Argumentare fabulă

Fabula este opera epică, în proză sau în versuri, în care sunt

satirizate moravuri sau defecte omenești, cu scopul de a le înderepta, prin
intermediul personajelor alegorice (animale, plante sau obiecte
personificate).

Textul literar „Vulturul și albina” de Alecu Donici este o fabulă,

deoarece prezintă particularitățile acesteia atât la nivelul formei cât și al
conținutului.

În primul rând, textul prezintă o întâmplare la care participă ca

personaje, animale personificate „bâzâind pe lângă flori/și i-au zis” (Vulturul
îi spune unei albine că își petrece viața muncind și că nu înțelege („tu
petreci a ta viață/tot pe flori și pe verdeață/migălind necontenit”)

Astfel, un vultur i-a spus unei albine că munca ei este neînsemnată și că

nici măcar nu știe ce parte e a ei. Acesta a început să se laude că toate
păsările se sperie de el și că este superior tuturor, la care albina i-a
răspuns că e fericită cu munca pe care o face.)

În al doilea rând, textul are o morală implicită, se deduce din fapte,

întâmplări, adică să nu te iei de munca altui om care îți este inferior,
deoarece de acolo ai plecat și tu.

Pe de altă parte, personajele sunt din lumea animalelor, iar prin

personificare întruchipează diferite tipuri umane „Albina este tipul omului
harnic - „Tot pe flori și pe verdeață/migăind necontenit”, „Vulturul este tipul
omului superior, egoist, lăudăros”.

De asemenea, modurile de expunere folosite în text sunt: narațiunea

(cu rol în prezentarea întâmplărilor), dialogul (ce dinamizează acțiunea și
evidențiază în mod indirect trăsături ale personajelor) și în mică măsură
descrierea pentru a prezenta trăsături ale albinei „albină nesățioasă”.

În concluzie, prezentarea unei întâmplări la care participă ca

personaje animale personificate ce întruchipează tipuri umane și morala
implicită sunt argumente ce demonstrează că textul „Vulturul și albina” este
o fabulă.