Institutul Teologic Baptist București

Facultatea de Teologie Pastorală

Eseu
Noul Testament

DIVINITATEA LUI ISUS ÎN EVANGHELIA DUPĂ IOAN

Student:
Faur Neemia
An I – I.F.
București 2020

2
 CUPRINS

CUPRINS....................................................................................................................................................1
INTRODUCERE.........................................................................................................................................2
Divinitatea lui Isus.......................................................................................................................................3
a. Isus este Dumnezeu.........................................................................................................................3
b. Isus, Fiul lui Dumnezeu, este „deopotrivă cu Dumnezeu” în șapte domenii....................................3
c. Isus este „Eu sunt [cel ce sunt]” (cf. 8:23, 58; 13:19; 18:5, 6, 8).....................................................3
d. Șapte mărturii sau declarații de credință cu privire la mesianitatea și divinitatea lui Isus................4
e. Isus este Domnul.............................................................................................................................5
f. Isus este Mielul lui Dumnezeu.........................................................................................................6
CONCLUZII...............................................................................................................................................6
1. Noi putem avea o cunoaștere reală a lui Dumnezeu.........................................................................6
2. Răscumpărarea este la dispoziția noastră.........................................................................................6
3. Dumnezeu și omul au fost reuniți....................................................................................................6
4. Este corect sa ne închinăm lui Cristos..............................................................................................6
BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................................7

1
INTRODUCERE
Unul dintre cele mai controversate subiecte ale teologiei creștine este divinitatea lui
Cristos. Este totodată un subiect de o importanță crucială. Divinitatea lui Cristos se află în
centrul credinței noastre. Credința noastră se sprijină pe faptul că Isus este de fapt Dumnezeu în
carne umană, și nu numai un om extraordinar, chiar dacă El este cea mai neobișnuită persoană
care a trăit vreodată. 
Învățătura biblică despre persoana lui Cristos poate fi rezumată în felul următor: 
"Isus Cristos a fost pe deplin Dumnezeu și pe deplin om într-o singură Persoană, și așa va fi pe
vecie."
Îndrepându-ne atenția spre Evanghelia după Ioan, observăm câteva întrebări cheie care
revin ca un refren în evanghelie: „cine este Isus?”, „cine ești tu?”, „cine este El, ca să credem în
El?” (1:11; 4:10; 5:12; 6:63-64; 8:25; 53; 9:36; 18:33). Întreaga evanghelie este preocupată de
răspunsul la aceste întrebări, ca să îndemne la credință (20:30-31). Evanghelia pare să urmeze
modelul unui proces juridic în care martorii pro-și-contra aduc fiecare mărturiile lor privire la
Isus, așa încât „juriul”/cititorul să poată decide, în final, la ce concluzie a ajuns cu privire la
divinitatea lui Isus. Sunt doar două răspunsuri:

 „cred”: 1:34; 1:49-50; 4:42; 6:69; 11:27; 20:27-29; 20:31. •

 „nu cred”: 3:12; 4:48; 5:47; 6:46, 64; 8:24; 10:25-26; 16:9.

Umanitatea lui Isus Ioan surprinde câteva caracteristici ale umanității lui Isus: Trup uman
din carne (20:20, 27) care: obosește (4:6), însetează (4:7; 19:28), flămânzește (4:31, 33),
sângerează (19:34), moare (19:30); Sentimente umane: tulburare (11:33; 12:27; 13:21), întristare
(11:33; 12:27), plânset (11:35); Voință umană: supusă „celui care L-a trimis” (6:38).

Cu toate acestea, Ev. după Ioan accentuează divinitatea lui Isus (1:1; 20:30-31).

2
Divinitatea lui Isus

a. Isus este Dumnezeu

În Noul Testament termenul theos, adică Dumnezeu, este în mod obișnuit rezervat lui
Dumnezeu Tatăl, dar totuși exista câteva pasaje care-l folosesc cu referire la Isus Cristos. În toate
aceste pasaje termenul Dumnezeu este folosit cu precădere pentru a-L denumi pe Cel ce este
Creatorul cerului și al pământului, stăpânul etern a tot ce există. Afirmația apare încă din prima
propoziție a evangheliei (1:1), este punctul ei culminant (20:28) și scopul scrierii ei (20:31).

b. Isus, Fiul lui Dumnezeu, este „deopotrivă cu Dumnezeu” în șapte domenii

Isus este acuzat de blasfemie, fiindcă se consideră „deopotrivă cu Dumnezeu” (cf. 5:18).
În replică El afirmă despre Sine că este: deopotrivă cu Dumnezeu în lucrări (5:19); deopotrivă cu
Dumnezeu în cunoaștere (5:20); deopotrivă cu Dumnezeu în actul învierii (5:21, 28-29);
deopotrivă cu Dumnezeu în judecată (5:22, 27); deopotrivă cu Dumnezeu în cinstire (5:23);
deopotrivă cu Dumnezeu în existența necondiționată (5:26); deopotrivă cu Dumnezeu în
mărturisire (5:32, 37)

c. Isus este „Eu sunt [cel ce sunt]” (cf. 8:23, 58; 13:19; 18:5, 6, 8)
Isus își revelează identitatea și misiunea divină prin cele 7 cuvântări/expresii construite
cu formula „Eu sunt”: Eu sunt pâinea vieții (6:35, 48, 51); Eu sunt lumina lumii (8:12, 9:5);
Eu sunt ușa oilor (10:7, 9); Eu sunt bunul păstor (10:11, 14) În Vechiul Testament,
Dumnezeu este numit Păstorul poporului Său, în psalmul 23, în psalmul 80, Eclesiastul 12:11.
De altfel, așa este și Isus pentru poporul Său, și El a venit ca să-Și dea viața pentru binele lor;
Eu sunt învierea și viața (11:25); Eu sunt calea, adevărul și viața (14:6) Isus este calea pentru
că El este adevărul și viața. Așa cum Tatăl este adevarul și viața, tot așa Isus este întruparea lui
Dumnezeu prin care oamenii pot veni la Tatăl. Isus este singura cale de acces spre Tatăl pentru
că El este singurul care este de la Tatăl; Eu sunt adevărata viță (15:1, 5).

Pe lângă aceste afirmări metaforice ale identității și lucrării lui Isus, El face și afirmații teofanice
directe în evanghelia după Ioan, tot cu formula „Eu sunt” – dar și cu alte tipuri de formule:
„Eu și Tatăl una suntem” (10:30) Isus pretinzând că are o relație neobișnuită cu Tatăl; „înainte
să se nască Avraam, Eu sunt” (8:58); Isus le spune evreilor împotrivitori că Avraam a văzut

3
ziua Lui, iar aceștia L-au provocat zicându-I: „N-ai nici cincizeci de ani”, I-au zis iudeii, „și ai
văzut pe Avraam?!” Ioan 8:57. În acest loc, un răspuns suficient care să-I dovedească eternitatea
ar fi fost următorul: Inainte de a fi fost Avraam, am fost Eu. Dar Isus nu a afirmat acest lucru.
În schimb, a făcut o afirmație cu mult mai copleșitoare: Adevărat, adevărat vă spun că mai
înainte ca să se nască Avraam,  Sunt Eu. Liderii evrei au recunoscut imediat că nu vorbea
versificând sau fără noimă: Când Isus a spus Eu sunt. El a repetat exact cuvintele pe care le-a
folosit Dumnezeu când S-a identificat pe Sine în fața lui Moise ca: "Eu sunt cel ce sunt." (Exodul
3:14). Isus pretindea pentru Sine titlul de "EU SUNT" prin care Dumnezeu Se desemna pe Sine
ca fiind Cel ce exista etern, Dumnezeul care este sursa propriei Sale existențe și care a fost
întotdeauna si va fi întotdeauna.

De asemenea, „Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl” (14:9); „Domnul meu și
Dumnezeul meu” (20:28).

d. Șapte mărturii sau declarații de credință cu privire la mesianitatea și divinitatea lui

Isus
1. Ioan Botezătorul – „Şi eu am văzut lucrul acesta şi am mărturisit că El este Fiul lui
Dumnezeu.” (1:34)

2. Natanael – Natanael I-a răspuns: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui
Israel!” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi?”
(1:49-50)

3. Samaritenii – Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină
că L-am auzit noi înşine şi ştim că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.” (4:42)

4. Petru – „Şi noi am crezut şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfântul lui
Dumnezeu.” (6:69)

5. Marta – „Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia
să vină în lume.” (11:27)

4
6. Toma – „... nu fi necredincios, ci credincios. Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi
Dumnezeul meu!” „Tomo”, i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au
văzut, şi au crezut.” (20:27-29)

7. Voi – „... pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să
aveţi viaţa în Numele Lui. (20:31)

În contrast, sunt cei care „nu cred” (3:12; 4:48; 5:47; 6:46, 64; 8:24; 10:25-26; 16:9): în ciuda
celor văzute și auzite (6:36; 12:37); în ciuda lucrărilor Fiului (4:48; 10:25); în ciuda mărturiei
Tatălui (5:38); în ciuda mărturiei Scripturii (5:45, 47); pentru că nu sunt din turma Lui (10:26)

Cei care „nu cred” nu au nici o scuză: ca atare sunt judecați și vor muri din cauza necredinței
(8:24; 16:9).

e. Isus este Domnul

Acest cuvânt Domn, care în greacă este Kyrios, este întrebuințat în Septuaginta ca o
traducere a cuvântului ebraic YAHWEH sau IEHOVA. Pentru o și mai mare veridicitate a acestei
afirmații, acest cuvânt Domn, Kyrios a fost folosit de 6814 pentru a traduce numele Domnului în
Vechiului Testament grecesc. De aceea, orice cititor de limba greacă din vremea Noului
Testament care cunoștea câte ceva din Vechiul Testament în limba greacă a fi recunoscut că, în
contextele unde lucrul acesta era necesar, cuvântul Domn era numele celui ce era Creatorul și
Susținătorul cerului și pământului, Dumnezeul omnipotent. În Noul Testament întâlnim foarte
multe exemple în care termenul Domn este folosit cu referire la Cristos în situații în care poate
avea doar acest sens puternic reflectat în Vechiul Testament: "Domnul" care este Yahweh sau
Dumnezeu însuși.

În primă fază, înainte de înviere „Domnul” apare rar și intră în combinație cu „Învățătorul”:
„Domnul și Învățătorul vostru” (13:14); „Învățătorul și Domnul” (13:13). În a doua fază, după
înviere, „Domnul” va deveni independent și va crește în uz (20:2, 13, 18, 20, 25; 21:7, 12, 15-17,
20-21), iar mai apoi va intra în combinație cu „Dumnezeu”: „Domnul meu și Dumnezeul meu”
(20:28). Ioan/autorul îl numește „Domn” în comentariile sale editoriale, ulterioare: 4:1; 6:23;
11:2; 20:18, 20; 21:12, etc.

5
 f. Isus este Mielul lui Dumnezeu
Ioan Botezătorul îl prezintă explicit, la începutul lucrării (1:29, 36). Ioan/autorul îl
prezintă indirect, la cruce: 19:14, 30, 33-36.

CONCLUZII
În concluzie, putem să deduce câteva implicații însemnate ale doctrinei despre divinitatea lui
Cristos:

1. Noi putem avea o cunoaștere reală a lui Dumnezeu.

Isus a spus: "Cine M-a vazut pe mine ă vazut pe Tatal" Ioan 14:9. În timp ce profeții au
venit purtând un mesaj de la Dumnezeu, Isus a fost Dumnezeu. Dacă am vrea să știm cum este
dragostea lui Dumnezeu, sfințenia Lui și puterea Lui, ar trebui doar să privim la Cristos.

2. Răscumpărarea este la dispoziția noastră 

Moartea lui Cristos este suficientă pentru toți păcătoșii care au trait vreodată, întrucât, Cel
care a murit nu a fost numai un om finit, ci un Dumnezeu infinit. El, Viața, Dătătorul și
Susținătorul vieții, care nu trebuia sa moară, a murit.

3. Dumnezeu și omul au fost reuniți.

Cel care a venit de la Dumnezeu la om nu a fost un înger sau un om, ci Dumnezeu însuși
a traversat prăpastia creată de păcat.

4. Este corect sa ne închinăm lui Cristos.

Cristos este Dumnezeu în același sens și în aceeași măsură cu Tatăl. El merită lauda, adorarea și
ascultarea la fel de mult ca Tatăl.

6
 BIBLIOGRAFIE

ASHTON, John, Understanding The Fourth Gospel, Oxford University Press, New York, 2007

BARRETT, C. K., The Gospel According To St. John, The Westminster Press, Philadelphia,
Pennsylvania 1978;

BROWN, Raymond Edward, The Gospel According to John I-XII, Doubleday&Company,

Gaden City, New York, 1966

BROWN, Raymond Edward., The Gospel and Epistles of John, The Liturgical Press,
Collegeville, Minnesota, 1988;

CARSON, D.A., The Gospel According to John, Apollos, U.K, 1991;

MORRIS, Leon, The New International Commentary On The New Testament, William B.
Eerdmans Publishing Company, United States of America, 1989;