FINANTE

NOTE DE CURS
-partea a IV-a-

Titular curs : lector univ.dr. Carmen Constantinescu

Facultate :Marketing
ASE Bucuresti

1
 SCOPUL FINANTELOR INTREPRINDERII

Din punct de vedere istoric exista mai multi pasi sucesivi in tratarea acestei
probleme fundamentale.
Daca initial, in conditiile simple de desfasurare a activitatii economice,
profitul era cel mai important obiectiv, disocierea tot mai pronuntata in timp
intre conceptele de venit si incasare si cele de cheltuiala si plata a anulat acest
obiectiv in favoarea cash-ului, reprezentat de diferenta intre incasari si plati.
Diferentele intre concepte sunt foarte mari: o firma poate inregistra profit atata
timp cat veniturile sunt mai mari decat cheltuielile, insa nimeni nu poate
garanta ca veniturile vor fi incasate si nici cand. Pe de alta parte, plata
cheltuielilor este o certitudine, asadar putem discuta de cazul unor firme
profitabile intrate in procedura de faliment pentru neonorarea obligatiilor
contractuale si invers, de firme care nu au profituri majore dar sunt cautate de
investitori pentru capacitatea lor de a genera cash si pentru buna gestiune si
echilibrarea in timp a incasarilor cu platile.
De ce este important cas-flow-ul si cui revine?
Acesta revine tuturor persoanelor implicate in firma, de la proprietari la
salariati, stat, banci, cumparatori de obligatiuni, furnizori.
a) Proprietarii doresc maximizarea averii lor, exprimata ca diferenta intre
nivelul activelor si nivelul datoriilor firmei, dar si sub forma valorii de
piata a partii detinute in firma. Daca prima abordare surprinde mai
degraba prezentul, cea de-a doua reflecta potentialul, intrucat pretul la
bursa al actiunilor reflecta asteptarile investitorilor in privinta
performantelor viitoare ale firmei. Spre deosebire de actionarii
majoritari, care urmaresc preponderent cresterea valorii de piata a firmei
si nu beneficiile imediate, proprietarii minoritari urmaresc mai degraba
obtinerea de dividende, interesul lor fiind unul pe termen scurt.
b) Statul urmareste incasarea integrala si la timp a creantelor fiscale.

2
 c) Salariatii doresc salarii mari si platite la timp.
d) Bancile si ceilalti creditori doresc sa incaseze la timp ratele aferente
imprumuturilor si dobanzile aferente.
e) Furnizorii doresc sa limiteze durata creditelor comerciale si sa incaseze la
timp si integral banii.
Pe langa cerintele acestor stake-holderi firma trebuie sa tina cont si de
cerintele clientilor, care doresc produse mai ieftine si amanarea platilor. De
asemenea, trebuie luate in considerare faptele/deciziile oricaror persoane care
pot afecta intr-un fel sau altul firma: protestele organizatiilor de protectie a
animalelor, campaniile publicitare agresive ale concurentei, actiunile
administratiei publice centrale privind restrictia circulatiei pe anumite drumuri
etc, toate acestea avand impact asupra activitatii firmei. Asadar, buna gestiune a
intreprinderii implica atat obtinerea de cash dar si armonizarea intereselor
stake-holder-ilor.

1. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR

Functionarea unei firme este dependenta de existenta unor surse de

finantare si implementarea unor investitii profitabile. Analiza finantarii firmei
nu este posibila fara analiza bilantului, care este structurat ca in figura de mai
jos.
Firma se afla in echilibru financiar atunci cand nevoile sunt acoperite pe
baza resurselor.
Din punct de vedere financiar, elementele de active sau alocarile sunt
echivalente unor nevoi sau utilizari de capitaluri banesti in vederea constituirii
unei structuri productive adecvate intentiilor intreprinzatorului.
Resursele, din punct de vedere financiar, sunt mobilizate de intreprindere
pentru finantarea nevoilor.
Mentinerea echilibrului financiar al unei intreprinderi consta in corelarea
lichiditatii activelor (nevoilor) cu exigibilitatea datoriilor (resurselor).

3
 Lichiditatea alocarilor se refera la capacitatea acestora de se transforma
in bani la pretul corect. In bilant se vor inscrie mai intai alocarile fara lichiditate
sau cu lichiditatea cea mai redusa, functie de cat de repede se transforma in
cash:
- alocari pe termen lung formate din imobilizari necorporale, corporale,
financiare;
- alocari pe termen scurt (stocuri, creante, alocarile incheindu-se cu cele
care au un grad ridicat de lichiditate cum sunt: investitiile financiare
pe termen scurt si disponibilitatile banesti in banci si in casa).

BILANT FINANCIAR PATRIMONIAL

NEVOI (ALOCĂRI) RESURSE

Echilibru financiar pe ACTIVE sau ALOCARI IMOBILIZATE CAPITAL PROPRIU

EXIGIBILITATE
LICHIDITATE

termen lung NECORPORALE CAPITAL SOCIAL

CORPORALE REZERVE
NEVOI FINANCIARE PRIME DE CAPITAL RESURSE
PERMANENTE REZULTAT REPORTAT PERMANENTE
(NECURENTE) PROFITUL NET NEREPARTIZAT (NECURENTE)
PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ŞI
CHELTUIELI

ACTIVE sau ALOCARI CIRCULANTE DATORII CU EXIGIBILITATE > 1 AN

STOCURI
CREANŢE
INVESTIŢII FINANCIARE PE
NEVOI TERMEN SCURT DATORII CU EXIGIBILITATE < 1 AN RESURSE
TEMPORARE DISPONIBILITĂŢI FURNIZORI TEMPORARE
(CURENTE) SALARIALE (CURENTE)
DATORII CĂTRE BUGET
Echilibru financiar pe DATORII CĂTRE BĂNCI (credite) bancare
termen scurt curente, credite de trezorerie, de scont)

Exigibilitatea datoriilor se refera la cat de repede ajung acestea la

scadenta (perioada de la constituirea unei datorii si pana la stingerea ei). In
bilant se vor inscrie mai intai capitalurile proprii, care, teoretic, nu sunt
scadente; ele raman, in principiu, alocate pe toata durata de existenta a
4
intreprinderii (cu exceptia situatiilor de faliment). Urmeaza datoriile pe termen
lung, provizioanele pentru riscuri si cheltuieli in functie de scadenta lor mai
indepartata sau mai apropiata, bilantul incheindu-se cu datoriile cu scadenta
sub un an. Intre acestea trebuie facuta o distinctie intre capitalurile atrase
gratuit (de la furnizori, de la buget, de la salariati) si cele contractate prin plata
de dobanzi (creditele bancare pe termen scurt).
Analizand lichiditatea alocarilor si exigibilitatea resurselor, observam ca
acestea pot fi grupate, si anume:
-resurse si alocari pe termen scurt (lichiditate si exigibilitate<1an)
-resurse si alocari pe termen lung (lichiditate si exigibilitate>1an)
Astfel, capitalurile atrase pe termen lung ar trebui sa finanteze activitatea
pe termen lung, reprezentata de alocarile permanente, folosite in mai multe
cicluri economice (mai multi ani) iar capitalurile atrase pe termen scurt sa
finanteze activitatea de exploatare ( pe termen scurt). In fapt, analiza acestor
corelatii identifica existenta sau lipsa echilibrului financiar.

Noţiunea de echilibru financiar poate fi înţeleasă în două moduri diferite,

dar nu opuse:
- ea semnifică, mai întâi, că întreprinderea trebuie să fie aptă, graţie
lichidităţilor sale, să facă faţă datoriilor, atunci când acestea devin exigibile;
- ea presupune, de asemenea, menţinerea unui echilibru funcţional între
nevoile şi resursele întreprinderii, ţinând cont de destinaţiile nevoilor şi de
stabilitatea resurselor.
Schematic, echilibrul dintre nevoile şi resursele întreprinderii este redat
de următoarea formă a bilanţului financiar-patrimonial:

ALOCARI RESURSE
Alocari pe termen lung Resurse pe termen lung
Alocari pe termen scurt Resurse pe termen scurt

Pentru calculul indicatorilor de echilibru financiar este necesară o

detaliere a acestor mărimi. Astfel ( vezi schema de la pg 4) :
5
 Alocarile pe termen lung sunt formate din:
 imobilizări necorporale (cheltuieli de constituire, cheltuieli de
dezvoltare, concesiuni, brevete, licenţe, mărci, etc);
 imobilizări corporale (terenuri, clădiri, utilaje, etc);
 imobilizări financiare (titluri financiare şi creanţe pe termen lung).
Alocarile pe termen cuprind:
 alocarile circulante, formate din:
- stocuri (materii prime, producţie în curs, produse finite şi mărfuri);
- creanţe (clienţi şi alte creanţe pe termen scurt de exploatare şi în
afara exploatării);
 alocarile de trezorerie, formate din:
- disponibilităţi (în casă şi în bancă);
- investiţii financiare pe termen scurt.
Resursele pe termen scurt sunt formate din:
 datorii pe termen scurt non-bancare, care cuprind:
- datorii faţă de furnizori;
- datorii faţă de salariaţi;
- datorii faţă de stat;
- alte datorii pe termen scurt non-bancare.
 datorii sau pasive de trezorerie, formate din creditele bancare
curente, numite şi credite de trezorerie.
Datoriile pe termen mediu şi lung sunt:
- împrumuturi bancare;
- împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni (obligatare);
- leasing financiar.
Uneori, acestea pot cuprinde si datorii pe termen lung comerciale,
cum ar fi furnizorii care trebuie platiti peste un interval mai mare de un
an de la data incheierii contractului.
Capitalul propriu cuprinde:
- capital social;
6
 - prime de capital;
- rezerve;
- rezultat reportat;
- rezultatul exerciţiului.
Datoriile pe termen lung impreuna cu capitalul propriu formeaza resursele pe
termen lung.

Indicatorii de echilibru financiar

Pe baza bilanţului financiar se pot calcula trei indicatori care exprimă

echilibrul dintre nevoi şi resurse şi ale căror valori trebuie interpretate corelat:
fondul de rulment, nevoia de fond de rulment şi trezoreria netă.

a) FONDUL DE RULMENT
Fondul de rulment reprezintă un indicator care oferă informaţii
semnificative privind echilibrul financiar, nivelul riscurilor de exploatare şi
lichiditatea întreprinderii. Pertinenţa lui este dată de legătura pe care o
realizează pe verticală între cele două paliere ale bilanţului financiar, respectiv
între finanţarea pe termen lung şi finanţarea pe termen scurt.
Fondul de rulment se calculeaza drept :
FR = Resurse pe termen lung – Alocari pe termen lung
Fondul de rulment astfel calculat exprimă surplusul de resurse
permanente rezultat din finanţarea investiţiilor, care poate fi utilizat pentru
finanţarea activelor circulante. Altfel spus, fondul de rulment este expresia
realizării echilibrului financiar pe termen lung şi a contribuţiei acestuia la
realizarea echilibrului pe termen scurt.
Este prudent ca fondul de rulment al unei întreprinderi să fie pozitiv,
acest lucru constituind mult timp o normă importantă a oricărui diagnostic
financiar, pe linia respectării acelui principiu de finanţare conform căruia
nevoile permanente trebuie finanţate din resurse permanente, iar nevoile pe
termen scurt din resurse pe termen scurt. Dar cea mai mare parte a analiştilor
financiari consideră că nivelul fondului de rulment, pozitiv sau negativ, nu are
7
nici o semnificaţie intrinsecă şi trebuie interpretat în funcţie de numeroase
variabile şi mai ales în funcţie de natura activităţii întreprinderii. De exemplu, o
firma nou constituita va avea imobilizari consistente, care inca nu au fost
amortizate, deci, cel mai probabil, fondul de rulment va fi pozitiv si semnificativ.
Sau, o firma din domeniul serviciilor de catering va avea imobilizari reduse,
conform specificului activitatii. In plus, daca locatia este inchiriata si activitatea
are un istoric lung, imobilizarile nete de amortizare vor fi de dimensiune
redusa. Legat de finantare, este posibil ca firma sa nu apeleze la datorii, ci sa
prefere sa inchirieze bunurile utilizate in productie sau, de asemenea, se poate
intalni situatia ca imprumuturile cu care si-a finantat firma activitatea sa fie
slab reprezentate in bilant, intrucat rambursarea acestora esalonata se apropie
de scadenta.
In general se recomanda ca FR sa fie pozitiv, dar de dimensiuni reduse,
deoarece excesul de finantare este bazat pe atragerea unor resurse pe termen
lung, care sunt costiditoare, prin prisma dividendelor care trebuie platite
actionarilor sau a dobanzilor care trebuie platite creditorilor.

b) NEVOIA DE FOND DE RULMENT (NFR)

Acest indicator exprimă partea din activele circulante (stocuri şi creanţe)
care nu este finanţată din datoriile pe termen scurt non-bancare (furnizori,
datorii fiscale şi salariale).
NFR = (Alocari pe termen scurt –Aloxcari de trezorerie) – (Resurse pe termen
scurt –Resurse de trezorerie)

O nevoie de fond de rulment pozitivă semnifică un surplus de nevoi de

exploatare faţă de resursele ciclice, de exploatare. Această situaţie poate fi
normală, dacă se datorează majorării stocurilor şi clienţilor, ca rezultat al unei
politici de dezvoltare, de extindere. Situaţia poate fi interpretata drept
nefavorabilă dacă se datorează creşterii clienţilor, din cauza încetinirii
încasărilor şi reducerii datoriilor de exploatare, ca urmare a urgentării plăţilor.
O nevoie de fond de rulment pozitiva este acceptata daca este in limita fondului

8
de rulment, adica lipsa finantarii pe termen scurt este compensata de surplusul
de finantare pe termen lung.
O nevoie de fond de rulment pozitiva ar trebui sa caracterizeze firmele din
sfera productiei, unde mai ales stocurile de materii prime sunt de dimensiuni
mari, intrucat sunt necesare pentru continuitatea activitatii in viitor, indiferent
de evenimentele care ar putea perturba activitatea (daca nu se cumpara
suficienti rulmenti, in cazul in care transportul este blocat din cauza zapezii,
productia de masini va fi sistata si relatiile comerciale respectiv profitabilitatea,
afectate). O situatie similara poate fi intalnita in cazul productiei sezoniere (daca
o firma produce conserve din porumb, va prefera sa faca stocuri mari in varf de
sezon, cand porumbul este cel mai ieftin). Firmele noi, pentru a fi atractive si a
castiga clienti, acorda credite comerciale indelungate, ceea ce face ca nivelul
creantelor din bilant sa fie mai mare decat in cazul firmelor cu traditie.
O nevoie de fond de rulment negativă reflectă surplusul de resurse atrase
din exploatare, în raport cu nevoile exploatării. Situaţia este considerată
favorabilă dacă se datorează accelerării încasărilor şi contractării de datorii de
exploatare cu scadenţe mai îndepărtate. Ea se apreciază negativ dacă este
generata de imposibilitatea firmei de a se mai aproviziona cu materii prime,
materiale, etc. Situatia este specifica firmelor din comert, care cauta in
permanenta sa atraga credite comerciale pe perioade indelungate (postul
bilantier de furnizori devine din ce in ce mai mare, odata cu indepartarea
platilor, viteza de rotatie fiind redusa) si care au stocuri modice de produse
finite iar creantele sunt reduse sau inexistente (un supermarket nu vinde pe
datorie, rulajul stocurilor de produse finite este mare, stocurile de materii prime
lipsesc).

c) TREZORERIA NETĂ (TN)

Trezoreria netă exprimă rezultatul întregului echilibru financiar al
întreprinderii (pe termen lung şi pe termen scurt). Practic, echilibrul financiar

9
al unei întreprinderi se caracterizează prin capacitatea sa de a-şi menţine
trezoreria aproape de zero, aspect însă rar întâlnit în practică.

TN = FR – NFR
sau
TN =Alocari de trezorerie-Pasive de trezorerie

O trezorerie netă pozitivă reprezintă suma rămasă după ce fondul de

rulment finanţează în totalitate nevoia de fond de rulment. Trezoreria netă
pozitivă reprezintă un excedent de finanţare, concretizat în disponibilităţi în
casă şi în conturile bancare. Acest surplus monetar trebuie fructificat pe piaţa
monetară şi/sau financiară în condiţii de lichiditate, rentabilitate şi securitate
optime pentru întreprindere. Nu este indicata o trezorerie neta pozitiva si de
mari dimensiuni, prin prisma costului de oportunitate.
Trezoreria netă negativă evidenţiază existenţa unui deficit monetar la
încheierea exerciţiului. În acest caz, o parte din nevoia de fond de rulment
trebuie să fie finanţată din creditele de trezorerie, adică din resurse financiare
externe, ducând la creşterea dependenţei întreprinderii de creditorii săi şi la
limitarea autonomiei.
Un dezechilibru de trezorerie prelungit, relevă în unele cazuri o ineficienţă
reală, iar în alte cazuri o deficienţă de armonizare a ritmului intrărilor şi
ieşirilor de numerar, caz în care trebuie regândite scadenţele încasărilor şi
plăţilor.

Ratele de echilibru financiar

a) RATELE DE LICHIDITATE
Analiza patrimonială poate fi susţinută şi prin calculul unor rate de
lichiditate, după cum urmează:
- rata lichidităţii curente (RLC):

RLC=

10
 - rata lichidităţii imediate (RLI):

RLI=

- rata lichidităţii instantanee sau la vedere (RLV):

RLV=

Rata lichidităţii compară lichidităţile potenţiale (activele uşor

transformabile în monedă pe termen scurt) cu exigibilităţile potenţiale (datoriile
rambursabile pe termen scurt). O valoare supraunitară a acestei rate arată că
întreprinderea are capacitatea de a-şi achita datoriile exigibile pe termen scurt
din activele pe termen scurt de care dispune. Valoarea subunitară a ratei
reflectă faptul că volumul datoriilor pe termen scurt nu poate fi acoperit de
volumul activelor pe termen scurt. Situaţia nu este periculoasă dacă gradul de
lichiditate al activelor este mai ridicat decât cel de exigibilitate al datoriilor pe
termen scurt. Mărimea optimă a acestei rate este cuprinsă între 2 şi 2,5, dar se
accepta in general rezultatele supraunitare.
Rata lichidităţii curente exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi plăti
datoriile pe termen scurt din creanţe, investiţii financiare pe termen scurt şi
disponibilităţi. Valoarea optimă a ratei este cuprinsă între 0,8 şi 1.
Rata lichidităţii imediate exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi
rambursa instantaneu datoriile pe termen scurt din disponibilul existent. O rată
ridicată poate exprima şi o folosire ineficientă a lichidităţilor. Se apreciază
optimă o rată mai mare de 0,2-0,3. Aceasta înseamnă că o întreprindere cu o
lichiditate optimă pe termen foarte scurt este aptă în orice moment să-şi achite
minimum 20-30% din datoriile imediat exigibile, din disponibilităţile existente.

b) RATA SOLVABILITĂŢII

11
 Această rată exprimă gradul în care întreprinderea face faţă datoriilor
totale.
Activ total Capital propriu  Datorii totale
RS  
Datorii totale Datorii totale

Rata solvabilităţii exprimă situaţia netă (SN) a întreprinderii în mărime

relativă.
O valoare a ratei mai mare decat 1 dovedeşte că întreprinderea este
solvabilă, adică are capacitatea de a-şi achita datoriile pe termen scurt, mediu şi
lung prin valorificarea activelor de care dispune.

c) SN = ACTIV BILANŢIER – DATORII TOTALE=Capital propriu

Acest indicator reflecta capacitatea firmei de a face fata ansamblului

datoriilor sale prin lichidarea activelor. O situatie neta negativa anunta
falimentul intreprinderii, generat de pierderile aferente exercitiilor anterioare
care inglobate la resursele pe termen lung au micsorat capitalul propriu
(bilantier). Un capital propriu redus sau chiar negativ ingreuneaza finantarea
externa a firmei, asadar si activitatea. Prin urmare, este de dorit ca situatia neta
sa fie pozitiva si de dimensiuni semnificative.

2. ANALIZA PERFORMANTELOR FIRMEI

2.1 SOLDURILE INTERMEDIARE DE GESTIUNE

Analiza performantelor firmei are la baza o serie de indicatori construiti in

baza contului de rezultate, care identifica existenta potentialului economic,
necesar mentinerii si dezvoltarii activitatii dar si remunerarii finantatorilor.

Contul de rezultate sau contul de profit si pierdere releva veniturile si

cheltuielile inregistrate de catre companie, in baza desfasurarii unor activitati,

12
in mare parte de exploatare, intr-un cadru creat prin resursele si alocarile
evidentiate in bilant.

Elementele de venituri si cheltuieli se impart pe trei mari paliere: de

exploatare, financiare si extraordinare, cu urmatoarele componente:

Cheltuieli de exploatare
-Cheltuieli privind stocurile:materiile prime, materialele consumabile,
combustibilii,materialele pentru ambalat, piesele de schimb, semintele si
materialele de plantat, furajele
-Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar
-Cheltuieli privind energia si apa
-Cheltuieli privind marfurile
-Cheltuieli cu serviciile executate de terti: intretinerea si reparatiile,
redeventele, locatiile de gestiune si chiriile, primele de asigurare, studiile si
cercetarile, pregatirea personalului, comisioanele si onorariile, protocol,
reclama si publicitate, transportul de bunuri si personal, deplasari, detasari si
transferari, cheltuieli postale si taxe de telecomunicatii, serviciile bancare etc
- Cheltuieli cu alte impozite, taxe si varsaminte asimilate
-Cheltuieli cu personalul, cum ar fi: salariile personalului,avantajele in natura
si tichetele acordate salariatilor, asigurarile si protectia sociala
-Cheltuieli cu amortizarea
-Cheltuieli cu provizioanele pentru riscuri si cheltuieli aferente exploatarii
- Alte cheltuieli de exploatare: cheltuieli cu protectia mediului inconjurator,
pierderi din creante si debitori diversi, cheltuieli din reevaluarea imobilizarilor
corporale, despagubiri, amenzi si penalitati, donatii acordate, cheltuieli
privind activele cedate , cheltuieli cu sumele sau bunurile acordate ca
sponsorizari, cheltuieli privind calamitatile si alte evenimente similare
Cheltuieli financiare
- Cheltuieli din diferente nefavorabile de curs valutar
- Cheltuieli privind dobanzile

13
 - Cheltuieli cu provizioanele financiare
Venituri de exploatare
-Venituri din vanzarea produselor finite , a produselor reziduale
-Venituri din servicii prestate
- Venituri din studii si cercetari
-Venituri din redevente, locatii de gestiune si chirii
-Venituri din vanzarea marfurilor
- Venituri aferente costului productiei in curs de executie
- Venituri din productia de imobilizari
- Venituri din subventii de exploatare
- Alte venituri din exploatare, cum ar fi:venituri din creante reactivate si
debitori diversi, venituri din reevaluarea imobilizarilor corporale,
despagubiri, amenzi si penalitati, donatii primite, venituri din vanzarea
activelor

Venituri financiare
-Venituri din investitii financiare-dobanzi si dividende
-Venituri din diferente favorabile de curs valutar
-Venituri din provizioane

Veniturile extraordinare si Cheltuielile extraordinare au un caracter cu totul

si cu totul intamplator, fara a avea nicio legatura cu activitatea curenta,
normala, a companiei. De exemplu, un venit extraordinar ar fi o subventie
acordata in cazul unui cutremur, pentru acoperirea pagubelor generate de
catre acesta. O cheltuiala extraordinara ar fi cea legata de un proces privind
poluarea apelor sau a aerului.

Pornind de la structura prezentată a contului de rezultate se pot calcula

anumiţi soldurile intermediare de gestiune. Datorită faptului că acestia se
identifica treptat, in cascada, ofera informatii intermediare privind performanta
intreprinderii, pe fiecare treaptă de acumulare in parte.

14
 1) MARJA COMERCIALĂ (MC)

MC = Venituri din vânzarea mărfurilor – Cheltuieli privind mărfurile

Marja comercială se calculează doar pentru firmele cu activitate

comercială. Această activitate presupune cumpărarea şi revânzarea mărfurilor
în aceeaşi stare. Marja comercială (numită şi adaos comercial) reprezintă un
indicator fundamental pentru aprecierea performanţelor întreprinderilor
comerciale şi a calităţii politicii lor de vânzări.

2) VALOAREA ADĂUGATĂ (VA)

VA = MC + Productia exercitiului – Consumuri externe ( de la terti)

În categoria consumurilor provenite de la terţi sau a consumurilor externe

se cuprind: cheltuieli cu materiile prime, materialele consumabile,
combustibilul, energia, apa, cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi,
etc.

Valoarea adăugată este primul sold intermediar de gestiune în sensul

adevărat al termenului şi exprimă creşterea de valoare degajată de utilizarea
factorilor de producţie (capital şi muncă), adică gradul de eficacitate al
întreprinderii în utilizarea capitalului său economic.

Din valoarea adăugată vor fi remuneraţi participanţii direcţi şi indirecţi la

activitatea economică a întreprinderii, astfel:
- personalul (cheltuieli de personal şi participare la profit);
- statul (impozite şi taxe minus subvenţii pentru exploatare);
- creditorii (dobânzi, comisioane);
- acţionarii (distribuirea de dividende);
- întreprinderea (autofinanţare, amortizare).

15
 Evoluţia valorii adăugate trebuie interpretată în funcţie de factorii care au
generat-o. Nu întotdeauna o creştere a valorii adăugate implică o creştere a
rezultatului net şi a rentabilităţii. Ea se poate datora, de exemplu, unei creşteri a
stocurilor de produse finite fabricate la costuri foarte mari, care nu au putut fi
valorificate, în acest caz întreprinderea confruntându-se cu o situaţie dificilă.

3) EXCEDENTUL BRUT AL EXPLOATĂRII (EBE)

EBE = VA + Venituri din subvenţii de exploatare – Cheltuieli cu impozite

şi taxe( exclusiv impozitul pe profit) – Cheltuieli de personal

Acest sold este calculat independent de politica financiară a întreprinderii

(nu ţine cont de veniturile şi cheltuielile financiare), independent de politica de
investiţii (nu ţine cont de amortizări), independent de politica fiscală (nu ţine
cont de impozitul pe profit) şi independent de elementele extraordinare. De
aceea, este indicatorul cel mai folosit pentru compararea performanţelor
întreprinderilor din acelaşi domeniu de activitate. Deosebit de important, ofera
reprezinta un criteriu utilizat in compararea performantelor companiilor din
diferite zone de activitate, fiind un concurent semnificativ al profitului net. De
exemplu, este posibil ca o firma sa obtina pierderi din cauza investitiilor
importante realizate in ultima perioada, finantate prin credit bancar. Asadar,
desi potentialul companiei este foarte bun, evidentiat de un nivel EBE consistent,
rezultatul final este negativ, fiind puternic influentat de amortizarile si de
dobanzile generate de investitii. Asadar, un investitor ar putea lua o decizie
gresita, renuntand la achizitia actiunilor firmei respective analizand exclusiv
rezultatul final al activitatii-pierderea.

Dacă este negativ, EBE se numeşte insuficienţă brută de exploatare - IBE şi

indică deficienţe structurale serioase ale activităţii de bază a întreprinderii.

4) REZULTATUL EXPLOATĂRII (RE)

16
RE = EBE + Alte venituri din exploatare– Amortizari si provizioane de
exploatare+ Reluari privind provizioanele de exploatare – Alte cheltuieli de
exploatare

Rezultatul exploatării corespunde excedentului brut al exploatării corectat

cu alte venituri şi cheltuieli de exploatare şi cu amortizările şi provizioanele
privind exploatarea.

Determinarea rezultatului exploatării presupune, de asemenea, luarea în

considerare a deprecierii capitalului de producţie şi a riscurilor legate de
activitatea de exploatare, prin intermediul cheltuielilor şi veniturilor calculate
(adica amortizările şi provizioanele, care nu reflecta fluxuri monetare-intrari
sau iesiri efective de bani).

Rezultatul exploatării prezintă avantajul că permite anumite comparaţii

între deciziile productive ale întreprinderilor din acelaşi sector de activitate,
independent de raportul între resursele proprii şi cele împrumutate pe care-l au
acestea (nu este afectat de cheltuielile cu dobânzile aferente capitalului
împrumutat).

5) REZULTATUL CURENT (RC)

RC = RE + Venituri financiare – Cheltuieli financiare

Acest sold este calculat pornind de la elementele normale şi obişnuite ale

activităţii, excluzând elementele extraordinare şi incidenţa fiscală a impozitului
pe profit.

6) REZULTATUL BRUT(RB)

RB=RC+Venituri extraordinare-Cheltuieli extraordinare

In cazul in care rezultatul brut este pozitiv, inseamna ca intreprinderea este

profitabila. In caz contrar, aceasta activeaza in pierdere.
17
Daca firma obtine profit, acesta va fi impozitat, iar rezultatul final al acesteia va
fi REZULTATUL NET (RN)

RN = RC – Impozit pe profit

Acesta este important, intrucat demonstreaza capacitatea firmei de a

produce suficienti bani pentru a multumi ansamblul persoanelor implicate:
poate plati salariatii, are resurse pentru plata actionarilor ( finantatorii),
reuseste sa-si acopere datoriile financiare de natura dobanzilor ( finantatorii),
dispune de suficiente fonduri si pentru mentinerea sau dezvoltarea capacitatii de
productie ( amortizare, rezervele formate dupa distribuirea dividendelor).

2.2.CAPACITATEA DE AUTOFINANTARE

Capacitatea de autofinantare exprima capacitatea firmei de a-asi asigura

mentinerea si dezvoltarea prin mijloace proprii, de a genera suficient numerar
potential pentru a fi satisfacute atat interesele proprii desfasurarii activitatii cat
si cele specifice proprietarilor firmei. CAF releva nivelul sumei potentiale care
va ramane la dispozitia firmei, dupa desfasurarea activitatii. Pornind de la
Profitul net, care este rezultanta de baza, se alatura elementele cu caracter
nemonetar, adica amortizarile si provizioanele, care nu implica intrari sau iesiri
efective de numerar in/din companie. Prin urmare, vom identifica ansamblul
banilor care au ramas in firma, la dispozitia acesteia.
CAF=profit net+cheltuieli cu amortizarea si provizioanele-reluari asupra
provizioanelor

2.3.RATELE DE RENTABILITATE

Aceste rate exprima performata obtinuta de catre finantatori pentru

investitia realizata in companie. Astfel, putem discuta despre o rentabilitate
resimtita de catre creditori, o rentabilitate resimtita de catre
actionari/proprietari si o rentabilitate generala, care implica ansamblul
finantatorilor:

18
  Rentabilitatea specifica creditorilor are drept formula
Dobanzi
Datoriifinanciare
* 100 si reprezinta tocmai rata medie a dobanzii la care au

fost contractate imprumuturile firmei.

 Rentabilitatea financiara, cea resimtita de actionari, are urmatoarea

profit .net
formula Rfinanciara  capitaluri. proprii *100

 Rentabilitatea economica exprima o rentabilitate a intregii activitati,

finantata atat din surse proprii cat si imprumutate.
Cu cat rentabilitatea financiara este mai mare, cu atat proprietarii vor fi
mai multumiti, intrucat firma a reusit sa obtina un rezultat foarte bun in
raport cu efortul de finantare pe care ei l-au realizat. Obtinerea unei
rentabilitati economice de dimensiune mare este binevenita, mai ales cand
aceasta depaseste rata dobanzii la care au fost contractate creditele bancare
(firma a utilizat o resursa externa, generand in baza acesteia rezultate
suficiente care sa ii sustina activitatea si sa ii remunereze pe proprietarii
resurselor abordate, in acelasi timp).
profit.net  dobanzi
Reconomica  * 100
capitaluri. proprii  datorii. financiare

Studiind legatura intre ultimele doua formule, se poate obtine marimea

efectului indatorarii=Rfin-Rec:
datorii. financiare
Rfinanciara  Re conomica  (Re conomica  Rata.dobanzii) * * 100
capitaluri. proprii

 In cazul in care creditele contractate sunt utilizate eficient si randamentul

companiei creste, efectul indatorarii este unul pozitiv (Rec>Rata dobanzii)
 In cazul in care creditele contractate nu sunt utilizate eficient si
randamentul companiei este scazut, efectul indatorarii este unul negativ
(Rec<Rata dobanzii)

19