Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Vdocuments - MX - Norme Generale de Desen Tehnic PDF
Vdocuments - MX - Norme Generale de Desen Tehnic PDF
1. Introducere.
Desenul tehnic este mijlocul de reprezentare grafică a obiectelor dupa anumite reguli
convenționale si metode adoptate de toți lucrătorii dintr -un domeniu de activitate. Desenul
adaptat domeniului respectiv a fost folosit de om pentru a exprima entru sine sau pentru altții
o anumită idee tehnică.
Prin desen se exprimă, se ordonează si se sistematizează gândirea tehnică pentru ca
produsul ce urmează a se executa să răspundă tuturor cerințelor de ordin tehnic, economic,
estetic, etc.
2. Terminologie folosită.
vedere= reprezentarea în proiecție ortogonală pe un plan a unui obiect de construcție situat
între observator si planul de proiecție;
elevație= vedere din față a unui obiect de construcție;
secțiune cu vedere= reprezentarea în proiecție ortogonală numai a figurii obținute prin
secționarea unui obiect de construcție cu o suprafață imaginară;
plan= secțiunea orizontală a unei clădiri la o înălțime determinată, văzută de sus în proiecție
ortogonală directă sau în oglindă. Vedere orizontală a unui teren sau a unui obiect de
construcție privit de sus;
perspectivă= reprezentare în care obiectul de construcție este redatprintr -o imagine care
pune în evidență forma spațială a acestuia. Această imagine spațială poate fi obținută printr -
o proiecție centrală sau paralelă(cavalieră);
desen preliminar= desen prin care se pun în evidență intențiile proiectantului. Acestea pot
si desene de studiu sau desene de prezentare;
schemă= desen întocmit la scară sau nu, redând doar o reprezentare simplificată, redusă
uneori la semne conventionale sau simboluri, punând în evidență anumite funcții;
desen de execuție= asamblu de desene definitive, elaborate și întocmite la scară si care
servesc
scop; la realizarea unui obiect de construcție, cuprinzând toate datele necesare în acest
desen de detaliu= desene redate la scară mai mare decât desenele de asamblu, avînd ca scop
prexizarea unor date suplimentare mmai amănunțite, privitoare la execuția obiectelor de
construcție;
detalii tip= detalii omologate de un for com petent, în vederea utilizării în condiții asemenea,
pentru a se asigura un nivel tehnico-economic corespunzător și a se economisi timpul de
proiectare precum și pentru a se creea condiții pentru industrializarea construcțiilor;
desen de montaj= desen care indică modul de asamblare a părților componente ale unui
obiect realizat din mai multe piese.
http://slide pdf.c om/re a de r/full/nor me -ge ne ra le -de -de se n-te hnic 1/23
Identificarea liniei
Exemple de utilizare
Simbol Aspect Denumire
Conturi reale vizibile.
A Linie groasă continuă
Muchii reale vizibile.
Muchii fictive vizibile.
Linii de cotă.
Linii ajutătoare.
B Linie continuă subțire
Hașuri.
Conturul secțiunilor
suprapuse.
Lini de ruptură pentru
C Linie ondulată subțire delimitarea vederilor și
secțiunilor.
Contururi acoperite.
D Linie întreruptă groasă.
Muchii acoperite.
Contururi acoperite.
E Linie întreruptă subțire.
Muchii acoperite.
F Linie punct subțire. Linii de axă de simetrie.
Indicarea liniilor sau a
G Linie punct groasă. suprafețelor cu prescripții
speciale.
H Linie două puncte subțire. Conturul pieselor învecinate.
http://slide pdf.c om/re a de r/full/nor me -ge ne ra le -de -de se n-te hnic 2/23
10
A3
20
A4
20
Dimensiuni
Simbol
a*b (mn)
A0 841*1189
A1 594*841
A2 420*594
A3 297*420
A4 210*297
Formatele derivate se obțin din formatele d bază; se întâlnesc formate alungite și formate
alungite excepționale.
Formatele alungite speciale se obțin prin multiplicarea unei dimensiuni a unui format cu
un coeficient.
A3*3 420*891
A3*4 420*1189
A4*3 297*630
A4*4 297*841
http://slide pdf.c om/re a de r/full/nor me -ge ne ra le -de -de se n-te hnic 3/23
5. indicatorul;
6. reperele de centrare;
7. reperele de orientare;
8. gradația metrică de referință;
9. sistemul de coordonate;
10. unghiurile de decupare.
Această zonă trebuie amplasată în unghiul inferior dreapta al indicatorului, sensul de citire
fiind cel al desenului. Zona trebuie evidențiată prin încadrare cu o linie continuă, de aceeași
grosime cu cea a ghenarului având o lungime maximă de 170mm.
Referat de verificare
Verificator/Expert Nume/Prenume Semnătura/Ștampila Data
nr./Expertiza nr.
UNIVERSITATEA TEHNICA "GH. ASACHI" IASI Disciplina: DESEN Contract nr.
FACULTATEA DE HIDROTEHNICA TEHNIC Pr. nr.
GRUPA 7101 Lucrarea nr. 1/2008
Aprobat:
Scara: 1/1000 Faza: SPF
Proiectant: Denumirea planșei:
Data: Planșa:
Operator PC:
http://slide pdf.c om/re a de r/full/nor me -ge ne ra le -de -de se n-te hnic 4/23
7. Dispunerea proiecțiilor.
Pentru obținerea unor imagini nedeformate ale unui obiect, cât și a adevăratelor mărimi
ale tuturor dimensiunilor acestuia în vederea executării lui, în desenul tehnic obiectul se
reprezintă în sistemul de proiecție ortogonală pe două sau mai multe plane de proieție. La
obiectele de complexitate mai mare, proiecțiile pe două sau trei plane nu sunt suficiente
pentru formarea imaginii asupra obiectelor. În astfel de cazuri se impune reprezentarea
obiectului pe mai multe plane de proiecție ; ca plane se iau fețele interioare ale unui cub,
numit cub de proiecție, iar obiectul se consideră așezat imaginar în interiorul cubului.
http://slide pdf.c om/re a de r/full/nor me -ge ne ra le -de -de se n-te hnic 5/23
Dispunerea proiecțiilor reprezintă modul de așezare a proiecțiilor unei piese(vederi și
secțiuni) pe desenele tehnice, utilizând proiecția ortogonală și este reglementată de STAS
614-76.
Proiecțiile sunt definite în STAS 614-76 astfel:
1. vederea în față, pentru proiecția în vedere pe planul vertical din spate;
2. vederea de sus, pentru proiecția în vedere pe planul orizontal inferior;
3. vederea din stînga, pentru proiecția în vedere pe planul lateral din dreapta;
4. vederea din dreapta, pentru proiecția în vedere pe planul lateral stînga;
5. vederea de jos, pentru proiecția în vedere pe planul orizontal superior;
6. vederea din spate, pentru proiecția în vedere pe planul vertical din față.
Vederea din față, respective secțiunea corespunzătoare, datorită modului cum este aleasă,
se numește proiecție principală. Aceasta se alege, de regulă, astfel încât să reprezinte obiectul
în poziția de utilizare și să cuprindă cele mai multe detalii de formă și dimensionale ale
obiectului. Piesa trebuie
formelor geometrice să fie așezată
ale piesei în așa fel
să fie paralele cu încât un de
planele număr cît mai
proiecție mareade
pentru se fețe plane
obține ale
direct
adevăratele lor mărimi. Proiecția principală poate fi vedere, secțiune sau jumătate vedere-
jumătate secțiune.
Dispunerea pe desen a proiecțiilor piesei în raport cu proiecția principală este determinată
de metoda de proiecție utilizată. În SR ISO 10209-2:1996 sunt definite două metode de
proiecție: metoda de proiecție a primului triedru(europeană) și metoda de proiecție a celui
de-al treilea triedru(americană).
Simbolurile grafice ale celor două metode sunt date in figura următoare(a-metoda
primului triedru; b-metoda celui de-al treilea triedru) și pot fi amplasate într -o căsuță a
indicatorului sau alături de desen.
a) b)
http://slide pdf.c om/re a de r/full/nor me -ge ne ra le -de -de se n-te hnic 6/23
vederea
vederea de
de sus, amplasată jos;
jos, amplasată sus;
vederea din stânga, amplasată în stânga;
vederea din dreapta, amplasată în dreapta;
vederea din spate, amplasată la dreapta sau la stânga, indiferent, specificând pe desen
acest lucru.
Stabilirea numarului de proiecții necesare pentru reprezentarea unei piese se face în așa
fel încât să fie complet reprezentată, sa se poată înscrie pe desen toate dimensiunile ce
definesc formele geometrice componente ale pisei, fără a se putea naște greșeli de interpretare
sau de citire a desenului. Reprezentarea, de regulă, a pieselor care pot fi folosite în orice
poziție, cum ar fi șuruburile, arborii, etc., se face în pozoția principală de prelucrare sau de
asamblare.
Dacă este necesar, pot fi folosite proiecți(vederi, secțiuni) din altă direcție decât cele șase
direcții, și anume la reprezentarea unor elemente înclinate sau proiecții care nu sunt așezate pe
dsen în poziția indicată de STAS 614, în scopul utilizării mai raționale a câmpului desenului
și a măririi clarității desenului. Direcția de proiectare se indică printr -o săgeată notată cu o
literă majusculă din alfabetul latin, iar deasupra vederi reprezentate se scrie litera folosită la
notarea săgeții. În cazul în care se reprezintă rotită o astfel de vedere, față de poziția rezultată
din proiecție, aceasta se notează cu un simbol amplasat după litera de verificare a vederii.
8. Metode de cotare.
Din dispunerea cotelor pe un desen trebuie să reiasă clar scopul desenului, dispunerea
rezultând din combinarea diferitelor moduri de cotare.
Cotarea față de un element comun constă în cotarea tuturor elementelor geometrice ale
piesei dispuse pe aceeași direcție, pornind de la aceeași bază de cotare. Se poate face în parale
sau cu cote suprapuse pornind de la un punct de origine, deasupra liniei de cotă sau alături de
aceasta.
http://slide pdf.c om/re a de r/full/nor me -ge ne ra le -de -de se n-te hnic 7/23
120
250
370
Cotarea în paralel.
Cotarea în serie(în lanț), constă în așezarea cotelor pe o singură linie, indiferent de bazele
de cotare luate ca referință.
120 40 200 30
Cotarea în coordonate constă în înscrierea cotelor pe desen sau într-un tabel alăturat
desenului, față de un sistem de referință.
http://slide pdf.c om/re a de r/full/nor me -ge ne ra le -de -de se n-te hnic 8/23
X
Cotarea combinată(mixtă) este cea mai folosită metodă de cotare. Îmbină, după necesitți,
toate metodele de cotare.
9. Reprezentarea secțiunilor.
Prin secțiune se înțelege reprezentarea în proiecție ortogonală pe un plan a obiectului,
după intersecția acestuia cu o suprafață fictivă de secționare și îndepărtarea imaginară a părții
obiectului, aflată între ochiul observatorului și suprafața de secționare.
Prin suprafață se secționare se înțelege acea suprafață cu ajutorul căreia se taie imaginar
piesa în locul în care este nevoie să se evidențieze configurația interioară a acesteia. Suprafața
de secționare poate fi formată din una sau mai multe suprafețe plane sau dintr -o suprafață
cilindrică.
Urma suprafeței de secționare pe planul proiecției poartă denumirea de traseu de
secționare. Traseul de secționare se reprezintă cu linie punct subțire, având la capete traseului
și în locurile de schimbare a direcției segmente pe dreaptă trasate cu linie continuă groasă și
care să nu intersecteze liniile de contur. Perpendicular pe segmentele extreme ale traseului se
reprezintă săgeți cu coada subțire și cu vârful sprijinit pe segment, indicând direcția de
proiecție. Segmentul de capăt va depăși vârful săgeții cu 2-3mm.
Traseele de secționare se notează cu litere majuscule înscrise paralel cu baza formatului
desupra, respectiv, lângă linia săgeții având dimensiunea nominală de 1,5-2 ori mai mare
decât a dimensiunii nominale a scrierii de pe același desen. Deasupra reprezentării secțiunii
rezultate se vor scrie literele de la capetele traseului.
Suprafețele rezultate din secționare se hașurează conform STAS 104-80. Conturul sau
muchiile unor elemente ale obiectului aflate î n fața planului de secționare se pot reprezenta cu
linie punct subțire, dacă reprezentarea acestor elemente este necesară pentru înțelegerea
formei obiectului și dacă nu se creează posibilitatea unor confuzii.
Hașurile pentru materiale metalice se execută cu linii continui subțiri, înclinate la 450 spre
stânga sau spre dreapta, față de una din liniile de contur sau din liniile de axă ale obiectului
reprezentat, sau, dacă nu este posibil astfel, față de chenarul desenului.
http://slide pdf.c om/re a de r/full/nor me -ge ne ra le -de -de se n-te hnic 9/23
450
Dacă înclinarea hașurilor ar coincide cu cea a liniei de contur sau a liniei de axă, hașurile
se execută înclinate la 30 0 față de acestea.
A A
http://slide pdf.c om/re a de r/full/nor me -ge ne ra le -de -de se n-te hnic 10/23
1. După poziția suprafeței de secționare față de planul orizontal de proiecție în:
secțiune orizontală, dacă suprafața de secționare este paralelă cu planul
orizontal de proiecție;
secțiune verticală, dacă suprafața de secționare este perpendiculară pe planul
orizontal de proiecție;
secțiune înclinată, dacă suprafața de secționare are o poziție oarecare față de
planul orizontal de proiecție.
Aceste secțiuni se reprezintă pe plane perpendiculare pe direcția de proiecție, iar în cazul
secțiunilor înclinate, ele se pot reprezenta și rotite în așa fel ca să fie paralele cu unul din
planele de proiecție. În acest din urmă caz, lângă notarea secțiunii se înscrie simbolul din
figura de mai jos care indică rotirea.
a b
Secțiunile orizontale, verticale și înclinate, la rândul lor se pot clasifica, după poziția
seprafeței de secționare față de axa principală a obiectului, în:
secțiuni longitudinale, dacă suprafața se secționare coincide sau este paralelă cu axa
principală a obiectului;
B-B
A
http://slide pdf.c om/re a de r/full/nor me -ge ne ra le -de -de se n-te hnic 11/23
10.Reprezentarea rupturilor.
Ruptura este reprezentarea pe un plan a obiectului în proiecție ortogonală, după
îndepărtarea unei părți din aceasta separând această parte de restul obiectului printr -o
suprafață neregulată, denumită suprafață de ruptură, perpendiculară pe planul de proiecție sau
paralelă cu aceasta.
Rupturile se folosesc în cazul reprezentărilor pe desen a pieselor lungi, de secțiune
constantă sau uniform variabilă, care ar conduce la utilizareanerațională a spațiului ocupat de
reprezentare și la irosirea timpului de lucru. Deasemenea, rupturile prezintă, în cazul secțiunilr
parțiale, avantajul reprezentării unor părți ale obiectului acoperite pe partea îndepărtată
imaginar.
Urma suprafeței de ruptură pa planul de proiecție se numește linie de ruptură. Linia de
ruptură se trasează cu linie contunuă subțire ondulată pentru rupturi în piese de orice formăsau
material, cu excepția lemnului, pentru care forma liniei este în zig-zag. Nu se admite ca linia
de ruptură să coincidă cu o muchie sau cu o linie de contur și nici să se traseze în continuarea
acestora.
http://slide pdf.c om/re a de r/full/nor me -ge ne ra le -de -de se n-te hnic 12/23
Notarea scării utilizate pe desen trebuie înscrisă în indicatorul desenului. Dacă sunt
utilizate mai multe scări de reprezentare, scara proiecției principală trebuie să fie înscrisă în
indicator, celelalte scări diferite de aceasta sunt înscrise lângă sau sub notarea
proiecțiilor(vedere, sețiune sau detaliu) cărora le corespund.
Categorie Scări recomandate
50:1 20:1
Scări de mărire 5:1 2:1 10:1
Scări de mărire
1:1
naturală
1:2 1:5 1:10
1:20 1:50 1:100
Scări de reducere
1:200 1:500 1:1000
1:2000 1:5000 1:10000
12.
O Spații rezervate
pagină de pentruîn:
desen este împărțită desen, text și indicator.
Indicator
Zonă rezervată pentru text.
http://slide pdf.c om/re a de r/full/nor me -ge ne ra le -de -de se n-te hnic 13/23
2. În zona rezervată pentru text pe planșă, trebuie să fie grupate toate informațiile
necesare înțelegerii cu ușurină a conținutului desenului, informații care nu trebuie amplasate
direct în zona rezervată desenului.
Zona rezervată pentru text trebuie să fie de obicei situată în partea dreaptă a foii de desen,
șățimea zonei trebuie să fie egală cu aceea a indicatorului, max. 170mm și min. 100mm.
Dacă un desen se desfășoară pe toată lățimea de desen, zona rezervată pentru text trebuie
sa fie plasatăîn josul acesteia; înălțimea zonei trebuie să fie aleasă în funcție de spațiul
necesar. Zona rezervată pentru text trebuie să fie împărțită, în coloane de lățimi adecvate, dacă
este posibil trebuie să se țină seama de pliere în cazul unui desen pliat, determinându-se în
acest caz lățimea coloanelor.
În zona rezervată pentru text se găsesc în mod normal următoarele informații:
a. explicații;
b. instrucțiuni;
c. referințe;
d. tabel de modificări.
http://slide pdf.c om/re a de r/full/nor me -ge ne ra le -de -de se n-te hnic 14/23
data modificării;
297
= = 198
http://slide pdf.c om/re a de r/full/nor me -ge ne ra le -de -de se n-te hnic 15/23
B
Figura 1.
Se unesc O cu P și se determină, mijlocul segmentului în M; se trasează un cerc cu
raza MP care permite găsirea punctelor A și B, care sunt punctele de tangență căutate. Se
unesc A cu P și B cu P.
În figura 2 este prezentată construirea tangentelor comune exterioare la două crcuri.
Punctele de tangență se pot găsi cu o construcție ajutătoare.
Se construiește în O2 al treilea cerc concentric cu cercul mare și de rază R -r. Din punctul
O1 se duc tangentele la noul cerc ca în exemplul din figura anterioară. Construind razele care
trec prin O2 și A apoi prin O2 și B se obțin punctele C și D. Se duc razele O1E paralelă cu O2C
și O1F paralelă cu O2D. Se obțin astfel punctele E și F, unind E cu C și F cu D se obțin
tangentele comune exterioare.
C
E
A
O2
r O1
R
Figura 2.
http://slide pdf.c om/re a de r/full/nor me -ge ne ra le -de -de se n-te hnic 16/23
O2
r
Figura 3.
În figura 1 este prezentată racordarea a două drepte printr -un arc de cerc de rază dată (R).
Figura 1a prezintă cazul dreptelor care formează un uncgi ascuțit, iar figura 1b, cazul
dreptelor care formează un unghi obtuz.
a b
A
R R
B
Centrul arcului de racordare (C) se găsește la intersecția a două paralele duse la cele două
drepte, la distanța R. Extremitățile arcului de racordare (A și B) se găsesc ducând din C
perpendiculare la dreptele date.
În caul dreptelr perpendiculare, în figura 2 este prezentată o metodă de găsire a centrului
de racordare și a extremităților arcului de racordare utilizând numai compasul.
http://slide pdf.c om/re a de r/full/nor me -ge ne ra le -de -de se n-te hnic 17/23
R
C
R
R R
Racordarea a două drepte paralele cu arce de cerc egale, fiind date extremitățile arcelor de
racordare (A și B). Punctele de racordare A și B se unesc, apoi se construiește mediatoarea,
oținându-se punctul D. Mediatoarea segmentul DB intersectează perpendiculara dusă în B la
D2 în O1. Acest punct este un centru de racordare. Dreapta O1D se prelungește și se
intersectează cu perpendiculara dusă în A la D 1 în O1 oținându-se al doilea centru de racordare
O2.
B
Figura 1
În figura 2 este prezentată o metodă de construire a unui oval, figură care poate aproxima
(în axonometrie) elipsa.
Se trasează mai întâi un cerc ajutător, cu diametrul egal cu axa mare a ovalului. Cu
ajutorul compasului, se trasează arcul AB cu raza-semiaxa mare. Se unesc E cu A și E cu B,
obținându-se centrele C1 și C2. Se unesc apoi F cu C 1 si E cu C2.
http://slide pdf.c om/re a de r/full/nor me -ge ne ra le -de -de se n-te hnic 18/23
C1 Figura 2.
A B
F
http://slide pdf.c om/re a de r/full/nor me -ge ne ra le -de -de se n-te hnic 19/23
R
A O E
Figura 1.
A C1 C2 E
C3 Figura 2.
http://slide pdf.c om/re a de r/full/nor me -ge ne ra le -de -de se n-te hnic 20/23
În figura 3 este prezentat un exemplu de arc-ogivă. Arcul ogivă este compus din două
arce care pot avea razele egale cu deschiderea arcului(arc-ogivă echilaterală) sau mai mici
(ogivă ascuțită).
R
Figura 3.
deschidere
Figura 4.
Pentru construirea arcului rampant se parcurg mai multe etape:
1. se construiesc bisectoarele unghiurilor α și β. Bisectoarea unghiului β intersectează
segmentul D1D2 în punctul C1;
2. din C1 se duce perpendiculara la FE, obținându-se C2; perpendiculara construită
intersectează bisectoarea unghiului α în C3;
3. se trasează arcul D2C2 cu centrul în C1 și arcul PC2 cu centrul în C3.
http://slide pdf.c om/re a de r/full/nor me -ge ne ra le -de -de se n-te hnic 21/23
cavet, tor) sau din arce de cerc racordate între ele (dusina, talonul).
În figura 1 sunt prezentate trei tipuri de muluri din arce simple:
a) sfert de cerc;
b) cavet;
c) tor.
C A
A R R
B B
a)
c) C
Figura 1.
A
R c)
B
Figura 2.
http://slide pdf.c om/re a de r/full/nor me -ge ne ra le -de -de se n-te hnic 22/23
Bibliografie:
Desen Tehnic - note de curs și aplicații practice (Florin Macarie și Ionel Olaru)
S.R ISO 9431-1996 - Spații rezervate pentru Dsen Tehnic
STAS 9796/1 - 1982 - Terminologia utilizată în Desenul Tehnic
Geometrie descriptivă si desen tehnic de construcții - Victor Iancău
http://slide pdf.c om/re a de r/full/nor me -ge ne ra le -de -de se n-te hnic 23/23