ÎN BUCEGI INDIFERENT DE ANOTIMP

Ne-am obişnuit ca, în majoritatea cazurilor, sfîrşitul de săptămînă să-l consacram senzaţiilor tari pe care ni
le oferi golurile alpine. Tineretul în special, mai avid, ia cu asalt înălţimile, neglijînd cu bună ştiinţă potecile care se
desfăşoară pe la poale de munte sau mai pe sus, dar în orice caz, la adăpostul pădurii. Montaniardul cu experienţă
ştie însă unde să-şi caute liniştea şi unde să-şi delecteze spiritul. Pornim din gara Buşteni, trecem pe la cabana
Căminul Alpin şi urmînd marcajul triunghi roşu. după circa 30 de minute de ta plecare, ajungem într-o poiană
alungită, de unde ni se deschide o frumoasă panoramă asupra abruptului stîncos al Caraimanului. În continuare,
marcajul însoţeşte o poteca largă care urcă uşor prin pădure, orientîndu-se spre dreapta (nord). Din cînd în cînd, prin
rarişti, privirile ne scapă către văile abruptului. După circa o oră ajungem în firul văii Coştila (cursul inferior). Nimic
din peisaj nu ne sugerează, deocamdată, cît de spectaculos poate fi cursul superior al acestei vii. Puţin mai departe
traversăm valea Gălbinelor (cursul inferior) şi după circa 2 h 30' de la plecare ajungem într-o poiană imensa, unde
sîntem tentaţi să facem un popas mai lung. Ne aflăm în poiana Coştilei, în stînga potecii, în dreptul unui stîlp
metalic. se află un bordei părăsit. Pe lîngă acesta trece traseul nemarcat către valea Mălinului. Admirăm în voie
versantul estic al Bucegilor, cuprins între valea Cerbului şi creasta nordică a Bucşoiului. Ne reţine atenţia, în primul
rînd, adînca vale a Cerbului, arteră de penetraţie către “acoperişul" Bucegilor, mult rîvnit de către montaniarzi şi în
special de către cei tineri, Colţii Morarului. Constituie, desigur, punctul de atracţie al panoramei, înşiruirea de
ţancuri semeţe, văile priporoase care le separă, scoţîndu-le în relief ca pe nişte turnuri, culmea ascuţită a Morarului
care se avîntă cu îndrăznela către nori şi versanţii, cînd pietroşi, cînd pătaţi de vegetatie, creează imaginea unei cetăţi
uriaşe. Iarna, cînd omătul este stăpîn pe aceste meleaguri, “cetatea" Morarului străluceşte orbitor.
Încheiem popasul în poiana Coştilei şi continuăm pe poteca marcată cu triunghi roşu. Străbatem poiana,
traversăm firul sec al văii Cerbului, şi începem un urcuş prin pădure. Traversăm apoi valea Comorilor şi pe la
poalele Morarului ajungem în valea Bujorilor. De aici. un urcuş scurt şi puternic ne scoate în poiana Morarului, de
unde, spre vest, se deschide valea Morarului. Traversam firul văii şi trecem pe versantul estic al Bucşoiului. O vreme
poteca este aproape orizontală, apoi coboara prin pădure, revine în urcuş uşor şi ne scoate în şaua Căpăţinii Porcului
(circa 1 h 15' din poiana Coştilei), importantă răscruce de trasee turistice. Către stînga continuă traseul spre cabana
Mălăieşti (marcaj triunghi roşu. inaccesibil iarna). Înainte continuă traseul către cabana Diham (marcaj punct roşu.
circa 45'). Către dreapta continuă traseul spre cabana Poiana Izvoarelor. Pentru a realiza circuitul propus. pornim
către cabana Poiana Izvoarelor. Mergem pe o potecă aproape orizontala, avînd posibilitatea să admirăm versantul
nordic al Bucşoiului. Vara, acest versant este întunecat şi de aceea pare neprimitor. Iarna, dimpotrivă, versantul
străluceşte orbitor, iar platoşa de gheaţă îl face să pară şi mai puţin accesibil. În realitate, montaniarzii cu experienţă,
alpiniştii în special, cunosc că accesul către seninările Bucşoiului nu este dintre cele mai dificile. La cabana Poiana
Izvoarelor, unde ajungem după circa 15', servim dejunul. Iarna, mai ales cînd stratul de zăpada are o grosime mare,
acest popas lung se impune, în primul rînd, pentru refacerea forţelor, în penultima etapa a circuitului, coborîm pe
marcaj bandă roşie pînă la cabana Gura Dihamului. Mergem numai prin pădure. Vara ne bucuram din plin de
abundenţa vegetaţiei şi ne delectăm auzul ascultînd păsările pădurii. Iarna copacii desfrunziţi lasă privirile să scape
către înălţimi. După circa 1 h ajungem la cabana Gura Dihamului, suprasolicitată de către turişti şi în special de către
posesorii de autoturisme. Un drum carosabil, lung de aproximativ 4 km, ne asigură accesul spre Buşteni. Circuitul ia
sfîrşit la gara Buşteni.
Informaţii utile organizatorului de excursie:
— durata de mers efectiv: 6 h (iarna, cînd nu există potecă, sînt necesare circa 10 h).
Ing. GABRIEL ŞIŞU

Scanare, OCR şi corectura : Roşioru Gabi rosiorug@yahoo.com

Alte titluri disponibile la : grupul HARTI_CARTI la http://groups.yahoo.com/