Vocatia PDF

C.
RADULESCU,MOTRU
Profesor la Universitatea din Bucuresti
Membru al Academiei Romine
V 0 C A TI A
FACTOR HOTARITOR IN
CULTURA POPOARELOR
BUCURESTI ,
ED1TURA CASEI SCÒALELOR

1932
www.dacoromanica.ro
PREF ATA
Cartea de fati este formati in mare parte din confe-

rintele linute, in cursul iernei anului 1930 si 1931 la Radio-
Bucurefti, cu scopul de a trezi in constiinta tinerimel, i a
celor insircinati Cu educatia acesteia, interesul pentru vo-
catie.
Si stiruie prea putin astizi asupra vocatii, atit in fa-
mine, cit si in Foal& Nu ci, in aceste mediuri de educatie,
ea ar i dispreuità. Din potrivi, la ocazii solemne pe ea
cade pathosul discursurilor. Ea este un superlativ de laudä.
OaTnenii de vocalic slut totdeauna numiti eroii progresului
social. Dar la atit si reduce interesul pentru vocatie. De-
corul, dat la o parte, nimeni nu se mat gh' ide*te la ea. Su-
perlativul, dupi ce si-a indeplinit serviciul, se aseazi la
garderobi pentru alte ocazii. Daci, cel putin, vocatia ar fi
usor de ilustrat prin personaje celebre, atunci portrezele
acestora ar mai provoca in tinerime reflectii trecitoare.
Dar vocatia nu se poate ilustra, asa ctun se ilustreazi o
fapti militarà sau morali. Ea este refractari la orisice
incereare de tipizare. Se pot da exemple de vocatie, dar
omul reprezentativ al vocatii nu existi. Originalitatea
desfide tipizarea.
Negisind, in mediul lor educativ, indrumarea care sä.-i
ajute la realizarea vocaliilar, tinerii de eliti ies la capit
cum pot. Cei mai multi, dupi dureroa.se crize sufletesti, se
eliminä singuri. Neputand si fie flexibili la rutini i nici
www.dacoromanica.ro
C. RADULESCU-MOTRU
impala& originalitatea, ei sint airuncati afar& din

scoali i chiar din familie, ca nesupusi. Foarce putini reu-
sesc sä se strecoare in cariere potrivite vocatii lor. Dar, si
dintre putinii acestia, nu este unul care si pästreze recuno-
stiinta mediului educativ.
Mediul educativ de astizi, In reguli general., inibuse
vocatia In fase. Nu din uri constientä, ci din ignorantä. Se
ignoreazi rolua vocatii in cultura popoarelor. Minded. acest
rol este o raritate, se crede ci el este i un lux. Omenirea,
dupä credinta multora, poate träi färá oameni de voca-
tie, cum poate trii i färä oameni carf sä rivalizeze
cu Adoni& i pentru ea roaul vocatii sh fie eit mai
sters, unii obisnuesc sa-1 banalizeze. Sunt educatori,
cari confundi vocatia cu profesiunea, i vorbesc In conse-
cinti de birouri vocationale, ca de niste birouri profesio-
nale. Sint, negresit, si dIII, educatori de eliti, eari clan vo-
catia o deosebitä atentie. Dar acestia, pe lingi ci grit pit-
tini, slut i foarte särac inzestrati Cu cunostinte pentru a
duce la bun sfirsit buna lor intentie. Ca o .scuzi pentru. ei
se poate adioga, ei psihologia i pedagogia de astizi, in
aeeea ce privaste voeatia, sint abia la.îin1cput. Lipsese ace-
stor stiinte cunostintele sistematizate, i mai ales siste-
mele practice de aplicatie ale putinelor cunostinte pe care
ele le oferä.
Cu toate acestea, este o datorie pentru orisicare edu-
cator, ca el si incerce si se ridice deasupra greutktilor
momentului, pentru a se pune In serviciul descoperirii
ajutorärii tinerilor cuvocaie. Este o datorie, fati de cul-
tura omenirei. i este .o datorie imperioasa fati de cultura
nationald, inainte de toate.
Filosoful Johann Gottlieb Fichte, la incepu:u1 vea-
cului trecut, a descris in cuvinte entusiaste vocatia, ca pe
o participare a omului de buni vointä la desivarsirea lu-
mei nevizute a vointei divine. Omul, zice el in Die Bestim-
,,mung des Menschen (Reklams Univ-Bibl. pag. 145), nu
este un produs al lumii sensibile, si scopul final al exis:
www.dacoromanica.ro
VOCATIA FACTOR HOTARITOR IN CULTURA j'OPOARELOR 5
tentei sale nu poate fi atins in aceasti lume. Vocatia trece

peste timp, peste spatiu, si peste toati sensibilitatea. Omul
trebuie sä aibä cunostinti de aceea ce este si de aceea ce
trebue Si fie. Vocatia lui fiin.d sublimä, trebue ca i gin-
direa lui si se ridice peste toate ingridirile sensibilititii.
Cuvintele lui Fichte, serse in anul 1800, erau sprijinite
pe cunostinte de psihologie i pedagegie, inci mai imper-
fecte de cum Sint acele de astizi. Cu toate acestea ele an-
ticipä un adevär, din ce in ce mai confirmat de cunostintele
care au venit in urmä.. Vocatia trece peste timpul si spa-
tiul sensibilitäii individuale. Ea se leagi de odstenta unei
lumi nevOzute, care, pentru Fichte, a consistat in desfä'.5u-
rarea vointei divine, iar pentru noi contimporanii, sprijiniti
de cunostinte mai precise, ea consistä In totalitätile culturale
In care triiesc indivizii. Cunostintele, pe care le avem astizi
despre ateste totaaitäti, sin' t discutabile, totusi ele garan-
teazi de pe acum afirmarea, ci aceste totalititi existä peste
capul indivizilor i ci ele dispun de soarta indivizilor. Cici,
ce sint oare frmiîntáriJe politice icm:Loa-nice din Europa
de astizi, dacO nu rezultatele conflictului dintre ateste to-
talitäti ? Ce perspective ne deschide viitorul daci nu pe ace-
lea de a asista si mai departe la lupta sau la pacea dintre
aceste totalititi ?
Timpul nostru, cu toatä imperfectia cunostintelor sale.
mai aduce cuvintelor lui Fichte si o alt.& precisiune. Aceas-
ta referitoare la numirul oamenilor de vocatie. Pentru
Fichte orisice om cu bunAvointi era un om de vocatie.
Pentru stiinta timpului nostru bunavointa nu este indestu-
lätoare. Vocatia implici aptitudini speciale de inteligenti,
sentiment si vointi. Ea scoate la luminà originalitatea
rasei, sau a totalititii. Finalitatea ei depiseste orisice cal-
-cul croit pe misura indivldului. Indiivizii u vocatie
putini. Un popor are in sinul siu un numir restrin.s de
exemplare.
De aceea este o datorie pentru educator, ca el si aibi a-
tentia indreptati asupra dotatiei cu care vin copiii pe lu.me.
www.dacoromanica.ro
6 c. laDULESCU-MOTRU
Un copil cu vocatie este un izvor de energie nationali. Per-

derea unui asemenea copil nu se poate compensa chiar cu
prisosul de ingrijire dat la cresterea a sute si mii de alti
copii fit% vocatle. Un educator, care din rea vointä sau
siinplá indiferentä, a inausit o vocatie pe care o avea sub
min' a sa, este tot atit de culpabil, ba Ineä mai culpabil
de Lit educatorul, care dei neglijent toatk .vieata, a a-vut
dibizia 2ä dea la lumini o singuril vocatie.
Sint vocatii totusi care se realizaazi si eu invotrivirea
mediului educativ! Se poate. Optimi,tii din toate timpurile
au aceasti credintä. Dar cite cazuri intrO in categoria lor?
Foarte putine. La miele popoare, aproape niel unul /a un
secol. Omenirea nu este in conditiunea lumii animale, ca si
se poati dispensa de arta educatiei. Omenirea are nevoie
de educatie, nu numai pentru asigurarea vieii indivizilor
efemeri din care ea este constituitä, dar si pentru asigu-
rarea totalititilor culturale, in care se desfisuri finalitatea
ei supremi. De desfäsurarea acestei finalititi supreme se
leagO tocmai rolul vocatil.
Ingrijind cultivarea vocaiflor, educatorii íi indeplinesc
astfel o indoiti datorie: care tinerii, cari le sunt incredin-
tati individual de familie; ì care neamul lor intreg, care
Ii pune toati nadejdea de viitor.
C. R.-M.
Butoesti (Mehedinti)
1 Sept. 1931
www.dacoromanica.ro
INTRODUCERE
1. Rezerva oamenilor de §tiinta fatà de vocatie. Intelesul vocatiei in hm-

bajul popular. 2. Motivele, pentru care omul de §tlintà a evitat studiul
vocatii. 3. Vocatia fatà de ma§dnismul contimporan. 4. Evolutia
organizatii muncii §1 era masinismului. Profesionismu1 i vocatia.
5: Functiuni de oportunitate individua% si functiuni de interes colectiv, in
vieata sociaki. Vocatia apartine acestora din urma.
1. Este in intclesul vocatiei ceva, care face pe omul

de stiintä sä fie rezervat: un ceva greu de definit; impon-
derabil pentru dintarul exact all stiintei, cu toate axestea
existent, evident chiar pentru ori çi cine care are mintea
claxä i pitrunzitoare. Vocatia nu se m5.'soari cu instru-
mente, asa cum se mäsoari perfectia simturilor i istetimea
inteligentei; pentru ea nu avem un indice special, cum avem
pentru celelalte diferentieri sufletesti. A fi cu vocatie, este
a fi diruit de naturä in gradul cel mai inalt, i cu toate
acestea dintre anult däruitii, putin. Isfint cunoscuti de spe-
ciaiitii La nimeni, mai bine de cit acestora, se
potrivesc cuvintele evanghelistului: filtre ai lui a fost si
ei nu l'au cunoscut pe dinsul. Sau cuvintele lui Fr. Niet-
zsche, spuse despre sine insusi: eu mi nasc pentru ei, dupi
ce voi fi mort.
Desaire vocatie vorbesc insä toti' adîncii cunoscitori de
oameni. i cu deosebire in vremurile de grea cumpänä. Dupä
o mare experientä, sau la un räscruci de drum in vieata
popoarelor; la disparitla dintre cei vii a unul om in adevär
exceptional, sau in ajunul unui mare eveniment istoric,
atunci in constiinta societitii se trezeste o stare prielnicä
pentru intelegerea vocatiei. Atunci se simte rolul ei: mora-
www.dacoromanica.ro
8 C. RXDULESCU-MOTRU
li.stii vorbesc de necesitatea personalitätilor cu caractere

puternice, iar istoricii de infiptuitorii pe care ii agteapti
menirea popoarelor. Cind sufletul omenesc este mai sga-
dult, atunci ca prin o sträfulgerare a intregului lui cuprins
se limpezesc ridicinile vocatiei. i atunci se recunoaste ci
tot ce este mai de pret in podoaba acestui suflet, toati cul-
tura spiritului omenesc, este in fapt datoriti sevei care se
ridici din rldleinile vocatiei.
Ce este vocatia ? Dupä etimologie, ea este indreptarea
omului spre o voce care-I chiami. Dar voeea este aci in-
tr'un sens figurat. In nici un caz nu este vorba de vocea
unei persoane sträine de cel chemat. Este vocea singelui,
a constiintei, a onoarei, a strämo§ilor, a p6mintului pe care
cineva s'a .niscut, etc., in stimit este vocea unei existente
In care inträ cu ceva acela care este chemat. Chiar cind
este vocea lui Dumnezeu care chianti, si atunci, poate mai
ales atunci, acel chemat este presupus el nu este striin
acelula care chiami. La acea.sti etimologie, intelesul popu-
lar al cuvintului mai adgoga urmitoarele. Vocatia aduce
intregirea muncii individului intr'o operä de valoare sociali.
Munca produsä prin vocatie este ideasupra intereselor
egoiste. Vocatia duce totdeauna la infiptuirea unui bine
social. Niciodati, in limbajul popular, ea nu se identifici
instinctului criminal. Oamenii cu vocatie prezinti o admi-
rabilE potrivire a firei lor la munca pe care societatea o
cere dela individ. Din aceasti admirabili potrivire rezultä,
pe de o parte, multumirea interni a acelui cu vocatie, §i,
pe de alti parte, avantagii exceptionale pentru societate.
Roadele vocatiei sunt datorite därniciel cu care natura
imbraci pe citiva. Militarul, artistul, medical, profesorul,
avocatul, intreprinzitorul industrial, ale eiror suceese
strilucitoare nu se pot explica prin motive obiqnuite §i prin
interese obisnuite, poporul ii numeste oameni de vocatie.
Este simplu profesionist acela care face munca din interes
egoist; este un om de vocatie acela care gisegte in munci
intregirea sa ideali. La simplul profesionist, omul .si felul
www.dacoromanica.ro
VOCATIA FACTOR HOTARITOR IN CULTURA POPOARELOR 9
muncii stau fati in fati, adeseori in dusminie; la omul de

vocatie, felul muncii este o prelungire a omului, este o u-
manizare intrati mai adinc in naturi. Dei nu si-o defi-
neste precis stiintificekste, limbajul popular are, precum
vedem, in intelesul lui, o intuitie bogati despre vocatie.
Cercetiriffor stiintifice de specialitate, le este rezervat
rolul de a limuri ma.i departe aceasti intuitie.
2. Cum au indeplinit cereetirile de specialitate acest
rol, pini acum, am spus-o ,dela inceput. tilnteae speciale
eviti si se ocupe de vocatie. Pedagogia ar fi 'datoare si se
ocupe in prima linie. Ea nu o face decit in sili. Vocatia
es.e pentru pedagogi un obiect mai mult de declamatie de
cit de cereetare exatti. Locul ei este printre discursuri;
atunci la ocazii solemne. Psihologia de asemenea se fereste
si o cerceteze mai de aproape. Este un obiect prea complex
penlru aceasti tiintä obisnuiti la misuritoare i experi-
mentare. Abia acum in urmi, prin introducerea ideii de
structuri sufleteasci, psihologii si-au luat curajul BA gin-
deasci la o explicare a vocatiei. Insi i acum cu multi
prudenti. Cei mai convinsi partizani ai psihologiei struc-
turale vorbesc en usurinti de aptitudini sufletesti, de eu,
de personalitate, si de orientare-profesionali, dar foarte
cu greu de vocatie. In atmosfera care inconjoari acest cu-
Vint se ascund pentru dinsii riticiri periculoase. In ea este
prea multi poezie, prea multi metafizici. Psihologul vrea
si fie la adipost de ori si ce risc. Mai ales el vrea
pistreze reputatia de om de stiinti. Din aceleasi consideratii
sociologul este certat Cu studiul vocatiei. In schimb, cu-
vintul de vocatie are un farmec special pentru criticul de
arti, pentru istoricul literaturii i pntru istoricul culturii
In genere. Din nefericire, farmecul atesta n'a isbutit si a-
duci din partea acestor specialisti mai multi luminä. Voca-
tia rimine si la ei in razele pe care le imprIstie intuitia din
limbajul popular. Pentru moment, singurii cereetitori, cari
aduc o contributie mai insemnati la cunoasterea vocatiei,
sunt biografii personalititilar mareante, modestii istorici
www.dacoromanica.ro
10 C. RADULESCU-MOT1113
moralisti cari privesc evolutia omenirli din punct de vedere

pragmatic. Lor li se adaogi apoi filosofii, cari fae din per-
sonalitate o cheie pentru explicarea rostului lumii intregi.
Cu acestia seria cercetitorilor se termina.
De ce atita vitregie din partea oamenilor de stiinta?
Pentru cine cunoaste desvoltarea metedelor de cercetare
stiintifick rkspunsul este usor de dat. Desvoltarea metode-
lor de cereetare siintifici a favorizat pînä in vremea
noastri, studiul obiectelor care se pot aseza in intregime
In compartimentul unei singure stiinte speciale. Obiectele
care au intrat In doui, sau mai multe compartimente, au
fost evitale, sau au fost läsate, cel mult, pe seama filosofiei.
Aceea ce apartine numai fizicei, sau numai chimiei, sau nu-
mai biologlei, sau numai psihologiei, etc., îi are o metodi
siguri de cercetare, i aceasti situatie atrage dupi sine o
favoare la omul de specialitate. Aceea ce apartine din po-
trivi mai multor stiinte, adicä obiectele pe care si le pot
dizigati mai muti peciaiLti, aceffea sint evitate. In studiul
lor, specialistul se teme sä aibi prea deseori nevoia de a se
ajutà cu ipoteze, sau de a se baza pe rezultate imprumutate
dela confrati; tot atitea ocazii de iiitacire. Fagtul vocatiei
este tocmai un exemplu tipic de obiect imprasdat in nume-
roase compartimente de specialitate. El apartine antrOpo-
logiei i psihologiei, prin rädäcinile Cu careeste legat de
fiz,icul i psihicul individual; apoi tot el se intilne.s,te in
Stiintele istorice si.morale, care se ocupi de exteriorizfirile
pe care le ia sufletul omenirii in operele de culturi. Ince-
pind cu cresterea thidividulul çisflrsind cu evolutia culturii
omenesti, peste tot locul se Intilneste farptul vocatiel. Cind
un obiect este en prea mare suprafati, el risei sà.' nu mai
fie vizut in conture precise. Acesta a fost cazul faptului
de vocatie. Studiul lui a dep4it atentiunea obisnuiti spe-
cialistului si de aceea a fost ocalit.
Dar desvoltarea metodelor stiintifice este in ajunul unui
nou avint. Aceea ce a cemstituit pini in zilele noastre un
risc pericolos, se anunti a fi pe viitor un motiv de atrae-.
www.dacoromanica.ro
tiune. Rigiditatea specialistului clasic incepe sä cedeze. Cer-

cetarea obiectelor, comune mai multar compartimente stiin-
tifice, prinde din ce in ce mai mult. Astazi sunt cercetate
numeroase fapte de fizico-chimie; de chimie biologici; de
bio-psiholcgie; de geo-antropologie;de psiho-sociologie,
etc., adici fapte care sunt in zona de intretiiere intre
stiinte; mime, este rIndul Si se alIture lor i fa,ptele de
vocatie. Primele cercetiri metodice asupra acestora le avem
adunate sub numele de tipologie i de catractemologie ; doua
stiinte timide deocamdati, dar care sunt menite sä formeze
In curind douà marl capitole ale stiintei vocatiunii Pnin-
cipalele rezultate dobluditte de ate douä still* le vean
utiliza si noi in paginile ce urmeazi 1).
3. tiina vocatiei este si se formeze de acum inainte,
pe mäsurä ce observatia si experienta se vor aplich in chip
metodic asupra conditiilor in care se produc faptele de vo-
catie. Aceasta nu inseraneaiä însä c faptele de vocatie
n'au atras atentia oamenilor Ina de mult. Din potrivä.. In
lumea veche, credinta cà fiecare om îi are drumul vietii
croit dela nastere, este foarte ritspindità. Aceastä credintä
erà chiar incorporati religiunii. Cel vechi nu aveau ins& o
definire precisi si mai ales o intelegere obiectivi a conditii-
lor in c,are vocatia se produce. Ei puneau un raport intre
lucrurile cele mai deosebite, tinti fiind de analogii vagi si
imaginare. Un sirdbol erà pentru ei mai impunator dealt o
regulà de rationament logic. De aceea faptele de vocatie
erau, cmai fired, aanestecate cu o multime de alte fapte
inrudite prin analogie, i apoi erau raportate la conditiile
cele mai extraordinare. Vocatia era amestecatà cu predes-
tinatia, i ca atare pusä, in legiturrcu arta divinatiei. Des-
tinul unui om, i prinurmare implicit sjd vocatia sa, se puteau
cunoaste din horoscopul astrologului care citià in pozitia
stelelor sau din träsiturile niI1inLi, pe care le descifra hiro-
mancierul. Veacuri de-a-rbidul faptele reale de rvocatie au
1) Comp. Personaiismtil energetic, (Eclitura Casei Scoalelor, Bucuresti.

1927), pag. 215 si urm.
www.dacoromanica.ro
12 C. RADULESCU-MOTRU
stat in acest amestec Cu extraordinarul. Intocmai cum pri-

mii chimicti, in loe de a se ocupà de problemele care se pu-
teau rezolvä prin mijloacele modeste ale timpului lor, in-
cercau sä deslege insolubila problemä a transmutatiei me-
talelor ci in loe de chimie ficeau alchimie, tot astfel
oercetktori ai vocatiei se pierdeau in wagul astrologiei si al
hiromantiei, In loe de a se ()cup& de obiectivul stiintei lor
proprii. Dar si astizi nu stä stiinta vocatiei mai bine. Se
picituia inainte vreme prin extinderea nemasuratä a
faptului vocatiei; astkzi, se pacitueste, dinpotrivä, prin o
nepermisä ingustare a aceluias fapt. S'ar 'Area cä, rusinati
de mostenirea pe care le-au läsat-o astrologii i hiromantii,
oamenii de stiintä, de astäzi, cari studiazi vocatia, au prins
frick de umbra lor mnsäci. Pentru a nu fi binuiti de exa-
gerare, ei reduc faptul votatiei la citeva firimituri de date.
Cei mai multi se opresc la aptitudinile pe care le prezinti
copilul, in exercitarea diferitelor functiuni sufletesti, ci ur-
märesc In studitil lor mai mult ordinea cantitativä dealt pe
cea calitativä. Ei presupun anume, ci o functiune spornici:
o vedere, bunioarä, mai ageri; un auz mai fin; o muscu-
laturä cu miscäri mai precise, etc. trebue in mod natural
BA atragi dupi sine si o probabilitate mai mare de vocatie.
Principiul diiviziunii muncii de pe terenul productii econo-
mice este aplicat, färi niel o critick, pe terenul productii
sufletesti. Vocatia, dupä, ei, s'ar lega de o specializare in
aptitudini, asa dupä, cuan fproductia unei fabrici este cu atit
mai mare, cu oft organizarea ei reduce munca lucrätorilor
la o miscare cit mai specialä a bratelor.
Din cauza acestei presupuneri primii psihologi cari s'au
ocupat de vocatie, au avut Cu totii atentia indreptatä numai
spre misuritoarea functiunilor. Au fost masurate datele
simturilor, apoi memoria, atentia i judecata. In scopul
acesta ei au inventat ci instrumentele de mäsuritoare. Re-
zultatele la care s'a ajuns ins& lau dowedit foa.rte curind
presupunerea era gresitä. Vocatia nu este legatä de o anu-
miti aptitudine, ci ea este legatä de intreaga constitutie
moralk a omului. Este cu chemare numai acela,
www.dacoromanica.ro
VOCATIA FACTOR LIOTARITOR IN CULTURA POPOARELOR 13
care prin intreaga lui personalitate este un ales. Aptitu-

dinele speciale fac din om un bun muncitor de fabrica, sau
cel mult un bun profesionist, dar nu si un om de vocatie.
Acesta din urma vine pe lume in alte conditii i ca alt rol.
Sa examinam de aproape aceasta diferentiare a omului
de vocatie, fiindci ea este hotaritoare.
Timpul nostru traieste in iluziunea progresului, care ar
veni dupa urma masinismului. .Este drept, cä productia
economick, ajutata de masini, á revolutionat vieata ome-
nirei. Multumita masinilor, comunicatia intre popoare a
devenit intensi i, .dimpreunk icu aceasta, coimunicatie in-
tensa, a sporit i confortul material al vietii. Popoarele cu
Muncitori calificati ridica, prin marfa pe care ei o pun pe
piata, nivelul de bunk stare al omenirei intregi. Salbaticii
(En centrul Afrieei pot rninea zahär si se pot servi de
chibrituri, lai schimbul unor mid servicii. Nu, anal exist&
fatalitatea anizerii pentru aceia oari traiesc pe pkninturi
slierpe. Fabricele pot Si flucreze i pe piatra alma. Pe vír' ful
muntilor sint adeseori cele mai eonfortabile hoteluri.
Aceste inlesniri, pe care le aduce cu sine masinismul, au
facut pe multi contimporani sà creada, ca in tehnica
a masinisraului, s'ar fi descoperit secretul progresului. Pro-
gresul ar consista in treptata inlocuire a muncii omenesti
prin munca de masina. Dacä antichitatea n'a cunoscut pro-
gresul, cauza este ca ea n'a avut la dispozitie maini, i a
trebuit si se sustina pe sclavie. Daca Orientul este inca
inapoiat, cauza este aceias. Orientul nu gusta tehnica ma-
sinismului i prefera munca obisnuita a bratelar. Credinta
aceasta face pe multi contimporani sa se iluzioneze asupra
viitorului omenirii. Acest viitor li se pare lor asigurat. Pe
fiecare an va fi mai mult progres, fiindck pe fiecare an se
vor inventa masini noui.
De iluziunea acestui progres se leagi apoi o grava räta-
eire In aceia ce priveste viitoruLl muncii omenesti, si in
special rolul vocatii.
.Daca masina sustine progresul, la rindul sau masina se
sustine pe diviziunea la nesfirsit a functiunii muneii. Ma-
www.dacoromanica.ro
14 C. RXDULESCU-MOTRII
sina, este un mare analizator al muncii. In loctil bratului

omenesc, care reuneste la un loc zeci de functii dirijate de
creier, masina separa camponentile bratului, ficind si
lu,creze fieoare In parte ou, mai multi exterksiun,e i inten-
siune. Cu eit masIna indeplineste o munci mai
mai elementa.ri, cu atit ea este mai productivi. Dacä bra-
tul omului produoe putin, cauza stib. aceea cica, trebue si
combine, si inventeze misciri noui la adaiptiri noui. Ma-
sina suprimi toate apeste operatii. Ea si dispenseazi de
spontaneitate si de originalitate. Ea produce meoa,nic, dar
repede. Uniform, dar mullí:.
acum consecintele referitoare la viitorul muncii orae-
nesti trase prin analogie din aceste consideratiuni.
Masina este o prelungire a bratului omenesc. Daca
tehnica ei, bazati pe divizinnea, muncii are atitea avantaje,
atunci ar trebui ca aceias tehnici, aplicati la munca omului
In genere, si aibk si ea aceleasi avantaje. Cu cfit un lucritor
va fa,ce o muna mai uniformi gi mai simpla, dispenfin-
du-se de spontaneitate si de originalitate, cu atit productia
lu/ va creste. O fabricii, in care masinile merg neintrerupt
çi uniform, produeind in serie obiecte, sau pirticeie de
obiecte, are un renlement mai mare, decit o fabrici in eare
masinile &si suspendi, din cind in cind, mersul pentru a
combina impreuni manufacturarea unui obiect. Marele in-
dustrias de automobile, americanul Henry Ford, a isbutit
si-si inzeceasci rendementul fabricilor sale multumiti a-
cestei productiuni in serie. Toati industria americani, de
altmintreli, utilizeaiä aceasti tehnici. Mecanic. Repede.
-Uniform.
Omul este si el un 'hl de fabrici; numai cä la el masinile
sint înloeuite eu diferite funetkuni f iziologie çi sufletesti.
Daci ar fi si se urmeze, i in organizarea muncii lui aceiasi
tehnica, ca /a fabrictI, atunci ar trebui si zicem, ci viitorul
muncii omenesti sti in descompunerea acesteia in compo-
nente din ce in ce mai simple si a,poi In exercitare,a in parte
a fiecireia din aceste componente. Fiecare om si se multu-
www.dacoromanica.ro
VOCATIA FACTOR HOTARITOR I.NACULTURA POPOARELOR 15
measci Cu munca redusi a unei singure functiuni. Acela

cu bratul vinjos si exercite puterea musculaa: acela cu
vederea ageri, si exercite vederea; acela Cu buni memorie.
eft exercite memoria i asa mai departe. Fiecare om si faci
o munci simpli i anoninii, care Si nu ceari combinatie,
alventie i originalitate. Atanci el Ana putea produce in
serie, adici ira mare cantitate.
Aceasta o si zic aceia cari cred orbeste in binefacerile
masinismului. Idealul muncitorului viitor se concretizeazi,
pentru, ei, n tipul muncitorului automat, care, drept
mtmci, este cal/stem si faci, in mod monoton, cite un
gest, pentru a ajusta, sau a dirijamiscarea unui instrument ;
gest ce se face firi concursul inteligentii. Bine inteles, ci
un asemenea muncitor nu are nevoie de vre-o vocatie. Cel
mult, un asemenea mtmcitor are nevoie de aptitudinea ce-
rut& de gestul pe care va avea si-1 faci. i cum gestul este
aproape mecanic, nici de aptitudine nu este nevoie. Fiecare
om are un minim de aptitudini Este d'estul ca muncitorul
si aibi norctcul si eseasci a:lush/a, care are nevoie de
gestul lui. Astfel ajungera, dualnd analogia Ott Mai de-
parte, la credinta radical& a un.ora, dupi care: nu exista
vocatie, ci exista noroc pentru unii, i nenoroc pentru altii.
Oamanii, cari gisesc ocazia puni in valoare cite o apti-
tudine, aceia si numesc oameni de vocatie; iar ceilalti cari
nu dau peste o ocazie favorabili, fie ei chiar mai inzestrati
cleat cei dint% sunt fir& vocatie.
4. Contra acestei credinte tinera dela inceput si luim
o atitudine. Analogia este, in genere, o metodii putin siguri
pentru stabilirea unui adevir. In cazul de fati ea duce chiar
la rezultate fundamental gresite. Intre tehnica rna5inei
tehnica muncii omenes1 in total nu poate fi un paralelism,
pentru bunul motiv urmitor. Masina reprezinti o mica
parte din aceea ce este organizarea muncii omenesti ; anu-
me: partea cea mai superficiali Se anunceste cu tehnica
masinei acees. ce este de, putini important& pentru progre-
sal cmenesc. Cici masina este un siraplu multipaicator al
www.dacoromanica.ro
16 C. 1121DULESCU-biOTRU
productii economice. Ea prelungeste functiunile sufletesti,

fir& si le pos,tä inlocui pe acestea vreodatä. De acea nu se
poate prezice viitorul muncii omenesti, prin analogie, dup5
tehnica mani.smu1ui, ci totdeauna invers, tehnica masi.
aismului se poate prezice dup.& tehnica sufleteasci a
muncii in genere. In organizatia muncii intr.& multe Po.
sibilitäi; una dintre acestea este masinismul. Sute de
seeole amenirea a progresat fir& sä cwaoasci anasinismul
iTu este o imposibilitate, ea el si dispari din nou, sau s5
joace pe viitor un rol secundar. Succesul lui de astizi este
datorit unor imprejuriri istorice si nu este exclus ca el
dispari dinpreun& cu aceste imprejuriri.
In locul iluzii, pe care o suggereazi tehnica masinei, tre
buie restabiliti, pentru intelegerea vocatiei, adevirata evo-
iutie a muncii, din trecut i (pini astäzi, c&ci numai dirt
aceasti evoldtie si pot face preziceri asupra perspectivelor
vocatii In viitor. Aceasti evolutie este cu total altfel, decit
tie-o arat5, partizanii înitlläcärati ai masinismului. Din ea
sä poate vedea marele rol al vocatii; rol pe care unii con-
timpora.aii SI scoboari la un joc al norocului.
Munca omeneasci, la inceputurile ei, este direct sugge-
rati de fenomenele naturei. Omul deplaseazi, aduni, sparge
ciopleste lucrurile din jurul säu, färä sá intrebuinteze e
tehnici deosebiti de aceea a naturei. Munca sa se prezinti
intr'un bloc cu mediul cosmic. Ea continui schimbirile
dupä scoarta pämlntului; conyffete.97ä miscirile animale-
/or domesticite; realizeazi aceea ce intuitia formelor gee-
raetrice suggereazä ca raporturi de de,pendenti. Munca o-
meneasci este, la inceputurile ei, o prelungire a tehnicel,
dup5, care s'au constituit straturile geologice i dup5, care
si transform& solidele 2).
Aceste Imprejurari istorice sunt puse In eyidentà cu multA maiestrie

de cAtre Gina Lombroso, iri scrierea sa din urmä: La rançon du mach:-
nisme, Payot. Paris, pag. 174 si urm.
Comp. Julien Pacotte, Le pens& techni0e 1931. Felix Alcan, Paris,
pag. 10 si urm.
www.dacoromanica.ro
VOCATIA FACTOR HOTARiTOR IN CULTURA POPOARELOR 17
In aceste inceputuri ale munch gisim, ea muncitor, pe

omul intreg. In tocmai cum in atitudinile emotionale tot
sufletul gi corpul omenesc sunt interesate, asa i in primele
inceputuri ale muncii, acela care munceste este in..eresat la
lucrul SU Cu tot sufletul gi cu tot corpul. Ritmul muncii
este insotit de ritmul sufletului intreg. i astizi, la popoa-
rele sinatice, eintecul sprijini migcarea bratelor, iar ridi-
carea greutitilor, pmnäsi la popearele europ ene, nu se oate
face firi a fi insotiti de un refren 6'n:tat. Tehnica munch
incepe prin a prinde.pe an in intregime. and ea si imbo-
giteste ell instrumente, gi atunei Incä ea amine aceiagi.
Aceasta se invedereazi din forma, in care sunt lucrate in-
strumenteae vechi, i caxe formi a fast eonservati pin& in
timpurile moderne. In.strumentele vechi sunt ornamentate
Cu figuri i embleme, nu in scopul unei satisfactiuni estetice,
ci in scopul de a inIri functiunea instrumentului asociindu-i
puterea spiritului indicat prin ornament. Muncitorul vechiu
instrumentul siu de munci erau inviluiti in aceiasi at-
masferi spirituali. Formau impreuni un tot. Mud instru-
mentua era imprumutat sau furat, el ducea cu dinsul insu-
girile stäpînulul. Tehnica muncii, la inceputu.rile ei, nu se
aseamina de loc Cu maginismul contimporan.
In aceste inceputuri ale muncil omenegti, care dureazi
mii de ani, nu se poate vorbi de omul care îi giseste vo-
catia gratie norocului ! In perioada acestor inceputuri vo-
catia este legati de structura omului intreg, si chiar ceva
mai mult : de corelatia omului cu mediul siu de vieati.
Este cu vocatie acela care corespuncle pimintului pe care
triieste; in primul rind: conduaterul de ne am gi fauritorul
de civilizatie. Muncitorul anonim, in toati aceasti lung&
perioadi, n'avea sansa si treaci printre oamenii de vocatie;
aocul lui era In rindul selavilar. Manca liberi era isvoriti
din dispozitiile adan' ci ale personalititii, adici din vocatie.
Din nefericire, dispozitii spre o munci liberä s'au main-
festat rar. Altmintreli, inceputurile muncii omenesti ar fi
constituit perioada de aur a vocatii. Omul a considerat tot-
Prof. C. R..dalescu,Motru www.dacoromanica.ro 2
deauna munca, ca o povara, ca un chin. Au muncit, in mod

nesilit, foarte putini. Acestia insa din vocatie. Pe acestia
indemnau sä munceasca din adinicul firei lor: tendintele
rnostenite, aspiratiile desinteresate.
Era masinismuand nu s'a ivit in mod brusc. Ea a fost
precedata, si este si astazi simultana cu o era de munca, in
care caracterele vocatii sint inlocuite in parte cu oaracte-
rele pe care le cere munca de masind, färà ea fie totusi pe
deaintreg-ul suprimate. Aceasta este era profesionismului.
Profesiunea nu este vocatiune, nu este insa nici munci de
masind. Ea pastreaza cite-rya din caraeterele vocatii, anti-
cipind in acelas timp enema din caraeberele muncii de ma-
sina.
Un orn de vocatie se indreapti spre munca pe care o cer
dispozitiile adinici ale sufletului eau. El se intregeste sufle-
teste cu opera pe care o produce. Este constiincios, fiind-
ca in oonstiinta ea scopul munch i scopul existentei se
identifica. Este original, fiinda nonmele sale de rnrunci nu
vin din imitatia altora, ci din desfasurarea firei sale pro-
prii. Profesionistul este mai putin constiincios si mai putin
original. El poate adesea si fie foarte talentat. Nu aptitu-
dinile 11 diferentiazi de omul de vocatie, ci structura ca-
racterului. Moralitatea este una in omul de vocatie, si alta
In profesionist. Moralitatea, nu in intelesul teologic. Adi-
consecventa cu sine insusi.
Era profesionismului a inlesnit calea pentru masinisan.
Istoriceste faptul acesta este dovedit. Nu inventia masini-
lor a produs masinismul, multe masini erau inventate din
anticitate. Chinezii in special au avut multe masini inven-
tate inaintea Europenilor; aceea ce a produs masinismul a
fost splritul profe,sional, concurenta pentra cistig. Masi-
nile in tminile oamenilor din anticitate, erau simple abiec-
te de lux, sau de curiozitate. Ele realizau o trebuintil a
imaginatii sau a ratiunii. In miinile profesionistilor, ele sint
multiplicatoare de eistig si de putere. Inventatorul din an-
ticitate inventa din vocatie pentru irnpaca cerintele
www.dacoromanica.ro
sufletesti praprii; inventatorul (profesionist de astäzi in-

venteaza pentru
Era rnasinismului nu face de °it SA due& pinä la ultimele
sale consecinte spiritul profesional.
Pentru noi, intrebarea care se pune acum este urmatoa-
rea. Este organizarea muncii dupä vocatie, o organizare
menitä si cedeze pasul dinaintea masinismului, sau este
masinismul o organizare trecätoare cerutä de anuanite
prejuräri istorice? R5spunsu1 este anticipat, prin cele zise
mai nainte.
Masinisna nu poate fi expresia ultimä a idealului orne-
nesc. O totalg emancipare a aptitudinelor speciale de sub
guvernarea caracterului nu se poate concepe. In indrivid ca-
racterul decide de soarta functiunilor .exercitate. In so-
cietate, interesele totalititii decid de soarta indivizilor.
Cum War putea concepe interesele superioare ale popoare-
lor räsate pe seama unei organizäri de muncl, dirijatä nu
de firea oanuflui, ci de specializarea masinei? Specializarea
masinei poate sä &duck o conditie favorabilá in tehnica
muncii, niciodatà ins& ea nu poate inlocui resortul care
sustine munca omeneasci in genere. kceastä muncg se
sustine pe virtualitätile din aclincul sufletului omenesc. Aci
sint rädicinile care dau vieatä orisicirei tehnici. Färä o
leggturi strinsä cu acest adine al sufletului, oritrice tehnicg
de munck trgieste intr'un mediu artificial, ea o vegetatie
parazitarg. Adincul sufletesc ins& il constituesc dispozitiile
caracterului i simtirea eului, pe care le gisim la obirsia
vocatii. lath' de ce munca pornitä din vocatie nu va putea
fi niciodatg inlocuitg.
Fi-va aceast& munch' insä, o munck de lux, rezervatg cl-
tor-va privilegiati i redusg la proportii rnici? In aparentg
da. In fond, realitatea este cu totul altfel. Manca de mac;ti-
nk, are numai aparenta de a fi la baza progresului social,
prin larga ei rkspindire. In fond, aceea care sustine pro-
gresul social este anunca din vocatie. In aceasta din uranä
se gäsesc germenii de spontaneitate i originalitate färä. de
www.dacoromanica.ro
20 C. RADULESCU-MOTR U
care nu poate fi o vieatä de culturi. i omenirea nu poate

progresa de cit in vieata culturei diferitelor sale popoare.
Aceasti concluzie tinem si o intarim si prin urmitoa-
rele consideratii filasofice.
5. hste un adevär de mult eunoscut biologilor
intr'un organism animal nu toate elementele sint de o
egali valoare pentru perpetuarea speciei organismului.
Sint elemente fenotipuri si elemente genotipuri. Cele din-
tîi legate de individualitatea organisanului càreia iisi
servasc. Ele dispar odatä. cu individualitatea. Elementele
din a dona categorie sint legate de perpetuitatea speciei.
Ele asigura vieata indefiniti a acesteia 1) Din cauza ace-
stei deosebiri de funetiune, avem si o deosebire de consti
tulle intre cele douä categorii de elemente. Fenotipurile au
o constitutde labilk. Ele se transformi dupd cele mai mici
schimbdri ale mediului pentru a servi la adaptarea
Fenotipurile reprezinti oarecum partea de opor-
tunitate in organismul animalului. Elementele genotipuri
au o constitutie relativ fixä.. Pe ele le atinge inriurirea me-
diului, dupä alte legi. Legate de viata speciei, ele se trans-
forma dupä.' perioade lungi, si atunci dup.& caracterele per-
manente ale mediului, färä sà tina seama de oportunitatea
momentului. Fenatipurile sint oareeum la suprafatä.,
cind genotipurile sint la adincul vieii. Functiunea unora
çi functiunea altora sint cu total deosebite; dar tocmai
sint deosebite, inipreunate ele asigurä vieata orga-
nismului animal.
Acea.stä deo,sebire existä. i Intre elementele organismu-
lui social. Numai ci aci. elementele fornaind ele insele
1) Deosebirea intre aceste doud elemente a fost utilizará si de unii teo-
reticieni ai stiintei dreptului pentru a explica natura juridicä a organismului
socitatii. Acesti teoreticieni ne vorbesc de demente subiective (individuale)
si de demente ob'ective (ce depdsesc con5tiint-i individuald). Societatea,
zice Hauriou (Pr. de Droit Constitutiorencl 1-a E3itie, 1923; a 2-a Editie,
1929, la pag. 43) este o tesdturd a carel urze-ild este facutd din vointele
subiective ale omului, fiicele libertdtii sale, inläntuite prin idcile
oblective".
www.dacoromanica.ro
VOCATIA FACTOR HOTIRYTOR IN CULTURA POPOARELOR 21
cu forme de sine stAtitoare, deosebirea de mai

sus suferä in exprimarea ei o mid. modificare. Intelesul
insä rämine acelas. Elementele orgsnismului social sint si
ele de dou5. categorii. Unele, acelea care ar corespunde feno-
tipurilor, au o activitate care foloseste numai indivizilor,
pe cind altele, acelea care a.r corespunde genotipurilor, au
o activitate care foloseste cuilturii. Unele an functiunea de
a utiliza ori si Ice imprejurare pentru a spori bogitia vigil
vremelnice a indivizilor, altele au functiunea de a asigura
totalitätii sociale trainicia in viitor. Unele slut fenomene
sclipitoare, dar momentane, altele Sint generatoare de bu-
nuri, ce se incorporeazi avutului social si färain eterne.
Aceasta este o vechie i cunoscua deosebire, la care se
face deseori aluziune In programul stiintelor sociale, dar
care n'a fast niciodatä cercetatä in mod strict stiintific.
Sociologia ne dä prea putine referinte dezpre ea. Afläm
despre ea ceva mai mult la filasofii si la istoricii care se
ocupä. cu studiul comparativ al culturilor. Acestia autInd
sà diferentieze culturile trainice de culturile de Impruanut,
asa numitele civilizatii, au ajuns indirect sä. stabileascä ce
este adinc si ce este superficial in unitatea sufleteascä a
unui popor; ce caractere au functiunile pe care se suAine
cultura, si ce caractere au functiunile ce servesc numai
pentru bunul trai al indivizilor societätii. Concluzia gene-
ran. a acestor cercetätori este cä, in unitatea sufleteascä,
a unui popor i deci strins legate de cultura acestuia, pri-
mordiale sunt deprinderile care aduc diferentierile, adica
originalitatea. Originalitatea, nu in intele.sul unei impestri-
täri fantastice sau a unei deprinderi de a alerga dupä ce
n'a mai fast, ci originalitatea In intelesul de desväluire a
fondului propriu sufletesc care constitue unitatea poporu-
lui. Aceleasi miini le are omenirea peste tot pämintul, cu
toate acestea deprinderile la muncà sint deosebite de la
popor la popor. Fiecare popor Ii are ritmul sau de munci
dupà misarile diferentiate ale mlinii. Pentru unii mina
este un instrument cu miscAri brusce i desarticulate; pen
www.dacoromanica.ro
tru altul ea este un instrtunent de precisie cu articulatii

complexe; fiec are isi are munca sa originalä, fiinda
are mina din mosi strämosi predispussi pentru anumite
miscdri. i tot astfel este cu simturile si inteligenta. Munca
intelectualä ca, i munoa, manual& pot fi imitate, bine in-
teles; dar adevirat productive, una ca i cealalta, stint nu-
mai atunci cind ele prelungeac in mod natural dispozitiile
inascute ale sufletudui, atunei cind ele prelungesc in mod
natural dispozitiile indscute ale sufletului unui popor,
Cu aceasta ajungem la o intrebare delicati. Ce aunt oare
di.spozitiile aoetstea inIscute? Sint fide un fel de enigm5, a
Creatorului, un fel de har pagorit din ceruri, far& cauzii
si determinism ? Citusi de putin. Dispozitiile iniscute Sint
o continuare a vietii mediului cosmic. Simturile omului
sint formate dup.& excitatiile lor externe, iar excitatiile
externe sint in raport Cu proprietätile pe care le oferg.
mediul. Din acest mediu vin in mod direct elementele dih
care se constituie chimismul intern al corpului omenesc,
alic& baia, in care se scald& intregul sistem nervos, si din
care acesta primeste tonalitatea afectiVi, resortul princi-
pal al vietii sufletesti. Dupi gradul i schimbirile de tem-
peraturi, dupà gradul i schimb5,rile de presiune atmosfe-
ric5, dupi compozitia i varietatea Solului, dup.& gradul de
intuneric, etc., crest si se inmultesc vegetalele,
crew si se inmultesc animalele. Omul nu face o exceptiune
In aceasti privinta.. Existenta lui, atit fizia cit si psihica,
este strict conditionatà de mediul in care tráete. Produse/e
lui sufletesti se diferentiaz5, dupà caracterele pe care le pre-
zinti medial. El cantinui, prin desasurarea dispozitiilor
sale, dinamismul inceput de naturil cu, fenomenele de fisi-
co-chimie; dinamism continuat apoi prin fenomene de bio-
chimie, i apoi pinä la fenomenele de psiho-,sociologie.
Bine inteles, nu poate fi vorba, sä vedem acest dinamism
Cu ochii, ca pe un curent de api, ce trece dintr'un basin
in altul; este vorba de o inlintuire de fapte, care se ra-
porti la acelas sistem §rtiintific de conditionare; adir,i este
www.dacoromanica.ro
vorba de intelegerea logic& pe claie o dobindim prin uni-

ficaa-ea faptelor naturii in concedtul de energie 1). Toat,e
diferentiecrile, PA9Zi constituesc dispozitiile inäscute ale unui
popor, sint conditionate de diferentierile energiei mediului
In care poporul traieste. Nu exist& partieularitate in fauna
sau flora unui p&mint, care sä nu se traduc& si in psihicul
omului, care vietuieste cu ele la un loc. In constiinta omu-
lui ins& aceastd dependent& de pAniint nu se arara; din go-
triva: constiinta otmului prote.steazä, contra ei. Dar aceasia
îi are explicarea sa. C,onstiinta omului, inalnte de a fi un
organ de cunoastere obiectivi, este un organ de adaptare,
ca atare un instrument de utilitate jndirvidualä. Utilita-
tea este uneori in conflict cu obiectivitatea. Ea poat,e chiar
sä impun& o total& fästurnare de pozitii. Asa in ca,zul de
fatä. A se sti in dependent& de p5mint, pe &it& vreme
mintul este un necunoscut, este pentru om mai putin util
de clt a se crede ridicat peste pämint, ca o p&rticia, din
Divinitate. and pimintul este cunoscut, atunci situatia se
sehiinba. Dependenta de un lucru cunoscut este suporta-
bilk De aceea, c cit constiinsta omu1ui este mai impriete-
nit& Cu stiinta despre p&mint, cu atit si protestarea ei con-
tra dependintii se moaie.
Cu aceast& completare declare deipendenta dispozitiilor
sufletesti de mediu ,avem adev5ratul inteles al originali-
tätii pe care trebue SA' o ailYä vieata culturei. O culturi
este cu atit mai originalä cu cit fásfringe in ea mai expre-
siv fondul (propriu al poporului care a produs-o. i fondul
propriu al poporului este cu atit mai expresiv resfrint cal
cit dependenta lui de ca.racterele permanente ale energiei
mediului regional este mai credincicl piústrati. Papua-
rele cu o culturii originala gäsesc in culturä o cretere spi-
ritualä a rldkinilor lor p5anintesti. De aceea aseanenea
popoare prezintä unitat,ea lor sufleteasa, ca turnatà din-
tr'o bucati. Culturile de inprumut Sint in schimb apana-
1) Aceastà unificare o da filosofia personalismului nergetic. (Comp.
Personalismul energetic, pag. 105 5i urm.).
www.dacoromanica.ro
24 C. ILIDULESCU-MOTR
giul popoaxelor cu domiciliu anonim. In ele dependenta de

mediu este rupta sau intimplatoare. In anijlocul popoarelor
cu asemenea culturi de imprumut indivizli, in parte luati,
se pot sianti bine, ciliar mai bine de cit indivizii din mijlocul
popoarelor cu cultura' originara, dar ceea ce lipseste acestor
indivizi fara cultura originara este cinstirea posteritatii.
Ei pier din memoria lumii, ca o pulbere imprastiata la
toate vinturile, nrá a läsa in urma lor opere durabile. Cad
opereie cmenesti durabile sint numai cele care continua
vieata isvolitä din adincal mediului regional.
Ce legatura este intre aceste consideratiuni i problema

vocatiei? O legatura foarte strinsa. Fa.ptul vocatiei I.i are
ratiunea de a fi in existenta culturii. Deasupra oportuni-
tatii die moment pe cure indivizii unei societati o urmi-
resc, aveni interesele permanente ale societatii, care tre-
bue sa-si gaseasca si ele realizatorii lor, tot intre indi-
acestei societati. Totusi nu intr'o grupa separata
de indivizi. Aceiasi indivizi pot avea ambele functii:
functie de profesie persoriará si o functie de conservare
colectiva. Inzestrati cu aceasta de a doua functie, indivizii
devin realizatorii intereselor permanente, irrterese care se
cristalizeaza in cultura. Ce pune in miscare, in individ,
functia profesionala, este usor de inteles. Utilitatea per-
sonará este nelipsita din ori si ce constiintä,
Ce pune irisa in miscare functia de conservare colectiva,
aceasta este mai greu de inteles. In constiinta
aceasta functie este adeseori intunecata complet. I cu
toate acestea ea trebue sa se realizeze. Daca in constiinta
utilitatii individului nu-si gäseste sprijin, ea trebue sa-si
gaseasca sprijin pe o alta cale. i aceasta cale este aceea a
vocatiei, adica a mecanismului determinat de cauze mai a-
dinci de cuan sint faptele de constiinta individuará. Voca-
tia este determinará de motivele incomtientului colectiv,
pe cind profesiunea este determinará de motivele constiin-
tei individuale. Aceasta din urma are o act-u.alitate sclipi-
www.dacoromanica.ro
VOCATIA FACTOR HOTARITOR CULTURA POPOARELOR 25
toare, dar restrinsa, pe cind inconstientul este mai intu-

necat, dar enorm de adinc gi vast. Omul de vocatie urmea-
za un,ui impuLs intenis, dar lipsit de o justificare limpede,
pe aid ,profesionistul oportunist are pentru ori si ce gen
de activitate o justificare bogata. Impulsul caruia urmea-
za omul de vocatie este adeseori pentru congtiinta oportu-
nLstului de nells Iteles. El s'ar traduce oarecum prin senti-
mentul de responsabilitate fata de viitorime, un sentiment
pe care cei mai multi dintre irudivizii societatii nu-1 prac-
tica in viata lor, aga cä n'au nici posibilitatea sa-1 in-
teleaga.
Din deosebirea ac3asta de functiune se explica toate ca-
racterele omului de vocatie. Desinteresarea lui este unita
cu tenacitatea; originalitatea, cu stilul cerut de mediu;
constiintiozitatea, cu sentimentul raspunderii fat& dc vii-
torime. Ornul de vocatie ga.segte in munca, nu atit interesul
sau material, cit o intregire sufleteasca impusa lui de na-
tura. Prin aceasta intregire impusa, natura îi urmareste
rolul sau de isvor al culturii omenegti. Omul de vocatie
este instrumentul care ridica energia unui popor de la
nivalul radacinilor cosmice la nivelul culturii spirituale.
Natura intrebuinteaza pe oamenii de vocatie pentru a sm.-
gura cristalizarea unei culturi, intoemai cum intrebuin-
teaza germenii pentru a asigura continuitatea formelor
vietii animale. Fericite popoarele care au destule vocatii
In mijlocul lor. Ele au asigurata o cultura originala.
www.dacoromanica.ro
CAPITOLL1L I
VOCATIUNEA I MUNCA PROFESIONAL/Ti
1. Profesionistul muncete dupà interes i in mod fortat. Omul de vo-
carie desinteresat i instinctiv. 2. Originalitatea in vocatie. 3. Sen-
timentul de r5spundere fata de viitorime. 4. Rolul instinctului in anumite
cazuri de vocatk.. 5. Problema cultivara vocatiei. 6. Se1ectEoil3rea
oamenilor de vocatie. 7. Nimbul unei profesiuni. 8. 5coala de pre-
gStire a oamenilor de vocatiune.
1. In limbajul zilnic, intrebuintarea cuvintului vocafie

se face dupà cum am vazut, in mod destul de corect. Aceea
ce nu se face coree t priveste exclusiv indentificarea faptu-
lui de vocatie cu simpla kotitudine profesionala. A fi bun
profesor este una, si a fi profesor de vocatie este alta.
Profesioni-stului i se cer multe calitati, precum i foarte
multe indatoriri. El trebue sä cunoasca in ce consista teh-
nica profesiunei sale si sa alba aptitudinile potrivite pen-
tru realizarea acestei tehnici. El trebue sa alba i un pres-
tigiu personal, farä de care nu se poate mentine in stirna
clientilor. In cele mai dese cazuri, atit cunostintele profe-
sionale, cit i cultivarea prestigiului costa pe profesionist
foarte multa osteneala. i nu numai osteneala pentru a re-
peta cele invitate de la inaintasi, dar si originalitatea pro-
prie. Un profesionist rutinar este foarte repede scos din
circulatie. Prin urms.re, a fi bun profesionist este un
lucru destul de anevoios. Si cu toate acestea sint foarte
multi buni profesionisti i foarte putini oameni de vocatie.
In ce sta deosebirea? Sint cunostintele si aptitudinile o-
mului de vocatie eistigate eu mai multa truda de cit acelea
ale profesionistului? De loc. S'ar parea chiar ea dimpo-
triva. Un ziarist de talent, caruia i s'a recunoscut de multi
www.dacoromanica.ro
contimporani calitatea de a fi ziarist prin vocatiune, Pierre

Mille, vorbind de munca sa proprie zice, jumktate In glu-
mk, jumätate in serios: munca prin vocatie este aceea care
se face mai usor, qui vous embéte le moins" 1). i are
dreptate. Vocatia nu impune o munck mai grea, de cit o
impune profe,siunea.
Poate niel mai usoarl Deosebirea intre munca profesio-
nistului i munca omului de vocatie stk 5:nsä in aceea,
munca celui dintii trebue continuu 'sustinutii prin inter-
ventia unor interese externe ei, pe and munca omului de
vocatie se sustine prin hnpulsul insu3i dat de naturk. Pro-
fEsionistul munceste cakulindu-si cistigurile materiale ce
vor iesi din fluncä., si in consecintä, simte greutatea obsta-
colelor_ce i se pun in cale, pe cind omul de vocatie mun-
ceste ea un halucinat care nu vede obstacolele, ce-i stau in
drum. Unul cumpä.'neste interesele si daci interesele sint
contrarii renuntk sau schimbk de profesie, pe cind col-
lalt urmeazk inainte, contra tuturor intereselor contra-
rii, fiindick sá simte chemat. Din acea,stk cauzk munca o-
mului de vocatie, oricit de grea ar fi, in realitate apare
acestuia ca usoark, ca mai putin plictisitoare. Oamenii de
vocatie, cum s'a zis adeseori, par cä se joack muncind. Ei
n'au constiinta dificultätilor. Munca lor isvoräste ca din-
tr'un instinct.
Limbajul nostru zilnic pune In intelesul cuvintului de
vocatie toate aceste deosebiri de nuante. Fiecare stie cra.
profesionistul este mai mult sau mai putin interesat, pe
cind omul de vocatie este totdeauna desinteresat. Apoi fie-
care stie cä dack intre aptitudinile naturale ale profesio-
nistului si indatoririle profesiunii ekistk nepotriviri, pro-
fesionistul numai prin practick le poate inlätura, pe chid
la omul de vocatie aceste nepotriviri, i cind emisti, se
inlkturk de la sine. Omul de vocatie, cind tiparul profe-
siunei nu se potriveste cu aptituciinile sale, toarna un nou
1) Pierre Mille, Mes trones et mes dominations (Editions des Portiques.
Paris, 1930).
www.dacoromanica.ro
C. RADULESCU-MOTRU
tipar de profesiune, duipi aptitudinile sale. Profesionistul

trebue si se forteze ca si intre eu deprinderile sale in teh-
nica primiti de la altii, pe and omul de vocatie, end teh-
nica Ii este potrivnici, are instinctul sa inventeze una noui
pe croiala sufletului siu.
In sfinsit, limbajul nostru 7i1nj, in care de fapt se
rezumi experienta atitor ,generatii de oameni cari ne-au
precedat, pune in intelesul cuvintului de ,vocatie si o nuan-
ti de originalitate, pe care nu o pune in cuvintul de profe-
sionist. Prafesionistui trebue si fie si el original. Un pro-
fesionist rutinar ar fi, cum am anal spus, curind scos din
circulatie. Dar originalitatea profesionistului nu este aceea
a amului de vocatie. Originalitatea celui dintil este mai
mult o abilitate, pe chid a celui din urmi este o inovatie,
Unul este ca talente; cellalt eu geniu.
Dine inteles, nuanta originalititii este mai greu de prins.
Acela.,.: am, care ptie sg. aleagi in mod corect pe omul de
vocatie de simplul prafesionist, aid este vorba de desinte-
resarea muncii unuia si a altuia, eind este vorba de origi-
nalitate gresete mai totdeauna. Originalitatea se confun-
dà prea adeseori cu noutatea, cu extraordinarul E3i cu ex-
centricul. In literaturi mai ales, foarte multi simpli profe-
sionisti sunt trecuti in rindul celor ca originalitate, I prin
urmare celar cu vocatie.
Nu mai insistian insi asupra acestor diferente for-
male, pe care experienta de toate ziLele le-a eonsfintit de
mult in intelesul cuvintelor, si trecera dea.dreptul la expli-
carea genetici a celor doui tipuri de munci: prof3sie si
vocatie. Care este mecanismul sufletesc intim al acestor
doui tipuri ?
Din observarea atenti a faptelor pe care ni le prezinti
biografiile atltor oaaneni de vocatie, el pare a fi urmitorul.
Mecanismul sufletesc intim al vocatiei se sustine pe o ten-
siune de naturi sipeciali care se caloreazi ca un sentiment
de responsabilitate fati de viitorime. Omul de vocatie
anunceste oarecum sub perspectiva judecitii viitorului. Pe
end profesionistul obisnuit immeeste in perspectiva inte-
www.dacoromanica.ro
resului siiu propriu; este multumit sau nenorocit dupä cum

interesele sale stint sau nu satisficute; omul de vocatae
munceste fara a tine seama de interesele sale proprii,
faindea el se identifica intru totul Cu scopul insusi al raun-
cii sale.
Acest mecamism sufletesc deosebit la cele doua tipuri
1-am constatat si mai sus cind am facut diferentierea omu-
lui de vocatie. Dar cu constatarea acestui mecanism ex-
plicarea de abia incepe. Desinteresarea, ea singura, nu
coaastitue un caracter esential al vocatiunii. In mod desin-
teresat muncesc si multi natingi. Cine n'a intilnit in viata
sa oameni desinteresati, din cauza unei scrinteli de minte?
Marea multirae a ratatilor", adicä a neisprivitilor si a se-
caturilor vanitoase, face adeseori o munch desinteresatä.
Nimem nu cauta insä in aceasta multime pe oamenii de vo-
catie. Desinteresarea la omul de vocatie este numai apa-
renta. Desinteresarea lui, pentru cistigurile personale, vine
dintr'un alt interes raai mare si anume umal care trece din-
colo de cistigurile asa cum le intelege profesionistul obis-
Omul de vocatie tinteste spre interese personale mai
inalte, flinclica si constlinta personalitatii lui este ou rault
naai inaltä de cit la profesionistul obisnuit; el are o alta sim-
tire de ce este personal al lui si de ce nu-i este personal.
Omul de vocatie la iaiteresele sociale, drept interesele lui
proprii. De aci o totala schimbare de perspectivä in cal-
culul cistigurilox.
Profesionistul obisnuit stie sa calculeze perfect pe ma-
sura personalitatii sale. Acest calcul este mai totdeauna
fara rise. Omul de vocatie calculeazd pe masura personali-
tatii sale si farce mai totdeauna un calcul riscat. Iatä de
ce mostenitorilor omului de vocatie, in afara de apoteoza
numelui, nu le rarnine o avere prea mare de impartit; pe
dind de la un bun prcfesionist ramine totdeauna avere
pentru mostenitori.
4. $i acum ne apropiem Cu explicarea de geneza însài a
mecanismului sufletesc caracteristic vocatiunii. De uncle
vine diferenta de perspectiva in organizarea personalitatii
www.dacoromanica.ro
omului de vocatie? Suntem cu el, in.aintea waui caz nor-

mad, sau inaintea unui caz anormal ?
In deslegarea acestor probleme ne ajuta foarte mult
tocmai comparatia omului de vocatie cu profe,sionistul.
,Diferitele infátisari ale muncii profesionale, dupa timp
si loe, pot fi considerate ca fiind tot atitea experiente in-
cercate de vieata omenirei in producerea vocatiwaei.
Daca oamenii ar munci prin instinct, atunci toti oamenii
ar munci prin vocatiune. Fiecare ar fi la locul ande este
ohemat de instinctul sau. Proltetma 'vocatiei nu s'ar mai
pu.ne. Omul nu este insä muncitor prin instinct, ci prin eclu-
catie, dacä nu chiar prin silnicie. Instinctul &jut& muncii
omenesti prin cite-va tendinte generale, numite inspiratii
si care Lint operante, numai data sint sustinute prin tra-
ditia mediului. Altfel ele se pierd.
lata citeva ca.zuri:
Din tatä in fiu, aoelas fel de munch' se desavirseste in
sinul unei familii. In acest caz, find care vine in urma,
este presupus ca are in sufletul sau tendinta sa urmeze fe-
lul de munca al parintilor. Dad, el va urma acestei tendinte
se va vorbi de vocatia lui. Locuitorii unei regiuni, prin
natura pamintului si a relatiilor comerciale, sunt deprinsi
In curs de citeva secole cu acelas fel de munca. Dad, ei
continua acest fel de munch' se va vorbi de vocatia lar de:
pastori, pescan, comercianti, gradinari, vinatori, etc. Un
popor, ajunli intr'o stare de mare incordare sufleteasca,
In urma unei catastrofe politice sau economice; in urrna
unui räzboi, sau a unei molime, a,steapta pentru salvarea
sa un f apt extraorclinar, pe care imagin,atia lui Il i anti-
cipea.zi printr'un mit, in ca,re mit stä o vointa de transfor-
mare a realiatii: omul care va reusi identifice per-
sonalitatea cu acest mit inspirator va fi omul sau de vo-
catie si se va numi: Jeana D'Arc, Napoleon, Bismarck,
Mussolini, etc.
In toate aceste cazuri geneza vocatdel sta in instinct.
Cum instinctul nu se poate dovedi de eit prin manifestarile
www.dacoromanica.ro
sale externe, vocatiunea, in aceste ca.zuri, nu se poate do-

vedi decit prin reu§ita persoanei.
Dintr'o familie, care a avut, printre ascendentii ski, mai
multi arti§ti talentati, este cu vocatie numai acela care
manifesti §i el un talent. Tot a§a, intre locuitorii uned re-
giuni cunoscuti ea plstritoarea unor deiprinderi constante
de munci, Sint socotiti cu vocatie numai aceia cari pro-
feseazi munca cea vechie. La oamenii politici de vocatie
incaltea, indoiala ,ar ii ridiculá. Dack Jeana d'Arc, Napo-
leon, Bismarck, Mussolini, etc. n'ar fi reu§it in fapta lor,
nimknui nu i-ar fi trec,ut prin minte si vorbeasck de vo-
catia lor.
5. In afark de aceste cazuri, in care vocatia se poate
explica prin instinct, Sint oare §i alte eazuri, in care voca-
tia este orientati in mod constient prin tnijloacele obi§-
nuite ale educatiei? .Adick, pot fi oamenii educati pentru
vocatie, intacmai cum sunt educati pentru o profesie ?
Aceasti ,intrebare, multi niel n'au curajul sk §i-o punk,
fiindeä li se pare ci ea depksalte arta educatiei. Vocatia,
ca §i apostolatul, ca eroismul, sunt, in credinta celor
mai multi, ni§te daruri ale naturii, pe care le admiri, chid
se produc prin intimplare, dar de pregktit n'ai puterea
le pregkte§ti. Ce nobili artà ar fi. in adeviir, arta educa-
tiei, dad, prin ea s'ar putea inmultd oamenii de vocatie,
cum se inmultesc sim.plii profesioni§ti....
Cu toate aic,estea, Si fie oare asa de desproportionati
fati de puterile educatiei, pregktirea vocatiei ?
Credem ei nu. De fapt, pe educatorii de elitk aceastk
pregaire nu i-a speriat niciodatà ci dimpotrivi ei au
presupus-o ca un ideal. In cite-va cazuri chiar ei au soco-
tit-o ca o datorie curentk in practica lor. Bunkoark, chid
se face pregktirea viitorului preot, ori a viitorului ofiter,
educatorii, vorbim de cei buni, tre-c peste cadrul pregairei
strict profesionale. Nu sunk chiar urit, la urechia
om cult, definitia datk pregitirei preotului, ck el
invati profesiunea altarului ?
www.dacoromanica.ro
Preotul va fi slujitorul altarului, va fi apostolul credin-

tei, nu un simplu profesionist. Tot asa, cu militarul. Sint
militari de profesie si militari de vocatie. Nimeni nu con-
testa ca educatia a ,ajutat in multe eazuri sa se cultive mi-
litar de vocatie.
Prin urmare cultivarea vocatiei este subinteleasa in une-
le cazuri. De ce atunci, nu s'ar pune in discutie problema
ei in general ?
Din discutia acestei probleme ar rezulta intAegerea
tor lucruri interesante. Am intelege mai Midi clasificarea
profesiunilor dupa gradul de vocatie, pe care trebue sa-1
aiba aceia cari le exercita. Apoi vom intelege mai bine
natura insasi a vocatiei, din compararea ei, in cazuri con-
crete, cu munca profesionala. In sfirsit, di.scutarea acestei
probleme va ajuta sä intelegem i valoarea insasi a vo-
catiei.
6. Dacb." phi& astäzi problema cultivärii vocatiei, prin
mijloace educative nu s'a pus decit in mod incidental,
cauza trebue cantata de sigur, in primul rind, in insäsi or-
ganizarea pe care a avut-o scoala traditionalä. Aceasta
scoala era organizata in vederea transmiterei cunostintelor
de la o generatie la alta. Centrul de greutate al acestei or-
ganizari era cautat in natura cunostnatelor. coala din zi-
lele noastre este organizata in vederea unui alt scop. Ea
tinde la desvoltarea aptitudinilor de creatie a tinerilor ce
apartin generatiilor noi. Centrul de greutate a scoalei din
zilele noastre cade asupra individualitätii copilului. De
aceea, pentru educatorii care impartasese tendintele scoalei
noi, problema cultivarii vocatiei este discutabila in prin-
cipiu. Solutionarea ei este chiar pentru unii un desiderat.
Totus in mod practic ea n'a fost pusa pina acum in
programele activitatii scolare, din pricina uimatoarelor
dota consideratii. Aptitudinea voeationali este o aptitu-
dine greu de diferenttat de aptitudinea profesionala.
ceastä consideratie priveste factorul subiectiv al vocatiei.
A doua consideratie priveste factorul obiectiv: rolul so-
www.dacoromanica.ro
VOCAT1A FACTOR HOTÀ111TOR IN CULTURA POPOARELOR 33
cial al vocatiei. Acesta nu apare in vieata practici cu

claritate, cum apare acela al profesiunei. Pe cind profe-
siunea apare ca un rol positiv si bine fixat, rolul vocatiei
apare vag i intermitent. Oamend de vocatie shat cu
solii idealului: vin la intimplare, si nu pe caile bOtOiorile
ale traditiei profesionale; cum ar putea sä intre pregätirea
lor in programele activitatii colare?
Negresit, nu cu usurinta cu care inträ pre:gatirea unui
profesionist obisnuit. in prograrnul scoalei totusi va fi in
curind un loe i pentru pregatirea vocatiei.
Greut-atile pe care le intimpin5frn astäzi, la diagnostica-
rea aptitudinilor de mum& din sufletul copilului, sint tre-
cätoare. Pe fiecare an, cercecärile de psihologie aduc per-
fectionOri la criteriul dupä care se face aceasti diagnosti-
care. Nu este departe ziva, cind va sta in puterea psiho-
tehnicianului sä dèa diferentierea aptitudinilor pe care se
fundeazO originalitatea creatoare a viitorului om de vo-
catie. S'a ajuns destul de departe cu diferentiarea aptitu-
dinilor pe care se fundeazä tipul de criminal, de a/LI-so-
cial si de dement, de ce n'ar veni si timpul chid sä se
diferentieze, de omuil obisnuit, tipurile de elitä ale oame-
nilor chemati la o mum& de creatie ?
Lucercarile numeroase, care se fac in coli1e contimpo-
rane pentru selectionarea copiilor suprahohmali, stilt nu-
mai un inceput in aceastl directie. DeocamdatO se selec-
tioneaza talentere profesionale, va veni ins6 rindul i selec-
tionärii oamenilor de vocatie.
7. Rindul acestei selectiondri va veni, dupä ce se va
fixa in constiinta popoarelor factorul obiectiv despre care
vorbeam, adieá rolul social pe care Il are vocatia de elide-
plinit. Acest rol social stä in strinsa legaturä cu structura
fieckrei profesiuni. Omul de vocatie îi desfäsurO activi-
tatea in cadrul unei profesiuni; depäsind i reinnoind acest
cadru. Cind in constiinta popoarelor se va lämuri acest
rol pe care 11 are vocatia, atunci si cererea dupà selectio-
narea oamenilor de vocatie prin mijloace educative va
www.dacoromanica.ro 3
deveni cu mult mai imperioasa de cum o constatam in

zilele noastre.
Trebue sk marturisim ca aceasta lamurire a rolului vo-
catiei se face cu greu. Dar ea va veni cu toate acestea,
odatä, cu o intelegere mai stiintifica a istoriei culturei o-
menesti.
Pentru moment sa ne multumim cu constatarea acestui
rol, färä, sa insistam in deosebi asupra explicärii lui. Vom
incerca i explicarea mai tirziu.
Intocmai cum in desfäsurarea formelor vietii animale,
In decursul epocilor geologice, se constata inainte de apa-
ritia unei forme noui de specie animalä, o convergenta a
variatiunilor speciilor vechi spre forma cea noua, tot asa
inainte de aparitiunea unei deprinderi noui de munca, unei
profesiuni noui, se constata in istoria culturei o conver-
gent& de aspiratiuni intre sufletele de elita. Inainte de a
apare forma animalelor mamifere, vedem forma reptile-
lor indrumata spre forma mamifer; Ina:rite de a apare
forma paserilor, aceleasi reptile se indrumeazä spre forma
paserilor; pare ca ar fi in sinul naturei ceva care impinge
la cristalizarea nouei forme, prin incerari de transfor-
mare convergenta a celor vechi. Acelas lucru constatam
si in istoria culturei. Orisice deprindere nou& de 1111.111Ch,
adica orisice profesiune nouk, este precedata de un fel
de val de aspiratiuni in sufletul celor bine dotati. Profe-
siunea cea noua se prezintä in ochii acestora cu un nimb
deosebit. Acest nimb este un fel de chemare la sacrificiu
si la eroism. Noua profesiune isi face astfel aparitia in
vieata socialk sustinuta hind pe oamenii de vocatie.
numai isi face aparitia, dar si respectul in ochii publicului
si-1 datoreaza profesia tot oamenilor de vocatie. Cîtä vre-
me se gäsesc oameni de vocatie in practica unei profesiuni,
atita vreme profesiunea este aträgatoare, si profesioni-
stul isi face din ea o mindrie. Gradul de vocatie, cu cit
este mai ridicat inteo profesie, cu atit si aceasta ocupà
un loe mai sus in ierarhia muncii omenesti; unde rolul
www.dacoromanica.ro
vocatiei a devenit de prisos, acolo profesia a cazut in

rutinä. Profasia care nu numara printre practicienii ei oa-
menii de vocatie, este o profesie fära atractie i cu care
nimeni nu se mindreste. Este o profesie fära nimb de
glorie.
in zilele noastre, multi coed ca au descoperit, in sfirsit,
secretul pentru ce unele profesii au nimbul de atractie si
altele nu. Acest secret ar consista, dupä acestia, in sansa
de cistig material pe care o oferä fiecare profesiune. Mare
eroare. Cistigul material nu a devenit un motiv de atractie
de cit de foarte scurt timp, i chiar acum nu pentru Ma-
joritatea oamenilor. Cele mai vechi prefesiuni nu duceau la
cistiguri materiale. Perspectiva cistigului Material este un
nimb foarte recent si hied neasigurat contra fluctuatiu-
nilor viitoare. In timpurile vechi el aproape ca n'a existat.
In tot cursul antichitatii alegerea profesiunii era hota-
rita aproape exclusiv de ierarhia clasei sociale, din ca.: e
omul fIcea parte. Orisicit de banoasa ar fi fost profe-
siunea de bancher, un nobil din Atena sau Roma n'ar fi
imbratisat-o niciodata. CIstigul material a- inceput sa
vinä un motiv de atractie, numai dupä ce bogatia materialà
a reusit sa se transforme, in ochii multimei, intr'un sim-
bol al energiei intelectiale si morale. Daca, proLsiunile
care aduc cistiguri materiale n'ar fi legate de aceste sfor-
tari intelectuale si morale, atunci nici un om de elitä n'ar
mai fi atras catre profesiunile banoase. Este caracteri-
stick in aceasta privinta, starea sufleteascä a miliardari-
lor americani. Nici unul nu-si face un merit din posedarea,
banilor, ci din iscusinta cu care a cistigat banii. Cistig !
material este reflexul stralucirei, in care este vazutä de

catre contimporani stapinirea asupra naturei, prin teh-
nica industriei capitaliste. Din momentul ce aeeasta sta-
pinire s'ar putea obtine i färä tehnica industriei capi-
taliste; and bunaoata creditul ar fi la dispozitira ori
carui muncitor, asa cum viseaza unii socialist, atunci si
eistigul material ar pierde toata atractia.
www.dacoromanica.ro
C. RADULESCU-MOTRU
Ierarhia Vrofesiunilor se Lace, nici dupa cistigal mate-

rial, nici dupa alte cistig-uri presupuse, cum ar fi arabitia
sau vanitatea, ci dupa gradul de vocatie pe care profesiu-
nea il jmplicä. Vocatia este nimbul fiecärei p o.esiuni. Cmd
In secolul al 184ea munca de meserias a fast pusa in legá-
tura cu comandamentele divine, si s'a vorbit in biserica de
sfintenia muncii manuale, multi principi i regi au invatat
cite o meserie simpla de timplarie. De cind munca intelec-
tuala a savantilor s'a ridicat la rangul de vocatie, multi
regi i bogatasi afecteaza profesiunea de. carturari. Un
bogatas contimporan, daca vine ocazia sa vorbeasca la o
adunare de actionari, unde se impart dividende gra,se, nu-
incepe discursul prin declaratia cä este minim de com-
pania in care se afla; insa acelasi bogitas, daca este mem-
bru la o Academie de culturä inaltä, aproape sigur cä.
va incefpe discursul ell o asemenea declaratle. Vocatia ino-
bileaza profesiunea.
Ceva mai mult. Structura tehnicei profesionale, cita
vreme nu este ajunsa la rutinä, cere rolul vocatiei.
Perspectivele pe care unii teoreticieni le pun inainte, ca
va ajunge un timp, cind masina va face totul in cadrul
muncii, iar omul se va multumi sä invirteasca o simpn
roata, sunt perspective care nu asigura progre.sul omeni-
rei. Niciodata nu se va inventa masini care sá inlocuiasca
initiativa omulu.i. Niciodata nu se vor inventa masini cal e
sa se perfectioneze ele insäsi.
In aceasta privintA, se fac greseli i in intelegerea sco-
pului pe care Il are psihotehnica de astazi.
Daca ar fi sá lukin desideratul unor psdhotehnicieni con-
timporani intr'un chip prea riguros, si anume sa punem
pe fiecare om exact la. locul unde Il reclamä aptitudinile
sale bine constatate, in multe eazuri ne-am gasi intr'o mare
incurcdtura. Intre om si tehnica profesiunei se stabileste
foarte greu o ajustare riguroasa.
Partea cea nobila din sufletul omenesc este "greu de
ajustat. Avintul generos, cinstea, sacrificiul, tenacitatea in
www.dacoromanica.ro
urrugrirea idealului, bunktatea, spiritul de camaraderie, o-

biectivitatea lucidg a mintii, phtrunderea intuitivä, i mul-
te altele sunt nece.sare ori i cgrei profesiuni i totusi
nu sunt ajustate pe o anumitä profesiune. and ele lipsesc,
degeaba are profesionistul o multime de alte calitgti spe-
ciale. Este ceva dined° de specialitate, care face pe pro-
esionist sä fie sau nu de valoare; §i acest ceva consist5,
In spiritul de vocatie pe care profesionistul are sà-1 actua-
lizeze. Tehnica unei profesiuni este ea o vegetatie ame-
nintatä sg se usuce si sä putrezeasck pe Caä vreme se-
minte noi, pline de ,vieatg, nu vin sà incolt.easek in mijlocul
ei. Sernintele noi sunt vocatiunile.
De la profesiunile cele mai simple, in care tehnica este
aproape prefäcutä inteun mecanism rigid, si ping la -pro-
fesiunile intelectuale libere, in care tehnica este in vesnicä
prefacere dupg progresele stiintei, vocatiunile sunt in con-
tinui activitate. Ele sunt anticipatiunile instinctive ale
vietii sociale si economice. Ele sunt convergentele dispo-
zitililor nobile din sufletul omenesc; convergente care
ink la vieat.ä forme noi de culturg.
Acesta este rolul vocatiei.
Utilitatea .acestui rol nimeni nu o pate tägäklui, dei
explicarea lui este inci foarte greu de dat astizi in mod
8. Dacg rolul omului de vocatie este util, ramine

vedem prin ce mijloace educative se pot preggti pentru
acest rol elementele de eliti ale fieckrei generatdi noui.
In mod statistic este dovedit, cä in fiecare grupg de co-
pii, care constituie aceea ce numim o clasä a scolilor noa-
stre, se gäsesc inteo proportiune constantg un numir mic
de copii supradotati, cärora le corespunde un numär
mic de copii putin de tot dotati, si cg media cea mare a
clasei o formeazg apoi copiii normali, nici prea mult nici
pocia patin dotati. Viitoarele vocatiuni sint printre copiii
supra dotati. Cum le putem veni acestora in ajutor pentru
a le inlesni desfäsurarea posibilitatilor de muncg cu care
I-a inzestrat natura ?
www.dacoromanica.ro
38 C. RÀDULESCU-MOTRIJ
Trebuie alegem, negresi Aceasta nu se discuta'.

Scolile vittorului vor ,avea clase, daca nu pentru sup/ ano/ -
mali singar, cel putin vor avea clase pentru copiii cari
sunt deasupra mediocritatii. °data aJei, viitorilor oame-
ni de vocatiune le trebue gasite meodele potfivite
educatiune. Aci va ii o inaile greutate. Copiii sttpradotati
nu vin pe lume cu anumite dispozitii speciale pentru mai
multe posibihtati de muted. Aceea ce face caracterul
distinctiv este usurinta Cu care îi periectioneaza dcprin-
derile de munca. In sufletul lor este in'acuta tenclinta spre
originalitate. Simt in ei ca o placere impalsul catre munea.
Acest impuls trebuie dirijat. Cum ?
Unii educatori s'au gindit la exercitaraa aczstui imptds
In cadrul unei activitati pur formale; sau, cu alte cuvinte,
ei sfatuiesc s'O se organizeze, inaintea scoalei de speciali-
zare, o scoala de cultura formali. Acest gind nu este gre-
sit ; este insa greu de realizat in practia, fiindcd este greu
de stiut ce trebue pus in programul culturei forrnale. Dis-
pozitiile globale cu care vine copilul supradotat e lume
sint mai putin cunoscute de &it dispozitiile speciale care se
cer in fiecare profesiune. Aceste dispozitii globale au ne-
voie de un exercitiu pe care nu-1 prea, nimeresc metodele
pedagogilor. Greselile din trecut sint, in aceasta privint,a,
descurajatoare. In trecut, s'a confundat foarte adese ori
formalul Cu clasicul, i astfel am avut, in programul
rilor creatori in ale /iteraturei, limba latina i limba elina,
In locul compozitiei libere acute In limba materna. Alte
ori, s'a confundat formalul cu abstractul, i sastfel am avut
In programul viitorilor creatori in ale tehnicei industriale
matematica, Cu toate ramificatiile sale, drept pregatire
pentru exercitarea indeminarilor tehnice. Prin aceste con-
fusiuni s'a discreditat foarte ,mult ideea culturei formale.
Totusi ideea este bung, fiindca ea este in acord cu reali-
tatea. Vocatiunea este inlesnita prin exercitarea dispozi-
tiilor globale ale copilului supradotat. Osward de cultura
formala este necesarä. Dar in programul acestei scoli n'au
www.dacoromanica.ro
VOCATIA FACTOR IIOTARITOR IN CULTURA POPOARELOR 3J
ce anta exercitiile Cu teme latine i grecesti, in loc de

exercitiile libere provocate de imaginatia creatoare a co-
pilului. Aceasta, pentru viitorii literati. Pentru viitorii teh-
nicieni, de lasemenea, in, ,programul scoalei lor formale n'au
ce cáuta abstractiunile matematicii, ci numai exercitiile
de rationament funcional, prin care in adevär se pregh-
tesc creatiunile in tehnica industriará.
Sä speräm cá greselile trecutului vor inceta pe viitor.
Semne prevestitoare in bine se aratà din ce in ce mai
numeroase. In lumea pedagogilor incepe, in sfirsit, sä se
faca luminä, in aceea ce priveste rostul culturei formale ).
Inainte de toate înisä conditiunea, pe care scoala trebue
numaidecit s'o indeplineascd, pentru a ajuta la pregdtirea
viitorului om de voca,tie, este urmätoarea: scoala sá inä
In jurul eopilului bine dotat o atmosferä de sinceritate
sufleteascä. Instinctul creator cere incredere in adevár,
cere iubire pentru muncä. Profe,sorii sceptici i oportunisti
n'au ce alta in scoala copiilor bine dotati. Pentru a sta-
bili aceasti atmosferá de sinceritate sufleteascä, este de
recomandat sä se dea cit mai des copiilor ocazie sä lucreze
impreunä. In lucrärile colective ale clasai se aleg mai bine
de cit in orisicare alte lucräri insusirile speciale ale fie-
cärui elev in parte. Nu existä un judeeätor mai sigur pen-
tru descoperirea unet viitoare vocatii, de cit intuitia ca-
maradului. In luciärile colective ale clasei, cind se lasä ca
partea de colaboratie a fiecärui elev sá se aleagá de restul
camarazilor, fiecare elev isi are atunei colaboratia pe care
o meritä. Instinctul vacatii rodete in atmosfera de sin-
ceritate a camarazilor congeniali.
I) Sunt fericit sa pot cita, din literatura pedagogica noin o c-irte a urna
profesor romin, d. C. Muresanu,care anticipeaza mult in acec sta directiune.
D-I C. Mureanu in teza sa de doctorat, trecuta Facu'tatii de li-
tere de la Llniversitatea din Geneva (1930) s' publicata sub titlul:
cation de l'adolescent par la composition arará ins,mnata'-a pe care
o are asupra educatiei adolescentului bine dotat compositia libera in limba
materna. Cartea sa rezuma o experienta laudabila sustinuta in decursul
mai multor ani cu clevii de scoala secundara din diferite orase ale Ro-
mi niel.
www.dacoromanica.ro
CAPITOLUL II.
NOROCUL I VOCATIA.
I. Caracterele credintei in noroc. Deosebirea chntre noroc i simpla coen-

cidenta de imprejurari favorabile. 2. Tendinta spre obiectivitate i ten-
dinta spre subiectivitate in intelegerea norocului. 3. Intelegerea noro-
cului la taranul romin. 4. Elosofia norocului. Ignoranta 4i misticism.
5. Vocatia i norocul. 6. Intelegerea t:mpului in cultura antica si in
filosofia moderna. 7. Vocatia i realitatea timpului. Predestinatia.
1. Credinta in noroc este una din credintele cele mai

vechi si in acelas timp din cele mai inradheinate aJle
omenesti. Ea este si astAzi foarte räspinditk. De foarte,
multe ori o gksim la oamenii, cari au absolvit scoli inalte,
desi logic ar fi ca ea sk se mkrgineasck la mintea oame-
nilor cari n'au trecut prin scoalk. Este drept însä, ck
aceastk prea mare rispindire este adeseori numai apa-
rentk. Sub noroc sä inteleg multe, si fila, prea multe lu-
cruri. Unii inteleg prin noroc simpla coencidenti de im-
prejuriri favorabile. Evident ek, in acest inteles, toti oa-
meni, fie instruiti, fie neinstruiti, cred in noroc. Nu este
om care sk poati prevedea cursul imprejurkrilor, asa, de
exact, in cit sá nu fie surprins de coencidente favorabile,
sau nefavorabile. Dack pe cele dintii le numeste noroc,
pe cele de al doilea nenoroc, aceasta o face din comoditatea
expresii verbale, iar nu fiindck el erede in existenta noro-
cului, ea intr'o finalitate deasebitä care dominä cursul
imprejurkrilor. Constatarea coencidentelor favorabile nu
constituie credinta in noroc.
www.dacoromanica.ro
VOCATIA FACTOR BOTARITOR IN CULTURA POPOARELOR 41
Aceastk, credintd este constituitd prin prezenta altor note

mai caracterisiice, i anume: prin presupunerea cä existd
o putere dinguitoare cleasupra impiejurdrilor, care face
ea wide din acestea sd fie favorabile i altele nefavorabile,
dupà cum este ra.portul ei cu persoana omului. Adicd o
putere peste imprejura'ri, cu o finalitate egocentried. 0-
mul care crede in noroe, nu este un simplu spectator obiec-
tiv fatä de coencidentele favorabile, ci un copirtas la
mersul lumei. Persoana lui este chiar centrul lumei. Nimic
nu se petrece in LLume Uri ea aceea ce se petreoe sk, fie
In raport, de bine sau rdu, cu interesele i dorintele sale.
El crede cd pe unii Ii ajutd, pe altij ii ocoleste, sau ehiar
Ii persecutd norocul. In totdeauna insä, intre rnersul lumii
persoana acelui ce crecle in noroc este un raport Intim,
care formeazd esenta credintei. Natura acestui raport con-
stituie obiectul inisasi al filosofiei norocului.
2. Inainte de a ne ocupa de aceastd filosofie, care
atinge in multe privinte problema vocatiunei, sá ilustrkm
credinta prin cite-va exemple.
Oamenii salbatici, asa cum sd mai gAsesc filed prin cen-
trul Africei si al Australiei, cred ei in noroc? E greu de
rrispurks. Descrierile, despre viata acestor salbatici, pe care
le avem de la atit,i cildtori i misionan, nu fac deoseblre
intre credinta In noroc i eredinta in spirite. Un spirit
poate sd fie bun, sau rdu; el poate sä ajute, sau sk perse-
cute pe un om. In cazul, cind spiritul ajutd pe on?, sd poate
care vorbi de noroc ? De sigur ca nu, cici atunci i rdsplata
meritati, precum i serviciul reciproc ar fi sd intre tot in
floree. Dacä sdlbaticul a inbunat spiritul prin o ofrartdd,
sau l'a constrins prin o vrkjitorib, atunci desigur, silba-
ticul n'are sh, se gindeased la noroc, ci la rAsplatd; sau la
supunerea spiritului. Norocul devine o credintd deslusità,
numai dupd ce omul prinde constiinta de sine; aceea ce nu
este cazul sdlbaticului. Prin urmare este greu a ilustra
credinta in noroc prin exemple luate din vieata
eilor.
www.dacoromanica.ro
42 C. RADULESCU-MOTR
Trebue sa venim la popoarele, care s'au obisnuit sa ti La-

sca ordine sociala civilizata pencru ca, sa gasim
creclinta in noroc. Caci putere diriguitoare peste impre-
jurarile hunei nu poate fi imaginata inainte de ce mincca
omeneascä sa fi trait de fapt sub diriguirea unei ordine
sociale.
Trebue sá venim, asa dar, la popoarele civilizaLe. In
acest caz sint astäzi toate popoarele euioi ene. La toate
popoarele europene gäsim creclinta in noroc. Dar in acea-
stä credinta raportul dintre mersul lumei si persoana nu
este la fel. La unele popoare raportul are o tendintä spre
obiectivitate, prin aceea cä in el norocul se explica ca un
produs al mersului lumii, ca o probabilitate datorita im-
prejurarile externe, pe cind la alte popoare raportul are o
tendinta spre subiectivitate, prin aceea cä norocul se ex-
plied ca un produs al finalitatii personale, dacä nu chiar
al existentei personale. Adica, la unele popoare, norocul
este pus pe seama întilnirei fericite cu anumite impreju-
räri, pe oind la alte popoare norocul este leigat de ce i-a
fosL scris omului sä alba. pe lume, de steaua omului. In ca-
zul dintii, norocul se aseamana cu cistigul la loterie; in
cazul de al doilea, cu primirea unei mosteniri venita fara
veste, dar care °data trebuia sa. vinä.
Noi am zis, ca. unele popoare au o tendinta spre obiec-
tivitate i altele spre subiectivitate. Exprimindu-na ast-
fel, am fäcut o exagerare. De fapt in mijlocul aceluias po-
por sint amestecate ambele tendinte. i apoi trebue ad,äo-
gat, ca aceste tendinte sä, pot prezinta si in grade mijlocii.
Ba chiar se pot gasi impreunä la aceiasi persoana. Pentru
a respecta adevarul, trebue sa. zicem ca obiectivitatea
subiectivitatea din credinta norocului se amestecä in grade
variate peste tot in sufletul popoarelor, i ca. deosebirea
dintre popoare sta numai in precumpanirea pe care o are
una sau alta din aceste tendinte la majoritatea membrilor
unui popor.
3. Cu aceasfä, rezerva, putem sä vorbim si de carac-
teristica norocului la poporul rominese.
www.dacoromanica.ro
VOCATIA FACTOR HOTARITOR iN CULTURA POPO ARELOR 43
Bine inteles, poporul nostru care îi datoreaza structura

sa sufleteasca unei plamacliri de diterite neamuri, are in
gindul norocuiui reprezintate ainiaele tenclinte. .2endinta
spre subiectivitate este datorita, mai ales, influentelor
orientale. Cititorii in stele i iu zodiacuri, ghicluorii in
palma si in tot felul de visuri, sint veniti din Orient. Ti-
gami, in special, au fost propagatorii acestei tendinte su-
biective. Nu este suflet plin de subiectivitate asa cum este
acela al tiganului. Toate anecdotele pe care lumea
treaga le face asupra lui îi au origina in aceasta exage-
rare a subiectivitatii. Cind tiganul se imbracà in navociul
de prins peste si sä crede imbracat suficient contra fri-
toata lumea ride, fiincica crede pe jumatate ea asa
ceva se poate intimpla tiganului. Puneti in anecdota in
locul tiganului, pe oricare altul: pe evreu, pe neamt, pe
ungur, sau pe bulgar, i lumea nu mai ride. Nimem nu
creae, ca poate fi un alt neara a,sa de exagerat in iluziuni
subiective ca tiganul. Tiganul este poate, intre neamurile
pamintului, singurul care minte i fura cu inocenta
pilului, fiincicä pentru el obiectivitatea judecatii nu exista.
In structura sufletului rominesc sint, din nenorocire,
destule elemente tiganesti; totusi nu atit de multe ca
imprime caracterul lor oriental. In firea mentalitatii ro-
minului predomina, in aceea ce priveste intelegerea noro-
cului ,tendinta spre obiectivitate.
Am semnalat, intr'una din serierile noastre anterioare,
anume in Personalismul energetic tendinta manifesta a
sufletului rominesc de a se contopi in unitatea naturei. In
doinele populare rominesti, aproape ca nu poi deosebi ceea
ce este personal de aceea ce este cosmic. Iata in doina ur-
matoare, culesa din folklorul mehedintean, urmaoarea
strofk: ,Frunza verde, firul ierbii, má suii in dealul Cer-
nei, unde cîntä puiul mierlii, la mindra cu ochii negri.
Sau din alta doina: Doamene, zile mai multe, ea sa
ies vara la munte, la, turme de oi cornute, s'aud oile sbie-
rind, baciul din filler cintind, izvoarele turuind, mindrele
www.dacoromanica.ro
pe paai suind, fluturind, etc." I). Vieata omeneascä Cu

vieata painintului formeaza pentru ttomm un sirugur tot
sufletesc.
Aceiosi tendintä o arata si intelegerea lui despre noroc.
Norocul pentru el, tot asa, mai ales nenorocul, este im-
plink ea unei vestiri primita' prin faptele naturei. Daca
omul ar avea priceperea sa citeasca semnele care îi se dau,
norocul i nenorocul n'ar mai surprinde pe nimeni! Dar
cei multi nu au aceasta pricepere. De aceea norocul este
nestatornic, iar nenorocul sa tine lant.. Semnele care ve-
stesc norocul sut, pentru taranul romin, semnele feeundi-
tatii in genere; semnele nenorocului sint semnele con-
trate fecundititii. Cum natura rodete an dupi an, sub
grija lui Durnnezeu, tot asa se fericeste i omul. Nimeni
sa nu se pliagä de noroc. Pe Uinta' fiecare el trece, odata
eel putin in vieata. i cum de n'ar trece, daca' omul traie-
ste pe pamintul cel roditor al Tarii rominesti! Cele mai Ta3-
pindite proverbe rominesti, dad: proverbe sa mai pot
numi j urmitoarele daub: zicitori pe care le auzi la fie-
care pas in toate satele locuite de Romini: Ziva bunA sa
cunoaste de dimineata"; i noroc ca mi-a iesit cu plin"!
sunt expresiuni tipice pentru aceasta intelegere a noro-
cului 2).
Norocul Rominului este vestit de natura.
Cu aceasta inselegere a norocului sa leaga in buna parte
optimismul poporului rominese. Dar, cum ziceam mai sus,
nu tagaduirn, ca in sufletul paporului rominesic 135, afirma
tendinte contrare. Intre proverbele despre noroc, este
si unul tipic de pesimitst: Fa-mä Doamne cu naroc
arunci in foc". Tendinta pesimismului subiectiv tine intr'o
oare care mätsura, cuanpank optimismului obiectiv.
4. Sä venim acum la examinarea naturei raportului,
Personalismul energetic (Editura Casa Scoalelor. Bucuresti 1927),
pag. 251.
C. 125clulescu-Motru, Tiirànismul (Cultura Nationala, Bucuresti),
nag. 20.
www.dacoromanica.ro
VOCATIA FACTOR HOTÄRITOR iN CULTURA POPOARELOR -13
pe care crediata in noroc il presupune inLre lume si per-

soand; sä venint la filosofia norocului.
Aci sintem lard indoiald inaintea un.ei probleme din cele
mai adinci: sintem in miezul proLlcmei pe care o pane
iasdsi origina logicei omencsti. Ce este logica ?
Logica este cunostinta sistematizatd a regulilor dup5.
care trebue sä ne conducern judecata pentru a aila acievd-
rul. lar judecata sta in gdsirea de relatiuni, sau de ra-
porLuri intre datele intuitive ale simturaor, sau intre da-
tale intelesurilor rationale. Faptul relaticadrii, ori al ra-
portdrii, este fundamental pentru logicä. Uncle el nu este,
nu este judecatd, si deci nici lcgicd. Intuirea unui obiect,
fie ea cit (le viu idcutd, nu devine logicd de cit dupd ce
intre pärtile ei sä stabilesc diterite relatiuni sau raporturi.
Aci avem isvorul de unde porneste credinta in noroc.
Judecata omeneascii l'acepe pria a stabili intre lucrurile
lumii multe craporturi false i chiar absurde. Credinta in
noroc porneste din acestea.
Care sint rapórturile false pe caie le gdsim in special,
la baza credintei in noroc? Toate raporturile in care este
pus in joc viitorul persoanei omenesti. Prevederea este, de
dad lumea, cea niai nobilä ambitie a omului rational. Dar,
In acelas timip, ea este si cea mai usor de falisificat, leind
este aplicatd la persoana omului
Vatorul! Cite dorinte si interese nu se leagd de el! Cit
de nestabild este imagina lui !
In genere toate raporturile asupra timpului sint greu de
stabilit. Pentru lumea materiald externd ele se stabilesc
totdeauna indirect, prin mdsurdtori spatiale; iar pentru
lumea vietuitoarelor nici asa indirect, de cit in cazuri foar-
te rari. Timpul in vieata sufleteased, incalte, este o intui-
tie care se pleacd la orisice fel de difcrrnatie. Cu durata
lui se joacd ori si ce om de imaginatie. Nimeni, afard de
putIni oameni de sti'ntd n'au bdauiald cd timpul, in vi.,ata
sufleteascd, este o realitate mai dará decit oelul. Omul
ignorant trdieste inteo vesnicd actualitate. Aceasta in-
www.dacoromanica.ro
46 C. laDULESCU-MOTRU
senmeazi cá pentru el, trecutul ca si viitorul nu sunt pers-

pective stabile, ci ele se pot schimba oricind dupi intere-
sele actualitktii. La ignorant, o dorintä actuali aduce
Cu usurinti schimbarea, trecutului sau a viitorului, ckci
succesiunea momentelor de timp n'are pentru el realitate.
ci ea si poate accelera sau incetini dupä, vole!
Aceasti ignoranti a realititii timpului duce la credinta
In noroc. Un literat englez, Wells, a sexis un roman care
poarti titlul masina Timpului. Eroul romanului, invirtind
la roata acestei masini face si treaci inaintea sa trecutul
si viitorul dup. voie. Aci el vede plantatia luxuriant& a
Arcadii fericite, de odinioark, aci vieata ultimelor veget,ale
pi,pernicite care vor trai peste milioane de ani cind globul
pirnintesc se va rici. Ei bine acest erou invirteste nu nu-
mai la masina tiirpu1ui, ci i la masina norocului.
Ignoranta singuri nu este in deajun3 pentru a explica
formarea credintei in noroc. La ignoranti trebue si se mai
adaoge si o atitudine specialä a sufletului: atitudinea mi-
stick. Ignoranta este o judecatä gresiti. C,?redinta in noroc
este o judecati gresiti învàluità intr'o atmosferd mistick.
Aceastä, atmosferd mistici produsä, de confundarea intui-
tiei Cu sentimentul era ceva cbisnuit la arnal primitiv.
revine si astizi in gindirea amului civilizat, dack nu ca o
insotitoare permanentä, a judecktii, cel putin ,insi ca un
atavism rebel regulilor logice.
Prin aceasti atmosferi de misticism triieste mai depar-
te credinta inteo putere diriguitoare i aducitoare de no-
roc; credinta care este ca un balsam sufletesc pentru cei
slabi la minte, i ca un surogat al filosofii istorici pentru
cei Cu o culturk. superficiali.
5. Vocatia este pusk de multi pe seama norccului.
Dach n'ar fi fost imprejuririle triste in care se gksea
Franta in prima jumitate a secolului al 15-lea; clack' Dom-
remy, locul in care s'a nkscut Jeanne D'Arc, nu ar fi fost
situat la räscruciul drumurilor, pentru ca vestile dela riz-
boiul dintre francezi i englezi si fie repede primite i cu
www.dacoromanica.ro
aprindere discutate in chiar locuinta in care traia aceasta

fecioara, atunci nici starea sufleteasck a acesteia nu s'ar
fi produs, i n'am fi avut vocatia sfintei Jeanne, care a
salvat neatirnarea Frantei! Daca n'ar fi fost Germania
framintata de idealul unei unitati imperialiste la 1870, n'ar
fi fost nici .vocatia lui Bismaxck! Data n'ax fi fost fulge-
rätoarea ofensiva a armatelor germane contra Parisului
In 1914, si in consecint.ä posibilitatea unei desordini in
rindurile armatei franceze in urma acestei ofensive, n'ar
fi Lost atunci temperamentul linitit i planul calculat al
lui Joffre, inaintea bktaliei dela Marna, semnele unei vo-
catii mintuitoare pentru salivarea Parisului! Daca n ar ti
fast... asa mai departe, cu toate exemplele de votatie pe
care le prezinta istoria politick a omenirei. In istoria cul-
turei, in genere, acelas, lucru. Dupa ce o vocatie se pro-
duce, este usor de aratat rolul pe care Il au imprejurarile
In succesul ei.
Dar aceasti legatura a vocatiei cu anumite imprejuraii
nu indreptateste sa punem vocatia pe seama norocului.
Omul de vocatie nu este un simplu om norocos.
Imprejurarile singure nu fac vocatia. Pentru ca sk se
producá vocatda, mai trebue i un suflet potrivit impreju-
rkrilor. In rnijlocul unui popor bine inzestrat este probabd
ca un asemenea suflet se va si produce, este bine cuno-
scutk, in aceastä privintk, increderea pe care o are poporul
francez ca Fn.nta a avut totdeauna, la momentul cind a
trebuit, omul care a trebuit, dar aceea ce e probabil
pentru Franta nu este probabil pentra toata lumea; voca-
tia in genere, nu se produce decit daca exista mai departe
un suflet pregatit sa punk in valoare imprejurdrile. Im-
prejurki fericite intimpina fiecare om in vieata sa; noro-
cul trece pe lingk fiecare am, mkcar °data in vieata sa; cu
toate acestea vocatia nu stk in firea orisicdrui om. In firea
omului de vocatie este un te particular, pe care nu-1 au
ceilalti oameni.
In ce consistä acest ce particular ?
www.dacoromanica.ro
48 C. RIDULESCU-MOTRU
Ragpunsul la aceasta intrebare ne duce la problema tim-

pawl, care nnibratisea,za dupa parerea naastra insasi pro-
blema vocatiei.
ne tie permis a intra, cu ocazia discutarii acestei pro-
bleme a timpului, in unele consideratii filosofice mai spe-
eiale.
6. intolegerea tirripului a dat loc la o multime de jude-
eati gresite. hste intelegerea care intimpind poate cele mai
multe dificulati In mintea omeneasea '). Ea este oarecum
piatra de incercare a soliditatii orisicarui sistem filostaie.
Ea dd caracterwl eel mai stabil dupd care se poate distinge
cultura de incultura, spiritul Mosaic serios de spiritul ro-
mantic neserios.
Dintre toate problemele pe care si le-a pus mintea orne-
'Rasa, nu este problem& care sä se lege mai adinc de in-
treaga metafizicd a personalitatii, ca intelegerea timpului.
Ea a procurat chiar fondul acestei metafizici a personali-
tatii.
Omul incult nu are intelegerea timpului. El are simtirea
prez,entului ,are simtirea amintirei trecute si are simtirea
faptului viitor, dar nu are intuitia structurei acestor shn-
tiri inteo intelegere unitara. Aceasta intelegere o gasim
formindu-se treptat prin eulturd. In poezille homerice tim-
pul consista numai in durare mari sau mici, niciodatä.
momente instantanee. La Hesiod fiecace durata de timp
este colorata deosebit dupa proprietatile ei magice. Sint
zile faste si zile nefaste. Eroii scapd de o zi nefasta, ca de
o primejdie reala", concreta. Chad Homer si Hesiod vor-
besc de aceea ce va aduce ziva de mime, ei ni inteleg prin
aceasta zi de mime o masura de durata pura, ci o infdp-
tuire concreta plina de vraja. La sfirsitul perioadei arha:ce,
Pindar intelege prin timp puterea productiva care aduce
schimbdrile lumii, si de aceea pentru el, ca i pentru o
mare parte din lumea culta antica, timpul este Tatal tu-
1) Comp. E. Cassirer, Philosophic der symbolischen Formen, III (1929)
pag. 18S.
www.dacoromanica.ro
VOCATIA FACTOR HOTIRITOR IN CULTURA POPOARELOR 49
turor lucrurilor. Cu Aristotel, intelegerea ja o form& con-

trarie. Timpul pentru Aristotel nu este producdtorul, ci
distrugitorul; eke' I noi obisnuim sä zicem: s'a stricat si a
imbitrinit ceva Cu timpul; am uitat cu timpul... i nici de
cum: ceva bun a venit Cu timpul, ori noi am invitat cu
timpull).
Acea,st& gresitd intelegere a timpului ne dd explicarea
lipsurilor pe care le constatkm la cei vechi.
Este in deobste recunoscut cä vechea culturk elink este
lipsitä de simtul. istoric. Evenimentele ce se desfasurau in
timp nu trezesc in mintea canului antic atentia &supra or-
dinei lor de succesiune. Aceastä online nu existä pentru el.
Elinul era raultumit cia explicarea mitologied a evenimen-
telor istorice, di mintea sa ajunsese la o indltime,
astAzi, prin sistemele filosofice ale unur Plato si
Aristotel. Toat& logica acestor filosofi nu a fast in stare
sà pund In evident& realitatea istorick pe end' vreme lip-
sea din constiinta contimporanilor o intelegere a timpului.
Secolele de culturi venite in urmä, au arvut menirea
implineasek lipsa cultured antice.
Fdr& ca intelegerea timpului si fi ajuns chiar astäzi pe
deplin raultumitoa-re, din pu,n,et de vedere strict stiintiBic,
ea se gaseste totusi pe calea cea buna. Aceast& cale a. fost
pregatitä, mai ntli4 prin mantle dispute scolastice din evul
mediu, i in srpecial prin disputele dintre reprezentantii
bisericei crestine. Toate marile dispute ale acestora asu-
pra libertktii morale, asupra gratiei divine si a responsa-
bilifitii in fata judecktii lui Dumnezeu, sint in fond legate
de o noui intelegere a valorii timpului. Preg&tirea, prin
fapte morale, pentru judecata lui Dumnezen este in fond
o pregAtire pentru intelegerea reaiitäii istorice 2).
Filesoful insà, care formuleaz& in mod definitiv pro-
H. Fraenkel, Der Zitbegriff in der Friffigriechischen Literatur, For-
schungen u. Fortschritte, 1. Januar 1931, pag. 2.
C. 125dulescu-Motru, Puterea sufleteasa Ed. II-a (Casa Scoale-
!or, 1930), pag. 75 i urm.
4
www.dacoromanica.ro
50 C. RAD ULESC U-MOTRU
blma timpului in cadrul marilor probleme filosofice, este

Inun. Kant. Pentru Kant, timpul este o intuitie a priori,
cEre se intinde deopotriva asupra sen.sibilitäii subiective,
pi ecum i asupra experientii obiective. Faptele lu.mii ex-
terne se petrec intr'o ondine succesiva, care ordine se
pcate identifica cu o ordine numerica, i prin urmare
pcate fi prirnitoaze de o mäsurare cantitativa; dar tot-
deodata, in constiinta subiectivä omeneasca, se regase-
aceias ordine de succesiune, care se poate iden-
tirica tot cu o ordine numerica. Iatil dar terenul co-
man, care inlesneste imbinarea obiectivului cu subiecti-
vul, aplicarea eategcadilor judecatiii obiective asupra vietii
subiective. Intuitia timpului dä lui Kant cheia spre salu-
tiunea, cautata de toti filasofii, la marea problema a me-
tafizicei, ii care problema camista in glsirea ranui räs-
puns la intrebarea: prin ce mijloc ajunge con4iinta ome-
neasea sä intre In stäpinirea adevarurilor universale
necesare? Raapunsul era acum mijlocit prin intuitda
Deopotriva de existent in lumea obiectivi, ca i in
lumea subiectiva, timpul iputindu-se identifica cu ordinea
numerica, iar ordinea numerica putind sá dea judecati
sintetice raatematice, data pe filosof indreptatit sa afirme
valoarea de universalitate si de necesitate a adevirului !
Kant nu se indoia, ea' fiecare stiinta este intru atit stiinta,
intrucit adevarurile sale se pot pune in formule materna-
tice.
Din filosofia lui Kant,tianpul capata o intelegere pre-
cisa, si mult mai obiectiva decit o gasim la filosofii din-
nainte de dinsul. Pe intelegerea kantiana se poate fonda o
cultura destul de variati si de originala. Timpul lui Kant
este un instrument ideal, de care se poate servi faarte
bine mecanica. Si. explicatiunile meeanicei nu punt de dis-
pretuit pentru cultura. Ele sunt la baza cultural europene
contimp ora ne.
Cu toate acestea i solutiunei data de Kant se poate
aduce .accias critica pe care am adus-o filosofilor elini.
In intelegerea timpului, data de Kant, nu intra realitatea
www.dacoromanica.ro
"storied; sau, (lac& inträ, aceast& reaLitate este eu desà-

virsire saracitä. Timpul istoric este o realitate 'care nu se
!as& sa fie pus& In formule matematice.
Identificarea timpului subiectiv Cu tirnpul obiectiv
aceea ce Kant numea schematism, sau misterul eel mare
al constiintai omanesti este de fapt o generalizare ne-
iniemeiatà. Adev&ratul timp trait este o realitate vde si
nu o abstractie matematie& 1).
Toate sistemele filosofice care au urmat lui Kant in-
ceareä sä, da o rnai bun& Intelegere realitätii timpului.
Nu este aci locul sä ne oeuiplm cu fiecare dintre aceste
sistem,e. Este des tul a pomeni filosofia lui Hegel, cu ten-
dintele ei istoriciste si antimecaniciste, pentru a carac-
teriza direcia In care se Indireapt& spirItul tulturei nda-
stre. Cultura curopean& contimporan& tinde spre ; mai
bun& intelegere a realitsitii istorice. Ea vrea o aloa, In-
telegere a realiatii timpului.
Pin& a lajunge la aceasti nou& Intelegere, literatura fi-
losoficii din zilele noastre este plin& de ipoteze metafizice,
care de care mai indrisnete, avihid toate scopul de a scoate
un inteles pentru cultura europeani din contrastul care
exist& !litre timpul istoric, träit de suflet, çi timpul ab-
stract matematie, postultat de siintele naturaie.
Bergson In Franta, Oswald Spengler in Germania, stau
In f-runtea acestei literaturi 2). Pentru Bergson, timpul esta
libertatea gonit& din stiintele naturei; pentru Spengler,
timpul este destinul care chiamA la viatä organismele cul-
turei. Pentru unul i altul intelegerea timpului se confunda
Cu intuitia mistic& a irationalului. Unde ins& aceast& con-
fundare atinge limitele nepermise divagatiunii roman-
tice, este la filosoful rus Nicolae Berdjajev 2). Pentru Ber-
djajev realitatea istoric5., sì prin urm are realitatea sufle-
Comp. C. Wadulescu-Motru, Elemente de Metafizia (Editia Caset
$coalelor) pag. 133 §i urm.
H. Bergson, Evolution creatrice (Mai multe editii. Felix Alcan, Pa-
ris); Oswald Spengler, Der Untergang des Abend!nudes (Editia I-a, 1921)
N. Berdjajev, Der Sinn der Geschichte (Darmstadt, 1929.
www.dacoromanica.ro
tea.sca a timpului, semnifestäîn coiwuisiuni tragice

pocaliptice. Lipsit de o temeinica pregatire istorica, cticloso-
ful rus vorbeste de tputerea de creatie a omului, menitä
contmue puterea de creatie a divimtatii, in feluil cum vor-
beau odinioari extreunii realist ai spiritualismului scola-
stic. Peste tot el nu vede decit entitati metatizice, cari aci se
dusmanesc, aci se impreunii cu consubstantualitati mistice.
Aceea ce este mai ales de regretat in filosoiia lui Berdjajev,
este compromiterea pe care o suferi ideea ortocioxismului
prin amestecul in care el o pune cu tot felul de speculatiuni
paradoxaile
Sa revenim, dup.& aceste consideratiuni, la problema vo-
catiunei.
7. Vocatiunea implica simtirea realitatii timpului.
Omul cu vocatie simte faptele sale inlantuite in realitatea
timpului, si de aceea el se simte raspunzator fat& de sine
insusi. Pe cktd alti oarmeni au numai con.stiinta faptelor
lor, el are constiintiozitatea faptelor sale. Aceasta constiin-
tiozitate nu implica un rationament logic facut asupra tim-
pului, ci numai un sentiment moral. Omul de vocatie se
simte dator si utilizeze fiecare moment de tim,p, fiindca
el erede in realitatea fieckruia dintre aceste momente. El
are oarecum instinctul unicitatii momentelor pe care le
trieste. Omul obisnuit crede, cä aceea ce el n'a facut astazi,
va putea si fie ficut mcline sau poimline; ca sufletul
Mine acelas, liber sa repare orisicind o uitare din trecut,
pe clad omul de vocatie, dinpotriva, se crede legat de fie-
care clipa a existentei sale, iar end fapta lui nu se pro-
duce, el suferi si are remuscari. Aceas0 si face ca omul de
vocatie sä aiba aparenta unui vesnic nemulturalt cu sine
insusi 2).
Influenta lui Berdjaj-ev °supra unora dintre Iiteraii no§rtri a pro-

dus §i la noi aceia§ compromitere a ideii ortodoxismului in publicatia
G'andirea".
Mare§alul Lyaustey, intre 1894-1925 a fost marele organizator ad tin-
periului colon:al francez. In Africa rolul sau a fost covir§itor. Este in deob-
www.dacoromanica.ro
Dintre invitäturile bisericei crestine, aceea care cores-

punde mai bine la particularitatea omului de vocatie este
Lira' indoiali doctrina predestinatiunii apiiratä de biserica
calving. S'a zis adeseori cit biserica lui Calvin a incurajat
realizarea vocatiunilor, multumitit cirora s'a infiptuit in
Europa organizarea societätii capitaliste. De fapt insä nu
biserica lui Calvin a produs vocatiunile, ci existents, unor
suflete constituite pentru a fi de vocatiune a produs mis-
carea religioasä inceputi de Calvin. De altmintreli, inv.&
titurile i a celorlalte biserici crestine cuprind in ele doc-
trine care vin inaintea particularitätii omului de vocatie.
La catolici, ca si la ortodocsi, este zis ei omul prin faptele
sale se pregiiteste pentru judecata de apoi, ceeace
o pregitire pentru ,intelegerea realitätii timpului. Sin-
gurä care face din gratia diving o putere, care
pentru iertarea pacatelor se manifest& orisicind
cum, numai ea este nimicitoare de vocatiuni. Gratia diving
este reinvierea filosofiei norocului. and .aceastä gratie di-
ving se obtine prin mijloace bitnesti, ea este ceva mai räu
decit o filosofie, a norocului; este chiar specularea naivi-
tätii. In orisice caz nu invgtgtura lui Christ este vinovatg
de interpretäxile date de reprezenta.ntid bisericii. In aceste
interpretgri rizbate natura sufleteasci a fiecirui interpre-
tator. Uncle crestinismul gdseste un popor muncitor, acolo
nu este nevoe de consolarea celor päcgtosi prin o prea les-
nicioasg iertare a pgcatelor.
qte tcunascut c el a fost maul de vocatie care a trebuit Frantei pentru
a-§i organiza coloniile. Iat6 cum Il descrie pe Lyautey un amic intim, Wla-
dunir d'Ormessou: De copil, el avea sentirnentul tragic al fugii timpulul.
La 16 ani, a calculat num5rul de ore pe care un om este facut, in medie,
sh le trAiascS. Ce scurt5 este scadenta pentru opera ce ardea el de dorinta
s'a e sAvirseascA! Atunci el luti o resolutie. Fiindczi vieata se compone
Elm atitea ore destinate actiunii i atitea ore destinate somnului, i cum
orele de somn sunt ore perdute, atunci nu rämine &Tit sa se reducA som-
nd la strictul necesar. Dar pentru acearta reducere a somnului trebue pus
corpul in conditii potrivite. Din ziva aceea, tInArul Hubert Lyautey nu se
rnai culca in patul sAu obisnuit, ci se Intinse jos pe scindur6... (Revue de
Paris, 15 Février 1931).
www.dacoromanica.ro
Am zis cä omul de vocatie are oarecum instinctul unici-

tätii momentelor pe care el le triiqte. Fiecare moment de
timp este pentru omul de vocatie un real, care nu se poate
distruge 9i nu se poate inlocui.
Sä insistam mai deaproape asupra acestui adevä.r. El
pare un adevär aqa de simplu §i aa de evident, illicit este
de mirare cá el poate sá constitue particularitatea unei mi-
noritäti. Nu lisa pe miine aceea ce poti face astäzi" este
o zicatoare dintre cele mai banale. Dece repetarea ei zilnicä
n'a reu9it sä transforme pe toti oamenii in oameni de voca-
tiune? Ce impedia realizarea ei in vieata practia?
Trecutul de ignorantä §i de superstitle al sufletului orne-
nesc: aceasta este piedica cea mare, pa cara n'o pot ridica
din druanul lor deck acei putini ale0, oamenii de vcicatie.
Zeci de secole dearindul amul a träit in credinta opusä.
El a crezut cä in succesiunea faptelor suflete§ti domne§te
intimplarea; cä faptul sufletesc tpoate sä fie petrecut in
ori§ice moment de timp, fa/A ca prin aceasta el sä.-§i schim-
be natura. Bine inteles, experienta de toate zilele con-
stringe pe omul cult sä recunoascä cä acesite credinte se
bazeazä pe o iluziune. Totu§i credinta in aceastä iluziune
perz:stä intoc-mai cum i iluziunea opticä a invirtirei soa-
relui in jurul pdmintului, dei§tiinta a Invederat contra-
riul. In logica sa mintalä omul recunoa§te determinismul
faptelor sufletqti ficutele nu se pot face neficute
dar In vieata sa practicä el iprocedá dup.& logica iluziu-
nei. Deterininismul este primit in explicarea suocesiu-
nii faptelor oosmice i biologice, niciodati Insä in expli-
carea succesiunii faptelor suflete*i. Cre§terea unui porn,
sau a unui animal, este natural sä se facä dupa legi strict
si acela care an stärui sá accelereze cre.3terea
unui pom, Cu o zi mficar, ar fi socotit oa. nebun; dar nu tot
asa este socotitä succesiunea faptelor istorice. Aci este nu
numai toleratä, dar chiar doritä iluziunea. Aci faptele pot
fi dupi voie accelerate sau anihilate. Istoricii In§i§i vor-
ben de epoce de rena§tere" 9i de restauratie", iar cu-
www.dacoromanica.ro
VOCATIA FACTOR HOTARITOR IN CULTURA FOPOARELOR 55
vintul de creatie, in intelesul metafizic de creatie din ni-

mic, este pentru multi un talisman filosofic. In lumea su-
fleteasci este permis: sä tu timpul in loe, zä suprimi din
el o bucati, sau dai drumul sa fugä, in galop, cáci aci
nu este ca in lumea spaialá, unde te impedici de materie.
Cit va dura aceasti iluziune ? Mult, desigur. In eterni-
tate insi, nu. Realitatea spatiului si ea a avut nevoie de
multe secole pitai sä se tixeze. Copilul, cum stim, uniblä si
prindi luna din cer Cu mina. lar silbaticii, chia,r cind sint
bitrini, nu stiu deosebi visul de realitate. Va \Tali mo-
mentul cind i realitatea timpului va avea o mai buni in-
telegere.
Aceasti mai buni intelegere, de pe acum, o anticipeazi
omul de vocatie. Aceea ce caracterizea2ä pe acesta mai ales
este intelegerea timpului viitor. Pe cind omul obisnuit
infitiseazi viitorul intr'un chip nebulos, ori prin prisma
darintelor sale unii chiar renunti la orisice infitisare:
dup.& mine vini potopul" omul de vocatie are senti-
mentul de rispundere fati de viitorime. Constiintiozitatea
lui se explick In mare parte prin acest sentiment. El se
simte v5.zut de acei cari îi vor urma. Intocmai ca unele
persoane de familie nabili, care duc grija de a nu aluneca
din traditie, pentru ca fapta lor si nu fie o rusine pentru
descendenti, tot asa si omul de vocatie duce .grija celor ce-1
vor judeca mai tirziu. /n sufletul siu este o noblete a mun-
cii analoagi cu aceea pe care o d5. la unii genealogia fa-
miliei.
www.dacoromanica.ro
CAPITOLUL III.
CREAph I VOCATIE
1. Intelesul cuvintului creatie in filosofia lui Kant. Abuzul in intrebuin-
tarea acestui cuvint. 2. Afirmatia: spiritul creiaza este un semi-adevar
primejdios. 3. Creatia spiritului este o simpla realizare a vocatiel. 4.
Spiritul creator intregeste natura. 5. Vieata culturala determinarea
productiei de opere culturale. 6. Falsa teorie a antagonismului dintre
cultura i civilizatie. 7. Rolul inventiei si al traditiel in producerea ope-
rilor de cultura. 8. Civilizatia preceda culturei. 9. Concluzie.
1. O jumatate de adevär tine in loe progresul

rului acleseori mai rmult decit eroarea, lipsitä de orisice
urma de adefvär. Explicarea acestui paradox (aparent este
usor de dat. Eroarea nu suggeread, drumuri, pe care poate
sä rataceasei progresul adevaruilui, pe cind jumatatea de
adevar este o ispitá de mari ratkiri. Dad, metafizica lui
Aristotel a tinut in loc stiinta atitea secole, cauza a fost
cä aceastä, metafizica nu era nici mitologie eurati, ,nici
stiintä, curata, ci era semi-stiinta, adica o ispitä, de rata-
cire pagubitoare
Un asemenea semi-adevär primejclios pentru progresul
adevarului in filosofie este intelesul care se cla astäzi,
mod obisnuit cuvintului de ereatie. In filosofia secolelor
trecute prin cuvintul creatie se intelegea mai mult produc-
tia imaginara a artistului. Artistul, si in special artistul
genial, era creatorul plasmuirilor, adkogate ca opere de
ara, la productiile reale ale naturii. In scrierile filosofilor
clasici din secolul al 17-lea si al 18-lea cuvintul aproape
lipseste. Pe atunci, creatia era, una si singura, aceea pe
www.dacoromanica.ro
VOCATIA FACTOR HOTARYTOR IN CULTURA POPOARELOR 57
care biserica crestink o admitea intre atributiile atotputer-

niciei divine. Filosofii cari nu crOceau teologie evitau cu-
vintul. Creatia, cu intelels filosofic, s'a introdus In limba-
jul filosofilor, dupä scrierile lui I. Kant, si in special dupi
Critica rafiumei pire. Pentru I. Kant conditiile de validi-
tate ale adevärului stiintific nu stau in lumea externa ma-
ci in categoriile minii omenesti. lar pentru expli-
carea categoriilor mintii omenesti, Kant postuleazk: spon-
taneitatea creatoare a constiintei in genere. Constiinta
omeneasck, dupà legile sale apriorice, îi creazi experienta
obiectivA i prinurmare stanta...
Astfel Ii fäcu cuvintui de creatie intrarea sa in filosofie.
Ca un postulat logic; ca un Als ob"; ca o metodA.
ca un semi-aclecvarr! I. Kant tnu aratä niciieri in ce
consistà spontaneitatea creatoare a cmintii omenel,3ti, sau a
unitätii aperceptive a acestei minti, cum o numeste
in termeni mai precisi; nici pagink din scrierile sale nu
explick cum se manifesti aceastk spontaneitate creatoare
din punct de vedere psihologic sau istoric. Constiinta, prin
categoriile sale, este creatoare i atita tot; cki dacä n'ar
fi creatoare, n'am putea avea primul postulat al vallidit4ii
adevOrului !
Filosofia de astäzi recunoaste, In acest inteles al cuvin-
tului creatie, o insuficientà vàditO. Creatia in intelesul lui
Kant nu are o existentä de sine stkatoare, adick ea nu
adnogO ceva positiv la aceea ce stirn despre validitatea a-
devIrului intr'o unitate logicà. Creatia, in int.elesul lui
Kant, este un postulat formal, si nici de cum un fapt real,
studiat si Kletfinit stiintificeste. Este, precum am zis, un
semi-adefOr 1).
De ad i provin toate rkacirile in care au ckzut urmasii
lui Kant. Acesta a fost consecvent si s'a mentinut la trite-
lesul formal al creatiei; aceia cari au venit In urmi au in-
tins Intelesul cuvfntului peste cimpul experientii intregi,
1) Mai pe larq in scrierea noastra, Elemente de Metafizicii (Editura
Casa $coale1or, Bucuresti).
www.dacoromanica.ro
53 C. RADULESCU-MOTRt.
atit a celei interne cit si a celei externe. Romanticii au

ajuns la idealismul magic, adiek la un fel de confuzie to-
tal& intre vis si realitate. Iar dupi romantici, cu toate
progresele stintelor experimentale i cu toate progresele
psihologiei, s-ant i astizi filosofi cari intrebuinteazk cu-
vintul de creatie In mod abuziv. Intre acei cari au vina ace-
stei abuzive intrebuinfári, se allá i compatriotul nostru
d-1 D. Drkghiceseu, care prin scrierile sale, Le problème cle
/a conscience §i L'Idéal createur, publicate la 1907 si 1914
lin editura librariei Felix Alca.n din Paris, a fáurit tioarul
multor cli:;.ee pe care le repetk astkzi, In rood imitativ, o
multime de publicist de importanti mai mica. Aceias vina
se poate reprosa i maxelui filosof H. Bergson, care in
toate scrierile sale intrebuinteaza cuvIntul de creatie, färá
ca vre-odatk s5.tse opreasea ampra unui fapt real de crea-
tie. Unde insk abuzul ajunge la ultima extremitate, este in
filosofia post-belick; in scrierile unui Oswald Spengler,
urui Hermann. Keyserling si unui Nicolae Berdjajev, unde
intelesul cuvintului aluneci de pe terenul filosofiei pe te-
renul inconsistent al diletantismului poetic. De altfel, pen-
tru mai toti aces-ti scriitori, filosofia este un fel de poezie,
in care 10 poate incerca imaginatia orisice suflet atins de
vraja mistemlui
2. Este inutil sá insistarn mai pe larg asupra teoriilor
pe care le urzesc a.cesti filosafi prin mijlocirea creatiei.
Este destul sä spunem, cá ele se reduc la o singurk afir-
matie repetatk sub cele mai diferite forme si anume: spi-
ritul creiaz5. realitatea. Pentru unii, spiritul creiazá reali-
tatea, fiindck el este liber; pentru altii spiritul creiazg rea-
litatea. fiindcä el are in puterea sa desf5surarea timpului,
6.6 timpul dupi filosofii cit4i, existá ca o creatie a
spirritului, intoemai cum i pinza de piiiajen existä ea o
creatie a pkiajenului; in sfirsit, pentru toti, spiritul creia-
zá fiinda spiritul dá semnificatia vietii,
1) 0. Spengler, Untergang des Abendlarzdes, Vol. I (Miincherr 1921);
H. Keyserling, Sch5pferische Erkcnntnis (Darmstadt 1922; N. Berdjajev,
Der Sinn der Geschichte (Darmstadt. 1925).
www.dacoromanica.ro
semnificatia vietii nu este culturk nu este lume, nu este

realitate! Tot ce este realitate, este o incarnare de spiri-
tualitate. and moare spiritualitatea, moare i realitatea !
Aceastä: afirmatie, pe care o gäsim la filosofii de dupä
rksboi, citati mai sus, nu este citus de putin original& Ea
este veche, poate mai veche decit Masi filosofia. Originalä
apare aceastä afirmatie numai acelora care nu cunosc cre-
dintele mitice dela obirsia culturei popoarelor si in spe-
cial credintele continentului asiatic. Omenirea, de la ince-
put a crezut in puterea de creatie a spiritului. Afirmatia
filosofilor no6,3tri se gb:sete in credintele primitive ale mul-
tar popoare. Dar aceste credinte, ori i cit de rIspindite,
nu prefac afirmatia puterei de creatie a spiritului intr'un
adevär. Adevärul are .drefpt caracteristick sä fie unul
numai unul. O afirmatie devine adeVär, datä, alaturi de
ea, asupra aceluias obiect, nu se rnai poate face o a doua
afirmatie. Spiritul creiazi realitatea, aceasta este o simplä
afirmatie si nu un adevär, cab: vreme aläturi de ea se mai
poate face si o altä afirmatie deosebitä. Si in cazul no-
stru, aceastä posibiditate rämine deschisä.. Sint multi f:lo-
sofi, ba chiar i teologi, cari tä:gIduiesc spiritului omenesc
puterea de crektie, pentru a rezerva acea,stä putere divini-
tätii. Apoi, care spirit omenesc este creator? Spiritul care
consistä. In functiuni logice, cum credea Kant, sau spiritul
care se confundä Cu dinamismul psihologic? Intrebärile
tm se sfirsesc ad. Mai putem intreba: dacä spiritul are
personalitate, sau n'are personalitate? Tot asa: dacä crea-
tiile spiritului se opun materiei, sau nu; aceea ce ne-ar
duce In sfirsit la intrebarea: dad: Sint mai multe categorii
de spirite inzestrate Cu putere de creatie? Spirite bune
spirite rele, bunioarà, cum cred Ina multe popoare pe fata
pämintului.
CItä vreme ateste diferite Intrebäri se pot pune, afir-
matia cä spiritul creiazI, färi sä, fie o eroare, nu este Incà
un adevär. Din nenorocire, este un semi-adevär primej-
dios, care opreste gäsirea adevärului intreg.
www.dacoromanica.ro
3. Pentru a nu lungi prea mult aceste consideratii fi-

losofice, ne graim sa arätäm de indatä in care inteles tre-
buie luat cuvintul Cie creatie, pentru a evita rätäeirile in
care au alunecat multi publici9ti, i mai ales pentru a pre-
gat acestui cuvint o intrebuintare corecti In argumenta-
rea
Creatia, in intelesul de activitate iesitä din neant, sau
din purä libertate, cu o existenti deasupra timpului si spa-
tiului, este o purä iluzie; pentru a,devir egalä cu sunetul
gol al vocei. Cuvintul creatie" aunä, in adevär, frumos;
dar frumusetea sunetului nu cuprinde in sine nimic utili-
zabil pentru stiintä. Creatia are un inteles, utilizabil pen-
tru stiintä, nurmai end este luatà ca o activitate conditio-
nati de celelalte date ale existentei; in terrneni mai pre-
cisi, i in vederile expuse de noi in Persanalismul emerge-
tic: creatia este o activitate deterrninat'ä de finalitatea na-
turii, i anurne este activitatea de realizare, care unmeaza
vocatiei. Despärtitä de vocatie, creatia spiritului este färä
luteles precie. Spiritul nu inträ in activitate decit chemat
de conditiile istcrice ale omenirei. Creatia spiritului este o
smmlä realizare a vocatiei, dup5, cum vom vedea indatä.
Un rationament foarte simplu ne va invedera adevirul
spuselor noastre. Legam acest rationament de un exemplu,
pe care 11 Intritim foarte des In, scrierile filosofilor cari
vorbesc de puterea creatcrare a spiritullui, de exemplul fa-
vorit al lui Keyserling. Iatä, zice Keyserling (nu odatä., cl
la orisice ocazie, in scrierile sale), iatä stä inaintea noa-
strä un manuscript cu Mere insirate pe ninduri... In ce stä:
realitatea acestui manuscript? In litere? Nu. Literile stau
de sine, fiecare In parte, fall legäturä realä Intre ele, pe
cit timp nu intervine spiritul, care le di intelesul. Spiritul
creiazä leeitura realä dintre litere. Spiritul dä realitate
continutului din manuscript. Nu este spiritul creator ?
Räspunclem, linistit, in cazul acesta spiritul nu este de
loc creator, cäci el nu face altceva cleat regäseste o reali-
tate veche pe care comperzitorul manuscriptului o pusese
www.dacoromanica.ro
In continutul acestuia. Dar atunci a fost creator acela care

a campus manu.scriiptul? Nici el, ckci el in manuscript a
pus aceea ce a fost inteles de contimporanii ski, sau cel
mult aceea ce contimporanii säi a,stepta.0 sk inteleagä dela
dinsul. In doua cazuri numai s'ar putea vorbi de puterea
de creatie a spiritului in fata manuscriptului; in douä ca-
zuri insk absurde pentru logica omeneasck. Anume, and
a.cela care a compus manuscriptul a aruncat literile la in-
timplare, neintelese de contimporanii ski, dar totusi cu po-
sibilitate sä fie inteles odatä. i °datä de urmasii säi,si in
al doilea caz chid acela care descifreazá manuseriptul, Cu.
toate ck nu are o cunostintá de uzul literilor, i niel nu bk-
nuieste ce ar putea lesi din legitura literilor, gäseste to-
tusi un inteles in manuscript printr'un fel de iluminatie
cereasck. Sint douk icazuri absurde, sau dack mi absurde,
insuficiente cu deskvirsire pentru a explica puterea de
creatie a spiritului.
Rationamentul nostru se poate extinde asupra tuturor
exemplelor pe care le gäsim la filosofii. oari vorbesc de
creatia spiritului. Spiritul nu creiazk din nimic, ci vine, cu
activitatea sa, sä realizeze o operk asteptati adicá sä räs-
pundä unei vocatii. Spiritul este in functie de realitatea
istorick. Nici un spirit nu se ridick deasupra timpului, dar
sunt spirite cari inteleg mai mult i spirite ca.re inteleg
mai putin chemarea pe care le-o face timpul.
4. Aceasti conclusie nu va surprinde debe pe aceia
cari sunt in curent cu rezultatele stiintei contimporane. Pe
miisurk ce cinevn,, ziceam cu altk ocazie 1), la cuno,stintk
ultimeRe rezuitate ale geologiei, paleontologiei. geochimiei,
sistematicii animalelor i biogeografiei, sporeste in sufle-
tul lui i convingerea cá momentui aparitiei omuiui pe
mint, si acum adkogkm: momentul aparitiei spiritului
arnenesc creator, este strict deterrninat de intregui mers
al naturei materiale. Toate sunt pregätite ca omul sä. ana-
ril. Este pregatit lutul nämintului, in care corpul ornenesc
1) Personalimul energetic (Edit. Casei $coalelor) pag. 112.
www.dacoromanica.ro
este menit si creased; este pregititä atznosfera, pe care

va avea omul si o respire; sunt pregitite perioadele
matului, in care va avea ormul sä se miste; sunt pregit"te
formele organice, pe care embrionul uman va avea si le
repete in cursul vietii sale uterine; sunt pregitite, In sfir-
toate conditiunile necesare activititii omenesti. i dupä
ce omul apare, alt f apt si mai semnificativ! Se constati ci
prin aparitia omului, natura îi serveste propria sa finali-
tate. Era tocmai nevoie de activitatea unui animal inteli-
gent si liber pentru ca evolutia pimintului sa se intre-
gedsci. Ca un cerc de fiex, faptele de dinainte de aparitia
omului, cu acelea de dupi aparitia omului, se unesc si se
3prijinä reciproc. O singuri lege peste toate. Qum', clack
n'ar fi apirut, evolutia naturii ar fi suferit un hiatus, si
este cazul de a zice, ci el ar fi trebuit si fie inventat pen-
tru a completa unitatea.
Cadrul, In care omul se misci i creiazi, este fixat mi
dinainte in legea unititii naturrei. Salturi In aceasti lege
nu existi. Spiritul omenesc creator vine la momentul and
este chemat de conditiunile sale istorice, intocmai cum si
simtul ochiuluri omenese se deschide pentru a primi razele
de lumini, numai dupi ce natura a incercat structura lui
In mii i mii de forme animale, care i-au precedat apari-
tia. Spiritul omenasc este creator sub conditia de a realiza
o opera la care era mai dilnainte prede,stinat. Adicà el este
realizatorul unei chemiri, sau vocatiuni.
5. Sà pirisim Insi, perspectiva cea vasti. a Inlintui-
rei creatiunilor spiritului in unitatea nature', perspectivi
in care se pierde rostul propriu zis al vocatiun.ei, pentru
a veni pe un teren mai a.propiat, In care rCstul vocatiunel
este mai bine inteles de toatä umea. Sà verificim con-
clusia noastri de mai sus prin experienta pe care o di
vieata culturali.
In aceasti vieati intilnim procluetiile spiritului creator
si verifiearea prin aceste productil este cea mai siguri ga-
rantie a devirului. De altmintreli acesta este si terenul
www.dacoromanica.ro
VOCATIA FACTOR HOTARITOR iN CULTURA POPOARELOR 63
care se pun toti fiiosofii, cari ne vrnbesc de puterea de

v'eatie a spiritului.
Daca spiritul creator ar fi independent de conditiile isto-
rice ale timpului sau, i ar produce dupa inspiratia sa ar-
bitrara si nu dupi inspiratia asteptarilor pornite inaintea
lui spre realizare, atunci n'ar fi pe lume ceva mai asorna-
natcr haosului ca vieata culturala. Ar trebui sa gasim
aci numai t.îniri spirituale firá continuitate; sa intilnim:
creator dupi creator, fieeaxe independent si fieca.re cit
mai excentriic. Planind pe deasupra timpului, operile de
cultura ar trebui sa fie intelese numai de spiritele conge-
niale aatorului lor i ar trebui sá moará deodata cu ace3t.ia
Vieata culturala ar fi, cu un euvint, o desfis,urare de pro-
hicii ap0Caliptice.
Realitatea este eu totul alta. Vieata culturala are o pro-
ductie ordonata, i cu atit mai ordonata, Cu cit ea este niai
inaintata. Spiritul eel mai extraocndinar, care s'ar produce
a-stazi, n'ar putea sà inceapa o noui arta, o noua stiinta,
sau o ncua religiune, ci el trebuie sa continue lantul ope-
rilor de cultura ale trecutului. De zeci de seccle vieata cul-
turala s'a diferentiat in ramuri de activitate, cu caractere
bine definite, rpe care nimeni pe lime nu le mai poate su-
prima sau inlocui. In arta, creatiunea trebuie sá utilizeze
anumite mijloace; in stiinta, anumite alte mijloa.ce; in re-
ligie, anumite alte mijloace; un spirit creator, oricit de
extracrclinar ar fi, nu poate face arta cu raijloacele
stiinta Cu mijloacele artei. Prin urmare exista o limitare
pentru puterea creatiunei, cind ea se manifesta in cultira.
Limitaxea nu se opreste ad. In fiecare ramura mare de
activitate culturala Sint subdiviziuni care si ele trebuie sä
fie respectate de spiritul creator. Fr. Schiller a scris dra-
me si tragedii, dar nu si comedii; Molière a scris comedii
si nu tragedii. Poincaré a creat In matematica, dar nu in
stiinta experimentará ca Pasteur. Ford rationalizeaza in-
dustria, dar nu religia. Subdiviziunile acestea au o fixitate
asa de pronuntata, in cit unii le-au asemanat speciilor si
www.dacoromanica.ro
64 C. RADULESCD1r1OTRII
genurilor din vieata animard. Asupra fixitAtii speciilor

genurilor in vieata animarä s'au putut ridica indoeli In
ceace priveste vechimea lor, dar niciodata in aceea ce pri-
veste viitorul lor. Unii naturalisti au sustinut eft omul se
trage din raaimutä, lar maimuta din mamifere inferioare,
rumeni n'a sustinut insd, cä astizi sau in viitor toate ni-
malele vor ajunge pe suprafata glchului pämintesc sd la
forma de cameral. Tot asa este logic sä admitem cá vieata
eulturali, cu eh trece timpul, cu atit se dfiferentiazd, limi-
tind sfera de creatie a spiritului. Creatorii
ea posibilitate de productie artisticä, tiinificä, rellgila-
sk, la intimplare, Sint mai malt legende cleeit realitAti;
In onsice caz ei nu pot exista deeit intr'o vieeä eulturalA.
ruchmentard, end caraeterele diferitelor ramuri de activi-
tate nu s'au fixat Ma'. In mod normal creatinea implicit'
specializarea productiei.
Dupà aceste considerente teoretice, daci examiralm In
parte operile datorite spiritelor creatoare, constedm
fird exceptie ele se imbinà in ordinea istorici a vietii cul-
turale. Nu este operá care poate fi mutatä, dela run popor
la altul, sau dela un secol la altul, firä ea sk-i piardä va-
loarea. Fiecare are o valoare, intruch s'a prodrus In mo-
mentul istoric, in care ea a fost asteprtatä. Aceea ce se mt-
meste originalitatea unei opere, nu consistä in abaterea
dela ennui istoric aa culturei unui popor, ci In aclincirea
acestui curs. In operile cu adevärat originale se recanoaste
mai bine decit in oricare alte opere, firea unul popor. In
primul moment al aparitiei lor, unele opere, mai ales de
art5, apar ea firld cu totul deosebite de acelea care con-
stitulau 015 E.3i patrimonial cultural, si de aceea se si vor-
beste de revolutdi si de renasteri In vieata cultura1ä a po-
poarelor, dar dupá ce operile acestea s'au invechit
se constatä totdeauna cä In ele au fast realizate toemai
tendintele heeutului. Orperile cele mai revolutionare n fac
deelt sä afirme caracterul permanent al poporului i evo-
lutia istoria a acestuia. Totdeauna, creatia originalä este
www.dacoromanica.ro
determinatä, de momentul dinamic al vietii culturale tre-

cute; este o realizare chemata de acest moment, este frue-
tul unei vocatii.
6. Acestea sunt, dupa noi, adevaruri banale, care se
verified peste tot in vieata culturala a popoarelor. De ce
in ciuda lor totusi" se mentine la unii filosofi pärerea,
ea spiritul este creator, in intelesul de creator fara
dire, fara aiegere de timp si loe, neconditionat ?
Fiindea adevaruricle pe care le-am numit noi banale sint
reduse in puterea lor de convingere, printr'o teorie filoso-
fica foarte rkspindita astizi; o teorie care falsified, cu an-
ticipatie intelegerea vietii culturale, din ale carei fapte ar
trebui sa verificim natura creatiei spiritului. Scrierile unui
Spengler, unui Keyserling si a unui Berdjajev nu ar fi avut
ecou daca n'ar fi fost precedate de scrierile multor alti fi-
losofi cari au popularizat teoria false despre cultura, asu-
pra careia ne propunem sä insistam acum rnai pe larg,
inainte de a merge mai departe.
Din discutia aoestei teorii ne yam lamuri si mai bine
asupra raportului dintre ereatie i vocatie.
Prin ideia de cultura, se intelege de obiceiu conditiunile
sufletesti, in care se desfasura continuitatea i propksirea
activitätei spirituale a unui popor. Dar uriii inteleg ceva
mai mult cleat atit. Unii inteleg sä afirmt prin cultura o
functiune speciala de originalitate a fiecarra popor. Si, ca
si cum o asemenea afirmare n'ar fi destul de riscata, ei
introduce si o ierarhie in produotiile vietii culturale. Unele
dittre acestea, iesite mai direct din functia
sint culturale i nobile; altele iesite indirect, slut de civi-
lizatie, mai putin nabile. De a,ci un pas numai si venim la
teoria populara a antagonismului dintre cultura si civili-
zatie: teoria despre care spuneam ca aduce falsificarea in-
telesului de culturä. Dupa a,ceasta teorie, cultura ar insem-
na perioada de aseemsiune in desräsurrea
hLr civilizatia perioada de degenerare sau de sterilitate.
Popoarele cu originalitate au cultura', iar cele fara
66 C. RADULESCIJ-MOTRIJ
nalitate au numai civilizatie. Operile de calturi tisnesc din

adincul personalitAtii popoarelor, pe and operile de civil"-
zatie skit simple indeanirari tehnice, fira adincime sufle-
tease:A. Cele dintii stilt creatiuni, care se na.sc si mor de-
odatä cu orriginalitatea poporului, pe cind cele din vrma
sint aplicatii materiale care se pot imprumuta dela po-
por la papor si triiesc ca o sgurá lasati.de focal origina-
lit
Aceasti teorie si-a fácut pentru prima oarà aparitia in
literatura romantic:A. garmanä. Houston Stewart Chamber-
lain i-a dat apoi un vest/M.4g filosofic, dela care i-a venit
prestigiul 1). Astázi ea este pentru multi o dogm5.. indiscu-
tabilk. Spengler, Keyserling i Berdjajew icitaki mai nainte,
fac din ea ibaza intregii lar filosofii. Pentru cîtei trei,
civiizatia este maartea spiritualitätii, pe clnd cultura este
vieata !
Se intelege dala sine, ci prin sceastá teorie ralul func-
tiurnii creatoare este ca si dumnezeiesc.
Sà vedem In.s6 pe ce fond de ardeVár se sprijing aceste
afirmatiuni.
7. Neprecizitmea termenilor n'a cr-lrit niciodat5, pe
filosofi sä discute cu aprindere, i chiar sä adopte cu
tusiasm o teorie. Este in natura discutiilor filosafiee ea ele
sá depgseasci definitia stringenfá a terminilor. Cu toaLe
ace,stea, o neprecisiune dug, asa de departe, ca in cazul de
aproape ca nu intilnim in tat cursul istoriei Anta-
gonismul dintre culturá si civilizatei, plute.s,te intr'un vag
aproape mistic. Ce face sa se deosebeasca o operä de culturii
de o °per& de civilizatie; care este origina superb5, a uneia
si care origina mni15, a celeilaite, pentru ca pe urmä, s5, se
ajungä, la antagonismul lor, nici unul dintre firlosofii cltati
nu le lámureste; dar aceasta nu-i impirdic5, totusi ca ei
Cu totii sà conchia la condamnarea
Pentru a pune o ordine in discutie sà inceram noi, pe
1) H. S. Chamberlain, Die Grundlagen des neunzehnten Jahrhunderts
(Mai multe editii, Miinchen).
www.dacoromanica.ro
VOCATIA FACTOR FIOTARtItIR IN CULTURA POPOARELOR 67
baza ultimelor cercetairi itiLntifice, sä dam termenilor o

precisiune cit mai suficientä.
In productia ocrisicarei opere culturale Ee pot deosebi, la
prima vedere, coi factori de munca. Unul personal inventiv
altul colectiv, traditional. Factorul personal joack un
mare rol in artk; In schimb factorul colectiv joack un mare
rol in stiintä., in technica, in institutiile juridice si religie.
In toate ramurile de activitate culturalä., amindoi factorit
Sint nelipsiti. In cea mai personala poezie, wide se expri-
ma seritimentul trecator al unui moment de viata, exista,
alaturi de inventia personal& a poetuiui i traditia limba-
far& de care poetul n'ar putea SA se exprime. Poetul
nu inventeaza dealt in masura in care poate utiliza traditi.
Umbei sale materne. In toate celelalte opere de artk,
lueru; eu singura deosebire, ea in picturk In sculptura,
muzick factorul traditional este constituit din alte elemen-
te. In stiinti factorul personal inventiv este cu mult mai
redus. Omul de stiinta inventeaza numai in colaboratie
strinsk cu factorwl traditional. De regulk omul de stiinta,
se multumeste a poseda stiinta tirrupului sau. Inventivii in
stiinta Sint rari; acestia rari se numesc genii. In technica
si vieata institutionalk inventiunea este mai totdeauna
produsul unei colaboratii. In relighme, ltventiunea apar2
ca o erezie, atilt de dominant este aci factorul traditional.
Acesti doi factori sint deosebiti insa numai in aparent.a.
Ei nu numai ca exist& impreuna, dar se :3 i sustin reciproc,
unul fära altul n'ar duce la productiunea unei opere de
cultura. Factorul traditional are nevoie de factorul per-
sonal pentru ca sa intre in sufletul producatorului
fie utilizat. Chiar cind factorul traditional consista numai
In cuvintele limbei materne, chiar si atunci produchtorul,
utilizinclu-1, nu se poate dispensa de sfortari personak.
Limba materna nu intra Cu deasila in suflet, ci treb 'le
invatata, adiea trecuta prin constiinta. In toate celelalte
ramuri de activitate culturala, raportul Este acelas. Cuno-
stintele stiintifice ale timpului, chiar cind ele Sint munai
www.dacoromanica.ro
68 C. RADULESCU-MOTRL1
transmise dala o generatie la alta, nu se pot lipsi de f ate-

tiunile inventive ale sufletului in care infra aceste cuno-
stinte. In cea mai banala invätare de lumuri stiute se cu-
prin.de totdesuna si o munca personara. In activitatea reli-
gioasä chiar, traditiunea nu se urmeazä decit in urma pro-
cesului de asimilare sufleteasca interioara, care este tot-
desuna de natura personara.
Cu un cuvint, in.ventia si traditia merg, nu nucmai im-
preuna, dar formeaza un tot dinamic. Cei mai marl inven-
tatori, cind au reflectat asupra mamentelor lor de munch
inventivi, au recunoseut ca îi datoreaza succesul unar
factori inconstienti, cari le-au dirijat ifiteligenta. Acesti
factori inconstienti Sint tocmai aceea ce numim traditia,
adica fondul pe care inventatorul 11 gaseste acumulat de
experienta treenta. Nu este nici o opera culturali, care sà
poatä fi atribuita exclusiv traditiei sau exclusiv inventlei.
Cel mult sint opere in care inventia, sau traditia, sa fie,
una sau alta, mai caracteristica.
Daca asa stau luerurile in realitate, si de aceasta niel un
istoric al culturei nu se indoieste, atunci este o greseara de
a se desparti operile de inventie de operile de traditie. Pe
aceasta croare se bazeaza Snsä in mare parte deosebirea
dintre cultura si
In mare parte, dar nu in totalitate. Teoria antagonis-
mului dintre culturà si civilizatie se inai fundeazi si pe o
alta consideratie de mare importanta care este urrnatoa-
rea.
8. Factorul inventiv, zic aceia cari sustin antagonis-
mul, are si un rol social, pe ringa cel psihologic. El pri-
meaza In anu.mite epoci si la anumite inapoare. Fara sàbe
desparta de traditie, inventia eiteodata dominä traditm-
nea. Atunci avem epocdle de cultura propriu zise: epoca
culturei clasice eline; epoca romantismului german, si alte
citeva epoce, dealtmintreli putin numeroase. In aceste epo-
ce, inventia, de natura mai mult artistica, este trecuta prin
prisma sufleteasca a poporului in mijlocul caruia ea se
www.dacoromanica.ro
produce. Epocile de cultucra sint epoci de artä nationala.

Cind inventia este reclusa, ne gasim in perioada de civih-
zatie. In aceast;:i perioada popoarele eolaboreaza deopo-
triva la acumularea fondului stiintific, technic, instituti.)-
nal juridic tsi religios, care va constitui apoi aceeace am
numit fondul traditional al omenirei. Astfel, dup.& cultura
clasica elina a venit civilizatia alexandrmä. In locul
nalitätii nationale, munca filologica si dintificä cu came-
ter universal; in loeul spiritelor creatome, bibliotecile pu-
blice.
Factorul inventiv, eind este privit asa dar din punctul
de vedere social, apare ea o spiritualitate creatoare, si
atunci el explica pentru ce se poate vorbi de un antago-
nism intre cultura i civilizatie.
Mareginindu-1, numai la atit, antagonismul dintre cultu-
ra i eivilizatie, ar fi acceptabil intr'o oarecare mAsurä..
Am denumi atunci epoci de culturk, epocile de productivi-
tate nationala, bogate in opere de artk, in deosebire de
epocile celelalte obisnuite, in care productia culturala
urmeaza cunsul sau normal cu. colaborarla tuturor popoa-
relor, ark deosebire. Dar in filosofia postbelica, pe care
am citat-o, integesul antagonismului nu se mkrgineste nu-
mai la atit. Oswald Spengler pretinde ea' civilizatia pre-
zinta sfirsitul eulturei, ehiar moartea culturei; ca aparitia
civilizatiei corespunde la decadentk, pe ein.d cultura la
ascensiune. In felul acesta, intelesul antagonismului se
schimbi. El ajunge sá echivaleze cu o condamnare a civi-
lizatiei, i cu recunoasterea artei nationale, ea singur
izvor de viata originara pentru ornenire.
Este justificata oare aceasta interpretare data deosebi-
rei dintre epocile de culturä si de civilizatie? Citusi de pu-
tin. 0 argumentare, facutä in conditiuni de stricta
ne duce, dimpotriva, la o interpretare contrara. In desvol-
tarea popoarelor, srtarea normali este eivilizatia, iar nu
cultura; (bine inteles, intrucit pastram uneia si altea
intelesurile pe care i le dau sustinatorii antagonismului)
www.dacoromanica.ro
si aceasta din cauza ca factorul traditional al civilizatiei,

are de partea sa marele avantaj de a fi in continua creste-
re, pe cind factoral inventiv al culturii este intermitent.
In special apoi, afirmatia cä civilizatia vine dupa culturk,
ea o parioadä de degenerare, este cu desavirsire in des-
acord cu faptele. Dinpotrivk, civilizatia constitue fondul
permanent, pe eare se ridica in mod vremelnic epocile de
cultura. Civilizatia americana exista., farä, sa poatk fi pulsa
pe seama degenerkrii vreunei culturi americane. Pe pa-
mintul Raminiei de astizi, o civilizatie romineasca. a exi-
stat de mii de ani, dupa ,cum se constatk din varietatea si
calitatea instrumentelor de moza, dei cultura roaninea-
sca a inceput abia din secalwl trecut. Civillzatia este averea
colectiva' a oanenirei, i ca atare merge incet dar sigur,
intr'o continua ascensiune, pe cin.d cultura este un moment
fericit de oscilatie, moment sclipitar, îns trecator.
Cind examinara cu atent.ie inceputurile vietii sociale a
omenirii, descoperim In manifestarile sufletesti ale carne-
nilor primitivi un argument hotáritor infavoarea acestei
de a doua interpretári data raportului dintre cultura i ci-
vilizatie. Intr'adevkr, aci, cultura si civilizatia se glsese la
inceputurile lor. Dacä ar fi adevarata teoria, ca civilizatia
este un produs degenerat al culturei, ar trebui atunci s'a
gasim la prkmitivi o superioritate vaditá a operilor de
creatie artistick asupra operilor de simpla tehnick tra.di-
tionala; ar trebui, 'in orisice caz, sa gasirn la ei viata prac-
tica si tehnick*, mult inferioara vietii tor intelectuale. Cu
toate acestea gasim ceva ca totul contrariu. In speculatiu-
nile lor mintale, primitivii sint lipsiti de bun simt; ei au
credintele cele mai absurde despre suflet i despre natura ;
factorul inventiv la ei dk o productie cu totul desordo-
nata; pe cind aceiasi primitivi, In viata lor practica., si
mai ales in intrebuintarea instrumentelor de muna sint
Cu bun simt i cu prevedere. De altmintreli, cu_m este cu
putinta sa existe mai intli deprinderile de originalitate
creatoare, si numai pe urma, ca o degenerescenta a ace-
www.dacoromanica.ro
VOCATIA FACTOR HOTIRiTOR IN CULTURA POPOARELOR 71
stora, sä se produca deprinderile bratelor la munca? In

desfasurarea funcrtiunilor sufletes.ti, originalitatea perso-
narà este ultima care vine la rind. Vieata sufleteasca
cepe cu instinctele tehnice, se continuä cu imit4ia, pentru
a se lilaila la con.s,tiinta personala. Traditia preceda. con-
tiintii personale. Adica, civilizatia preceda, culturei. De
aceia, in inteles larg, se poate vorbi de inteligenta anima-
lelor, de tehnica animalelor, si pina la oarecare punc.t de
viata &ociará a animalelor, dar niciodata de cultura origi-
nalä a animalelor. Civilizatia este mai direct legatá de
realitatea naturei decit cultura; ea este sufleteste mai
adinca. Inventiunile tehnice si chiar inventiunile teoretice
ale stiintei pomesc din suggestiunea directa a faptelor na-
turei. Instrumentele de muncal sint, precum stim, prelun-
girea organelor biologice, iar inceputurile rationamentu-
lui omenesc s'au produs prin transpunerea in simboale
mintale a operatiunilor vazute in natura. Rationamentul
stiintific omenesc a si ramas totdeauna in directa leg,aturä
cu experienta naturei. In asa m'asura, cä el este cu atit mal
bine facut ou cit este mai obiectiv, adica mai putin per-
sonal. Ca ideal, rationarnentul stiintific se poate chiar
concepe, ca facindu-se prin o masindrie, adica prin o in-
strumentare curat naturalk, asa cum se fax astäzi soco-
terne aritmetice; ideal care nu se poate concepe insk nici-
adata pentru functiunile de originalitate ale culturei arti-
stice.
In rez-umat asa dar, nimic mai eronat de cit afirmarea
ca intre cultura si civilizatie ar exista un antagonism,
ca ivirea civilizatiei ar fi un semn de degenerare al cul-
turei. ArnIndoua pot coexista. ,Ceva mai mult: dacä prin
cultura este sa, intelegem functiunea originalitäii in spe-
cial, atunci cultura a.devarata nu poate s'a vina de cit in
urma unei civilizatii. Numai dupä ce omul se ridica, prin
tehnica, prin igiena, prin institutii juridice i prin traditia
religioasa, la o anurnitä stapánire asupra naturei si asu-
pra instinctelor bestiale, nurnai atunci se poate vorbi de
www.dacoromanica.ro
posibilitatea originalitktii sale culturale. Tearia care sus-

tine raportua invers intre culturk i civilizatie, nu cores-
punde intru nimic adevkrului si nu face decit sk falsifice
intelesul vietii culturale.
9. Ajunsi aci, avem inaintea noastri. limpezità, cala
pentru a reveni la explicarea raiportului dintre creatie si
vocatie, in felul cum am fäcut-o m,ai sus.
Omul a avut totdeauna iluzia si se creadk in stkpiturea
unei puteri creatoare. Aceastk iluzie era naturalk, Lipsit
de o cunostintk mai adincä despre rostu! vigil si al lamii.
el era nevoit sä inaoculasck cunastinta p-rin o atitudine.
Opunindiu-se naturei, el a crezut prin aceasta
reste pozitiunea. insusit lui functiunea de creatiune,
cum a insusit si pkmintului pe care Il locueste lama de
centru al universului.
Astkzi, aceastà iluzie rpieTdut orisice legitimatie
Cunostinta omului despre viati si lume uu este niel astkzi
prea adinca, dar este suficientk pentru a-1 dispensa de
aceastä iluzie. Rolul omului apare mai grandios, cind in-
trk in ordinea natured, de cit atunci cir,c1 se irnbrack in
aparenta de a fi o-rdanatorul naturei. Intrat in ordinea
naturei, rolul omului pierde caracterul de himer.k. Creatiu-
nile unei spiritualiati culturale, care dispretueste civili-
zatia timpului, care nu adaogä nimic la aceastk civilizatie,
Sint ca i grkmezile de nisip fkcute la intimplare de Utah,
vintului. Durabile sint creatiunile cerute de timp; creatiu-
nile care realizeazä, posibilitktile pe care natura le-a skdit
In sufletul omenesc, prin personalizarea treptatä a ener-
giei cosmice; cu un cuvint, creatiunile pe care le realizeazk
vocatiunile.
www.dacoromanica.ro
CAPITOLUL IV
VOCATIA RELIGIOASA
I. Vocatia religioasd in comparatie Cu cele I alte feluri de Neocatie.

2. Raporturile de valoare si faptul religios. 3. Legatura faptului
Cu constiinta sociald. Rohl' traditii in vieata religiunei. 4. Ca-
racterele vocatii religioase. 5. Popoarele sterile in vocatii religioase.
1. Se poate vorbi de o vocatie religioasi ?

La aceasti intrebare räspund unii nu munai afirrnativ,
ci ceva mai mult: ei räspund cä vocatia religioasi este
tipul adeväratei vocatii. Pe nici un alt teren, ca pe acel
religios, nu se ilustreazi in mod asa de limurit cazacterele
vocatii. Acel chernat si practice virtutiile crestine sà arati
mic. calci de mic a papi, dupà expresia populari. Vii-
torul preot de vocatie se recunoaste intr'o mie de alti oa-
meni destinati la vocatii diferite.
La aceiasi intrebare, altii rispund ins& Cu rezervà si
chiar negativ. Vocatia religioasä, zic acestia, nu numai cà
nu se poate prevedea, fiindci ea vine de cele mai multe ori
In mod brusc prin convertirea eului la o atitudine taoui,
adesea opusi la cea avutä ping aci, dar ea nici nu are carac-
terele celor Pane feluri de vocatie. Din vocatia religioasi
lipseste, in primul rind, originalitatea, care este caracterul
distinctiv al celor l'alte vocatii. Preotul crestin de vocatie
reproduce un tip ideal de om crestin pe care orisice crestin
Il are in suflet; el nu inventeazi, ci reproduce. Vacatia re-
ligioasä nu deschide orizonturi noi, ci intd.'reste numai tra-
ditiunea. Prin urmare pe terenul religios, nu poate fi vorba
de un rol al vocatii, asa cum Il gäsim pe alte terenuri ale
vietii sociale. In vieata economick intelectuali si
vocatia inoveazi pentru a ridica cuantumul productiu-
www.dacoromanica.ro
C. RXDULESCU-MOTRU
nei omenesti; in vieata religioasg, vocatiunea intgreste tra-

ditia, pentru a pastra in sufletul omenesc nealterat un
ideal de dumnezeire. Una este asa dar vocatia laica si alta
vocatia religioasg.
2. Cum ne explicim divergenta acestor rdspunsuri?
Este sau nu vocatia religioasa de pus alaturi, ori de pus
in opositie cu cele l'alte feluri de vooatii?
Pentru a avea explicarea cautata trebue sä incepem prin
a ne da seama de natura faptului religios, in vederea caruia
se produce vocatia religioasa. In ce conditii se produce fap-
tul religios in vieata omenirei? Care sunt functriuniIe su-
fletesti care participa la producerea lui? Cu un cuvint, in
ce consistä experienta religioasä, in deosebire de ceal'alti
experienta, prin care luam cunostintä, de existenta lumii
externe, materiale ?
La aceste intrebari stiinta de pinä astazi a ggsit urma-
toarele raspunsuri.
Experienta religioask este räuntrica si subiectiva. Fap-
tele ei stau in raporturi de valoare, sau de pretuire. Faptul
religios exista, intru. &it exista o constiinti care sä-1 pre-
tuiasca. Dar care cons,tiinta? Constiinta individuala? Nu.
Ci constiinta social& a grupului in care traieste individul.
Experienta religioasi este launtrica i subiectiva; totusi,
nu individualä, ci sociala.
Aceste afirmatli ale stiintei au nevoie de cite-va
Le dam imediat.
Raporturile de valoare, sau pretuirile, sint si ele un fel
de cunostinte, insi de o naturd deosebita. Cunostintele pe
care le scoatem din experienta lumei externe, au pretentia
sä ne dea o imaging pe &it se poate de fidela a acestei lu-
mi, dei ele consista in abstractiuni.
Cind afirmgm despre apk, bunioark, cä ea este compusa
din doug elemente, hidrogen si un element oxigen, aceastg
afirmatie este o cunostinta, sau judecata tiinificä, avind
pretentia sa inlocuiasca realitatea apei, ori de cite ori
experienta noastra edema inttnim apa. In cantitate mica
sau in cantitate mare, in atingere cu pamintul sau in atin-
www.dacoromanica.ro
VOCATIA FACTOR HOTÄRITOR IN CULTURA .FOPOARELOR 75
gere ca fierul apa tot H2 0 ramine. Preferintele speciale

ale omului de stiinta n'au nici o influenta asupra judecitii
Odati judecata gäsitä i verificat acordul
Cu realitatea externd, ea ramine in sistemul tiinei, indi-
ferent de atitudinea sufleteasca a celui care o repeta sau o
utilizeaza. Cu totul altfel e cu raporturile de valoare. Ace-
stea, sint cunostinte, care nu se inteleg de &it din trebuin-
tele sufletesti ale aceluia care le face. Apa este pretulta
sau nu, dupa trebuinta organismului omenese. Este cineva
In arsita soarelui, pe pustiul Zaharii, apa este lucrul cel
mai de pret; din potrivi aceiasi apa este un lucru färä pret
dacá este la indemina fieckruia. Tat asa cu orisice lucru
pretuit pentru trebuintele omenesti, si nu cunoseut in na-
tura sa reala. Pretuirile sint subiective pe cind cunostintele
slut obiective.
Cu toate aeestea, pretuirile dei sint subiective, nu sint
schimbatoare duip5, individ. Apa eft de trebuincioasa fie
ea in momentele de sete, totusi, cind este si se eumpere,
n'are preturi deosebite de la om la om, si de la o zi la alta.
Daea pe pustiul Zaharii s'ar organiza un comer t de apa,
desigur ea pretuirea apei ar fi relativ coristanti. Prin ur-
mare raporturile de valoare sint subiective si totusi nu
individual subiective.
Faptul religios este si el prins in constiinta omeneascil
printr'un raport de valoare. El consista in acordul fericit
al unor emotii profund antagoniste. Frica izolati, este o
emotie dureroasa; euforia superba a eului mistic, este o
emotie perieuloasa; acordul lor insä, o intuitie emotionali
de Iiniste si de fericire. Primul om care a gisit acest aeord
a trait prima experienta religioasa. El a pretuit Dumne-
zeirea.
De sig-ur, nu dintr'odati. Omul primitiv si-a faurit idoli,
rituri si simboale potrivite inaltimii sale sufletesti, inainte
de a pretui Dumnezeirea ca un ideal moral. Experienta re-
ligioasa era insa inceputa, cu trezirea posibilitatii unui a-
cord intre simtirea de zidarnicie i Intre simtirea de atot-
puternicie a omului. Din acordul fricei si al inerederei .ne-
www.dacoromanica.ro
76 C. RADULESCU-MOTRIJ
masurate in puterea sa, omul si-a faurit primul cult re-

ligios. Religiunile monoteiste au perfectionat acest acord.
3. Sä revenim acum la cestiunea speciala a legaturei
dintre faptul religios Cu constiinta sociala, legatura care ne
va inlesni intelegerea rolului pe care Il are traditia pentru
vieata religioasa.
O cunostinta stiintifica poate sa träiasca eh de mult,
marginita fiind la o constiinta individuala. Un Robinson al
experientii producatoare de cunostinte stiintifice poate fi
imaginat cu usurinta. Caci, pentru ca sä inventeze rapor-
turf noi in natura lucrurilor i apoi potrivit acestor rapor-
turi, faca instrumente de munea, individul lasat la
propriile lui puteri, se gäseste inaintea imei opere grele,
dar nu inaintea unei opere imposibile. Experienta obisnui-
ta cunostintei stiintifice este complecta, chiar cind este re-
dusa la datele unei constiinte individuale. Tehnica ace-
stei experiente este isvorita din originalitatea indivizilor.
Un raport de valoare, i in special o pretuire a faptului
religios, nu poate sa trälascä insä, de &it intr'o constiinta
sociala. Caci pretuirea faptului religios nu stä in rapor-
tarea lui la alte fapte din realitatea externa, ci la identi-
tatea prezentei lui in diferite constiinte individuale. Despre
adevarul unei cunostinte stiintifice ma pot convinge prin
log,ica mintii mele individuale; despre valoarea unei cre-
dinte religioase nu ma pot convinge de &it prin identitatea
efectelor ei in mai multe constiinte. Faptul religios traie-
ste in constiinta sociala.
De ad importanta traditli pentru religie.
Pentru cunostintele stiintifice traditia este un suport util,
dar nu indispensabil. Pentru religie, traditia este insasi
conditia sine qua non de existenti. Aceea ce traieste in
traditie traieste si in religie. Traditia pentru religie n'are
rolul unei operatii de comunicare, nu este o transmisie de
fapte memorate, ci este continua verificare a persistentei
valorilor. Traditia este insasi vieata, religiei. Ce a perit
din traditia religioasä a unui popor nu se mai poate
regasi in documentele bibliotecilor, cum se pot regasi ade-
www.dacoromanica.ro
VOCATIA FACTOR HOT/X.1111'0R IN CULTURA POPOARELOR 77
Várurile tiintifice, ci este perit de a binele, pentru tot-

deauna.
La cunostintele stiintifice traditia este Rusk in serviciul
inventii, pe cind la valorile religiaase inventia este pusa
In serviciul traditii. Individul care gaseste o scarä noua de
valori religioase este un eretic, pe cind individul care gä-
seste o nouä, metoda de cercetare stiintifick este un desa-
virsit om de stiintä.
4. Acum avem tot materialul de care este nevoie
pentru a explica divergenta pe care am intfinit-o de la in-
ceput in -definirea vocatii religioase.
Se poate vorbi de o vocatie religioasa? Desigur, sa poate
vorbi; dar nu intelegind-o la fel cu cele l'alte vocatii.
Vocatie religioasa este sui generis". Ea serveste la con-
servarea specificului etern pe care Il are fiecare popor in
sufletul seu. Pe fruntea fleemi om de vocatie religioasi
sta scris: prin mine se desvaluie aceea ce aveti fiecare
etern in voi.
Originalitatea omului de vocatie religioasa se desfäsura
de aceea in alta directie de cum se desfasurä originalitatea
celor l'alti oameni de vocatie: nu in spre varietatea si in-
multirea valorilor religioase, ci in spre unificarea si adin-
cirea acestora.
Din aceasta cauzá de foarte putin folos Ii sint omului de
vocatie religioasä darurile externe ale sufletului. O muscu-
latura solidäsi o mi-nte agera prevestese o vocatie de mili-
tar; o memorie reproductivä bunä, si o judecata dialectica,
pe una de avocat; un ochiu observator si o atentie persi-
stenta, pe una de medic; o pute,re de suggestie si o inteli-
genta practica pe una de comerciant... nici odatä insa ase-.
meni insusiri externe nu prevestesc o vocatie religioasa.
Cel mult dacä ele ne prevestesc pe un profesionist in ale
cultului religios; nu insä o vocatie. Un preot poate sä-si
faci servicial seu bisericesc, cit de frumos; el poate fi un
model pentru concetatenii sei, cu toate acestea nu este
o vocatie. In schimb, un calugar sarac de talent si ducind
o vieata de pustnic, poate sa fie o vocatie.
www.dacoromanica.ro
Talentele nu ajutä vocatii religioase, asa cum ele ajutã

eelor l'alte vocatii in diferitele ramuri de activitate ome-
neasca. Mai curind, ele strica. Un suflet simplu dar echi-
librat; o constiinta, fira largi orizonturi dar iluminat5.,
este aceea ce trebue vocatii religioase. In celel'alte ramuri
de activitate omeneasc5., vocatiile cind se produc, scot in
relief personalitktile; pe terenul religiei, cind vocatia se
produce, ea scoate in relief numai personalitatea poporului
intreg. In nici un ait suflet nu se regaseste pe sine in mod
mai caracteristic sufletul unui popor ca in acela a omului
de vocatie religiosa.
Aceasti explica pentru ce numai in mijlocul popoarelor
omogene i cu traditii seculare se ivesc vocatiile religioase.
5. O ultima cestiune, ce ne ramine de examinat, este
cestiunea clack' vieata religioasä constituie cu necesitate
aceea ce am numit specificul etern al personalitätii unui
popor. Pot exista popoare ark' vieata religioasa? Adica pot
exista popoare fàrä traditii religioase, i deci färä posibi-
litate de a da din sinul lor vocatii religioase ?
Popor fara religiune nu exist5.. Exista ca toate acestea
popoare care nu dau din sinul lor vocatii religioase. Cum
sä. explica steritalitatea acestora ?
Se explica din faptul cà unele popoare au o dubla vieata
religioasa. Au o vocatie religioasä primitiva, profund le-
gata de sufletul br, i au si o vieatä de imprumut nou5.,
legata de tehnica civilizatii lor dar superficiala. Cu alte
cuvinte, Sint popoare cu o dub15. personalitate. Aceste po-
poare trajese cu inteligenta lor intr'o lume si cu irdma lor
intr'alta lume. Traditiile lor religioase sä marginase la per.
petuarea ritualului extern al cultului, si nu la perpetuarea
credintei religioase însäi. Aceste popoare, pe terenul reli-
gios, nu pot fi de eit sterile in vocatii.
Putine popoare indeplinesc astazi conditiile cerute pen-.
tru o adevarati vieati religioasä. Mai la toate intilnim o
vieatk religiosa pe etaje. De aceea sa nu ne miram and
constatäm cä vocatiile religioase slut asa de rare.
www.dacoromanica.ro
CAPITOLUL V
TEORIA VOCATIEI
1. Vocatia este realizarea idealului orisicarei filosofii personaliste.

2, Organizarea personalitàtii in lumina diferitelor sisteme filosofice.
3. Constiinta, eiil i personalitatea sint functiuni separate. 4. Experienta
ca baza' la studiul vocatii. 5. Caracteristica vocatiei. 6. Confuzia
intre eul intuitie subiectiv6 si eul egoist. 7. Teoria vocatii. Vocatia co-
respunde mutatiunii biologice.
1. Exemplarele oamenilor de vocatie constituesc cel

mai ales material pentru verificarea unei filosofii perso-
naliste. Cad pentru explicarea vocatii este nevoie de apro-
fundarea procesului insäsi de organizare a personalitatii,
cheia orisicalrei filosofii personaliste; iar pentru aprofun-
darea procesului de organizare al personalitatii nu este o
calauza mai sig-ura de eft lumina pe care ne o imprumutä
vieata insksi a oamenilor de vocatie. Vocatia este reali-
zarea in fapte, a idealului, in care se sintetizeaza orisice
filosofie personalista. S'ar putea zice: atit pretueste, in
vieata practica, o filosofie personalista, cit pretueste
tipul de vocatie In care ea sa realizeaz5..
Filosofia personalista, care a stat la baza intelegerii noa_
stre despre vocatie, a fost aceea a personalismului ener-
getic. Prin urmare indirect, tipul de vocatie, pe care 11
prezintlm, corespunde la idealul in care se sintetizeaza per-
sonalismul energetic 1).
Omul de vocatie este omul care depa-seste activitatea
obisnuitä a personalitatii productive. Aceasta depasire pri-
1) C. 125dulesou-Motru, Personalisinul energetic 1927. (Eclitura Case;
coalelor, Bucuresti).
www.dacoromanica.ro
vete nu atit cantitatea cit calitatea. Omul de vocatie are o

productivitate original& si inclainatd binelui social, cum nu
o au ceilalti oameni. El este desinteresat, cind Il judecArn
din punctul de vedere al eului seu individual; in acelas timp
ins& el este acela care se ing,rijeste mai mult de interesele
neamului, sau a societatii din care face parte. El munceste
Mr& calcul, clac& Il comparäm Cu ceilalti profesionisti, si
totusi din munca lui profit& viitorimea mai mult de cit din
munca orisiaruia altul, Faptele omului de vocatie, isvo-
rase dup& toate aparentele dintro motivare mai adina,
incomparabil mai adincd, de ctun isvorisc faptele cele mai
voluntare ale omului obisnuit. Este ceva instinctiv in isvo-
rul lor, j totusi este ceva tragic in ele, cum nu este in cele
mai voluntare fapte ale omului energic. Vieata omului de
vocatie apare de aceea ca desf&surindu-se la porunca unei
chemiri. Originalitatea lui consist& in faptul cä îi inte-
lege chemarea.
Aceste caractere diferentiale ale omului de vocatie, au
cautat s& le explice diferitele filosofii personaliste prin
mijlocirea celor mai indrisnete ipoteze. N'a lipsit din rill-
dul acestor ipoteze: nici mina lui Dumnezeu, nici norocul,
nici geniul cel bun al neamului, nici inconstientul, ipoteza
bun& la orisice in ultimii ani, O explicare multumitoare nu
avem ins& de la aceste filosofii. i principala cauz6 a nesuc-
cesului stä tocmai in straduinta acestor filosofii de a glsi,
pentru caracterele diferentiale ale vocatii, o explicare in
factori sau forte extra,ordinare, dac& nu chiar suprana-
turale. Prin ipotezele lor exagerate, cele mai multe dintre
filosofille personaliste de 'Ana aeum îi inchid singure
drumul spre o explicare multumitoare,
0 explicare multumitoare si stiintific& nu o poate da de-
ell o filosofie personalista, care renuntä, in mod metodic,
la intrebuintarea factoirlor sau fortelor extraordinare.
Caci omul de vocatie este, inainte de toate, om. Explicarea
lui trebue s& se fac& innuntrul experientii, in care se pro-
duce organizarea personaliatii omenesti obisnuite. Cu ipo-
www.dacoromanica.ro
VOCATIA FACTOR 110TARITOR IN CULTURA POPOARELOR 81
teze, ca.re depa...sesc experienta obisnuita, nu se ajunge la

explicarea vocatii, cuna nu s'a ajuns prin raijlocirea ipote-
zelor, cari ridicau pe om, din cimpul vietii biologice, pentru
a-1 arata ca un produs extraordinar al creatii la expli-
carea amului fata de animal. Explicarea cea multu.ni-
toare i tiintifick o poate da numai cercetarea condl,sa.
In limitele controlului experimental. 0 asemenea expli-
care incercam mai jos pe baza filosofii per.son.alismului
energetic. Inainte de a veni la aceasta explicare, cite-va
cuvinte asupra organizarii personalitatii.
2. Organizarea personalitatii omenesti, cheia de
boltä a orisicarui sistem de filosofie personalista, se
realizeaza, du,pg uncle sisteme filosofice prin interventia
unor factori supra-experianentain, (lac& nu chiar supra-na-
turali. Intre aceste sisteane, acele cu caracter teologic, ape-
leazi directla interventia lui Dumnezeu. In regula generala,
sistemele din aceasta categorie fac o larga intrebuintare de
factori spirituali, care vin sa adaoge aceea ce lipseste fac-
torilor materiali sau corporali. Dupa alte sisteme persona-
liste, organizarea se face prin interventia factorilor incon-
qtienti, care de obicei insa nu sint bine precizati. Numai in
timpul din urmä, prin introducerea ipotezelor de structura
si de totalitate in biologie i psihologie, acesti factori in-
constienti au dobindit ceva preciziune. Personalitatea orne-
neasca, dupa aceste mai noi filosofii personaliste, este pro-
dusa prin corelatia diferitelor functiuni sufletesti, corela-
tie impusa de forma totalizatoare pe care o duce cu sine,
ca o entelec.hie arstotelica, vieata sufleteasca a omenierei.
In opozitie cu toate aceste filosofii personaliste, sistemele
de filosofie materialista neagä, existenta factorilor extra-
raateriali, fie presupusi de natura spirituala, fie de natura
structurala sau totalizatoare, si admit numai corelatia
functiunilor fisiologice, produsa prin influenta mediului.
Dupa aceste sisteme de filosofie materialista personalita-
tea este o simpla impreunare de functiuni fisiologice;
impreunare care nu contine in sine nimic peste aceia ce
6
www.dacoromanica.ro
82 C. RADITLESCU-MOTRU
dä.' suma functiunilor luate in parte. Pe cind personalistii

vg,d peste tot nevoia de a complecta functiunile materii;
materialistii, din potrivg, yid peste tot inutilitatea facto-
rilor extra-materiali.
Intre aceste douä, atitudini opuse in rezolvarea problemei
personalitatii, iilosofia personalismului energetic ja o cale
de mijloc; cale, pe care i-o inlesneste studiul aprorundat
al unor date experimentale, trecute Cu vederea de ambele
tabere filosofice. In adevar, cele dou'i tabere filosofice,
dei opuse in rezolvarea problemei personalititii, sint to-
tusi de acord intre ele ca sá treaci peste rolul special pe
care Il au, in organizarea personalitatii, atit eul, cit
con.stiinta. Nu ea aceste douä date experimentale, ar fi Cu
total uitate. Nu. Atit eul cit constiinta sint pome-
i
nite foarte adeseori de. ambele talere filosofice. Sint insá
pomenite, ca atribute ale personalifdtii, sau mai bine zis,
niste functiuni care se expircä din natura personali-
tätii. Adicd, pentru ambeletabere frfo-sofice, atit eul, cit
constiinta, nu au in organizarea personalitätii rolul lor
special, ci sint numai ca un fel de fenomene insotitoare a
personalitätii, ca un fel de sinteze sui generis" ale per-
Ambele tabere filosofice considera, ca ceva de
la sine inteles, cä explicarea ce se poate da personalitätii,
se pcate intinde apoi asupra eului si constiintei. Este per-
sonalitatea explicata gratie factorilor spirituali, atunci a-
ceia,s explicare o au eul i constiinta. Este personalitatea
explicata ca o simplk impreunare de func tiuni fisiologice,
atunci aceias explicare este datá atit eului, cit si conqUin-
tei. Acestea douà din urna nu-si au independenta lor. Este
drept, cá dintr'un punct de vedere mai inalt, toate datele
sufletesti stau inteo strinsä, corelatie intre ele; toate pot
fi considerate ca formand la un loe o totalitate; dar si din
acest punct de vedere, pracedeul celor (Iola tabere filosofi-
ce nu este justificat. Eul si constiinta, dei nu se pot izola
de personalitatea Intreagä, a omului, fiinda sint functiu-
nile totalitätii, nu mai putin insá rolul lor poate fi urnihrit
www.dacoromanica.ro
VOCATIA FACTOR HOTAR1TOR IN CULTURA POPOARELOR 83
in mod separat prin experientd, asa cum de altfel se face

cu cele l'alte functiuni sufletesti. Nici atentia, nici me-
moria, nici chiar diferitele sensibilitäti organice, nu stau
de sine, in afark de totalitatea sufleteasd a omului, si cu
toate acestea corelatia lor cu totalitatea nu impiedia
fie despartite i studiate in parte, fiecare in manifestärile
lor speciale. Tot asa, trebue procedat cu eul i cu constiin-
ta. Numai dad experienta dovedeste, cà studiul separat al
acestora nu dä, ceva deosebit peste aceea ce di studiul per-
sonalitktii in intregime, adicl dacà experienta dovedeste
cä eul, constiinta, personalitatea sint termini care acoperà
aceias realitate, numai atunci neglijarea studiului eului si
constiintei in mod separat poate fi justificatä. Pink atunci
insä nu.
Alegerea intre calea mijlocie a personalismului energe-
tic si cele doua cài extremiste ale celor (iota tabere filo-
sofice, amintite mai sus, stä in mina experimentatorului.
Acela care urmireste in experientä manifestkrile eului si
constiintei, acela poate aprecia in ce constä rolul acestora
In vieata totalk a sufletului. Ipotezele trebuesc Maturate,
cind ele vin in conflict cu faptele experientii.
3. Ce dovedeste experienta ? In mod neindoios ea do-
vedeste: deferentierea de functiune intre eu, constiinti si
personalitate.
Iatà experienta cea mai veche, cea mai repetatä si prin
urmare cea mai clasia
Experienta durerei omenesti.
Vieata zilnicä nu este un isvor de p15,ceri, decit in foarte
rare cazuri; de cele mai multe ori ea este un isvor de
durere.
Aceastk durere este insk pentru unii färä, leac si Ufa
sfirsit. Pentru altii ea este insk un indemn la activitate,
Unii cautà sk invingh durerea prin anihilaraa personali-
; altii din potrivä., prin intärirea si diferentiarea apti-
tudinilor de mund ale personalitktii. Constiinta durerei
este cu toate acestea aceias la unii si la altii. Nu intensita-
www.dacoromanica.ro
tea sau suprafata constiintei durerii determink la unii ani-

hilarea, iar la alt.ii activitatea; ci aceea ce determink aceste
diferite atitudini este natura variatä a functiunei eului.
unii, eul este contemplativ; la altii, voluntar. Eul unora or-
ganizeazä in jurul lui personaliati amorfe, pe cind eul
altora organizeazk personalitkti energice.
Aceastä experientä tipick sä, repetk in vieata omeneasci,
sub formele cele rnai variate, dar totdeauna confirmind a-
celas adevkr. Functiunea constiintei este o functiune orga-
nick universalk, indiferenti personalitktii. Rolul ei este sk
trezeasck o atitudine a eului, dupk care urmeazi apoi orga-
nizarea personalitätii. Personalitatea omeneasca sä scald&
oare cum in oceanul constiintei, dar nu-si datoreazá naste-
rea sa gradelor de adincime ale oceanului constiintei,
germinelui de simtire pe care 11 aduce cu sine eul. Functiu-
nea constiintei o hnpkrtäseste omul cu tot regnul animal.
La animal nu exista insä nici eu, nici personalitate.
De aceastà diferentiare functionalk intre constiintk, eu
si personalitate, pe care cum am vkzut o invedereazi expe-
rienta de toate zilele, nu in seami cele mai multe sisteme
filosofice personaliste. Acestea prefer& sk gaseasck in ipo-
teze sugestiwaile pe care le-ar putea avea cu usurintk in
experientk.
Nu mergem mai departe. Scopul nostru a fost sk arktkm,
cà si in sustinerea teoriilor cu caracter strict filosofic, cum
este teoria organizkrii personalitktii, plecarea de la obser-
vatia directk a experientii este o cale sigura. Numai, p5.3-
trind acea,stä legkturä strinsä cu experienta, pe care o a-
flan" in filosofia personalismului energetic, putem trece
mai departe la rezolvirea unor probleme speciale, cum este
aceea a vocatii.
4. O teorie a vocatii, intemeiat& pe experientä:
sunk Glare ca un paradox? Unde se gäsesc in experientä
atitea vocatii, pentru ca sk putem observa, compara si
scoate inductii dintr'un destul de mare numkr de cazuri?
Vocatiile sint doark foarte rare; citeodatk chiar ele nu
www.dacoromanica.ro
apar b3, decurs de generatii! Studiul vocatiilor, ca §i ace-

la al geniilor, precum ea §i acela al intemeietorilor de
religiuni, pare mai cmind un studiu ursit si se faci din
documente istorice, din biografiile oamenilor extraordi-
nari, din tot fella de urme pistrate de vreme, dar numai
din experienfti, nu.
Cu toate acestea o asemenea pirere este gre§iti. Este a-
defirat cä, vocatiile, care au valoare istorici, sunt rare.
Dar valoarea istorici nu constituie intreaga naturä a vo-
catii. Valoarea istorici se poate adioga in unele cazuri, si
poate lipsi in altele, firi ca prin aceasta si se schimbe ceva
In natura vocatii. Acesta este cazul cu toate manifestärile
suflete§ti. Cind delegatii Rominiei, la congresul de la Ber-
lin, in 1878, au fost invitati sà semneze protocolul prin ea.re
se lua o parte din Basarabia romineasci pentru a se alipi
Rusiei, acesti delegati erau invitati si faci un act de grea
deliberare. Asemenea acte de grea deliberare nu se intil-
nesc prea multe in cursul istorii unui popor. Aceasta nu ne
impedici insi sä studiem actele de deliberare in psihologie
In morali pe baza experientii zilnice. Cind in experienta
zilnici un om oare care este adus sä ja o hotärire, acest
om este departe de a fi inaintea unui act de mare insemnä.-
tate istoricä, ba poate a.' de fapt este inaintea unui act Erá
nici o insemniitate istorici si cu toate acestea actul lui
se deosebeste intru nimic, din punctul de vedere al naturei
sale, de actul la care au fost invitati delegatii Rominiei la
congresul din Berlin. El face o deliberare, cireia ii urmeazi
o hotirire, dupi obisnuitul tipar sufletesc. Ca motivele asu-
pra cirora el delibereazä sunt legate de interesele lui per-
sonale si nu de ale neamului seu intreg, aceasta nu schimbi
natura sufletea,scä a deliberärei. Actul este acela§ din punct
de vedere sufletesc. O§tiinti a psihologiei va putea sá stu-
dieze actul deliberirii intre motive, firi sá se preocupe de
cazurile rare istorice, in care deliberirile au avut de conse-
cinti hotifiri Insemnate pentru viitorul popoarelor.
Acelas lucru §i cu studiul vocatii. O aparitie, ca aceea a
www.dacoromanica.ro
Jeanei d'Arc, nu este dat sa se intilneasca in experienta zil-

nick decit la cite-va secole °data. Dar raritatea cazuriler
desà.virsite de vocatie nu impedica totusi ca sà dainuiaseä
In natura sufletului omenesc dispozitiile spre vocatie, si
ca aceste dispozitii sä se manifeste in mod continuu prin
cazuri mai putin desävirsite. Studiul stiintific al vocatii
are in vedere aceste din urma cazuri, nedeskvirsite insk
numeroase.
Studiul istoric, al cazurilor rare si desavirsite, este si el
important, negresit; dar nu, ca o baza, ci ca o confirmare
a rezultatelor obtinute prin studiul cazurilor in care este bo-
gata experienta. Jeanne d'Arc este un ideal, pe care Il re-
vendick mai mult morala, de cit stiinta vocatii.
Aceasta, stiinta a vocatii incepe cu enumerarea si cla-
sificarea manifestarilor modeste, produse in experienta
zilnica de dispozitlile spre vocatie ale sufletului omenesc.
Dupa aceste prime operatiuni ea procedk la fixarea carac-
terelor specifice ale vocatii, pe baza caxora apoi va putea
sustine o teorie filosofica a vocatii. Intii, experienta; nu-
mai dupa aceea, teoria filosofica.
5. Experienta zilnica produce destule manifestkri de
vocatie. Natura, in aceastk privinta, pare generoasa cu su-
fietul omenesc. ScinLei de vocatie se aratk peste tot. Putine
insä, dintre ele sunt favorizate de imprejurari si ajung sk
se intregeasca inteo lumina puternica de far. Cele mai
multe pilpaiesc si sa sting.
.Scolile, in primul rind, oferk un cimp larg de observatie.
Este drept, ck din cauza greutatilor de metoda, putini sunt
In stare sä profite de acest &imp. Vocatia la copii nu con-
sista in precocitatea aptitudinilor intelectuale, ci in dis-
pozitiile exceptionale ale caracterului. Copiii cu vocatie se
deosebesc de camarazii lor prin tenacitate, constiintiozi-
tate i entuziasm in tot ce intreprind, insusiri ,care se pun
In evidenta numai tinandu-se seama de ereditate. De aceea
educatorul, trebue sà inceapa prin a se documenta as-upra
familii copiilor. O trasatura de caracter puternick in pa-
www.dacoromanica.ro
VOCATIA FACTOR HOTÄRITOR IN CULTURA POPOARELOR 87
rinte determinä, in copil o virtualitate pretioasd. Intre pd-

inte i copil, nu se prezintä insd o asemanare vizibilä
de caracter. Ereditatea caracterului trece prin metamor-
fozä, cum trece si ereditatea la multe plante. Natura subli-
meazd in copil dispoz4iile transmise de pdrinLe. A fost
pdrintele, In vieata sa, un om egoist si crud; in copilul sdu,
egoismul i cruzimea pot lua forma unei pasiuni puse in
serviciul culturii. Aceastä sublimare constitue tocmai greu-
tatea de metodi de care vorbeam mai sus. Educatorii o pot
invinge prin talentul pe care Il dä, arta educatii. In a-
ceastd privintd, multi din primii nostri apostoli scolari
pot servi ca exemplu. Unul dintre acestia (fost profesor la
un gimnaziu din Cimpulung) imi seria acum citi-va ani:
Cu neräbdare am asteptat sä vdd ce va iesi din fiul Ca-
tinchei i lui Gheorghe B... ; ce a luat copilul din firea ne-
stasnicd a Catinchii, care nu stä, locului de cit la povestire
de basme, si din firea lui Gheorghe, spaima satului G... Ieri
mi se pare cd luminat. Copilul este de obicei ticut
si singuratic. In curte, la joc, iasä, rar. Nu l'am vdzut nici
odatd aprins la fatd. Dar ieri, eum zic, mi s'a fdcut lumina
inaintea ochilor. Copilul spunea lectia la istorie. Era vorba
de niste rdzboaie din anticitate. Sd-I fi vdzut cum spunea
lectia ! Pare a era chiar el in mijlocul räzboinicilor. Cu ce
intonatie rostia cuvintele: pedeapsa vrdjmasilor", std-
pinirea impdratului", prin sabie si foc"... Era tatd-seu
Gheorghe, spaima satelor care imi stätea dinainte; numai
cd in loe sd aibd ciomagul in 'nand, avea cuvintele infld-
cdrate de imaginatie. Mi se pare cd am pus mina pe un
copil de vocatie. Am ski]. insdrcinez, de aci inainte, sd-mi
fad, rezuniatul lectrilor la istorie. N'am sd-1 pierd din °chi.
Cu observarea lui Ind voi indeletnici tot anul".
Asemeni indeletniciri ar trebui sa aibd toti educatorii de
astäzi.
Cimpul de experientd al vocatii nu se mdrgineste la lu-
mea copiilor. Lumea oamenilor vinstnici ()feed deasemeni
multe eazuri. Toate exemplarele de oameni, cari îi schimbi
www.dacoromanica.ro
88 C. RAMTLESCU-MOTRII
brusc felul de vieata., pirdsind desfriul pentru a incepe o

muncä cinstitä; toti convertitii la ideal; fati martini, pe
can imprejurarile Ii scot la lumina.: unii jertfindu-si ave-
rea, altii i vieata pentru binele altora; savantii, medicii,
cari in practica meserii lor, se uità pe ei pentru a servi a-
devärului ; functionarii publici, cari biruesc ispitele intere-
sului pezconal, i îi fac datoria, etc., toate aceste exem-
plare de oarneni apartin in bun& parte cirnpului de expe-
rienta al manifestänlor vocatii. Din observarea lor se
poate culege aceea ce este caracteristic omului de vocatie.
Trecem insä peste insirarea amänuntelor de observatie
venim la rezultatele, pe care le-am putut culege noi (si pe
care le-am mai expus, sub o altä forma., in paginile ante-
rioare).
Omul de vocatie se caracterizeazä prin o isbitoare
uitare de sine", pe care el insä o impreund la un loe cu un
puternic sentiment de räspundere personalä i in acelas
timp cu o instinctivä organizare a aptitudinilor sale sufle-
testi in vederea asigurärii unei anurnite productiuni de va-
loare culturalä. Omul de vocatie este un ram gerant al pros-
peritätii sale proprii, dar un excelent gerant al progresu-
lui social. In ochii omului obisnuit egoist, el apare ca un
vizionar, care îi cheltuieste puterile in mod orbeste. lar
In ochii vizionarului adevärat, el apare ca un maniac al
natmcii, ndscut sä se trudeascii pentru altii. Pentni toata
lumea el este un anormal. Dad, unii ii invidiazä constiin-
tiozitatea morala., iar altii Ii invidazä puterea de munca,
toti sint de acord säconsidere aceste avantagii, ca fiincl de
prisos, eitä vreane ele nu profitä persoanei prcprii. La
ce folos atitea comcrti, cind ele sint date pentru a fi ri-
sipite ?
Aceastä asociare a uitärei de sine" cu calitäti morale,
cu putere de munca nu este un ce exceptional in practica
vietii. In fiecare moment, intilnim in vieata sociara acte de
generozitate si de devotament, care impretmä in sufletul a-
celora cari le produc, desinteresarea cea mai izbitoare cu
www.dacoromanica.ro
rIspunderea moralä i productivitatea cea mai reusitd.

Vieata practicä este bogati in oamaai ca.ri se uitä pe sine;
adioä, Sai oameni cu un eu putin dominant. Institutia fami-
Ili n'ar exista, da.ck aceastä impreunare ar fi atit de excep-
tionalä.
Aceea ce este earacteristic la vocatie, nu este insä. atit
faptul asociarii, ctt felul cum faptul acestei asociäri st-e pe-
trece. Omul de vocatie are, pentru o anumitä rispwadere
personald çi pentru o anumitä productivitate pe terenul vie-
tii sociale, o inclinare de plicere instinctiva, cä.'reia Ii ur-
meazd färä. Snpotrivire, pe chi vrerne omul de generozitate,
sau de devotament are aceastä inclinare in mod intermitent
mai totdeawaa dupà o deliberare. Numai mamele, fati de
copiii lor, au un devotament instinotiv. De aceea sá i atri-
bule femeii vocatia de mami, iar nu simplul devotament de
mamá.
Dacà la aceasta caracteristicA, adäogäm i faptul cä, la
omul de vocatie, atit rdspunderea morali, cit i producti-
vitatea, pe terenul in care el se exercitä, sunt de o calitate
superioarä; cä oanul de vocatie este original si totdeauna a-
tras spre opere de valoare i duratà, ajungem, ca incheiere,
la o caracteristicä generald care ar suna astfel: omul de
vocatde, in deasebire de omul obisnuit, este un producktor,
care inbogäteste societatea cu opere originale si de valoare
durabilä, folosind in mod instinctiv dispozitiile cu care el
vine de la naturä, farà ca asocierea ace,stora sä fie deter-
minatä, sau influentaa de interesele eului sea. In ramura
productivitälii sale omul de vocatie se dispenseazd de o-
rientarea propriului seu eu. El se lasä, sä fie purtat in mod
instinctiv de dispozitiile date de iiatura.
6. Cu aceostä incheiere ne gäsim insd in fata unei in-
trebäri, pe care morala noasträ curentd ne-o impune numai
de cit, intrebarea: Cum se explica productivitatea de opere
durabile si originale fira interesul eului ? Bine inteles, este
un lucru stiut, cà descoperirea in parte a unui adevdr; in-
ventia unei opere frumoase; fäptuirea unor norme morale
www.dacoromanica.ro
religioase, se pot produce fdrä, participaxea directd a

eulud; si de aceia sä i vorbeste de planul ideal al culturei,
In care omul pktrunde prin mijlocirea unei logici si a unei
simtdri desinteresate; cu toate acestea insd, organizarea
productivit4ii continue, asa cum o are orsice om pare si
Le totdeaunea legatä de interesul eului. In sensul acesta
ne vorbesc: principiile moralei curente; dupd care nimtc
nu se sustine in mad durabil de °it prin interesul per-
sonal, adicd prin interesarea continuä a eului, de unde
toatd proactica tehnicei capitaliste moderne, concen-
tratä in jurul egoismului; .apoi atitea teorii ale filoso-
fiilor materialiste, care ivkd in egocentrism finalitatea
tuturer faptelor omenesti; in sfirsit, multe din filosofii-
le personaliste, care sprijind afirmarea cä orisice pro-
ductie umand, pentru a fi continua, are nevoie de concursul
eului. Pink si in intelepciunea budhistd aceastd pdrere este
subinteleask. Cind inteleptul, discipol al lui Budha, ajunge
sd-si anihileze eul, el nu se inchind de aci inainte product-
ci contempatii. Cu suprimarea eului, el face loc.
nirvanei", adick linitei eterne, iar nu realizkrilor voca-
tionale.
Prin urmare rdmine de explicat cum omul de vocatie
iese din regula generalà a dominatii eului.
Explicarea chutatä este insd usor de dat, si desigur multi
din cititorii nostni au gäsit-o ei insisi.
Intrebarea de mai sus este produsul unei confuzii intre
eul, ca germen al personalitdtii, i eul ca formä sentimen-
tali a egoismului. Eul ca germen al personaliatii, este o
intuitie emotionald, care, in constiinta subiectivd, insoteste
ori si ce stare sufleteascd. El este o sirntire nativd, care are
proprietatea de a se traffsfera in centrul celor mai diferite
complexe sufletesti. El coloreazd, din punct de vedere su-
biectiv, intreaga vieatd emotionalä si voluntard. Nu acest
eu lipseste omului de vocatie. Omui de vocatie nu se uitä
pe sine, ca eu subiectiv, ci ca eu intrupat in tendinte e-
goiste. Acest eu, pe care morala carentd Il confundk cu eui
www.dacoromanica.ro
VOCATIA FACTOR HOTAIRiTOR IN CULTURA POPOARELOR 91
subiectiv, este de fapt una din materializarile personali-

tätii; o materializare foarte obisnuitd, de oare ce atit mo-
rala ca,pitalista europeanä, cit i morala budhista indiana,
o considerä ca o intrupare fundamentala a fiintei omenesti,.
(lar nu este el germenul sufletesc al personalitii in ge-
nere.
7. Cu aceste consideratii avem pregatita trecerea la
o teorie a vocatiei.
Omul de vocatie apare, dupä cele zise, ca intruparea unui
tip de personalitate, in afark de comun. Omul de vocatie
este desinteresat i totusi pain de energie morala si de
dispozitii la productivitate. El este un am exceptional.
Ce insemneaza am xceptional? In intelepciunea po-
pularä prin exceptional se inteleg multe. In primul rind
sa intelege posibilita.ea de a putea fi si nu fi. Dar tocmai
aceasta nu o puteni admite, in cazul de fat.a. Omul de vo-
catie este un tip exceptional de personalitate si totusi un
tip care nu poate lipsi din evolutia vietii umane. Pe °null
de vocatie se sustine in buna parte progresul social.
Prin urmare, omul de vocatie este un tip exceptional si
totusi necesar. Aceasta insemneaza ca nasterea lui nu este
läsata la voia întîmplàrii, ci este determinata de anumite
cerinte ale vietii omenirei.
In aritarea acestor cerinte sta intreaga ;_eorie a vocatiei.
Orisice tip de personalitate nu este un produs al intin-t-
plárii. Este adevárat, cà eul in inpulsiunea sa originará
pare liber, i in consecinta pare cà determina cristalizári
intimplatoare de personalitate. In fapt insa, cristalizarea
peTsonalitätil corespunde unui determinism rigid. In ea in-
tra automatisme fiziologice i deprinderi suflete4i de di-
ferite categorii, care toate sunt fixe in raparturile lor, asa
cum sunt i celelalte forme ale energii universale. Aceea
ce inseala judecata in cunoasterea personalitatii este inter-
pretarea gresita pe care o poate avea multiplicitatea tipu-
rilor de personalitate. Personalitatea omeneasca sa ingti-
seaza in diferite structuri, si atunci, cum sirntirea eului
www.dacoromanica.ro
se presupune a fi identicä, in origina sa la toti oamenii,

multiplicitatea tipurilor de structurk se interpreteazi ca
o libertate a eului de a-si construi dupk voie tipul de perso-
agitate in centrul eireia el troneazà. O gresealá identicd
eu aceea pe care o ficeau i filosofii din scoala lui J. J.
Rousseau, cari credeau c5, cetitenii unui Stat, din momen-
tul ce aveau saveranitatea in principiu, pot inventa tot
felul de institutii politice. Institutiile nu se inventi, ci ele
les din raporturile naturale ale grupdrilor omenesti; in
fiecare tara deo,sebite, dupi natura solulul çi dup.& rasa
omului. Aeelas determinism rigid, care lea.gi institutdile
cu mediul lor cosmic si social, leag5, i tipurile de persona-
litate cu acelas mediu cosmic gi social. Cum diferi instita-
tiile dela popor la popor, asa diferä i tipurile de perso-
nalitate, far& ca prin aceasta Si se aduck o stirbire deter-
Pe ling-A interpretarea gregatá a multiplicifatii tipuri-

lor, mai este insi i o a doua cauza, eu mull mai insem-
natA, care impiediei o lama cunoagtere a personalititii.
Aceasta consistO in ignorarea adincimei personalitktii.
Vechile prejudecOti teologice i metafizice, asupra sub-
stantei sufletului, au ficut ca personalitatea omeneasei
nu fie Vázuti in lumina ei cea adevärati. Potrivit acestor
prejudeciti, personalitatea omeneasei a trebuit sk fie con-
sideratk simplä i identick cu sine insäsi, fiindeä asa cerea
natura substantei sufletesti. In zadar experienta zilnick adu-
cea probe numeroase pentra a invedera complexitatea ei;
mai tare decit orisice probk era traditia. Numai de eitiva
ani ficut drum in stiinta psihologiei con.vingerea c&
totul este de inoit pe acest teren. Astizi sä vorbeste de
adincimea, personalitätii. Peste putini ani, se va vorbi mai
mult; probabil chiar, ci de aci inainte, perspectiva adin-
cimei va fi la baza orisidsei cercetOri stiintifice asupra
personalititii.
Veehia metafizicO a sufletului i noua stiintO a persona-
lititii urmi'resc, una fata de alta, scopuri opuse. Metafi-
www.dacoromanica.ro
VOCATIA FACTOR HOTARITOR IN CULTURA FOPOARELOR
ziea tuna-area sà probeze cä sufletul este lumina din lu-

mina, si ca in el se poate vedea, ca intr'o oglinda.
cea noua a personalitktii urmarete sa dovedeasc5, stratu-
rile din care este formata personalitatea, dup5, virsta
dupa rasa, dup.& timp i loc. In definitia naetafizicei, su-
fletul era un cristal luminos desprins din lumina eterna a
divinitatii; in definitia nouei stiinte a personalitatii, per-
"sonalitatea omeneascä este un produs al vietii pamintesti,
legat de toate m.iecimile i Inàlimile acestei vieti. Ea in-
cepe dela forme ru.dimentare i sä ridick la forme com-
plexe superioare; i lend a ajuns la una dintre acestea, ea
plstreaza in sinul sau diferitele forme prin care a trecut
in tot cursul vietii de relatiune. In fiecare om, sub struc-
tura personalitatii lui suiperboare, se pästreaza i struc-
turile rudimentare, inferioare. Fiecare din aceste struc-
turi isi are dinamismul sau gata de a intra in activitabe.
Eul subiectiv, care rtroneazi in constiinta personalitatii
superioare, nu poate schimba nhnic din a,ceste dinamisme.
El este numai martorul activitatii unuia sau altuia. and
intra in activitate dinamismul unei Structuri inferioare,
fermata prin epocile preistorice ale vigil omenesti,
atunci eul subiectiv apare ea un sclav al apetiturilor ego-
iste si se numeste neliber; ein.d intr.& insa in activitate
dinamismul unei strueturi superioare, formatä in epo-
cile de cultura, atunci eul subiectiv apare autonom
liber; in ambele cazuri, libertatea i nelibertatea depind
de dincimea dinamismului pensonaliatii si nu de vointa
eului 1),
1) Rolul eului, In lumina corWiintel, interne subjective, este netsármu.
rit. El apare aci, ca un autocrat. Deindatd, insd ce-1 scoatem din aceastd
lumind i prin mijlocirea rationamentului ajungem sd ne &Am seama de
raportul sdu cu ceilalti factori suflete§ti, atunci constatäm cd rolul lui ja
cu des5vir5ire un alt caracter. Rämine el, i acurn, .destul de insemnat, dar
pierde caracterul de autocrat. Eul se reduce atunci la rolul de simplu im-
puIs initial, sau mai bine de acceleratca., constrins s se manifeste In anu-
mite tipare. El este schinteia initialä, dar o schinteie care odatd produsä,
se realizeazd dupd nis,te dispozitii independente. Intocmai acarului de cale
feratä, care are posibilitatea s'd indrepte o locomotivä pe o linie sau alta,
www.dacoromanica.ro
Vazutä in perspec,tiva adincimei sale, persmalitatea

apare ca o veriga a determinismului universal.
Rezultatele dobindite de ultimele cercetari biologice ne
au deprins cu idea dominantelor in explicarea ereditItii
a conservarei speciilor animale. Indivizii traiesc in de-
pendenta de cocaservarea speed lor. De fapt, in lumea vietii
animale, existente sint speciile. Ele singure se perpetuiaza.
Indivizli, sint numai mijloacele lor de adaptare. Mijloace
vremelnice. Apoi, rezultatele c6recetarilor psihologice
sociologice ne-au deprins Cu ideia ca in vileata de relatiune,
In vieata sufleteascä, existente sint institutiile, iar nu
membrii institutiilor. Institutiile isvorasc din raporturile
naturale ale oamenilor intre ei, si ale gruparilor omenesti
cu mediul cosmic. Indirvidwl are spiritualitatea pe care
-o creiaz5, institutiile mediului sau. Ideia de justitie, cea
mai inalta manifestare a spiritualitatii omenes,ti, se expli-
ca din realitatea institutiilor, lar nu institutiile din ideia
justitiei.
In vieata sufleteasca, ca si in vieata simplä animala.
dar n'are posibilitatea sa creieze o linie noua, tot asa si eul nostru, are
posibilitatea sd apara in lumina subiectivd ca factor hotaritor si totusi in
manifestarile lui si fie silit sa urmeze formele ce i-au fost impuse.
In adevar, ces mai simpla observare a experientii sufletesti ne confirma
acest aspect al eului. Eul nostru voieste SS miste bratul, dar vointa
lui se executa 'dupa legile miscarilor musculare ale corpului nostru: bratul
nu se miscä prin siropla schinteiere subiectiva a eului, ci prin lantul fi-
brelor musculare. Eul nostru la o atitudine emotionald. In afara aceastä
atitudine este fixata de legile expresivitatii emotionale. Durerea isi are un
Upar de expresie, isr bucuria altul. Eul nu va putea sa schimbe aceste ti-
pare ,niciodata. De asernenea, in aceea ce priveste valorares lumei ex-
terne dn jurul sau, eul in lumina subiectiva internd este foarte liber,
dar este liber pina la manifestarea acestei vadori. De indata ce valorares
sa se exprima el nu mai leste hber. Valorile pe care el le alege nu sint
ale lui, ci ale sooietatii. El le gäseste pe deagata in cultura tirnpului. Un
eu care ar valora lumea dupa niste valori, create de el subiectiv i necu-
noscute mediului, ar fi ca un comercizmt care ar voi sd curl-mere marfa
Cu o moneda fabricatä dupd fantezie. Eul este o simtire subiectiva, in a-
-parenta arbitrara, dar el, de cite ori intrA in relatie cu lumea externa, se
supone la legile acestei lumi.
www.dacoromanica.ro
VOCATIA FACTOR HOTARITOR ÎN CULTURA POPOARELOR 95
stiinta cea nouä constata totalitati, care se adapteaza si se

realizeaza. Totalitatile sint ins& in raporturi de finalitate
Cu indivizii din care ele se compun, in mod vremelnic. Ace-
ste raporturi de finalitate sint imanente totalitatilor, mai
ales cind totalitatile sint organizate intVo ierarhie. In to-
talitatea supremä orisice raport de finalitate este ima-
nent. Pentru indivizii totalitatilor, aceste raporturi de fi-
nalitate sint transcendente, fitridca ele le depase.sc fiinta.
Indivizii traiesc pentru conservarrea totalitäii. RolutI lor
sa determini de evolutia acesteia.
In lumea animala, acest rol este, chid conservativ, cind
inovator, dupa trebuintele de adaptare ale speciei. Inclivi-
dul animal se naste pentru a continua ereditatea sau pen-
tru a pregati o mutathme. Bine inteles, nu exclusiv pentru
una sau alta, ci mai =it pentru una sau mai mult pentru
alta. Fie 'care individ animal aduce cu sine, tit de format
fie el a continua ereditatea, si ceva inovatie, precum
animalul, cu dispositii de mutatie, aduce totusi cu sine un
bogat fond de ereditate.
In lumea sufleteasca, finalitatea este aceiasi. Indivizii
servesc totalitatilor, conservind, sau inovind. Iardsi nu in
mod exclusiv, ci unii mai mult conservind si altii mai mult
inovind. Acei din prima categorie Sint traditionalistii, acei
din a doua categarie, skit oamenii de vocatie.
Vocatia, in lumea sufleasca, coresipunde la faptul
mutatiei in lumea biologica Ea este inovatia de care se
serveste totalitatea (grupul social, poporul, rasa) pentru
a se adapta evolutiei. Inovatia se face prin aptitudinile in-
diviziflor, sub imperiul insa al cerintelor totalitatii. Asa se
explica pentru ce omul de vocatie\intxuneste in sufletul lui
dispozitii contrare intereselor lui proprii. El realizeaza
interese superioare. Fiecare om primeste de la natura
dispozitii vocationale. In lumea copiilor ele se revarsa ca
o flora luxurianta. Dar putini skit aceia cari due la bun
sfirsit dispozitiile primite de la natura. Indivizii in genere,
fiind muritori, se grabesc a-si satisface interesele lor pro-
prii.
www.dacoromanica.ro
CAPITOLUL VI
PEDAGOGIA VOCATIEI
1. Pedagogia socialà i pedagogia individuald a vocatiei. Energia de

popor. 2. Schimbarea de mediu i vocatia. 3. Se pot cultiva voca-
pile? 4. Copilaria. 5. Pubertatea. 6. Criteriu sociologic pentru
cunoasterea vocatiei. 7. Resortul intim care sustine productivitatea la
omul de vocatie. Stilt-4a educatiei i vocatia.
1. In deosebire de munca profesionalk care este o

mum& ,acceptati din inte:ees i calculati dup5, sansele de
profit si de pierdere, vocatiunea este o munch: desintere-
satà, acceptata f5rä calcul, ba aproape impus5, omului de
instinct. Pe cind munca profesiona1ä este hotkrIt5, de 'fill-
prejurdrile in care trieste individul, vocatia este hotiriti
de cursul istoric al poporului intreg. Prin vocatie se pune
In valoare aceea ce sufletul poporului are In potentialita-
tea sa sá realizeze. Munca obisnuit5, profesional5, se lea.gä
de finalitatea individalui, pe elnd munca vocatii de fina-
litatea poporului ea 1ntreg. Din aceast5. eauz5. In mijlocul
unui popor sà pot exercita prin Imprumut tot felul de main-
ci profesionale, pe chid vocatii nu poate sg. .aibà fiecare
popor decit unele, si anume pe acelea care sk inlIntuese In
asa numitul seu messianism.
Aceste caractere deosebitoare ale voeatiei fac din acea-
sta un obiect de psihologie socia15, si nu de psihologie indi-
viduala. Dacä este vorba s, ne punem problema
vocatiei, atunci nu din simpla diagnosticare a sufletului
putem sà prevedem vocatia, ci din diagnosticarea
www.dacoromanica.ro
VOCATLA FACTOR HOTARITOR iN CULTURA POPOARELOR 97
intregului media social in care se desvolta individul. Un

practician profesionist poate sa se formeze in ori si ce
raediu, caci educarea lui se face duva principide pedag,o-
giel individuale; un om de vocatie insa, nu se poate forma
decit in anumite conditii sociale. Vocalla se arata atunci
cind ea este ceruta de instinctul de conservatie a unui po-
por; ea este o manifestare a energii poporului intreg.
eind zicem energia poporului intreg, intelegem nu nun ai
struaura sufleteasca a acestuia, ci struecura intreaga i.si-
hico-fizica a peporului, incepind dela constitutia mediului
geografic pina la eonstitutia mediului intelectual i moi al.
Vocatia este o canalizare a energiei poporului; i prin ca-
na..iizare, ea este in acelas timp, o valorificare.
Ne propunem sa insistam ceva mai pe laig asuvra lega-
turei dintre vocatie i energia de popor. In special ne pro-
punem sä discutim daca se pot cultiva vocatiunile in sco-
pul de a intretine energia anal popor. Caci cultivarea vo-
capi poate avea un scop social si un scop individual. Ea
apartine pedagogii sociale, tot asa ca i pedagogiei indi-
viduale. A cultiva o vocatie in interesul poporului intreg
este desigur tot asa de folositor, dacà nu chiar mai folosi-
tor de cit de a cultiva o vocatie in interesul numai a indi-
vid.ilui, care arata dispozitii vocationale.
Sa incepean mai intii prin a elarlfica in ce consista ener-
gia de popor. Se face un abuz mare cu cuvintul energie.
Tot ce este: brutal, catastrefal, capriciu de stapin naba-
dais, porneala de isterie... sa pune pe seama energii. Ener-
gia ar fi provocare3. desordinei. Caci ordinea ca si inertia
In mecanica este socotita eà vine de. la sine. Adevärul este
inqa tocmai contrar. Pentru a ayea ordin3 trebue en-rgie,
pe clid pentru desordine nu trebue nimic. Chaosul este in-
cenutul Inceputurilor. Ordinea este realizarea treptata a
enei giei.
O seinintie de popor intra bunioara, in stapinirea unui
teritor:u. (Facom o inoteza despre cum s'ar fi petrecut lu-
crurile in epoca primitiva a asezarii popoarelor). Primele
Prof. C. Pad!!lecrtr.M 'fro V cilia. 7
www.dacoromanica.ro
98 C. VW ULESCU-MOTRU
adaptiri ale semintii la conditiile teritoriului au fost pri-

mele realizan i de energie. Ele au CO1ISIS bat in deprinderi de
munci, Intrctesute pe un fond puternic de subiectiviscm.
Intre anediul geografic i sufletul setmintii, puse fati in
fatà, imaginatia mitologici a mu/teat prima, punte de co-
municare. O punte fragili, insi o punte cu multe brate
gata sá se transforme dupi nevoie. Ilitologia a deschis
drumul solidarizirei semintii cu mediul geografic. Religia
a adus, ,curând dap& aceea, o lntirire a acestei
Cäci mitologia là.sase intre sufletul sernintii si rnediul geo-
grafic eiteva motive de dusminie. Imagina:tia mitologici
creiase spiritele btune, care dau ocazie sufletului ea-nenesc
de a se imprieteni cu natura, dar in acela§ timp ea creiase
spiritele rele, care erau tot atitea ocazii de invrijbire
Cu natura. Religia a consfintit puterea spiritelor bune asu-
pra celor rele, i prin aceasta a dat sufletului omenese o
mare increde,re in sine. Religia a ficut cu putinti desvol-
tarea eivilizatii. Pe temeiul solidaritätii semintii cu mediul
seu geografic au luat fii4ä apoi diferitele institutii sociale
si politice, prin diferentiarea treptati a primelor institutii
religicase.
In aceasti exemplificare ipotetici avem desvoltaxea isto-
rid/ a popoarelor çi totdeodati intelesul menirei acestora
pentru viitor.
Cit timp un popor este striin de pimintul pe care t lo-
cuete, energia lui este nun. Numai dupi ce el s'a irnprie-
tenit cu acest 0mint adaptat deprinderile lui de
munch' la natura pimIntului nurnai de atunci incepe
energia lui si se Infiripeze. Aceasti energie este sporiti pe
m'isuri ce fortele mecanke ale naturei i fortele intelec-
tuale ale omului sà inlintuesc intr'un circuit unitar, care
constitue aceea ce se numeste munca.
Zicimintele de cirbune sau de petrol sunt negresit bo-
gitii reale ale solului, ele nu devin insä energii decit daci
sunt exploatate si puse la baza unei industrii. Tot asa
cu aptitudinile sufletesti care zac in sufletul ooporului. Ele
www.dacoromanica.ro
VOCATIA FACTOR HOTARITOR IN CULTURA POPOARELOR
nu devin energii decit dacä slut dirijate spre cunoasterea

stapinirea naturei. Comparatia merge si mai departe.
Dupä cum sint zacaminte, care dau característica unui
mediu geografic, tot asa sint anumite aptitudini care dau
caracteristica unui suflet de popor. Cum sint terenuri car-
bonifere si petrolifere; terenuri de humä vegetalii saa de
nisjp; terenuri maritime sau muntoase, etc., asa sint
tipurile de popoare. Fiecare tip de popor nu se adapteaza
inslifermt in cri si ce mecliu geografic, fiimdck nu orisice
energie sufleteasca sk leaga. i .sporeste energia fizick a
mediumi geografic. (Prin mediu geografic intelegem nu
numai pämintul pe care 11 locueste poporul, ci tot comole-
xul de relaftli comerciale i industriale determinate de po-
sitia si natura pdmintului). Un popor, de un anumit tipar
sufletesc, poate s5, fie asvirlit de imprejurkri Intr'un me-
diu geografic nepotrivit lui, asa s'a Intim. plat cu multe
popoare navalitoare din Asia spre Europa, la sfirsitul irxt-
periului roman, dar odatk asvirlirea produsä, cursul
istoric al poporului impune din nou inprietinirea acestuia
Cu mediul geografic. Tipul poporului trebue sä se adapteze
la natura mediului, daca este sä fie din nou producktor de
ener,gie. El se adapteazk In douä feluri: fie scotind In evi-
denta aptitudini noi din adincul seu sufletesc, aptitudim
care pot s5.-1 duck' la transformarea sa totala, fie trans-
formind mediul pentra a rasa tipul neatins. Aceasta se pe-
treee mai ales In cazul and poporul are o cultur5, vech:e,
cristallzata intr'un messianism popular. In amindouk ea-
zurile însä, poporul este in intregime pus in cauza. Adap-
tarea cea, nouä trebue sk se fack, cäci altmintreli viitorul
poporulai este amenintat.
lin aoeste cazuri intervine toomai rolul vooatiei. Adapta-
rea cea noui se produce prin mijlocirea oamenilor de vo-
carie. Acestia sint solii instinctului social trimesi In lupta
care se da pentru cucerirea unei noi adaptkri.
.$í Cu aceasta constatare ajungem In miezul subiectului
aostru.
www.dacoromanica.ro
IOD C. RADULESCU-MOTRII
2. Schimbarea de mediu geografic nu se intimplä prea

des la un popor. De intimplat Insà se intimpli. Cáci prin
mediu geografic, precum am mai spus-o, nu trebue sd-inte-
legem pirnintul nurnai, ci complexul de relatii comerciale
industriale pe care le di pämintul. Un popor care locue-
ste ling& mare, sau lingi un mare fluviu, cif& vreme nu
cunoaste arta navisgatii, triieste inteun alt mediu geo-
grafie decit dupi ce cunoaste aceasti arti. El poate si fie
inteun mediu agricol si pe urna si treaci inteun mediu
comercial. Cite odati este suficienti deseoperirea unui
singur element cuprins in pimintul pe care locueste popo-
rul pentru ca sehimbarea mediului sä, se produeä. Demo-
perirea cirbunelui i a petrolului, a oferit ocazii pentru
o a,semenea schimbare. In unele cazuri, nici nu este nevoie
de a se inventa sau a se descoperi ceva nou; este destul ca
constelatia popoarelor invecinate si se schimbe, pentru ca
mediul geografic al unui popor sä fie altul. Mediul geo-
grafic este asa dar variabil ca si fazele civilizatii.
Schimsbarea de mediu atrage dup.& sine o noui adaptare.
lar adaptarea se face prin mijlocirea oamenilor de vocatie.
and un popor, bunioari, din mediul seu geografic con-
tinental, este pus in fruntea unui imperiu colonial, pe care
trebue organizeze si sä.-1 asimileze, atunci munea pro-
fesionalä cunascuti lui pînä aci, nu-i este de ajuns; pen-
tru opera cea noui trebue oameni noui cu alte deprinderi
de munch', defvotati binelui public, gata de sacrificii. Ace-
stia ent oamenii de vocatie. Asfel a gäsit Franta, pentru
organizarea imperiului siu african, un om de vocatie in
mareSalul Lyautey. Acesta era de profesie militar. 'limas
In Franta ar fi fast desigur un bun militar. Trimis in co-
lonii el isi gàsi vocatia. Cine i-a format sufletul pentru ea
si inteleagäs ne marocani? Cine i-a dat agerimea si tactul
ca s'ä. preintimnine ari si ce nesununere din nartea colo-
nistilor F.-a'? Cine i-a insnirat zeniala stratagemi ne care a
intrehuintat'o la Ineenutul räzboiului mondial fati de sefii
maroeani, end inainte de a porni trupele sale militare spre
www.dacoromanica.ro
Franta, unde era absolutá nevoie de ele, el ordond un atae

general contra tuturor rebelilor anarocani, aceea ce avu de
eonsecinti intimidarea acestora, asa cä Lyautey îi putu
trimite in urna linit.it trupele pe frontul din Fratirta? Cine
a fácut din maresalul Lyautey omul care trebuia Frantei
pentru organizarea imperhilui marocan? coala militará,
de sigur, in care îi fäcuse el educatia profesionalä de
militar. La educatia scoalei s'a adaogat insä i altceva.
Vom vedea in eurind ce anume.
Tot asa intimplat cu multe alte popoare europene
care si-au schimbat mediul geografic prin trecerea lor de
la agriculturá la industrie. Anglia, multumiti descoperirei
aburului, deveni tara comertului. Insä comertill are nevoie
de initiativä pdntru ca sä prospere. Initiativa nu se invati
In rutina vechiului comert. Ea vine din vocatia celor
Anglia a avut norocul sä numere printre fiii sái multi din-
tre cesti oameni de initiativä vocationalá. Pe urmele ace-
stora s'au intemeiat raporturile comerciale care intind
dominatia englezá pestre intreg pämintul.
Italia si mad ales Rusia de astázi se gásesc inaintea ace-
lorasi sehimibiri de media geografic. Italia vrea 3á devini
putere dominantá in Marea Mediteraná, iar Rusia, din a-
gricolä, si patriarharg, vrea sä devin6 industriará i socia-
Pentru aceste schimbári una pune inainte vocatiunile
fa,scismului, lar cealalti pe ale bolsevismului.
Mai toate *He europene Sint atinse de frigurile innoi-
rilor de mediu. Toate vor o rárgire de ocupatie; adicá un
loe eit mai prielnic sub soare. La toate popoarele europene
oamenii de vocatie slut in asteptarea unui rol.
3. Dacä a.stfel stau lucrurlle, atunci problema anun-
OVA de noi mai inainte devine de o mare actualitate.
Se pot cultiva vocatiile?
Vocatiile piná aeum erau lásate pe seama instinctului.
Fiecare ponor, ;oentru noua sa adaptare, ti producea vo-
catiile de care avea nevoie.
Astázi insä instinctul este inlocuit prin seoala ratiunii.
www.dacoromanica.ro
De ce nu s'ar putea verbi §i de o pedagogie sociará a vo-

catii.
Vorbim de o medicini saciali, care are de scop si pre-
vinä contagioase; de o ig:eni socialä, care are de
scop intretinerea sä.'natatii publice; de o eugenie, care are
de scop perfectionarea rassei omenesti, de ce n'ain vor-
bi si de o peda.gogie sacialä vocatii, care sa aibi scopul
de a arata conditiile in care se pot produce vocatiile tre-
buincioase unui popor ?
Un popor este nevoit sk-si schimbe mediul de vieata.
Din agricol sä devina industrial. Pentru noua sa adaptare,
el are totdeauna nevoie de oameni de vocatie, care si des-
chidi drumul muncii profesianale obisnuite. De ce atunci
n'am usura prin mijloace rationale, pregatite mai dinain-
te, aparitia si rolul acestor oameni de vocatie? De ce,
inainte de toate, nu ani pregati opinia publica recu-
noasca si Si le inteleaga rostul ?
Ni se pare ch.' prin aceasta nu cerem un lucru absurd.'
Poate cä cerem ceva prea greu pentru stiinta timpului no-
stru. Absurd in tot cazul, nu.
Fiindcä aceea ce cerem este un lucru prea greu, 8ä ne
multumim deocamdata cu putin. Fiecare stiinti incepe cu
putin.
Sä ne multumim Cu precizarea unei singure conditii pre-
mergatoare vocatii. S5. indicam, cel putin, directia dinspre
care ne poate veni o vocatie.
Maresalul Lyautey, despre care am vorbit mai sus, a
iesit dintro' *coal& militara. Din orisice scoará militara ar
fi putut iesi? De sigur, nu. 0 *coal& militarä, fari disci-
plina i fan avint patriotic, n'ar fi format in Lyautey pe
omul de vocatie de mai tirziu. Extrema constiintiozitate
a lui Lyautey a gäsit in atmosfera scoalei militare fran.-
ceze, o conditie prielnica de desvoltare. $i aceasta este ca-
zul cu toti oamenii de vocatie. In mediul serios comercial
englez, prospera vocatiunile comerciale. In mediul serios
al Universitatilor germane prosperi vocatiile
www.dacoromanica.ro
In mediul serios revolutionar italian i rusesc s'au for-

mat vocatiunile lui Mussolini si Lenin.. Improvizatia, nu
este o scoalk pentru vocatie. Dintre sceptici i farsori ies
cel mult oratori; niciodatà, oaaneni de vocatie.
Prima conditie pentru vocatie, este seriozitatia
In care isi face prima sa educatie acel dotat de natura Cu
dispozitii fericite. Institutiile serioase stint In fiecare tara
singurele pepiniere ale oamenilor de vocatie. Poporul, prin
bunul sku simt, a si Intreväzut acest adevär Inca de mult.
Spre directia in care vi-a indreptat el nadejdile a indicat
directia de uncle asteapti vocatiile.
Noi Romlnii asteptam sa, iesim din criza economica, din
criza politick, din criza culturará si din tot felul de erize
reale vi imaginare. Care si fie institutia noa.strk sanatoa-
institutie menita sa formeze pentru viitorul taril pepi-
niera vocatiunilor?
Eu n'am un räspuns la aceasti intrebare. Am ckutat
Insa sa rnä informez despre ce ar putea rispunde altti si
am afiat din iare, ca toate institutiile noastre publice
sint far& vlaga. Biserica, armata, scoala Sint In scadere.
Comertul, industria stilt bolnave. Agricultura este moartä.
- Asa scriu ziarele.
Aceastk lipsk de prestigiu a institutiiIor noastre trebue
sá ne dea de gindit.
De unde se vor naste oare vititoarele noastre vocatii?
Cáci, are clreptate M. Eminmvu, cind zice :
Nu se nasc glorii pe strada çi /a usa cafenelei
4. SA; trecem acum la pedagogia individuará a voca-
tiei. Sä incepem de la copiläria individului.
Ce este copiläria? Pentru stiintä, copilaria este struc-
tura de sine statatoare a primilor zece ani din vieata omu-
/ui. Ea prezinta, nu, pe un om redus la miniatura, ci un tp
de OITI, eu caractere vi iegi proprii. Copilul este un orga-
nism, pe care trebue intelegi din structura totalitatii
sale.
Copilaria are de scop sa punk in echilibru functiunile
www.dacoromanica.ro
animale, ea care omul vine pe lame, cu. cerIntele unei vieti

sociale. Copilgria este oarecum stagiul da pregAtire al
om la o vieatä, sociali. Cu cit vieata socialá are
mai multe cerinte, ca atit gi copiliria este mai lungl. La
popoarele civilizatg, copilgria este mai lungl de cit la po-
poarele sälbatice. La celelalte animale, in afarg de om, co-
piaria apioape ea' nu existg.
Copilul vine pe lame, Cu functiuni, care continui vieata
biologicä animalá, i in acelag timp cu dispozitii de vieati
sociaa. El este un port-altoi destinat sä, suiparte altoirea
unei culturi sociale. Cit timip dureazi experienta altoirei
socialului pe biologic, el rgmine copil; a prins altoiul, a-
tunci copiaria lui dispare. Aceasta. se intimpa, cam pe la
virsta de 12-13 ani. Sint oameni, cari rämin copi15.rogi
gi dupä aceastá virstk precum sint gi copii, cari au perdut
aparenta copildriei Inainte de aceastä virstä.; sunt apoi im-
becili i copii intirziati, dar toate aceste cazuri nu schim-
bg prea mult la regula ,generalg. Copilgria, dureazg eft
timp dureazg pregatirea sociabilitgtii omului.
Din aceastg constatare fundamentaa decurg cite-va a-
plicatii practice pentru arta educatiei. In primul rind,
avem o conseckità referitoare la clasarea coniilor, In copli
de vocatie i copii fàrä vocatie.
Sint unii pgrinti cari se aratg foarte optimisti; iar altii,
cari se aratg foarte pesimisti in aceea ce priveste viitorul
copiilor lor, dei n'au apacat sá vadä de cit foarte putin
din manifeAgrile acestora. Un mic fapt de destentgclune
pune pe unii in admiratie, iar pe altii, tot aga un mic fapt
de prostie, Ii pune In disperare. Se insalg insg atIt unii
cit si altii. Vocatia nu se cunoaste as. cum
ar fi sä, credem dupg proverbul popular. Sá canoaste de
dimineatg coilu1, ertre are sá fie sängtos i copilul care
are sá fie bolngivicios fizieeste, dar nu se cunoagte vocatiu-
nea, De care va avea-o copilul. Cáci vocatis stä. In imlaina-
rea sociabilui pe biologic, In virtutea Insgsi a altoiului cul-
turei
www.dacoromanica.ro
VOCATIA FACTOR HOTARITOR IN CULTURA POPOARELOR ¡05
Prin urmare, din constatarea fundamentala pe care am

fäcut-o relativ la scopul pe care 11 are de indeplinit eopi-
aria, putem trage o prima invatatura i anume: sa nu ne
pripim cu alegerea copiilor in vederea vocatiilor lor vii-
toare. Copilul vine pe lume cu aptitudini individuale; nu
vine cu o vocatie. Vocatia iese din imbinarea aptitudinikr
sale individuale la o finalitate sociala. Unde societatea
dobindit o structura unitara, din care Si porneasca o
finalitate armonica pusä, in serviciul idealului, acolo nu
poate à fie vorba nici de vacatii.
Cu aceasta venim la o noua invatitura importanti pen-
tru vieata practica, si anu.me: sä, nu ne asteptäm, ca dirt
cultivarea individualitatii copilului are sa iese totdeauna
Inanultire a vocatiilor.
Individualitatea copilului, ea singura, fie cit de bogata
nu poate duce la o realizare culturala citä vreme in med:ul
social nu se gaseste o finalitate inobilata de ideal. Un p3-
por poate prezinta individualitati puternice, uriase chlar,
fara ca aceste individualitati sa indeplineasca rolul de vo-
catii. Daca lipseste din mediul social structura unitara a
idealului ramin anarhice, adica salbatice.
Ele nu contea.za pentru istoria omenirei de cit ca fapte
brute, asemanatoare faptelor telurice. Vocatiile, si mai ales
vocatiile puse in serviciul conducerei societätii, vin nu,mai
din altoirea cu idealurile culturei. Individualitatea este o
fásadnita pentru sarrErta idealului.
Aceasta ne explicä pentru ce popoarele tinere, pline de
vieata fizica, dar lipsite de traditie sanatoa,sil, sint asa de
sarace Roe terenul vocatiilon In scolile acestor ponoare ti-
nere se indeasa o multime de indIvidualitati; este chiar o
placere sà privesti la exub-eranta cu care se prezinta aceste
individualitati! pare ca a lor sint cerul si pamintul, pare
cà ele au servit drent modèle pentru tinul supra-omuJui
cintat de atiti noeti Masai, si cu toate acestea, cu ce
tse aleg aceste ponoare tinere de re urma individualitatilor
exuberante trecute prin scoala? Cu faptele anarhice,
www.dacoromanica.ro
nu salbatice, a absolventilor acestei scoli. Puterea vocatli

nu sta in individualitate, .ci In Inlantuirea
la finalitatea mobil& a unui ideal.
Psihologia eopilãrìei, cu perspectivele ei, ne pune Inaba-
tea unei -probleme cu, mult mai inalte referitoare la inte-
lesul culturei amenesti In genere, si pe care o putem for-
mula in chipul urmdtor. Dacd In copildrie natura Incearcd
stabilirea unui eohilibru intre functiunile animale ale omu-
lui i ,cerintele unei vieti sociale, atunci, curn natura nu
poate Incerca sa. punä un echilibru de eh intre realifati,
cerintele vietil sociale vin si ele dintr'o realitate. Ele yin
din trebuinta de ideal. Acest ideal este o realitate, intoc-
mai cum este i existenta animalä a omului! Daca. idealul,
sub difemitele lui forme, ar fi o simpri iluziune, cum
ar putea el sd tina. In loe, cu exigentele lui, o fäpturd a
naturei in desvoltarea sa? Pentru ce copilul de om civil'.
zat este tinut intr'o copilärie mai lungä, de cit este tinut
copilul de sälbatec, i pentru ce animalele au o copilärie
asa de sicurtä? In caz cd, idealul nu este o realitate, ci este
o simpld iluzie, copiläria n'ar avea nici o ratiune sä fie
tnai lungä sau mai scurtä; ea ar fi, ca la animale, märgi-
nitä In cadrul strict al trebuintelor biologice.
Existenta copildriei este primul mare fapt de experientä,
prin care se reveleazä Intelegerei noastre posibilitatea unei
cresteri de ideal In vieata ometnirei. Structura de copil,
pe care o are omul In primaii ani ai vietii sale, este o struc-
turd de asteptare a desävirsirii care trebue sä vinä; prin
urmare ea este, In evolutia tnatu,rei, preväzuta ea un mo-
ment al realiatii. Ca un moment al realitätii, si In acelas
timp ca un moment de crestere al acesteia, cd.ci ea aduce
Inrodirea individualita4ii animale omenesti prin insemln-
tarea idealului. De aceea slut pline de luteles cuvintele lui
Crist: ldsati copiii sd. vinä la mine". Evanghelia educa-
tiei noastre va trebui sa. reapete dupl dinsul: Läsati copiii
si fie desävIrsiti prin caci la aceasta ti invitä na-
tura, clIndu-le anii de copilärie.
www.dacoromanica.ro
Sá vorbeste de popoare intr'o vesnici cJpildrie, si se

mai varbeste de popoare la care rolul copiliriei tinde
devie inutil.
Popoaxele sälbatice de astizi par si fie intr'o stare de
vgnici copifirie, cind sunt comparate cu popoarele euro-
pene. In ce consisti ccpiläria lor? Cum si explici faptul
fiecare silbatic luat in parte, se bucuri de o copilärie
scurtä i toitusi sälbaticii luati cu totii, ca sacietate, pre-
zintä caracterele unei vesnice copilirii ?Sunt ei copii ade-
värati, sau sint bitrini cizuti in copilirie? Din nefericire,
ei sint bitrini cäzuti In copilirie. Credinta unor filosofi
optimisti, ca. ei vor forma rezerva culturei de mime este
o simplä. iluziune. Silbaticii de astizi constituesc resturile
istovite i imbitrinite ale fostelor popoare. Copiliria la ei
pierdut rolul cel adevirat. Ea a rimas numai ca o
batjocurä.
Mai interesant este cazul, unde rolul copiräriei tinde si
fie desfigurat, nu din cauza bitrinetei, ca la sàlbatii, ci
din vointa constientä a poporului insusi. Astfel in republi-
ca sovietelor ruse, autonomia copilului fati de ideal pare si
fie distrusä.. Copilul giseste in mediul societitii sovietice
un ideal stereotipat in citeva forme, pe care el trebue si
le primeasca, färi alegere. Daci la popoarele silba.tice
dornneste puterea traditiei, in mediul sovietelor ruse dom-
neste planul meeanizat al unui ideal. Intr'o parte si in alta
copiläria este deviatä dela rolul siu natural. Cici dacA co-
pilului se Iasi libera desvoltare a individualititii sale bio-
logice, i wceasta se pare &A se Iasi in republica sovietelor,
aceastä libera. desvoltare a individualititii nu duce la rea-
lizarea unei vocatii, dad. ea nu este completati cu libera
insemintare a idealului. Un ideal impus cu forta pierde in-
susirile de ideal. Republica Sovietelor ruse asteapti ca ti-
nerii sa. imbritiiseze vocatiile, intoemai cum recrutii unei
armate .imbraci uniformele de cazarmi: asteptare zadar-
nicä. Tinerii prind dragoste pentru vocatii, numai dupi ce
at fost bine pregititi prin autonomia copiliriei lor.
www.dacoromanica.ro
108 C. RAIDULESCU-MOTR U
5. In virsta pubertätii se hotärä.'sc de regula voeatiile.

Inainte de 10-12 ani, functiunile sufletesti ale copilalui
slut putin desvoltate. Dupä 15-16 ani ele au luat, in Luna
parte, structuri definitive. Intre 10-16 ami (la unii copii,
mai timpuriu; la altii, mai tirziu) se intinde perioada osci-
latiunilor in eäutarea unui echilibru. A_ceasta este peno-
da puberatii. In ea ies la luminä, virtualitätile sufletesti
care hotäräsc de viitor. Diva o zi pe alta, copilul de pini
ieri, isi uitä de jocurile naive, pentru a-si pune intrebilris
pentru a contrazice pe acei din jurul seu, pentru afir-
ma convingeri ra,dicale. Pubertatea este perioda crizei de
crestere a omului. Copilul, pinä la Virsta de 10 ani, pri-
veste la lumea din jurul seu, ca un animal inteligent, Uri
iscodire, fär5, tndoialä. Imiteazi pe clt poate. Intelege,
dupä, intuitia pe care i-o dä propria sa insufletire. O atmo-
sferä de animism inconjurä obiedele externe. Atentia nu-i
este voluntarä. Vointa nu urmeazä deliberärii. Copilul pinä
la 10 ani träieste intr'o atmosferä sufleteascä de arnest6c
¡litre vis si realitate.
De ati inainte, firea lui se schunibg. Dintr'o fiintá, cu
suflet inaiv i armonic, el se transformä intr'o fiintä, cu
suflet sbuciumat i disarmonic. Aceea ce mai inainte el
imita si respecta, acum contrazioe i despretuieste. De la
un an la altul, i acleseori ì mai curind, are alte päreri
alte preferinte. Pe aa 14 ami, la unii; pe la 16 ami, la altii,
perioda de criz5. Inceteazä. Sufletul copilului infra de ad
Incolo in echilibru stabil. Sbuciumälrile sufletesti urmeazä
si de aci Inatnte; acelea din perioda urmätoare, a adoIe-
stentii, sInt destul de acute; ele nu mai abat frig cresterea
conilului din directia anucat5.. Perioda de räsärire a virtua-
litätilor s'a incheiat. Primävara cresterei a tre-
cut. Cu foarte rari exceotiuni, aceea ce n'a iesit la luminä
in pubertate nu mai ¡asá niel de aci inainte.
De aceea aceastá virstä a pubertätii este hotáritoare
pentru vocatii. In blografille tuturor oamenilor de vocatie
se gäsesc date prin care se invedereazä insemnätatea el.
www.dacoromanica.ro
VOCATIA FACTOR HOTARITOR IN CULTURA POPOARELOR 10J
Jean Louis-Forain istoriseste cum la virsta de 11 ani a

fost isbit de expresivitatea statuilor catedralei din Reims,
si In special de aceea a sfintalui iosef, un sfint cu figura
de lucrator farsor si pe care el Il putea lesne identifica Cu
trei patru alti lucratori din lumea pe care o vedea zlinic.
Daeä, mai tirziu, am ajuns artist, statuil3r din Reims le
datorez vocatia", z:cea el adesea &are prietenii). Ac3st
exemplu se poate Inmulti cu sute de alte c3.zuri. Nu att.,
de altmintreli, om de geniu sau de talent care sä nu lege
revelarea originalitäii Cu un fapt petrecut in cursul pu-
beratii, milcä in perioada and omul iese din copilarie. In
caracterizarea facuta lui Constantin Guys, si acesta un
artist de seami, Baudelaire a ajuns chiar sä afirme cà
geniul nu este deeit posibilitatea cuiva de a-si regksi co-
pilària dupä voie. Jeanne d'Arc incepe sa auclà chemärile
lui Dumnezeu de la 12 ani, si continua apoi sà le auda
pinà la realizarea lor. Sint cazuri, desigur, cind vocatia
se desvàluie i dupà pubertate. Acestea prives c mai ales
vocatiile religioase si morale, care se produc durpà crizele
de convertire. Cazurile acestea nu sunt prea numeroase.
!n special, intre ele, nu se glsese vocatiile care intretin
progresul social modern. Toate vocatiile, insotite de o o-
riginalitate puternick isbucnesc la virsta pubartitii. In
special vocatiile pentru tiintä, pentru artà, pentru teh-
pentru intreprinderi industriale i comerciale, etc.
apro^a.pe toate färä exceptie vad lumina zilei dendatd cu
inceguturile de formare ale personalitItii, care se aseazà
lu perioada care urmeazà
Aceastà ccencidentà este usor de exnlioa.t, din punet de
vedere psihologic. Virsta ipubertdtii provoacà mari spär-
turi in unitatea =Ionia a coplului de 'Ana eri. Correcin-
tele acestor sparturi le si observàm noi, in primul rind
Spiritul de contradictie. atitudinea de nc;itiune, fanatis-
mul i entusiasmul puberului prin aparitiile lor brusce sint
acele care ne atrag atentiunea, fiindcà ele ating intere-
1) Pol Neveux. Jean-Lotzis Forain (Revue de Paris ); August 1931).
www.dacoromanica.ro
sale noastre. Consecinitele constructive ale acestor spar-

turi tree neobservate. Tocmai acestea insi sint cele mai
importante pentru viitorul copilului. In ele sti origina
vacatillor.
Copilul vine ,pe lume cu O amuniti structuri a percep-
tiilor sale sensibile. Ochiul i ureehea lui slut in anurait
fel indreptate spire lumea externi. Nu orisice fapt din a-
ceasti lume Il intereseazi. Intereseazi numai anumite im-
presiuni, in anumite structuri. Ce nu intereseazi in acste
structuri, nu existi. Atantiunea lui nu iese din aces-le
structuri. Apoi functiunile intelectuale, de asemenea. Copi-
lul judeci dup.& logic& sa proprie, care In unele privin`te
aminteste pe aceea a omului primitiv. Aceasi structuri
proprie o prezinti i viata sa emotionali. El tnu este un
om in miniaturä, ci este am intr'o anumiti imitate sufle-
teasci. Din aceasti unitate 11 scoate pubertatea. Cu. spill.-
tulle pravac.ate de aceastä vinsti se di posibilitate altor
struaturi de perceptie, judecatä i ematie si se formeze.
Aceea ce nu atrage atentia copilului, poate si atragi a-
tentia puberului. Aceea ce la virsta de 7-8 ani nu era
obiect de gln,dire, poiate zä clevink la virsta de 11-12 ani.
Einc4ia care nu existi pentru sufletul copilului, existi
pentru sufletul puberului. Ivirea acestor structuri noi su-
fletesti puberul nu le obsearvi, de en indirect din efectele
lor. Farain credie ci statulle catedralei din Reims i-au de-
terminat vocatiunea, de fapt vocatia i-a fost determinatä
de noua structuri a perceptiei sale vizuale. Din perceptia
naivi a vizului copiliresc el s'a trezit cu perceptia
trunzitoare a artistului pesimist. Cu aceasti noui percep-
tie á ajuns si descapere statuile catedralei, iar nu din
imoresiile acestor statui canstruit perspectiva origi-
ginali artistici. A.ceasti iluziune de a lua cauza drept e-
feet, i efectul drept cauzi, este foarte obisnuiti In lumeea
sufileteasci. Cauza celor mai multe boli nervoase, profanul
lepune In incidente ocazionale: un cline care s'a repezit
www.dacoromanica.ro
mute, o pierdere de bani, o veste trisa. neasteptati, cind

In realitate existenta boalei a fost aceea care a dus la re-
marcarea incidentului. Incidentul a luat proportii din cauzá
ci boala dispunea sufletul la exagerarea incidentului. Asa si
cu amintirea oamenilor de vocatie. Ei pästreazà inceputurile
lor de originalitate in strinsä legáturi Cu anumite incidente.
Unii cred cá vocatia s'a desteptat prin vederea unui anumit
fapt, sau prin citirea unei povete; altii cred chiar cä li s'a
televat vccatia prin viziuni, sau vise; toate aceste incidente
1=5, s'au intimplat muLor alti oarneni fárà ca ele sá des-
tepte in acestia o vocatie !
6 Vocatia este desteptatá prin ivirea unor variatii ori-
ginale in sLructura sufletului de pina aci a puberului. *i nu
orisicárui fel de variatie original& Numai variatiile ori-
ginale care sint utile totalitátii sociale, au caracterul de
vocatii. Variatiile utile inclivizilor sint simple abilifáti.
Dupá terminologia bicdogicá, cele dintii sint variatii geno-
tipice; cele din urmá, fenctipice. Cele dintii stn mutatii;
cele din urmá, variatii efemere. Un criteriu sigur pentru
deosebirea unora si a altora este greu de dat. Caracterul
originalitatii de multe ori inealà. Abiit4ile individuale
se remara, mai usor de cit vocatiile adevárate. Din neferi-
cire, se si pretuesc de unii mal mult. In Italia, unde ta-
lentul pen'xu picturá este foarte räspindit, abilitatea co-
pifilor caxe irmiteazá Capoloperile popularimate este nurrai
de cit incurajal, pe cind adeváratele talente originale au
nevoie de multa' saruinti ca sá poatà pätrunde. In lipsa
unui criteriu sigur ne putem insá servi de &leva conside-
ratii sociololgice. Originalitatea vocational& venind inain-
tea oerintelor culturale ale totalitätilor sociale, se leagá
armonic Cu operile realizate ale acestor totalitäti. Adieá,
originalitatea vocationali este oare cum asteptatá ca o
ockmplectare a vietii culturale trecute. Ea trezeste instinctul
pen'ru ideal, in sufletele de dita, provocánd in ele un en-
tuziasra care nu vine nicioclati inaintea abiliatilor
www.dacoromanica.ro
dividuale. S'ar putea astfel zice, cä dei originalitatea

vocationala es:e mai profunda i deci mai greu de recu-
noscut, ea totusi este mai imprkstiaitk ca virtualitate in
sufletul multimei. Ea este asteptata ca o necesitate, pe
chid abilitatea individuala vine ca un lux. Din aceste con-
sideratii putem deduce principiul, cä normele dupa care
apar vocatiile la un popor sa intregesc in realizar_la insagi
ale acestui popor. Prin urmare, daca pentru recunoasterea
vocatiunilor nu avem un cri_eriu sigur, avem totusi citeva
indicii de orientare. Cine cunoaste in adincime viata cul-
tural-a a unui popor, si are o jadecaa sigura asupra reali-
zarilor culturale ale acestuia, acela este destul de bine
inarmat pentru a deosebi vocatiile de shnplele abilitati.
Aceasta inarmare dorim sä o 03ä cit mai multi educa-
tori. Nu ne facem insa iluzia sä, credean ea dorinta noastra
este de pe acuan o infäptuire.
Cultura unui popor sa cunoaste prea putin in adincime.
Ea se cuneaste mai mult superficial. Cei mai multi iau
cultura drept o haina sufleteasck pe care poporul 9i-o
croieste dupa ultimul model recomandat de oamenii cu
gust. Intre acestia sk gksesc anumiti specia1iti, cari dIn
comparatda diferitelor tipuri de cultura, inventeazä modele,
care de care mai sublime. Educatorul, care 91-a implu-
mutat modelul seu de cultura de la acesti spzcial:sti,
pus pe nas n:ste ochelari, asa de taxi in culoare, al de la
el nu mai putem nadajdui descoperirea vocat.lunilor. El
va lua drept originalitate vocaticnala acee.a ce este o s..m-
pia imitartie servila. Un asemenea educator este cel mult
potrivit sä intretina, in tärile cu organizatie colonia15..
rivrta desarta a unai culturi corcite. Exam:Aare dupäi ase-
menea educatcri aivem si la noi in Romin'a. Ele ne vorbeac
de rolul regenerator al culturei franceze, germane, etc. si
ne imbie sà devenim mai intli francezi sau germani pentru
a deveni pe urna Romini
Acesti educatori slut tradatorii culturei nationale, si prin
urmare ochiul lor nu oate d_scane i vocatTe cu care ac-a-
www.dacoromanica.ro
VOCATIA FACTOR HOTXRITOR IN CULTURA POPOARELOR 113
stä culturi este menitä a se intregi. Educatorul pe care

noi 11 clorim, pleacä de la o alta intelegere a culturei. Cul-
tura pentru el este haina sufleteascä. crescuta dela naturà
pe vieata poporului. Pentra el modelul culturei nu poate
fi luat .cu imprumut. Modelul este construit treptat din
originalitatea poporului insusi. De aceea ochiul acestui
educator are mai multa agerime pentru a descoperi voca-
Vile. El are perspectiva adincimei.
Aci stà explicarea faptului, cä uneori educatorii cu sla-
bä pregàtire profesionalä sint mai dibaci in descoperirea
vocatillor de cit educatorii cu build pregatire profesionala.
In asemenea cazuri paradoxale, educatorii slab pregatti
sint totdeeauna ajutati de o bunä." intelegere a culturei na-
tionale. Ei stiu in ce directie sä caute vocatiile,
au cu sufletul national o comunitate mai strins.ä.
Asa se explici de asemenea faptul, ca toti educatorii,
cari au reusit sä descopere i sá incurajeze vocatiile tine-
rilor, se bucura in toate tärile, fdrä exceptie, de renumele
de maxi patrioti, si nu de mari pedagogi. Ei, de drept,
sint tot asa de marl pedagogl ca si de marl patrioti; poste-
ritatea insä, este mai simtitoare la contributia adusä de
ei culturei nationale, de eft progresului in stiinta edu-
catii.
Un mare avantaj, in sfirsit, il are educatorufl din o bunäi
intelegere a culturei nationale, in toate imprejuriírile in
care este pus la incercare de falsele vocatii. Falsele vocatii
sint complectärile cerute de traditia defectelor nationale.
Fie care pcf2or isi are defectele sale, contractate uncle
grin influenta sträinä., altele prin adaptari suite la im-
prejurari nenorocite. Aceste detecte tind sä se continue, si
Inca in forme de multe ori ispititoare. Egoismul ja forma
apostolatului politic; lenea ia forma contemplatii mistice;
viclenia ia forma pasiunei de cazuistic5, moralà etc. Nu-
mai educatorul prevenit reuseste sa se apere de aceste
ispite. Acela, care isi cunoaste poporul, nu va incuraja cu
usurintä vocatiile in care se travestesc defectele nationale.
114 C. RADULESCIT-MOTRU
Va fi foarrte rezervat, cu incurajarea apostolatului politic,

intr'o tar5, de egoisti; cu incurajarea misticismului, intr'o
tar& de lenesi, si cu in.curajarea reformatorilor morali,
intr'o tarä de vicleni. In schimb, va incuraja toate dispo-
zitiile sufletesti, prim . care se vestesc insusiri menite sg
ia locul defectelor. Cgci educatorul, adinc cunoscgtor al
culturei nationale are implicit, deodatä, cu rolul de selec-
tor al vocatiilor, si rolul de censor al vietii nationale.
7. S'a zis despre geniu cb... el este o indelungg rgbdare,
Aceasta s'ar putea insg mai bine zice despre vocatiuxte.
Pe ornua de voica.t.ie nu niil lachipuim ca avind astäzi o ocu-
patie si !Mine altä ocupatie, ci ni-1 inchipuim totdeauna
ca un om persistind in aceias ocupatiune. Geniul este o in-
delungg rgbdare in intelesul, c5, el este In stare sä, urang-
reasc& o problemi, sau concretizarea unui ideal, trap de
o vieatg intreagg, iar vocatia este o indelung& rgbdare,
In intelesul, ci prin ea les la luming comorile ascunse
ale unui suflet prin persistenta arceleiasi deprinderi de
muneg. Dar si la geniu, ca si la vocatie, rgbdarea nu este
decit un caracter extern. Adicg geniul, ca si omul de vo-
catie, se prezintg vgzuti pe dinafarg ca oameni de räbdare,
in.sä, rgbdarea la ei nu explicg nimic din mecanismul intim
al sufletului.
Dacä rgbdarea ar fi de ajuns pentru a transforma pe
omul prost in geniu, si pe profesionistul neconstiincios in
profesionist de vocatie, atunci nu ne-am plinge eä sint prea
putine genii si prea putine vocatii pe lume. Rgbdare au
multi oameni, ba incg se spune si de anumite animale, cg
sint indelung all:PTA-Ware. Un proverb popular chiar zice:
nu da omului cit poate sä, rabde.
Ce s'ascunde atunci sub caracterul extern al ribdgrei?
Care este resortul intim care sustine productivitatea ge-
niului si a vocatiunei? In special, a vocatii?
Resortul intim al acestei productivitgti este acela care
sustine intreaga energie a lumeii: este legea cauzalitätii
universale.
www.dacoromanica.ro
VOCATIA FACTOR HOT2IltiTOR IN CULTURA POPOARELOR 115
Avem inaintea noastrg o gneutate de o mie kilograme pe

care voim sä o sältäin la citi-va metri deasupra pgmintu-
lui. In zada,r incercgm putecrea muschilor nostri. Greutatea
de o mie kilograme nu se /idleä nici de zece oameni. Nu
se ridicg, atita timp cit nu cunoastem legea infäntuirei
cauzale dintre fortele naturei. Dad, cunoastem ace,astg.
lege, operaria se face foarte usor. Cu o pirghie sprijinitä,
la mijloc pe un corp solid, un singur om ponte ridica greu-
tatea, cumpkind numai ca bratul pirgiei dela punctul
de sprijin ping la dinsul sä, fie mai mase deeit bratul dela
acelas punct de sprijin ping la greutate. Greutatea s'a
ridicat de indatá ce s'a acrgogat la puterea muschilor orne-
nest', inantuirea cauzalg a puterilor natured. Pirghia oferil
o inläntuire simplg. Alte instrumente oferg insg inlämtuiri
foarte complicate. Toatg productivitatea indu,strialä, si a-
gricoa este, in fond, o producere de efecte secase prin
inläntudrea cauzalg a fortelar naturei. Lumina lampei elec-
trice oare se revarsg din plafonul odgii; difuzia cuvin-
telor pe care le auzim la Radio; cgldura pe care o primim
dela sobg.; bobul de griu, care iese din pimint primgvara,
duipg insgmintarea lui de toamna; articolele de manufac-
turg care ies din fabricg, tot ce este produs al muncii
omenesti nu este decit un efect al inläntuirii cauzale puse,
prin tiintg, la clispozitia omului.
Ei bine, aceea ce se petrece in lumea externg a materiei,
acelas lucru se poate petrece si in lumea läuntricä, a su-
fletului nostru. Prin infäntuirea forrelor sufletesti, intr'o
amimitg directie, se pot obtine efecte, ce la prima vedere
par miraculoase. Productivitatea pe acest teren depinde,
ca si in lumea externä., de felul, cum este dirijatä, inlIntui-
rea. Dacä in lumea externg, chid este sä ridicäm o greu-
tate de o mie kilograme, nu voim sä, calculgm unde tre-
bue asezat punctul de sprijin al pirghiei, si lgsgm ca bra-
-tul pirghiei dela sprijin ping la greutate sg fie mai lung,
decit bratul pirfg la am, atunci in zadar ne servim de pir-
www.dacoromanica.ro
116 C. laDULESC U-MOTI1 U
ghie. Natura vine in ajutor numai daca ne supunem le-

gilor ei.
Asa este si in lumea sufleteasca. Efectele maxi se do-
bindesc aci, numai prin supunerea la legea de inlantuire a
fortelor sufletesti. Aceasta a si intemeiat parerea, cá rab-
darea face geniul i vocatia. Suptmerea implicä, negresit,
rabdarea.
Sä venim acum la explicairea mai de aproape a produc-
tivitätii omului de vocatie.
Iata un copil, care se naste dela natura, cu o dispozitie
tehrhica exceptionala. Aceastä dispozItie ar ramine ca un
bob de diamant pierdut in tarina daca prin celelalte dis-
pozitii sufletesti nu ar fi scoasa la ivealä, intr'o inla.ntuire
favorabila. Sá presupunem cazul fericit. Disgozitia teh-
nick datä dela naturä, se inläntueste in deprinderi de mun-
ch' din ce in ce mai complexe. Copilul creste, in directia
cea favorabila. Tot ce intra in sufletul sau vine sa spo-
easca dotatda naturii. Entusiasmul lui creste pe masura
ce orizontul intelectual se lärgeste. La fiecare noua per-
fectionare a dispozitii date de naturä, el se s:mte trans-
format si ridicat. Copilul nostru traaeste prin avintul ce
si-1 creaza el insusi.
Un asemenea copil se intilneste adeseori prin *collie
noastre. Tacut i preocupat, el este mai totdeauna isolat
de camarazii sat Aceea ce-I deosebeste de camaraz:i sal
este .mai ales sinceritatea profunda a credintelor sale.
Copilul cu vooatie crede sincer in tot ce gindeste. El su-
ferà profund, cind gindurile sale sint luate in ris. Isi tine
uneori un caiet cu insemnari zIlnice, in care preocupkile
sale intelectuale revin pe fiecare fila ca o obsesiuna. Alti
camarazi se pierd intr'o vesnica goana dup.& noutati; el din
potrivä se pierde adincindu-se in aceeasi prcblema. Pre-
cocitatea nu intra in insusirile sale. Din potriva, dupa a-
parentä, el este mai curind un intirziat, caci aparenta se
explica prin unilateralitatea preocuparilor sale.
Ce face ca acest copil ajuns la maturitate sa aiba o pro-
www.dacoromanica.ro
VOCATIA FACTOR HOTARiTOR iN CULTURA POPOARELOR 117
ductivitate, care ne impune adrniratie? Nimic alta, decit

fericita inläntuire a fortelor sale sufletesti. Vocatia lui
s'a format dupa aceias lege dupa care se formeaza toate
9perile marl i durabile ale industrii omenesti. Copilul cu
vccatie a avut fericirea sa-si puni in volcare darul ex-
ceptional pe care l'a dobindit din nastere.
Fericitä inlantuire! De ce nu zicem, stiintifick inlantuire,
a.sa cum zicem, cind ne explicam productivitatea operilor
marl i darabile ale industrii omenesti?
Fiindca, deocamdatä, stiinta educatii n'a ajuns Ea ne
dea legile pregatirei vocatiunii. Mai tirziu, poate. Desigur
insa foarte tirziu, dupa ce cercetarile asuipra caracterului
vor duce la rezultate sigure. Caci la vocatie, caracterul
rate de prima importanta. Deocamdata trebue sa zicem
numai fericitk inläntuire, intelegind prin aceasta, cä pre-
gatirea vocatiei a fost ferita de pieclicele care puteau sk-i
stea in cale. Atit este in competinta educatorului stiintific
de astäzi. El poate feri de piedici. De cultivat, in mod
direct, vooatia, el este inci departe. tiinta educatii, si
asa de restrinsa, face totusi servicii destul dc insemnate.
Sä vedem piedicile care stau in calea desvoltárii copiilor
nu vocatie.
Ele sint numeroase. Mai princitpale sint urmatoarele
cloud carre rezultä, din influentele rele ale scoalei. Cad
scoala poate sá aibä i influente rele.
Prima influentä rea, pe care mediul scolar o poate pune
ca piedica inaintea desvoltarii vocatiunei este trivialitatea
vietii scolaresti.
Sint scoli care traiesc in atmosferä de trivialitate. In
aceste scoli munca se tace de mintuialä si fara credintä.
Atit profesorii &it si elevii nu cred In puterea stiintei
nici in aceea a vocatii. Pentru ei toate cite le doreste ci-
neva se pot obtine prin noroc i prin invirteala. Subiec-
tele tuturor convensatiilor, la elevi cj profesori, 11 formeazà
cancanurile vietii zilnice, mahalagismele. Nu existä glo-
lie, nu exist& morali; totul este noroi çi asitate.
www.dacoromanica.ro
In aoeasta atmosfera copilul, dotat din nastere, sufoca.

Trivialitatea il pindeste la fiece moment, pentru ea sad
robeasca. Astäzi, s'a deprins cu zeflemele nevinovate; Mil-
ne, cu o munca, de mintuia15,. Inoetul eu incetul credinta
dispare, si dupä ea sinceritatea. Camarazii l'au asimilat
sufleteste i l'au perdut.
A doua influent& este insa si mai nefasta. Ea consista.
In atmosfera de mistioism pe care o au unele seoli. Misti-
cismul este pentru vocatie mai periculos decit trivialitatea.
Caci trrivialitatea omoar& vocatia prin incurajarea instinc-
telor josnioe, si cum copiii de ,elitä, nu au asemen.ea in,stincte
In grad prea ridicat, multi dintre ei sint imuni oarecum
prin natura lor; pe cind misticismul, 'din potriva, omoarä.".
vocatia prin pervertirea instin,ctelor nobile, adick loveste
In aceea ce face forta copiilor de elita.
In tarile orientale, in special, misticismul secera Cu cru-
zime pe toti aceia ce sint de elitä in generatiunile tinere.
Sufletele cele mai valoroase Sint, dupä urma lui, aduse
rämina improductive. El distruge initiativa personará prim
srábirea resortului vointei, si prin ingustimea arizontului
intelectual. El este cea mai mare raticire pentru cultura
tmui popor filar. O coalä, in catre misticismul este räs-
pindit printre elevi, este o scoalä, care trebue inchisa, fiind-
cä in ea Sint lgermenii celei mai peritculoase epidemii sufle-
testi.
www.dacoromanica.ro
CAPITOLUL VIL
OMUL REPREZENTATIV I OMUL DE VOCATIE.

MESIANISMUL.
1. Omul reprezéntativ i ornul popular. 2. Imaginea §-i idealul.

3. Oamaniti onati poltici oamenid de vomide. 4. Mesianisanui popoa-
relor2 5. Relatia strInsa dintre mesianism §i vocatie.
1. Oamenii de vocatie Sint adeseori confundati Cu

oamenti reprezentativi, ceeace face ca i unii i altii sä
fie definiti in imod neprecis.
Omul este reprezentatirv in douä. intelesuri: intii In inte-
liesul geografic, ca tip potrivit locului in care träeste. In
tocmai cum vieata animalà este reprezentatä. In fiecare re-
giune a globului prin specii anitmale adaptabile regiunii,
asa i omenirea este reprezentatä, in fiecare continent si
prin exeanplare cari Sint acestora mai adaptabile.
CArmila, girafa i st-rurtul sint anianalele reprezentative pen-
tru desertul Africei, iar: renul, foca si ursul alb sint re-
prezentative pentru regiunea polului-nord. Cele dintli pot
s-uporta lipsa apei; cele de al doiflea ,pot suporta frigul. La
fiecare regiune a globului pa,mintesc corespunde o faunä,
potrivitä, cu flora regiunei, iar flora regiunei este potri-
vitä feu constitutia i clima pärmintului cuprins In regiune.
Peste tot este o corelatiune strinsà intre vieata
pozitia geograficä, a regiunei. Aceastä corelatiune cu
pirca putine exceptiuni se intinde i la om. Aceste putine
exceptiuni le produce 'civilizatia. IMultumitä, civilizatiei
sale, omul poate birui nepotriivirflepe care le opune me-
www.dacoromanica.ro
diul. Tehnica irabracamintei si a locuintei II face sa reziste

frigului; tehnica alimentatiel il face independent de 'flora
si fauna until anumit mediu; tehnica mecanica ii da usu-
rinta deplasarei peste tot glabul pamintesc. Omul este sin-
gurul vietuitor care nu are doaniciliul fixat intr'o anumita
regiune. Dar aceatsta nu insemneaza ca once am se simte
bine in orisice parte a glabului Pamintesc. Fiecare rasa
si fiecare pcpor isi are firea adaptata la un anumit coit
al pamintului, pe care isi gaseste prosperitatea. In fiecare
rasa sau popor, exemplarele la care ar.,,easta adaptare
reuseste sa se prezinte intr'o forma expresiva, tipicä, se nu-
mesc exemplare reprezentative. sau oameni reprezentativi.
Reprezentativul, in cazul acesta,, este luat in intelesul de
produs tipic al conditiunilor geografice. Un om inalt, sube
tire, cu ochii perduti in zare si cu mersul sältat este, in-
itr'o clima temperatä., un om reprezentativ pentru o regiune
de munte, intocmai cum si un om grasuliu, scund si ineet
In miscari este reprezentativul unei regiuni de balta dintr'o
clima calda. Unul reprezinta adaptarea tip la un mediu
care cere miscare, pe cind altul reprezinta adaptarea tip
la un mediu cu vieatä, sedentará. Omul reprezentativ, in acest
prim inteles, infatiseaza tipul reusit al adaptarii pasive la
mediu. Este omul minusä., adica omul care ca si manusa
la forma rain' ii pe care o imbraci. Cunoscind pe un aseme-
nea am reprezentativ, cunosti intreg mediu in care el tea-
este. Din forma si deprinderile lui deduci ceeace trebue sa
se petreacä in jurul lui, asa dupa cum spunea odiniaara
marele naturalist Cuvier: din o bucata de schelet gasita
de pe urma unui animal se poate reconstitui animalul in
intregime.
Omul mai paate fi reprezentativ si inteun alt inteles. Bu-
naoara: Cind in mijlocul unui ora, in care traeste o so-
cietate amatoare de sport, un tinar, sanatos si bine pro-
portianat la tamp, iese pe strada intr'un costurn sumar, dar
potrivit exercitiilor sportive, acest tinar va fi socotit ca
omul ,reprezentativ al generatiei tinere din acest oras. Cos-
www.dacoromanica.ro
tumuli sumar de sport in eazuil ace.sta, este simbolul care co-

respunde, nu insäsi tineretei, ci imaginei pe care si-o face
societatea orasului despre tine-rete. Un alt tînär, ca aceias
sänOtate si cu acelas trup proportionat, neimbrdcat insd
coistum de sport, va trece neobservat. Tot astfel va fi si
Cu omul reprezentativ al elegantilor, al maiestailor muzi-
canti, al profesorilor, al comerciantilor, al muncitorilor de
fabrici si al tuturor claselor sociale. Reprezentativul, in
toate a,ceste cazan, corespunde, nu realitktii, ci imaginei
pe care si-o face societatea despre aceastO realitate ; i-
magine care se schimbO dela un secol la altul. Reprezen-
tativul elegantilor incalte se bucurd de o duratO extrem de
efemer5,. Aproape de la un an la altul, cu schimbarea modei,
se schimbà i infatisarea omului reprezentativ al elegan-
tilccc. Mai putin repekde, dar totusi inteo schimbare con-
tinua se gksesc i reprezentativii celorlalte tipuri si clase
sociale. Dela an la an el se schimbä pentru a corespunde
imaginei care fluturà In sufletul contimporanilor. Uneori
ei dispar firä. UTMa, alteori ei räsar ca din 0,mint färä.
yestie. Unde mai sunt in Rominia reprezentativii boerilor
de odinioarä.? Ai cälugOrilor? Ai negustorilor sträini? De
fapt, exemplarele de boeri, de cOlugäri si de negustori
straini, se mai gäsesc si In Rominia de a,stazi, dar ele
nu mai Sint reprezentative, fiinda au murit in sufletul
conthriporan imaginele lor. In schimb, avem imagini noi
de tipuri sociale, la care corespund exemplare noi de re-
prezentativi. Avem, cu infiintarea universitätilor, imaginea
studentului rorain, care este in curs sä se statorniceasck,
dupä, care vom recunoaste pe studentul romin reprezentativ;
avem, cu introducerea parlamentarlsmului, imagina omului
politic, clupä care vom recunoaste pe reprezentativii lui ;
avem imagina proteicO a ziaristului romin i imaginile ati-
tor profesionisti noi, pe care i-a adus cultura nouà a tim-
pului, i cOrora negresit vor corespunde tipuri nou5, repre-
zentative. Sà nu uitim a prenumera printre aceste i tipul
sofenrului de automobil, pe care un filosof contimporan,
www.dacoromanica.ro
122 C. RXDULESCU-MOTRIJ
contele Kayserling, Il socoteste ca tipul reprezentativ al in-

tregii civilizatii contiraporane din Europa si din America
de Nord.
Omul reprezentativ, in acest de al doilea caz, este omul
idol: idol cioplit dup.& chipul sufletului nostril. In el nu se
exprimä adaptarea pasivä la mediu, ci adaptarea
la pläsmuirile sufletesti ale vietii sociale. Reprezentativul,
din acest de al &ilea caz, in deosebire de acei din cazul
intli, este cu foarte mult prestigiu. Omului Ii place sä. se
,preamireasca in imagina sa proprie. Astfel idolul aduce
dupa sine practica idolatriei.
In rindul reprezentativilor, din aceasta a doua categorie,
intra i reprezentativii vietii politice : tipurile oamenilor
populari.
In mintea fiecarui cetatean flutura. imagina ornu/ui fa-
cator de minuni in ale politicei. Pentru unii aceasta ima-
ginä se identifica cu tipul demagogului; pentru altii cu tipul
omului mina de fier; in genere pentru toti eu fiinta omului
mare. In steaua ace,stui om mare se pun sperantele ceta-
teanului. Omul mare este idolul cel mai consacrat isto-
riceste. Vieata politica a popoarelor nu se poate intelege,
daca nu se intelege mai mili valoarea oamenilor mari creati
de imaginaria multimel. Fiecare popor isi are reprezenta-
tivii säi tipiei, in politica. Durpi cum Sint acestia, nobili
sau triviali, asa este si viata sa politicä. Aci, ca i aiurrea,
dar mai mult aci de cit aiurea, se confirma adevaruI
realitatea politica pentru fiecare om este realitatea pe care
el si-o poate reprezinta. Adica politica fiecarui popor este
politica pe care poporul o poate lega de oamenii sal repre-
zentativi, sau populari.
Oamenii populari au jucat un mare rol in politica trecu-
tului, i acest rol ei sint de.stinati joace i in viitor.
Aceasta din cauza, cä oamenii populari au rolul sä, tina
locul idealului, cind acest ideal lipseste. and idealul
seste, prezenta idolului cioplit de sufletul social este o iluzie
binefacaoare. Sint popoare care pot trai farä ideal, dar nu
www.dacoromanica.ro
VOCATIA FACTOR 110TXRITOR IN CULTURA POPOARELOR 123
fará iluzia idealului. Aceastá iluzie o da omul popular.

Intre ideal si cultul popularitatii se stabileste un raport de
lumia,* i umbra. In tocmai cum, ridicarea soarelui la zenit
scurteaza umbrele pe pamint, tot asa, cu inaltarea idealului
In sufletul unui popor cultul popularitatii se reduce. Unid
idealul sta jos, atunci din imaginatia multimei rasar, ca din
pb,mint, oamenii populari, cari iau pe umerii lor sarcina de
a aduce bogatia i fericirea generará.
Din ce cauza, este acest raport de inversitate intre ideal
cultul popularitatii?
Aceasta este o intrebare, care priveste nu numai pe oa-
menii populari, ci pe oamenii reprezentativi in genere. Sa
trecem la amanuntita ei examinare.
2. Mai intii sä ineepem prin a examina in ce sta dife-
renta dintre ideal si imagina.
Ratiunea de a fi a canului reprezentatirv stä in faptul
imaginei. Chiar i omul reprezenatativ din prima categorie,
adieä tipul produs de eonditiunile geografice se explicä
prin asemanarea structurei lui, cu imagina c,eruta de viea,ta
xnediului. Omul reprezentativ al unei regiuni este tipul
colectiv in care se resfrin.ge, ea intr'o imagina creatä Sna-
dins, formele i miscarile ad.aptate regiunii. Gmul repre-
zentativ, din a doua categorrie, se explicä inca si mai bine,
fára nici o siluire logicä, prin copierea imaginilor create
de sufletul social. Imagina este asa dar in ambele cazuri
faptul care sta la baza ratiunei de a fi a omului repre-
zentativ.
Ce deosebire este Intre ideal si imagina.? O deosebire
fundamentan. Imagina este infäptuirea unei adaptari na-
turale, pasive. Este ca fundul unei albii de riu, formará
treptat din modificarile impuse terenului de catre eursul
apei. In imagina intervin tfortele anonime ale naturei. Ea
este stalina de o finalitate obtinuta prin costringere, prin
o stápinire de sine, prin intrecere de sine. Imagina rezuma'
si cel rnult siiuplificä. Idealul basa este de alta. natura.. El
are o finalitate. El cere constringere, staptnire de sine,
www.dacoromanica.ro
intrecere pe sine. Idealul nu rezuma conclitiile geografice

sau conditiile sufletesti, ci le transforma, punradu-le
penspectirve noi. Idealul intrupeaza ce trebue sa fie", nu
ceea ce etste.
Din aceasta cauza idealul este greu sà se poata repre-
zinta. El este torent, nu albie. Idealul, cind pune stapinire
pe sufletul unui popor, dà acestui suflet instincte de crea-
tie, dar nu im.agini de oameni reprezentativi, sau populari!
Idealul intareste in fiecare individ partea lui sociala,
filbe§te partea lui separatista particulara. Cincl idealul
gotic a pus stapinire pe sufletul Apusului european, ori-
sice tendintä de individualizare a ,disparut din munca ar-
tistilor acestui Apus. Artisti i lucratori la olalta erau
tiriti de un acelas avint. Cine a facut planul de construe-
tie al frumokselor catedrale, pe care le admiram noi as-,
tazi ? Cum se numeau lacratorii cari au creat minuna-
tole ornamente ce imgocliabesc fiecare colt al acestor edi-
Licit? Nu stim. Idealul a topit in flackra sa toate contri-
butiile ale acestor minunkti artisti i lucratori,
si a dat la lumina cpere de un stil unitar si de o maretie
universalä. La toate popoarele stapinite de ideal, aceias
constatare. In epocile de sfortari supreme constatam o
släbire a interesului pentru oamenii reprezentativi. Lu-
mina cea vie a iclealului intuneca atunci stralueirea de im-
prumut a iraaginilor. Nimeni nu gindeste in aceste epoce
sa reprezinte idealul printr'un idol cioplit. In aceste epoce,
pentru ideal este destul un simbol. Asa, dupa fiecare rasboiu,
inainte vreme, iesea la ivealä cite o figura de general, sau
imparat ca tip reprezentativ al invingatorilor.. Dupa ma-
rele rasboiu mondial insa, in care sfortarea a fost suprema
pentru toate popoarele, s'a simtit ea o injosire reprezin-
tarea victoriasilor prin figura unui erou cu mime prcrpriu
vi s'a alergát la simbolul eroului necunoscut. Sint inal
la care reprezentativul nu se poate ridica.
Fixarea ,acestor inaltimi ne duce la precizarea definitiei
insäsi a omului reprezentativ.
www.dacoromanica.ro
VOCATIA FACTOR HOTAMTOR iN CULTURA POPOARELOR 125
Imagina nu poate prinde dinamicul. Ea prinde insa

foarte bine staticul. Din vieata sociala, nu mai ceace a de-
venit traditie i rutina; numai tipaxele stalornicite se pot
infatisa in ima.g,ini, care apoi devin reprezentative. Ceea
ce face insa ca vieata sä se inalte i sa se inobileze: spon-
taneitatea, Tivna spre mai bine, alegerea intre valorile spi-
rituale, aceste forte ale idealului nu se pot infatisa prin
imagini i apoi da ea tipuri reprezentative. Acesbea sint
simtite; mai mult: presimtite, ea fiind fortele d atractie
gle unei lumi spirituale, in care este invaluita lumea
aninteasca. Genminatia pornita sub influenta idealului nu
Oe vede, eita vreme ea este ereatoare a viitorului. Chid
igenrainatia a fost terminatä i seva vietii statarnicit
tiparul albiei sale, atunci ea se poate vedea: caci atunci
ea a intrat in trecut, aclick: a devenit istoric5.. Tipurile
reprezentative sint totdeauna tipari istorice.
Aceasta explica, pentrur.te oarnenilor de vocatie nu li s'a
ereat tipuri reprezentative, de nici un suflet de popor.
Avem omul roprezentativ pentru o anumita regiune a pa-
avem cmul reprezentativ pentru o anumita profe-
Lsiune, sau clasa sociala; n ave:n insa o_nul reprenntativ
al muncii vocationale. Ave:-n cel mult mitul tragic al
tmuncii vccationale puse in lantuni, fiinfica fäcut vi-
pcvata de urgia zeilotr. Vocatia libera si creatoare n'a gä-
sit astazi un simbol, sau o imagine re?ranntativa
demne de ea. Numai vocatia inlantuitä a gasit, pritn ge-
niul al poporului elin, mitul lui Prometeu. Pro-
meteu pus in lanturi pe o stinca, abandonat sa fie prada
vulturilor, ca pedeapsa din partea lui Jupiter, fiin.-.7cä a
descoporit focul este singura reprezentare a muncii voca-
tionale. De ce aceasta säracle in imaginatia sufletului so-
cial ?
Fiinclea s'a presimtit, de sufletul social, ca vccatia a-
partine unei lumi superioare individului, i cà asa fiincl,
nu poate fi redata in chip cioplit.
3. Sa venim, dupa aceste consicleratiuni, la o mai
www.dacoromanica.ro
126 C. RADULESCU-MOTRIT
justä intelegere a vocatii In legäturl cu. tipurile reprezen-

tative in politicä, pe care istorici le numesc: tipurile oa-
menilor marl.
In cuprinsul vieii politiceIntelegerea vocatiei a fost
multä vreme intirziatä i rätäcitä, chiar, de main räSpin-
dita teorie a oamenilor mari, un fel de teorie beletristieä,
portrivit cäreia amul mare are, in desfäsurarea vietii po-
poarelor, rolul ,pe care U. aveau eroii din tragediile antice
in desfäsurarea spectacolului artistic. Teoria oamenilor
marl este un fel de scäpare din incurc.ätu,rä a istoricilor;
*un f el de asylum ignorrantiae". De cite ori istoricul nu-si
poate explica in mod temeinic legätura dintre faptele is-
torice, si mai ales de .cite ori vrea, sä. punä, In evidentä a-
propierile dintre trecut i prezent, cäci de obicei istoricul
nu cautä in tzecut de oh justificarea prezentului; adicä,
de cite ori istoricul este aa strimtoare de argumente, de
atitea ori el se intoarce ou dragostea la rolul amului mare,
care este bun sä-i facä servid ii la orisice imprejurare. 0-
rnful mare este creator; el este dätätor de legi si datini; el
este zeul de care masinäria istoria are toamai nevoie.
Cu c,anul mare, care su,ferk s5.-i se punä In sarcinä ori si ce
intentiune, istoricul isi corijeazä de minune sirul eveni-
anentelor observate. Acest ir, cit de nelogic ar fi sä aparä,
el pe baza documentelOr, multumitä omului mare capätä
o finalitate admirabilä. Omul mare dä finalitatea care lip-
seste In documente, ccci in oand anare finalitatea o pune
nsäSi istoricul, asa c5, nu mai este varba sä se facl ea ea
vre'o eroare.,
Aceastä teorie o ernului mare incepe sä, fie päräsitä
astäzi, si ea va fi päräsitä din ce in ce mai mult, cu oft
istorici vor aplica metode mai stiintifice. Ea contrazice,
de altminteli, de pe acum metadele color donä stiinte aju-
tatoare istoriei : soclologia i geopolitica. Aceasta din
urmk, prin spiritul säu, este negarea desivirsia a rolului
atribuit pinä, acuma omului mare In politicä.
Cu inlaturarea teoriei belestristice despre omul mare,
www.dacoromanica.ro
säusureazk intelegerea vocatiunei in politick'. Vocariunea

este un fapt istorie real, pe cind rolul omului mare este
o ipotezk subiectivk a istoricului. Omul de vocatie se ex-
plick din sirul evenimentelor istorice; el organizeazk acest
sir, dindu-i posibilitatea sk se ¡continue ca mai multk
energie pe viitor, intocmai cum fructul este purtä.torul se-
mintelor unei vegetatii, multumitk okrora vegetatia se
reproduce mai departe. Färk °mull de vocatie energia po-
litick a popoarelor s'ar risipi prin imprkstiere, intoemai
!cum se risipeste curentul unei ape care curge pe un teren
absolut plan. Omul de vocatie constitue adincitura in care
apa se adunk si formeazä puterea cu.rentului. El nu vine
ca un zeu cerut de masinäria istorick, ci ca un fapt nor-
mal cerut de sänätatea sufleteasci a unui popor. Pe oa-
menii mari îi dkrueste imaginaria istoricului; pe oamenii de
vocatie därueste poporul sing-ur. Cä.ci nu räsar vocatii
politice, de &it acolo unde terenul este pregätit pentru ca
ele sk rAsark. Oamenii de vocatie politick rksar in mijlocul
popoarelor, care au in sufletul lor, in mod difuz, dinamica
premergktoare vocatii. Aceastk' dinamicä premergato are
este aceea ce se numeste mesianismul popoarelor.
4. Fiecare popor îi are aspiratiile sale, si acestea
constituesc pentru el un fel de atmosferk spiritualk. Nu
toate aTiratiunile ,ajung la mare inAltime. De aceea nu
toate popoarele ajung la un mesianism luminos. Sint as-
piratii inkbusite sub instincte animale, de care se leagk
cel mult idiosincrasii nationale i sint aspiratiuni d'e o i-
dealitate subliank, de ,care sà leagl originalitktile natio-
nale pe terenul civiizatii, i care constituese, pentru unele
popoare, aceea ce se chiami idealul lor pe lume, menirea
sau mesianismul lor.
A caracteriza mesianismul unui popor este a caracte-
riza puterea de anticipare a acestui popor in producerea
vocariilor sale. Clci fie care popor are in aceea ce se nu-
meste mesianismul sku, punctul de amor propriu, intuitia
emotivä, din care este valoratk activitatea membrilor sei.
www.dacoromanica.ro
128 C. RADULESCIJ-MOTRI;
conformitate ca acest mesianism, fie care popor se

.crede cä sta in fruntea tuturor cetlorlalte popoare inteo
Tamura cel putin de activitate. Fie care este ales pentru
implini ceva pe inane.
Varbeam, ceva mai inainte 1) de un fapt pe care l'au
observat cercetatorii pe terenal paleontologiei. Inainte de
aparitia unei forme noi de vieati animala, ziceam atunci,
se obt.servi o convergenta in variatiunea formedor vechi
tspre forma cea noua; ca i cum natura ar imarca diferite
modele pentru forma cea noua. Inainte de a apare forma
animalelor mamifere, vedem forma reptilelor indrumata,
spre forma mamifer; inainte de a apare forma paserilor,
formele de reptile se indrumeaza spre pasen; inainte de am-
fibii, forma pestilor variaza in spre forma amfibiilor si
inainte de reptile, aceleasi variatii in forma amfibiilor.
Pare ca ar fi o lege de anticipatie a naturei in le,gatura cu
anumite semne ale timplui. Fiecare forma nou:a de viea,ta
Ii are momentul sau de aparitie fixat si care vine din
sfortarea intregei vieti treoute.
Asa pare sa fie si cu vocatiunile. In teorie generala,
fiecare popor este capabil sa produca, din sinul sat', voca-
tiuni diverse pentru ori si ce fel de ocupatiune. Nu este
mcitiv tearetic ca vooatdunile sa fie distribuite dupa po-
poare. Si cu toate acestiea vedem cä in realitate lucrurile
petrec, ca si cum aceastä distributie ar fi im(pusá de o
lege superioara. Cristos nu se putea naste de cit din mij-
locul poporului evreu. Plato de cit din mijlocul poporului
elin. Victor Hugo, de cit din mijlocul poporului francez.
Fichte de eh din mijlocul poporului german. Sint vocatiuni
pe care nu le gisim, in forma purl, reprezintate, de ell la
anumite popdare. Ce face Oa numai anumite popoare sa
detina o asemenea specializare?
Ni.mic alt ceva de cit aceea ce am numit mesianismul
lor. In acest mesianism sta adunata o energie care asteapta
1) Vezi mai sus: Vocatia i munca profesional. (Capitolul I).

www.dacoromanica.ro
si se revense. Vocatiunile sint anticipate in mesianismul

fleeing popor.
Sä vedean acum, mai de a,proape, in ce consta. mesia-
nismul unui vapor.
Termenul mesianism" este format, precum sa.stie, de
la cuvintul mesia, imprumutat din limba evree. Evreii cred
In ,venirea unei mesia, care va avea sä. le inalte din nou'
templul din Ierusaiim, sa. restabileascä intre ei autori-
tatea legii lui Sehovah räsbune de toate persecutiile
neclrepte suferite din partea popoarelor vecine. Mesia este
säse nascä din neamul regesc al lui David si pe la ince-
putul lerei crestine, era asteptat in fiecare moment, dupä
!cuvintul profetilor. Toatä lumea evreiascä in aiceea epoeä
astepta cu infrigurare venirea lui Mesia. Aceasta este
prima formä a mesiandsmului. Istcriceste, este forma cea
purä a mesianismului religios.
Prin analogie, putem vorbi insä. si de alte form.e de me-
sianism, i an.ume sä intelegem grin mesianism aspira-
timile in genere pe care le indreaptk fie care popor spre
realizarea idealului säu. Poporul evreu pune supunerea
la legea divinä mai presus de call si c alta. preocu-
pare. In potrivirea faptei fiecárui evreu cu legile divine stk.
marirea si inflorirea poporului evreu. Mesianismul evreu
este dar religios. Intru cit legea divinä apartine exclusiv
poporului evreu, mesianismul evreu este si national. Po-
porul din insk, färä sä fie lipsit de religiozitate, avea as-
piratiunile sale indreptate In spre alt ideal. Credinta cea
raai adincä a sufletului elin era a el sä deosebeste de sa-
fletul barbarilor prin insusiri de minte si inimä. De la bar-
barii veeini, ennui Vechiu putea SA. irnprumute credinte in
zei, aceasta nu-I desonora, puterea zeilor stä deasupra
tuturor, nici odatA msa. n'ar fi iniprumutat elinul de la
barbari un obicei moral, un gust artistic, sau un argument
de logia Distinctiunea elinului se face pe terenul
si nu pe eel religios. De asemenea poporul roman
îi avea aspiratiunile sale inclreptate intr'o directie foarte
www.dacoromanica.ro
Pe!. C. Rad 'lest u.Motru Vocatia. 9
13J C. laDULESCU-MOTRU
precisk. Uinta pra mThdra de civilizatia sa; romanul de

puterea sa railitark. Unul era rafinat, celalalt dominator.
Dad venim la popoaxele modn-ne aceleasi diferente sa pas-
treaza in manifestarile mesianismului lor. Francezul este
Ynirdru pe limba sa literarä si pe gloria sa mi1itur5,; ger-
manul, pe obiectivitatea sa stiintifid (a.,sa numita Griind-
lichkeit") ; englezul, pe spiritul seu de initiativa. Fiecare
popor îi aire o atitudd.ne speciala din care îi dzscoperra In-
eueiri, pe care nirneni nu le are. In sufletul fie carui popor
etg o anume Bead.' de valorificare a faptelar. Pentru fran-
cez a nu sti voalai literax, este mai desonorant de
Icit a face o jwlecatä superficiala; pentru german, din po-
triva, superficialitatea nu se paate SICUZ3. chiar 'dal este
aurita; lar englezul nu cunoaste desonoare mai mare de
cit reputatia de orn fará vointa.
Aceste caracterizari, facute asupra mesianismului dire-
ritelor popoare, pot sa fie usor ridicalizate, dad sint
cute cind si unde nu trebue. Mesian'smul unui pcpor nu
se manifesta la fiece moment si in fiecare fapta din vieata
poporului. Daca francezul in genere, este mind -u ca are
bimba literara cea mai frumoasa, aceasta nu insenmeaza ca
ori i cind i ori si unde vei intilni un francez, ai sa con-
stati la el o limba literara frumoasi. Poti sà intilnesti
francezi cari vorbesc fara arta. A pretinde dela toti fran-
cezii, fara exceptie, un conformism strict cu mesianismul
lor de popor, este a merg-e alaturi de /ogled i anume in fe-
lul cum merge si Paealà din anecdotele noastre populare,
care din momentul ce i s'a spus cà satul in care avea sà
intre este un sat de betivi, apostrofeaza pe toti oamEnii pe
-care Ii intilneste in cale cu vorbele cu ce te imbatasi
vere". Mesianismul farä sà se manifeste in f:ecare mem-
bru al unui popor, exista totusi in pcporul intreg. Re:1 tatea
lui sà sustine pe vieata totala a poporului si nu pe a fie-
cgrui cetatean in parte.
aceasta afirmare si poate usor dovedi prin fapte isto-
rice. Istoria dovedeste ca politica marilor popoare se iden-
www.dacoromanica.ro
tine& Cu tendinta de conservare a mesianismului lor. Nu

exist& punct rnai sansibil in constanta unui popor, de cit
acela ocupat de acest mesianism. Poporul evreu a fost ras-
pindit peste intreg pämintul, ì trebuind sä traiasca in con-
ditii foarte variate, el a trebuit sä sufere influente pro-
funde la care a raspuns prin adaptari succesive. S'a adap-
tat la vieata social& a celor mai variate popoare. A luat
obiceiurile englezesti, in Anglia; obiceinrile frantuzesti,
Franta; obiceiurile rominesti, in Rominia. O singura adap-
tare n'a incercaVo. Pe cea religioasa. Evreii de peste in-
treg pamintul constituesc o unitate cia vreme conserva
mesianismul lar religios. In aceasta sta explicarea tenaci-
tatii lor si in acelas timp al tragedii lor. Caci nu exista
mesianism mai dirz, fata de transactii, ca acel religios.
Mesianismul vechilor elini a fost mai concliant. El a pu-
tut trece prin mostenire asupra altor popoare. De aseme-
nea i acela al poporului roman. Biserica Apusului ii con-
tinua pe acesta in bunk parte si astaz.i. Despre importanta
mesianismului la popoarele moderne, in spEcial la cJe trei
pomenite mai sus, istoria cea mai recenta s'a insarcinat
Ea ne aduca toate probele trebuincioase. Istoria razboiului
din urmä nu poate fi inteleasa decit pe baza psihologiei
rae,sianismului. De asemenea ì istoria de dupa räzboi. Pen-
tru a fi credinciosi mesianismului lor, francezii au sustinut
lupta chiar cu riscul istovirai lor de-aJirsite. Gloria mili-
tark nu putea sä piara, dintre gloriile Frant.ei, decit de
°data cu sufletul francez. Un cont.:m.1A al Europei, fara
Pranta victorioasa, n'ar fi fost un pamint locuibil pentru
francezi Din partea poporulni englez, aceiasi atitudine.
Anglia nu poate perde un razboi". Acestea erau vorbele
care se repetau in toate cancelariile diplomatilor si care
s'au repetat pina si la noi in Bucuresti, in timpul razboiu-
lui. Ele nu erau altceva de cit afirmarea mesianismului
englez. Sapina marilor i conducatoarea lumei, Anglia, nu
poate fi de cit victorioasa, chiar daca razboiul a.r fi sa
www.dacoromanica.ro
dureze pinä la sfirsitul lumei. Iar dupá r`ázboi, istoria con-

tinui sá rae dovedeasci importan% mesianisrnului. Popo-
rul german, dintre toate loviturile primite prin tratatul de
pace, nici una nunl afeeteazá mai mult de cit acuzatia
cá dinsul a provocat rázboiul. Aceasta este o loviturà.' jig-
nitoare, fiinda loveste in prestigiul mesianismului seu, de
popor al obiectivitätii stiintifice" /).
5. Dup.& aceste consideratii, intelegern relatia strinsà
dintre vocatie si mesianism.
Dacá mesianismul este o atmosferd priincioasá pentru
producerea vocatii, vocatia la rindul säu, °data produsá
este o proptä nouà pentru conservarea mesianismului.
Un popor, Cu un mesianism de glorie militará, ca cel
francez bunioará, in momentul cind aceasti glorie este
pusá in discutie si este amenintatá, in momentul acela
traditia mesianismului produce in sufletul poporului o
sfortare de conservare, care duce la ivirea vocatiunilor.
Cit timp träieste sufletul francez Cu mesianismul säu, atita
timp nu vor lipsi din fruntea armatelor franceze conduci-
tori de vocatie. Franta a avut totdeauna la momentul cind
trebue, pe generalul care trebue.
Tot astfel, la toate popoarele cind mesianismul lor este
1) In momentele cind scriu aceste rinduri ziarul Le Temps, ciin 12

Februarie 1931, publica o relatie dupa marele discurs al ministrului c'e
externe german, Curtius, tinut Cu o zi inainte in Reichstag si in care
citim urmatoarele: D-1 Curtius aminteste ca toste guvernele 9ermane au
protestat contra afirmarii, ca Germanii ar fi culpabili de provocarea ras-
boiului mondial, si enumara toate manifestatiile diplomatice si de alta na-
tura' care au aratat lumii intregi punctul de vedere german. Apoi con-
tinua: Nu mai este nevoie sä fie aratat acest punct de vedere din nou.
Deschiderea arhivelor germane a obligat la aceasta sarcinä si pe echii
adversari ai Germaniei, si de acea de mai multi ani este un schimb de ve-
den i intre savantii diferitelor tari asupra cauzelor razboiului. Nu este de-
parte ziva, cind, un areopag de judecätori i savanti se va reuni si va
pronunta, In sfirsit, un verdict de dreptate si adevar. GuvernuI german
nu va avea pace, pina ce nu va elibera poporul seu de aceasta po ara
oriorala care ji s'a aruncat in spate".
www.dacoromanica.ro
VOCATIA FACTOR HOTXRITOR IN CULTURA POPOARELOR 133
In primeklie. Vocatiunile les atunci ca din pimint. Nu este

popor care sä pregititi gata pepiniera lui de anar-
tiri al vocatii.
Vocatiunile, odati produse, sint la rindul lor, fructul pe
care mesianismul Il asteapa pentru ca el si se c,ontinue
mai departe. Firi profeti ce ar fi insemnat mesianismul
evreu? Firi Plato, cit de vag ar fi rimas mesianismul elin!
Yard Caesar, cit de vag ar fi rimas mesianismul roman !
tot asa, cit de vag ar fi astizi mesianismul fra.ncez, ger-
man si englez, daci el nu ar fi fost concretizat prin atitia
oameni de vocatie !
Vieata politick a popoarelor mari se constitue astfel
din originalititile vocationale tesute pe urzeala mesianis-
mului lor traditional.
www.dacoromanica.ro
CAPITOLUL VIII
VOCATIA ROMINILOR
I. Prin ce fel cie in,anifest.tai Li rAcleama un popor vocapa.

2. Indrumarea igretà In studbul vocatliei Romint/or. 3. Caracterizares
turei romine§ti din trecut. 4. Realitatea romItleascA opusa europeni-
zarii? 5. Punerea in valoare a vocatii1or individuale constitue 'ade-
vArata europenizare a Rominilor.
1. Vocatia Rominilor n'e. format pina &cum obiectul unei

cercetki speciale in lurnea oamenilor de §tiinta. Despre ea
s'a vorbit totusi destur de des. Poetii au cintat'o; istoricii
au cautat'o; politicienii au speculat'o. Studiul ei ramire de
fa:cut de acum inainte. Este un studiu greu, din doua puncte
de vedere. Poporul romin este un popor in curs de formatle
culturala, neexplorat încä In deajuns de etnografie, demo-
grafie i statistica, a. a, cum sunt alte popoare europene.
Ca obiect de studiu, vocatia Rominilor este lipsitä ca de-
sävirsire de investigatiile pregatitoare. La aceste greuati
de metodä se mai adaoga, and acela care inceara studiul
este insisi un romin, greutati si de natura subieetiva. Un
romin care incearca sh determine vocatia neamului seu
este totdeauna expus sä fie reu inteles. Nimeni nu este pro-
fet in tara sa, zice proverbul; i vocatia este si ea un fe]
de profetie.
Dar toate aceste greutätd nu Sint numai pentru astfizi.
Ele vor fi si mime, i ina multa vreme. Un inceput la stu-
diul vocatii Rominilor trebue totusi incercat. Noi Il lam
asupra noasträ, ca o datorie, in urma paginilor consacrate
www.dacoromanica.ro
mai sus mesianismului popoarelor. Intentionim, bine in-

teles, o dibuire modesta, pentru a inlesni drumul acelora
cari vor incerca acest studiu mai tirziu, lar nu o profetie.
La inceputul acestui inceput de studiu o intrebare prea-
labila se impune; unume: prin ce fel de manifestari
tradeaza un popor vocatia sa? Ori i ce fel de manifestili.
Sint manifestari de vocatie?
Intrebarea va parea unora de prisos. Cu toate acestea
ea este hotaritoare pentru indrumarea intregului studiu.
De aceasta ne vom convinge indata.
Pare unora intrcbarea de prisos, intrucit se presupune,
cà toate msnifestärile suflete§ti ale unui popor contriu-
lesc la caracterizarea indivivalitatii acestuia,
dualitatea este unul §i acela§ lucru Cu voeatia. Din cel mai
neinsemnat gest se cunoaste individualitatea unui om
chiar a unui animal Dupa felul cum ii stringe mina, un
orb isi recunoaste pe fiecare prietin in parte; dupä tropai-
tul auzit la distanta isi recunoaste ciobanul turma sa. A-
ceiasi strinsa legatma de imitate trebue sa fie §i intre ma-
nifestarile sufletesti ale unui popor. Din examinarea unei
manifestari trebue sa se poatä deduce firea individuali-
tatii intregi. Din firea, indivilualitàiii apoi, natura vo-
eatii.
Ei bine, aceasta deduce nu garanteazd adevkrul. Indii-
vidualitatea sufleteasca nu cuprinde in mod implicit si
vocatia. Este drept, ea un popor, pentru a avea o vocatie,
trebue sà aibà mai intii o individualitaete sufle'..easck, dar
nu totdeauna individualitatea este urma`a, de vocatie. In-
tr'o insula ratacita, sau la adapostul unor munti inalti se
pat constitui popoire Cu individualitati caracteristice, fara
ea ele totusi sa aibii o vocatie, Im afara de aceea cà exista.
Individaulitatea se formeaza in altc,> conditii de cum se
formeaza voca,tia. Din individualitati asemanatoare n'avem
dreptul s'a deducera vocatii asemanatoare. Popoarele a§e-
zate in aceleasi conditii geografice, sau care Sint pe aceias,i
treapta de cultura, prezinta multe asemanari sufleftesti 11.1
www.dacoromanica.ro
136 C. IIXDULESCU-MOTRU
totusi ele diferä din punctul de vedere al vocatiilor. Asa

vechii elini si faniciani aveau, din cauza situatii lor geogra-
fice, multe asemä.ni.ri sufletesti, dar nu §i aceias vocatie.
Popoarele sud-americane de astizi au multe aseminäri
intre ele din cauza gradului uniform de asimilare al culturei
europene, dar vocatiile lor sint deosebite. Apoi cum pe
manifestäri sufletesti asemänätoare se pot altoi vocatii di-
ferite, tot asa pe manifestäri sufletesti diferite se pot altoi
vocatii asemänitoare. Pubertatea i maturitatea, la acelas
individ, produc manifestäri sufletesti diferite, i ttotusi de
la una la alta, in cazurile fericite, sä continui aceias vo-
catie. Cu un cuvint, intre natura inclividualiatii sufletEsti
si natura vocatii nu este o dependentà de reciprocitate,
asa ca din natura uneia si se pcati cunoaste cealalti.
Din conditiunide aseminitoare geografice, pot sä rezulte
in sufletul popaarelor multe aseminiri caracteristice, a-
cestea nu implicä si o asemänare de vocatie. Tot asa, in-
tre popoarele de aceias virsti culturalä, sint foarte multe
asemänkri caracteristice, de suflet, nu insi si de vocatie.
Individualitatea autfleteasci i vocatia sint 'pe planuri di-
ferite. Ceta dintli este pe planul vietdi psihalogice, cea de
a doua pe planul operilor de culturd. Operile de culturi
sint si ele produtsul funotiunilor sufletesti, 'negrasit, 'dar a
fun ctiunidor sufletesti cu o anumità detenminatie. Ele mt
vin de la sine, cuu-n vin caracterele
testi. Ele nu slut simlu reprezentative, ci slut produsul
unei sfortiri la munci. Un pcpor, fir& nici o sfortare deo-
sebiti la munci poate fi bagat in tipuri reprezentative, dar
nu si in tipuri de vocatie. Vacatia se cunoaste, nu din in-
tipäririle pe care le di mediul de vieatä si virsta, ci din
intipäririle pe care le di genuride de munci ale unui popor.
Vocatiunea unui popor se cunoaste din contributiunea
care el a adu3'o la fanciful etern al operilor de culturi.
2. Intrebarea noastri nu era dar de prisos.
Dacá desvre vacatia Rominilor avem pink acum pireri
asa de putin intemeiate, cauza este ci acestea nu in
www.dacoromanica.ro
seaana cá una este a avea un suflet si alta este a avea o

vocatie. Nu ori si ce manifestare caracterLstick sufletului
rominesc indreptite.ste fi.xarea vocatiei lui. S'a vorbit ast-
fel de vocatia Raminilor de a fi mijlocitorii intre civili-
zatia Apusului i ciivilizaia Orientului Dar o asemenea
vocatie cite popoare n'au revendicat'o si n'o revendic5.?
Destul ca un popor sä se giseascl geograficeste intre A-
pus si Orient pentru ca sk se si vorbeasci de vocatia lui
de rnijlocitor al civilizatiei. Asa s'a vorbit de vocatia Ru-
qilor, de a Maghiarilor, de a Bulgarilor si acum in unrnä,
cu refacerea Palestinei, de a Evreilor! S'a vorbit apoi de
vocatia Rominilor de a continua civilizatia Bizantiului.
La baza aceirtei pgreri sint asemänkrile care s'au consta-
tat in lucrurile de artg bisericeasck. Asemänkrile acestea
existind ,insä i aiurea, presupusa vocatie a Rominilor a
fast si este disputatk, de mai multe popoare. In prianul
rind, iargsi de Rusi. Ca mai putin serioase, yin apoi pg-
rerile, dup.& care vocatia Rominilor este dedusk din felul
confesiunilcr religioase; din genul lor de ocupatie ag-ri-
cork; din manifestgrile sufletesti pe care le incurajeazg
vinsta lor culturalk; in sfirsit, vin la urm5, i pgrerile, cu
totul copilära.,sti, care ba.zeazi voca-tia Roa-ninilor pe pre-
dilectia muItor Roanini pentru politicä, pentru poezie, pen-
tru cratorie, pentru sport, etc., si dupg care am avea drep-
tul s5, vorbim de vocatia de politician, de poet, de avocat
de atlet, a Romhului! Mergind pe calea aceasta nu va rä-
mine vocatie care sä nu fie atribuiti Rominilor.
Unul este insg sufletul poporului rominesc in manifes-
tirile sale curet paihologice, si altul este sufletul popo-
rului roaninesc 3n realizarea, vocatiei sale. Vocatia Romi-
nilor incepe de unde sEr*este psihologia Rominilor.
3. Dack ne ridiam pe ,planul operilor de culturg si
privim din inkitimea acestui plan la vieata trecuti a po-
poralui rominesc, un fapt ne isbeste din primul 'moment.
La fondul etern al culturei universale poporul roTninesc
a contribuit intr'o foarte mare mäsuri prin manca ano-
www.dacoromanica.ro
138 C. RXDU LESCU-MOTRU
nimä a multimei celor de jos, si intr'o foarte min& másuri

prin munca individualä a celor de sus. Rar popor asa de
sárac in genii individuale i totusi asa de bogat in bun
simt national, ca poporul RomIn. Veacuri In sir el nu se
manifestä prin opere inclividuale care sä aitragä atentia
lumii. Istoricii aproape cá nu-i dan de urrnä in lunga pe-
rioaca a Evului-Mediu. An clupä an, toate popoarele tu-
ropei apusene au sufletui In ferbere prin tîniri de genii
individuale. and un geniu politic, cinci un mare reformator
de eredint.ä religioasä, dind in geniu stiintific sau artist,
le schimbi pulsul spiritual xlindu-le noui ineordäri la
muncä. De numele fiecärui individ de geniu sä leagi
Apusul eurcpean g,friduri sal/ opere desavIrsite, pe care
Inultimea le imiteazi si sille insuseste. Aceea ce se 'nu-
meste progresul culturei In Apus este format din isvoarele
bine diferentiate ale geniilor individuale. Acesti'a reali-
zeazä virtualitätile vocationale ale popoarelor apumme.
La RomnI, aceea ce s'ar putea numi progresul culturei este
format din pleaia marunti a muncii anonimillor. La ei nu
gàsin ginduri sau opere desävirsite, procluse In totalita-
te de geniul celor putini i apoi insus,ite de multime,
gäsirn multimea deSäivirsind prin traditie aceea ce indi-
vizii au schitat In mod fragmentar. Ronitmnii luatl
cu foarte rari exceptii, nu p,/roduc opere des&
.Virsite pirtb," In amánunt, asa cum In Apus gäsim petre-
elndu-se faptul la Francezi, Englezi, Germani, Italieni,
etc.; rare sint cazurile la Romlni, de vieti individuale ta in-
tregime Inchinate unui singur grind sau unei singure opere;
si mai rare Ind, ant cazurile de suflete originale cu o incre-
dere nemärginitä in valoarea lor proprie, me-end pin&
sacrificiul vietii pentru apiir. a o ideie personará; la Ro.;
virtuslitätile vocationale 'se realizeazi aproape ex-
elusiv prin eolaborarea colectivä a multimei, sau cel multa
prin o exprepivitate exemplarä, In felul cum am Vázut eft
se realizeazà vocatia religioasä. Inclividul si end se saeri-
fieä pentru o ideie, sä sacrificà pentru o ideie nationali
www.dacoromanica.ro
eau cre.stink, nu pentru o ideie de originalitate personalk.

Colaboririi colective a multimei. datoreazk Rorainii limba
unitatá pe care ei o vorbesc; arta povplat5., care face ad-
miratia lumii .tehnica inistrumentalk a muncii,
care dureazA de mii de ani, si este mai bogatk de cit a tu-
turor celor l'alte popoare din Orientul Europei; obiceiu-
rile p5mintului, in aceea ce priveste organizarea }or juri-
dick, obiceiu_ri mai cu sfintenie pistrate si practicate de
cIt legile skpate pe tablele de araank ale altor popoare;
sfirsit, acestei colaborkri colective a .multimei datoreazi,
Rominii de astkzi, Biserica si Statul lor intregit, cu toate
dusaniniile ce s'au pus In calea formirii acestui Stat, In
Apusul Europei genial inidividival lasà dupa el un-ne a-
cEnci, care se pat recunoaste i dunk veacuri. Unul este sti-
ll/1 lui Racine; altul este ace/a al Iui Corneille si altul este
lui Victor Hugo. Mt va trki o limbk literark francez5.,
vor trAi i urmele acestor stiluri individuale. In Apus: le
style c'est rhomme &avid:44er. La Romini, ca totul altfe/
Nici o unnak n'a Thsat creatia inthvidualä in connoara co-
munk a lirnii rolninesti literare. La. Romini: le style c'est
le peuiple. Lbnlba literark romineasci s'a format de dare
anonimii mu1imei.$i asa cu toate prochaele spirituale
care RD/IT/nil s'au intemeiat pentru a cere un loc sub soa-
rele lumii cirvilizate, la inceputul secolului al 19-lea.
4. Aceasta ,pentru trecut. Ce va fi pe viitor? In ce mi.-
surk ne putem ateta la o schimbara in orientarea voca-
tionali a Rominilor? O schimba.re totalk de orientare, de
sigur ck nu wan putea astepta sk se produck dintr'o dati,
gad aceasta ar insemna sà admitem o rupturk cm/vied:B.
Antre trecut si viitor si o asemenea rupturä este putin pro-
babilk. Ori cit am presupune ca. Rominii, din cauza condf-
tiunilor vitregi ale trecutului istoric, n'au putut lua cunos-
tintk de dinpozitiile lor F.ufleteti; ori cit am 'une pe
seama virstei /or eulturale preclominarea cole_ctivului
asufpra individiialului, aceasta incà nu ne Indrepateste sà
asteptiim ea pe viitor Rominii sk-i aleag5. de /a o zi In
www.dacoromanica.ro
140 C. RID ULESCU-MOTI1U
alta, o nouk orientare. Totasi, noua orientare o asteptam

4cu Incredere. Pesimistii numai nu o asteaptk. Ei sustin,
clack Rominii si-au realizat in trecut voeatiunile, asa cum
am vkzut, cauza trebue ckutatk in adincul lor sufletesc
nu In imprejuririle istorice prin care au trecut. Trebue
fie, zic ei, In adincul safletesc al Rominilor, ceva care o-
preste ca mutatiunile spiritualitätii lor sk se fack prin o-
riginaliatile indivizilor, si care, din potrivk constring ca
aceste rnutatiuni sä. se Imprkstie pe o multime de indivizi.
In ce sk consiste asa ceva? In compozitia Sin,gelui din care
ce alimenteazä, sufletul rominesc? In precumpinirea in el
a elementului femenin asupra celui bkrbAtesc? In specifi-
citatea endocrinä* care activeazk adincul sufletesc, asa cum
ne Indeamnk sk cercetäm o numeroask scoalä, de antropo-
logi contimporani ? Un rispuns, pentru moment nu avem de
la ei. Poate c. vor räspunde cu succes la aceste intrebäri,
aceia cari vor intreprinde studiul voeatii Rominilor, de
aci inainte, cu mijloace tehnice mai perfectionate cu
ipoteze de munci mai bine intoemite.
Läsind la o parte Insk contributia pe care o pot aduce
rezultatele cerceUrilor fkute asupra adincului sufletesc
al Reminilor, contributie care sk srperkm ci va veni cit
de repede si &it de bogatk, sä incercIm a ne deslusi vii-
tent' Rorninilor, In aceea. ce priveste orientarea vocatiei
I or, din directia care se intravede in ultimale lor opere de
culturk.
Sint aproape un sutä. 4e ani de cAnd spiritualitatea ro-
an:Ink sa sub in,fluenta spiritualitktii apusene, in special a
celei franceze. Una sutä de ani de eind individualisrma a-
pusean bate la portile de intrare ale sulletului rominesc.r
Veehile legiuiri, sau mai bine zis vechile obiceiuri, au fost
Inlocuite cu Codul Napoleon, chintesenta individualismului
juridic. Economia nationali a fost silitä, sà paräseasck
tehnica prirnitivi a gospodkriilor sktesti, pentru a impru-
muta tehnica intreprinderilor capitaliste. Mentalitatea ro-
neasci, mai ales, a fost supusi la Iincercäri revolutionare.
www.dacoromanica.ro
I s'a impus s& judece i sà. valoreze dupa logica occiden-

talä. Sa imiteze in productiile ei, stiintlfice i artistiee,
mentalitatea franceza., germani, san engleza. Ginditorii
sa, aibä gindirea sprijinitO pe intuitii originale.
rornini, Sä nu se mai confunde in anonimatul artei po-
pulare. Cu un cuvint, de aproape una sut& de ani, Rorninii
se gasesc la rascruce de drum, intre traditie i europeni-
zare. Ce directie se intrevede la ei, din producrtia spiri-
tuala a acestor una suta de ani din urma?
O directie putin sigurä, cu oIt aceast& Rita de ani apro-
pie s'5, se incheie. La inceput, orientarea parea hotL-itä.
In 1848, sufletul ro,rdinesc era entuziasmat de europeni-
zare. A fi intrat in concertul eurp2em era pe atunci su-
prema aspiratie a conducOtorilor pcgorului rominesc,.. In
timpul damniei Infteleptului Rege Carol I, entuziasmul a
mai scazut, in schimb scoala europenizarii a flcut pro-
grese. Razboiul mondial din 1914-1918 a gasit Rominia
In plina aparenta de tar& cu. culturä apuseank. Aparenta
putea fi interpretatä, ca o promisiune pentru viitor. Dupa
rizboiul mondial insi aceastä interpretare nu mai este jus-
tificata. Rorninia din 1931 este sufleteste mai departe de
Apus, de cum era Rominia din 1848. In orisice caz Romi-
nia din 1931 nu are pentru euranenizare entuziasmul pe
care 11 a,vea Rominia din 1848. Entuziasmul lipsind, critica
a esit la iveala. De vre-o alti-va ani critica este chiar päti-
mats& Din nou se pune in ,discutie avantagele europeni-
z&rii... Din nou se opune acestei europenizari realitatea,
romineaseä.
Realitatea romineasca! O cautO multi bine inteles, in
alta parte de cit acolo unde ea existä. Unii o yid in orto-
doxism; altii in restaurarea drepturilor stäpinirei; altdi in
revenirea la gospodariile sktesti, etc., Pi sfirsit, altii fac
din ea o arm& de luuti in contra partidelor politice. Rea-
litatea romineasca trebue sa fie cHutatä insä, nu intr'un
fapt istoric, ci in aceea ce produce fiptele istarice. Reali-
tatea romineascä stä in genul original de activitate, prin
www.dacoromanica.ro
-oart sufletul RamInilor este chemat sd-si intretink cultura.

atita realitate are sufletul anui ,popor, citk culturk
are el. Realitatea fiecirui popor std. In aceea ce leagd, in
raod perraanent vieata poporului cu vieata amenirei in-
tregi; std. In consolidarea originalitäii poporului in do-
zneniul eternului spiritual al culturei.
Pe Romini, ca sä rezumkm cale spuse mai sas, i-a legat
Pira acum de etenaul spiritual al culturei, munca anonimk
a multimei. Gratie actei munci ei au o lirabä cultd, o artd
populark neintrecutk, o organizare politick' solid5., jude-
cIn.d &pi vecinktitile in tare a trkit. Istoria omenirei a
ales pen,tru deskvIrsirea finalitktii sale, in acest colt al
Europei, un gen de activitate altul de cum este genul de
activitate al popoarelor din Europa apuseank. In Europa
apuseanä, procesul de personalizare al energii pdanIntului,
care se manifestd prin cresterea culturei, s'a acut prin
iijloeirea in,dividualiVktilor; lia Ruamlni, prin skfletul
oolectiv al multimii.
Fste acest gen de activitate al Rornini/or legat pentru
tot deauna de realitatea ramineasek; sau este el legat nu-
mai de o fazä a acestei realitdti; sä zicem.: de faza co-
pilarii ?
Problema vocatii Raminilor este solutionatk dimpreand
rkspunsul la aceastd, Intrebare.
5. Entusiasmul pentru eurogenizare, am zis cä este in
descrestere In anul 1931, judeoInd dupä aceea ce el era In
1848. Aceasta, este un indiciu; dar un indiciu fkrä valaare,
fntrucit nu este interpretat printr'un control riguros al
aptelor.
Entusiasmul pentru europenizare poate sk fie sckzut In
Rominia anului 1931, din mai ,multe cauze. Nu toate cauze-
le duc la aceias concluzie. Si vom vedea indatk ck ele chiar
se exclud. Entusiasmul pentru europemzare notate sä, fie
scizut din cauzi cä europenizarea ar lovi anumite inte-
rese personale, care desi vremelnice sunt totusi cu abili-
tate apirate de reprezentantii lor. In Rusia multä vreme
www.dacoromanica.ro
curentul contra europenizarii era sustinut de nobili

rici, mowezentanti abili ai intereselor personale. Acesta
nu este eazul României. Din punetul de vedere al intere-
Solar personale, europolizarea n'a avut in Rorainia sä
lupte Cu adversari stäruitari, necum abili. Din potrivä, in-
tere.sele personale se impicau niai bine cu earopenizarea
de eit Cu intocrairea veche romineasca. Cann. scaderii en-
tusiascmului trebue cautat5, in alta parte. ä ne ajutam
la gäsirea ei iaräsi cu exeraplul pe care ni-1 afera Rusia.
In Rusia, pe linga reprezentantii intereselor personale,
apuneau curentului eurapenizärii si reprezentantii unor
conceptii ideale de vieata, propagate de o filosofie isvo-
rita chiar din mediul Europei apusene, i anume de filoso-
fia romantica. Multi intelectuali rusi urau europenizarea
din moda pentru romantism. Dupa urma lor n'a famas o o-
pera positiva care sa puna in valoare fondul original al su-
fletului rusesc, ci numai opere negative de dusmanire a A-
pusalui. Este acelas caz si la n,oi ? Intr'o mica masura, da.
Ram antismul a alimentat îñtru cit-va critica pe care Socie-
tatea Junimea" a indreptat-o in contra liberalismului po-
litic, considerat in Rominia, drept o scoala a europenizärii.
Dar intr'o mica mäsura. Cauza principalä a scaderii entu-
siasmului pentru europenizare sta in rezultatele foarte
tnediocre pe care aceasta europenizare le-a a.ias dupi
1848. Individualismul european, trecut in imitatia romi-
reasca, in loe de a produce opere minunate ea in Apus,
a produs opere mediocre. Aceasta trebue s'o recunoastem,
ori eit ar face putini pläcere i ar aduce apa la moara pe-
simistilor. Pe eimpul econamic,, individualismul apusean,
loe de a destepta spiritul capitalistmului intrewinzator;
a desteptat poftele la pradare a avutului public. Nici unde,
ca in Rominia, individualismul n'a creat mai multi hill-
*vizi lacomi si mai putine vocaVuni individuale. Constiin-
tiozitatea, perseverenta la munca, aprecieres, timpului,
toate aceste insusiri pe care le airniram la oamenii de vo-
catie in Aous, nu s'au revirsat si asu.pra muncii raminesti.
www.dacoromanica.ro
144 C. RADULESCU-M0 rRu
Europenizarea a adus dupä sine aa noi o industrie para-

sitari ; un comer t bancar putred ; o agriculturä care
ocoleste muna plamintului i txäeste din legi de expro-
piere; a fabricat indivizi romfini, plini de pofte si planuri
fantastice, pe cari ii Intl/nest la fie ce pas, asa de nume-
rosi cä ei au ajuns sä impiedice mersul vietii normale, dar
n'a fabricat de eit foarte rar indivizi rornini productivi
statornici la munch', indivizi cari ia rIspunderea unei
opere durabile. Dupà europenizarea ,inceputd la. 1848, toate
institutiile -phi au fost imibräcate in forme noi, dar n'au
fost i insufletite de un suflet nou.. Institutile n'au fost
luate in serios. Fiecare individ eind a putut, a incercat
facà din ele instrumente de dominatie. Politica apuseanä a
fost transform atä in politicianism rominese 1).
Acea,sta este adevarata cauZä a sckderii entusiasmului
pentru. eurcpenizare. Rezultatele acestei europenizari au
fost submediocre. Poporul roanin este deceptionat. Con-
ducaorii lui, formati la scoala individualismului apu-
sean, nu s'au arätat la inaltimea misiunei lor. Ei n'au
realizat ceva durabil. Ei Sint mai mult legiuitori, de eh rea-
lizatori. A legiui este usor. Legile se pot face, traducind.
A realiza este greu; fiindca realizarea cere cunostinta te-
renului pe care vrei sä realizezi.
Concluzia ? O altk orientare? De ce nu revenirea la ve-
chia realitate roanineasci?
inaintea marei enigme: vocatia Rombilor.
enigmä., pentru cercefátorul stiintific tot asa de grea, clack
nu mai grea de cit aceea a existentei Rominilor in Ev-ul
mediu.
ISolutionarea acestei enigme noi am anticipat-o prin
s,piritul In care este scrisà aceasti carte. Avem ca-edinta
vocatiile individuale Sint pirghiile necesare progresului o-
menesc. Popoarele lipsite de vocatiile individuale sint po-
poare condamnate sä. stagneze. Progresul culturei orne-
1) Comp. C. Raclulescu Motru, Cultura romina- i politicianismul (3-a
www.dacoromanica.ro
F,ciitie. Socec. Bucureti 1904).
11Li
VOCATLA FACTOR HOTARITOR fN CULTURA POPOARELOR 145
ne§ti se accelereazk pe mäsurä ce cre§te functiunea

contiinteti ; iar cre§terea funetiunii con§dintei atrage
dupà sine o adineime a rolului personalitätilor. O culturi
ie.itä din colaboratia anonianilor se oate antelege ca o faz5.
de trecere, niciodatä ca o fazä finalä. Aceia cari ne sfil-
tuiesc sä revenim la realitatea rommeaseä, a5a eurn aceasti
realitate s'a petrificat in cultura trecutä, §i in consecin,tä
ne indeamnä sä aruncdan din vieata noasträ practieä res-
pectul pentru drepturile individului; sa readucern la tehni-
ea anonimatului intreaga productie nationala, indepärtind
initiativa individuará, care con.stituie baza capitalismului
european; in sfir§it, aceia care sub un pretext sau altul ne
sfátuiese sä intoarcem spatele europenizärii inceputi cu a-
tita entusiasm la 1848, uitä sä ne arate prin ce anijloace o
realitate sufleteasea, odatä ce a fost n.imieitä, mai poate
reveni in actualitate. Omul poate reveni intr'o vechie lo-
cuintä, dar nici °data in vechile sale deprinderi, afarä de
cazurile de degenerescenti sau de senilitate. Poetii, bine in
tales, pot face abstractie de greutätile acestei reveniri. Tot
a§a si capetele mistice. Fiindeä pentru poeti ea §i pentru
mistici, realittatea se poate crea din nimic dind sufletului o
altä atitudine. Oamenii, cu scaun la minte, cum ziee Romi-
nal, nu se pot lua insä dupä poet). §i mistici. Enigma retrai-
'neaseä pentru viitor va avea o altä solutiune deeit aceea de
a reveni la trecut. Revenirea la trecut n'a fost, undeva pe
lume, Cu putintä. Ea, ori §i unde s'a propus, s'a dovedit tot-
deauna ca un simplu pretext pentru a ascunde planuri ina-
vuabile.
Dar atunci continuarea mai departe a europenizärii asa
cum s'a fäcut pinä acum? Nici aaeasta. Europenizarea de
pinä acum nu mai poate rnerge, färá a periclita viitorul Ro-
minilor. Dar aceasta nu din cauza, cä europenizarea ar fi
In sine periculoa.si, ei din cauzà cá europenizarea de plaa
acum nu era o adeväratä europenizare. Spiritul individua-
list apusean, pe care Reaninii au voit sä-1 imprumute, este
produe5.tor de opere durabile .5i aduce eu sine aspirati'le vo-
hap
cationale ale indivizilor, ciad acesti indiívizi trgesc in mij-

local unor institultii cu vieati sin.cerä. i singtoasg. Spiritulf
individualist apusean nu este tot una cu capriciul
indtividualist. Pionerii capitalismului, inventatori de
idei stiintifice sau de pläsmuiri artistice ; propagatorii
libertiplor politice i religioase, toti initiatorii de re-
forme, in urma activit4ii .cirora, s'a transformat fata Eu-
ropei apusene, nu au fast impinsi inainte de un sim,plu ca-
priciu, capriciul nici n'ax fi putut sa stabilea,sci o armo-
nie intre sforthrile lor separate, ci au fost larupinsi Ina-
inte de aspiratiile vocationale, care canalizau energiile di-;
verselor institutii sänitoase. Atmosfera in care triLiau a-
cesti initiatori era pitrunsä de respectul ce se envine lu-
crului public. In aceasti atmosferg, imoralitatea interese-
lor personale nu putea sä prospere. Romînii, daci n'au
reusit, cauza este ci ei au icmprumntat numai fatada indivi-
dualismului apusean, färi imprumute i fondul insti-
tutional. Ei au luat anarhia intereselor personale drept in-
dividualizan. Pe chid, in Europa apuseang, initiativa indivi-
dului era sub controlul unei constiinte morale; In Rominia,
dup. 1848, initiativa individului era lisatä la voia tem-
peramentului. Stii tu cine sunt eu ?" Cu aceasti lozinci
a temperamentului rominesc era natural si ajungern
la deceptia Romfinilor din 1931 1).
Prin urmare, nu powte fi vorba de continuarea europe-
nizärii, cum s'a practicat ea pink scum. Datoria fie-
cirui bun Roan in este sg entice aceasti europeniza.re. Cu-
rajul, eu ,care Titu Maioreseu indeplinit aceasti dato-
rie, luci de acum 50 de ani, constitue pentru el un titlu la
recunostinta generatiilor viitoare. Titu Maioreseu a vizut
in mod limpede faIsificarea europenizirii noastre dela In-
ceput, i mai bine ea el tn'a caracterizat'o nimeni. Aceea ce
ne ramine de ficut noui, cari venim dupi aln-sul, este si
1) Despre personalIsmul anarhic, Mai pe larg In Personnlismul energetic,
pag. 204 gi urm.
www.dacoromanica.ro
repetk. critica lui In cuvinte &it de grele pentru a fi sim-

titA de toti, hinder). una sutil de ani de obitsnuinti a Inceput
sä toceasci simturile la multi dintre compatriotii nostri.
Nu egoisanul indivizilor, ci vocatda indiv,i zilor stà la baza
culttirei apusene. Europenizarea noastri ar fi trebuit
inceapg Cu punerea hi valoare a vocatillor
De fa,pt ea a si Inceput cu vocatiile individuale. Primii
tineri rotaini, cari au luat ¡contact cu Apusul, erau In ma-
joritate Impinsi spre Apus ,prin vocatie. Ina,poiati in tarà
ei s'au dovedit ca energii productive. Urmele lar se cunosc
asfazi In Institutiile create dupà modelul institutiilor a-
pusene. Dar aceasta n'a durat mulfá. vreme. Chematii au
fost coplesiti de nechemiati. O selectie pe dos s'a pus
la cale: productivii au fost inlaurati pentru a se face lot
inproductivilor; imprumuturile fIcute in Apus, sub diferite
forme, imprurauturi de idei si de bani, au fost utilizate
pentru a anàri beneficiile personale, iar nu productivitatea
cultura1à a fárii. A fost de vin'a.' pentru aceasta, adincul
permanent al sufletului rominesc, cuan zic pesimistii, s au
mum" Imprejurärile vremelnice, In care acest aline sufle-
tesc a fost trezit la constiinta europeanV Acei cari arunc5,
In mod excxlusiv vina pe adincul sufletului, condamifá pen-
tru totdeauna poporul rominesc la decadentI. Càci, cu un
suflet refractar vocatiilor individuale, un popor este de
mai Inainte invins in lupta ce va duce-o cu alte popoare. De
luptI nici un popor nu va fi ferit In viitor. Mai ales poporul
rominese. Noi credem Ins5, cà spiritul individualist a Iipsit
din cultura trecutä a Rorninilor, nu atit din cauzI cà su-
fletul roaninesc este refractar vocatiilor individuale, ci din
cauz5. cà Romiinii, din imprejur5ri particulare nenorocite,
erau constrinsi In trecut inä,buse vitalitatea pentru
a-si ascunde mai bine existenta. Tot asa, se spune,
slut i unele plante, care din cauza climatului nenrieinie,
trAesc prin rIdäcinile lar pe sub pà.mint, fär5,' trunchiu si
fàrà ramuri dar c5, °data ce climatul le nermite, ele sà ri-
dick' f-alnice la suprafata pgmintului. Cultura neamului ro-
www.dacoromanica.ro
148 C. RXDULESCTJ-MOTRU
minesc incepe de acum inainte s intre in conditiuni nor-

male de desvoltare. Deacum inainte incepe pentru Romini
factorul vocatiilor individuale si fie hotàritor.
Personalismul rominesc, condus in ultima sutä de ani
de un temperament anarhic, este timpul sä intre sub con-
ducerea unei vointi luminate pentru a deveni un persona-
lism energetic.
Cu punerea in valoare a vocatiilor individuale se via pu-
tea vorbi in sfirsit de vocatia Rominilor, ea popor; adieà,
de mesianismul poporului romin.
Isbuti-vor aceste vodatii sà desäivirseasc5, opere de va-
loare universalà, care sä, inbogsátiasa, cu o nuantà nouä.,
coloratura spiritualiatii omenesti; sau se vor multumi
aceste vocatii sä inareasc5. unitatea nhtionalä, a manifes-
tärilor colective incepute din trecut ?
Vor avea Rorninii vocatia sä." contribue la realizarea
unor idealuri universale, gau vor realiZa ei numai idealul
culturel locr nationale ?
Acesta este secretul pe care va avea desväluie vii-
torul.
Pentru prima posibilitate, avem un inceput de anti-
cipatie in religiositatea, extrem de spiritualä., a vechilor
locuitorri ai Daciei, precum i in traditia Romei.
Pentru a doua posibilitate, avem trecutul istoric cel mai
aproptiat.
Intre aceste doui posibilitäi vor hotari vocatiile viito-
rilor tineri rornini.
Rindurile noa,stre au de scop tocmai sä inlesneaseä ti-
nerilor rominii intelegerea rolului pe care ei, prin vocatiile
Ior, vor avea indeplineascA.
Sk hi,FT
www.dacoromanica.ro
CUPRINSUL
Pag.
Pref ata . 3
INTRODUCERE
1. Rezerva oamenilor de stiinta fata de vocatie. Intelesul vocatiei in lim-
bajul popular. 2. Motivele, pentru care omul de stiinta a evitat studiul
vocatii. 3. Vocatia fata de masinismul contimporan. 4. Evolutia
organizatii muncii si era masinismului. Profesionismul i vocatia.
5. Functiuni de oportunitate individuals i functiuni de interes colectiv in
vieata sociala. Vocatia apartine acestora din urma. . . 7
I. VOCATIA SI MUNCA PROFESIONALA

I. Profesionistul munceste dupa interes si in mod fortat. Omul de vo-
catie desinteresat i instinctiv. 2. Originalitatea in vocatie. 3. Sen-
timentul de raspundere fata de viitorime. 4. Rolul instinctului in anumite
cazuri de vocatie. 5. Problema cultivarii vocatiei. 6. Selectionarea
oamenilor de vocatie. 7. Nimbul unei profesiuni. 8. Scoala de pre-
gatire a oamenilor de vocatie 26
NOROCUL SI VOCATIA
1. Caracterele credintei in noroc. Deosebirea dintre noroc si simpla coen-
cidenta de imprejurari favorabile. 2. Tendinta spre obiectivitate si ten-
dina spre subiectivitate in intelegerea norocului. 3. Intelegerea noro-
cului la t5ranul romin. 4. Filosofia norocului. Ignoranta i misticism.
5. Vocatia i norocul. 6. Intelegerea timpului in cultura antica si in
filosofia moderna. 7. Vocatia si realitatea timpului. Predestinatia. 40
CREATIE SI VOCATIE
1. Intelesul cuvintului creatie in filosofia lui Kant. Abuzul in intrebuin-
tarea acestui cuvint. 2. Afirmatia: spiritul creiaza este un semi-adevar
www.dacoromanica.ro
150 C. RXDULEsCu-MOTR0
Pag.
priznejclios. - 3. Creatia spiritului este o simpla realizare a vocatiei. -
Spirkul creator intregeste natura. - 5. Vieata culturala deterrninarea
Spiritul creator intregeste natura. - 5. Vieata culturala i determinarea
productiei de opere culturale. - 6. Falsa teorie a antagonismului dintre
cultura i civilizatie. - 7. Rolul inventiei si al traditiei In producerea ope-
rilor de cultura. - 8. Civilizatia preceda culturei. - 9. Concluzie.
IV. VOCATIA RELIGIOASA

1. Vocatia religioasa in comparatie cu cele l'alte feluri de vocatie. -
2. Raporturile de valoare i faptul religios. - 3. Legatura faptului reli-
gios cu con.stiinta socialä. Rokil traditii in vieata religiunei. - 4. Ca-
racterele vocatii religioase. - 5. Popoarele sterile in vocatii re-
ligioase . . . . . . . . . . 73
V. TEORIA VOCATIEI
1. Vocatia este realizarca idealuiui orisicarei filosofii personaliste. -
Organizarea personalitatii in lum'na diferitelor sisteme filosofice. -
Constiinta, eul i personalitatea sint functiuni separatc. - 4. Experienta
ca baza la studiul vocatii. - 5. Caracteristica vocatiei. - 6. Confuzia
intre eul intuitie subiectiva i eul egoist. - 7. Teoria vocatii. Vocatia co-
respunde mutatiunii biolog ice 79
VI. PEDAGOGIA VOCATIEI

1. Pedagogia sociala i pedagogia individuala' a vocatiei. Energia de
popor. - 2. Schimbarea de mediu si vocatia. - 3. Sc pot cultiva voca-
Vile? - 4. Copilaria. - 5. Pubertatea. - 6. Criteriu sociologic pcntru
cunoasterea vocatiei. - 7. Resortul intim care sustine productivitatea la
omul de vocatie. Stiinta educatiei si vocatia .... 96
VII. OMUL REPREZENTATIV SI OMUL DE VOCATIE.
MESIANISMUL.
1. Omni reprezentativ i omul popular. - 2. Imaginen st idealul.

3. Oamenii mari politici i oamenii de vocalic. - 4. Mesianismul popoa-
relor. - 5. Relatia strInsa dintre mesianism i vocatie.
119
www.dacoromanica.ro
Pag.
VIII. VOCATIA ROMINILOR
1. Prin ce fe/ de manifesari 1.5i trAdeazA un popor vocaPa.
2. Indrumarea gre.,iltà in studird vocapel Raminacr. 3. caracterizaren icul-
turei roralne§ti din trecut. 4. Realitatea rom1neascA opus a europeni-
zArii? 5. Punerea in valoare a vocatiilor individuale constitue 'ade-
vArata europenizare a Rominilor 134
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro

Vocatia PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Vocatia PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

C.

ED1TURA CASEI SCÒALELOR

Cartea de fati este formati in mare parte din confe-

impala& originalitatea, ei sint airuncati afar& din

tentei sale nu poate fi atins in aceasti lume. Vocatia trece

Un copil cu vocatie este un izvor de energie nationali. Per-

1. Rezerva oamenilor de §tiinta fatà de vocatie. Intelesul vocatiei in hm-

1. Este in intclesul vocatiei ceva, care face pe omul

li.stii vorbesc de necesitatea personalitätilor cu caractere

muncii stau fati in fati, adeseori in dusminie; la omul de

moralisti cari privesc evolutia omenirli din punct de vedere

tiune. Rigiditatea specialistului clasic incepe sä cedeze. Cer-

1) Comp. Personaiismtil energetic, (Eclitura Casei Scoalelor, Bucuresti.

stat in acest amestec Cu extraordinarul. Intocmai cum pri-

care prin intreaga lui personalitate este un ales. Aptitu-

sina, este un mare analizator al muncii. In loctil bratului

measci Cu munca redusi a unei singure functiuni. Acela

productii economice. Ea prelungeste functiunile sufletesti,

Aceste Imprejurari istorice sunt puse In eyidentà cu multA maiestrie

In aceste inceputuri ale munch gisim, ea muncitor, pe

deauna munca, ca o povara, ca un chin. Au muncit, in mod

sufletesti praprii; inventatorul (profesionist de astäzi in-

care nu poate fi o vieatä de culturi. i omenirea nu poate

cu forme de sine stAtitoare, deosebirea de mai

tru altul ea este un instrtunent de precisie cu articulatii

vorba de intelegerea logic& pe claie o dobindim prin uni-

giul popoaxelor cu domiciliu anonim. In ele dependenta de

Ce legatura este intre aceste consideratiuni i problema

toare, dar restrinsa, pe cind inconstientul este mai intu-

1. In limbajul zilnic, intrebuintarea cuvintului vocafie

contimporani calitatea de a fi ziarist prin vocatiune, Pierre

tipar de profesiune, duipi aptitudinile sale. Profesionistul

resului siiu propriu; este multumit sau nenorocit dupä cum

omului de vocatie? Suntem cu el, in.aintea waui caz nor-

sale externe, vocatiunea, in aceste ca.zuri, nu se poate do-

Preotul va fi slujitorul altarului, va fi apostolul credin-

cial al vocatiei. Acesta nu apare in vieata practici cu

deveni cu mult mai imperioasa de cum o constatam in

vocatiei a devenit de prisos, acolo profesia a cazut in

material este reflexul stralucirei, in care este vazutä de

Ierarhia Vrofesiunilor se Lace, nici dupa cistigal mate-

urrugrirea idealului, bunktatea, spiritul de camaraderie, o-

8. Dacg rolul omului de vocatie este util, ramine

Trebuie alegem, negresi Aceasta nu se discuta'.

ce anta exercitiile Cu teme latine i grecesti, in loc de

I. Caracterele credintei in noroc. Deosebirea chntre noroc i simpla coen-

1. Credinta in noroc este una din credintele cele mai

Aceastk, credintd este constituitd prin prezenta altor note

Trebue sa venim la popoarele, care s'au obisnuit sa ti La-

Bine inteles, poporul nostru care îi datoreaza structura

pe paai suind, fluturind, etc." I). Vieata omeneascä Cu

pe care crediata in noroc il presupune inLre lume si per-

senmeazi cá pentru el, trecutul ca si viitorul nu sunt pers-

aprindere discutate in chiar locuinta in care traia aceasta

Ragpunsul la aceasta intrebare ne duce la problema tim-

turor lucrurilor. Cu Aristotel, intelegerea ja o form& con-

blma timpului in cadrul marilor probleme filosofice, este

"storied; sau, (lac& inträ, aceast& reaLitate este eu desà-

tea.sca a timpului, semnifestäîn coiwuisiuni tragice

Influenta lui Berdjaj-ev °supra unora dintre Iiteraii no§rtri a pro-

Dintre invitäturile bisericei crestine, aceea care cores-

Am zis cä omul de vocatie are oarecum instinctul unici-

vintul de creatie, in intelesul metafizic de creatie din ni-