Prof.

Luminița Hrițcu

Literatura română veche

Fişă de lucru

Citeşte cu atenţie textele următoare şi scrie răspunsuri pentru cerinţele de mai jos:

„Mă ruşinez a spune de posomorârea celor mâncăcioş, în ce chip să tânguesc în zilele cele de post:
cască adese, se culcă puţin şi iară să scoală; dorm în silă şi silesc să treacă zilele şi să nu le priceapă. Să
îngreuiază asupra soarelui, căci zăboveşte a înnopta; numesc zilele postului mai mari decât celialalte; să
fac cum că au durere la stomah şi ameţeli la cap şi stricăciune obiciaiului lor, carele nu sunt semne ale
postului, ci ale nesaţiului. Cu nepohta să duc la masă; răpştesc asupra verzelor, înjură legumile zicând: «în
zadar s-au adus în lume».”
(Antim Ivireanul, Cuvânt de învăţătură
la dumineca lasatului sec de brânză, in Didahii)

a) Stabileşte ce fel de arhaisme sunt cuvintele: nepohtă, celialalte, să îngreuiază.

b) Formulează într-un enunţ ideea centrală din fragmentul anterior.
c) Identifică aspecte ale comportamentului uman criticate de Antim Ivireanul.

„Ștefan-vodă cel Bun, bătându-l turcii la Războieni, au mărsu să intre în Cetatea Neamțului. Și fiind
mumă-sa în cetate, nu l-au lăsat să intre și i-au dzis că pasirea în cuibul său nu piere. Ce să să ducă în sus,
să strângă oaste, că izbânda va fi a lui. Și așè, pe cuvântul mâne-sa, s-au dus în sus și au strânsu oaste.
Iară împăratul turcescu au vinit cu toată puterea lui la Cetatea Neamțului. Și au suit pușcile deasupra
unui munte pre despre Moldova. Și au început a bate Cetatea Neamțului foarte tare. Iar pre acee vreme
era un neamțu închis în cetate. Și vădzind că bat cetatea, au dzis păzitorilor să spuie mumei lui Ștefan-
vodă să-l sloboadă de la închisoare, din temniță, pre dânsul, că el va mântui cetatea de acel greu. Deci,
slobodzin-du-l pre acel neamțu de la închisoare, s-au și apucat acel neamțu de au îndreptat pușcile din
cetate asupra turcilor, unde sta acolo în munte, de avè nevoie cetatea. Și au și lovit în gura unii pușci
turcești, de au sfărmat-o. Și au început a bate în corturile turcilor, cât și boldul de la cortul împăratului l-
au sfărmat. Deci n-au mai putut sta turcii întru acel vârvu de munte, de unde avè cetatea nevoie, ce numai
le-au căutat a să da în laturi de la acel locǔ.
Iară Ștefan-vodă, mergând de la Cetatea Neamțului în sus pre Moldova, au mărsu pe la Voroneț, unde
trăiè un părinte sihastru, pre anume Daniil. Și bătând Ștefan-vodă în ușa sihastrului, să-i descuie, au
răspunsu sihastrul să aștepte Ștefan-vodă afară pănă ș-a istovi ruga. Și după ce ș-au istovit sihastrul ruga,
l-au chemat în chilie pre Ștefan-vodă. Și s-au ispovedit Ștefan-vodă la dânsul. Și-au întrebat Ștefan-vodă
pre sihastru ce va mai face, că nu poate să să mai bată cu turcii: închina-va țara la turci, au ba? Iar
sihastrul au dzis să nu o închine, că războiul este a lui, numai, după ce va izbândi, să facă o mănăstire
acolo, în numele Sfântului Gheorghie, să fie hramul bisericii. Deci au și purces Ștefan-vodă în sus pe la
Cernăuți și pre la Hotin și au strânsu oaste, feliuri de feliuri de oameni. Și au purces în gios. Iar turcii,
înțălegând că va să vie Ștefan-vodă cu oaste în gios, au lăsat și ei Cetatea Neamțului de a o mai bate și au
început a fugi spre Dunare. Iar Ștefan-vodă au început a-i goni în urmă și a-i bate, pănă i-au trecut de
Dunăre. Și întorchându-se înapoi Ștefan-vodă, s-au apucat de au făcut mănăstirea Voronețul. Și au pus
hramul bisericii Sfântul Gheorghie.”
(Ion Neculce, O samă de cuvinte)

1. Demonstrează, pe baza fragmentului anterior, că Ion Neculce este interesat să surprindă în cronica sa
faptele minore, spectaculoase.
2. Pornind de la legenda mai sus citată, Dimitrie Bolintineanu, scriitor paşoptist, creează două legende istorice
versificate. Citeşte-le şi observă felul în care cronica lui Ion Neculce devine izvor de inspiraţie pentru
scriitorii de mai târziu.
Poți accesa următoarele linkuri, pentru a consulta cele două legende istorice semnate de Dimitrie
Bolintineanu:
Muma lui Ștefan cel Mare
Daniil Sihastru
 „Fost-au gîndul mieu, iubite cititoriule, să fac létopisețul țărîi noastre Moldovei din descălecatul ei cel
dintăi, carele au fostŭ de Traian-împăratul și urdzisăm și începătura létopisețului. Ce sosiră asupra noastră
cumplite acestea vrémi de acmu, de nu stăm de scrisori, ce de griji și suspinuri. Și la acestŭ fel de
scrisoare gîndŭ slobod și fără valuri trebuiește. Iară noi prăvim cumplite vrémi și cumpănă mare
pămîntului nostru și noaă. Deci priiméște, în ceasta dată, atîta din truda noastră, cît să nu să uite lucrurile
și cursul țărîi, de unde au părăsit a scrie răpăosatul Uréche vornicul.
Afla-vei de la Dragoș-vodă, din descălecatul țărîi cel al doilè, la létopisețul lui, pre rîndul său scrise
domniile țărîi, pănă la Aron-vodă. Iară de la Aronŭ-vodă încoace începe acesta létopiseț, carea ți l-am
scris noi, nu cum s-ari cădè, de-amănuntul toate. Că létopisețele céle streine lucrurile numai ce-s mai
însămnate, cum sintŭ războaiele, schimbările, scriu a țărîlor megiiașe, iară céle ce să lucreadză în casa
altuia de-amănuntul, adecă lucruri de casă, n-au scris. Și de locŭ létopiseță, de muldovanŭ scrisă, nu să
află. Iară tot vei afla pre rîndu toate.
Și priiméște această dată această puțină trudă a noastră, care amŭ făcut, să nu să treacă cumva cu
uitarea de unde este părăsit, cu această făgăduință că și letopiseț întrég să aștepți de la noi de om avea
dzile și nu va hi pus preavécinicul sfat puternicului Dumnedzău țărîi aceștiia țenchiŭ și soroc de sfîrșire.”
(Miron Costin, Predoslovie adecă voroavă cătră cititoriul)

1. Deşi dorise a scrie létopisețul țărîi noastre Moldovei din descălecatul ei cel dintăi, M. Costin a reuşit să
continue doar cronica începută de Grigore Ureche. Prezintă motivul renunţării sale.
2. Explică în ce constă diferenţa între felul în care sunt surprinse evenimente din istoria Moldovei în cronicile
străine şi maniera în care intenţionează Miron Costin a-şi concepe letopiseţul.
3. Selectează, din text, câte un arhaism fonetic, lexical, morfologic şi semantic.