1.

Structura generală a lucrării de licență

ORGANIZARE, ETAPE ÎN ELABORARE, SUSŢINERE

I. ORGANIZARE
- stabilirea temei în funcţie de disciplina de interes şi/sau coordonatorul ştiinţific
- stabilirea obiectivelor
- stabilirea planului:
- capitole cuprinse în partea generală – Stadiul actual al cunoașterii / State of the Art (în
funcţie de temă)
- capitole cuprinse în partea personală (exemplu: Obiectivul şi motivaţia studiului,
Material şi metodă, Rezultate, Discuţii, Concluzii, Bibliografie) = IMRAD

II. ETAPE URMATE ÎN ELABORARE

- documentarea
- cercetarea propriu-zisă (experimentală, specifică disciplinelor preclinice/clinice) concretizată prin:
• alegerea materialului şi metodei de lucru
• derularea studiului - obţinerea rezultatelor
• centralizarea şi interpretarea rezultatelor
• discutarea şi evaluarea rezultatelor, în raport cu alte studii similare
• formularea concluziilor
- redactarea – în conformitate cu regulile de realizare a unui material scris

PARTEA GENERALĂ

- prezentarea informaţiilor existente în literatura de specialitate în legătură cu subiectul abordat:

stadiul actual al cunoştinţelor în domeniu

PARTEA GENERALĂ

- organizare:
- aspectul general al subiectului – permite înţelegerea fondului; conotaţii pedagogice
- aspectul particular al problemei care a fost abordat
- scopul studiului – clarificarea unui aspect controversat, acoperirea unor lacune
în cunoştinţele existente, testarea unei ipoteze

- toate afirmaţiile, chiar şi cele unanim admise, trebuie dublate de referinţe bibliografice – pertinente,
recente şi accesibile, selectate în ordinea importanţei

2. Lucrarea de licență: reguli pentru utilizarea verbelor

• utilizare adecvată a timpurilor la care sunt puse verbele: timpul trecut pentru
tot ceea ce exprimă experienţa personală a autorului, timpul prezent
pentru noţiuni bine stabilite şi unanim acceptate
3. Lucrarea de licență: motive pentru alegerea temei
4. Lucrarea de licență: caracteristicile părții generale
- prezentarea informaţiilor existente în literatura de specialitate în legătură cu
subiectul abordat: stadiul actual al cunoştinţelor în domeniu
- organizare:
- aspectul general al subiectului – permite înţelegerea fondului;
conotaţii pedagogice
- aspectul particular al problemei care a fost abordat
- scopul studiului – clarificarea unui aspect controversat,
acoperirea unor lacune în cunoştinţele existente, testarea unei ipoteze

- toate afirmaţiile, chiar şi cele unanim admise, trebuie dublate de referinţe

bibliografice – pertinente, recente şi accesibile, selectate în ordinea importanţei

5. Lucrarea de licență: caracteristicile părții personale

- indică:
materialul studiat-
- populaţia luată în analiză, modalitatea de selecţionare, eşantionul, descriere
- bolnavi: serie consecutivă/neconsecutivă, studiu retrospectiv sau prospectiv, studiu
randomizat sau nerandomizat, studiu deschis sau orb, studiu caz-martor, studiu pe
serii scurte
- animale de experienţă: specie, origine, durata observaţiei, condiţii de creştere
- suşe celulare: modalitatea de obţinere şi conservare – mediu de cultură, pH,
temperatură, adiţia unor substanţe
elemente testate- - acţiunea unui medicament – doza zilnică, modul de
administrare, orarul de administrare
- rezultatele unei intervenţii chirurgicale – descriere
- valoarea unui examen radiologic/anatomopatologic/ biologic

- se specifică:
denumirea chimică şi fabricantul pentru reactivi, substanţe
tipul, originea şi fabricantul pentru aparate
criteriile de evaluare
- date precise, astfel încât cititorul să le poată reproduce sau verifica
 6. Lucrarea de licență: capitolul Motivație și obiective
- obiective (ordine obligatorie):
• precizează dacă scopul cercetării a fost atins sau nu (prin prezentarea sintetică a
principalelor rezultate legate direct de scop), subliniază aportul adus de cercetare în progresul
cunoştinţelor în domeniu

• judecă calitatea şi validitatea rezultatelor – discuţie critică şi obiectivă asupra materialului

utilizat, metodelor folosite, interpretării rezultatelor

• compară rezultatele personale cu cele ale altor autori (facilitare prin figuri şi tabele
comparative, care permit evitarea repetărilor, şi prin comentarea referativă, fără a enunţa detaliat ce
conţin graficele/figurile respective) şi explică diferenţele apărute (datorate particularităţilor
materialului şi metodei)

7. Lucrarea de licență: capitolul Material și metode

- populaţia luată în analiză, modalitatea de selecţionare, eşantionul, descriere

- bolnavi: serie consecutivă/neconsecutivă, studiu retrospectiv sau prospectiv, studiu
randomizat sau nerandomizat, studiu deschis sau orb, studiu caz-martor, studiu pe serii scurte
- animale de experienţă: specie, origine, durata observaţiei, condiţii de creştere
- suşe celulare: modalitatea de obţinere şi conservare – mediu de cultură, pH, temperatură,
adiţia unor substanţe

ELEMENTE TESTATE – METODA

- acţiunea unui medicament – doza zilnică, modul de administrare, orarul de administrare

- rezultatele unei intervenţii chirurgicale – descriere
- valoarea unui examen radiologic/anatomopatologic/ biologic

- se specifică:
denumirea chimică şi fabricantul pentru reactivi, substanţe
tipul, originea şi fabricantul pentru aparate

8. Lucrarea de licență: capitolul Rezultate

- exprimă finalizarea scopului cercetării

- constituie baza pentru discuţii
- redactare obiectivă, impersonală, neutră
- concordanţă în prezentarea informaţiilor numerice (text, figuri, tabele)
- trebuie prezentate în evoluţie cronologică (rezultate imediate, rezultate tardive)
- permite cititorului să-şi formuleze propriile concluzii, înainte de a le confrunta cu cele ale
autorului
9. Lucrarea de licență: capitolul Discuții
- scop: interpretarea cercetării realizate

- comentarii personale, spre deosebire de celelalte capitole care utilizează un stil

impersonal

- reflectă cultura ştiinţifică, inteligenţa autorilor şi gradul de elaborare al lucrării

10. Lucrarea de licență: reguli pentru redactarea tabelelor si figurilor

specifice pentru capitolul Rezultate
- maximum de informaţii într-un minimum de spaţiu, într-o formă sintetică şi clară
- uneori, este util să concepem figurile şi tabelele înainte de a redacta textul
- autonomie informaţională – prin titlu, legendă, note de subsol
- exprimă clar ceea ce este dificil de redactat şi obositor de citit
- referire în text, numerotarea fiind în ordinea referirii
- tabelul: informaţii numerice
- figura: informaţii grafice – desene, curbe, diagrame, fotografii
- reproducerea dintr-o altă publicaţie necesită autorizaţia titularului (drept de
autor, copyright)
FIGURILE

- numerotate cu cifre arabe – numerotarea corespunde ordinii de apariţie în text,

fiind obligatorie minimum o referire
- legendă subiacentă, conţinând toate elementele necesare înţelegerii figurii:
explicaţia simbolurilor, abrevieri, scală

11. Referințele bibliografice: Sistemul Harvard

sistemul “autor-dată” (“autor-an”) – Harvard

În text

- în cazul a 1 sau 2 autori se citează primul autor, respectiv ambii autori, şi anul de publicaţie
- mai mult de doi autori – se citează primul autor, urmat de “et coll.” sau “et al”

În lista de referinţe

- clasificare fără număr de ordine, alfabetic, de la prima literă a numelui primului autor al
articolului
- mai multe referinţe ale aceluiaşi prim autor – clasificate după ordinea alfabetică a primei
litere a celui de-al doilea autor, etc.
- mai multe referinţe ale aceloraşi autori – clasificate după anul de publicaţie, începând cu
data cea mai îndepărtată
- mai multe referinţe ale aceloraşi autori, cu acelaşi an de publicaţie – se adaugă “a, b, c, d,…”
după anul de publicaţie şi se clasează în această ordine (la citarea în text, se includ “a, b, c, d,
…”)
 - numele ultimului autor este precedat de “and”, “et” sau “şi”
- îngreunează citirea textului
- facil pentru autor, care poate introduce uşor o referinţă nouă

12. Referințele bibliografice: Sistemul Vancouver

sistemul numeric secvenţial

În text

- referinţele sunt numerotate cu cifre arabe, în ordinea apariţiei, în paranteze

- dacă o referinţă este citată de mai multe ori, se păstrează numărul atribuit prima dată
- într-o paranteză, referinţele sunt clasificate în ordine crescătoare şi separate prin virgule

În lista de referinţe

- clasificarea se face prin numărul de ordine corespunzător în text, fără criteriu alfabetic
- facilitează lectura, neîncărcând articolul cu nume de autori
- dificil pentru autor, care dacă introduce o nouă referinţă trebuie să renumeroteze toate
referinţele următoare, existând riscul de eroare

13. Referințele bibliografice: sistemul alfabetic – numeric

sistemul alfabetic numeric

În text

- referinţele sunt citate printr-un număr de ordine, indicat în paranteze, care are corespondent
în lista de referinţe (ordonată alfabetic, şi nu în ordinea citării)

În lista de referinţe

- clasificarea se face alfabetic, de la prima literă a numelui primului autor

- fiecare referire din lista rezultată primeşte un numărul de ordine în secvenţa naturală, număr
care se citează în text
- obligatoriu, se respectă indicaţiile de redactare ale revistei
 14. Caracteristicile stilului de redactare științifică
- precis, clar, concis
- precizia

• lipsa de precizie în redactare ridică suspiciuni asupra rigorii cu care a fost efectuată
cercetarea
• coerenţa comentariilor din text, privind datele din tabele/figuri
• inserarea procentelor face dificilă lectura

- claritatea
• utilizarea cuvintelor simple şi a unei sintaxe corecte
• alegerea ordinii cuvintelor în titlu, sau la începutul unei fraze sau paragraf – noţiunea de
poziţie forte, contribuind la reţinerea atenţiei cititorului

• utilizarea virgulei pentru evita ambiguităţile – este permisă virgula înainte de “şi”
• evitarea utilizării etc. la sfârşitul unei secvenţe de termeni, atunci când este
necesară identificarea completă a tuturor termenilor
• utilizarea abrevierilor care substituie un cuvânt/câteva cuvinte; abrevierile trebuie
anunţate şi pot fi utilizate în rezumat şi/sau în text, dacă termenul respectiv se repetă mai mult de 3-
4 ori

- concizia
• evitarea adjectivelor şi adverbelor inutile
• evitarea pleonasmelor
• semnalarea unui fapt se face direct, fără a specifica intenţia de semnalare
• evitarea repetiţiilor
• nu înseamnă suprimarea unor idei care sunt indispensabile pentru înţelegerea textului;
autorul trebuie să enunţe fiecare etapă a raţionamentului său, chiar şi dacă etapele i se par
evidente; nu se face apel la imaginaţia cititorului şi nu cititorul trebuie să facă
deducţia

15. Caracteristicile unui jurnal medical

16. Ierarhizarea revistelor: Clarivate Analytics
Selectează peste 12.000 de reviste ştiinţifice din totalul celor apărute în întreaga
lume.
Această selecţie este considerată drept curentul principal al literaturii ştiinţifice
mondiale (cel
puţin în domeniul ştiintelor fundamentale) şi se realizează în funcţie de o serie de
criterii cuantificabile.
17. Caracteristicile bazei de date PubMed
18. Factorul de impact
Factorul de impact este un indice care încearcă să aproximeze valoarea publicațiilor științifice și să
ajute la compararea acestora.

Factorul de impact este calculat prin raportul dintre numărul de citări de către alți autori ale
articolelor și numărul de articole publicate[1], pe o perioadă de timp.
Factorul de impact poate fi privit ca o măsură normalizată a citărilor articolelor publicate într-o
anumită revistă sau numărul de citări ale articolelor dintr-o revistă (pe o perioadă de timp) împărțit la
numărul articole (citabile) publicate în cursul aceleiași perioade și variază în funcție de:[2]

 tematica revistei;
 tipul de revistă și articol;
 dimensiunea revistei;
 fereastra de citare.

19. Caracteristicile procesului de documentare

- conceptul de documentare implică activitatea unei persoane/grup de persoane care
este interesată/sunt interesate de un anumit subiect şi care consultă documente
aferente subiectului în cauză
a) informare orientată pentru pregătirea profesională

student/masterand/doctorand:
- aprofundarea unor subiecte
- dezvoltarea capacităţii de lucru individual

medic (toate gradele)

- actualizarea cunoştinţelor
- creşterea competenţelor
b) informare orientată pe activitatea de cercetare
- cunoaşterea:
realizărilor existente la momentul respectiv
preocupărilor similare în domeniu
potenţialelor direcţii de cercetare
- compararea rezultatelor obţinute de alţi cercetători cu rezultatele proprii

Activităţi desfăşurate
- consultarea unor cărţi/capitole din cărţi – privire de ansamblu asupra subiectului
- consultarea în periodice a diverselor tipuri de articole
- vizitarea unor site-uri de profil

20. Tipuri de documente: documentul primar (definiție, exemple)

Clasificare după suport:
- tipărite
- în format electronic
Clasificare după tipul de informaţie oferită

- documente primare

- documente secundare

- documente terţiare
 Documente primare

- oferă elemente de cunoaştere propriu-zisă (informaţii originale), însoţite de

informaţii bibliografice

- exemple: cărţi, periodice, teze, CD-rom-uri, site-uri, etc.

21. Tipuri de documente: documentul secundar (definiție, exemple)

Documente secundare
- oferă numai informaţii bibliografice, prin trimitere la documente primare,
permiţând regăsirea acestora (repertorii bibliografice)
- instrumente de lucru, rezultat al unei documentări specializate care are la bază
documentele primare
- exemple: fişă de carte, catalog de bibliotecă, listă bibliografică pe subiect, index de
revistă, buletin bibliografic, bază de date

Documente terţiare
- semnalează sau prezintă documente secundare
- exemplu: bibliografie de bibliografii
22. Caracteristicile cuvintelor-cheie
criterii uzuale de căutare:
• cuvinte-cheie (exprimă condensat conţinutul unui
text/subiect)
• index de subiecte,
index de autori
Medline

- cel mai cunoscut/utilizat sistem informatic de căutare a referinţelor bibliografice

- informaţii similare ca Index Medicus
- rapiditate
- lipsa de experienţă necesară în procesul de căutare poate fi suplinită de ajutorul
unui bibliotecar
- esenţial – alegerea cuvintelor-cheie şi a opţiunilor de răspuns în algoritmul de
căutare, pentru a putea ajunge la informaţiile dorite

23. Lectura rapidă a unui articol

SELECŢIA DOCUMENTELOR

- implică o lectură rapidă

- primul criteriu de selecţie – respectarea principiilor de redactare ştiinţifică

(i) evaluarea titlului şi a rezumatului – dacă rezumatul este relevant,
corespunzând subiectului căutat, documentul merită o lectură completă
(ii) evaluarea rezultatelor – are o eficacitate crescută, dacă se cunoaşte
bine subiectul
 24. Etapele premergătoare selectării tipului de studiu corespunzător pentru cercetare
25. Tipuri de studii: studiu caz-martor
raportul dintre proporţia de expuşi în grupul caz şi proporţia de expuşi în grupul martor
+ -> eficacitate pt patogenii rare,utile pt gnerarea ipotezelor
- -> permite studierea unei singure variabile de raspuns, susceptibile la erori.
Etape: selecţia eşantionului din populaţia bolnavă • selecţia eşantionului din populaţia
sănătoasă • măsurarea factorilor de risc suspectaţi
26. Tipuri de studii: studii de cohortă prospective

Reprezintă forma cea mai riguroasă a studiilor epidemiologice ne-experimentale  permite

evaluarea incidenţei unei maladii  stabileste existenta unei relaţii de la cauză la efect între factorul de
risc şi boală cu un minim de erori posibile contribuie la evaluarea cu o precizie maximă a timpului de
latenţă şi a riscului relativ. * incidenţa indică procentajul de cazuri noi identificate în cursul unei
perioade de timp, într-o populaţie dată.

-necesită timp de supraveghere

-mai uşor de realizat pentru boli frecvente
- este util pentru un interval scurt între cauză (factor) şi efect (boală).
- util în asocieri puternice între cauza probabilă – boală
AVANTAJE • uşor de efectuat • durată scurtă de timp (util şi în urgenţe epidemiologice) • repetabil •
economic • urmărirea unei boli rare • utilizarea unor examinări complexe • analiza mai multor factori de
risc
DEZAVANTAJE • alegerea grupului caz/control = erori greu măsurabile • boli rare - alegerea
aleatorie a cazurilor = dificilă • riscul pierderii unor cazuri (diagnostic incert) • nu estimează incidenţa
bolii la expuşi/ne-expuşi • relaţia cauză-efect şi secvenţa timp între factorul de risc - boală = dificile

27. Tipuri de studii: studii de cohortă retrospective

Studiu retrospectiv: metodă utilă pentru verificarea preliminară a unei ipoteze
-este de preferat dacă incubaţia bolii este lungă.
-reduce riscul unor rezultate eronate ca urmare a unor fluctuaţii în interiorul populaţiei urmărite

28. Tipuri de studii: studii transversale

AVANTAJE •stabilesc prevalenţa •uşoare, rapide, ieftine •date uşor de cules •aprecierea
amplitudinii unui fenomen = utile programelor de sănătate publică •controlul factorilor de confuzie prin
stratificarea subiecţilor •generatoare de ipoteze
DEZAVANTAJE •nu stabilesc secvenţa temporală a evenimentelor ("oul sau găina?") •nu sunt studii
predictive (RR) •nu sunt utile pentru evaluarea incidenţei •nu se aplică în cazul bolilor rare •riscul unor
factori de confuzie •riscul erorilor de anamneză •riscul interpretărilor abusive

29. Tipuri de studii: studii clinice randomizate

RANDOMIZAREA : repartiţia subiecţilor/ sau grupurilor de persoane în doua sau mai multe grupuri
comparabile cu ajutorul unei metode bazate pe întâmplare (aleator) care vor primi /nu vor primi
medicamentul cercetat/ un produs placebo
AVANTAJE : cea mai bună metodă de control a influenţei factorilor de confuzie cunoscuţi /
necunoscuţi prin "diluarea“ lor (repartiţia egală a variabilelor în diferite grupe = anularea efectului
asupra criteriului de raţionare diferenţa dintre cele două grupe este consecinţa factorului terapeutic
studiat)
 1. FORMULAREA IPOTEZEI
2. ALEGEREA SUBIECŢILOR metoda de selecţie mărimea eşantionului stabilirea eşantionului
3. ALEGEREA GRUPURILOR DE COMPARARE grupuri de comparare după caracteristicile bolnavilor
grupuri de comparare după alternativa de tratament
4. ADMINISTRAREA TRATAMENTULUI administrarea non- aleatorie administrare randomizată
5. MODIFICĂRI SURVENITE ÎN TIMPUL STUDIULUI
6. ANALIZA REZULTATELOR
7. FINALITATEA STUDIULUI: deces; boală; invaliditate; disconfort; insatisfacţie

30. Raportul de caz

31. Variabile categoricale
O variabilă este categorială dacă valorile ei aparţin unei mulţimi de categorii
distincte (cum ar fi apartenenţa etnică, sexul, culoarea etc.). O variabilă
categorială este o variabilă discretă.

32. Variabile dependente și variabile independente

Variabila independentă
 
este variabila
pe care o manipuleazăcercetătorul,
care este definită
 
explicit, măsurată sau măsurabilă.
 
•
Modalităţi de abordare a variabilei independente
 
• a )
manipularea stimulilor .
Cercetătorii creează condiţiile unei variabile
independente prezentând
subiecţilor stimuli diferiţi sau schimbând
caracteristicile unui stimul;• b )
manipularea contextului.
 Adesea, variabila independentă se află într 
-un
context în care esteprezentat stimulul, în timp ce acesta este menţinut
constant.• c )
manipularea informaţiilor date subiecţilor 
.
Variabila independentăpoate consta în instrucţiunisau informaţii date subiecţilor
în fiecare dintrecondiţii în parte
33. Testul chi-patrat
*rezultatul calculului se compară pentru un risc de 5% (probabilitate 95%) cu valoarea existentă
în tabelul chi2 ;
dacă chi2 calculat este > decât valoarea din tabel = diferenţa dintre loturi este semnificativă şi
deci factorul studiat este factor de risc sau de protecţie;
dacă chi2 este < decât valoarea din tabel = diferenţa este nesemnificativă
* * dacă studiul este efectuat în populaţia generală – valorile obţinute sunt utilizate ca atare
** dacă studiul este efectuat în eşantioane – valorile obţinute sunt utilizate după stabilirea unui
interval de încredere
** * daca există variabile multiple – se va face transformarea logaritmică a raportului şanselor
într-o ecuaţie de regresie logistică = se stabileşte rolul şi importanţa fiecărui FR în apariţia bolii

34. incidenţa indică procentajul de cazuri noi identificate în cursul unei perioade de timp, într-o
populaţie dată.
Incidenta = cazuri noi diagnosticate pe parcursul perioadei p /populatia totala considerata