Facultatea de Medicină Dentară

Program de studii: Asistenţă Medicală Generală

2020-2021

ETICĂ BIOMEDICALĂ ŞI LEGISLAŢIE

Coordonator:Liviu Stafie
Student:Schiopu (Iacobet) Nina Evelina
An 3, Gr. 2

 
ETICA, MORALA, MORALITATE

Morala este un ansamblu de principii, valori si norme de reglementare a comportamentului impuse atat
de constiinta morala, cat si de opinia publica;

Moralitatea se refera la gradul in care normele morale sunt respectate de catre o colectivitate, si defineste
modul in care se reflecta in conduita subiectului sistemul de comandamente morale specifice unei soci-
etati( aici întâlnim tipul moral; tipul imoral și tipul amoral)

Principiile morale sunt reguli de generalitate maxima ce traseaza liniile de conduitape care trebuie sa le
urmeze oamenii pentru atingerea idealului.

Normele morale sunt reguli de comportament prin care se indicace trebuie sa faca/sa nu faca subiectul
moral pentru ca manifestarea lui sa fie apreciata ca buna/rea.

Valorile sunt un ansamblu de fapte, stari, actiuni, comportamente pretuite in cel mai inalt grad de indi-
vizii unei colectivitati sau societati.

-valori morale: bine, rau, cinste, sinceritate, bunatate

Subiectul moral este purtatorul dimensiunii morale a actiunilor si relatiilor umane.

Manifestarea morala este exteriorizarea subiectului prin comportamente in conformitate cu valorile si

normele morale appreciate de opinia publica.

MoralitateaEtica este o disciplina filosofica ce studiaza distinctia dintre bine si rau, cinstit si necinstit si
evaluarea consecintelor morale ale actiunilor umane.

Etica teoretica – metaetica: studiul regulilor logice generale ale oricarei morale

- etica normativa: studiul continutului normelor, principiilor si valorilor

specifice unor sisteme morale

Etica deontologica – Immanuel Kant; Jeremy Bentham

- moralitatea actiunilor si comportamentului nu depinde de dorinte

- unicul criteriu al moralitatii este datoria

CODURI ETICE SI DREPTURILE OMULUI

Codurile etice profesionale indeplinesc 3 functii: dau siguranta publicului, ofera reglementari pentru dis-
ciplinare si organizarea profesiei si ofera un cadru orientativ pentru luarea deciziilor.

Juramantul lui Hipocrate

Obligativitatea respectului fata de maestro, fata de cei initiate in arta vindecarii.

Datoria morala de a dezvolta si transmite generatiilor urmatoare cunostiintele dobandite.

Datoria absoluta a medicului de a sluji viata, utilizarea tuturor cunostiintelor in favoarea bolnavului.

Probitatea profesionala a medicului in tot ceea ce el intreprinde.

Spiritual de omenie al medicului si puritatea sa morala.

Respectful scrupulos al secretului profesional.

Interzicerea relatiilor sexuale cu pacientii si membrii familiei acestora.

Prohibitia eutanasiei si avortului.

Rugaciunea lui Maimonide

Increderea in posibilitatile de expansiune a cunoasterii umane.

Datoria permanentei perfectionari profesionale pentru a asigura imbunatatirea asistentei medicale.

Intemeierea relatiei medic-pacient pe incredere reciproca si toleranta.

Obligatia de a sluji omul suferind, indiferent de starea sociala.

Probitatea profesionala, nedepasirea competentei.

Condamnarea sarlatanismului.

Necesitatea autocontrolului medicului in relatiile sale cu pacientii.

Respingerea imixtiunii motivelor pecuniare in relatia medic-pacient.

Decalogul lui Masci

Respectul absolut al bolnavului.

Necesitatea tratamentului pacientilor indifferent de pozitia lor sociala.

Respectul absolute pentru profesia medicala.

Respectarea riguroasa a regulii confidentialitatii.

Acordarea suportului afectiv pentru pacient.

Interzicerea comentariilor asupra recomandariilor.

Tratarea pacientului cu dragoste si credinta.

Sa nu distrugi la niciun bolnav iluzia vindecarii.

Sa nu consideri niciodata profesiunea ta o povara.

Obligatia morala a autoperfectionarii profesionale continue.

PROBLEME ETICE REZULTATE DIN PROGRESUL MEDICINEI, LA ȊNCEPUTUL

MILENIULUI TREI
Medicina moderna opereaza cu concepte din majoritatea stiintelor fundamentale sau aplicate, de la
stiintele naturii (fizica, chimie, biologie), pana la modele matematice complexe si notiuni din campul
filozofiei si artei.
Stiintele fundamentale si cercetarea aplicata in domeniul medical au furnizat metode tot mai
complexe de explorarea organismului uman, si au determinat o crestere exponentiala a posibilitatilor
terapeutice, de-a lungul timpului.
Numeroase descoperiri au determinat progrese importante in diagnosticul si tratamentul bolilor
precum si in dezvoltarea interventiilor chirurgicale. Aceste progrese ale medicinii au generat si o serie de
probleme de etica medicala, cele mai multe controversate.
Iata cateva exemple: euthanasia (moartea asistata) bolnavilor incurabili, mentinerea intr-o stare de
viata vegetativa cu ajutorul aparatelor a bolnavilor in stare de moarte cerebrala, avortul la cerere sau in
scop terapeutic, contraceptia, metodele de reproducere umana asistata, folosirea in scopuri de cercetare
sau terapeutice a tesuturilor recoltate de la embrioni umani, clonarea.
O problema controversata de etica medicala o reprezinta euthanasia. Avem dreptul sa prelungim
suferinta unui bolnav incurabil cand acesta solicita un sfarsit asistat medical (moartea asistata)?
La 1 aprilie 2001, Olanda a devenit prima tara din lume care a legalizat euthanasia. Exista
numeroase organizatii care fac presiuni pentru legalizarea acesteia si in alte state. in Romania, Codul
deontologic aprobat de Colegiul Medicilor interzice explicit si implicit euthanasia. in mod implicit, in
articolul 23 se specifica: "medical trebuie sa incerce reducerea suferintei bolnavului incurabil, asigurand
demnitatea muribundului, dar in nici un caz nu are dreptul sa-I provoace moartea in mod deliberat, act ce
constituie o crima, chiar daca a fost cerut insistent de un bolnav perfect constient". in mod explicit in
articolul 27 este specificat : "se interzice cu desavarsire euthanasia, adica utilizarea unor substante sau
mijloace apte de a provoca decesul unui bolnav, indiferent de gravitatea sau prognosticul bolii".
Legat de euthanasie, cat de morala este recoltarea de organe vitale de la un bolnav in stare de viata
vegetativa, fara sanse de vindecare, in scopuri de transplant? Conceptul de moarte a suferit transformari
radicale la sfarsitul mileniului doi, prin apariti a notiunii de "moarte cerebrala" si legiferarea recoltarii in
vivo a organelor vitale in scop de transplant. Avem dreptul sa mentinem intr-o stare de viata vegetativa cu
ajutorul aparatelor un bolnav cu excluderea functionala a scoartei cerebrale (sindrom apallic)?
In SUA exista inca din 1976 Natural Death Act (legea privind moartea naturala) document emis de
statul California si extins in termini echivalenti in alte state americane. Concret legea recunoaste dreptul
ori carui adult de a dispune de neaplicarea si intreruperea "terapiilor de mentinere in viata" in cazul in
care se afla "la limita extrema a conditiilor esentiale". Prin "conditii existentiale extreme" se intelege faza
terminala, in care folosirea terapiilor ar intarzia moartea, dar nu ar conduce la recuperarea vietii. Prin
terapii de sustinere a vietii se intelege orice mijloc sau interventie medicala care, mechanic sau artificial,
sustine, reactiveaza sau inlocuieste o functie vitala naturala si conduce doar la o intarziere a mortii.
Pacientul trebuie sa aiba un diagnostic terminal stabilit de doi medici. Aceasta dispozitie (living will)
trebuie sa fie semnata de beneficiar in prezenta a doi martori, care sa nu fie legati de acesta prin legaturi
de rudenie sau afinitati, sau destinatariai bunurilor sale, sa nu fie medical curant sau un subordonat al
acestuia sau al institutiei de tratament. Dispozitia, elaborata in scris pe un formular foarte precis, prevede
neaplicarea ei la pacientele insarcinate, si are valabilitate timp de cinciani.
Este moral avortul la cerere, ca metoda de control al nasterilor, sau avortul numit "terapeutic", in
caz de boli grave ale mamei sau fatului? Nu exista un raspuns cu sanse reale de a fi unanim acceptat. Este
o problema cu numeroase conotatii morale si religioase, reglementata politic in mod diferit de state
diferite. Extremele sunt reprezentate, pe de o parte, de statele islamice, in care atat avortul la cerere cat si
cel in scop terapeutic sunt strict interzise de lege, si, pe de alta parte, de China, care duce o politica
agresiva de limitare a cresterii populatiei, inclusive printr-o politica pro-avort. in Europa, Islanda a fost
prima tara care a legiferat avortul la cerere ca metoda de control al nasterilor. A fost urmata, mai devreme
sau mai tarziu, de majoritatea tarilor europene. In ceea ce priveste avortul numit "terapeutic", ca mijloc de
profilaxie a bolilor genetice, exista multe controverse. Cum poate fi privita uciderea unei fiinte umane ca
un mijloc de profilaxie? Uciderea deliberata a fatului in uter nu reprezinta oare un caz de euthanasie non-
voluntara, punandu-se capat vietii unui bolnav care nu poate alege el insusi intre a traisi a muri, acordul
sau neputand fi obtinut datorita starii luimintale sau fizice? Fatul nu este autonom, nu are capacitatea de a
actiona in mod responsabil pentru a isi exprima sa unu consimtamantul. Cine are autoritatea morala de a
decide uciderea acestuia? Parintii, pe baza consimtamantului informat? Medicul care ii consiliaza?
Diverse instante de judecata?Avortul ar trebui oare complet interzis, din considerente morale sau
religioase? Este moral utilizarea pentru cercetare sau in terapeutica a tesuturilor recoltate de la embrioni
umani? Pentru statele in care este legiferat avortul la cerere, aceasta pare sa fie doar o intrebare retorica.
Folosirea tesuturilor embrionare astfel obtinute poate fi asimilata cu notiunea de transplant de organ?
Care sunt limitele etice ale reproducerii umane asistate? Implantarea la cerere in uterul unei femei
a unuia sau mai multor embrioni umani, care nu sunt copii biologi ci ai mamei purtatoare, poate fi
asimilata legal cu adoptia?
Putem vorbi despre adoptia de embrioni umani?
Artrebui ca aceastametodasa fie supusa acelora si reglementari legale ca si adoptia? Clonarea
umana poate fi considerata o metoda de reproducere asistata?
Acestea sunt intrebari la care nu exista, deocamdata, un raspuns un anim satisfacator.