Scule combinate

SCULE COMBINATE

Prin sculă aşchietoare combinată se înţelege, în general, o sculă obţinută

prin reunirea în acelaşi bloc a mai multor scule elementare.
Combinarea sculelor aşchietoare, echivalentă sub aspectul scopului şi al
rezultatelor cu agregarea maşinilor-unelte, prezintă următoarele avantaje de bază:
− prin suprapunerea totală sau parţială a timpilor de bază şi prin
scurtarea sau eliminarea unor timpi auxiliari, asigură o creştere
importantă a productivităţii;
− elimină o serie de dispozitive speciale şi reduce numărul necesar
de capete de forţă;
− permite folosirea maşinilor-unelte universale;
− permite o creştere a preciziei prelucrării, ca urmare a faptului că
aceasta nu mai depinde decât în mică măsură de maşina-unealtă
şi de calificarea celui care o deserveşte, ci mai mult de nivelul
tehnic de proiectare şi de execuţie a sculei aşchietoare.

Clasificarea sculelor combinate.

a)După tipul sculelor elementare folosite:
− scule combinate monotip, realizate prin combinarea a două sau
mai multe scule de acelaşi tip;
− scule combinate pluritip, realizate prin combinarea a două sau mai
multe scule de tipuri diferite;
b)După principiul lucrului:
− cu operaţii suprapuse;
− cu operaţii parţial suprapuse;
− secvenţiale;
c)După construcţie:
− monobloc;
− cu elemente demontabile;
− cu plăcuţe lipite;
− cu plăcuţe fixate mecanic.

Metode de combinare a sculelor aşchietoare

Pentru realizarea mai multor operaţii, simultan, secvenţial sau combinat, de
către o aceeaşi sculă combinată, se pot folosi următoarele metode de combinare:
a)prin profilarea tăişului sculei; folosită în construcţia cuţitelor profilate,
frezelor profilate, broşelor profilate, adâncitoarelor profilate, precum şi a
adâncitoarelor în trepte. Sculele combinate după această metodă se pot subîmpărţi
după numărul direcţiilor de avans, în:
− scule combinate cu o singură direcţie de avans;
− scule combinate cu două direcţii de avans;
− scule combinate cu mai multe direcţii ale avansului.

1
 Scule combinate

b)prin combinarea în paralel a sculelor elementare, conform căreia dinţii

unei scule elementare alternează cu dinţii altei scule elementare; din această
categorie fac parte broşele combinate în paralel, unele adâncitoare la care dinţii
diferitelor trepte alternează între ei, precum şi blocurile de freze.
c)prin combinarea în serie a sculelor elementare, conform căreia, diferitele
scule elementare se succed, atât constructiv, cât şi ca operaţii, una alteia; în
această categorie intră broşele combinate pentru caneluri, burghiele-adâncitoare în
trepte, etc

Etape specifice proiectării sculelor combinate

Proiectarea sculelor combinate urmăreşte, în general, metodologia utilizată
în proiectarea tuturor tipurilor de scule, avându-se în vedere, cu preponderenţă,
rezolvarea specifică a următoarelor etape:
a) Stabilirea tipului constructiv-funcţional de sculă aşchitoare combinată şi a
metodei de combinare.
În cadrul rezolvării acestei etape, una din problemele de bază, uneori
deosebit de dificilă, este cea a asigurării cuprinderii şi evacuării aşchiilor, în special
în cazul prelucrării alezajelor, când aşchiile se degajă în spaţii semiînchise; pe
lângă asigurarea unui spaţiu suficient pentru aşchii, este necesară şi evitarea
suprapunerii şi încâlcirii aşchiilor, ceea ce ar produce blocarea lor sau chiar ruperea
sculei.
Soluţia cea mai radicală şi, uneori comodă, este separarea totală a
canalelor pentru aşchiile detaşate de diferite scule.
O altă soluţie se referă la folosirea unui acelaşi canal pentru două aşchii,
astfel însă, ca acesta să se deplaseze pe părţile opuse ale canalului.
O a treia soluţie este legată de imprimarea unor forme convenabile
aşchiilor. Dacă aşchiile se fragmentează lateral cu ajutorul canalelor
corespunzătoare de fragmentare, scade lăţimea, dar nu dispare pericolul încâlcirii;
de aceea, fragmentarea laterală trebuie însoţită de fragmentarea longitudinală sau
spiralare, prin practicarea pragurilor sau a canalelor de fragmentare longitudinală.
Optimizarea formei acestor canale se poate face numai pe cale experimentală,
pentru un regim de aşchiere dat.
O soluţie care dă rezultate bune este şi folosirea unui puternic curent de
lichid sub presiune, care să antreneze aşchiile degajate.
Stabilirea schemei de ascuţire, supraascuţire şi reascuţire, prezintă o importanţă cu
totul deosebită la sculelele combinate, în special sub aspectul accesului părţii active
a discurilor abrazive în zona de îmbinare a dinţilor diferitelor scule elementare.
În cazurile când nu trebuie realizată o continuitate a diferitelor trepte, ca de
exemplu, în cazul unui burghiu combinat cu un adâncitor în trepte, Fig. 1,
problema se rezolvă simplu prin practicarea degajărilor corespunzătoare (a).

2
 Scule combinate

Fig. 1

Uneori însă, de exemplu în prelucrarea prin frezare a suprafeţelor profilate

exterioare, Fig. 2, degajările nu sunt posibile în punctele A, B, C, D, întrucât ele
ar conduce la apariţia unor creste pe suprafaţa prelucrată; singura soluţie posibilă
este realizarea de construcţii
demontabile, la care sculele elementare
au tăişurile întrepătrunse. Ascuţirea, în
acest caz, se realizează comod, separat
pentru fiecare sculă elementară, în stare
demontată.
Stabilirea condiţiilor tehnice şi a
eventualelor posibilităţi de reglare a
dimensiunilor şi a poziţiei relative dintre
tăişurile sculelor elementare.
b) Precizia sculelor elementare şi
precizia poziţionării relative a sculelor
componente ale sculei combinate,
prezintă o deosebită importanţă, pentru
Fig. 2
că de acestea depinde, în cea mai mare
măsură, precizia piesei prelucrate.
În acest sens, înălţimile (a) şi
(b) ale profilului frezat vor fi date de diferenţele dintre diametrele frezelor disc (1) şi
(2), frezelor cilindrice (4) şi (5) şi a frezei semirotunde (3), asigurate prin “reascuţiri
la diametru “, iar lăţimea profilului, de distanţa axială dintre freze, asigurată prin
inele corespunzătoare de distanţare.

3
 Scule combinate

O soluţie modernă o constituie folosirea

şuruburilor de reglare învederea poziţionării
reciproce corespunzătoare a tăişurilor diferitelor
scule elementare, Fig. 3.

Poziţionarea sculelor elementare se poate

realiza fie în raport cu o piesă martor (de probă),
pe maşina-unealtă, fie în afara maşinii-unelte,
utilizând şabloane sau dispozitive optice de
măsurare a cotelor de reglaj.

Fig. 3

Scule aşchietoare combinate monotip

Din această categorie fac parte:
− Cuţite combinate;
− Blocurile de cuţite pentru alezat sau pentru strunguri revolver;
− Adâncitoare combinate;
− Blocurile de freze;
− Blocurile de broşe;
− Frezele melc combinate;
− Cuţitele roată combinate;
− Tarozi combinaţi.

1.Cuţite combinate
Aceste tipuri de scule combinate se realizează, în general, prin îmbinarea
într-un singur bloc a mai multor dinţi aşchietori sau a mai multor vârfuri, cu destinaţii
diferite (pentru operaţii diferite).
La conceperea şi introducerea în producţie a acestor cuţite, trebuie să se
aibă în vedere considerentele de ordin economic, legate de complexitatea
constructiv tehnologică şi de reascuţire a cuţitelor combinate; în acest sens, se pot
desprinde două reguli generale:
În cazul prelucrării oţelurilor moi, a materialelor neferoase şi maselor
plastice, când este raţională folosirea oţelului rapid, se pot executa cuţite combinate
de complexitate ridicată, ca urmare a prelucrabilităţii bune a oţelului rapid;
În cazul prelucrării materialelor de rezistenţă şi duritate ridicată, când este
raţională folosirea sculelor armate cu plăcuţe metalo-ceramice, ca urmare a
prelucrabilităţii scăzute a acestora, se vor utiliza numai cuţite combinate de
complexitate redusă.
La luarea deciziei de a concepe şi introduce în producţie cuţite combinate,
trebuie luat în considerare şi alternativa folosirii dispozitivelor de copiat. În acest

4
 Scule combinate

sens, înlocuirea unei scule complexe din oţel rapid cu un cuţit armat cu plăcuţă
dură, monotăiş, cuplat cu un dispozitiv de copiere, poate fi avantajoasă din punct de
vedere al productivităţii. În Fig. 4, sunt prezentate unele exemple de cuţite
combinate şi tipurile de suprafeţe pentru care sunt destinate.

Fig. 4

2.Burghie combinate
În fabricaţia modernă, se foloseşte din ce în ce mai mult executarea
găurilor concentrice, de diametre diferite, printr-o singură trecere, utilizând burghie
integrate (combinate).
Sculele combinate pentru prelucrarea găurilor, se execută în două variante
constructive:
− cu canale de evacuare a aşchiilor comune pentru ambele trepte;
− cu canale de evacuare a aşchiilor separate pentru fiecare treaptă.
Prima variantă constructivă se foloseşte în cazul sculelor de diametru mic şi
al raportului dintre diametrele treptelor mare: D/D1 ≥ 0,7. La această variantă se
remarcă faptul că mai întâi se prelucrează treapta de diametru maxim, iar după
tratamentul termic şi rectificarea rotundă se trece la formarea treptei de diametru
mai mic, prin rectificare şi detalonare. Neajunsul principal la acest tip de sculă
constă în faptul că reascuţirea părţii active a treptei a doua este foarte pretenţioasă,

5
 Scule combinate

iar treapta întâia se obţine în multe cazuri fără faţetă, ceea ce duce uşor la
pierderea dimensiunilor iniţiale, Fig. 5.

Fig. 5
Sculele prevăzute cu canale separate pentru evacuarea aşchiilor elemină
dificultăţile semnalate la prima variantă constructivă, putând fi folosite pentru tot
intervalul rapoartelor celor două diametre D/D1, care de regulă este cuprins între
0,5 şi 0,9. Burghie etajate cu raportul D/D1 < 0,5, nu se construiesc, din motive de
instabilitate a sculei în timpul aşchierii şi a grosimii, Fig. 6.

Fig. 6

Prima treaptă reprezintă de obicei partea de găurire, iar a doua (sau

celelalte) partea de lărgire sau adâncire.
Pentru construcţiile de burghie cu faţete multiple (separate), trebuie
cunoscute adâncimile de găurire şi de lărgire. Astfel, în cazul unor adâncimi mari,
este necesar ca unghiul faţetelor celor două trepte să fie cât se poate de mare,
pentru a se realiza în acest fel spaţii distincte şi în acelaşi timp suficient de mari
pentru evacuarea uşoară a aşchiilor, fără a se influenţa reciproc.
Lungimea treptei de găurire trebuie să fie cât mai scurtă posibil, din motive
de stabilitate. Ea nu trebuie să depăşească 3D, dar cel mai bine este când are
valoarea egală cu 2D.

3.Adâncitoare combinate
Sculele combinate pentru prelucrarea alezajelor cilindrice conice şi profilate
sunt cele mai răspândite în construcţia de maşini. În Fig. 7 se prezintă câteva
tipuri de suprafeţe şi adâncitoare utilizate la prelucrarea acestora.

6
 Scule combinate

Fig. 7

Majoritatea sculelor combinate pentru prelucrarea alezajelor trebuie să

conţină în structura lor unul sau mai multe adâncitoare, iar o parte din cazuri conţin
adâncitoare combinate.

4.Blocuri de freze
Blocurile de freze montate pe un acelaşi arbore principal, reprezintă una din
soluţiile cele mai eficiente de mărire a productivităţii prelucrării suprafeţelor plane şi
profilate.
În compunerea acestor scule pot fi folosite atât frezele monobloc, cât şi
cele cu dinţi demontabili. În raport cu diferenţierea regimului de aşchiere pe diverse
trepte, unele scule pot fi realizate din oţel rapid, iar altele armate cu materiale
metalo-ceramice, Fig. 8.

Fig. 8

7
 Scule combinate

5.Freze melc combinate

Acest fel de scule combinate reunesc într-o singură sculă o freză melc de
degroşare (1), cu o freză melc de finisare (2) (şever melc), Fig. 25.9. În acest scop,
canalele obişnuite pentru aşchii (a) se execută numai până la ultimele două spire

Fig. 9
de finisare. Tăişurile (b) de pe aceste două spire se execută mai dese şi au o formă
asemănătoare cu tăişurile şeverului. Prelucrarea cu acest tip de freze se execută
după metoda cu avans tangenţial.

6.Scule combinate pluritip

Din această categorie de scule combinate fac parte o mare varietate de
construcţii, dintre care pot fi citate:
− Burghie combinate cu adâncitoare;
− Adâncitoare combinate cu tarozi;
− Adâncitoare combinate cu alezoare;
− Adâncitoare combinate cu alezoare şi cu tarozi.
Rolul adâncitorului şi al alezorului este de a mări precizia şi de a îmbunătăţi
calitatea alezajului înainte de filetare.
În Fig. 10, Fig. 11, Fig. 12, Fig. 13 sunt prezentate câteva
soluţii constructive mai uzuale de scule combinate.

Fig. 10
Alezor combinat cu tarod

8
 Scule combinate

Fig. 11
Burghiu combinat cu tarod

Fig. 12
Burghiu combinat cu alezor

Fig. 13
Bloc cu alezoare

În cazurile combinării unui adâncitor cu un tarod, soluţia folosită pentru

prelucrarea filetelor curate şi etanşe, pentru a evita efectul de tragere a tarodului în
gaură, canalele adâncitorului elicoidal se execută cu elicea pe stânga. Elicea pe
stânga are ca efect eliminarea aşchiilor în direcţia avansului şi astfel, canalele
sculei sunt ferite de orice blocare.