Sunteți pe pagina 1din 1

Calatorie cu trenul

Imi aduc aminte de parca ar fi fost ieri, ziua in care bunicul mi-a oferit prima mea plimbare cu
trenul. Era o zi placuta de iunie, cu atat mai mult cu cat era chiar prima zi de vacanta. De cand am
patruns in cladirea impunatoare a Garii, am simtit cum inima imi batea cu putere in piept. Nu stiam la
ce sa ma astept. Imaginatia mi-o luase razna. Imi aduceam aminte de fragmente din filmul meu
preferat, Harry potter, cand actiunea se precipita pe peronul garii.

B]unicul Imi luase bilet la clasa intai. De asemenea, avem pregatite , cateva gustari si un suc. Totul
parea organizat pana in cel mai mic detaliu. La un moment dat, suntem anuntati linia la care urma sa
soseaca trenul nostrum, cu directia Bucuresti.

Acesta soseste in gara cu tiuit puternic. Urcam in tren, ne gasim locurile rezervate, apoi trenul se
pune in miscare , cu o usoara zmucitura. Ma asez pe scaunul moale, acoperit cu o catifea rosie. Imediat
langa scaun este chiar si o masuta, pe care imi asez gustarea. Pe dinafara , trenul parea mic, insa , odata
intrat inauntru, este o usiasa casa alergatoare si lunga.

Drumul continua lin , iar mie imi placea sa ascult zgomotul pe care rotile trenului il faceau pe sine.
Deodata , controlorul trenului trece in mare viteza prin compartimentul nostru, alarmat. Ne sfatuieste
sa ne asiguram bine pt ca trenul urma sa se opreasca brusc. Oare ce s-o fi intamplat? Toata lumea isi
punea intrebari, incercand sa afle cate ceva.

Si intr-adevar , in clipa urmatoare ,suieratul prelung al trenului se aude , iar rotile, cu un scartait
asurzitor se infraneaza brusc. Bunicul ma linisteste, spunandu-mi ca nu are de ce sa-mi fie teama…
probabil ceva neasteptat aparuse in calea trenului. Cu totii ne-am repezit la geamuri . si ce sa vezi…? O
turma mare de oite, total nepasatoare , isi vedeau nestingherite de pasunat, netulburate de zgomotul
trenului sau de prezenta lui amenintatoare.

In scurt timp, pastorul a reusit sa le indeparteze de sina trenului, iar acesta si-a reluat mersul
balanganat, alene. Ne-am amuzat teribil, eu si bunicul meu, de aceasta intamplare, pe care o pastrez in
cufarul amintirilor mele .

S-ar putea să vă placă și