CARACTERIZAREA OCEANELOR

Oceanul Pacific – 178,7 milioane km2

Oceanul Atlantic – 91,7 milioane km2
Oceanul Indian – 76,2 milioane km2
Oceanul Arctic – 14,7 milioane km2

OCEANUL ARCTIC
1. Poziţia fizico-geografică şi istoria explorării
Oceanul Arctic este cel mai mic dintre oceanele Terrei, dar are cele mai originale caracteristici ale naturii,
datorită poziţiei sale fizico-geografice.

2. Relieful bazinului oceanic şi linia ţărmului

Oceanul Arctic are un relief relativ omogen. Aproape jumătate din teritoriul său revine platformei con
tinentale (șelf), cu adâncimi mici.

3. Clima şi apele
Caracteristicile climei Oceanului Arctic sunt condiţionate de poziţia geografică în jurul Polului Nord. Ca
rezultat, cantitatea de căldură solară recepţionată este foarte redusă, teritoriul încadrându-se în zonele climatice
polară şi subpolară. În perioada de iarnă, care durează 6-7 luni, în cea mai mare parte a oceanului, temperatura
aerului coboară la -30 – -35oC (fig. 3.4). Vara, pe litoral, temperatura variază în jurul valorii de 0oC şi învelişul
de gheaţă se topește. Cantitatea anuală de precipitaţii este foarte redusă pe cea mai mare parte a oceanului (sub
250 mm). Precipitațiile sunt aproape exclusiv sub formă de zăpadă.
O climă mai caldă caracterizează mările Norvegiei, Barents şi Groenlandei (de ce?). În aceste mări, învelişul
de gheaţă, de regulă, lipseşte, chiar şi în sezonul de iarnă.
Datorită acestei clime, învelişul de gheaţă, numit banchiză, acoperă circa ¾ din suprafaţa oceanului în timpul
iernii şi ½ – vara. Banchiza este în derivă, având o viteză
mică. Fragmentele de gheaţă, care se rup din banchiză
sau din gheţarii de pe uscatul riveran oceanului, formează
aisberguri (fig. 3.5). Salinitatea Oceanului Arctic variază
în jurul a 30‰, fiind mai mică decât în celelalte oceane
(deduceţi factorii care determină acest fenomen).
4. Lumea organică
Oceanul Arctic are o lume organică mai săracă
decât
celelalte oceane (cum considerați, de ce?). Organismele
s-au adaptat la clima foarte rece, la întinderile
mari de gheaţă şi zăpadă, la succesiunea zilelor şi a nopţilor
polare etc. Doar în mările mai calde lumea organică
este mai bogată.
Lumea vegetală este dominată de alge, care servesc
ca hrană pentru anumite animale. În ocean, vieţuiesc
midii, meduze, peste 150 de specii de peşti: scrumbia,
bibanul-de-mare, somonul, calcanul ş.a., multe dintre
acestea având importanţă industrială. Păsările formează
colonii, numite „târguri“ de păsări (pescăruşul ş.a.),
fiind răspândite şi păsările migratoare (raţe, gâște, lebede
etc.). Mamiferele sunt reprezentate, în special, de
focă şi morsă (fig. 3.7). Un adevărat simbol al Arcticii
este ursul-polar (fig. 3.8), adaptat la condiţiile specifice:
are blană de culoare albă, migrează frecvent pe gheţari,
înoată bine (inclusiv sub apă), pătrunde şi în sectoarele de
ţărm. Activitatea umană nechibzuită afectează puternic
lumea organică a Oceanului Arctic.