Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sursa A. ,,De la cucerirea Daciei de către romani până la întemeierea celor dintâi voievodate se scurseră
pe lung firul timpului mai bine de o mie de ani. În aceste zece veacuri ale trecutului îndepărtat se plănădi
poporul nostru românesc prin amestecul romanilor cu băștinașii daci. Această zămislire nu se făcu în
tihnă, căci, începând dintr-al patrulea veac, nenumărate seminții barbare din răsăritul depărtat trecură
pe-aici valuri-valuri, ca peste o stâncă de piatră: Ostrogoți, sarmați, roxolani, vizigoți, avari, huni și alte
felurite neamuri asiatice...”
Sursa B. ,,[...]slavii rămași la nord de Dunăre au contribuit la accentuarea ruralizării vieții în regiune și au
convețuit pașnic cu populația locală, organizată în obști sătești, sfârșind prin a fi asimilați de romanici.
Prezența lor mai îndelungată, relațiile mult mai strânse cu localnicii au făcut ca influența lor sa fie mult
mai mare în raport cu alți migratori în plan social, politic, lingvistic și spiritual.”
Subiectul 2
Sursa C. ,,Numele cel adevărat, autentic, de la primul descălecat, prin Traian este rumân sau romanus,
care nume acest popor l-a păstrat întotdeauna între dânșii. Același nume dat îndeobște și muntenilor și
moldovenilor și celor ce locuiesc in Țara Transilvania. Rumân este un nume schimbat în scurgerea anilor
din roman […] un alt nume ei însăși nu au primit intre dânșii niciodată...”
Subiectul 3
,,Locuitorii țarii iși zic ardeleni, care se învecinează cu ungurii dinspre apus, așa cum îi zic unii Panonia.
Iară dinspre miazănoapte se invecinează cu Țara Leșească, dinspre miazăzi cu Țara Muntenească,
dinspre răsărit cu Moldova . Iară pre la marginea ei sânt alte țări mici, care toate de dânsa țin și sub
ascultarea ei sunt: întâii e Maramureșul, dinspre Țara Leșească, și Țara Secuiască, dinspre Moldova și
Țara Oltului, dinspre Țara Muntenească și Țara Bârsei, Țara Hațegului, Țara Oașului și sunt alte multe,
care ascultă toate de Crăiia Ungurească și se țin de Ardeal”
Sursa B. ,,Alcătuirea Țării Românești și a Moldovei a însemnat, sub raport politic intern, trecerea
societății românești de la formele arhaice de organizare – cnezatele și voievodatele, organisme politice
de întinderi diferite, relativ reduse și dependente de puterile hegemonice in spațiul est și central-
european – la statele proprii, operă infăptuită în ambele cazuri de câte un centru unificator.