Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Postului Adormirii Maicii Domnului, din intervalul 1 – 14 august 2015, la nivel eparhial, difuzăm
14 schițe de cateheze care vor fi prelucrate de către părinții parohi după Slujba Paraclisului.
Aceste schițe au fost concepute având în vedere faptul că Sfântul Sinod a decretat în data de
29 septembrie 2014 Anul 2015 ca „An omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii azi“ și „An
comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii“ în
Patriarhia Română.
Nădăjduim ca aceste schițe de cateheză să vină în ajutorul preoților noștri pentru sporirea
misiunii catehetice, atât de necesară pentru vremurile în care trăim, cât și spre folosul și zidirea
I. Pregătirea aperceptivă
În toamna anului 1748, un ţăran din Săliştea Sibiului, pe nume Nicolae Oprea mergea la Viena să dea
mărturie şi să ceară libertate pentru Biserica Ortodoxă, arătând că unirea cu Roma s-a făcut atât de ascuns,
încât preoţii şi credincioşii n-au ştiut ce este. Alături de acesta, călugări ca Sf. Sofronie de la Cioara, au făcut
Astăzi, când asistăm la un atac mediatic extraordinar de agresiv împotriva Bisericii Ortodoxe şi indirect
III. Tratarea
Parohia (după etimologie şi sensul biblic înseamnă a „conlocui”, sau loc de adunare şi de refugiu pentru
pelerini) este comunitatea de bază a Bisericii locale, punctul de plecare şi de sosire al vieţii creştine şi al
misiunii preoţeşti;
Viaţă parohială depinde de dinamica Sfintei Liturghii: convocarea sau adunarea, adică revenirea în sine
a comunităţii pentru celebrarea şi împărtăşire; este reconstituirea permanentă a unităţii interioare a poporului
lui Dumnezeu, actualizarea Noului legământ prin participarea la Cina Domnului (I Cor., 11, 17-27); (b)
Trimiterea în afară sau ieşirea din sine pentru mărturie, jertfă şi slujire, după exemplul lui Hristos care a purtat
IV. Recapitularea
V. Asocierea
VI. Generalizarea
Misiunea mirenilor trebuie văzută ca o datorie e fiecărui membru al comunităţii parohiale, mai ales în
această societate care tinde tot mai mult spre relativismul religios. În misiunea sa, credinciosul nu este singur,
VII. Aplicarea
Apostolatul creştinilor este un imperativ al vieţii parohiale şi de aceea creştinii sunt datori să slujească
„liturghia de după liturghie” prin practicarea în permanenţă a faptelor milei sufleteşti şi trupeşti.
Bibliografie :
1. Bel, Valer, Misiune, Parohie, Pastoratie: coordonate pentru o strategie misionara, Cluj-Napoca, Edit.
Renaşterea, 2006.
2. Metallinos, Gheorghios D., Parohia – Hristos in mijlocul nostru, traducere pr. prof. Ioan I. Ică Sibiu, Edit.
Deisis, 2004.
3. Timiadis, Emilianos, Parohie. Înnoire: Noţiuni şi orientări pentru teologia şi practica pastorală, Bucureşti,
I. Pregătirea aperceptivă
III. Tratarea
PAROHIA:
Provocare înspre căutarea aproapelui pierdut sau necunoscut după modelul hristic (vezi Lc 15, 3-7);
Spaţiul diaconiei filantropice sub genericul: „Să te depăşeşti în credinţă şi să te dăruieşti prin iubire”, cu
convingerea că „măsura credinţei este măsura iubirii” (Arhim. Teofil Părăian) sau că de atâta credinţă suntem
IV. Recapitulare
V. Asocierea
VI. Generalizarea
– Parohia ni se revelează drept mediul cel mai propice de a pune în valoare demnitatea
VII. Aplicarea
între oameni, individualism feroce, cu alergii metafizice, agnosticism şi uri viscerale, Parohia
creştină reprezintă locul recuperării certe din multitudinea de maladii care atacă distructiv fiinţa
umană, tocmai pentru că are la bază „filosofia” Adevărului: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău
cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău… şi … pe aproapele tău ca pe tine
Bibliografie:
1. Allen, Preot Dr. Joseph J., Slujirea Bisericii, chip al grijii pastorale, traducere şi cuvânt înainte Dr. Irineu
3. Metallinos, Protoprezbiter profesor Dr., Parohia – Hristos în mijlocul nostru, traducere pr. prof. Ioan I. Ică,
I. Pregătirea aperceptivă
Anul 2015 a fost declarat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca „Anul omagial al
misiunii parohiei şi mănăstirii azi“ şi „Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de
suflete din eparhii“. Se are în vedere prezentarea importanţei şi rolului misiunii parohiei în contextul unei lumi
În acest context, tema catehezei noastre o reprezintă rolul important pe care îl are parohia, înţelegând
aici preoţi şi credincioşi deopotrivă, în vestirea Adevărului veşnic, într-o lume atât de debusolată şi lipsită de
repere.
III. Tratarea
– În contextul unei societăţi debusolate şi lipsite de repere, Biserica, prin membrii ei, preoţi
şi credincioşi, are rolul de a vesti lumii Evanghelia – reper esenţial şi adevăr veşnic:
Imaginea societăţii în care trăim este aceea a unei lumi debusolate. Oamenii se plâng mereu că nu mai
comportamentului lor. Erau oneşti şi dispuşi mereu să se sacrifice pentru credinţa lor: „să vă iubiţi unul pe
altul, precum v-am iubit Eu” (Evanghelia după Ioan, capitolul 15, verset 12). Cum suntem noi, creştinii de
Adevărului din Biblie, pentru a putea să oferim celor ce au nevoie, reperul esenţial şi ultim. ”Cercetaţi
Scripturile, că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică. Şi acelea sunt care mărturisesc despre
eşti cu Iisus Hristos în inima ta şi în respiraţia ta. Inima ta va vibra mereu o rugăciune fără cuvinte.” (Pr.
IV. Recapitularea
V. Asocierea
Viaţa noastră de rugăciune, participarea la viaţa liturgică a Bisericii ar trebui să fie locurile de întărire a
credinţei, dar şi a conştiinţei că suntem, fiecare dintre noi, apostoli, trimişi ai lui Hristos în lume.
VI. Generalizarea
VII. Aplicarea
Să plecăm din biserică cu acest gând, că fiecare suntem datori să facem ceva pentru a schimba lumea
în care trăim, ca unii ce nu suntem din lume, ci am fost aleşi din lume de Iisus Hristos, Domnul nostru: Eu v-
am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi roadă să aduceţi, şi roada voastră să rămână, ca Tatăl să vă dea
orice-I veţi cere în numele Meu (Evanghelia după Ioan capitolul 15, verset 16).
Bibliografie:
1. Allen, Preot Dr. Joseph J., Slujirea Bisericii, chip al grijii pastorale, traducere şi cuvânt înainte Dr. Irineu
2. Bria, Preot Profesor Ion, Liturghia după Liturghie. Misiune apostolică şi mărturie creştină azi, Editura
Athena, 1996.
3. Metallinos, Gheorghios D., Parohia – Hristos in mijlocul nostru, traducere pr. prof. Ioan I. Ică Sibiu, Edit.
Deisis, 2004.
I. Pregătirea aperceptivă
Biserica, Trupul lui Hristos, este alcătuită din ierarhie bisericească (clerul) şi credincioşii simplii
(laicii sau mirenii).
-mirean din gr. myron = parfum, ulei sfinţit, Darul Duhului Sfânt, folosit de preot la ungerea
– Credincioşii laici sunt membrii cei mai numeroşi ai Trupului lui Hristos (Ioan 15, 1-8).
– Harismele pe care fiecare la are prin Botez să fie folosite la zidirea Trupului Bisericii
puterii bisericeşti reunită sub cele trei forme: învăţătorească, sfinţitoare şi jurisdicţională.
IV. Recapitularea
V. Asocierea
Implicarea laicilor în misiunea concretă a parohiei prin cele cinci servicii ale Comitetului Parohial: social,
misionar, cultural, pentru tineret, administrativ-gospodăresc, precum şi prin Asociaţia Părinţi pentru Ora de
Religie.
VI. Generalizarea
Prin Taina Botezului şi prin Mirungere, toţi credincioşii fac parte din poporul lui Dumnezeu, dobândind
VII. Aplicarea
Fiecare credincios este chemat să-L slujească pe Dumnezeu cu darul său, cu timp şi fără timp, în locul
unde trăieşte, unde lucrează, în familia lui, cu toţii fiind responsabili de destinul Bisericii şi al lumii, aducându-
ne aportul la desăvârşirea sfinţilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la
unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei
Bibliografie:
1. Prof. Liviu Stan, Biserica cu sau făra laici, în rev. Ortodoxia, anul XXI, nr. 4, oct.-dec., 1969;
2. Dr. Joseph J. Allen, Slujirea Bisericii-chip al grijii pastorale, trad. şi cuvânt înainte de Dr. Irineu Pop-
I. Pregătirea aperceptivă
– De două mii de ani, printre cei care şi-au înscris numele în panteonul contribuţiei la istoria
culturii şi civilizaţiei omenirii în diferite domenii de activitate, se numără şi laicii credincioşi sau
mirenii creştini. Aportul lor în aria culturală n-a ocolit nici domeniul teologic, inclusiv cel
III. Tratarea
Ca mădulare ale Trupului lui Hristos, Biserica, mirenii au un rol la fel de important ca şi membrii clerului
prin participarea activă la viaţa Bisericii. Mai mult decât atât, şi ei devin responsabili de „soarta” Bisericii (I
Corinteni 3; 9, 16-17);
După învăţătura canonică a Bisericii, deplinătatea puterii harice o deţine episcopul în baza succesiunii
apostolice. Mirenii se bucură de exercitarea acesteia doar prin participare. De aici şi obligativitatea celorlalţi
clerici şi a mirenilor de a primi binecuvântarea să exercite această putere – pe măsura statutului lor canonic –
de la episcop;
Ap. Pavel îi consideră pe laici stâlpi ai credinţei şi împreună lucrători în Biserică cu toţi slujitorii ei (I
Timotei 3, 15);
În contemporaneitate un elocvent catehet trebuie să fie profesorul de religie şi familia.
Procesul de instruire religioasă se realizează în două forme: una instituţionalizată, prin profesorii de
religie, şi a doua, care se realizează în cadrul familiei, de către membrii ei autoritari: bunici şi părinţi.
IV. Recapitulare
V. Asocierea
subliniază legătura organică dintre stările care intră în alcătuirea Bisericii, dar şi interdependenţa
funcţională în care ele se găsesc în calitate de părţi ale unuia şi aceluiaşi întreg, fapt care nu
VI.Generalizarea
Aşadar, mirenii trebuie să participe la îndeplinirea misiunii învăţătoreşti prin păstrarea, propovăduirea şi
apărarea dreptei credinţe, prin difuzarea lucrărilor misionare, prin susţinerea activităţii clericilor, îndeplinindu-şi
VII. Aplicarea
Propovăduirea dreptei credinţe revine tuturor membrilor Bisericii – clerici, credincioşi şi monahi – care, în
mod particular sau în cadrul activităţilor publice, pot da mărturie despre credinţa pe care o împărtăşesc, pot
Bibliografie:
2. Stan, Liviu, Elementul laic în Biserica Ortodoxă, în M.S., XXXVIII (1962), nr. 1-2.
6.Misiunea creştinului ortodox în faţa postmodernităţii
I. Pregătirea aperceptivă
moarte cu diavolul, a nu mărturisi înseamnă a avea pace cu acesta. Dacă în perioada persecuţiilor,
creştinismul era prigonit fiind în afara societăţii, astăzi se constată o ieşire acesteia din creştinism
În continuare vom vorbi despre misiunea creştinului în societatea contemporana şi despre provocările
III. Tratarea
– în faţa acestor provocări se impune cu necesitate afirmarea identităţii ortodoxe, ca
Domnul.
singulară, pentru că Biserica este marea familie creştină, iar parohia trebuie să fie o familie în
miniatură.
– creştinul autentic trebuie să propovăduiască oriunde şi oricând viaţa biologică şi spirituală
ca preţiosul dar al Creatorului, şi dragostea creştină, pentru că în fiecare persoană este Hristos
– „mesajul creştin nu are nevoie să fie completat, deoarece exprimă plinătatea; totuşi, el
are nevoie să fie explicat şi transmis” spune Savatie Baştovoi, şi în acest context fiecare creştin
IV. Recapitulare
V. Asociere
– Dacă în epoca persecuţiilor misiunea creştină era una jertfelnică într-o societate
VI. Generalizare
Deosebirea dintre omul religios şi omul necredincios stă în aceea că primul trăieşte pentru a-şi asigura
un viitor – veşnicia, iar al doilea, pentru a-şi asigura un trecut – gloria deşartă.
VII. Aplicarea
Astfel înţeleasă, misiunea nu este reprezentată de un proiect grandios, ci de intervenţia în micro, de
îndeplinirea misiunii de păstor de suflete şi a aceleia de următor al Mântuitorului, calitate pe care o are orice
creştin botezat, pentru ca omul postmodern să redescopere legătura profundă dintre libertate şi sfinţenie.
Bibliografie:
ei în viziunea lui Engelhardt, în Ana Smith Iltis, Mark J. Cherry, (ed.), ,,La temeliile bioeticii creştine.
Eseuri critice asupra gândirii lui H. Tristram Engelhardt Jr.”, Cluj-Napoca, Edit. Renaşterea, 2011, pp.
51-107.
3. Pestroiu, David, Misiunea Bisericii Ortodoxe în postmodernitate, în „Theologia Pontica” 1, 2009, pp. 130-
145.
I. Pregătirea aperceptivă
Familia şi Biserica sunt legate de aceeaşi vocaţie şi menire: primenirea vieţii. Familia dă viaţă naturală,
Biserica dă viaţă supranaturală. Familia creştină dă naştere ambelor feluri de viaţă: naturală şi duhovnicească.
„Cine eşti tu?” Aceasta este o întrebare importantă: cine eşti tu, tată, mamă, familie?
III. Tratare
Împărtăşania.
paternitate – maternitate, filiaţia, fraternitatea, prin care orice persoană umană este introdusă în „familia
IV. Recapitulare
V. Asociere
Familia, duhovniceşte se formează în Biserică. Aici îşi primeşte „crucea biruinţei”. Ceea ce e important
să înţelegem este faptul că unirea de iubire dintre bărbat şi femeie ca fundament al familiei este o voinţă a
Creatorului, nu o obişnuinţă socială, inventată de om. Autorul Căsătoriei este Dumnezeu, care doreşte
fericirea omului.
VI. Generalizare
Familia creştină este chemată să se bucure de viaţa născută, de viaţa împărtăşită cu cei de aproape şi
de departe, cu rudele şi prietenii. Vă întâlniţi vreodată cu cineva din familia mai largă pentru a trăi bucuriile,
solidaritate.
VII. Aplicare
Familia, deşi alcătuită din mai multe persoane, nu este un simplu grup. Ea este „comuniune de
persoane”: se pun în comun toate acele valori care fac din membrii familiei „un singur trup”. Comuniunea deci
înseamnă prietenie, ajutor reciproc, solidaritate, respect faţă de darurile personale ale celuilalt din familie, dar
Bibliografie:
1. Stăniloae, Dumitru Pr. Prof., Rugăciunea lui Iisus și experiența Duhului Sfânt, Editura Deisis, Sibiu, 2003
3. Schmemann, Alexander Pr., Biserică, lume, misiune, trad. de Maria Vinţeler, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia,
2006
I. Pregătirea aperceptivă
Din iubirea Sa nemărginită, Dumnezeu l-a creat pe om, oferindu-i acestuia posibilitatea ajungerii la
asemănarea cu El, prin sfinţirea treptată a vieţii. Ajungerea aceasta la asemănarea cu El nu este altceva decât
dobândirea fericirii veşnice. Sfinţii au fost persoanele care au înţeles scopul pentru care au fost creaţi de
II. Anunţarea temei
Un loc de cinste în rândul sfinţilor Bisericii noastre îl ocupă Sfântul Ioan Gură de Aur despre care vom
III. Tratarea
Sfinţenia trebuie să fie idealul fiecărui creştin: Matei 5, 48;
IV. Recapitularea
V. Asocierea
VI. Generalizarea
Sfântul Ioan Gură de Aur, într-o singură viaţă a luptat pe două fronturi: a luptat pentru a dobândi propria
sfinţenie şi a luptat pentru a ridica Biserica lui Hristos cu întreaga mulţime a credincioşilor pe piscurile sfinţeniei
şi curăţiei creştine.
VII. Aplicarea
În societatea noastră, unde modelele adevărate sunt tot mai rare, Sfântul Ioan Gură de Aur trebuie să fie
un model urmat de toţi creştinii. Pe de o parte, prin viaţa sa, iar pe de altă parte, prin scrierile sale, unde putem
Bibliografie :
1. ***, Sfântul Ioan Gură De Aur Ierarh – Teolog – Filantrop (407-2007), Sibiu, Edit. Andreiană, 2008.
2. Coman, Ioan G., Personalitatea şi actualitatea Sfântului Ioan Gură de Aur, Cluj-Napoca, Edit.
Renaşterea, 2007.
3. Gheorghiu, Virgil, Gură de Aur: atletul lui Hristos, Sibiu, Edit. Deisis, 2004.
I. Pregătirea aperceptivă
societate
III. Tratarea
– Misionar al Bisericii lui Hristos prin propovăduirea Evangheliei, consolarea celor săraci şi
– Elocinţa era mediul în care se mişca cu atâta frumuseţe şi tandreţe; Acordarea şi aplicarea
textelor sfinte la problemele de viaţă practică şi morală constituie firul roşu al predicilor sale.
Zugrăveşte uimitor de realist şi dur contrastul strident dintre bogaţi şi săraci, luxul fără margini şi
devine „vocea lui Hristos şi chemarea apostolilor Săi” care descoperă iubirea iertătoare a lui
Dumnezeu prin trimiterea Fiului Său şi prin sacrificiul pe Cruce, spre a stârni răspunsul iubirii
– Trezirea inimii, a energiei morale, a iubirii pure şi a unei adeziuni spirituale neprefăcute,
sunt puncte regeneratoare pentru o societate în agonie din perspectivă spirituală şi morală, atât la
stridente şi ciudate, rezidă farmecul atragerii la Hristos. Toate dublate de o viaţă creştină
IV. Recapitularea
V. Asocierea
– Sfântul Ioan Gură de Aur, exeget şi predicator al Scripturilor, renaşte în orice slujitor al
Bisericii care-şi asumă responsabil travaliul teologic, rigoarea morală, discursul transformator şi
VI. Generalizarea
– Mediul social, viciat furibund de ostentaţii imorale, poate primi izbăvirea de la oamenii
VII. Aplicarea
gura, orice oboseală dispare sau Nu pot lăsa să treacă nici o zi, fără să vă hrănesc cu comorile
2.Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur în relatările istoricilor bisericeşti: Paladie, Teodor al
3.Voicu, Arhid. Prof. Dr. Constantin, Patrologie, Vol. II, Editura Basilica, Bucureşti, 2009, p.
130- 162.
I. Pregătirea aperceptivă
– În contextul actual, prea puţini oameni tratează corect şi autentic o prietenie. Adesea
facerea de bine sunt virtuţi de mult uitate în veacul acesta materialist. Sfântul Ioan Gura de Aur,
printre altele, ne arată cum trebuie să fie o prietenie adevărată, pe ce se bizuie şi ce are ca
fundament.
– În ceea ce urmează doresc să vorbim despre Prietenie, călăuziţi de Sf. Ioan Gură de Aur.
III. Tratarea
Să arătăm mai întâi bucuriile legate de prietenie. Vederea unui prieten îmbracă inima în sărbătoare şi o
înfloreşte; te legi de el cu un lanţ care-ţi umple sufletul de o fericire nespusă, chiar numai aducerea-aminte
Atât de mare dar este un prieten adevărat, că, de dragul lui, îţi sunt scumpe unele locuri şi unele
vremuri.
Nu este de ajuns să spunem prin cuvinte că iubim, ci trebuie să facem dovada si prin fapte. Hristos nu
şi-a arătat dragostea Sa faţă de noi numai prin vorbe, ci şi prin fapte.
Dacă cineva ar dori să afle cum trebuie să iubească cu adevărat, şi dacă ar dori să cunoască puterea
Ioan Hrisostom ne arată dragostea de prieteni a imnografului dragostei, marele Pavel, în termeni
superlativi, zicând că tuturor se poate împotrivi, însă dragostea îl biruie şi-l stăpâneşte.
Atât de mare este puterea dragostei încât ea îmbrăţişează, uneşte strâns şi leagă nu numai pe cei cari
stau de faţă, care sânt alături de noi şi îi vedem, ci chiar pe cei care sunt departe.
Mulţi oameni, cu toate că văd soarele, trăiesc în întuneric; dar cei care au mulţi prieteni nu vor avea
Este cu mult mai bună ura ce o suferim din partea oamenilor pentru Hristos, decât dragostea ce ne-o
IV. Recapitularea
V. Asocierea
– După cum cei care iubesc banii, nu voiesc cu nici un chip să cheltuiască bani, ci le place
mai mult sa trăiască în lipsă decât să vadă banii împuţinându-se; tot astfel cel care iubeşte pe
cineva, ar prefera să sufere nenumărate necazuri decât să vadă pe prietenul sau iubit, vătămat.
VI. Generalizarea
„Nu simt atâta desfătare cei care râd, câtă desfătare simt cei care plâng pentru prieteni”.
VII. Aplicarea
Dragostea este creatoarea virtuţii, să o sădim cu foarte multă grijă şi stăruinţă în sufletele noastre, ca să
ne dea multe bunătăţi şi să avem necontenit din belşug rodul ei, care înfloreşte totdeauna şi nu se veştejeşte
niciodată.
Bibliografie:
1. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau tâlcuirea Ep. I către Corinteni, Bucureşti, Edit. Sophia, 2005.
2. Idem, Comentariile sau explicarea Epistolei către Evrei, traducere din limba elenă, ediţia Oxonia, 1862,
I. Pregătirea aperceptivă
2015 – Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii ne
îndeamnă să punem în lumină păstorii duhovniceşti care au strălucit pe cuprinsul eparhiei noastre.
Unul dintre marii noştri părinţi duhovniceşti este, cu siguranţă, Părintele Dometie Manolache de la
Mănăstirea Râmeţ.
III. Tratarea
Copilăria Părintelui;
Pregătirea teologică: Seminarul Teologic din Buzău (1937-1945), absolvit ca şef de promoţie; Institutul
cu media 10;
Periplul duhovnicesc al Părintelui Dometie: se închinoviază în 6 iulie 1949 la M-rea Prislop, hirotonit
preot la M-rea Hodoş-Bodrog în 6 august 1949, călugărit 14 septembrie la Prislop, 18 mai 1952 se transferă la
M-rea Afteia, 1952-1957 închinoviat la M-rea Ciolanu, duhovnic, director şi profesor la Şcolile monahale de la
mănăstirile Răteşti, Barbu şi Ciolanu, între 1957-1959 duhovnic la M-rea Piatra Fântânele şi paroh la Parohia
Dornişoara din Jud. Bistriţa-Năsăud, 1 martie 1959 preot-duhovnic la M-rea Râmeţ şi Parohia Râmeţ-Sat;
om al jertfei, etc.
IV. Recapitularea
V. Asocierea
Prin viaţa lui plină de jertfă, Părintele Dometie se aseamănă marilor Părinţi ai Bisericii, care au
VI. Generalizarea
Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare-
VII. Aplicarea
Aşa trebuie să ardem pentru Dumnezeu, cu viaţa şi fiinţa noastră, precum arde o lumânare în sfeşnic.
Bibliografie:
1. Viaţa şi minunatele fapte ale Părintelui Dometie Manolache, ediţie îngrijită de Fabian Anton, Edit. Eikon.
Cluj-Napoca, 2003;
I. Pregătirea aperceptivă
Anul 2015 a fost declarat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca „Anul omagial al
misiunii parohiei şi mănăstirii azi“ şi „Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de
suflete din eparhii“. Se are în vedere prezentarea importanţei şi rolului marilor păstori de suflete (ierarhi, preoţi
şi călugări) care, prin slujirea şi activitatea lor, au contribuit la susţinerea, consolidarea şi dinamizarea vieţii şi
În acest context, tema catehezei noastre o reprezintă viaţa şi îndemnurile duhovniceşti ale unui părinte
contemporan, Părintele Arsenie Papacioc, un duhovnic care a călăuzit multe suflete spre aflarea credinţei şi a
III. Tratarea
o Strategia diavolului este să-l despartă pe om de Dumnezeu, pentru că, doar astfel, omul e
victimă sigură.
o În faţa căderilor, nu trebuie să-ţi pleci capul şi să abdici, oricare şi oricum ar fi păcatul.
Hristos în inima ta şi în respiraţia ta. Inima ta va vibra mereu o rugăciune fără cuvinte.” (Pr. Arsenie
IV. Recapitularea
V. Asocierea
comune, Sf. Liturghie şi celelalte slujbe ale bisericii, pe langă lecturile biblice atât de necesare
pentru cunoaşterea şi întărirea credinţei, cunoaşterea vieţii şi învăţăturilor unor astfel de oameni
cu viaţă curată, închinată slujirii lui Dumnezeu este cu siguranţă necesară şi folositoare pe calea
VI. Generalizare
Părintele Arsenie Papacioc, Model de vieţuire creştinească şi Părinte duhovnicesc al neamului nostru
VII. Aplicarea
Pilda vieţii, modul concret de trăire a credinţei în viaţa de fiecare zi, a Părintelui Arsenie, poate fi pentru
fiecare dintre noi un ghid de călătorie spre Împărăţia cerurilor. Acest părinte duhovnicesc, ca şi alţii mulţi, pot
Bibliografie:
1. Părintele Arsenie Papacioc, Mici îndemnuri spre mântuire, Editura Sophia, Bucureşti, 2009.
2. Am inteles rostul meu… Parintele Arsenie Papacioc in dosarele Securitatii, Editura Humanitas,
Bucureşti, 2014.
I. Pregătirea aperceptivă
– Suntem în Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete
din eparhii de aceea astăzi continuăm să vă punem în faţa conştiinţei chipuri luminoase de
duhovnici care ne-au marcat viaţa parohiei noastre, a eparhiei şi a întregii ţări.
bucuriei.
III.Tratarea
-Vom schiţa la început câteva repere din viaţa Părintele Teofil;
– Din multele învăţături ale Părintelui Teofil Părăian astăzi ne vom opri asupra programului
de viaţă duhovnicească pe care Părintele Teofil îi recomanda celor care doreau să fie îndrumaţi de
sfinţia sa:
vremea mesei.
Să-ţi păzeşti mintea prin rugăciunea de toată vremea: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
Să posteşti, în zilele de post de peste săptămână şi atunci când este rânduit de Biserică, în cele patru
IV. Recapitularea
V. Asocierea
– Aşa cum în viaţa de zi cu zi trebuie să ne programăm activitatea pentru a putea duce la bun
sfârşit lucrul pe care dorim să-l realizăm, tot aşa şi în viaţa duhovnicească trebuie să avem un
program zilnic.
VI. Generalizarea
– Angajându-ne în acest program de viaţă duhovnicescă vom putea să ajungem să fim şi noi
oameni ai bucuriei. Un creştin trebuie să fie neapărat un om bucuros, or, bucuria adevărată vine
dintr-o relaţie vie şi permanentă cu Dumnezeu, cu Domnul Hristos, cu Maica Domnului şi cu toţi
sfinţi.
VII. Aplicare
greu de realizat. Greutatea constă totuşi în aceea de a fii consecvent cu acest program. Vă îndemn
să vă angajaţi în acest program duhovnicesc şi să fiţi preocupaţi de toate mijloacele pe care
Bibliografie:
1. Dr. Antonie Plămădeală, Cine sunt eu, ce spun eu despre mine, Sibiu, 2003.
2. Întâlniri cu oameni iubitori de Dumnezeu. In memoriam Părintele Teofil Părăian, Editura Reîntregirea,
3. Arhim. Teofil Părăian, Paşi pe calea duhovnicească, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2010
I. Pregătirea aperceptivă
Mariologia este învăţătura despre Născătoarea de Dumnezeu rezultată din tradiţia liturgică răsăriteană.
Se pune întrebarea dacă mai rămâne valabilă această învăţătură în ziua de astăzi ?
În cele ce urmează dorim să punem în lumină câteva aspecte legate de actualitatea mariologiei.
III. Tratarea
Biserica Ortodoxă îi acordă o cinstire deosebită pentru rolul pe care l-a avut în iconomia Întrupării Fiului
lui Dumezeu. Maica Domnului are o relaţie de iubire pentru Fiul său. Hristos la rândul Său, îi iubeşte pe
oameni, dar fără însă a o exclude pe Maica Domnului, aşa cum doresc unii care nu-i înţeleg sensul divin,
soteriologic. Hristos o pune într-o astfel de ipostază şi face din ea cheia Împărăţiei.
Maica Domnului are un rol important în istoria mântuirii. Ea este „noua Evă”, prin care se împlineşte
profeţia de la Facere 3,15. Mântuirea rămâne o problemă deschisă şi pentru oamenii din prezent.
Fecioara Maria merge la Templu pentru a învăţa cum să devină un Templu a lui Dumnezeu. Ea
descoperă slava dumnezeiască. Ea este un model, din această perspectivă, pentru toţi oamenii care vor să
Persoana Maicii Domnului este un preambul la învăţătura lui Hristos. Ea ne-a arătat ascultarea,
Credincioşii zilelor noastre se pot întâlni cu Maica Domnului dacă vor merge la biserică. Aici vor găsi în
Sfânta Liturghie un număr mare de cântări. Deasemenea, Fecioara Maria se regăseşte zugrăvită în icoane,
care în biserici ocupă un loc de cinste. Mai amintim faptul că sunt mai multe săbători închinate Maicii
IV. Recapitulare
V. Asociere
Mariologia este o învăţătură vie care este necesară omului actual. În ea este cuprinsă salvarea omului.
VI. Generalizare
Maica Domnului poate fi un model pentru familia creştină, pentru iubirea adevărată, pentru ascultare şi
smerenie.
VII. Aplicarea
Faptele duhovniceşti ale Maicii Domnului nu au rămas fără un rezultat. Dumnezeu o poziţionează într-un
Mulţi creştini se roagă Fecioarei Maria pentru a fi călăuziţi iar rugăciunile lor primesc răspuns.
Bibliografie:
1. Sfântul Ioan Maximovici, Cinstirea Maicii Domnului în tradiția ortodoxă, trad. de Cristian Maxim, Edit.
2. Alexander Schmemann, Maica Domnului, trad. Cezar Login, Edit. Patmos, Cluj-Napoca, 2010.
3. Petru Pruteanu, Liturgica ortodoxă: istorie şi actualitate, ed. a II-a, Edit. Sofia, Bucureşti, 2013.