PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI

PERSONALITATEA
DEFINIRE.
STRUCTURĂ.

Curs 3
Conf. univ. dr. Angela Bogluţ
 PERSONALITATEA
Introducere
Personalitatea şi manifestarea diferenţiată a ei este unul
din cele mai importante rezultate ale dezvoltării psihice.
Personalitatea mediază receptarea şi acceptarea
influenţelor din exterior, le integrează în structurile sale şi
le transformă în parghii orientative şi reglatorii pentru
manifestările omului şi produce efecte asupra acestora:
• Stabilizează conduitele şi le directionează unitar

• Asigură consensul proiectelor cu realizarea lor şi le

adaptează la condiţiile prezente şi viitoare

• Valorifică posibilităţile şi capacităţile omului

• Determină o implicare profundă în relaţia cu cei din jur

 DEFINIREA personalităţii

Concepte corelative:
 Individul-totalitatea insuşirilor biologice de care

dispune cineva
 Individualitate-organizarea specifică,

diferenţiată, irepetabilă a insuşirilor unui om

 Persoana-totalitatea insuşirilor care asigură

adaptarea la mediul social

 Personaj-manifestarea persoanei şi personalităţii

în diverse situaţii concrete într-o formă

caracteristică fiecăruia
 DEFINIREA personalităţii
Personalitatea este o structură bio-psiho-socială, care
constă într-un ansamblu de însuşiri psihice care
exprimă orientările fundamentale ale omului faţă
de ambianţă şi de sine, particularităţile fizice şi
dinamico-energetice ale răspunsurilor la stimulările
mediului, posibilităţile sale de intervenţie activă şi
creatoare în lume, toate fiind organizate în mod
ierarhic şi original la fiecare.
 DEFINIREA personalităţii
Personalitatea este organizarea dinamică în cadrul
individului a acelor sisteme psihologice care
determină gândirea şi comportamentul său
caracteristic. (G.W.Allport)
Personalitatea este organizarea mai mult sau mai
putin durabilă a caracterului, temperamentului,
inteligenţei şi fizicului unei persoane care
determină adaptarea sa unică la mediu. (M.Zlate)
 CARACTERISTICILE personalităţii
 Nu este prezentă la naştere, se formează treptat începând cu
vârsta de trei ani când se cristalizează bazele sale și, treptat,
apar, de-a lungul celorlalte stadii, diversele ei componente,
astfel că, în adolescență, se va ajunge la o organizare unitară.
 Personalitatea nu este un simplu aspect al vieții psihice a
omului, ci este o totalitate de componente diverse şi foarte
complexe şi de aceea cunoașterea deplină a personalității cuiva
este o sarcină foarte dificilă
 Deși cuprinde un număr foarte mare de componente,
personalitatea nu este o simplă sumă a acestora, ci este şi se
manifestă ca un întreg şi astfel dă coerență conduitelor omului,
direcționare şi conducere a
acestora atât în raport cu ambianța, cât şi cu posibilitățile
proprii
 CARACTERISTICILE personalităţii
 Deși această caracteristică a personalității de a fi un
întreg este comună tuturor, organizarea ca atare a
elementelor, gradul de dezvoltare al acestora este
diferită de la persoană la persoană și, de aceea,
personalitatea este unică şi originală la fiecare
 Funcţionează ca un sistem viu, dinamic.
 Personalitatea este puternic determinată și
condiționată de existența socială a omului. În
afara cadrului socio-cultural, ea nu apare cu toate
elementele şi toată organizarea ei. Pot, cel mult, să
se dezvolte unele caracteristici temperamentale şi
unele abilități de relaționare cu mediul.
 CARACTERISTICILE personalităţii
Este o structura care se dezvoltă în timp şi prezintă diferenţe de la o persoană
la alta privind:
 Gradul de dezvoltare a componentelor sale în sensul că, de exemplu, la
cineva poate fi dezvoltată bine inteligența, dar mai pu țin bine latura
caracterială şi persoana respectivă va fi un om ce va putea face fa ță unor
probleme complexe, profesionale sau de altă natură, dar va fi dificil în
relațiile cu ceilalți.
 Gradul de integrare a elementelor personalităţii în sensul că
personalitățile puternice prezintă legături strânse între aceste componente
şi una sau două le integrează pe toate celelalte.
 Stabilitatea structurii de personalitate care se obține către tinerețe şi vârsta
adultă, în timp ce la copii aceasta este mai schimbătoare, mai labilă.
 Mobilitatea structurii de personalitate în sensul adaptării ei ușoare la
schimbările mediului. Aceast caracteristică este specifică tinere ții şi este
mai puțin manifestată la adultul în vârstă şi la bătrân, așa că ei au dificultăți
uneori evidente în a se adapta la schimbările sociale rapide din zilele
noastre.
 CARACTERISTICILE personalităţii
Personalitatea funcționează ca un sistem, adică nu este o entitate
încremenită, ci este vie, dinamică. Între componentele ei sunt
relații strânse totodată, acestea au o organizare ierarhică.
Legăturile dintre componente sunt substanțial energetice,
funcționale, informaționale, directe și inverse astfel ca să se
poată realiza finalitatea adaptativă a personalită ții, adică aceea
de a se integra şi adapta optim la ambianța socială.
Ca sistem, personalitatea este foarte complexă(pentru că include
foarte multe componente între care sunt numeroase şi diferite
relații), se dezvoltă în timp (adică de-a lungul vieții, atingând un
vârf de maturizare în tinerețe și, mai ales, la vârsta adultă), este
deschisă la relațiile cu ambianța socio-culturală, acest fapt
asigurându-i și condițiile de dezvoltare şi de menținere a
sănătății psihice. Se știe că izolarea de ceilalți oameni produce
mari perturbări ale vieții psihice şi personalității.
 COMPONENTELE personalităţii
Trăsăturile de personalitate se deosebesc de alte feluri
de însuşiri psihice prin următoarele particularităţi:
 Sunt sintetice-nu provin din realizarea repetată a unui

singur proces sau stare psihică, ci a mai multora

 Sunt generale-odată cristalizate, aceste trăsături tind

să se manifeste în cele mai diferite împrejurări

 Sunt stabile-odată formate, se manifestă timp

îndelungat
 Dispun de o oarecare plasticitate-nu sunt rigide

 Sunt caracteristice şi definitorii pentru fiecare

TRASATURILE DE PERSONALITATE
Gruparea trăsăturilor de personalitate:
 După intensitatea forţei de manifestare
-însuşiri cardinale
-însuşiri centrale
-însuşiri secundare
 După aria de manifestare
-însuşiri generale
-însuşiri particulare
 După conţinut:
-însuşiri temperamentale
-însuşiri caracteriale
-însuşiri ce consatau în existenţa unor aptitudini şi a
unui potenţial creativ
 TRASATURILE DE PERSONALITATE
 După intensitatea forţei de manifestare
-însuşiri cardinale sunt în număr mic la fiecare persoană, dar sunt foarte
intense, sunt exprimate foarte clar în numeroase comportamente şi sunt
repede cunoscute. Aşa, de pildă, dacă inteligenţa superioară este trăsătura
cardinală a cuiva, ea se exprimă şi în felul cum acea persoană învaţă şi
cum îşi organizează programul zilnic şi cum deschide o uşă care pune
probleme, etc.
-însuşiri centrale sunt ceva mai multe, cam 6 -7 la fiecare şi acestea se pot
cunoaşte relativ repede urmărind manifestările cuiva, dar trebuie mai
mult timp pentru că  acestea se exprimă în multe comportamente. Dacă
cineva are o trăsătură cardinală cum ar fi tenacitatea, este necesar să se
urmărească, îndeosebi, acele situaţii care cer o altfel de trăsătura de
personalitate, aşa cum ar fi pregătirea unui examen important, efectuarea
unui antrenament sportiv pentru a obţine un anume rezultat, etc.
-însuşiri secundare sunt foarte numeroase, dar au o intensitate scăzută, sunt
subordonate celorlalte, nu sunt uşor de cunoscut, implicarea lor în
comportamente este mai ascunsă, mai greu de relevat, de aceea sunt
necesare metode speciale de psihodiagnoză.
TRASATURILE DE PERSONALITATE
 După aria de manifestare
-însuşiri generale care se manifestă în toate
comportamentele omului, aşa cum ar fi nivelul înalt al
inteligenţei, la care ne-am mai referit.

-însuşiri particulare care se exprimă numai în

unele comportamente, aşa cum ar fi buna cuviinţă ce
apare numai în situaţiile în care cineva interacţionează cu
factori sociali şi trebuie să accepte normele societăţii care
reglementează raporturile între indivizi.
 TRASATURILE DE PERSONALITATE
 După conţinut:
-însuşiri temperamentale adică cele care se referă la
energia şi dinamica manifestărilor persoanei. Rapiditatea
mişcărilor sau actelor mentale este o astfel de însuşire.
-însuşiri caracteriale adică cele ce caracterizează felul
în care cineva se raportează la alţi oameni. De
exemplu, sociabilitatea este o astfel de însuşire
caracterială, manifestată de toţi ceilalţi oameni şi de
colectivităţi umane.
-însuşiri ce consatau în existenţa unor aptitudini şi a
unui potenţial creativ care permite omului să aibă
raporturi active şi semnificative cu ambianţa. Ele se mai
numesc şi instrumentale.
Modele ale organizarii personalităţii
Însuşirile de personalitate au o anumită organizare şi
fel de a se manifesta împreună, intercolerat,
interdependent, fapt care a stat la elaborarea unor
modele ale organizării personalităţii.

 Modelul psihanalitic
 Modelul factorial

 Modelul ierarhic
Modele ale organizarii personalităţii
Modelul psihanalitic a fost elaborat de S. Freud şi presupune existenţa
a trei niveluri aflate în strânsă legătură: sinele, eul, supraeul.
Sinele conţine toate imboldurile lăuntrice, pulsiunile, instinctele. Este
primul nivel care se dezvoltă încă de la începutul vieţii, fiind aproape
singurul existent la copilul foarte mic.
Eul se construieşte treptat şi are rolul de a satisface instinctele sinelui într-
un mod acceptat de societate şi cu respectarea principiului realităţii.
Supraeul apare pe măsură ce copilul creşte. El conţine cerinţele părinţilor
şi ale societăţii cu privire la ceea ce trebuie şi ceea ce nu trebuie să facă
copilul. Are un rol reglator relativ tiranic şi este în conflict cu sinele.
Eul mediază relaţia dintre sine şi supraeu.
Întreaga dezvoltare psihică a fiinţei umane se datorează relaţiilor
dinamice dintre aceste instanţe, felului în care se realizează echilibrul
dintre ele. Când aceste relaţii se tulbură, apare inadaptarea şi chiar
boala psihică.
Modele ale organizarii personalităţii
Modelul factorial a fost elaborat în urma cercetării
unor eşantioane de comportament care s-au
dovedit a avea o sursă comună, o modalitate
constantă de manifestare a personalităţii care a fost
numită factor.
Personalitatea este un ansamblu de factori. Un
renumit cercetător, care este H.J. Eysenck, a
descoperit factorii cei mai generali, aşa cum sunt
introversia-extroversia, după care oamenii se pot
diferenţia.
Modele ale organizarii personalităţii
Modelul ierarhic este legat mai ales de numele lui G.W.
Allport. Acesta a clasificat, trăsăturile de personalitate
după:
a) intensitate;
b) frecvenţa cu care se manifestă în comportament;
c) locul ocupat în relaţia cu alţi factori şi a găsit că unele
sunt cardinale şi se află în primul plan al organizării
personalităţii. Cele pe care le-a numit centrale sunt în al
doilea plan, iar cele secundare sunt subordonate acestora.
În felul acesta personalitatea apare ca organizată ierarhic,
iar cercetarea ei trebuie să dezvăluie respectivele
categorii de însuşiri sau trăsături şi relaţiile dintre ele.
TEORIA-MODELUL “BIG FIVE”
 Extraversia
 Agreabilitatea
 Conştiinciozitatea
 Stabilitatea emoţională
 Cultura sau intelectul
 MODELUL STRUCTURAL-SISTEMIC
Acest model este util pentru cunoaşterea
personalităţilor în dezvoltare şi îmbină abordarea
analitică cu cea sistemică. Modelul structural
-sistemic propune patru subsisteme de bază cu mai
multe componente complexe, cu legături
substantial-energetice, funcţionale şi
informaţionale.
 Subsitemul de orientare

 Subsistemul substanţial-energetic

 Subsistemul instrumental

 Subsistemul de relaţionare valorică şi de autoreglaj

 Subsitemul de orientare

Are elemente structurale care îndeplinesc funcţii de

direcţionare a activităţilor curente şi viitoare.
Componente:
 Concepţia de viaţă

 Sistemul propriu de valori

 Idealul de viaţă

 Eul şi imaginea de sine

 Dominantele motivaţionale

 Dominantele afective
 Subsistemul substantial-energetic

Cuprinde însuşiri ale fiinţei umane care stau la baza existenţei

sale materiale şi a vietii psihice, fiind aspecte
diferenţiatoare.
Componente:
 Tipul somatic-transmis ereditar, componentă a identităţii,
a sinelui
 Intercoleraţiile neuro-hormonale; au implicaţii la nivelul
organismului şi în manifestările psihice produse de
funcţionarea lor
 Tipul de activitate nervoasă superioară-baza ereditară a
temperamentului
 Tipul temperamental-aspectul dinamico-energetic al
personalităţii
 Subsistemul instrumental

Cuprinde toate componentele care arată în ce fel

persoana se poate implica activ în ambianţa
naturală şi socială.
Componente:
 Nivelul culturii generale şi profesionale

 Gradul de dezvoltare al deprinderilor,

priceperilor şi obişnuinţelor
 Nivelul de dezvoltare a capacităţilor şi

aptitudinilor simple şi complexe

 Potenţialul creativ şi creativitatea
 Subsistemul de relaţionare valorica
Acest subsistem are drept componentă centrală
caracterul.

Modelul structural-sistemic oferă repere

cuprinzătoare pentru cunoaşterea şi înţelegerea
personalităţii şi integrează părţile în întreg, legate
unele de altele pentru a întelege că evoluţia
părţilor depinde de evoluţia întregului.