Universitatea de Vest Vasile Goldis Arad

Situații de criză educațională

Dr Stanis Loredana Alina

 Nu puţine sunt situaţiile în care cadrul didactic se confruntă cu unele situaţii
aparent insolvabile care afectează prin obstaculare bunul mers al activităţilor din clasă.

Criza poate fi definită ca un eveniment sau un complex de evenimente inopinate,

neaşteptate dar şi neplanificate, generatoare de periculozitate pentru climatul,
sănătatea ori siguranţa clasei respective şi a membrilor acesteia.

TIPOLOGIA SITUATIILOR DE CRIZĂ EDUCAŢIONALĂ

A. dupa gradul de dezvoltare în timp

– instantanee (apar brusc, fara putinţa anticipării prin predicţii)
– intermitente (dispar  in urma masurilor de intervenţie însă reapar  dupa o anumită
perioadă de timp);
B. dupa gradul de relevanţă:
– critice (pot conduce la destructurarea organizaţiei în care au apărut;
– majore (prezintă efecte importante fără însă a împiedica redresarea organizaţională);
C. dupa numărul subiecţilor implicaţi:
– crize individuale
– crize de grup
– crize colective, globale.

CARACTERISTICILE UNEI SITUAŢII DE CRIZĂ:

Sintetizând caracteristicile unei crize, observăm că aceasta:

 beneficiază de o izbucnire instantanee, declanșându-se fără avertizare;

 debutează de obicei prin afectarea sistemului informaţional: viciază mesajele,
îngreunează comunicarea prin obstaculare permanentă, prin destructurarea
canalelor, urmarind instaurarea stării de confuzie;
 facilitează instalarea climatului de insecuritate,
generează stări de panica prin eliminarea reperelor de orientare valorică;

STILURI ŞI STRATEGII DE INTERVENŢIE  ALE CADRULUI DIDACTIC ÎN SITUAŢIILE

DE CRIZĂ EDUCAŢIONALĂ

Caracterizarea stilurilor de intervenţie ale profesorilor în situaţii de criză

educaţională  poate conduce la identificarea unei serii de trăsături de personalitate ale
celor direct implicaţi, conforme sau neconforme cu situaţia indicată – implicit, modalităţi
de configurare ale strategiilor de intervenţie.

Dintre modalităţile optime de intervenţie în situaţii de criză educaţională ne oprim

la următorii paşi pe care ar trebui să-i parcurgă managerul (invatatorul/ educatorul) unei
clase de elevi/ grupe de prescolari

I. PRIMO TEMPO:
– scapă de urgenţe;
– ordonează-ţi ideile;
– nu deveni gorilă;
– decompresarea;
– renunţă la telefoane:
– scapă de „hoţii de timp”;
– anticipează răul;
– planificarea;

II. SECONDO TEMPO:

– fă-ţi feed-back-ul;
– nu îţi mări stresul;
– cere scheme:
– luptă împotriva birocraţiei;
– schimbă mereu şi orice ;
– fii american;
– împarte în sferturi;
– fii flexibil;
– focusează-te;
– condu prin excepţie;
– micşorează pauzele;
– relaxează-te;
– respectă masa;
– menţine transparenţa:
– renunţă la ciorne;

Etape de acțiune  ale cadrului didactic

Identificarea situatiei de criza educationala
Etiologia situatiei de criza educationala (ancheta, ascultarea motivațiilor, acțiune
imediata)
Luarea deciziei (o discutie cu întregul   colectiv  pe baza căreia sa stabilim corect
cauzele care au condus la conflict, , stabilirea unui regulament nou)
Aplicarea măsurilor
Controlul (asupra eficientei măsurilor luate)
Evaluarea

Agresivitatea infantilă se dezvoltă în şcoală, în general, în raport cu contraacţiunea

pedagogică şi cu tactul pedagogic. Apariţia şi dezvoltarea unor comportamente
agresive fiind într-o dependenţă totală de nonintervenţiile sau de intervenţiile
manageriale eronate. Cu tact, răbdare şi dragoste, promovând modelele pozitive şi
dezvoltând părţile bune din personalităţile”agresorilor”, cadrul didactic poate apela la
strategii manageriale  experimentate deja.
 Bibliografie

-Dumitrache, Maria (2015). Cutiuţa cu poveşti: Răţuşca Lina cea

năzdrăvană. În: Jurnalul de Drajna. Online:
---http://jurnaluldedrajna.ro/cutiuta-cu-povesti-ratusca-lina-cea-
nazdravana/
-Iucu, Romiţă (2006). Managementul clasei de elevi. Aplicaţii pentru
gestionarea situaţiilor de criză educaţională, Ed. Polirom, Iaşi.
-Jinga, Ioan (1993). Conducerea învăţământului. Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti