FINANTE

NOTE DE CURS
-partea I -

Titular curs : lector univ.dr. Carmen Constantinescu

Facultate : Marketing
ASE Bucuresti

1
 INTRODUCERE IN FINANTE

CE INSEAMNA “FINANTE”?
     BANI     

Banii sunt folositi de catre persoanele fizice, juridice si de catre entitatile publice cu scopul
de a-si satisface nevoile. Astfel:
 persoanele fizice au nevoie de hrana, de imbracaminte, de locuinta, de educatie, de
transport, de distractie, etc;
 persoanele juridice isi doresc dezvoltarea, cresterea cotei de piata, obtinerea de
profit sau atragerea lichiditatilor necesare desfasurarii activitatii, etc;
 entitatile publice (statul) au nevoie de mijloacele necesare desfasurarii activitatii
specifice (locatii, salariati, consumabile etc) ce deriva din rolul pe care-l au in
economie si in societate: sprijinirea categoriilor de populatie defavorizate,
apararea granitelor tarii, siguranta populatiei etc;
Aceste obiective nu pot fi atinse fara identificarea si accesarea unor resurse financiare
din diverse surse, distincte pentru persoane fizice, persoane juridice si entitati publice. Astfel:
 In cazul persoanelor fizice, resursele financiare sunt reprezentate de salarii, credite
bancare, dobanzi aferente depozitelor, veniturile din chirii, premii, jocuri de noroc,
pensii, indemnizatii de somaj, ajutoare sociale, burse, alocatii, venituri din
vanzarea unor proprietati, venituri din desfasurarea unor activitati independente
(drepturi de proprietate intelectuala, practicarea unei meserii, a unei profesii
liberale, mici activitati comerciale);
 In cazul persoanelor juridice resursele financiare sunt reprezentate de aportul
initial de capital (capitalul social), profitul realizat, imprumuturile bancare sau
obligatare, emisiunea de actiuni cu aporturi suplimentare de numerar, subventiile,
donatiile, sponsorizarile, fondurile UE, leasing-ul;
 In cazul entitatilor publice, resursele financiare sunt formate din impozitele si
taxele colectate de la populatie si de la agentii economici, veniturile din prestari
servicii sau vanzari de bunuri ( salubrizare, cantine scolare, camine studentesti),

2
 veniturile generate de vanzarea proprietatilor statului, amenzi, imprumuturi de
stat, donatii, fonduri atrase de la Uniunea Europeana etc.
Pentru indeplinirea nevoilor sau a obiectivelor, resursele financiare atrase de persoane
fizice, juridice si stat sunt alocate/cheltuite dupa cum urmeaza:
 in cazul persoanelor fizice, banii sunt folositi pentru achizitia de bunuri si
servicii de interes personal, pentru, plata impozitelor si taxelor, a contributiilor
sociale obligatorii, pentru rambursarea creditelor bancare, pentru realizarea
unor investitii (achizitia unei locuinte, constitutirea unui depozit bancar,
achizitia unor titluri de valoare, precum actiunile sau obligatiunile), plata
chiriei etc;
 in cazul persoanelor juridice, banii sunt folositi pentru plata salariilor
angajatilor, pentru achizitia de mijloace necesare desfasurarii activitatii
(mijloace fixe, obiecte de inventar, cladiri, materie prima, consumabile), pentru
plata chiriei, rambursarea creditelor, pentru investitii (cum ar fi depozitele
bancare), pentru plata obligatiilor fiscale, pentru plata dividendelor catre
proprietari etc;
 in cazul statului, banii sunt folositi pentru achizitia de bunuri si servicii de
interes public, pentru acordarea de subventii, pensii, ajutoare sociale, pentru
plata functionarilor publici, pentru achizitia mijloacelor necesare functionarii
institutiilor publice etc.

SISTEMUL FINANCIAR
Termenul de finante se refera atat la sursele banesti cat si la atragerea si alocarea lor
pe diverse obiective, publice sau private. Asadar, finantele nu implica numai banii, cat si
transferul acestora intre diverse entitati, in contextul planificarii si al controlului.
Sistemul financiar este format din:
 Un sistem de fonduri de resurse financiare care se constituire in economie pe diverse paliere
si se utilizeaza pentru scopuri bine definite;
 Un sistem de relatii economice ce exprima un transfer de resurse financiare;
 Un sistem de planuri financiare care reflecta anumite procese previzionate pentru un
anumit interval de timp determinat;

3
 Un sistem de entitati care participa la organizarea relatiilor financiare, la constituirea
fondurilor financiare si la distribuirea lor, precum si la elaborarea, executarea si controlul
planurilor financiare.
Corecta dimensionare a veniturilor si a cheltuielilor, la nivel public ori privat, este
foarte importanta. Supradimensionarea resurselor favorizeaza risipa, diminuand eficienta
activitatii. Invers, subdimensionarea lor face imposibila realizarea obiectivelor.
Functie de tipul fondurilor de resurse financiare, a provenientei lor (sursa), a scopului
pentru care sunt utilizate si a canalelor de colectare, sistemul financiar are doua componente
interdependente:
 Sistemul financiar public, cu urmatoarele componente:
a) Bugetele (de stat, fondul national unic al asigurarilor sociale de sanatate, bugetul
pentru somaj, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele institutiilor
publice autonome)
b) Institutiile publice (Academia de Studii Economice Bucuresti, gradinite, spitale,
biblioteca municipala, muzeul judetean, etc), aparatul de stat ( Consiliile Judetene,
Consiliile Locale, Primariile, Prefectura, Guvernul, Senatul, Parlamentul, Ministerele,
Camera Deputatilor) si autoritatile publice cu rolul de supraveghere si control ( Banca
Nationala, Agentia Nationala pentru Administrare Fiscala, Autoritatea pentru
Supraveghere Financiara, Curtea de Conturi)
c) Fluxurile aferente colectarii fondurilor publice si alocarii lor pe obiective/actiuni
diverse (cheltuieli).
Obiectivul sistemului financiar public: maximizarea bunastarii sociale

 Sistemul financiar privat

a) Bugetele de venituri si cheltuieli ale agentilor economici, bancilor, societatilor de
asigurari, respectiv veniturile si cheltuielile populatiei
b) Entitatile private:
-institutiile de credit, prin intermediul carora agentii economici si gospodariile isi
finanteaza activitatea si existenta. Bancile au rolul de a atrage banii disponibili din
economie si de a-i reorienta catre entitatile carora le lipsesc, adica de a realoca
resursele din economie. Creditele se acorda pentru obiective precise, pe termene
limitate, pe baza de garantii materiale si sunt purtatoare de dobanza. O forma speciala
a creditului o reprezinta imprumutul obligatar, care implica emisiunea unor titluri de
valoare numite obligatiuni, emitentul putand fi atat administratia publica centrala si
locala dar si intreprinderile.

4
 -societatile de asigurari. Anumite evenimente viitoare si incerte, cum ar fi cutremurele
sau inundatiile, bolile ori accidentele, pot afecta continuitatea activitatii economice,
starea de sanatate a persoanei, patrimoniul sau averea acesteia sau chiar viata. In
aceste conditii, in scopul prevenirii pierderilor financiare potentiale (generate de
avarierea bunurilor sau de cheltuielile necesare refacerii starii de sanatate), se
recomanda apelul la serviciile unor societati specializate in gestionarea riscului. In
schimbul unui tarif numit prima, aceste societati se angajeaza sa acopere daunele
suferite de bunul asigurat sau sa achite indemnizatii persoanelor afectate fizic de un
eveniment sau chiar urmasilor acestora, dupa caz (daca survine decesul asiguratului).
Cei ce dispun de lichiditati, constientizeaza un pericol potential si vor sa se protejeze isi
aduc aportul la formarea unui fond de asigurare, care va fi distribuit membrilor
comunitatii de risc care au avut de suferit in urma producerii evenimentului asigurat.
-agentii economici producatori si comerciantii. Acestia sunt responsabili de crearea de
PIB, prin utilizarea factorilor de productie (munca, resursele naturale, capital-bani,
utilaje, pamant). In acest sens, agentii economici/comerciantii apeleaza la rezultatele
activitatii lor, la rezervele anterior constituite, la credite bancare, la emisiunea de
obligatiuni sau chiar de actiuni. Prin urmare, pentru desfasurarea, extinderea
activitatii, acestea preiau resurse din economie si le redistribuie prin bunurile si
serviciile realizate, creand un plus de valoare. Activitatea lor implica relatii cu
institutiile de credit, societatile de asigurari, alti agenti economici, persoane fizice dar
si cu statul. Importante consumatoare de resurse pe piata financiara, intreprinderile
sunt si cel mai important furnizor de impozite, taxe si contributii obligatorii la bugetele
publice.
-persoanele fizice. Pentru finanatarea existentei gospodariilor, persoanele fizice au
diverse surse, precum salariile, dobanzile, dividendele, veniturile din vanzarea unor
proprietati sau cele din chirii, credite bancare. Aceste categorii de fonduri sunt
realocate, prin achizitia de bunuri si servicii, prin cumpararea de active (masini, case),
prin realizarea de depozite bancare sau achizitia unor polite de asigurare, ori investitii
in actiuni sau obligatiuni. Prin urmare, persoanele fizice contribuie din plin la
realocarea fondurilor financiare in economie.

c) Fluxurile aferente colectarii fondurilor private si alocarii lor pe obiective/actiuni

diverse.

5
 Obiectivul sistemului financiar privat: profitabilitatea, dar mai cu seama obtinerea de
lichiditati/cash, echilibrul intre incasari si plati, armonizarea intereselor stake-holderilor (toate
acele persoane care au legatura cu firma si care-i pot influenta activitatea: actionari, salariati,
furnizori, statul, clientii, bancile, cumparatorii de obligatiuni corporative, organizatiile pentru
protectia mediului sau a animalelor etc).

In sistemul financiar public resursele se procura in cea mai mare parte prin
constrangere (impozite, taxe, contributii obligatorii, amenzi) si mai putin pe baza
contractuala (chirii, vanzari de active, prestari de servicii, imprumuturi).
In sistemul financiar privat, resursele se procura exclusiv pe baza contractuala
(vanzari, imprumuturi, emisiune de titluri financiare, salarii, dobanzi, dividende).
Sistemul financiar public are un rol extrem de important in realocarea banilor in
economie. Sumele colectate cu titlu de impozite, taxe, contributii obligatorii, venituri din
vanzari de active sau din prestari de servicii, dobanzile la imprumuturile publice, toate
acestea sunt repartizate ulterior catre agentii economici si persoanele fizice sub forma
bunurilor si serviciilor cu caracter public (infrastructura, servicii de aparare publica, cantine
sociale, camine de batrani, pensii, ajutoare sociale etc).

BUNURI PUBLICE SI BUNURI PRIVATE

Pentru a putea trai, omul trebuie sa-si satisfaca o serie de nevoi primordiale, care au
un caracter individual, ceea ce inseamna ca satisfacerea lor reclama bunuri sau servicii alese
in mod subiectiv, preferential. Aceste nevoi depind de varsta, gen, ocupatie, mediu social,
zona geografica. Bunurile care vin in intampinarea acestor nevoi, denumite private, oferite
de producatori, se afla in cantitati limitate pe piata din cauza marimii date a factorilor de
productie si a cererii limitate a consumatorilor, influentata de capacitatea de plata redusa a
acestora si de preferinte. Orice bun privat se obtine contra cost, asadar posibilitatile de
achizitionare ale unei cantitati nelimitate sunt nule.
Bunurile private sunt concurentiale si divizibile. Daca un cumparator achizitioneaza o
anumita cantitate dintr-un bun oarecare, oferta pentru bunul respectiv se micsoreaza, iar la
dispozitia celorlati cumparatori ramane o cantitate mai mica. Prin urmare, un bun care
asigura satisfacerea unei nevoi individuale poate fi folosit doar de catre o singura persoana,
asadar consumul unei persoane intra in concurenta cu consumul altei persoane, ceea ce
exclude posibilitea ca un bun sa foloseasca consumului paralel al mai multor persoane.

6
 Nevoile oamenilor nu se limiteaza la cele individuale, acestia resimt si nevoi precum: sa
fie aparati impotriva eventualelor agresiuni militare externe, atacurilor unor persoane sau
ale unor organizatii teroriste; sa fie ajutati in cazul unor evenimente catastrofale: uragane,
seisme, inundatii; sa fie asistati atunci cand se afla intr-o situatie sociala critica, careia nu-i
pot face fata fara sprijinul colectivitatii (orfani, batrani, persoane cu handicap etc). Pe langa
nevoile primare, oamenii necesita si satisfacerea unor nevoi cu un pronunatat caracter social
si colectiv care pot fi satisfacute pe seama unor activitati organizate de autoritatile publice.
De aceste bunuri beneficiaza toti membrii societatii, in mod indivizibil si neconcurential,
adica intreaga cantitate este pusa la dispozitia intregii societati, fiecare avand acces liber la
consum nelimitat.
Astfel, bunurile private vin in intampinarea nevoilor specifice, subiective ale
populatiei, contra unui pret stabilit prin confruntarea cererii si ofertei. Accesul la acestea este
limitat de posibilitatile financiare ale persoanelor dar si de limitele cantitative de productie.
In schimb, bunurile publice sunt generate prin intermediul autoritatilor publice, care vin in
intampinarea acelor nevoi ale cetatenilor pe care acestia nu au capacitatea financiara si
organizatorica sa si le procure sau sa le genereze. Sursele financiare publice (in general
impozite si taxe) sunt astfel orientate pentru o serie de servicii cu caracter social si national,
la care populatia are acces nelimitat, fara o contraprestatie directa si fara criterii de
eligibilitate. (Ex: parc, armata, iluminatul public)
O a treia categorie de bunuri/servicii, cele semipublice (educatie, ocrotire
medicala, protectie sociala, cultura) raspund atat unor nevoi colective, cat si unora
individuale. De exemplu, beneficiarii invatamantului sunt atat copiii si tinerii, cat si
intreprinderile sau institutiile publice in care acestia isi vor desfasura activitatea. In acelasi
timp, o populatie instruita genereaza beneficii viitoare, atat economice, cat si sociale (forta de
munca bine instruita, o rata a criminalitatii redusa, oameni mai civilizati). Deci, serviciile de
invatamant aduc atat avantaje directe, personale, dar si indirecte, colective. Satisfacand o
nevoie individuala, acestea ar trebui furnizate contra cost, insa avand numeroase beneficii
colective, efortul financiar este suportat de catre intreaga societate. Similar, beneficiarii
serviciilor medicale sunt atat persoanele cu probleme de sanatate, dar si intreaga societate
(diminuarea mortalitatii, cresterea sperantei de viata la nastere, o populatie sanatoasa si
activa aduce in mod clar beneficii pe termen lung economiei nationale).
Uneori, desi anumite nevoi se satisfac in mod traditional pe baza bunurilor private, din
cauza lipsei posibilitatilor materiale resimtita de mai multe cateorii de populatie (batrani,
someri, persoane cu handicap, orfani, veterani de razboi, pensionari) este necesara
interventia statului pentru satisfacerea acestora. Astfel, nevoile particulare ale unor indivizi

7
devin nevoi colective ale intregii societati, intrand in functie sistemul protectiei sociale, prin
internarea si ingrijirea acestora in case de copii, camine de batrani, spitale, acordarea de
hrana prin intermediul cantinelor sociale, acordarea de pensii de urmas, de invaliditate,
ajutoare, indemnizatii diverse, oferirea unor gratuitati (cum ar fi transportul in comun
pentru pensionari).
O mare parte a acestor bunuri si servicii publice implica conditionarea accesului
populatiei: obtinerea ajutorului pentru incalzirea locuintei depinde de venitul mediu pe
membru de familie, invatamantul superior gratuit depinde de media de admitere sau media
din fiecare an de studiu, obtinerea bursei sociale depinde de situatia financiara a familiei,
gratuitatea transportului in comun necesita indeplinirea conditiei de pensionar, persoana cu
handicap sau statutul de copil pana in 7 ani, accesul la servicii diverse de sanatate implica
calitatea de asigurat etc.
O alta semnificatie a serviciilor/bunurilor semipublice este faptul ca acestea pot fi
furnizate simultan de catre sistemul public si de catre sistemul privat. De exemplu,
identificam spitale publice si spitale private, gradinite si scoli publice respectiv gradinite si
spoli private, camine de batrani gestionate public sau privat, politia romana, jandarmeria,
versus agentiile private de paza si protectie. Optiunea pentru furnizarea privata sau publica
a unui serviciu sau bun cvasipublic tine de preferintele cetatenilor si de disponibilitatea lor
financiara .
Prin urmare, satisfacerea nevoilor membrilor societatii nu se poate realiza numai prin
intermediul bunurilor private, prin mecanismul pietei. Populatia are nevoie si de bunuri si
servicii cu carater public, la care accesul este facilitat de catre unitati publice specializate.
Astfel, statul intervine in intampinarea nevoilor colective, utilizand fondurile publice,
fara a solicita aportul direct al beneficiarilor. Fondurile constituite la nivelul comunitatii nu
se bazeaza pe aportul tuturor membrilor (de exemplu, copiii nu platesc impozite dar
beneficiza de scolarizare gratuita in sistemul public de invatamant, persoanele private de
libertate nu platesc contributii obligatorii de sanatate dar beneficiaza de servicii medicale
gratuite), dar sunt in schimb orientate catre obiective publice care servesc tuturor membrilor
societatii, neconditionat (De exemplu, o persoana isi achita impozitele si taxele locale. Pe baza
banilor colectati de la cetateni, primaria repara strazile din oras. De noile conditii de
circulatie ( mai bune) beneficiaza atat locuitorii care s-au achitat la timp de obligatiile fiscale
dar si cei care nu au efectuat aceste plati, precum si cetatenii aflati in tranzit prin orasul
respectiv).
Prin intermediul finantelor publice, statul pune la dispozitia membrilor societatii o serie
larga de bunuri si servicii cu caracter colectiv, printr-un amplu proces de redistribuire a

8
veniturilor si averii persoanelor fizice si juridice, dupa criterii stabilite de organele de decizie
politica.

Elemente definitorii pentru cele doua sectoare financiare:

 Sector privat
-bunuri/servicii limitate;
-pretul conditioneaza accesul la bunuri/servicii;
-accesul este concurential;
-bunurile/serviciile sunt divizibile;
-consumul tine de particularitatile persoanei, de nevoile acesteia;
-vanzare-cumparare optionala, conditionata de calitate, pret, termen de livrare, cantitate etc;
-producatorul are posibilitatea sa selecteze cumparatorii prin pretul practicat iar
consumatorul are posibilitatea de a exclude producatorul din optiunile sale, avand controlul
banilor, achizitiilor si preferintelor sale ( de exemplu bunurile aflate intr-un supermarket).
 Sector public
-bunuri/servicii cu caracter nelimitat;
-accesul nu presupune o plata directa;
-sunt neconcurentiale;
-sunt indivizibile;
-autoritatile competente hotarasc necesitatea aparitiei unui bun/serviciu (si caracteristicile
aferente) care sa serveasca populatia, asadar intervine obligativitatea, indiferent de nevoia
reala a unor membrii ai comunitatii (ceea ce impune si impozite, taxe suplimentare);
-individul nu poate fi exclus de la consumul bunurilor si serviciilor publice pure, iar odata
acestea furnizate, cetateanul nu poate refuza consumul lor (exemplu: o statuie, un drum
public local).

In cazul bunurilor si serviciilor semipublice exista posibilitatea excluderii, intrucat

beneficiarii sunt alesi dupa anumite criterii (varsta, nivel venituri, note). De asemenea, se
poate discuta si de optiunea celui care poate beneficia de astfel de bunuri si de servicii publice
(batrani care prefera sa stea pe strada, saraci care nu se duc la cantina publica, orfani care
traiesc in canale etc). De asemenea, pentru varianta in care bunuri sau servicii de tip public
exista si alternativa furnizarii private, excluderea se realizeaza prin pret sau lipsa de
informare. Astfel, exista categorii de populatie care nu isi permit suportarea
preturilor/tarifelor furnizorilor privati de sanatate, invatamant, paza si protectie, cultura,
transport etc. Simultan, exista persoane care nu cunosc sau nu identifica avantajele

9
furnizorului public sau ale celui privat ( de exemplu, clinicile private colaboreaza cu casele
de asigurari de sanatate judetene, asadar populatia poate beneficia de servicii medicale
decontate de Casa de Asigurari de Sanatate- adica gratute, in conditii de profesionalism si
igiena ridicate. Similar, se poate discuta despre serviciile publice de after-school, care sunt
gratuite, la care accesul implica cererea expresa a parintilor la inceperea anului scolar).

In majoritatea tarilor, sectorul public coexista alaturi de cel privat, in economii

denumite MIXTE.

10
 FINANTELE PUBLICE

Sistemul financiar public are o importanta fundamentala, reprezentand un intermediar

care echilibraza si sustine populatia, din punct de vedere social si economic, utilizandu-i
propriile mijloace si resurse, prin reglementare si control.
Asadar, functiile finantelor publice sunt :
1. Functia de repartitie, de redistribuire a valorii adaugate in economie
Functia de repartitie presupune doua faze distincte, si anume constituirea fondurilor la
nivelul statului si distribuirea acestora.
La constituirea acestor fonduri, reflectate in bugete, participa populatia, persoanele
juridice, dar si institutiile publice. Participarea presupune, din punct de vedere financiar,
atragerea de la acestea de sume de bani reprezentand:
 Impozite;
 Taxe;
 Contributii la asigurarile sociale pentru pensie;
 Contributii la asigurarile de sanatate;
 Contributii la fondul de somaj;
 Amenzi, penalitati;
 Varsaminte din profitul regiilor autonome;
 Chirii, arende;
 Venituri din prestarea unor servicii de catre institutiile publice (taxa consulara, taxe pentru
servicii oferite de laboratoare, regia de camin, contravaloarea hranei vanduta prin cantinele
scolare, tabere, manifestari artistice sau sportive, cursuri de calificare);
 Venituri din valorificarea unor bunuri aflate in proprietatea statului (vanzarea unor bunuri
ale institutiilor publice, vanzari de locuinte contruite din fonduri publice, venituri din
privatizare);
 Imprumuturi de stat (rambursarea imprumuturilor acordate de stat pentru infiintarea de
intreprinderi mici si mijlocii, pentru proiecte in turism, pentru agricultura);
 Dobanzi aferente imprumuturilor acordate de catre stat;
 Transferuri intre bugete (sume directionate de la un buget la altul, avand drept scop
echilibrarea bugetara sau finantarea unor servicii publice descentralizate);

11
 Donatii, ajutoare, sume primite de la UE (Fondul european de dezvoltare regionala, Fondul
social european, Fondul de coeziune).
La formarea fondurilor publice participa toate sectoarele sociale, in proportii diferite,
functie de capacitatea financiara. Cele mai multe resurse sunt mobilizate cu caracter definitiv
si fara contraprestatie directa.
In plus, odata ajunse in proprietate publica, fondurile de resurse financiare publice se
depersonalizeaza, ceea ce inseamna ca orientarea lor pe destinatii nu tine cont de sursa lor.
Altfel spus, banii publici ajung in bugete iar sumele globale sunt supuse repartizarii. Daca la
formarea unui buget participa trei surse, cu 3 categorii de venituri bugetare aferente,
finantarea obiectivului public nr. 130, nu va implica exclusiv sursa Z si venitul aferent, ci din
suma globala X+Y+Z se va aloca suma necesara pentru obiectivul 130.
Repartizarea acestor fonduri colectate si depersonalizate trebuie sa respecte o serie de
cerinte de eficienta, eficacitate si oportunitate, deci trebuie ca aceasta sa fie precedata de
inventarierea nevoilor sociale existente in perioada de referinta (un an), cuantificarea lor in
bani si ierarhizarea lor. Stabilirea prioritatilor este deosebit de importanta datorita limitarii
fondurilor publice existente la dispozitia autoritatilor. Prin urmare, identificarea nevoilor
sociale existente si exprimarea costului necesar satisfacerii lor, deci a cheltuielilor publice,
trebuie sa se realize inaintea identificarii resurselor financiare publice. Posibila insuficienta
a fondurilor publice poate fi acoperita prin mijloace de finantare exceptionala (de tipul
imprumuturilor publice sau a emisiunii monetare fara acoperire) fara ca bunastarea
cetatenilor sa fie afectata. Altfel, daca se procedeaza initial la identificarea fondurilor si apoi
la repartizarea lor pe destinatii, exista riscul insuficientei banului public si a afectarii
bunastarii sociale, prin prisma incapacitatii statului de a raspunde nevoilor publice.
Distribuirea resurselor publice presupune in fapt dimensionarea volumului
cheltuielilor publice pe destinatii si anume pentru:
 Servicii publice generale (functionarea autoritatilor publice legislative si executive,
transferuri aferente serviciilor publice descentralizate, cercetare-dezvoltare, fondurile
de interventie, fondurile de rezerva bugetara la dispozitia guvernului sau a
autoritatilor publice locale, contributia la bugetul UE, cheltuieli cu imaginea
Romaniei, etc.);
 Aparare, ordine publica si siguranta nationala (penitenciare, politie, jandarmerie,
cercetare-dezvoltare, sistemul national unic pentru apeluri de urgenta, frontiere, etc);
 Invatamant (invatamant prescolar, primar, secundar si superior, cercetare-dezvoltare
in invatamant, servicii auxiliare de educatie de tipul taberelor, internatelor,
cantinelor, caminelor);

12
  Sanatate (servicii medicale de urgenta, tratamente in ambulatoriu, spitale, policlinici,
medicamente, echipamente, cercetare-dezvoltare in sanatate, transport sanitar);
 Cultura, recreere, religie (muzee, case de cultura, camine culturale, biblioteci publice,
intretinere parcuri, sali de sport, servicii religioase);
 Asigurari si protectie sociala (pensii publice-pentru limita de varsta, pentru urmasi,
pentru invaliditate, ajutoare pentru orfani sau alte categorii de populatie
defavorizate, asistenta acordata persoanelor in varsta, persoanelor cu handicap,
victimelor violentei domestice sau consumatorilor de stupefiante, cantine de ajutor
social, servicii de incluziune sociala etc);
 Servicii si dezvoltare publica, locuinte, mediu si ape (dezvoltarea sistemului de
locuinte, infrastructura, alimentarea cu apa, amenajari hidrotehnice, iluminat public,
alimentare cu gaze naturale, controlul poluarii, salubritate si gestiunea deseurilor,
protectia mediului natural, canalizarea si tratarea apelor reziduale);
 Actiuni economice (protectia muncii, stimularea intreprinderilor mici si mijlocii,
sustinerea exportului, a mediului de afaceri, educatia si protectia consumatorului,
combustibili si energie, sprijinirea producatorilor agricoli, transportul in comun,
drumuri si poduri, transport feroviar, turism, cercetare-dezvoltare pe diverse ramuri
economice).
In cadrul fiecarei destinatii stabilite, resursele se defalca pe beneficiari, obiective si
actiuni, luand forma cheltuielilor pentru:
 Plata salariilor si a altor drepturi de personal in domeniul public;
 Procurari de materiale si plata serviciilor necesare desfasurarii activitatii entitatilor publice
sau orientate direct catre populatie ( primaria achizitioneaza un brad de Craciun-un bun
oferit populatiei; primaria achizitioneaza topuri de hartie-bunuri necesare realizarii
activitatii proprii);
 Dobanzi aferente imprumuturilor publice contractate anterior de la populatie, agenti
economici, institutii financiare internationale, alte state etc si rambursarile acestor credite;
 Subventii acordate agentilor economici, pentru investitii, pentru reducerea costurilor etc;
 Transferuri catre persoane fizice-pensii, alocatii, burse, ajutoare, sau catre bugetele altor
institutii ori nivele ale administratiei publice;
 Investitii publice, adica achizitia unor bunuri de folosinta indelungata, cum ar fi cladiri,
terenuri, tehnica de calcul, mobilier etc;
 Imprumuturi acordate agentilor economici de importanta nationala, institutiilor financiare
nationale sau internationale, altor state, populatiei ( programul Prima casa);

13
 Rezerve etc.
In tarile dezvoltate, prioritate au actiunile cu caracter social-cultural, apoi cele privind
ordinea interna si apararea tarii. In schimb, in tarile in curs de dezvoltare, prioritate au
actiunile cu caracter economic.
Functia de repartitie a finantelor publice trebuie apreciata prin prisma dimensiunii
transferurilor de valoare de la persoane fizice si juridice catre fondurile publice si de la
acestea, in continuare, catre beneficiari.
In conditiile unui anumit produs intern brut, marimea resurselor prelevate la
fondurile publice este invers proportionala cu marimea resurselor financiare ramase la
dispozitia persoanelor fizice si jurifice, dupa plata obligatiilor datorate statului, pentru
satisfacerea propriilor nevoi de dezvoltare si consum. Aceasta se intampla deoarece
transferul de valoare le restrange definitiv patromoniul, in cazul platilor fara contraprestatie
si nerambursabile, sau le limiteaza temporar dreptul asupra sumelor incredintate statului cu
titlu de imprumut. Minusul de resurse inregistrat de catre platitorii de impozite devine un
plus de resurse pentru beneficiarii de alocatii bugetare, cum ar fi subventiile, pensiile
ajutoarele. Astfel, chiar daca veniturile sunt egale cu cheltuielile si prelevarile sunt egale cu
distribuirile, au loc mutatii, efecte importante intre sferele de activitate, intre ramurile
economice, intre sectoarele sociale, zonele geografice si nu in ultimul rand intre membrii
societatii.
Volumul resurselor prelevate la fondurile publice este egal cu cel al resurselor
distribuite, sub diverse forme (materiala sau financiara) la beneficiari si aceasta redistribuire
are un impact social major, vizand bunastarea intregii societatii. Explicatia? Persoanele care
beneficiaza direct/indirect de pe urma cheltuielilor publice nu sunt intotdeauna aceleasi cu
persoanele care au participat la constituirea fondurilor publice. Chiar daca se identifica de
cele mai multe ori platitorul de impozite si taxe cu beneficiarul de servicii/bunuri publice, nu
exista o corespondenta intre sumele cedate si contravaloarea beneficiilor, intrucat la nivelul
bugetar are loc depersonalizarea fondurilor atrase (asadar nu se poate cunoaste exact daca
impozitele platite de cetateanul x vor fi folosite pentru a fi reparata strada din fata casei lui
x).

14
 STAT

Constituirea fondurilor Repartizarea fondurilor

(impozite, taxe, contributii (subventii, investitii publice,
obligatorii) bunuri si servicii publice,
pensii)

Persoane fizice Institutii publice

Persoane juridice Persoane fizice
Agenti economici

Trebuie de subliniat faptul ca distriburea infaptuita cu ajutorul impozitelor, taxelor si

contributiilor este urmata de redistribuirea care se produce intre cei cu venituri mari-cu
potential economic mai ridicat si cei cu venituri insuficiente sau fara venituri. Formele de
manifestare sunt diverse, si anume: oferirea de servicii fara plata in locatii publice-
invatamant, ocrotire medicala, protectie sociala, subventionarea de la buget a productiei
anumitor bunuri si servicii, acordarea de sume de bani celor indreptatiti-ajutoare, pensii,
alocatii etc, toate acestea bazate pe existenta transferurilor sau a subventiilor publice. Pe
aceasta cale se corecteaza partial disproportiile si inechitatea existenta intre membrii
societatii.

2. Functia de control
Aceasta functie decurge din faptul ca resursele financiare publice apartin intregii
societati care interesata de:
-satisfacerea in bune conditii a nevoilor de tip social;
-asigurarea resurselor financiare necesare si dirijarea acestora pe obiective functie de
prioritatile stabilite;

15
-utilizarea resurselor financiare in conditii de eficienta si eficacitate economica si sociala;
-armonizarea intereselor imediate ale societatii cu cele de perspectiva si dimensionarea
coerenta si oportuna a resurselor financiare puse la dispozitia autoritatilor publice locale si
centrale, pentru indeplinirea obiectivelor cu interes general;
Faptul ca resursele financiare publice materializeaza o mare parte a PIB-ului pledeaza
pentru organizarea unui control riguros asupra modului de constituire, repartizare si
utilizare a acestora, asupra pastrarii integritatii si a bunei gestionari a patrimoniului public,
asupra incasarii integrale si la timp a creantelor statului si a onorarii platilor datorate
tertilor. Prin control se impiedica irosirea avutului public, se previne efectuarea cheltuielilor
ilegale, inoportune sau ineficiente.
Controlul se realizeaza la fiecare nivel al repartitiei, si anume la:
-constituirea fondurilor publice;
-repartizarea acestora pe beneficiari;
-utilizarea acestora de catre beneficiari.
Se urmareste astfel provenienta resurselor care alimenteaza fondurile publice si
destinatia pe care o capata, titlul cu care se mobilizeaza si cel cu care se repartizeaza intre
diversi beneficiari, dimensiunea fondurilor in raport cu PIB, gradul de colectare in raport cu
posibilitatile economiei si cu planificarile realizate, gradul de redistribuire a fondurilor intre
sferele de activitate, sectoarele sociale, membrii societatii si intre diverse regiuni, modul de
asigurare a echilibrului intre nevoia de resurse si posibilitatile de procurare.
In faza ulterioara, de furnizare/prestare de bunuri/servicii publice se urmaresc
mijloacele necesare desfasurarii activitatii (locatiile, dotarile acestora,
personalul,aprovizionare, calitatea si suficienta materiilor prime, calitatea si suficienta
produselor finite, existenta necesitatii dar si a utilitatii sociale a bunurilor/serviciilor publice
generate, respectarea prioritatilor in furnizarea bunurilor publice, economia de mijloace si
costuri etc.
Controlul banilor publici, atat in faza de colectare cat si in cea de alocare, repartizare
si cheltuire se face prin Curtea de Conturi si organismele de control din ministere.
In fapt, orice activitate publica ce implica atragerea si alocarea banilor publici este
reglementata. Legea finantelor publice, legea finantelor publice locale, legea anuala a
bugetului public de stat, legea anuala a bugetelor asigurarilor sociale, hotarari ale
ministrilor, ale consiliului local, ordonantele sunt doar cateva exemple de normare a
activitatii financiare publice. Activitatea financiara a ansamblului de institutii publice este
atent controlata de catre Curtea de Conturi, care functioneaza pe langa Parlament, dar si de
catre ministere, pentru institutiile publice subordonate sau coordonate. Simultan, Agentia

16
Nationala de Administrare fiscala supervizeaza situatia financiara a agentilor economici si a
populatiei, prevenind astfel afectarea resurselor financiare publice prin sustragerea de la
impunere.

INTERVENTIA STATULUI IN ECONOMIE

Repartizarea unei parti din produsul intern brut prin intermediul finantelor publice
genereaza efecte utile pentru intreaga societate. Prin transferul de putere de cumparare de la
persoanele fizice si jurifice la entitatile publice si de la acestea la diversi beneficiari are loc o
modificare a raporturilor sociale, care influenteaza nivelul de trai al populatiei si potentialul
economic al intreprinderilor, asadar interventia statului in economie are un caracter activ,
obiectivele urmarite fiind:
-sporirea potentialului economic al tarii;
-dezcoltarea economica a unor regiuni subdezvoltate;
-asigurarea fortei de munca necesare intr-o structura corespunzatore nevoilor economiei
nationale;
-mentinerea starii de sanatate a populatiei;
-ridicarea gradului de cultura;
-imbunatatirea conditiilor de trai ale populatiei.
Interventia statului in economie nu se manifesta doar sub forma bunurilor si
serviciilor publice puse la dispozitia membrilor societatii. Procesele de colectare si de
redistribuire a fondurilor de resurse financiare publice, prin metodele de prelevare si de
plata utilizate constituie o sursa de parghii economico-financiare pe care statul le are. Acestor
obiective li se alatura si unele de natura sociala, politica sau demografica.
Parghiile economico-sociale constituie instrumente cu ajutorul carora statul actioneaza
pentru stimularea interesului economic al unei colectivitati determinate (ramura economica,
grup socio-profesional, zona geografica) sau al membrilor acesteia luati in mod individual
(producatori,salariati) pentru realizarea unui anume obiectiv.
De exemplu, un impozit instituit reprezinta atat o sursa de venit bugetar cat si un
mijloc de stimulare/restrangere a productiei, investitiilor, consumului, a schimburilor
comerciale externe, de redistribuire sau de reglare a veniturilor unei categorii sociale, de
stabilizare economica si de inlaturare a dezechilibrelor.
Astfel, taxele vamale pot fi utilizate pentru a incetini sau a creste ritmul schimburilor
comerciale cu strainatatea. Reducerea lor la import sau export stimuleaza schimbul. Pentru
17
protejarea producatorilor interni se aplica taxe vamale la import mari, care se regasesc in
pretul de piata al produselor importate, mai mare decat al produselor similare realizate la
nivel national.
Impunerea veniturilor pe transe asigura o reglare a veniturilor populatiei intrucat, cu
cat veniturile sunt mai mari, cu atat impozitele pe venit sunt mai mari, infaptuindu-se
echitatea fiscala.
Impozitarea suplimentara a consumului prin accize pentru alcool, tutun, cafea,
urmareste reducerea acestuia, cu efecte pe termen lung asupra starii de sanatate a populatiei.
Acordarea de subventii pentru acoperirea cheltuielilor de cercetare sau pentru
finantarea dezvoltarii urmareste sprijinirea unor ramuri ale economiei. Tot prin subventii
statul suporta o parte din pretul de productie pentru ca produsele aferente unei anumite
ramuri economice sa fie accesibile pe piata in raport cu cele importate.
Contractarea de imprumuturi de pe piata interna duce la introducerea in circuitul
economic a disponibilitatilor banesti temporare din economie.
Facilitatile fiscale urmaresc protejarea economica a unor anumite categorii de
populatie defavorizata (eroii revolutiei, vaduvele de razboi necasatorite sau persoanele aflate
in zone calamitate beneficiaza de reduceri si scutiri la impozitele si taxele locale;
indemnizatia pentru cresterea copilului este venit neimpozabil etc).
Actiunea parghiilor economico-sociale consta nu numai in trezirea interesului
economic al participantilor la procesele economice pentru realizarea unor obiective ale
statului dar si in sanctionarea acestora, in cazul nerespectarii unor obligatii legale sau
contractuale. De exemplu, perceperea de penalitati pentru nevarsarea la termen a sumelor
datorate statului ori amenzile pentru nerespectarea legilor etc.
Folosirea parghiilor economico-financiare este completata prin utilizarea metodelor
administrative de control ale economiei:
-intocmirea de prognoze, programe economice si planuri financiare pe termen mediu si lung
pentru a sti in ce directii, cu ce ritm si cu ce eforturi sau rezultate se dezvolta economia,
sectoarele si intreprinderile;
-tinerea evidentei contabile de catre agentii economici si intocmirea de bilanturi contabile,
conturi de profit si pierdere, bugete de venituri si cheltuieli, dupa normele stabilite de catre
autoritatile competente;
-exercitarea controlului financiar de catre organele abilitate;
-reglementarea, care imbraca forma legilor, hotararilor, ordonantelor, normelor
metodologice de punere in aplicare a acestora, in domenii precum protectia consumatorului,
concurenta neloiala, protectia si securitatea muncii, regimul de munca, salariul minim brut

18
pe economie, asigurarile sociale, protectia mediului, regimul fiscal si valutar, piata monetara
sau a titlurilor de valoare.

BUGETUL GENERAL CONSOLIDAT

Bugetul general reflecta ansamblul veniturilor si cheltuielilor publice pe categorii de

bugete: bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetul
asigurarilor de somaj, fondul national unic pentru asigurari sociale de sanatate, bugetele
creditelor externe si al fondurilor externe nerambursabile, bugetele institutiilor publice
finantate integral sau partial din fonduri proprii.

1.CHELTUIELILE PUBLICE

Cheltuielile publice exprima relatii economico-sociale care imbraca forma baneasca si

se manifesta intre stat si persoanele fizice si juridice cu ocazia repartizarii si utilizarii
resurselor financiare ale statului, in scopul indeplinirii functiilor acestuia.
Cheltuielile publice se finalizeaza in plati efectuate de stat din resurse mobilizate pe
diferite cai.
Acestea se aproba prin lege sub forma creditelor bugetare, care exprima limita
maxima a nivelului de finantare a unei nevoi colective. Creditele bugetare nu pot fi depasite
iar utilizarea lor se face prin institutii publice de resort (pe domenii de activitate), ai caror
conducatori se numesc ordonatori de credite. In functie de subordinea institutiei publice
conduse, ordonatorii de credite se impart in:
a) Principali: ministrii, conducatorii institutiilor publice autonome, ai organelor de
specialitate ale administratiei publice centrale- Consiliul Concurentei, SRI, SPP,
Curtea Constitutionala-, primarii;
b) Secundari ( de exemplu agentiile nationale sau autoritatile nationale, care se afla in
subordinea ministerelor);
c) Tertiari ( scoli, gradinite, spitale, crese, orfelinate);
Ordonatorii principali de credite repartizeaza creditele bugetare aprobate prin bugete
pentru propriul buget si pentru bugetele institutiilor publice inferioare, ai caror conducatori
sunt ordonatori secundari sau tertiari de credite. Ordonatorii secundari repartizeaza
19
creditele bugetare care le revin intre bugetul propriu si cele ale ordonatorilor tertiari de
credite.
Cheltuielile publice manifesta in toate tarile o crestere de la o perioada la alta. Factorii
care influenteaza cresterea cheltuielilor publice sunt:
1) factorul demografic – cresterea populatiei, modificarea structurii acesteia pe varste
si categorii socio-profesionale duce la cresterea cheltuielilor pentru invatamant,
sanatate, securitate sociala, ordine publica, dar si la sporirea locurilor de munca in
sectorul public (functionari publici);
2) factori economici – dezvoltarea economiei in contextul unei modernizari
permanente reclama resurse suplimentare pentru satisfacerea nevoilor populatiei,
care cunosc o diversificare si o crestere in complexitate (trecerea de la nevoia de
sosea comunala sau de apa curenta si potabila la nevoia de spectacol sau chiar de
aeroport, pentru recreerea in exteriorul tarii);
3) factori sociali – discrepantele intre sferele sociale antreneaza preocuparea statului
pentru armonizarea resurselor de trai ale populatiei;
4) urbanizarea - supradimensionarea oraselor, aparitia de noi centre urbane, in
contextul cresterii populatiei si al industrializarii reclama utilitati publice si
infrastructura suplimentare, de la cladiri, la spatii de distractie, sport sau la cai de
acces la piete, scoli, centre comerciale;
5) factorii militari - protejarea populatiei, prevenirea unor dezastre, in conditiile
cresterii interesului la nivel modial in privinta armelor majoreaza investitiile in
cercetare stiintifica in domeniu precum si achizitiile de arme,aparatura specifica
etc, instruirea armatei;
6) factorii istorici - este vorba de transmiterea de la o perioada la alta a efortului
financiar public reclamat de contractarea unor imprumuturi publice pentru
finantarea unor obiective de interes general;
7) politici - cheltuieli de functionare suplimentare, datorate cresterii in complexitate a
organizarii statale.

Clasificarea cheltuielilor publice:

Exista mai multe criterii de clasificare a cheltuielilor publice, necesare pentru a
cunoaste sub diferite unghiuri continutul acestora si a putea analiza cu ajutorul sistemului de
indicatori nivelul, structura si dinamica lor.

20
 Criterii de clasificare:
1) Clasificarea administrativa - se refera la institutiile prin care se efectueaza
cheltuielile publice. Aceasta clasificare pune in evidenta repartizarea cheltuielilor publice pe
ordonatorii de credite bugetare.
2) Clasificarea economica - arata natura cheltuielilor finantate pe seama fondurilor de
resurse financiare publice. Aceasta grupeaza cheltuielile publice in:
A.CHELTUIELI CURENTE (de functionare). Asigura intretinerea si buna
functionare a institutiilor publice, finantarea actiunilor de interes public, transferarea unor
sume de bani diverselor categorii de populatie lipsite de venituri sau cu venituri insuficiente
sau pentru onorarea unor angajamente ale statului, de tipul dobanzii la imprumuturi. Acestea
reprezinta un consum definitv de PIB.
-cheltuieli cu achizitia de bunuri si servicii;
-cheltuieli de personal;
-subventii (acordate altor bugete publice sau agentilor economici sau gospodariilor);
-transferuri (catre alte bugete sau catre persoane fizice);
-cheltuieli cu dobanzile la datoria publica;
-rezerve.
B.CHELTUIELI DE CAPITAL (investitii). Acestea se concretizeaza in achizitionarea
de bunuri de folosinta indelungata, destinate sferei productiei material sau nemateriale (cum
ar fi construirea de scoli sau achizitia de calculatoare in scoli- productia nemateriala a
statului de tip educatie; achizitia unei cladiri pentru o cantina studenteasca, achizitia unui
robot de bucatarie pentru cantina-productia materiala a statului) sau in plasamente ale
statului pe piata financiara nationala sau internationala ( actiuni, obligatiuni):
-active financiare;
-active nefinanciare;
C.OPERATIUNI FINANCIARE- se refera la imprumuturile publice si la rambursarea
acestora:
-imprumuturi acordate;
-rambursari de credite contractate.

3) Clasificarea functionala – grupeaza cheltuielile publice pe principalele domenii de

activitate si obiectivele politicii bugetare a statului. Astfel putem discuta despre:
-cheltuieli pentru servicii publice generale ;
-cheltuieli pentru aparare, ordine publica si siguranta nationala;
-cheltuieli social-culturale;

21
 -cheltuieli pentru servicii si dezvoltare publica, locuinte, mediu si ape ;
-cheltuieli pentru actiuni economice .

4) Clasificarea financiara
a) dupa modul in care sunt afectate resursele financiare publice:
-cheltuieli publice definitive – majoritatea cheltuielilor publice sunt definitive si anume
cele destinate activitatilor productive, functionarii institutiilor publice, domeniului social,
apararii. Acestea presupun plati la scadente certe si atesta lichidarea completa a angajarii
statului, cu un consum final de PIB;
-cheltuieli publice temporare – cuprind imprumuturile publice oferite tertilor de catre
un stat. Acestea sunt cheltuieli temporare intrucat statul urmeaza sa primeasca sumele
inapoi;
- cheltuieli virtuale – sunt cheltuieli posibil a fi efectuate de catre stat, in anumite
conditii (garantarea de catre stat a unor credite externe pentru agentii economici,
garantiile acordate de catre stat in programul “Prima casa”- garantarea semnifica
faptul ca, in cazul in care debitorul isi demonstreaza incapacitatea de plata, statul
va plati in locul acestuia, cu recuperarea ulterioara a sumelor. Garantarea este o
cheltuiala virtuala intrucat aparitia ei este una potentiala, incerta, nu exista
siguranta sau obligatia alocarii banilor publici catre rambursarea imprumutului).
b)Dupa forma de manifestare, cheltuielile publice pot fi:
- fara contraprestatie, reflectand o finantare definitiva, fara un contraserviciu din
partea comunitatii beneficiare de resurse publice (indemnizatii de somaj, burse);
- cu contraprestatie, care se refera la incasarea unor sume de bani de catre stat ca
urmare a realizarii unor activitati: de exemplu obtinerea de dobanzi pentru acordarea de
imprumuturi de stat sau de comisioane in cazul garantarii unor imprumuturi, taxa de
scolarizare, taxa pentru eliberare pasaport.
c) dupa rolul in procesul reproductiei sociale, cheltuielile publice pot fi:
-cheltuieli negative sau reale (sunt cele cu intretinerea aparatului de stat, cele
reprezentand plata dobanzilor, comisioanelor si a ratelor aferente imprumuturilor
contractate de la populatie, intretinerea si dotarea armatei, a politiei etc. Acestea reprezinta
un consum definitiv de PIB, fara aport la crearea de valoare adaugata in economie);
-pozitive (investitiile efectuate de stat in infrastructura, construirea de scoli, case de
cultura, sali de sport, subventiile acordate agentilor economici pentru investitii, pentru
cercetare, acordarea de burse pentru rezultate bune la invatatura, alimentarea cu apa
potabila a localitatilor, sistemele de curatare a apei etc.) Acestea au drept efect crearea in

22
timp de valoare adaugata, avand un aport consistent la formarea produsului intern brut
national. Spre exemplu, dezvoltarea infrastructurii avantajeaza turismul, dezvoltarea
comertului, mobilitatea populatiei. Sustinerea financiara a invatamantului public creste
potentialul pietei muncii cu efecte asupra dezvoltarii economice. Similar, sustinerea sistemului
de sanatate publica aduce imbunatatirea starii de sanatate a populatiei, deci si a fortei de
munca.
In Romania, regasim cheltuielile publice bugetare detaliate economic si functional.
Redarea este una incrucisata, astfel ca, pe structura functionala se evidentiaza continutul
economic al fiecarei subdiviziuni de cheltuieli. Clasificarea administrativa se foloseste la
repartizarea fondurilor publice in cadrul clasificatiei functionale, la nivelul ordonatorilor
principali de credite. Repartizarea creditelor bugetare se face ulterior de catre acestia pe
nivele secundar si tertiar, in cadrul aceleiasi clasificatii economice si functionale.

2.RESURSELE FINANCIARE PUBLICE

Resursele financiare publice reprezinta totalitatea resurselor banesti necesare

realizarii obiectivelor economice si sociale ale unui stat intr-un interval de timp determinat.
Cererea de resurse financiare publice este determinata de nivelul si evolutia cheltuielilor
publice. Posibilitatea acoperirii acestei cereri de resuse este determinata de factori:
 Economici: dezvoltarea economica duce la cresterea PIB, ceea ce implica largirea bazei
de impozitare pentru profit, venit, taxa pe valoare adaugata etc;
 Monetari-cresterea economica reclama finantarea activitatilor prin credit, ceea ce
genereaza majorarea costurilor de productie, deci si a preturilor, pe seama dobanzilor.
Astfel, impozitele pe consum vor aduce bani suplimentari la buget. In plus,
interventiile Bancii Centrale in privinta ratei dobanzii de referinta de economie pot
duce la restrangerea sau cresterea productiei si consumului prin prisma dobanzilor
practicate de banci, cu efecte asupra largirii sau diminuarii bazelor de calcul a
principalelor impozite din economie;
 Sociali-o paleta larga de categorii sociale cu nevoi colective specifice necesita
dimensionarea atenta si suficienta a resurselor financiare publice;
 Demografici, care se refera la populatia activa, deci la numarul contribuabililor;
cresterea populatiei active in raport cu cea care nu munceste (pensionari, copii) duce la
majorarea bazei globale de impozitare, prin sporirea veniturilor generate prin munca
sau investitii personale, deci ofera potential de crestere a veniturilor publice; scaderea

23
 populatiei active in raport cu cea inactiva necesita eforturi sporite de identificare si
colectare de bani publici in vederea acoperirii necesitatilor de ordin public-mai ales
cele de ordin social (de exemplu, problema acoperirii pensiilor, care se bazeaza pe
contributiile CAS ale angajatilor si ale angajatorilor).
 Politici-masurile de politica economica si sociala influenteaza volumul resurselor
financiare publice prin sporirea fiscalitatii sau prin avantajele fiscale oferite diversilor
agenti economici sau diferitelor ramuri economice sau chiar populatiei cu drept de vot,
masuri care sunt luate de cele mai multe ori cu scop electoral sau in cadrul unor
cercuri de interese, si mai putin pe criterii de crestere a avutiei nationale si a nivelului
de trai al populatiei.

Resursele financiare publice sunt formate din:

1) Prelevarile cu caracter obligatoriu (impozite, taxe, contributii obligatorii)-sunt venituri
cu caracter fiscal, al caror nivel este de cele mai multe ori limitat si insuficient.
Incasarile din impozite nu pot spori rapid. Miscarile de crestere a resurselor fiscale se
bazeaza pe modificari ale sistemului fiscal, atat in privinta modificarii nivelului cotelor
de impunere folosite cat si in privinta introducerii unor noi impozite. Alaturi de
impozite si taxe, drept prelevari cu caracter obligatoriu trec si amenzile dar si
penalitatile si dobanzile pentru intarzierile la plata obligatiilor fiscale.
2) Veniturile din activitatea institutiilor publice. Unele institutii publice furnizeaza
bunuri si servicii publice contra cost, autofinantandu-si activitatea. De exemplu,
spitalele presteaza servicii medicale al caror cost este acoperit de Casa nationala de
sanatate, universitatile percep taxa de scolarizare, caminele studentesti ofera cazare
contra unei chirii, cantinele sudentesti ofera hrana contra cost, muzeele pot fi vizitate
contra unei taxe, buletinul sau pasaportul se emit contra uneei taxe, o anumita
portiune de drum public poate fi folosita contra unei taxe etc).
3) Veniturile din vanzarea proprietatilor institutiilor publice, adica din vanzarea acelor
bunuri pe care acestea le folosesc pentru desfasurarea propriei activitati ( masini,
mobilier, tablouri etc).
4) Imprumuturi publice pe termen lung-reprezinta un mijloc de finantare a deficitului
bugetar destul de popular in conditiile in care, in general, majorarea impozitelor si
taxelor nu e bine primita de populatie. Nu toate implica emisiunea de titluri de valoare
(cum ar fi cel de la FMI sau imprumuturile bancare).
5) Imprumuturi publice pe termen scurt, pentru acoperirea deficitelor temporare de
casa-se realizeaza si se gestioneaza prin Trezoreria statului, similar imprumuturilor pe

24
 termen lung. Atragerea banilor se face exclusiv prin vanzarea de titluri de valoare si
comporta costuri de tipul dobanzii si al celor ocazionate de punerea si de retragerea
din circulatie a titlurilor.
6) Emisiunea monetara fara acoperire-finanteaza deficitul bugetar dar nu poate fi decat
o masura de echilibrare extrema, care genereaza efecte economice negative pe termen
lung. Ce inseamna? Prin emisiunea de bani necesari efectuarii unor cheltuieli publice
in economie apare un surplus de moneda, astfel ca produselor existente le revine o
cantitate mai mare de moneda pe unitate produs. Astfel, preturile cresc artificial iar
majorarea inflatiei induce probleme de tipul scaderii consumului (salariile nu au
aceeasi viteza de rotatie cu cea a preturilor), a investitiilor, cresterea cheltuielilor
bugetare necesare protectiei sociale. Desi aparent se creeaza o baza mai mare de calcul
pentru impozitele pe consum si apoi pentru impozitul pe venit sau profit iar dobanda
de plata la imprumuturile contractate de stat ramane in urma cresterii preturilor
( deci scade in termeni reali) statul mai mult pierde prin contraefectele negative ale
acestei forme de finantare.
7) Alte categorii de venituri: donatii, sume atrase din fonduri europene, dobanzi sau
dividende din investitii, etc.

Clasificarea resurselor financiare publice:

1)Functie de ritmicitatea incasarii, resursele se impart in:
 Resurse ordinare (permanente si obligatorii)- acelea la care statul apeleaza in mod
obisnuit, in conditii considerate normale, care se incaseaza la buget cu o anumita regularitate:
venituri fiscale, venituri din chirii, din vanzare de bunuri sau servicii, transferuri sau
subventii;
 Resurse extraordinare- cele la care statul recurge in situatii exceptionale, utilizate
cand resursele curente si obisnuite nu acopera cheltuielile publice: imprumuturile de stat,
ajutoarele si donatiile obtinute din strainatate, emisiunea baneasca fara acoperire, lichidarea
participatiilor la capitalul unor companii, vanzarea mijloacelor proprii de activitate de catre
institutiile publice.

2) Luand in considerare provenienta, resursele financiare ale statului pot fi:

 Interne: impozite, taxe, contributii obligatorii, venituri din prestari servicii la intern
(cantine studentesti, tabere, servicii religioase, calificare profesionala, furnizare utilitati,
transport in comun), imprumuturi interne, emisiune monetara etc;

25
 Externe: imprumuturi de la institutii financiare internationale, de la banci cu sediul in
alte state, de la guvernele altor tari, transferuri externe primite sub forma ajutoarelor
nerambursabile de la organismele internationale sau chiar din partea altor state, vanzari de
active financiare la extern ( Oltchim) sau chiar vanzari de active materiale la extern
(vanzarea unui teritoriu).

3) Clasificarea economica veniturilor publice-tine cont de natura acestora:

a.VENITURI CURENTE
1. FISCALE:
 IMPOZIT PE PROFIT;
 IMPOZITE PE VENIT( din salarii, chirii, dobanzi, dividende, jocuri de noroc etc);
 IMPOZITE PE PROPRIETATE( teren, casa, mijloc de transport);
 IMPOZITE SI TAXE PE CIRCULATIA MARFURILOR( SAU PE CHELTUIELI):
TVA, ACCIZE, TAXE VAMALE;
 Taxe fiscale
 CONTRIBUTII OBLIGATORII ( pentru pensie, sanatate si somaj);
2.NEFISCALE:
 varsaminte din profitul net al regiilor autonome;
 dobanzi, dividende;
 venituri din inchirieri, concesiuni;
 amenzi, penalitati, confiscari;
 donatii si sponsorizari;
 venituri din vanzari de bunuri si prestari servicii;
 taxe nefiscale ( de ex, pentru eliberare buletin sau permis de conducere).
b. VENITURI DIN CAPITAL- venituri din vanzarea unor bunuri apartinand institutiilor
publice (venituri din vanzari de proprietati, masini, utilaje sau venituri din vanzarea de titluri
de valoare detinute de catre stat);
c. OPERATIUNI FINANCIARE-imprumuturi contractate si incasari din rambursarea
imprumuturilor acordate;
d.SUBVENTII-sume primite de la alte bugete, in general cu scopuri clar definite;
e. DONATII si SUME de la UE.

26
 CONSOLIDAREA BUGETARA
Pentru calcularea cheltuielilor sau a veniturilor publice totale ale unei tari se iau in
considerare datele aferente bugetului general, care cuprinde informatii detaliate pe categorii
de bugete. Exista insa situatii cand anumite categorii de venituri sau cheltuieli sunt
inregistrate simultan in mai multe bugete, asadar sunt necesare o serie de corectii pentru a
reflecta volumul corect al veniturilor sau al cheltuielilor publice totale. Aceste corectii se fac
la:
A)TRANSFERURI si SUBVENTII
Transferurile si subventiile se refera la sume de bani care sunt repartizate de la un
buget pentru a fi cheltuite la nivelul altui buget sau care trec de la un buget public la o
persoana fizica sau juridica ( vezi seminar). Functie de destinatarul sumei de bani distingem:
a)transferuri consolidabile, care presupun fluxuri financiare intre diverse nivele ale
administratiei publice;
b) transferuri neconsolidabile, care presupun fluxuri financiare de la bugete publice catre
populatie si agenti economici.
Eliminarea dublei inregistrari a transferurilor/subventiilor se face atat pe venituri cat
si pe cheltuieli, intrucat o suma de bani este trecuta ca venit atat in bugetul sursa cat si in
bugetul de destinatie. Odata transferata, suma este repartizata cheltuirii in alt buget, insa
inregistrarea ei se va face la capitolul cheltuieli atat in bugetul sursa, prin care este alocata,
cat si in cel la nivelul caruia este efectiv cheltuita.
B) IMPRUMUTURI
La nivel bugetar, imprumuturile contractate sunt considerate cheltuieli (dupa
destinatia lor) iar cele oferite de catre stat sunt considerate venituri (dupa provenienta).
Asadar, atat la venituri cat si la cheltuieli apare o dubla inregistrare a sumelor, o data ca
imprumut oferit tertilor sau contractat de catre stat si o data sub forma ratelor de incasat sau
de rambursat in contul imprumuturilor realizate sau primite. Dubla inregistrare se elimina
prin scaderea ratelor de capital aferente rambursarilor.
In concluzie:
Venituri publice totale consolidate=venituri publice totale-transferuri/subventii consolidabile
-rate de capital aferente imprumuturilor acordate (nu si dobanzile, acestea reprezinta
venituri curente)
Cheltuieli publice totale consolidate=cheltuieli publice totale-transferuri/subventii
consolidabile-rate de capital aferente imprumuturilor contractate (nu si dobanzile, acestea
sunt chetuieli curente).

27