UNIVERSITATEA APOLLONIA IAȘI

SPECIALIZAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

LA DISCIPLINA HISTOPATOLOGIE

TEMA: CANCERUL DE COL

UTERIN

INDRUMATOR
S.L.Dr. PLAMADEALA

CURSANT:
Elena Niculiţă
(Mandache)
anul I, grupa 1

IUNIE, IASI-2014
 CANCERUL DE COL UTERIN

Cancerul este un termen general cuprinzând variate tipuri de tumori

maligne caracterizate printr-o creştere anarhică autonomă celulară, străbătând
mai multe faze de la invazia locală la cea regională, cu distrugerea ţesuturilor
din jur, urmată de răspândirea la distanţă prin metastaze, putând să ducă, dacă
nu se tratează, la o boală progresivă generalizată.

Etimologic termenul - cancerînseamnă în limba latină - rac, definind

tendinţa de întindere, de proliferare; în limba greacă cuvântul - karkinoscu
semnificaţia - rac, cancer, a dus la crearea termenilor carcinogen, carcinom, etc.

Denumirea de neoplasm malign, sinonim cu cancerul provine de la

grecescul – plasmă care înseamnă formaţie, creştere nouă.

Willis defineşte neoplasmul ca o masă anormală de ţesut a cărei creştere

depăşeşte creşterea coordonată a ţesuturilor normale şi persistă după dispariţia
stimulilor care au determinat-o.

Se ştie că în organismul uman există ţesuturi care au o tendinţă normală şi

permanentă la regenerare, la proliferarea rapidă înlocuind celulele cu viaţa
limitată. Asfel, ţesutul hematopoietic şi organele limfopoietice (producătoare de
globule sangvine), mucoasa gastro intestinală, pielea foliculul pilos (de la
rădăcina părului), mucoasa vezicală şi vaginală, celulele germinale din
proliferare, deosebită de cea tumorală.

Cancerul de col uterin (CCU) este o boală cronică gravă, de mare

importanţă medico-socială, cu evoluţie foarte severă, mai ales când este
depistată în stadii avansate. Importanţa problemei rezultă din faptul că
neoplasmul colului uterin reprezintă una din principalele cauze de deces al
populaţiei feminine, ocupând locul al doilea ca frecvenţă, pe primul loc
situându-se cancerul sânului.

Cancerul colului uterin însumează 44% din totalul neoplaziilor genitale

feminine, fapt ce justifică eforturile depuse pe plan naţional şi internaţional
pentru studierea acestei maladii.

În România apar anual aproximativ 2.800 de noi cazuri, 1.500 -:- 1.600
decese şi peste 15.000 de paciente înregistrate cu cancer de col uterin.
 Incidenţa cancerului de col în România ultimilor ani a fost cuprinsă între
21,290/0000 (1990) şi 24,740/0000 (1996), ceea ce situează România pe locul
doi în Europa. În acelaşi timp România ocupă primul loc în Europa în ceea ce
priveşte mortalitatea datorată cancerului de col.

Între anii 1961 şi 1996 s-a înregistrat o dublare a ratei mortalităţii

specifice datorate cancerului de col (de la 7,990/0000 la 13,80/0000), în special
la vârste cuprinse între 25 şi 34 ani (creştere continuă dar permanentă), 45 şi 54
ani, 55 şi 64 ani (o tendinţă de descreştere a incidentei cancerului de col şi o
relativă staţionare a evoluţiei acestuia). Rata medie a creşterii mortalităţii
datorate cancerului de col este de 0,150/0000 pe an.

Colul uterin se poate examina cu uşurinţă clinic, colposcopic şi citologic.

În mod normal, toate aceste investigaţii ar trebui să conducă la descoperirea
maladiei în faze incipiente (stadiul 0), care sunt vindecabile în proporţie de
100%. Din nefericire, la noi în ţară depistarea cancerului colului uterin în stadii
curabile este nesatisfacatoare.

La ora actuală, cauzele cancerului de col uterin nu sunt cunoscute, fiind

recunoscuţi, în schimb, factorii favorizanţi care se pot sistematiza în:

a) factorii ce aparţin mediului înconjurator;

b) factorii ce ţin de gazdă.

Majoritatea acestor factori acţionează complex, concomitent sau succesiv.

Factori de risc ce ţin de gazdă.
Rolul factorilor endocrini

Infecţia cu HPV (Virusul Papiloma Uman) este cea mai frecventă cauză
de cancer cervical. Este important de ştiut că nu toate femeile cu infecţie HPV
vor dezvolta cancer cervical.

Riscul de cancer al colului apare în adolescenţa şi continuă până în jurul

vârstei de 50 de ani. Aceasta sugerează posibilitatea ca hormonii reproductivi să
fie implicaţi în producerea lui, deşi sunt posibile şi alte explicaţii. Printre
acestea, există şi posibilitatea ca anticoncepţionalele orale să poată influenţa
cancerul genital.

În anul 1963, Boyd socoteşte sarcina şi naşterea ca un factor posibil de

risc, nu atât prin factorul local, traumatic cicatricial, care poate lipsi, ci mai mult
prin stimularea hormonală legată de evoluţia sarcinii. Pincus, în anul 1967, a
indus un cancer al colului uterin cu metilcolantren. El considera că estrogenii au
inhibat rata carcinogenezei.

În anul 1966, Kaminetzky desprinde concluzii absolut opuse, susţinând că

estrogenii au un efect de promovare a displaziei. În acest context, trebuie
apreciat rolul anticoncepţionalelor (progestativo- estrogenice) în eventuala
potentare sau inducere a carcinogenezei. Studii pe loturi mari de bolnave
(Melamed şi colab.-1969, Ribbo, Keebler şi Wied-1971) nu au adus date
convingătoare.

Se consideră că la bolnavele cu cancer al colului uterin este mai frecvent

întalnit un grad de întarziere în instalarea menopauzei, de unde rezultă o
prelungire relativă a perioadei de activitate genitală şi mai ales a perioadei
premenopauzei, perioada de furtună hormonală, care ar putea fi incriminată în
pregătirea terenului pentru apariţia cancerului invaziv.

Rolul vârstei

Majoritatea studiilor epidemiologice sunt unanime în a considera că

repartizarea cancerului cervical pe grupe de vârstă urmează o curbă ascendentă
începând cu decada 20-29 de ani, cu un maximum în decada 45-54 de ani, după
care descreşte ceva mai lent decât a urcat.

Rolul factorilor genetici-familiali

În ceea ce priveşte factorul familial, anumite studii (Nilsen-Clemensen-

1957; Harvard şi Hauge-1963) arată că nu a existat coincidenţa cancerului
cervical la gemene şi nici o implicaţie posibilă a unui factor familial. Anumite
studii arată că modificările genetice pot aparea mult înaintea celor histologice,
ceea ce ar putea permite, teoretic, deplasarea precocităţii diagnosticului până la
nivel subcelular cromosomial. În ultima vreme s-a reuşit să se stabilească
fizionomia unor "tipuri de populaţie" cu un risc crescut de îmbolnăvire (high
risk population), noţiune de mare însemnatate pentru organizarea economică şi
eficace a profilaxiei, depistării şi a diagnosticului precoce în cancerul colului
uterin.
 Rolul fumatului

În anul 1977, Winkelestein a apreciat că fumatul poate fi una din cauzele

cancerului colului uterin. De atunci, legatura dintre fumat şi cancer a fost
constant observată. Studiile recente evidentiază această legatură, independent de
comportamentul sexual. Situatia este plauzibilă, întrucât componenţi ai
tutunului cu un înalt nivel de mutagenicitate au fost găsite în mucusul cervical,
sugerând un eventual mecanism biologic în apariţia acestui tip de cancer.

Dieta

Numeroase studii au evidenţiat rolul protector al vitaminei C faţă de

cancerul colului uterin (Romney si Basu-1985). Marschall şi colab. au eşuat în
găsirea acestui efect dar, în schimb, au evidenţiat rolul protector al beta
carotenului. La Vecchia şi colab. au determinat o asociere inversă între
conţinutul de beta caroten şi cancerul colului. Alţi cercetători au găsit asociaţii
inverse între concentraţiile de retinol în sânge şi această maladie. A fost, de
asemenea, stabilit un efect protector al acidului folic împotriva cancerului
colului uterin.

Imunosupresia

A fost remarcată o frecvenţă mai ridicată a neoplaziei intraepiteliale

cervicale la femeile care au primit medicaţie imunosupresivă după un transplant
renal. Faptul ca imunosupresia creşte sau nu riscul de cancer al colului uterin
ramâne încă neclar pentru acest moment.

Factori de risc locali – genitali

Fiziologici - antecedente obstetricale - CCU asociat cu sarcina.

Teoretic, gravidele, la care examenul citohormonal este obligatoriu, ar

trebui depistate cu leziuni incipiente de CCU. Însă, fie că nu se practică un
examen sistematic, fie ca evoluţia unei leziuni maligne este extrem de rapidă la
gravidă, se poate explica prezenţa unor cancere invazive la femeile gravide la
vârste mici de sarcină.

Evoluţia în cursul sarcinii a CCU este nefavorabilă, asocierea

chimioterapiei şi în special cu cisplatin ar putea îmbunătăti prognosticul CCU.
 Nu numărul naşterilor este cel care crează o situaţie de risc, cât mai ales
calitatea scazută a asistenţei la naştere. Factorul de risc legat de puerperalitate
consta deci în eventuale rupturi şi dilacerari ale colului neobservate şi
nesuturate, cu atât mai mare cu cât naşterea survine la vârste mai tinere, când
aparatul genital feminin nu a ajuns la deplina maturitate.
Avorturile nu se corelează cu numărul de cazuri de CCU.

Patologici - stări precanceroase cervicale - displazii severe

• Leziuni traumatice: rupturi ale colului uterin la naştere, nesuturate,

cicatrizate vicios cu producerea unei infecţii cronice sau unei spine iritative
mecanice. Ambele pot avea ca urmare efecte proliferative. De aici, necesitatea
controlului colului uterin imediat după naştere şi suturarea eventualelor leziuni.

• Leziuni inflamatorii: cervicitele acute, dar în special cele cronice

(erozive, ulcerate, ulcero-vegetante, scleroase) reprezintă leziuni precanceroase.
Inflamaţia cronică reprezintă o spina iritativă şi totdeauna o arie de fixare în
exces a estrogenilor, ceea ce favorizează hiperplazia şi hipertrofia, existând
pericolul aparitiei CCU.

• Leziuni distrofice: displaziile, discutate pe larg într-un capitol următor.

• Leziuni tumorale benigne: sunt considerate a fi stări precanceroase

polipii cervicali mucoşi şi fibroşi. Polipul mucos este un adenom, localizat la
nivelul mucoasei endocervicale. Hiperplazia mucoasei endocervicale poate
interesa teritorii mai întinse, realizând adenomatoza cervicală difuză. Polipul
fibros este o tumoră fibroasă (musculo-conjunctivă) cu localizare iniţial uterină,
ulterior cervicală (polipul fibros intracavitar), fie localizat iniţial cervical
(polipul colului uterin).:

Simptomele cancerului de col uterin (cervical)

Din pacate, în stadiile incipiente nu există simptome care să anunţe

cancerul, dar poate fi diagnosticat prin testele periodice efectuate, de preferat
anuale.
 Femeile ar trebui să efectueze un control ginecologic odată pe an,
incluzând un frotiu Papanicolau pentru a verifica dacă există celule modificate
în cervix.

Cele mai întalnite simptome în cancerul de col uterin (cervical) sunt:

- sângerări vaginale;
- scurgeri vaginale neobişnuite;
- dureri pelvine;
- dureri în timpul actului sexual;

Diagnosticul cancerului cervical

Investigaţiile pentru detectarea cancerului cervical sau de col uterin
sunt:

Testul Papanicolau - se recomandă ca acesta să fie făcut de un medic

ginecolog, o dată pe an. Testul constă în raclarea celulelor de pe suprafaţa
colului cervical şi a vaginului. O bucăţică de vata, o perie sau un beţişor mic de
lemn este folosit pentru a racla uşor celulele de pe suprafaţa cervixului sau
vaginului. Celulele sunt apoi studiate la microscop pentru a vedea dacă sunt
modificate.

Colposcopia este o metodă prin care se vizualizează interiorul vaginului

şi cervixului pentru zonele modificate. Colposcopul (un tub suţire dotat cu o
lanternă) ajunge în cervix prin vagin. Prin această metodă se pot preleva mostre
de ţesut pentru biopsie.

Chiuretajul endocervical este o metoda prin care se prelevează celule

sau ţesut din regiunea cervicală cu ajutorul unei chiurete (instrument în forma
de lingură).

Biopsia se realizează dacă se găsesc celule modificate în testul

Papanicolau. Se prelevează o bucată de ţesut din cervix şi se studiază la
microscop de către un medic anatomopatolog pentru semne de cancer.

Examenul pelvin prin care se examinează vaginul, cervixul, uterul,

ovarele şi rectul.
 Stadializarea cancerului

Este importantă cunoaşterea stadiului pentru planificarea

tratamentului. Următoarele investigaţii pot fi folosite pentru stadializarea
cancerului:
 radiografia toracică, pentru a vedea dacă există metastaze
pulmonare sau osoase;
 computer tomografia (CT);
 rezonanţa magnetică nucleară (RMN);
 limfangiograma, o metoda de investigare a sistemului limfatic.
Aceasta investigatie ajută la detectarea invaziilor tumorale în
spaţiul limfatic.
 prezenta ganglionilor şi numărul lor;
 ecografia;
 stadializarea chirurgicală preterapeutică: se face o operaţie de
investigare a zonei implicate, se verifică dacă celulele tumorale s-
au extins în cervix sau în alte părţi ale organismului. În unele
cazuri de cancer cervical, acesta poate fi excizat în acelaşi timp.
 Cancerul de col uterin are următoarele stadii:

Stadiul 0 - cand celulele canceroase se găsesc numai în primul strat de

celule al cervixului şi nu au invadat straturile profunde. Mai poartă numele de
carcinom în situ.

Stadiul I - divizat în două stadii IA şi IB, bazat pe cantitatea de ţesut

tumoral:

 IA - doar o mică parte de ţesut tumoral se găseste la nivelul

cervixului şi care se observă la microscop. Tumora nu invadează
ţesutul în adâncime mai mult de 5 mm şi în întindere mai mult de 7
mm.
 IB - cancerul este localizat, poate fi văzut numai la microscop, este
mai adanc de 5 mm şi este mai răspândit de 7 mm sau se poate
observa şi fără microscop şi poate fi mai mare de 4 cm.

Stadiul II - tumora s-a răspândit dincolo de col dar nu şi în pelvis. Acest

stadiu este divizat la rândul lui în 2 stadii:

 IIA - cancerul se răspândeşte dincolo de cervix până în cele două

treimi superioare ale vaginului, dar nu şi în ţesuturile din jurul
uterului.
 IIB - cancerul se răspândeşte dincolo de cervix până în cele două
treimi superioare ale vaginului şi în ţesuturile din jurul uterului.

Stadiul III - cancerul invadează treimea inferioară a vaginului şi poate

invada peretele pelvisului şi nodulii limfatici din apropiere. Stadiul III include
stadiul IIIA şi IIIB şi se bazează pe gradul de răspândire a celulelor tumorale.

 IIIA - tumora a invadat treimea inferioară a vaginului, dar nu şi

peretele pelvin;
 IIIB - celulele canceroase s-au răspândit în peretele pelvin şi/sau
formaţiunea canceroasă s-a mărit, astfel încât se blochează
ureterele (ce transportă urina de la rinichi la vezică). Aceste blocaje
pot duce la mărirea rinichilor sau la oprirea funcţiei lor. Nodulii
limfatici din pelvis pot fi afectaţi.
 Stadiul IV - cancerul invadează vezica urinară, rectul sau alte părţi ale
corpului. Stadiul IV este divizat în stadiile IVA şi IVB în funcţie de localizarea
celulelor tumorale.

 IVA - cancerul este răspândit la vezica urinară sau peretele rectal

sau la nodulii limfatici din pelvis.
 - IVB - cancerul s-a răspândit dincolo de pelvis şi nodulii limfatici
pelvieni, la alte părţi ale organismului ca abdomenul, ficatul,
tractul intestinal sau plămâni.

Tratamentul cancerului decol uterin

Alegerea celui mai adecvat tratament pentru cancer este o decizie care
implică, de obicei, pacientul, familia şi echipa de medici care participă la
tratament. Se folosesc trei tipuri de tratament standard.

Tratamentul chirurgical prin îndepărtarea chirurgicală a cancerului este

uneori curativ. Principalele proceduri chirurgicale care se practică sunt:

- Histerectomia totală - este o metodă chirurgicală care constă în

scoaterea uterului, inclusiv a cervixului. Dacă uterul şi cervixul se scot prin
vagin, metoda se numeste histerectomie vaginală. Dacă uterul şi cervixul sunt
scoase printr-o incizie abdominală, operaţia se numeste histerectomie
abdominală. Dacă cervixul şi uterul sunt scoase printr-o incizie mică în
peretele abdominal folosind un laparoscop, operaţia se numeşte histerectomie
laparoscopica completă.

- Histerectomia radicală - este o metodă chirurgicală pentru

îndepărtarea uterului, cervixului şi a unei porţiuni din vagin. Ovarele, trompele
Fallope sau nodulii limfatici vecini pot fi, de asemenea, scoase.

- Exenteraţia pelvică - este o metoda chirurgicală pentru scoaterea

colonului inferior, rectului şi a vezicii urinare. La femei se scot şi cervixul,
vaginul, ovarele şi nodulii limfatici vecini. Se fac deschideri artificiale (stoma)
pentru elimnarea urinei şi a scaunului.

Radioterapia este un tratament al cancerului ce foloseste raze X cu

energie mare sau alte tipuri de raze pentru a distruge celulele tumorale.
Există două tipuri de radioterapii:
  Radioterapia externă utilizează un aparat ce trimite radiatii către
cancer.
 Radioterapia internă utilizează o substanţă radioactivă conţinută în
ace, seminţe iradiante, fire sau catetere, care se plasează direct în
sau lângă cancer.

Chimioterapia este o metodă de tratament a cancerului care foloseste

substanţe farmaceutice pentru a opri creşterea celulelor canceroase prin
distrugerea lor sau oprirea diviziunii. Felul administrării chimioterapiei depinde
de tipul şi stadiul cancerului detratat.

Metode de prevenire a cancerului de col uterin

Cea mai utilă metodă de prevenţie este testul Papanicolau.
Screeningul prin testul Papanicolau făcut cu regularitate poate detecta
din timp modificările celulelor. Femeile tinere ar trebui să facă un test
Papanicolau cel mai tarziu la 21 de ani, indiferent de vârsta la care şi-au început
viaţa sexuală. După vârsta de 30 de ani, dacă nu există cazuri de cancer de col
uterin în familie, iar ultimele trei teste au fost negative, femeile pot sa se rezume
la un test Papanicolau la trei ani.

Nu uitaţi că este mai uşor să prevenim, deci renunţaţi la fumat, evitaţi

contactele sexuale neprotejate şi aveţi grijă la numărul partenerilor.