Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării

al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

FACULTATEA ELECTRONICĂ ŞI TELECOMUNICAŢII

DEPARTAMENTUL TELECOMUNICAŢII ȘI SISTEME ELECTRONICE

Referat

Tema: Radioreceptoare

Disciplina: Radio și televiziune

A efectua studentul gr. TST-171 Baciu Gheorghe

Crețu Daniel

Dascalciuc Gabriel

Sava Cristian

A verificat lector superior Griţco Roman

CHIŞINĂU 2019
 1. Destinația receptorului radio
Receptorul radio este conceput pentru a transforma semnalele radio în semnale electrice
primare, puterea căror ar trebui să asigure funcționarea normală a echipamentului de recepție.
Sursă a semnalelor radio care acționează la intrarea receptorului radio este antena receptoare,
care captează energia undelor electromagnetice emise de emițător și o convertește în energia
oscilațiilor de înaltă frecvență.Antena de recepție, ca sursă de semnal radio, poate fi reprezentată ca o
T.E.M. EA cu o impedanța internă ZA=rA+jxA.

Întrucât o gamă întreagă de semnale sunt induse în antena receptoare și numai unul este util,
prin urmare, una dintre principalele Juneții ale receptorului este alocarea unui semnal util din
cantitatea totală a celor induse în antenă.

Caracteristica principală a discriminării unui semnal util și a unei perturbații sunt frecvențele
acestora. Prin urmare, selectivitatea în frecvență radio se bazează pe utilizarea circuitelor
electrice selective dependente de frecvență capabile să asigure un semnal util și să reducă
perturbațiile care acționează la alte frecvențe decât frecvența semnalului radio recepționat.

A doua funcție a radioreceptorului este convertirea semnalului radio într-un semnal electric
primar. Acest proces se numește demodulare (detectare).

A treia funcție a receptorului radio este de a asigura amplificarea semnalelor radio recepționate
slabe până la nivelul necesar pentru funcționarea normală a echipamentului final.

Gradul de realizare a principalelor trei funcții ale receptorului radio este determinat de
caracteristicile sale electrice.

2. Funcțiunile blocurilor componente ale radioreceptorului

• selecția semnalului dorit,

• amplificarea semnalului modulat,

• demodularea,

• prelucrarea semnalului demodulat.

 3. Parametrii caracteristici
 sensibilitatea-caracterizează capacitatea sa de a oferi o recepție normală a semnalelor
slabe

 selectivitatea-caracterizează capacitatea de a extrage un semnal util dintr-un set de

semnale radio și perturbații, care acționează la intrarea receptorului.

 fidelitate-prin acest parametru se evidenţiază gradul în care RR modifică semnalul

modulator în cursul prelucrării.

 factor de zgomot

 siguranţă în funcţionare

 stabilitatea funcţionării cu temperatura, cu tensiunea de alimentare

3.1. Selectivitatea
Selectivitatea este proprietatea receptorului de a separa semnalul util din domeniul de frecvenţe
furnizate de antenă. Se poate defini şi ca proprietatea receptorului de a separa postul recepţionat
de un post învecinat situat la o anumită distanţă pe scara frecvenţelor (ecart de frecvenţă).

Ecartul de frecvenţă dintre posturi este stabilit prin regulamente internaţionale în funcţie de
tipul modulaţiei şi de domeniul de frecvenţe utilizat. Ecartul de frecvenţă este de ±9 kHz pentru
gamele şi emisiunile cu MA şi de ±300 kHz pentru gamele şi emisiunile cu MF. Selectivitatea
receptoarelor depinde de caracteristica amplificare - frecvenţă a amplificatoarelor folosite în
schema receptorului (fig.2.2).

La receptoarele superheterodină caracteristica de selectivitate a receptorului este determinată, în

cea mai mare parte, de selectivitatea amplificatorului de frecvenţă intermediară (AFI), care
lucrând pe frecvenţă fixă, permite realizarea unei caracteristici apropiate de cea a unui filtru trece
bandă ideal (fig.2.2 - curbele 3 şi 4).

Selectivitatea unui radioreceptor este influenţată de atenuarea semnalelor perturbatoare:

semnalele corespunzătoare canalului adiacent, frecvenţă intermediară a receptorului şi
frecvenţa imagine (oglindă) corespunzătoare postului recepţionat.
4. Radioreceptoare cu amplificare directă

4.1. Rolul blocurilor funcţionale:

 CI (circuit de intrare)
 conectarea antenei la primul etaj activ din RR
 pierderi mici - circuit LC
 are şi funcţiuni selective se mai numeşte şi circuit de preselecţie ARF (amplificator de
radio frecvenţă)
 realizează funcţiile de selecţie şi amplificare.
 semnalul este mic, dacă dorim sensibilitate mare - necesar zgomot mic.
 Demodulator extrage mesajul purtat de către semnalul RF;
 Amplificator de joasă frecvenţă aduce sem,nalul demodulat la un nivel adecvat
aplicaţiei pentru care este destinat;
 Reglaj automat al amplificării RAA
• nivel de intrare variabil
• nivel de ieşire cât mai constant
 • soluţie - se extrage o informaţie din semnalul recepţionat proporţională cu nivelul şi cu
aceasta se comandă în mod corespunzător câştigul ARF; o asemenea informaţie la RR
MA cu purtătoare se poate extrage din semnalul demodulat (este vorba de componenta
continuă). Pentru aceasta de multe ori RAA se construieşte dintr-un FTJ având ft ≤ fmin .
Alteori se poate adăuga un amplificator de curent continuu. Dacă semnalul este fără
purtătoare iar detectorul este de produs, componenta continuă nu mai este cea dorită,
fiind necesar un detector special pentru RAA.

4.2. Analiza performanţelor:

 sensibilitatea - relativ mică şi variabilă cu frecvenţa, dacă este un radioreceptor cu acord

variabil. În figura de mai jos, câştigul etajului este, deci sensibilitatea este
variabilă.

Concluzie: aceste RR realizează performanţe acceptabile dacă lucrează pe frecvenţă fixă şi nu

prea mare (maxim 2 MHz ).

5. Radioreceptoare cu o schimbare de frecvenţă

Conform concluziei de la radioreceptoarele cu amplificare directă, acesta are performanţe
bune dacă lucrează pe frecvenţă fixă şi nu prea mare. S-a pus problema utilizării unui astfel
de radioreceptor acţionând astfel încât explorarea gamei să se facă prin aducerea diverselor
porturi pe frecvenţa receptorului existent. S-a ajuns astfel la utilizarea schimbării de
frecvenţă.
 5.1. Schimbare de frecvenţă infraheterodină
În această situaţie fi < fs şi fh < fs . Pentru acelaşi RR cu mai multe game sunt tot două
soluţii:

a)se alege frecvenţa intermediară fi mai mică decât fiecare gamă cu comutare;

b) se alege frecvenţa intermediară fi mai mică decât cea mai mică frecvenţă de lucru, deci
f <150 kHz.

Din punctul de vedere al implementării practice, varianta a doua este foarte bună,
conducând la un AFI performant. Pe de altă parte, pot apare perturbaţii cu armonici ale
OL, deoarece este posibil ca fi < fh ,deci se pot îndeplini simultan condiţiile fi = fs -fh

şi fi = nfh. În aceste condiţii, semnalele având frecvenţa purtătoare

pot fi perturbate.

Acestea pot fi evitate dacă se alege pentru n =1, fi < 75 kHz şi apare o
perturbaţie suplimentară cunoscută sub denumirea de perturbaţie pe frecvenţa imagine.

5.2. Schimbare de frecvenţă prin însumare

În această situație fi > fs, deci pentru RR cu mai multe game sunt disponibile două soluții:

a) se utilizează 3 valori distincte pentru frecvența intermediară fi, deci vom avea 3 blocuri AFI
distincte, selecția între acestea făcându-se cu comutator;

b) frecvența intermediară fi este constantă, mai mare decât valoarea maximă a semnalului.

Ambele soluții (3 blocuri distincte AFI sau un AFI cu frecvența intermediară (fi>30 MHz) sunt
neconvenabile deoarece sunt posibile interferențe cu armonic ale OL. În situația în care

fi = fs +fh = nfh, vor fi perturbate toate semnalele având frecvenţa purtătoare

În concluzie varianta prin însumare nu se foloseşte în RR, ci numai în RE.

 5.3. Schimbare de frecvenţă superheterodină

În această situație fh > fs. Nu există nici o restricție pentru valoarea lui fi față de frecvențele
recepționate, deci f poate fi ales oriunde în afara gamelor de semnal. Datorită faptului că fh > fi,
nu pot apare interferențe cu nfh.

Rămâne perturbația pe frecvențe imagine, cele două semnale din paragraful precedent
schimbând rolurile și impunând f, cât mai mare. Cum de această dată nu există restricții, din
condițiile precedente se poate alege o valoare convenabilă.

Se constată că SF superheterodină impune cele mai puțin restrictive condiții ce se au în vedere la

alegerea fi :

1. fi în afara gamelor de lucru;

2. fi mic pentru AFI performant și o rejecție bună a canalului adiacent;

3. fi mare pentru a putea rejecta facil fim.

Au rezultat:

 pentru RR-MA: fi = 450...470 kHz, valoarea utilizată în practică la noi fiind fi = 455
kHz;
 pentru RR-MF : fi =10.7 MHz;
 pentru RR-TV: fi =38MHz.
 6. Radioreceptor superheterodină

În receptorul superheterodyne, amplificarea principală a semnalului, extragerea semnalului util

pe fondalul perturbațiilor și conversia lui până la semnalul primar se realizează nu la frecvența de
recepție, reglabilă pe banda de recepție, dar la o frecvență constantă mai mică (intermediară).

6.1. Funcțiile fiecărui element al circuitului

1.Circuitul de intrare (CI) al RR este un circuit selectiv cu frecvență reglabilă. Aceasta
realizează selecția primară în frecvență a semnalului util, atenuează perturbațiile cu nivel
înalt cu spectrul în afara benzii spectrale a semnalului recepționat, astfel asigurând o
amplificare liniară a semnalului în etajele următoare ale receptorului, și în cuplu cu ARF
realizează selectivitatea în benzile laterale ale canalului de recepție.

2. Amplificatorul de radiofrecvență ARF este destinat pentru creșterea sensibilității

receptorului datorită utilizării unui amplificator cu nivel redus de zgomot (law noise
 amplifier LNA) și pentru asigurarea selectivității necesare a receptorului în benzile
laterale ale canalului de recepție.

3. Convertorul de frecvență constă dintr-un mixer MX, un heterodyn Het și un filtru

trece-bandă, FTB fiind destinat să transforme semnalul de frecvență radio într-un semnal
cu frecvența intermediară fi cu valoare constantă. Valoarea constantă afrecvenței
semnalului fi permite ca etajele ulterioare ale receptorului să fie dimensionate pentru o
singură frecvență fără » necesitatea acordării în frecvență, astfel fiind asigurată
selectivitatea înaltă a receptorului în benzile adiacente canalului de recepție Suplimentar,
valoarea constantă a frecvenței semnalului fi permite să fie asigurat un factor înalt de
amplificare a canalului de amplificare a receptorului radio, fapt care îmbunătățește
sensibilitatea receptorului.

Deoarece selectarea principală și amplificarea semnalelor radio sunt realizate la o

frecvență intermediară constantă, selectivitatea și sensibilitatea receptorului nu depinde
de frecvență în banda de repție.

4.Amplificatorul de frecvență intermediară AFl este destinat să amplifice semnalul radio

până la un nivel care să asigure funcționarea normală a demodulatorului (detectorului). în
AFI este realizată amplificarea principală a semnalului radio, formarea benzii de
frecvență a receptorului determinată de spectrul semnalului recepționat și este realizată
selectivitatea principală față de benzile adiacente.

5.Demodulatorul (detectorul) este destinat să transforme semnalele radio recepționate în

semnal primar. Cerința principală pentru demodulator este linearitatea conversiei
semnalelor radio în semnal primar. Circuitul demodulatorului depinde de tipul de
modulație a semnalului radio.

6. Amplificatorul de audiofrecvență este destinat să amplifice semnalele electrice primare

până la o valoare care să asigure funcționarea normală a echipamentului terminal al
receptorului.

Prin urmare, avantajul principal al receptorului superheterodyne este sensibilitatea și

selectivitatea înaltă constante în toată banda de frecvență a receptorului.

 Dezavantajul receptorului superheterodyne constă în prezența canalelor laterale de

recepție care apar la ieșirea convertorului de frecvență.