.
Avantaje:
Este uşor şi rapid de realizat;
Asigură o legătură mai bună decât nodul Plat;
Se pot îmbina corzi cu diametre diferite;
Funcţionează bine și când corzile au acelaşi diametru.
Dezavantaje:
Necesită aten ie;
Necesită multă coardă, pentru că trebuie securizat cu noduri Simple;
Nu este foarte rezistent;
Are o stabilitate mică.
202

NODUL DE VELĂ DUBLU

Aceasta este o îmbunătăţire a nodului de Velă simplu (Scota), având aceleași aplica ii. Se fo
ește atunci
când diferenţa dintre diametrele celor două corzi este prea mare.
Realizarea nodului de Velă dublu:
Se execută paşii 1,2,3 şi 4, la fel ca la nodul Scota (fig. 308).
Figura 308.
Pasul 5: se repetă paşii 3 şi 4 ai nodului Scota . A doua înfăşurare în jurul buclei groase s
face între laturile
buclei groase şi partea principală a firului sub ire (fig. 309).
203

Figura 309.
Pasul 6: se strânge şi se asigură la fel ca la nodul Scota (fig. 310 – 313).
Figura 310.
204
Figura 311.
Figura 312.
Figura 313.
205

NODUL CARRICK

Pronun ia aproximativă: „ keric”.

În limbajul corăbierilor englezi de odinioară, „ carrick” însemna împreunarea a două parâme.
tea
deduce simplu că, probabil, nodul cu aceeași denumire are sau avea aplica ii în acest do
meniu de activitate.
Denumirea era cunoscută din anul 1783, când a fost folosită de către Daniel Lescallier (
1743-1822) în
lucrarea „ Vocabulaire des Termes de Marine, Anglois et Francois” (traducere aproxim
ativă din limba
franceză: „Dic ionar englez - francez de termeni maritimi”). În cartea sa, Lescallier defi
nea termenii
marinărești, mai ales cei folosi i în activită ile din porturi. Defini iile erau înso ite de
ca ii amănun ite,
atât în limba engleză, cât și în franceză, deoarece exista o mare confuzie de no iuni între l
ii de diferite
na ionalită i care trebuiau să coopereze în cele mai multe activită i navale și portuare. Aut
l a fost în
serviciul Marinei Franceze și a călătorit mult în Anglia, Rusia, Suedia și în coloniile fran
ceze de la acea
vreme. Astfel, el a observat erori și accidente datorate confuziei de termeni de l
a un popor la altul. În timpul
călătoriilor, a conceput dic ionarul tocmai pentru a rezolva această problemă, iar tipărirea
a fost făcută sub
îndrumarea și protec ia Monseniorului de Sartine, unul dintre cei mai capabili miniștri
ai Fran ei din acele
timpuri. Prima edi ie a dic ionarului a apărut în 1777, la Imprimeria Regală Franceză, urmând
apoi alte
apari ii îmbunătă ite. Cea din 1873, în care apare pentru prima dată nodul Carrick, a fost ti
ită la Londra.
Cât despre autor, acesta are o biografie stufoasă și interesantă. A călătorit foarte mult, a
de inut func ii
importante în stat și a fost implicat în spionaj militar și industrial, în favoarea ării sal
(Fran a), în dauna mai
ales a Angliei. Trăind în perioada de tranzi ie către era industrială dinainte și din timpul
Revolu iei Franceze,
Lescallier trafica informa ii folositoare dinspre Anglia spre continent.
Totuși, ce semnifică denumirea „ carrick” asociată acestui nod ? Există mai multe explica ii
osibile. Una
dintre ele poate fi legată de castelul Ormond din orășelul irlandez Carrick-on-Suir (S
uir este un râu). În
relieful pere ilor castelului se regăsesc motive asemănătoare cu nodul despre care vorbi
m. Numele mai poate
să provină de la Carrick Roads, un vast port natural, de origine glaciară, din sud-ves
tul Angliei. Sau, mai
probabil, poate veni de la „ carrack” sau „ carike”, un tip de corabie cu pânze din secolu
l al XV-lea, cu
partea din spate rotundă, lată și foarte înaltă. Cu ambarca iunile de acest tip, foarte rapi
de pentru vremea
206

aceea, spaniolii și portughezii au explorat lumea în secolele XV și XVI, deoarece era

foarte potrivită pentru
călătorii lungi. Două din corăbiile cu care Cristofor Columb a ajuns în America erau de ac
est tip (cele cu
numele Nina și Pinta). În spaniolă și portugheză numele vasului era ” carraca”, în latina med
ală -
„ carrica”, în franceza veche - „ caraque”, în română - „ caravelă”. Dar toate acestea au ori
e și
grecești ( qurq sau quaraq - la arabi și kerkouros - la greci însemna corabie ușoară și rapi
dă).
Revenind la nodul Carrick, acesta este foarte util mai ales atunci când trebuie le
gate între ele două frânghii
cu diametrul prea mare, parâme grele și rigide sau cabluri care nu pot fi legate între
ele cu ajutorul altui nod.
De asemenea, poate fi utilizat în multe domenii de activitate. De aceea merită cunos
cut și învă at. Totuși,
necesită aten ie, deoarece există riscul de a se greși realizarea lui.
Realizarea seamănă cu cea a nodului Scota. Practic, este o combina ie a două noduri de V
elă simple.
Carrick are multe varia ii, însă niciuna nu poate fi folosită pentru legături, având eficien
mică, ci numai ca
noduri decorative.
Alte denumiri: nodul Corăbierului, Legătură de ancorare, Josephine (în artizanat).
Domenii de utilizare ale nodului Carrick: naviga ie, artizanat, activită i portuare.
Aplica ii ale nodului Carrick:
Legarea a două fire de construc ie diferită (de exemplu coardă cu frânghie);
Legarea a două frânghii în naviga ie;
Legarea a două frânghii sau îmbinarea unor cabluri în construc ii, activită i portuare etc.
Realizarea împletiturilor decorative (artizanat).
Realizarea nodului Carrick:
Pasul 1: la capătul primei frânghii se face un ochi sub firul principal (cu capătul li
ber sub partea principală a
frânghiei) (fig. 314).
207

Figura 314.
Pasul 2: capătul celei de-a doua frânghii se plasează sub ochiul realizat la pasul 1,
cu vârful orientat spre
partea principală a primului fir (fig. 315).
Figura 315.
Pasul 3: se duce capătul celei de-a doua frânghii între partea principală și capătul celuila
lt fir (fig. 316).
208

Figura 316.
Pasul 4: se încrucișează capătul celei de-a doua frânghii peste partea principală a primei f
rânghii, pe
segmentul ce apar ine ochiului realizat la pasul 1 (fig. 317).
Figura 317.
Pasul 5: la fel ca la nodul Scota, capătul celei de-a doua frânghii se introduce pe
sub ea însăși, în zona pe
unde aceasta trece pe sub ochiul creat la început (fig. 318). Acest capăt trebuie să s
e afle acum orientat în
diagonală fa ă de capătul celuilalt fir (fig. 319).
209

Figura 318.
Figura 319.
Pasul 6: pentru a strânge și finaliza nodul Carrick, se trage în direc ii opuse de capet
ele libere, apoi de firele
principale, de mai multe ori, alternativ (fig. 320, fig. 321, fig. 322).
Figura 320.
210

Figura 321.
Figura 322.
Avantaje:
Se poate realiza rapid;
Oferă o legătură sigură;
Asigură legarea a două fire de construc ie diferită (de exemplu coardă cu frânghie);
Nu alunecă spre capete când este solicitat, nici măcar atunci când frânghiile sunt ude;
Se desface ușor după utilizare, chiar dacă a fost sub sarcini mari;
Func ionează și la unele cabluri metalice sau frânghii groase, grele și rigide.
211
Dezavantaje:
Necesită aten ie și îndemânare pentru realizarea corectă;
Dacă nu este strâns înainte de folosire, își modifică dramatic forma;
Se recomandă asigurarea capetelor prin noduri simple sau, în cazul cablurilor, prin
sertizare în jurul
firelor principale sau, mai rapid, prin noduri Constrictor. Nodul Constrictor es
te prezentat în
capitolele următoare.
Aspecte tehnice : deși are reputa ia unui nod foarte rezistent, unele teste au arătat
că nodul Carrick are o
eficien ă de 65%. Restul de 35% din rezisten a la rupere a firelor se pierde.
NODUL ZEPPELIN

Pronun ia aproximativă: „ ze-pelin”

Denumirea acestui nod este asociată cu acele aparate de zbor mai ușoare decât aerul, n
umite „zepelin”, de la
numele contelui german Ferdinand von Zeppelin, un sus inător înfocat, dar și un pionier în
construc ia
dirijabilelor în deceniul III al secolului trecut. Pentru că baloanele erau foarte v
oluminoase, dacă erau
umplute cu hidrogen sau heliu, aveau o capacitate uriașă de înăl are. De aceea, frânghiile c
u care erau
ancorate la sol trebuiau să reziste foarte bine și să fie sigure, să nu se rupă sau să se de
sfacă. Totodată,
legăturile trebuiau să poată fi desfăcute cu ușurin ă doar atunci când se dorea acest lucru.
fel, Charles
Rosendahl, comandantul dirijabilului „Los Angeles” ( în aniì20, secolul XX), a impus fol
osirea unui singur
nod pentru ancorarea la sol, acesta fiind nodul Zeppelin, cunoscut de asemenea și
ca nodul Rosendahl.
Alte denumiri: Rosendahl (pronun ie: „ rou-zăn-dal”), nodul „4002”.
Domenii de utilizare ale nodului Zeppelin: deși prezintă multe avantaje fa ă de alte nod
uri de legare a două
corzi (frânghii) sau pentru a realiza o buclă, nodul Zeppelin a fost dat uitării din m
otive greu de în eles. Poate
fi folosit garantat în sporturi de aventură, activită i de agrement (construirea poduril
or din corzi), naviga ie.
212

Aplica ii ale nodului Zeppelin:

Legarea a două corzi, cordeline sau frânghii;
Realizarea unei bucle dintr-o bucată de coardă sau cordelină;
Acostarea ambarca iunilor;
Remorcare;
Diverse activită i în camping;
Construirea podurilor din corzi.
Realizarea nodului Zeppelin:
Pasul 1: se formează câte o buclă închisă la capetele celor două corzi și se așează astfel în
ne cu
numărul „69”, cozile cifrelor fiind asociate cu capetele libere ale corzilor. La cifra
„6” capătul scurt este
peste cel lung (ochi deasupra), iar la „9” capătul scurt este sub firul principal (och
i dedesubt). Dacă se
preferă asocierea cu literele, atunci „b” și „q” sunt cele mai potrivite (fig. 323).
Figura 323.
Pasul 2: se suprapune bucla cifrei „6” peste cea a cifrei „9”. Capetele libere trebuie să
fie în exteriorul
ansamblului creat și orientate în direc ii opuse (fig. 324).
213

Figura 324.
Pasul 3: cu capătul liber al fiecărei corzi se realizează câte un nod Simplu care să cupri
ndă în interiorul său și
ochiul celeilalte corzi (fig. 325, fig. 326). Capetele libere sunt acum orientat
e în direc ii opuse dar
perpendiculare pe firele principale (fig. 327).
Figura 325.
214
Figura 326.
Figura 327.
Pasul 4: înainte de a trage de cele patru fire rezultate, două câte două în direc ii opuse (
fig. 329, fig. 330, fig.
331), se micșorează cât mai mult buclele rezultate (fig. 328). Această fază necesită cea mai
mare aten ie
pentru că există riscul de a nu strânge corect nodul, iar rezultatul va fi ineficien a l
ui.
215

Figura 328.
Figura 329.
Figura 330.
216

Figura 331.
Avantaje:
Este ușor de realizat. Totuși, se poate greși din neaten ie;
Se desface ușor chiar și după ce a fost solicitat cu for e foarte mari;
Este foarte sigur și foarte rezistent la trac iuni puternice și șocuri;
Nu se în epenește;
Este perfect simetric;
Este stabil (nu își schimbă forma);
Func ionează pentru toate tipurile de fire;
Func ionează și atunci când corzile au diametre diferite, dar apropiate;
Poate fi aplicat în multe domenii de activitate.
Dezavantaje:
Nu asigură legături foarte eficiente atunci când diferen a între diametrele corzilor este
prea mare;
Necesită aten ie la realizare, dar mai ales la finalizare.

217

NODURI DE ASIGURARE ȘI DE AUTOASIGURARE

Am inclus în această categorie nodurile Cabestan și Semicabestan, folosite mai mult în a
lpinism și speologie.
Cele două ac iuni, asigurarea și autoasigurarea, sunt explicate la capitolul „No iuni supl
imentare”.
NODUL CABESTAN

Cabestanul este un nod eficient şi rapid, folosit pentru a fixa o coardă la un punct
, fie prin intermediul unei
carabiniere, fie direct. Astfel, cele două părţi ale corzii care rezultă din nod sunt in
dependente una faţă de
cealaltă. Tracţiunea uneia din părţi nu o influenţează cu nimic pe cealaltă. Nodul Cabestan n
trebuie
confundat cu dispozitivul omonim, prezent pe orice corabie, vapor sau alte ambar
caţiuni. Paradoxal, deşi are
aceeaşi denumire, nodul cu același nume are o utilizare restrânsă în navigaţie.
Alte denumiri: Mastwurf – în ţările de limbă germană, Clove Hitch – în ţările anglo-saxone, C
– în
ţările francofone.
Domenii de utilizare ale nodului Cabestan: alpinism, speologie, opera iuni de salv
are, rar în escaladă,
canioning și alpinism utilitar.
Aplica ii ale nodului Cabestan:
Ataşarea (fixarea) corzii într-un punct fix (piton, copac, bară metalică, balustrade met
alice);
Autoasigurare în regrupare;
Fracţionarea unei balustrade din coardă în speologie și canioning, atunci când trebuie eco
nomisită
coardă;
În sălile de teatru, pentru a regla şi fixa înălţimea cortinelor.

218

Realizarea nodului Cabestan:

Pasul 1: se formează o buclă închisă prin răsucirea corzii în sensul acelor de ceasornic (fi
g. 332).
Figura 332.
Pasul 2: se formează a doua buclă închisă, dar nu departe de prima, tot prin răsucire în sen
sul acelor de
ceasornic. Ambele bucle sunt pe aceeaşi parte a corzii (partea de sus, în exemplul n
ostru). Încrucișările care
închid cele două bucle sunt diferite. La una din ele firul mai lung este deasupra ia
r la cealaltă firul lung este
sub bucla corespunzătoare (fig. 333).
Figura 333.
Pasul 3: se suprapun cele două bucle (fig. 334) astfel încât segmentul dintre ele să rămână „
ns” între cele
două părţi principale, adică segmentele dintre bucle și capetele corzii (fig. 335).
219

Figura 334.
Figura 335.
Această etapă necesită o atenţie mărită, pentru că aici cei mai mulţi ratează realizarea nodu
prin
suprapunerea necorespunzătoare a celor două ochiuri (fig. 336, fig. 337).
Figura 336.
220
Figura 337.
Pasul 4: prin ochiul dublu format de cele două bucle suprapuse se introduce o cara
binieră cu ajutorul căreia
se ataşează coarda la un punct fix (fig. 338).
Figura 338.
Pasul 5: se trage de ambele fire, pe rând, pentru a strânge nodul (fig. 339, fig. 34
0, fig. 341).
221

Figura 339.
Figura 340.
222

Figura 341.
Ajustarea poziţiei nodului Cabestan:
Pentru a obţine distanţa optimă de la nod până la un anumit punct dorit (de exemplu până la o
hiurile
hamului), se procedează astfel:
Pasul 1: se slăbeşte nodul (dacă este strâns), împingând cele două fire unul spre celălalt (f
342).
Figura 342.
Pasul 2: firul care trebuie scurtat se împinge înspre nod în timp ce firul celălalt se t
rage în direcţia opusă
nodului (fig. 343, fig. 344).
223

Figura 343.
Figura 344.
Pasul 3: se strânge din nou, trăgând pe rând de ambele fire în direcţia opusă nodului (fig. 3
5).
224

Figura 345.
Greşeli posibile:
La pașii 1 și 2, ambele fire lungi sunt fie deasupra, fie sub buclele formate (fig.
346). Acest lucru
duce la ratarea nodului. Corect este ca una din bucle să fie deasupra, iar cealaltă
sub firul principal
(fig. 333).
Figura 346.
Suprapunerea celor două bucle (pasul 3 al realizării nodului) nu se face corespunzător
(fig. 347).
Acest lucru va fi imediat observat pentru că nu se va obţine nimic (fig. 348).
225

Figura 347.
Figura 348.
Nodul este făcut prea aproape de un capăt liber al corzii. În acest caz se poate desfa
ce iar
consecinţele pot fi dramatice (fig. 349).
Figura 349.
226

Avantaje:
Este eficient şi rapid;
Este reglabil. Poziţia lui poate fi schimbată uşor, fără a fi desfăcut, pentru a regla lung
mea corzii
între nod şi un alt punct dorit (sau între căţărător şi punctul de autoasigurare);
Într-un sistem de asigurare absoarbe o parte din forţe;
 Poate fi făcut oriunde pe coardă, nu doar la capete.
Dezavantaje:
Alunecă la solicitări mari. Acesta poate fi şi un avantaj deoarece absoarbe din forţe. R
ezistenţa la
rupere a corzii rămâne astfel la valori destul de mari, în comparaţie cu alte noduri (60
%);
Este greu de desfăcut după solicitări mari.
Aspecte tehnice: reduce cu 40% rezistenţa corzii la rupere .
NODUL SEMICABESTAN

Aşa cum deducem din denumirea sa, este un Cabestan făcut doar pe jumătate. Chiar şi denu
mirea germană
are acest sens („halbmastwurf ” , unde halb = jumătate iar mastwurf = nod cabestan). L
a fel şi în limba
franceză, în care este denumit demi-cabestan ( demi = jumătate), deşi se mai foloseşte şi te
rmenul „ noeud
debrayable”, adică nod de decuplare sau de frânare.
Semicabestanul nu este chiar un nod. I se atribuie totuşi această proprietate deoare
ce are o structură
asemănătoare unui nod (buclă, ochi, încrucişare). Este mai degrabă un sistem de frecare prin
care o coardă
sau frânghie este lăsată să alunece controlat, trasă de o forţă (sarcină), iar la nevoie poat
i frânată sau
blocată uşor, chiar şi cu o singură mână. Blocarea însă trebuie menţinută prin tracţiunea păr
corzii.
227

Sistemul este foarte simplu şi constă doar din răsucirea corzii într-un anume fel, rezul
tând astfel nodul
Semicabestan.
Inventarea Semicabestanului, în anul 1973, este atribuită unui ghid alpin elveţian, We
rner Munter,
colaborator al UIAA. Munter îl folosea pentru asigurarea unui alpinist de către coec
hipier. De altfel, Munter
este şi denumirea sub care este cunoscut Semicabestanul în rândul vorbitorilor nativi
de limbă engleză. În
realitate, sistemul era cunoscut cu mult înainte, de către docherii care îl foloseau în
porturi, atunci când
manipulau încărcături grele. Probabil că Werner Munter s-a inspirat din aceste activităţi.
Alte denumiri: Nod Italian, Munter, HMS (din germană : halb+ mastwurf+ sicherung,
unde halb=jumătate,
mastwurf=nod cabestan, sicherung = asigurare). Tot HMS se numeşte şi tipul de carabi
nieră care se foloseşte
pentru ca acest nod să poată func iona.
Domenii de utilizare ale nodului Semicabestan: alpinism, escaladă, speologie, oper
a iuni de salvare.
Aplica ii ale nodului Semicabestan:
Asigurarea coechipierului;
Coborârea unei greutăţi cu ajutorul corzii;
Coborârea accidentaţilor;
Manipularea unor încărcături pe șantiere de construcţii sau în porturi;
Întinderea corzilor pentru realizarea unei tiroliene ( tiroliană = sistem de travers
are pe corzi, între doi
versanţi, folosit în operaţiuni de salvare, armată, activităţi de agrement);
Pentru coborârea în rapel, în lipsa unui dispozitiv de rapel. În armata australiană este s
ingura metodă
de rapel, de coborâre a armamentului greu și a proviziilor în zone de munte, pentru că n
ecesită un
minimum de echipament auxiliar: o coardă şi o carabinieră, iar pentru rapel și un ham.
Cum funcţionează nodul Semicabestan:
Semicabestanul creează o frecare a corzii prinse între ea însăşi şi un obiect în jurul căruia
înfăşoară. Acest
obiect trebuie să fie unul rotund şi cu suprafaţă netedă. De exemplu o ţeavă metalică, un stâ
ilon,
balustradă, carabinieră ovală (HMS). Deşi coarda se freacă cu ea însăşi, nu se produce o topi
pe nici una
din părţile ei, deci nu se rupe. Aceasta deoarece frecarea nu este statică. Nodul este
în continuă mişcare şi
astfel segmentele corzii care vin în contact unul cu altul se schimbă tot timpul. Da
că numai una din aceste
părţi ar fi rămas pe loc, aceasta s-ar fi topit prin frecare, apoi s-ar fi rupt.
Realizarea nodului Semicabestan:
Pasul 1: se realizează o buclă închisă pe coardă (fig. 350).
228

Figura 350.
Pasul 2: alături de bucla închisă, se formează o buclă deschisă. Vârfurile ambelor bucle treb
ie să fie
orientate în aceeași direc ie (fig. 351).
Figura 351.
Pasul 3: bucla deschisă se suprapune peste cea închisă astfel încât una din laturile ochiu
lui să fie prinsă ca
într-un sandviș între cele două bucle (fig. 352, fig. 353, fig. 354).
229

Figura 352.
Figura 353.
Figura 354.
230

Pasul 4: se prind cele două bucle cu o carabinieră HMS (fig. 355).

Figura 355.
Pasul 5: se ataşează carabiniera la un punct fix prestabilit (fig. 356) şi se asigură cl
apeta prin sistemul
prevăzut de fabricant (de regulă prin filetarea unui tub peste zona de deschidere a
clapetei).
Figura 356.
Pasul 6: se aranjează nodul în carabinieră în funcţie de direcţia de tracţiune. Nodul trebuie
să fie aşezat pe
partea cea mai lată a carabinierei şi să arate exact ca în figura 358, fără alte răsuciri sau
crucişări. Firul care
frânează este cel prins între cele două părţi ale nodului (fig. 357). Firul încărcat trebuie
e în partea opusă
231

clapetei carabinierei (fig. 357). În caz contrar, acesta poate produce deşurubarea s
iguranţei şi deschiderea
clapetei.
Figura 357.
Figura 358.

232

Greșeli posibile:
Buclele nu sunt aranjate corect, iar firul dinspre sarcină se află pe partea cu clap
eta de deschidere a
carabinierei (fig. 359).
Figura 359.
Nodul este plasat în partea îngustă a carabinerei (fig. 360). În această situa ie, Semicabe
tanul nu
func ionează, iar coarda se blochează.
Figura 360.
233

Se utilizează o carabineră prea îngustă pentru a permite func ionarea nodului Semicabestan
(fig.
361). Singurul model acceptat este HMS (fig. 25).
Figura 361.
Avantaje:
Este simplu, economic şi uşor de folosit;
Este reversibil. I se poate schimba rapid direcţia de asigurare printr-o simplă răsuci
re a nodului, fără
a-l scoate din carabinieră;
Frânarea este eficientă şi se face fără efort, chiar şi cu o singură mână;
Asigură frecare suficientă pentru manipularea unor greutăţi mari (cu condiţia să reziste co
rda şi
celelalte noduri de pe ea, precum şi punctul de ancorare);
Are întrebuinţări multiple;
Poate fi făcut prin urmărire, dar numai în jurul unor obiecte cu secţiune rotundă şi cu sup
afaţă
netedă (ţevi, bare metalice fixe, piloni metalici, stâlpi).
Dezavantaje:
Dacă este folosit frecvent, răsuceşte coarda;
Grăbeşte uzura corzii datorită frecării „coardă pe coardă”;
Nu asigură blocarea automată;
Nu funcţionează decât pe o carabinieră tip HMS (carabinieră ovală, tip pară, cu o rază mai
la
unul din capete, prevăzută cu siguranţă contra desfacerii accidentale a clapetei în timpul
manevrelor
fig. 25);

234

Aten ie:
Este interzisă utilizarea Semicabestanului pe carabiniere cu formă trapezoidală (fig.
361), pentru că
nodul se blochează iar coarda nu mai alunecă prin carabinieră. Astfel, sistemul devine
nefuncţional
şi poate duce la accidente grave;
Este interzisă utilizarea pe carabiniere fără sistem de asigurare a clapetei. Coarda p
oate apăsa
întâmplător pe clapetă, ieșind apoi din carabinieră, consecinţele fiind dramatice, pentru că
mai
rămâne nici o posibilitate de a frâna şi bloca.
 Nu recomand folosirea nodului Semicabestan pentru rapel, deși acest lucru este pos
ibil. Folosirea lui
în acest scop se face doar în situa ii deosebite, când nu există alte mijloace sau dispozi
tive de
coborâre a unui perete. Oricum, sporturile și activită ile de agrement în care sunt implic
ate noduri
presupun urmarea unor cursuri și stagii dedicate, sub îndrumarea strictă a antrenorilo
r și
instructorilor. Cunoașterea nodurilor prezentate în această carte nu reprezintă, nici pe
departe,
deprinderi necesare pentru astfel de activită i.
Aspecte tehnice: folosind nodul Semicabestan, un om poate frâna şi opri o greutate d
e aproximativ 300 Kg,
cu o singură mână. Greutatea maximă care poate fi inută crește dacă se folosesc ambele mâini
Semicabestan în jurul unui obiect
Pentru ca Semicabestanul să poată fi făcut prin urmărire, în jurul unor obiecte, trebuie să
fie îndeplinite două
condi ii: obiectele să fie rotunde (cilindrice), iar suprafaţa lor să fie netedă. În cazuri
contrare, fie nodul nu
funcţionează (nu alunecă), fie alunecă greu iar coarda se distruge rapid şi chiar dramatic
.
Obiectele în jurul cărora se poate folosi Semicabestanul sunt ţevile solide, stâlpii met
alici, pilonii,
balustradele metalice, barele.
Nu se foloseşte în jurul copacilor, obiectelor cu secţiune dreptunghiulară, cu muchii et
c. În aceste situaţii se
pune o buclă în jurul lor iar legătura cu nodul Semicabestan se realizează prin intermed
iul unei carabiniere
HMS.
Realizarea nodului Semicabestan prin urmărire, în jurul unui obiect:
Pasul 1: se trece capătul corzii prin spatele obiectului şi se aduce din nou în partea
din fa ă, cum privim spre
el (fig. 362, fig. 363).
235

Figura 362.
Figura 363.
Pasul 2: capătul se duce prin spatele corzii principale (fig. 364).
236

Figura 364.
Pasul 3: se aduce capătul în faţa obiectului şi se trece peste acesta, până ajunge în spatele
lui (fig. 365).
Figura 365.
Pasul 4: se verifică nodul şi se ajustează lungimea corzii de la obiect până la capătul soli
citat al acesteia (fig.
366, fig. 367).
237

Figura 366.
Figura 367.
Greşeli posibile:
Se face în jurul obiectelor care nu sunt rotunde şi cu suprafaţa netedă. Nodul nu va fun
cţiona sau coarda se
va distruge până la rupere.
Se face în jurul obiectelor instabile, mobile sau care nu suportă forţele generate de
sistem. În aceste cazuri,
pericolul de accidente este maxim.
Avantaje: nu mai este nevoie de alt echipament în afară de coardă.

238

Dezavantaje:
Nu poate fi făcut în jurul oricărui obiect, ci numai a celor rotunde (tip bară);
 Funcţionează mai greu în jurul obiectelor cu diametrul mare;
Poate fi făcut numai la capătul corzii, spre deosebire de Semicabestanul cu carabini
eră.

239

NODURI DE FIXARE ȘI ANCORARE

Această categorie cuprinde acele noduri care au ca scop fixarea (legarea) unei cor
zi (cordeline, frânghii,
sfori) la un obiect stabil (copac, balustradă, stâlp, ancoră, piton), pentru blocarea
lor. De exemplu, în timpul
ridicării sau coborârii unei încărcături printr-un sistem de scripe i, la un moment dat treb
uie oprită sarcina la
o înăl ime oarecare, prin oprirea trecerii corzii prin scripete. În această situa ie, se fol
osește un nod de fixare.
De asemenea, un nod din aceeași categorie este util la legarea sforilor de ancorar
e ale corturilor. În
speologie, canioning, alpinism utilitar sau opera iuni de salvare, coarda trebuie
adesea ancorată într-un punct
fix superior, pentru efectuarea unui rapel, pentru urcare pe ea, pentru ridicare
a ori coborârea echipamentului
sau persoanelor. Acest tip de ancorare se numește amarare, iar o parte din noduril
e descrise în prezentul
capitol sunt destinate acestui scop. Includem aici: nodul Coada vacii prin urmărir
e, nodul Cabestan în jurul
unui obiect, nodul Constrictor, nodul Magnus, Seminodul, Dublu-seminod, Nodul de
ancorare, nodul
Ancoră, Nodul de buștean, Nodul Killig, bucla dublă Bulin, nodul Scaun, bucla Zeppelin
, Nodul glisant.
NODUL COADA VACII PRIN URMĂRIRE

Nodul Coada vacii prin urmărire se realizează la capătul corzii, în jurul unui obiect, a
vând ca scop ancorarea
directă (fără ajutorul carabinierelor) a acesteia la un punct fix. Obiectul poate fi t
ulpina unui copac, o bară
metalică fixă, bolovani încastraţi etc. În aceste cazuri, nodul nu poate fi făcut decât la un
l din capetele
corzii. Realizarea prin urmărire are aceleași ra iuni ca și la legarea în coardă cu nodul Op
t prin urmărire.
Domenii de utilizare ale nodului Coada vacii prin urmărire: alpinism expedi ionar, s
peologie, opera iuni
de salvare.
Aplica ii ale nodului Coada vacii prin urmărire: rar pentru ancorarea corzilor.
240

Realizarea nodului Coada vacii prin urmărire:

Pasul 1: de la capătul corzii se lasă un segment liber. Lungimea acestuia este în funcţi
e de obiectul în jurul
căruia se face ancorajul. La distanţa respectivă se face un nod Simplu (fig. 368).
Figura 368.
Pasul 2: capătul liber se trece în jurul obiectului şi se reglează lungimea buclei. Acea
sta nu trebuie să fie
strânsă în jurul obiectului, dar nici foarte largă (fig. 369).
Figura 369.
241

Pasul 3: se reconstituie nodul Simplu iniţial, prin urmărirea traseului dinspre obie
ct spre coardă, cu capătul
liber al acesteia. În timpul acestei operaţiuni cele două fire care compun nodul trebu
ie să fie paralele în orice
punct al acestuia. Urmărirea se face până când capătul liber ajunge paralel cu firul princ
ipal al corzii (fig.
370, fig. 371, fig. 372).

Figura 370.
242
Figura 371.
Figura 372.
Pasul 4: se aranjează firele astfel încât să nu fie încrucişate sau încurcate, apoi se strâng
odul, trăgând mai
întâi de ambele fire de coardă în direcţia opusă obiectului la care s-a făcut ancorajul, apoi
de fiecare în parte,
în aceeași direc ie (fig. 373, fig. 374, fig. 375).
243

Figura 373.
Figura 374.
244

Figura 375.
La nevoie, se mai face un nod Simplu de asigurare (fig. 376).
Figura 376.
Greşeli posibile: aceleaşi ca la nodul Coada vacii.
Avantaje: se realizează mai rapid decât nodul Opt prin urmărire.
245

Dezavantaje:
Are o rezistenţă mai mică la rupere decât nodul Opt prin urmărire;
Se desface greu după utilizare (uneori imposibil) dacă solicitările au fost mari. De o
bicei, în astfel de
situa ii, coarda trebuie tăiată din locul unde a fost nodul.
Aspecte tehnice: reduce rezistenţa la rupere a corzii cu până la 60% din valoarea tota
lă.
NODUL CABESTAN PRIN URMĂRIRE
Uneori se doreşte o ataşare rapidă a corzii în jurul unui obiect, de exemplu un copac, o
bară metalică, o
balustradă metalică, un stâlp, fără a folosi alte piese din echipament (bucle, carabiniere
). În acest caz, se
poate apela la nodul Cabestan prin urmărire, realizat în jurul obiectului respectiv.
Se foloseşte însă doar
pentru fixarea temporară a corzii. Se va evita această metodă pentru ancorarea corzilo
r de coborâre în rapel
sau pentru ridicarea sarcinilor mari.
Domenii de utilizare ale nodului Cabestan prin urmărire: alpinism utilitar, constr
ucţii, operaţiuni de
salvare, săli de teatru (pentru fixarea firelor care sus in cortina).
Aplica ii ale nodului Cabestan prin urmărire: ancorarea corzilor, cordelinelor sau s
forilor la un obiect
stabil, orizontal sau vertical.
Realizarea nodului Cabestan prin urmărire:
Pasul 1: capătul liber al corzii se trece pe deasupra obiectului (fig. 377).
246

Figura 377.
Pasul 2: cu capătul liber al corzii se realizează un guler în jurul obiectului (fig. 3
78).
Figura 378.
Pasul 3: capătul liber se încrucişează peste firul principal, apoi se duce din nou peste
obiect, în spatele
acestuia (fig. 379, fig. 380).
247

Figura 379.
Figura 380.
Pasul 4: se scoate capătul corzii prin triunghiul format de prima buclă, obiect şi a d
oua buclă (fig. 381).

248

Figura 381.
Pasul 5: se trage pe rând de firul principal şi de capăt, pentru a strânge nodul (fig. 3
82, fig. 383). În prealabil,
se reglează lungimea corzii. Capătul corzii se lasă suficient de lung pentru a evita d
esfacerea întâmplătoare a
nodului.
Figura 382.
249

Figura 383.
Greşeli posibile:
La pasul 1, coarda se duce prin spatele obiectului, din punctul de vedere al per
soanei care realizează
nodul. Corect este ca trecerea să fie făcută peste obiect. Mai exact, capătul corzii tre
buie să fie între
executant și obiect (fig. 384).

Figura 384.
La pasul 4, capătul se scoate greşit prin prima bucla formată și nu se obţine decât un nod
implu în
jurul obiectului (fig. 385).
250

Figura 385.
Tot la pasul 4, capătul se scoate greșit, tot prin prima buclă, dar prin spatele obiec
tului (fig. 386).
Figura 386.
Avantaje:
Nu necesită echipament suplimentar;
Se realizează rapid.

251

Dezavantaje:
Nu poate fi folosit pentru rapel şi sarcini mari;
Dacă obiectul are diametrul prea mare, nodul alunecă mai uşor către capăt;
Poate fi făcut numai la capătul corzii.
NODUL CONSTRICTOR

O descriere timpurie a acestui nod se găsește în lucrarea „Cartea nodurilor” („ The book of
Knots” – în limba
engleză), scrisă în 1866 de Tom Bowling. În această carte, nodul Constrictor apare sub den
umirea „Nodul
Tunarului”, iar Cabestanul sub denumirea de „Nodul Constructorului”.
În 1916, suedezul Hjalmar Öhrvall, în cartea sa „Despre noduri” („ Om Knutar” – în limba sued
scrie
nodul Constrictor sub denumirea de „Nodul de buștean” („ timmerknut”).
Mai târziu, în 1931, Martta Ropponen, lideră a unei organiza ii de fete cercetașe din Finl
anda, men ionează
nodul în manualul ei „Cartea Nodurilor” („ Solmukirja” – în limba finlandeză). Cartea era des
ată
cercetașilor. În ea apare pentru prima dată prezentarea în imagini a nodului Constrictor
. Autoarea aflase
despre acest nod de la un spaniol, Raphael Gaston, care îl numea „Nod de bici” și era fo
losit în zona alpină a
Spaniei, de către crescătorii de animale, în special de văcari. Astfel, în cartea sa, Matt
a Ropponen îl
denumește „ Ruoskasolmu”, adică „Nod de bici”.
În „Cartea nodurilor a lui Ashley” din 1944 apare cu numele actual de Constrictor. Cli
fford Ashley pretindea
că nodul este descoperit de el, ceea ce nu este adevărat. Există chiar unele dovezi că a
cest nod era folosit în
Grecia Antică în scopuri chirurgicale și ortopedice, desigur sub alte denumiri. Una di
n acestea se găsește
într-o scurtă lucrare despre noduri și la uri folosite în medicină, scrisă în secolul I e.n.
către medicul grec
Heraklas. Șapte din cele șaisprezece (nouăsprezece conform altor surse) noduri descris
e de Heraklas s-au
252

aplicat în aceleași scopuri și în perioada modernă, iar patru dintre ele se folosesc și astăz
pentru diferite
activită i, altele decât medicină.
Alte denumiri: Nodul de sac, Nodul tunarului, Nod de bici.
Domenii de utilizare ale nodului Constrictor: camping, gospodărie, construc ii, alte
le.
Aplica ii ale nodului Constrictor:
Ancorarea temporară a corzilor;
Fixarea unei corzi în jurul altei corzi mai groase;
Legarea sacilor;
Legarea fitilului la cartușul dinamitei;
Legarea năvodului de pescuit;
Repararea furtunurilor de grădinărit;
Confec ionarea unui zmeu (jucărie);
Confec ionarea scărilor din sfoară cu trepte din lemn;
Realizarea nodului Constrictor:
Pasul 1: se trece capătul liber al sforii peste obiectul în jurul căruia se face fixar
ea, din punctul de vedere al
executantului (fig. 387).
Figura 387.
Pasul 2: cu capătul sforii se înconjoară obiectul, formând un guler în jurul acestuia (fig
. 388).
253

Figura 388.
Pasul 3 : capătul liber se încrucișează peste înfășurarea ob inută în pasul anterior (2), ast
formeze
cu aceasta un „X” (fig. 389).
Figura 389.
Pasul 4: se înconjoară încă o dată obiectul cu capătul liber , care apoi se aduce din nou în
a ă, paralel cu firul
principal, formând un nou guler (fig. 390).
254

Figura 390.
Pasul 5: se încrucișează capătul corzii peste firul principal (fig. 391).
Figura 391.
Pasul 6: se introduce capătul liber între obiect și „X”- ul format la pasul 3 (fig. 392).
255

Figura 392.
Pasul 7: se trage în direc ii opuse de capătul sforii și de partea ei principală, pentru a
strânge nodul (fig. 393,
fig. 394).
Figura 393.
256

Figura 394.
Avantaje:
 Este simplu de realizat;
Se strânge foarte bine în jurul obiectului.
Dezavantaje:
Este eficient doar atunci când este realizat în jurul suprafe elor rotunde, nu și în jurul
celor plane;
Eficien a este redusă în cazul corzilor cu diametru mare. Se utilizează mai mult pentru
sfori cu
diametrul mic;
Este greu de desfăcut dacă a fost foarte strâns. Uneori trebuie chiar tăiat pentru a eli
bera sfoara.

257

NODUL MAGNUS.

Acest nod este util atât pentru fixarea în jurul unui obiect, cât și pentru reglarea ult
erioară a întinderii unor
sfori, cum sunt cele de la cort. Se ob ine o buclă ajustabilă, iar nodul poate fi glis
at pe firul principal. Pentru
a ajusta întinderea firului principal, se mută nodul în lungul acestuia și se eliberează.
Coarda rămâne întinsă
datorită frecării dintre ea și nod, acesta rămânând blocat în locul unde este mutat.
Când se folosește doar pentru fixarea corzii în jurul unui obiect, denumirea potrivită e
ste „Nod Rulant” sau
„Magnus”.
Ca o curiozitate, acest nod a fost folosit de către astronau ii americani în timpul mi
siunii STS-82 din anul
1997, pentru a face unele repara ii la cel mai mare telescop spa ial plasat pe orbită,
HST (Hubble Space
Telescope). Telescopul a fost plasat în 1990 de către Agen ia Spa ială Na ională Americană (N
), în
colaborare cu Agen ia Spa ială Europeană (ESA).
Alte denumiri: Nod rulant, Nod de tensionare, Nod de întindere.
Domenii de utilizare ale nodului Magnus: camping, naviga ie, diverse.
Aplica ii ale nodului Magnus:
Întinderea sforilor la cort;
Pe unele ambarca iuni, la ancoraje, atunci când lungimea frânghiei trebuie reglată frecv
ent pentru a o
men ine întinsă, de exemplu în zonele cu maree;
Tehnici de urcare în copaci;
Asigurarea mărfurilor în remorci;
258

Autosalvare, atunci când persoana cade dintr-o barcă, șalupă, yacht: se trece rapid coar
da în jurul
mijlocului, se aduce în fa ă și se face un Nod de întindere, apoi se mută pe coardă înspre
ambarca iune, în mai mul i pași, pentru ca persoana să se apropie de aceasta.
Realizarea nodului Magnus:
Pasul 1: se trece capătul corzii pe după un obiect fix și se aduce în fa ă, paralel cu firul
principal (fig. 395).
Figura 395.
Pasul 2: se trece capătul corzii pe sub firul principal. Se ob ine astfel o buclă închisă
(fig. 396).
Figura 396.
259

Pasul 3: capătul liber se înfășoară de două ori în jurul păr ii principale a corzii, pe segme
cuprins între
încrucișarea buclei și vârful acesteia. Se trage apoi de capăt pentru a strânge înfășurările
firului
principal și pentru a le men ine paralele (fig. 397).
Figura 397.
Pasul 4: se aduce capătul liber peste înfășurări și se intersectează cu firul principal, pe s
gmentul din afara
buclei. Se ob ine astfel o buclă deschisă ce intersectează coarda principală (fig. 398).
Figura 398.
Pasul 5: se duce capătul liber prin spatele firului principal și se scoate prin bucl
a deschisă realizată la pasul
anterior (fig. 399).
260

Figura 399.
Pasul 6: se micșorează ultima buclă formată, apoi se trage de capătul liber în afară, pentru
strânge nodul
(fig. 400). Primele două înfășurări se men in paralele. Se strânge atât cât este necesar pent
nodul rezultat
să poată culisa pe partea principală a corzii, dar să nu fie prea slab. În final, acesta s
eamănă cu un Cabestan,
cu diferen a că într-o parte are două înfășurări în loc de una (fig. 401, fig. 402).
Figura 400.
261

Figura 401.
Figura 402.
Pasul 7: se reglează întinderea corzii prin mutarea nodului, în timp ce aceasta circulă în
jurul obiectului (fig.
403, fig. 404)
262

Figura 403.
Figura 404.
Avantaje:
Este eficient;
Poate fi folosit atât ca nod de fixare, cât și de întindere a unei corzi;
 Poate fi realizat chiar și atunci când coarda este tensionată;
Poate fi desfăcut după utilizare, chiar și când coarda este tensionată.
Poate fi realizat și direct în jurul unui obiect cilindric, ca în figurile 405, 406 și 4
07.
263

Figura 405.
Figura 406.
Figura 407.
264

Dezavantaje:
Necesită exersare pentru realizarea corectă;
Necesită îndemânare, în special la strângerea nodului.
SEMINOD ȘI DUBLU-SEMINOD

Seminodul este de fapt un nod Simplu cu formă modificată, în jurul unui obiect stabil.
Realizat ca atare, nu
este eficient și are foarte pu ine aplica ii. Una dintre acestea este transportarea pr
in trac iune a unor sarcini
ușoare, de exemplu lemne de foc în pădure. Totuși, se impune pruden ă, deoarece dacă își modi
rma,
ceea ce este foarte probabil, se desface. El este însă baza de pornire pentru multe
alte noduri complexe de
fixare sau de tragere, unele prezentate în această carte.
Alte denumiri: Nod incomplet, Nod par ial, Nod neterminat.
Domenii de utilizare ale Seminodului: camping, gospodărie, diverse activită i outdoor.
Aplica ii ale Seminodului:
Este bază pentru realizarea altor noduri;
Fixarea rapidă și de scurtă durată a unei corzi;
Securizarea altor noduri;
 Trac iunea diverselor obiecte lungi (bușteni).
Realizarea Seminodului:
Pasul 1: se trece coarda în jurul obiectului (stâlp, pilon, buștean, copac etc.), astf
el încât să formeze un guler.
Într-o parte se află capătul scurt, iar în cealaltă se află partea principală a corzii (fig.
08).
265

Figura 408.
Pasul 2: se trece capătul scurt peste partea principală a corzii, intersectând-o. Se f
ormează astfel un colier în
jurul obiectului (fig. 409).
Figura 409.
Pasul 3: se aduce capătul scurt sub buclă și se scoate prin ea, trăgându-l în sus, paralel c
u obiectul (fig. 410).
266

Figura 410.
Pasul 4: pentru a strânge nodul în jurul obiectului, se împinge bucla spre obiect apoi
se trage de firul
principal în direc ia opusă (fig. 411, fig. 412, fig. 413).
267

Figura

411.

Figura 412.
268
Figura 413.
Pentru ca Seminodul să fie eficient, trebuie solicitat în direc ia perpendiculară pe obi
ect (fig. 414), altfel fie
se va desface, fie va glisa spre capătul acestuia, pentru ca, în final, să iasă în afara l
ui (fig. 415).
269

Figura 414.
Figura 415.
Avantaje:
Este foarte simplu și rapid de realizat;
Constituie baza realizării altor noduri.
Dezavantaje:
Glisează foarte ușor spre capetele obiectului în jurul căruia este realizat, mai ales da
că acesta are
suprafa a netedă;
Se desface foarte ușor, uneori de la sine;
Nodul în sine are foarte pu ine aplica ii.

270

Realizarea unui Dublu Seminod:

După realizarea unui Seminod, prin repetarea pașilor 2 și 3 (fig. 409, fig. 410) se ob i
ne un Dublu Seminod
(fig. 416 – 419), folosit adesea la fixarea rapidă a unei corzi în jurul unui obiect s
tabil (un copac, de
exemplu), atunci când solicitarea acesteia se face pe direc ie perpendiculară cu obiec
tul. Solicitat pe direc ie
paralelă (în lungul) obiectului, acest nod este total ineficient. De exemplu, dacă se
dorește transportarea unui
buștean cu o sfoară, acest nod nu este foarte util. Dacă însă trebuie fixată coarda unui scr
ipete la o bară
orizontală, eficien a nodului este foarte mare.
Figura 416.
Figura 417.
271

Figura 418.
Figura 419.
Avantaje:
Este foarte simplu și rapid de realizat;
Este o solu ie rapidă de a ancora o coardă sau frânghie;
Se desface foarte ușor după utilizare.
Dezavantaje:
Alunecă foarte ușor spre capetele obiectului în jurul căruia este realizat;
Desfacerea accidentală este foarte posibilă.
272

NODUL DE ANCORARE

Nodul de ancorare (a nu se confunda cu nodul Ancoră) se folosește pentru a fixa o co

ardă la un obiect fix,
cum ar fi o bară orizontală, dar mai ales la un inel metalic. Este foarte eficient c
hiar și atunci când for ele ce
ac ionează asupra corzii se schimbă frecvent.
Domenii de utilizare ale Nodului de ancorare: naviga ie, camping, construc ii.
Aplica ii ale Nodului de ancorare:
Ancorarea unei corzi la un obiect metalic inelar fix;
 Ancorarea unei bărci la ărm;
Remorcarea ambarca iunilor mici;
Suspendarea unei încărcături de materiale.
Realizarea Nodului de ancorare:
Pasul 1: se introduce capătul corzii prin inel până se formează un guler în jurul barei ac
estuia (fig. 420).
273

Figura 420.
Pasul 2: partea scurtă a corzii se înfășoară de 2 sau mai multe ori în jurul barei inelului
(fig. 421).
Figura 421.
Pasul 3: se duce partea scurtă a corzii prin spatele firului principal (fig. 422).
274

Figura 422.
Pasul 4: se introduce capătul corzii prin ochiurile formate de înfășurările din jurul inel
ului (fig. 423).
Figura 423.
Pasul 5: se ajustează, se așează și se strânge nodul, trăgând de capătul liber spre exterior,
imp ce firul
principal se ine fix (fig. 424, fig. 425, fig. 426).
275

Figura 424.
Figura 425.
Figura 426.
Pasul 6: se asigură nodul cu un Seminod (fig. 427) sau cu un Dublu Seminod (fig. 4
28).
276

Figura 427.
Figura 428.
Avantaje:
Este simplu, rapid și ușor de realizat;
Este eficient și sigur;
Func ionează pentru majoritatea tipurilor de corzi și frânghii;
Este excelent pentru ancorarea ambarca iunilor la ărm;
Se desface ușor după folosire.
Dezavantaje: aplicabilitate redusă.
277

NODUL ANCORĂ

Nodul Ancoră este cea mai simplă formă de a atașa o buclă din coardă sau din chingă, la aproa
e orice. De
exemplu: la trunchiul unui copac, la o balustradă fixă, schelă, un stâlp, un pilon, la u
n col de stâncă, la
diverse inele, pitoane, ancore metalice, pentru atașarea diverselor materiale la h
amul de alpinism sau
speologie etc. De asemenea, poate fi utilizat pentru îmbinarea a două bucle, deși în rându
l alpiniștilor există
o dispută în acest sens. Cei mai mul i sus in că este de preferat folosirea unei carabinie
re cu siguran ă pentru
a îmbina două bucle, deoarece nodul Ancoră reduce prea mult din rezisten a la rupere a c
orzilor sau
chingilor.
Alte denumiri: Prusik simplu, Bucla Ștrengarului, Capul Ștrengarului.
Domenii de utilizare ale nodului Ancoră: alpinism, escaladă, speologie, canioning, c
amping, alpinism
utilitar, construc ii etc.
Aplica ii ale nodului Ancoră:
Atașarea unei bucle la un obiect fix sau la hamul de alpinism (speologie);
Îmbinarea a două bucle.
Realizarea nodului Ancoră:
Pasul 1: se trece bucla în jurul obiectului la care trebuie atașată, astfel încât să formeze
un guler (fig. 429).
278

Figura 429.
Pasul 2: capătul cu nod al buclei se introduce prin interiorul celuilalt capăt, cel
fără nod (fig. 430).
Figura 430.
Pasul 3: se trage de capătul fără nod (fig. 431) și se strânge bucla în jurul obiectului (fi
g. 432, fig. 433).
279

Figura 431.
280

Figura 432.
Figura 433.
Nodul Ancoră poate fi realizat și cu o buclă din chingă (fig. 434. Fig. 435).
281

Figura 434.
Figura 435.
Îmbinarea a două bucle cu nodul Ancoră:
Cu una din cele două bucle se realizează un nod Ancoră în jurul celei de-a doua bucle, a
vând grijă ca
nodurile acestora să se afle în păr ile opuse celor în care ele se îmbină. După aceea, vârful
ei cu care se
realizează nodul Ancoră se rabatează înspre cealaltă buclă, iar partea cu nod a ei se trage î
direc ie opusă
(fig. 436, fig. 437).
282

Figura 436.

Figura 437.
Avantaje ale nodului Ancoră:
Este foarte simplu și rapid de realizat;
Este foarte practic;
Func ionează și în cazul buclelor din chingă;
Poate fi aplicat în multe domenii.
Dezavantaje: reduce rezisten a la rupere a materialelor folosite pentru confec ionar
ea buclei, precum și a
buclei în sine.
Aspecte tehnice: reduce cu 30-35% rezisten a totală la rupere a buclelor îmbinate cu n
odul Ancoră. Folosit
pentru îmbinarea a două bucle, rezisten a nodului Ancoră este cu aproximativ 35% mai mică
decât rezisten a
în cazul variantei alternative buclă – carabinieră - buclă.
283

NODUL DE BUȘTEAN

Nodul de buștean seamănă foarte mult cu Seminodul, cu diferen a că se realizează mai multe în
i: una
în jurul corzii principale înainte de introducerea capătului în buclă, apoi mai multe înfășur
jurul unei
laturi a buclei.
În Evul Mediu era folosit de către englezi, sco ieni și galezi pentru a atașa coarda arcul
ui cu săge i de unul
din capetele acestuia. „ Arcul Englez”, pentru că despre acest tip de arc este vorba, în
alt de 2 m, era utilizat
atât pentru vânătoare, cât și împotriva dușmanilor. A fost foarte eficient în lupta împotriva
cezilor, la
începutul conflictului numit „ Războiul de o sută de ani” (care a durat chiar mai mult, ex
act 116 ani, din 1337
până în 1453). Mai târziu, în secolul al XIX-lea, locuitorii insulelor Hawai au folosit no
dul pentru a lega
corzile instrumentului „ ukulele”, instrument cu patru coarde, din familia chitarei.
În zilele noastre, nodul este
utilizat doar pentru legarea unei bucă i de lemn în vederea transportării acesteia prin
trac iune.
Alte denumiri: Nodul Arcașului, Nodul ăranului, Nodul Cherestegiului.
Domenii de utilizare ale Nodului de buștean: camping, construc ii, activită i outdoor.
Aplica ii ale Nodului de buștean:
Legarea unui buștean;
Manipularea materialului lemnos.
Realizarea Nodului de buștean:
Pasul 1: se trece capătul corzii în jurul bușteanului și se aduce în fa ă, paralel cu firul p
incipal, formând un
guler (fig. 438).
284

Figura 438.
Pasul 2: se trece capătul corzii pe sub firul principal, apoi peste acesta se aduc
e din nou în fa ă, astfel încât
firul principal să fie prins de un guler format de capătul liber (fig. 439).
Figura 439.
Pasul 3: capătul liber se înfășoară de 3 sau de mai multe ori în jurul buclei care cuprinde
bușteanul, pe
segmentul care, împreună cu capătul liber, formează gulerul realizat la pasul 2 (fig. 44
0). În această etapă se
poate foarte ușor greși realizarea nodului, efectuând înfășurările pe segmentul din spatele b
eanului (fig.
441). Pentru corzile sintetice moderne se recomandă cinci înfășurări, iar pentru sforile împ
letite sunt
suficiente trei.
285

Figura 440.
Figura 441.
Pasul 4: se strânge nodul, trăgând spre exterior partea principală a corzii și împingând nodu
cât mai aproape
de buștean (fig. 442). Înfășurările trebuie să fie la final prinse între buștean și bucla din
l acestuia (fig.
443).
286

Figura 442.
Figura 443.
Avantaje:
Este foarte simplu și rapid de realizat;
Se desface foarte ușor după folosire.
Dezavantaje:
Nu are decât o singură aplica ie și anume manipularea pieselor lungi din lemn;
Nu se folosește pentru ridicarea materialelor la înăl ime;
Nu se folosește atunci când siguran a omului este în joc sau când se impune securitatea un
ei
încărcături de materiale.
287
NODUL KILLIG

Pronun ia aproximativă: „ki-lig”

Killig este o îmbunătă ire a Nodului de buștean, la care se adaugă, la o distan ă convenabilă
uclă închisă
în jurul obiectului . Se poate folosi cu succes și pentru obiecte cu forme neregulat
e, de exemplu un bolovan
care trebuie cărat prin trac iune cu o coardă.
În argoul marinarilor englezi, „ killick” sau „ killock” înseamnă ancoră pentru ambarca iuni
(bărci) sau
chiar ancoră mică. De asemenea, tot în argou, „ killick” se referea și la comandantul de gru
pă (echipaj),
echivalentul unui caporal, în Marina Regală Britanică. Aceasta deoarece el purta pe un
iformă un însemn ce
reprezenta o ancoră. Cuvântul este destul de vechi, regăsindu-se în documente din secolu
l al XVII-lea.
Legătura cu nodul este aceea că, folosindu-l în jurul unor bolovani mari sau în jurul un
or obiecte grele, se
putea improviza o ancoră pentru bărci.
Alte denumiri: Killick („ki-lik”), Kelleg („ke-leg”).
Domenii de utilizare ale nodului Killig: camping, activită i outdoor, construc ii, rar
în naviga ia cu
ambarca iuni mici.
Aplica ii ale nodului Killig:
Transportul diverselor obiecte mari prin trac iune cu o coardă sau frânghie.
Ancorarea ambarca iunilor mici. În această situa ie se leagă o frânghie de barcă, la capătu
alt se
atașează o greutate (un buștean sau un bolovan greu) cu ajutorul nodului Killig, apoi
se scufundă
ancora improvizată în apă.

288
Realizarea nodului Killig:
Pasul 1: se realizează un Nod de buștean mai departe de capătul obiectului, pe cât posib
il la mijlocul
acestuia, apoi se întinde coarda paralel cu obiectul, de la nod spre capătul de care
acesta urmează a fi tras
(fig. 444).
Figura 444.
Pasul 2: cam în locul unde este capătul obiectului, se realizează o buclă închisă pe coarda
principală, prin
răsucire (fig. 4445, fig. 446).
Figura 445.
289

Figura 446.
Pasul 3: bucla se plasează în jurul obiectului, la circa 20 cm de capătul acestuia, as
tfel încât firul principal să
fie între obiect și segmentul de coardă dintre buclă și Nodul de buștean (fig. 447). Acest s
egment trebuie să
fie întins, iar bucla strânsă în jurul obiectului. Plasarea și ajustarea buclei se face pr
in glisarea acesteia în
lungul obiectului, până la locul dorit, concomitent cu tragerea firului principal în d
irec ie opusă (fig. 448, fig.
449).
Figura 447.
290

Figura 448.
Figura 449.
Pasul 4: dacă obiectul este foarte lung, se pot adăuga bucle (fig. 450, fig. 451). P
rima va fi mai aproape de
Nodul de buștean, iar următoarele la distan e de 30-40 cm.
291

Figura 450.
Figura 451.
Avantaje: este foarte eficient când obiectele au suprafa a aspră, neregulată , de exempl
u un trunchi de copac.
Dezavantaje:
Necesită mai multă coardă;
Are o singură aplica ie (trac iunea obiectelor mari, lungi cu forme neregulate);
Eficien a este scăzută atunci când suprafa a obiectelor este netedă. În acest caz, nodul al
că spre
capăt;
Nu se folosește atunci când se impune securitatea sarcinii materiale;
Nu se folosește atunci când este în joc siguran a omului.
Variante ale nodului Killig
Prin înlăn uirea a mai multor bucle, în func ie de lungimea obiectului, precum și prin înlocu
rea Nodului de
buștean de început, se ob in încă două variante, ambele cu denumirea de Nod lan sau Nod înlă
Principala aplica ie a acestora este legarea și tragerea obiectelor lungi, cum sunt
buștenii, evile, barele etc.
292

Prima variantă constă în realizarea unui nod Cabestan plasat undeva spre mijlocul obie
ctului, urmată de
înlăn uirea, înspre capăt, a mai multor bucle în jurul acestuia, la distan e aproximativ egal
(fig. 452).
Avantajul constă în faptul că se strânge bine de la sine și nu alunecă spre capăt, datorită n
lui Cabestan.
Astfel, se pot căra și obiecte cu suprafe e netede, cum sunt evile și barele metalice.
Figura 452.
A doua variantă presupune simpla înlăn uire a buclelor în jurul obiectului, cu cât mai multe
cu atât mai bine
(fig. 453, fig. 454). Nu se mai face un nod ini ial. Se strânge destul de bine dar e
xistă riscul să alunece spre
capăt, mai ales pe suprafe e netede.
Figura 453.
293

Figura 454.
În ambele variante, se va urmări în mod deosebit ca buclele să fie strânse în jurul obiectul
ui, iar fiecare
segment al corzii aflat între ele să fie întins înainte de a trece la următoarea buclă.
BUCLA DUBLĂ BULIN

Această construc ie specială a nodului Bulin oferă posibilitatea creării a două bucle de ace
eași mărime, unite
printr-un nod, în orice loc al corzii, nu doar la capete. Acestea sunt foarte util
e atunci când coarda trebuie
ancorată în două puncte fixe, pentru mai multă siguran ă, ceea ce este și recomandat. Astfel,
una din bucle se
va atașa cu o carabinieră într-un punct, iar cealaltă în cel de-al doilea punct. Acest tip
de ancorare se numește
„amarare în Y”, datorită formei literei „Y” determinată de coarda principală și de cele două
naviga ie, era folosit pe vremuri de către marinarii care efectuau diverse opera iuni
pe catarge, oferindu-le
posibilitatea să-și folosească ambele mâini. Cele două bucle erau trecute în jurul corpului,
una sub bra e și
cealaltă sub coapse, iar frânghia era legată la un punct fix, pentru stabilitate, pozi i
onare și siguran ă.
Alpiniștii de odinioară, pe când nu existau încă hamuri, se legau în coardă trecând cele două
e una în
jurul mijlocului iar cealaltă în diagonală peste umăr, ori ambele în jurul mijlocului. De
asemenea, în unele
opera iuni nespecializate de salvare, bucla dublă devine o posibilitate de a asigura
persoana ce trebuie scoasă
dintr-un teren periculos. Această practică însă este valabilă numai atunci când victima nu a
re leziuni grave și
este conștientă. Acestea sunt doar câteva moduri în care acest nod poate fi aplicat. Des
igur că pot fi și altele,
294

în func ie de situa ie și necesită i. Totuși, trebuie știut că solu iile improvizate în acest
intă riscuri în
compara ie cu echipamentele de protec ie specializate, mai ales pe fondul lipsei cun
oștin elor și a
experien ei.
Alte denumiri: Bulin de mijloc, Bucla de mijloc Bulin. De multe ori este denumit
greșit Bulin dublu sau
Bulin pe două fire, fiind confundat cu acestea.
Domenii de utilizare ale buclei duble Bulin: alpinism, speologie, alpinism utili
tar, opera iuni de salvare,
naviga ie, construc ii.
Aplica ii ale buclei duble Bulin:
Amarare „în Y” (la două pitoane apropiate);
Improvizarea unei centuri de salvare pentru accidenta ii cu leziuni ușoare;
Improvizarea unei centuri de pozi ionare în lucrul la înăl ime;
Coborârea în rapel, în lipsa unui ham;
Crearea buclelor pentru picior pe o coardă fixă.
Realizarea buclei duble Bulin:
Pasul 1: în locul ales, se pune coarda în două pentru a forma o buclă deschisă, suficient
de lungă, în func ie
de mărimea dorită a buclelor finale (fig. 455). De aici încolo, se va lucra cu coarda în
două pe por iunea
respectivă.
Figura 455.
Pasul 2: se lasă de la vârful buclei o distan ă cam de 3 ori mai mare decât se doresc a fi
buclele finale. Apoi,
se realizează un dublu ochi peste partea principală a corzii (fig. 456).
295
Figura 456.
Pasul 3: vârful buclei mari se trece prin ochiul format la pasul anterior, ca și când
s-ar executa un nod Coada
vacii, însă nu se trage prea mult în afară deoarece nu acesta va determina mărimea finală a
buclelor
func ionale. Se ob ine o buclă dublă care va fi și cea finală (fig. 457).
Figura 457.
Pasul 4: vârful buclei ini iale se lărgește, apoi se trece peste și în jurul buclei duble, pâ
sub nod, unde se
intersectează cu firele principale ale corzii (fig. 458, fig. 459, fig. 460).
296

Figura 458.
Figura 459.
297

Figura 460.
Pasul 5: acum urmează cea mai delicată fază: finalizarea nodului. Considerăm bucla dublă c
a fiind unitară și
lucrăm cu ea ca și când cele două ochiuri ale ei ar fi o singură buclă. Ea este constituită d
n două laturi a câte
două fire. Prima latură este cea care provine direct din vârful buclei deschise ini iale
ce formează un guler
în jurul firelor principale. Se trage de această latură pentru a strânge gulerul, în timp
ce firele principale ale
corzii se trag în direc ie opusă (fig. 461). A doua latură a buclei duble, formează, împreună
cu firele
principale ale corzii, un colier dublu în jurul buclei simple ini iale. Se trage de
această latură în direc ie opusă
nodului, în timp ce, cu cealaltă mână, se in pe loc cele două fire principale ale corzii, p
recum și gulerul
format în jurul lor (fig. 461). Se repetă cele două ac iuni până la strângerea completă a nod
i (fig. 462, fig.
463, fig. 464).
Figura 461.

298

Figura 462.
Figura 463.
Figura 464.

299

Avantaje:
Se poate face oriunde în lungul corzii;
Buclele ob inute sunt independente și nu alunecă una fa ă de cealaltă;
Este eficient la amarările „în Y”;
Se desface ușor după folosire.
Dezavantaje:
Necesită multă coardă;
Necesită aten ie și îndemânare în faza de finalizare a nodului.
Aten ionare: folosirea buclei duble Bulin ca centură de siguran ă sau de salvare, necesi
tă multă aten ie din
partea utilizatorului, pentru că buclele pot aluneca pe corp iar acesta poate ieși ușo
r dintre ele. De asemenea,
în cazul unei căderi, coarda din jurul mijlocului poate provoca leziuni la nivelul c
oloanei vertebrale și al
pielii.
Aspecte tehnice :
Reduce rezisten a la rupere a corzii cu 25 – 40 %.
In cazul amarării„în Y”, unghiul dintre bucle trebuie să fie mai mic de 900 (fig. 465), ni
ciodată mai
mare de 1200 (fig. 466).
300

Figura 465.
Figura 466.
301

NODUL SCAUN

Nodul Scaun este asemănător cu bucla dublă Bulin și are aceleași aplica ii. A fost descoperi
t mai târziu decât
aceasta, are la bază nodul Opt dublu și are avantajul că este mai rezistent și mai efici
ent. Eficient deoarece
cele două bucle sunt mai bine fixate de coarda principală și alunecă mult mai greu una f
a ă de cealaltă. Mai
mult, înainte de a fi strâns definitiv, mărimile buclelor se pot ajusta diferit, pentr
u o distribuire optimă a
for elor în ancore, în cazul unei amarări „în Y”.
Alte denumiri: Nod de scaun, Opt cu buclă dublă (adesea „Opt dublu”, ceea ce este greșit),
nodul Y,
Urechi de iepure, buclă Opt dublă, Bunny (se pronun ă „ ba-ni” și înseamnă „iepure” în limba
Domenii de utilizare ale nodului Scaun: speologie, canioning, alpinism utilitar,
opera iuni de salvare.
Aplica ii ale nodului Scaun:
Amarare „în Y”;
Improvizarea unei centuri de salvare pentru accidenta i cu leziuni ușoare;
Improvizarea unei centuri de pozi ionare în lucrul la înăl ime;
Coborârea în rapel, în lipsa unui ham;
Crearea buclelor pentru picior pe o coardă fixă.
Realizarea nodului Scaun:
Pasul 1: se pune coarda în două (fig. 467) și se realizează un nod Opt dublu, fără a-l strâng
(fig. 468). Este
foarte important ca bucla mare a Optului dublu să fie foarte lungă.
302

Figura 467.
Figura 468.
Pasul 2: vârful buclei lungi se introduce înapoi în nodul Opt, exact prin locul din ca
re a ieșit (fig. 469).
Rezultă astfel o buclă dublă în afara Opt-ului (fig. 470).
Figura 469.
303

Figura 470.
Pasul 3: cu vârful buclei, cel care a fost introdus înapoi în nod, se îmbracă ochiul dublu
din care provine (fig.
471), astfel încât laturile ei să formeze un guler în jurul acestuia (fig. 472).
Figura 471.
304

Figura 472.
Pasul 4: se duce vârful buclei spre originea nodului (la bază) până când intersectează păr il
rincipale ale
corzii, formând un guler în jurul acestora (fig. 473, fig. 474).
Figura 473.
305

Figura 474.
Pasul 5: se aranjează nodul astfel încât segmentele lui să fie paralele.
Pasul 6: se strânge nodul, trăgând de firele principale într-o parte și de păr ile laterale a
e buclei duble, pe
rând, în direc ie opusă (fig. 475, fig. 476, fig. 477).
Figura 475.
Figura 476.
306

Figura 477.
Op iune:
La nevoie, se reglează dimensiunea fiecărei bucle în parte, pentru o distribuire pe cât
posibil egală a for elor
în cele două ancore la care vor fi atașate. Acest lucru se face înainte de strângerea defi
nitivă a nodului.
Pentru a ob ine două bucle de mărimi diferite, se trage întâi de o singură parte a buclei du
ble, cel care se
dorește a fi mai mare, după care se procedează la fel ca la pasul 6 (fig. 478, fig. 47
9).
Figura 478.
307

Figura 479.
Avantaje:
Este foarte rezistent;
Se poate realiza oriunde în lungul corzii;
Este mai rezistent decât Bucla dublă Bulin;
Este mai stabil decât Bucla dublă Bulin;
Buclele gemene au autonomie mai mare fa ă de coarda principală, dar și una fa ă de cealaltă
Permite reglarea dimensiunii fiecărei bucle, înainte de strângere. Totuși, diferen a de măr
me dintre
ele nu poate fi prea mare;
Asigură o foarte bună egalizare statică a for elor într-un sistem de amarare „în Y”.
Dezavantaje:
Necesită multă coardă;
Necesită aten ie și multă îndemânare, mai ales la finalizare;
După folosire, se desface mai greu decât Bucla dublă Bulin.
Aspecte tehnice:
In cazul amarării „în Y”, unghiul dintre bucle trebuie să fie mai mic de 900 , niciodată mai
mare de 1200,
exact ca în cazul buclei duble Bulin (fig. 465, fig. 466).
308

BUCLA ZEPPELIN

Bucla Zeppelin are la bază nodul cu același nume, prezentat deja, cu diferen a că nu est
e folosit pentru a lega
două corzi, ci pentru a crea o buclă la capăt și pentru ancorarea în jurul unui obiect sta
bil (pilon, stâlp etc.).
Alte denumiri: bucla Rosendahl.
Domenii de utilizare ale buclei Zeppelin: deși este un mod foarte eficient de anco
rare la un punct fix, bucla
Zeppelin este, inexplicabil, foarte pu in folosită. Avantajele acesteia sunt eficien a
, rezisten a, rapiditatea,
ușurin a cu care poate fi desfăcută chiar și după solicitări puternice.
Aplica ii ale buclei Zeppelin: fixarea unei frânghii sau corzi la un punct fix.
Realizarea buclei Zeppelin:
Pasul 1: se realizează un nod Simplu. Distan a fa ă de capătul corzii depinde de cât de mare
trebuie să fie
bucla finală (fig. 480).
Figura 480.
309

Pasul 2: se trece capătul liber pe după obiectul stabil în jurul căruia se face ancorare
a (fig. 481).
Figura 481.
Pasul 3: capătul liber al corzii se introduce în ochiul cel mai îndepărtat format în jurul
firului principal, între
acesta și vârful ochiului respectiv (fig. 482).
Figura 482.
Pasul 4: capătul liber se trece peste el însuși, pentru a forma o buclă închisă (fig. 483).
310

Figura 483.
Pasul 5: capătul liber se duce pe sub încrucișarea dintre ochiul nou format la pasul 4
și segmentul cel mai
apropiat al nodului Simplu ini ial, apoi se scoate în exterior, prin locul cel mai a
propiat de această încrucișare
(fig. 484, fig. 485).

Figura 484.
311

Figura 485.
Pasul 6: se trage, pe rând, de coarda principală și de capătul ei într-o parte, iar de lat
urile buclei din jurul
obiectului, tot pe rând, în cealaltă parte (fig. 486), până se strânge nodul (fig. 487, fig.
488).
Figura 486.
Figura 487.
312

Figura 488.
Avantajele buclei Zeppelin sunt aceleași ca și la legarea a două corzi cu nodul omonim
. Poate fi ajustată și
legată în jurul oricărui obiect stabil.
Dezavantajele constau doar în faptul că necesită aten ie și multă practică pentru a realiza c
rect nodul, în
compara ie cu celelalte noduri destinate aceluiași scop. Totuși, după căpătarea deprinderii
prin exersare, se
poate observa că realizarea buclei este foarte rapidă.

313

NODUL GLISANT

Nodul glisant este un nod foarte simplu de realizat. Este mai degrabă un nod de mi
jloc decât unul de
ancorare, scopul fiind de a ob ine rapid o buclă glisantă care poate fi desfăcută ușor și rep
de după folosire.
Se utilizează pentru atașarea temporară a unor piese de echipament. Practic, este vorb
a despre un la , pe care
aproape oricine îl cunoaște.
Alte denumiri: Bucla glisantă, La simplu.
Domenii de utilizare ale Nodului glisant: camping, alpinism utilitar, construc ii,
activită i diverse.
Aplica ii ale Nodului glisant:
Atașarea temporară a unor piese de echipament la un piton sau un alt punct fix;
Atașarea temporară a unor piese de echipament pe o coardă, cu scopul de a le transfera
către altă
persoană.
Realizarea Nodului glisant:
Pasul 1: se realizează o buclă închisă în locul dorit (fig. 489).
314
Figura 489.
Pasul 2: pe unul din fire se realizează o buclă deschisă, foarte aproape de cea închisă (f
ig. 490).
Figura 490.
Pasul 3: se introduce bucla deschisă în bucla închisă, dar prin spatele laturii cele mai
apropiate a celei din
urmă (fig. 491). Mai exact, se realizează un nod Simplu, doar că unul din fire este pu
s în două (fig. 492).
315

Figura 491.
Figura 492.
Pasul 4: se strânge nodul Simplu format jurul firului principal (fig. 493, fig. 49
4, fig. 495).
316

Figura 493.
Figura 494.
317

Figura 495.
Ajustarea buclei:
Pentru a mări sau micșora bucla, se trage de firul principal în jurul căruia s-a realiza
t nodul Simplu, într-o
partea sau în cealaltă, în func ie de necesită i (fig. 496).
Figura 496.
Avantaje:
Este rapid și ușor de realizat;
Se desface foarte ușor după folosire, doar trăgând de firul în lungul căruia glisează nodul
mplu.
318

Dezavantaje:
Nu poate fi folosit decât pentru greută i mici;
Nu se folosește pentru asigurare sau autoasigurare ori în alte situa ii când este în joc s
iguran a
persoanelor;
Dacă nu este folosit corect, se poate desface de la sine.

319

NODURI BLOCATOARE (NODURI DE FRIC IUNE)

Există o categorie de noduri care au ca principiu de funcţionare frecarea dintre o c
oardă şi o buclă din
cordelină sau chingă, înfăşurată în jurul acesteia. După înfăşurare, bucla respectivă are pro
e a
culisa în lungul corzii atunci când nu este sub o greutate, dar se blochează atunci când
este solicitată cu o
forţă mai mare, cum ar fi greutatea unei persoane sau a unor materiale. De aceea, ac
este înfăşurări se numesc
noduri de fricţiune (frecare), noduri de blocare sau blocante. Voi folosi în continu
are noţiunea de „nod
blocant” sau „nod de blocare”.
Nodurile blocante au o întrebuinţare multiplă în diverse activităţi legate de alpinism, speo
logie, canioning,
alpinism utilitar, operaţiuni de salvare. Sunt folosite pentru autoasigurare la ra
pel, pentru urcări pe coardă
fixă, treceri peste noduri la urcare şi coborâre (mai ales în speologie), traversări pe o
balustradă din coardă,
instalarea sistemelor de tracţiune etc.
Pentru a fi eficiente, nodurile trebuie realizate cu cordeline care au diametrul
mai mic decât coarda
principală, cam între 5 şi 7 mm. Cu cât diferenţa dintre diametrul corzii şi cordelina folos
ită este mai mare,
cu atât blocarea este mai eficientă. Totuşi, o cordelină cu diametrul sub 5 mm nu este s
uficient de rezistentă
pentru a susţine greutatea unui om, pe timp lung. Mai mult, dacă diametrul este prea
mic, nodul va fi greu de
manipulat, pentru că se strânge foarte tare şi nu mai poate fi mutat în lungul corzii. P
e de altă parte, o
cordelină mai groasă de 7 mm nu asigură o blocare corespunzătoare a nodului, iar bucla a
luneca pe coardă
chiar și sub greutate, mai ales dacă acea coardă are diametrul mic.
Buclele confecţionate din chingă sunt uneori eficiente, dar numai folosind anumite t
ipuri de înfăşurări
(noduri). Nodul Prusik, de exemplu, nu este unul dintre ele.
Cel mai popular dintre nodurile de blocare este nodul Prusik. Acesta este şi cel c
are asigură cea mai
puternică strângere a buclei în jurul corzii. Din această categorie mai fac parte și nodur
ile: Klemheist,
Marchard, Bachman, Silversterknoten, Ronsdorf, Obendorf, Hedden (Kreutzklem), Ga
rda, RBS. Pentru
realizarea celor mai multe dintre ele, trebuie confecţionată în prealabil o buclă dintr-
o cordelină. Bucla se
confecţionează legând capetele unei cordeline între ele, folosind unul din nodurile de îmb
inare: nodul de
Chingă, nodul Opt pe două fire, nodul Opt prin urmărire inversă, Coada vacii, Fisherman
(vezi sec iunile
rezervate acestora, pentru a vedea avantajele şi dezavantajele fiecăruia dintre ele)
. Denumirea cel mai des
utilizată pentru aceasta este „buclă Prusik”, de la nodul de frecare cel mai popular.
320

NODUL PRUSIK

Acest nod a fost descoperit de Dr. Karl Prusik, alpinist austriac, de două ori preşe
dinte al Clubului Alpin
Austriac. El a deschis 70 de noi trasee de alpinism şi a murit în 1961, la vârsta de 6
5 de ani. Karl Prusik a
menţionat nodul care îi poartă numele în 1931, într-un manual de alpinism, descriind metod
e de urcare pe o
coardă fixă. Nodul era folosit la vremea aceea în trasee alpine, pentru a urca ultima
parte a unui munte, acolo
unde coarda putea fi aruncată peste vârf, ancorată într-o parte, iar pe cealaltă parte se
putea urca cu ajutorul
buclelor din cordelină înfăşurate.
Domenii de utilizare ale nodului Prusik: alpinism, speologie, canioning, opera iun
i de salvare, alpinism
utilitar.
Aplica ii ale nodului Prusik:
Autoasigurare la rapel. Pentru aceasta se plasează bucla și nodul Prusik deasupra sa
u sub dispozitivul
de rapel, apoi se ataşează la ham;
Autoasigurare la traversări cu balustradă;
Urcare pe corzi fixe. Pentru aceasta se folosesc două bucle Prusik;
Multiple utilizări în operaţiuni de salvare, mai ales la scoaterea celor căzu i în crevase
au prăpăstii;
Autosalvare din diverse situa ii;
Sisteme de tracţiune cu avantaj mecanic. Aceste sisteme sunt destinate reducerii f
or ei necesare
pentru a ridica o greutate până la o anumită înăl ime.
Realizarea nodului Prusik:
Pasul 1: se aşează bucla Prusik perpendicular pe coarda principală. Astfel, se disting
două părţi ale buclei:
cea cu nodul de îmbinare într-o parte şi cea fără nod în cealaltă parte a corzii principale (
ig. 497).
321

Figura 497.
Pasul 2: partea cu nod a buclei se înfăşoară de două ori în jurul corzii principale, prin in
teriorul părţii fără
nod a buclei (fig. 498, fig. 499, fig. 500). Atunci când coarda este udă, îngheţată, plină d
e noroi sau când
diametrul buclei este apropiat de cel al corzii principale, se înfăşoară de trei sau de
mai multe ori. Cu cât sunt
mai multe înfăşurări, cu atât strângerea pe coardă este mai eficientă.
Figura 498.
322

Figura 499.
Figura 500.
Pasul 3: pentru a strânge Prusikul, se trage de partea cu nod a buclei (fig. 501) şi
se aşează segmentele
înfășurate în jurul corzii astfel încât să fie paralele (fig. 503, fig. 504). Dacă acestea su
crucişate, blocarea
nu va fi la fel de eficientă.
323

Figura 501.
Figura 502.
324

Figura 503.
Variante ale nodului Prusik:
La nevoie, înainte de a strânge nodul, se repetă pasul 2, realizând un Prusik triplu, nu
mit astfel după numărul
de înfășurări din jurul corzii principale (fig. 504, fig. 505). Nodul Prusik este adeseo
ri identificat ca Prusik
dublu, cel simplu fiind de fapt nodul Ancoră.
Figura 504.
325

Figura 505.
De asemenea, nodul Prusik func ionează și dacă este realizat în jurul a două corzi principal
e (fig. 506).
Figura 506.
Greşeli posibile:
Se înfăşoară în jurul corzii principale partea fără nod a buclei. În acest caz, nodul de îm
a
capetelor buclei va fi lângă coarda principală (fig. 507), iar Prusikul este nefuncţiona
l, pentru că nu
se strânge la solicitare.
326

Figura 507.
Înfășurările în jurul corzii principale se încrucişează între ele, în loc să fie paralele (
această situaţie, Prusikul nu mai este atât de eficient şi va aluneca pe coardă atunci când
este sub
greutate.
Figura 508.
Nodul nu este strâns suficient în jurul corzii principale (fig. 509).
327

Figura 509.
Avantaje:
Este simplu de realizat;
Poate fi făcut cu o singură mână;
Asigură o blocare eficientă;
Este uşor de verificat;
Funcţionează în ambele direcţii (se blochează indiferent în ce direcţie este trasă bucla);
Funcţionează şi pe două corzi, chiar dacă acestea au diametre diferite;
Uzează coarda mai puţin decât dispozitivele mecanice cu acelaşi rol (blocatoare mecanice
).
Dezavantaje:
 Se mută şi se slăbeşte greu după o solicitare mare;
Nu funcţionează cu buclă din chingă. Totuşi, anumite tipuri de chingă pot fi folosite, dar
rescând
numărul de înfăşurări, ceea ce îl face şi mai greu de slăbit si mutat după strângere;
Când coarda principală este udă, îngheţată sau murdară de noroi, necesită mai mult de 2 înf
ceea ce îl face mai greu de manipulat.
Aspecte tehnice:
Raportul optim dintre diametru corzii principale şi cel al cordelinei din care est
e confecţionată bucla
Prusik este de 1/2. Totuşi, dacă diametrul corzii principale este, de exemplu, 8,5 s
au 9 mm, o buclă
din cordelină cu diametrul sub 5 mm este posibil să nu reziste la sarcina dorită. Astf
el, se va folosi
tot o cordelină de cel puţin 5 mm în diametru. Pentru siguran ă, consultaţi datele tehnice a
le
cordelinei, oferite de producător şi vânzător.
După ce este ac ionat de o for ă, nodul Prusik trebuie slăbit uşor înainte de a fi mutat de
lungul
corzii principale.
328

NODUL KLEMHEIST

Pronun ia aproximativă: „klemhaist” .

Klemheist este un nod derivat din Prusik, mai uşor de făcut şi de desfăcut decât acesta. E
ste preferat atunci
când solicitarea este doar dintr-o singură direcţie.
Denumirea provine din limba olandeză, unde klem = strângere, sau, mai probabil, din
limba germană, în care
înseamnă acelaşi lucru, dar se scrie cu doi de „m” ( klemm). În limba română ne putem gândi l
mă sau
clamă, piese care au rolul de a prinde la un loc două sau mai multe elemente.
Alte denumiri: nu se cunosc alte denumiri, dar este confundat adesea cu nodul Ma
rchard (Prusik francez),
datorită asemănării cu acesta.
Domenii de utilizare ale nodului Klemheist: rar în alpinism, speologie, alpinism u
tilitar.
Aplica ii ale nodului Klemheist:
Urcare şi coborâre pe o coardă fixă;
Autoasigurare la rapel.
Realizarea nodului Klemheist:
Pasul 1: se aşează o buclă Prusik perpendicular pe coarda principală. Coarda principală împa
rte astfel bucla
într-o parte cu nod de îmbinare, mai lungă, şi una fără nod, mai scurtă (fig. 510).
329

Figura 510.
Pasul 2: partea cu nod a buclei se înfăşoară de cel puţin trei ori în jurul corzii principal
e, de sus în jos, având
grijă ca segmentele să fie paralele, fără încrucişări sau suprapuneri între ele (fig. 511, fi
512).
Figura 511.
Figura 512.
330

Pasul 3: partea cu nod a buclei Prusik se introduce prin partea fără nod a acesteia,
rămasă deasupra
înfăşurărilor (fig. 513, fig. 514, fig. 515).
Figura 513.
Figura 514.
331

Figura 515.
Pasul 4: dacă sub acţiunea greutăţii dorite nodul nu se blochează și alunecă pe coardă, atunc
e adaugă una
sau mai multe înfăşurări, la pasul 2. De asemenea, se adaugă înfășurări, pentru o blocare efi
atunci
când bucla Prusik este confec ionată din cordelină cu diametrul mai mare, apropiat de ce
l al corzii principale.
Greşeli posibile de realizare și de utilizare:
Nodul nu este bine strâns, ceea ce îl face total ineficient (fig. 516).
Figura 516.
Segmentele nodului nu sunt paralele, ci se încrucișează între ele, ceea ce va micșora foar
te mult
capacitatea buclei de a se bloca pe coardă (fig. 517).
332

Figura 517.
Bucla este solicitată într-o direc ie în care aceasta nu se blochează pe coardă. Ea trebuie
ac ionată
doar în direc ie opusă locului de unde s-a început realizarea nodului (fig. 518).
Figura 518.
Aten ionări:
Nu se acţionează în nici un fel asupra nodului atunci când trebuie să susţină o sarcină, de
e în
acest caz alunecă rapid pe coardă. Tracţiunea trebuie să fie doar în buclă.
Eficienţa nodului scade cu cât diametrul cordelinei este mai apropiat de cel al corz
ii principale.
333

Avantaje:
Este foarte simplu de realizat;
Funcţionează şi cu buclă din chingă;
Este mai uşor de slăbit decât Prusikul;
Se mută mai uşor pe coardă decât Prusikul;
 Deteriorează mai puţin mantaua corzii.
Dezavantaje: se blochează doar într-o singură direcţie.
NODUL MARCHARD

Pronun ia aproximativă: „mar-șard”

Părerea generală a europenilor este că acest nod a fost inventat în Franţa, prin anii „70 ai
secolului trecut. De
altfel, el se mai numește și Prusik francez. Totuși, el apare de asemenea în manualele M
arinei Statelor Unite
(U.S. Navy) încă din 1917.
Avantajul acestui nod poate fi în acelaşi timp şi un dezavantaj. Se poate muta pe coar
dă chiar şi când este sub
sarcină, ceea ce poate fi dezirabil în anumite manevre, dar foarte riscant atunci când
trebuie să susţină o
persoană sau o greutate. De aceea trebuie folosit cu precauţie, fiind preferat nodul
Klemheist.
Alte denumiri: Prusik francez, Autoblocant.
Domenii de utilizare ale nodului Marchard: rar în alpinism.
Aplica ii ale nodului Marchard: autoasigurare la rapel, autoasigurare la traversări
cu balustradă.
334

Realizarea nodului Marchard:

Pasul 1: se înfăşoară bucla Prusik în jurul corzii principale, de cel puţin 4 ori. Firele bu
clei trebuie să fie
paralele, fără încrucişări sau suprapuneri (fig. 519).
Figura 519.
Pasul 2: cele două capete ale buclei se aduc unul lângă celălalt și se prind cu o carabini
eră (fig. 520).
Figura 520.
335
Pasul 3: pentru a strânge nodul, se trage de carabinieră în direcţia dorită (fig. 521, fig
. 522).
Figura 521.
Figura 522.
Greşeli posibile: fiind atât de uşor de realizat, nu se poate greşi realizarea lui. Totuși
, greșelile de finalizare
sau de aranjare afectează func ionarea nodului (fig. 523). De aceea, înfășurările trebuie să
ie paralele, fără
încălecări. De asemenea, dacă nodul nu este strâns pe coardă, acesta nu se blochează (fig. 52
).
336

Figura 523.
Figura 524.
Aten ionări:
Nu se va folosi sub nici o formă pe teren cu zăpadă, pentru că zăpada poate pătrunde uşor î
înfăşurările nodului, cauzând slăbirea acestora şi implicit a puterii de strângere în jurul c
.

337

Avantaje:
Este foarte rapid și uşor de realizat;
Se desface foarte uşor după folosire;
Se mută uşor pe coardă;
Funcţionează la fel în ambele direcţii;
Deteriorează mai puţin mantaua corzii.
Dezavantaje:
Nu are forţă de strângere prea mare;
Alunecă chiar şi sub sarcină;
 Nu este recomandat în condiţii de teren cu zăpadă;
Este ineficient pe corzi ude, îngheţate, murdare de noroi sau de substanţe grase;
Pe o coardă verticală, tinde să alunece în jos dacă nu este încărcat (solicitat);
Nu are multe întrebuin ări. Se folosește foarte rar în alpinism și doar pentru autoasigurar
rapidă la
rapel.
NODUL BACHMAN

Pronun ia aproximativă: „bahman”.

Bachman este un nod asemănător cu Marchard. A fost descoperit de germanul Franz Bach
man şi se
realizează prin înfăşurarea unei bucle Prusik atât în jurul corzii principale, dar şi în juru
raţului fără clapetă
al unei carabiniere. Carabiniera, folosită ca un mâner, face posibilă slăbirea şi mutarea
rapidă a nodului pe
coardă, după ce a fost tracţionat. Totuşi, mâna nu trebuie să acţioneze asupra carabinierei a
unci când se
doreşte susţinerea unei greută i, pentru că nodul Bachman alunecă rapid în direcţia pe care e
ac ionat.
338

Carabiniera folosită nu trebuie să fie neapărat de tip HMS, poate avea orice formă şi mărime
, cu sau fără
siguranţă. Ceea ce contează foarte mult este ca aceasta să aibă în partea din spate, cea fără
apetă, secţiunea
rotundă.
Se foloseşte atunci când nodul blocant trebuie mutat rapid sau trebuie desfăcut şi refăcut
des.
Domenii de utilizare ale nodului Bachman: ,speologie și rar în alpinism.
Aplica ii ale nodului Bachman:
Urcare pe coardă fixă;
Ieşirea din crevasele unui gheţar.
Realizarea nodului Bachman:
Pasul 1: se introduce o buclă Prusik într-o carabinieră (fig. 525). Nu contează tipul ca
rabinierei. Bara opusă
clapetei trebuie să fie totuşi rotundă.
Figura 525.
Pasul 2: se aşează bara din spate a carabinierei (cea fără clapetă) lângă coardă, în locul do
Deschiderea
carabinierei trebuie să fie în jos, pentru a evita desfacerea întâmplătoare în timpul manevră
ii (fig. 526).
339

Figura 526.
Pasul 3: se înfăşoară bucla Prusik simultan în jurul corzii şi în jurul barei din spate a car
binierei, începând
de sus în jos (fig. 527). Partea fără nod a buclei rămâne deasupra, iar cea cu nod va fi în
partea de jos.
Înfăşurările trebuie să fie una lângă alta, fără suprapuneri şi încrucişări (fig. 528). Se fa
ru
înfăşurări. Ideal este ca bucla să fie înfăşurată astfel încât la final să nu rămână o parte
re.
De obicei se înfăşoară până când este acoperită toată bara carabinierei.
Figura 527.
340

Figura 528.
Pasul 4: se introduce o altă carabinieră în bucla rămasă liberă şi se trage în jos, pentru a
ge nodul (fig.
529). În această a doua carabinieră se va ataşa greutatea ce trebuie susţinută.
Figura 529.
341

Aten ionări: Prima carabinieră, cea înfăşurată, nu trebuie încărcată cu sarcină (fig. 530, fi
Rolul ei
este doar de mâner, pentru slăbirea şi mutarea mai uşoară a nodului. Dacă este acţionată atun
când nodul
Bachman este sub sarcină, frecarea se reduce brusc, iar nodul alunecă. De aceea, atu
nci când se doreşte
blocarea nodului, se ia mâna de pe carabiniera în jurul căreia este înfăşurată bucla. Sarcina
se ataşează la cea
de-a doua carabinieră, prinsă în bucla Prusik (fig. 530). De asemenea, nodul Bachman n
u trebuie ac ionat
decât în jos, pentru că numai în acest sens se blochează pe coardă (fig. 531).
Figura 530.
342

Figura 531.
Slăbirea şi mutarea nodului:
Pentru a slăbi şi muta nodul pe coardă, se acţionează asupra carabinierei înfășurate cu mâna,
o de
câteva ori în sus şi în jos, în lungul corzii. Uneori este necesară o singură mişcare.
Pentru a muta nodul, se duce carabiniera în locul dorit, în lungul corzii, după care s
e ia mâna de pe ea, pentru
ca bucla să se strângă şi să blocheze sarcina.
Avantaje:
Este uşor de făcut;
Se slăbeşte uşor după blocare;
Funcţionează şi cu buclă din chingă;
Se desface uşor după utilizare.
Dezavantaje:
Necesită o carabinieră în plus;
Este periculos dacă se ţine mâna pe carabinieră atunci când bucla este sub sarcină;
Funcţionează într-un singur sens;
343
 Ineficient pe corzile îngheţate;
Pe o coardă verticală tinde să alunece în jos dacă nu este solicitat.
NODUL SILVESTERKNOTEN

Pronun ia aproximativă: „silvestăr-cnotăn”

În 1951, Franz Bachman a modificat nodul omonim iniţial, lăsând 1-2 înfăşurări din mijloc doa
jurul
corzii, nu și în jurul carabinierei, pentru ca strângerea nodului pe corzile îngheţate să fi
e mai fermă (fig. 532,
fig. 533). Deoarece ideea i-a venit pe data de 31 decembrie, când este sărbătoarea ger
mană Sfântul Silvester
(Ajunul Anului Nou), Bachman a numit nodul „Silvesterknoten”, adică “nodul Silvester”. Apl
ica iile,
avantajele, dezavantajele și modul de func ionare ale acestei variante sunt aceleași c
a și în cazul nodului
Bachman.
344

Figura 532.
Figura 533.
345

NODUL RONSDORF

Ronsdorf nu este altceva decât un nod Prusik realizat atât în jurul corzii principale,
cât şi în jurul unei
carabiniere. Are aceleaşi întrebuinţări şi mod de funcţionare ca nodul Bachman. Carabinera a
jută la slăbirea
şi mutarea mai rapidă a Prusikului pe coardă. Atunci când se doreşte blocarea sarcinii, se
ia mâna de pe
carabinieră. În caz contrar, nodul alunecă, tras de greutatea sarcinii.
Alte denumiri: Prusik cu carabinieră.
Domenii de utilizare ale nodului Ronsdorf: speologie, opera iuni de salvare, rar în
alpinism.
Aplica ii ale nodului Ronsdorf:
Urcare pe coardă fixă;
Operaţiuni de salvare;
Ieşire din crevasele unui gheţar.
Realizarea nodului Ronsdorf:
Pasul 1: se aşează o carabinieră oarecare lângă coarda principală, cu clapeta spre exterior ş
deschiderea în
jos, pentru a evita desfacerea întâmplătoare (fig. 534).
346

Figura 534.
Pasul 2: cu o buclă din cordelină se realizează un nod Prusik în jurul corzii, dar şi în jur
ul părţii fără clapetă a
carabinierei (fig. 535 – 539).
Figura 535.
347

Figura 536.
Figura 537.

348

Figura 538.
Figura 539.
Pasul 3: se strânge nodul, trăgând de buclă într-o direcţie oarecare (fig. 540).
349
Figura 540.
Pasul 4: se ataşează sarcina la buclă cu ajutorul unei alte carabiniere (fig. 541).
Atenţie: nu se ataşează sarcina la carabiniera în jurul căreia se face nodul (fig. 541).
Figura 541.

350

Slăbirea şi mutarea nodului:

Pentru a slăbi nodul, se acţionează cu mâna asupra carabinierei , mişcând-o de câteva ori în
şi în jos, pe
direcţia corzii. Uneori este necesară o singură mişcare. Pentru a muta nodul, se duce ca
rabiniera în locul
dorit, în lungul corzii, după care se ia mâna de pe aceasta.
Avantaje:
Este mai eficient decât nodul Bachman;
Funcţionează în ambele direcţii;
Se slăbeşte şi se mută mai uşor decât Prusikul fără carabinieră.
Dezavantaje:
Nu se blochează dacă se ţine mâna pe carabinieră;
Necesită mai multă atenţie la realizare decât în cazul nodului Bachman;
Necesită o carabinieră în plus.
Observa ie: ca în cazul tuturor nodurilor de blocare, se va ine cont de raportul dint
re diametrul cordelinei şi
cel al corzii principale.

351
NODUL OBENDORF

Obendorf este un alt nod de blocare, mai puţin folosit de către alpinişti şi mai mult de
speologi, chiar dacă
nici în acest domeniu nu este foarte popular. Se utilizează pentru autoasigurare la
rapel, deasupra
dispozitivului de coborâre. Necesită mult timp pentru a-l realiza, dar are şi unele av
antaje. Unul dintre ele
este acela că se strânge bine pe corzile îngheţate sau murdare de substanţe grase ori noro
i. Alt avantaj este
acela că, dacă din neatenţie, rămâne blocat sub greutatea persoanei care efectuează rapelul,
poate fi eliberat
de sub tensiune trăgând în jos partea de sus a nodului, fără a fi nevoie să fie detensionat
(fig. 550).
Domenii de utilizare ale nodului Obendorf: speologie.
Aplica ii ale nodului Obendorf: autoasigurare la rapel și rar pentru urcări pe coardă fi
xă.
Realizarea nodului Obendorf:
Pasul 1: pe o bucată de cordelină, de cca 1,2 - 1,5 m lungime, se face câte un nod Coa
da vacii la fiecare din
capete, cu buclele finale mici, doar cât să intre lejer o carabinieră (fig. 542).
352

Figura 542.
Pasul 2: se aşează cordelina în spatele corzii principale, perpendicular pe aceasta, a
stfel încât segmentele
aflate de-o parte și de cealaltă să fie egale (fig. 543).
Figura 543.
Pasul 3: se aduc cele două segmente unul spre celălalt și se încrucișează astfel încât să for
un colier (o
buclă închisă) bine strâns în jurul corzii principale (fig. 544, fig. 545). Astfel, segmen
tul cordelinei care se
afla până la acest pas în dreapta, acum se va afla în stânga și vice-versa.
353
Figura 544.

Figura 545.
Pasul 4: se încrucișează din nou cele două segmente ale cordelinei, dar de data aceasta în
spatele corzii
principale (fig. 546). Colierul nou format trebuie, de asemenea, să fie foarte strân
s.
354

Figura 546.
Pasul 5: se repetă paşii 3 şi 4 de câteva ori (de cel puţin 3 - 4 ori), urmărind ca firele c
ordelinei să fie de
fiecare dată bine strânse în jurul corzii (fig. 547).

Figura 547.
Pasul 6: având cele două fire ale cordelinei în faţă, paralele, acestea se leagă între ele cu
un nod Simplu între
două fire, în jurul corzii principale (fig. 548).
355

Figura 548.
Pasul 7: se introduce o carabinieră în cele două noduri Coada vacii de la capetele buc
lei din cordelină, apoi
se ataşează la ham (fig. 549).
Figura 549.
Avantaje: poate fi deblocat când este sub sarcină (fig. 550).

356
Dezavantaje:
Necesită multă răbdare;
Necesită timp pentru a-l realiza;
Necesită mai multă cordelină;
Se aplică într-un foarte mic număr de situa ii;
Nu se blochează decât într-o direc ie (fig. 550).
Figura 550.
357

NODUL HEDDEN

Pronun ia aproximativă: „hedăn”.

Inventat de americanul Chet Hedden, nodul a fost publicat pentru prima dată în revis
ta Summit Magazine, în
1960. Patru ani mai târziu, în 1964, a fost denumit Kreutzklem de către o persoană din t
rupele montane
germane. Nu se cunoaște numele acelei persoane, dar se știe că nodul i-a fost arătat de
către un ofi er din
For ele Aeriene ale S.U.A. (U.S. Air Force).
Func ionează la fel ca și Prusikul, dar este unidirec ional (se blochează într-o singură dire
e).
La prima vedere, se poate observa asemănarea cu nodul Klemheist, dar nu trebuie co
nfundate. Privind atent,
observăm că etapele realizării sunt inversate.
Alte denumiri: Prusik încrucișat, Kreutzklem ( se pronun ă „kroi -klem” = clemă – în – cruce,
a
germană).
Domenii de utilizare ale nodului Hedden: speologie, activită i outdoor, yachting, ra
r în alpinism.
Aplica ii ale nodului Hedden:
 Urcarea pe o coardă fixă;
Autoasigurare la rapel;
Autoasigurare la traversarea cu balustradă.

358

Realizarea nodului Hedden:

Pasul 1: se așează o buclă Prusik în spatele corzii principale, astfel încât partea fără nod
binare să fie
mai scurtă decât cea cu nod (fig. 551).
Figura 551.
Pasul 2: partea cu nod a buclei Prusik se trece pe deasupra corzii principale (f
ig. 552).
Figura 552.
Pasul 3: se trece partea cu nod a buclei Prusik prin spatele corzii principale a
stfel încât înfășurarea ob inută
să fie deasupra păr ii fără nod (fig. 553).
359

Figura 553.
Pasul 4: partea cu nod se trece prin fa a corzii principale și se introduce prin int
eriorul păr ii fără nod a buclei
Prusik (fig. 554, fig. 555).
Figura 554.
360

Figura 555.
Pasul 5: se aranjează nodul astfel încât segmentele înfășurate să fie paralele, apoi se strân
trăgând în jos
partea cu nod a buclei (fig. 556 – 559). Aceasta este, de altfel, singura direc ie în
care bucla se blochează pe
coardă.
Figura 556.
361

Figura 557.
Figura 558.
362

Figura 559.
Pasul 6: la nevoie se repetă pasul 3, pentru ob inerea unei blocări mai eficiente a bu
clei pe coardă.
Avantaje :
Este rapid și simplu de realizat;
Este eficient;
Se desface ușor după folosire;
Se slăbește ușor când trebuie mutat pe coardă;
Poate fi folosit și cu buclă din chingă.
Dezavantaje: se blochează într-un singur sens (fig. 560).
Figura 560.
363

NODUL GARDA

Garda este un nod blocant cu caracteristici speciale faţă de celelalte noduri din ac
eastă categorie. De această
dată nu mai este nevoie de o buclă Prusik, ci doar de două carabiniere de acelaşi tip şi d
e aceeaşi mărime
plus coarda principală. Aceasta, odată ac ionată într-un sens, rămâne blocată în acea poziţie
dacă se ia
mâna de pe ea. Astfel, nodul Garda devine foarte util în operaţiuni de salvare din per
e i alpini sau din
crevase, precum şi pentru ridicarea unor greutăţi, de exemplu rucsaci cu echipament, în
speologie şi alpinism
de mari pereţi ( big wall climbing).
Alte denumiri: nodul Inimă sau Nodul inimii - în ţările latine ( Nudo de Corazon - spani
olă, Noeud de
Coeur - franceză, Nodo Cuore - italiană).
Domenii de utilizare ale nodului Garda: alpinism, speologie, opera iuni de salvare
.
Aplica ii ale nodului Garda:
Ca parte a sistemului de trac iune, pentru ridicarea rucsacilor cu echipament;
Ca parte a sistemului de tracţiune, pentru ridicarea persoanelor accidentate din c
revase şi în pereţi
alpini;
Pentru urcarea pe coardă fixă, în asociere cu un alt nod blocant.
Realizarea nodului Garda:
Pasul 1: se plasează în ancoră două carabiniere de acelaşi tip şi de aceeaşi mărime, una lâng
cu clapeta
pe aceeaşi parte şi deschiderea în acelaşi sens, de preferat în jos. Pentru a elimina risc
ul desfacerii
accidentale a clapetelor şi ieşirea corzii din carabiniere, se recomandă utilizarea un
or carabiniere cu
siguranţă, dar nu de tip HMS (fig. 561).
364

Figura 561.
Pasul 2: se introduce coarda prin cele două carabiniere. Astfel obţinem două fire: fir
ul dinspre sarcină și firul
liber (fig. 562).
Figura 562.
Pasul 3: pe firul liber se face un ochi deasupra firului principal (fig. 563).
365

Figura 563.
Pasul 4: bucla închisă formată se trece pe sub cele două carabiniere şi se introduce în cea
mai îndepărtată
dintre ele, cea dinspre firul cu sarcină (fig. 564). Trebuie acordată o atenţie mărită ace
stui pas. Mişcarea
buclei şi ataşarea la carabinieră trebuie să fie în acelaşi plan, fără alte răsuciri. Firul n
trebuie să fie
prins între cele două carabiniere (fig. 565).
Figura 564.
366

Figura 565.
Din acest moment, prin cele două carabiniere, coarda nu se poate mişca decât într-un sin
gur sens, respectiv
dinspre firul cu sarcină spre firul liber (fig. 566, fig. 567). Când se ia mâna de pe
coardă, mişcarea corzii va
fi blocată pentru că firul liber va fi strâns între carabiniere de către firul încărcat care,
solicitat de greutatea
sarcinii, apasă pe carabiniera de sub el. Aceasta, la rândul ei, apasă și blochează firul
liber între cele două
carabiniere (fig. 568).
Figura 566.
367

Figura 567.
Figura 568.
Greşeli posibile:
Bucla formată pe firul liber se introduce în carabiniera cea mai apropiată (fig. 569).
În acest caz,
coarda nu se va bloca deloc, indiferent de direc ia de solicitare.
368

Figura 569.
Bucla formată pe firul liber, deși introdusă corect în cea mai îndepărtată carabinieră, a f
ucită
înainte de atașare (fig. 570). În acest caz se formează un nod Semicabestan care însă nu va
func iona,
deoarece carabinierele sunt necorespunzătoare din punct de vedere al formei, mărimii
și numărului
lor (fig. 571).
Figura 570.
369

Figura 571.
Avantaje:
Nu necesită bucle suplimentare din cordelină. De aceea este foarte util atunci când nu
se dispune de
prea multe bucle Prusik.
Coarda rămâne blocată când se lasă liberă.
Dezavantaje :
Trebuie exersat pentru o realizare corectă și rapidă;
Nu permite coborârea sarcinii. Dacă acest lucru este necesar, se va folosi o a treia
carabinieră, care se
introduce între celelalte două, pentru a debloca firul de coardă prins între ele.
Necesită o mare atenţie dacă sunt folosite carabiniere fără siguranţă, deoarece în timpul m
elor
de ridicare, coarda poate să apese din întâmplare pe clapete şi să iasă din sistem. Acest lu
cru poate
avea consecin e grave, mai ales când este vorba de persoane.
370
NODUL RBS

Pronun ia aproximativă: „ar-bi-es”

Nodul RBS este un nod semi-mecanic, folosit pentru urcare pe corzi fixe. Probabi
l este strămoșul direct al
blocatoarelor mecanice. Înainte de apari ia acestora, nodul RBS era foarte apreciat
de către speologi. Este
simplu de realizat și necesită o carabinieră cu siguran ă și o buclă din cordelină. Denumirea
i provine de la
ini ialele inventatorului său, Richard B. Schroeder.
Alte denumiri : ARBS
Domenii de utilizare ale nodului RBS: speologie.
Aplica ii ale nodului RBS: urcarea pe coardă fixă.
Realizarea nodului RBS:
Pasul 1: se introduce o carabinieră cu siguran ă într-o buclă Prusik și se pozi ionează în pa
fără nod de
îmbinare a capetelor cordelinei (fig. 572).
371

Figura 572.
Pasul 2: se așează carabiniera perpendicular pe coardă și se spiralează de două ori în jurul
cesteia (fig. 573).
Figura 573.
Pasul 3: se trece partea cu nod a buclei Prusik prin carabinieră, cu ambele ei fir
e (fig. 574).
372

Figura 574.
Pasul 4: se trage de partea cu nod a buclei în direc ia opusă carabinierei (fig. 575,
fig. 576).
Figura 575.
373

Figura 576.
Pasul 5: sarcina va fi atașată la partea cu nod de îmbinare a buclei, cu ajutorul unei
alte carabiniere (fig. 577).
Figura 577.
374

Func ionare:
Pentru ca bucla să se blocheze pe coardă, aceasta trebuie ac ionată dinspre sarcina care
se dorește a fi
sus inută. Carabiniera nodului nu folosește decât pentru mutarea lui de-a lungul corzii.
Dacă acest lucru nu
este dezirabil, se ia mâna de pe ea. În caz contrar, chiar dacă bucla se află sub sarcină,
nodul alunecă spre
aceasta (fig. 578).
Figura 578.
Avantaje:
Se mută ușor pe coardă;
Este eficient și pe corzi ude.
Dezavantaje:
Func ionează într-un singur sens;
Dacă nu este sub greutate, tinde să se slăbească și să alunece pe coardă;
Necesită o carabinieră cu siguran ă în plus;
Nu func ionează dacă diametrul buclei este apropiat de cel al corzii principale.
375

ALTE NODURI UTILE

Acest capitol cuprinde alte două noduri care pot fi utile în anumite situa ii sau acti
vită i. Este vorba despre
Nodul de scurtare a corzii și de nodul Dolly.
NODUL DE SCURTARE A CORZII

Nodul de scurtare a corzii este ceea ce denumirea sugerează. A fost folosit la încep
ut de către navigatori, iar
acum și de către camionagii. Permite scurtarea lungimii unei corzi sau întinderea unei
a care este prea slabă.
Are avantajul că se desface foarte ușor după folosire, dar necesită multă aten ie deoarece s
e poate desface de
la sine atunci când sfoara nu este tensionată. Este eficient în cazul sforilor și frânghii
lor împletite de tip
vechi, dar se pare că nu și atunci când se folosesc corzi moderne, sintetice. De aceea
, înainte de a-l folosi,
nodul trebuie testat prin tensionarea corzii și urmărirea efectului. Nu se recomandă f
olosirea acestui nod,
prezentat totuși în această carte doar pentru informare.
Alte denumiri: În jargonul marinăresc era denumit „Picior de oaie” ( Sheep-shank - în limb
a engleză).
Această denumire este folosită și în prezent de către vorbitorii de limbă engleză.
Domenii de utilizare ale Nodului de scurtare a corzii: naviga ie, transport, const
ruc ii.
Aplica ii ale Nodului de scurtare a corzii:
Scurtarea unei corzi;
Întinderea unei sfori fixate la ambele capete;
Asigurarea încărcăturii unui camion;
By-pass-ul unei por iuni de coardă distrusă.

376

Realizarea Nodului de scurtare a corzii:

Pasul 1: în locul dorit, se realizează două bucle deschise consecutive, cu vârfurile ori
entate unul spre un
capăt al corzii iar celălalt spre cel de-al doilea capăt. Pe această por iune, coarda va a
răta ca un „S”.
Lungimea buclelor se alege în func ie de cât de mult trebuie scurtată (fig. 579).
Figura 579.
Pasul 2: în dreptul vârfului primei bucle deschise se realizează un ochi (o buclă închisă) c
u coarda principală
deasupra laturii buclei deschise (fig. 580).
Figura 580.
Pasul 3: în ochiul ob inut se introduce vârful celeilalte bucle deschise, pe deasupra
acestuia (fig. 581, fig.
582).
377

Figura 581.
Figura 582.
Pasul 4: se strânge ochiul în jurul buclei deschise, lăsând vârful acesteia să iasă în exteri
cu cel pu in 10 cm
(fig. 583, fig. 584).
Figura 583.
378

Figura 584.
Pasul 5: se repetă pașii 2 - 4 pentru capătul celălalt (fig. 585, fig. 586).
Figura 585.
Figura 586.
379

Pasul 6: se ajustează nodul și se strânge trăgând de firele principale în direc ii opuse, spr
 exterior (fig. 587).
Figura 587.
Pasul 7: pentru siguran ă, fiecare buclă rezultată și firului principal adiacent se prind
cu câte o carabinieră
(fig. 588).
Figura 588.
Avantaje:
Se desface foarte ușor după folosire, chiar și după ce a fost foarte tensionat;
Este sigur și eficient când se folosesc sfori de tip vechi, împletite.
Dezavantaje:
Necesită aten ie și îndemânare;
Are eficien ă scăzută în cazul corzilor sintetice moderne. Trebuie testat înainte de a-l fo
osi;
Alunecă dacă firele nu sunt sub tensionate;
Prin tensionare și relaxare repetată se poate desface;
În practică, s-a dovedit că este greu de realizat atunci când capetele corzii sunt deja
fixate (legate) la
anumite puncte de ancorare.
380

NODUL DOLLY

Pronun ia aproximativă: „doli”.

Dolly este un nod special, care ac ionează ca un scripete. De aceea este foarte folo
sit de către camionagiii
englezi pentru auto-tractare, atunci când vehiculul rămâne blocat și nu au la îndemână mijloa
e mecanice
pentru a ieși din situa ie. De asemenea, ei îl mai folosesc și pentru a asigura încărcătura d
n remorcă. Se
numește Dolly pentru că atunci când este strâns seamănă cu o păpușă ( doll = păpușă, în limba
ce este interesant este că nodul poate func iona ca un scripete cu avantaj mecanic.
Adică se poate ob ine o
tensiune în coardă mai mare decât for a cu care o persoană poate trage.
Domenii de utilizare ale nodului Dolly: transporturi, construc ii, activită i diverse.
Aplica ii ale nodului Dolly:
Legarea încărcăturii în remorcă;
Auto-tractarea vehiculelor blocate;
Ridicarea unor sarcini pe distan e mici;
Deplasarea manuală a unei încărcături, pe distan e mici;
Tensionarea unei corzi sau frânghii;
Realizarea nodului Dolly:
Pasul 1: presupunând că unul din capetele corzii este fixat într-un punct, se realizea
ză un ochi pe firul
principal, prin răsucirea corzii de mai multe ori (fig. 589).
381

Figura 589.
Pasul 2: se realizează o buclă deschisă lângă ochiul realizat anterior, pe partea liberă a c
orzii (fig. 590).
Figura 590.
Pasul 3: bucla deschisă se introduce prin ochiul realizat la pasul 1 (fig. 591). S
e trage apoi de ea pentru a se
strânge (fig. 592, fig. 593).
382

Figura 591.
Figura 592.
Figura 593.
Pasul 4: capătul liber al corzii se trece pe după un obiect stabil și rezistent (de ex
emplu cârligul mașinii), apoi
se introduce prin buclă (fig. 594).
383
Figura 594.
Pasul 5: se trage de partea liberă a corzii în direc ia opusă nodului, pana când aceasta s
e întinde suficient
pentru scopul propus (fig. 595). Prin această ac iune, a doua bucla ob inuta (pasul 4)
se micșorează. Astfel,
coarda se întinde.
Figura 595.
Din cauza frecării dintre capătul liber și bucla prin care trece, coarda se uzează prema
tur, îndeosebi pe
segmentul corespunzător vârfului buclei. Pentru a evita aceasta, capătul se poate trec
e printr-o carabinieră
atașată la buclă. Frecarea dintre coardă și carabinieră este semnificativ mai mică decât cea
tre coardă și
coardă (fig. 596). Astfel, se reduce și for a cu care trebuie ac ionat pentru a întinde co
arda la nivelul dorit.
384

Figura 596.
Pasul 6: după ce coarda este suficient de întinsă pentru scopul propus, cu capătul liber
se realizează un nod
de asigurare Simplu, în jurul ambelor laturi ale buclei dintre cârlig și Nodul de scur
tare a corzii . Altă metodă
de asigurare este realizarea mai multor Seminoduri. În cazul variantei cu nod Simp
lu, capătul liber se scoate
din ochi pus în două, astfel încât să poată fi desfăcut mai ușor, prin simpla tragere a cozii
-o direc ie
oarecare (fig. 597, fig. 598). Dacă nodul Dolly este folosit doar pentru întinderea
corzii sau pentru auto-
tractare, evident că nu se mai asigură decât pentru a lua o pauză.
Figura 597.
385
Figura 598.
Avantaje:
Se desface ușor după folosire;
Func ionează ca un scripete;
Se poate ob ine un avantaj mecanic de 2 : 1;
Poate fi făcut oriunde pe lungimea corzii;
Dezavantaje:
Necesită îndemânare și aten ie;
Necesită mai multă coardă;
Deteriorează prematur coarda, datorită frecării între păr i ale acesteia.

386

BIBLIOGRAFIE
Coman, Ionel, Două secole de alpinism, Editura Brafila Brașov, 1995.
Davies, Barry, SAS Essential Survival, Lewis International, Inc., Miami, 2001.
Derlogea, Șerban, Manual de supravie uire, Editura Amalteea, București, 2002.
Graydon, Don, Kurt Hanson, 1997, Mountaineering. The freedom of the hill, The Mo
untaineers, Seattle.
Greenbank, Anthony, 2001, The book of survival, Hatherleigh Press, New York.
Hurny, Michelle, 2003, Coaching Climbing, Globe Pequot Press, Guilford.
Lascu, Viorel, Andrei Posmoșanu, Tehnica speologiei alpine – curs.
Piven, Joshua, David Borgenicht, 1999, The worst- case scenario survival handboo
k, Chronicle Books LLC,
San Francisco.
Povară, Ioan, Cristian Goran, Walter F. Gutt , 1990, Speologie, Editura Sport-Turi
sm, București.
Richardson, Alun, 2007, Rock climbing for instructors, The Crowood Press Ltd., R
amsbury.
Selters, Andy, 1999, Glacier travel and crevasse rescue, The Mountaineers, Seatt
le.
Suman, Gheorghe, Dumitru Babadag, 1987, Alpinismul, școală a cutezan ei, Ion Florea (c
oord.), Editura
Militară, București.
Tyson, Andy, Molly Loomis, 2006, Climbing self-rescue: Improvising solutions for
serious situations, The
Mountaineers Book, Seattle.
Vasilescu, Dan, 1996, Curs de calificare pentru specialitatea: Operator alpinist
, București.
Walker, Kevin, 1991, Learn rock climbing in a week-end, Alfred A. Knopf, Inc., N
ew York.
387