ARISTOTEL

POETICA
 ____ o ___ • _________ o - ______ _
- --------- ._---------------- �--------

API.�TOTEAOY:E

nEPI nOlHTlKHl:

ARISTOTELIS

POETICA
 BIBLIOTECA FILOZOFICA
======= �====_-::

�1Z-�A � rr
/[ (6c� 'f�
ARISTOTEL
POETICA

.EDITURA ŞTIINŢIFICA
Bucureşti - 1957
 · Traducere
de acad. prof. C. Balmuş

Biblioteca Filozofică
sub fngrijirea acad. C. 1. Gulla,,;
 PREFAŢA

"Poetica" (:rtEQL :rtoLljnxijc;), scrierea în care Aristotel

şi-a expus doctrina asupra artei, este o operă din pe­
rioada de maturitate, cînd filozoful ţinea cursuri pentru
numeroşii săi elevi. Este deci o operă acroamatică, o
expunere orală. după cum reiese din compoziţia ei, care
prezintă lacune, incoerenţe, cuprinde digresiuni, paran­
teze, ezitări şi are, în general, un caracter schematic.
[)upă cum arată filologul italian Rostagni t, "P oetica"
aparţine începutului perioadei celui de-al doilea învăţă­
mînt al lui Aristotel la Atena (334-323 î.e.n.) şi era în
strînsă legătură cu o lucrare anterioară, scrisă pe cînd
se ocupa de educaţia lui Alexandru Macedon, anume dia­

fORUl exoteric "Despre poeti' (:rtEllL :rtOLljHjW), în trei

("iirti, din care s-au păstrat numai cîteva fraRmente. Pe
/1(/2'([ unor citate din cartetl a VIIJ-a a tratatului aristotelic
,.Politica" şi din cărţile J şi a IIJ-a ale "Retoricii", se
{){)ote s tab ili că "Poetica" se situează, d in punct de vedere
/'mllO{ogic, Între aceste două scrieri.

I 1\ u g- u s to R o sta g n i, Afistotele Poetica, l.ntroduzione.

I '''.1 Il l' l"omn1{'nto, Torino, Chiantore, 1945. p, XXI.
6
___ �refaţ� ____ _______ _

După cum reiese din catalogul operelor lui Aristotel,

pe care îl dă Di og ene s Laerfios (V, 1, 24), "Poetica"
avea două cărţi: prima, care s-a păstrat, consacrată celor
două forme principale ale poeziei, adică epopeii şi traRe­
diei, a dou a, pierdută pare-se foarte de timpuriu, studia
poezia ial1lbică şi comedia.
Capitolul 1 s ta b ileşte obiectul poeticii, arată că arta
este, În general, imitaţie, deos eb eşte dif. eritele art e după
mjl oacel e cu care imită, după ob ieei u l imitaţiei şi după
felul de a imita, critică anumite inexactităţi în folosirea
termenului de poet. D upă ce, în capitolul 2, Aristotel
spune că obiectul artei este omul în acţiune, el distinge
g enurile în care personajele sînt repr ezentate mai presus
sau mai prejos de cît maj orita tea oamenilor. Enumerarea
deosebirilor care se găsesc în' imit aţii se Încheie, în capi­
tolul 3, cu. considerarea felului de a imita - în baza
r:ăruia se defi nesc epopeea şi poezia drama ti că - şi cu
explicar ea origini i cuvintelor "dramă" şi "comedie". Ca­
pi tolul 4 tra tează originea poeziei, istoricul ei (unde se

s co a te În evi denţă rolul lui Homer) , evoluţia tragediei

şi trimetrul iambic, iar capi tolu l .5 con tinu ă cu istoria
con/ediei şi se încheie cu o co mpa raţ ie Într e tragedi e şi
epopee . In capi tolu l 6, est e definită tragedia, se enumeră
şi se caracterizează părţile ei constitutive, şi anume su ­
biectul şi acţi une a, caracterele, vor b irea, cugetarea, spec­
t acolul şi corul. A cţi unea este apoi cercetată sub divers ele
ei aspecte ( uni ta tea de acţi une, întinderea ei etc.), în
capito lele 7 şi 8, şi in elementele e i (peripe ţia, recunoaş­
terea, tr e cerea de la fericire la nenorocire, diversele
gr e şeli pe care le comit În această privinţă poeţii etc.),
în capitolele 10, 11, 13, 16 (acesta din urmă consacrat
felurilor de re cu noa şt eri şi pa ralogismelor care intervin
aici). Capitolu l 9 face o importantă comparaţie Între
istorie ş i poezie, din care Aristotel trage concluzia că
 7
-' - . -. . . _--- ._, ._---

poezia este mai filozofică decît istoria, din cauza puterii

de generalizare pe care o posedă. lmpărţirea tragediei
din punctul de vedere al întinderii, în prolog, episod,
exod şi cînta! corului este studiată în capitolul 12. Carac­
terele, a căror examinare începe în capitolul 9, unde
apar si sentimentele fundamen-tale de milă şi teamă, sînt
studiate în capitolele 14 şi 15 (în care se introduc şi
criteriile de verosimilitate şi necesitate). In capitolul 17,
filozoful emite condiţiile reuşitei în opera poetică, şi
anume ca poetul să-şi reprezinte clar acţiunea, scl se iden­
tirice cu personajele sale, să-şi stabilească ideea generală
înainie de a construi episoadele. Capitolul 18 se ocupă
de înşiruirea episoadelor în tragedie şi de desnodămÎnt.
Ajuns la partea care trateazâ despre. vorbire, filozoful
arată Întîi ci! aceastâ temă este mai mult de domeniul
retoricii, dupâ care analizeazii vorbirea ca instrument al
poeziei, modurile şi posibilităţile de exprimare, metafora,
condiţiile stilului (capitolele 19-22). Unitatea de acţiune
în epopee este cercetatcl În capitolul 23, iar părţile epo­
peii, întinderea şi metrul ei, apoi miraculosu! şi verosi­
milul, în capitolul 24. Problemele criticii şi ale soluţiilor
pentru îndreptarea greşelilor pe care le comit poeţii sînt
cuprinse în capitolul 25. "Poetica" se încheie cu o com­
paraţie între epopee şi tragedie, în care Aristotel COIl­
chide asupra superiorităţii tragediei (capitolul 26).
Am dorit, cu această traducere, să dau celor ce se
ocupă de esieticii sau teorie literară posibilitatea de CI

I"llnoaşte .si de a înţelege importanta scriere a Stagiritu­

IlIi. De aceea, ani renunţat la ideea unui studiu intro­
dllctiv, la consideraţiile critice asupra ediţiilor mai impor­
tl/I/le ale "Poetieii", la analiza felului in care concepţia
ji/(),zolicâ a lui Aristotel se leagă de doctrina sa estetică.
Ne-am mulţumit să dăm lămuriri elementare în notele de
11/ slIbsol şi scl-i prezentăm cititorului o scurfâ trecere În
 Prefata

revistă a principalelor p robleme pe care le tratează,

"Poetica", în Anexele acestui volum.
Sperăm că această nouă traducere în limba romînă
a " P oetici i " va servi ca îndemn mai ales cercetătorilor
tineri, pentru cunoaşterea şi adi nci rea acestei opere fun­
damentale în cultura europeană. pentru studiul d[verse[or
probleme pe care le pune, pentr u interpretarea ei în lu­
mina concepţiei marxist-leniniste, p entru extragerea unor
învăţăminte valabile faţă cu stadi ul actual al dezvoltării
tinerei noastre literat u ri rea liste.
A p ariţia unor astfel de cercetări va fi pentru auto­
rul acestei traduceri cea mai frumoasă rec u noaştere a
muncii pe care a depus-o.
POETICA
 Vom vorbi despre aria poetică I şi despre formele ei, 1447 ii'
de s p re influenţa fiecăreia în parie şi despre felul cum
trebuie să alcătuim f abu l a 2, dacă v r em ca poezi a să fie
_

frumoas ă; a poi despre numărul ş i felul p ăr ţilor a l c ă tu i -

toare, ca şi desp re toa te celela lte subiecte în legătură cu
10
;)ceeaşi cerc e t a r e , în cep î n d , cum e f i re sc , cu ce vine mai
Întîi 3,
E popeea 4 şipoez i a tra g i c ă 4, ca ş i comediil I şi
poezia ditirambică 4 şi, în cea mai mare p a r t e , ca şi
cî n tat ul d i n flaut şi din cithară sînt toate, în genera l ,
ICi.
imi taţii. Se deosebesc însă în tre ele în t re i chipuri: fie
1';) im it ă cu mij loace f el u r it e , fie d i mi tă lucruri deose-
hile, fie că imită în mod diferit şi n\1 în a cel a ş i fel.
Căci, d up ă cum u n i i ( da torită meş teşugului sau da­
torită obişnu i nţei ) i m i tă, prin culori şi forme. tot fielul

I Pentru cuprinsul Poelicii, v. Prefata,

2 Mu8o�, a i ci 3'nsamblu de f a p te care alcătuiesc subiectul, con-
11 1111 lui unei opere poetice.
3 Cu g ene ra l u l (caracterul comun şi distinctiv al operelor de
.11 1;1), pentru a coborî apoi 1<1 distinctii şi la partiC'ular.
·1 V. Anexa L
 12 Poetica 1, 1 <i47_a'-",_b_______.___

de luc ruri a �ăror imagine ne-o înfăţişează şi după cum

a lţii imită cu glasul, tot aşa este şi cu artele mai sus
pomenite 5 : toate izbutes� să imite prin ritm, grai şi 20
armonie, fo losit e laolaltă, sau cîte una. Astfel, cîntatul
din flaut s a u din cithară şi celelalte arte, care pro:luc
acelaşi efect, cum e cîntatul din nai, im ită, folosin d numai
armoni a ş i ritm u l , iar dan su l imită cu ajutoru l ritmului,
fără armon ie; căci şi dansa tori i, prin ritmurile pe care
le exprimă figurile de dans, imită �aractere, p a siun i şi
acţiuni.
Cît despre arta care imită numai pri n grai 6, p roză
sa u vers uri, - versuri diferite amestecate sau versuri d �
ace l a şi fel, - ea a rămas fă ră denumire pînă astăzi. In
adevă r, n-avem un singur termen care să se întrebuinţeze
în acelaşi timp pentru mimii 7 lui Sophron 8 şi ai l ui
Xenarchos şi pentru dia logurile socratice 9 sau p entru
imitaţi i le, care se pot face în trimetri 10, \'ersu ri eleg,i ace 10
sa u altele de acest fel. Este a devă rat că oamenii, îm pe re­
ch ind numele versului cu cuvînt ul de poezie, numesc pe

5 La car e Aristotel adaugă d ansul pe care îl include împreună

,

cu m uzica , literatura şi ge nuril e mixte literar-muzicale, în sfera

poez iei, distingîn du I e ,în bloc de ar te l e plastice.
-

ti Adică arta l i te rară în sens strict, f liră acompaniament sau

intel1medii muzicale, din c ar e fa,ce 'parte şi epopeea, i mplic ată în
e n umer a r ea lui Aristotel (v. mai jos L 14 poeţi epic i şi r. 17 Homer
ek.). La înc ep u t însă, unele g enuri literare incluse de Aristotel în
această cate g orie, ca, de pildă, poezia eiegiacă, erau însolite de
acompaniam e nt muzical.
7 V. Anexa 1.

8 Sophron şi Xenarc!/Os, tată şi fiu au scris mimi la Sira­

.

Duza, cu un veac înai nt ea lui Aristotel (v. şi Anexa 1).

9 D i al o g ur i l e filozofice în continut, rlar ar tistice (<<imitative»)
In for mă, ale elevilor lui Socrate (unul dintre interlocutori e întot­
deau na Socrate); cele mai ilustre şi singurele păstrate, a lături
Je cele ale lui Xen 0p h on sint dialogurile lui Platon.
,

:0 V Anexa III.
____
___. .... .. __ . _ _ ... ___ . __
._�
.!�g etica ) _
\,1417 i:... . ___ 13

unii poeti elegiaci, pe alţi i poeţi epici, numindu-i poeţi, nu

după natura imita ţ i ei, ci după c um întrebuinţeaz�i acelaşi 15
metru.
E drep t că avem ob i ce i ul să numim astfe l pe cei
care expun , cu ajutorul metri lor, chia r un subiect de m e­
dicin ă sau din ştiinţa natur i i ; totuşi, np e xi st ă nimic co­
m un Între Homer şi Empedoc1es li, în afară de metru,
Aş a încît s-a r potrivi m ai bine să num im pe unul poet
şi pe cel ă l alt fizician, mai degrabă decît poet. La fel, chiar
în cazul cînd cineva ar face o operă de imi t aţi e, ameste­
cîn d toţi metr i i , cum face Ch ai remon 12 în al său "Ceniau r", 20

ra pso d ie com pus ă în v ersur i de to a t e felu rile, ar t r e bu i

să-i d ăm şi lui numele de poet.
.

In legătură cu ace a s ta iată deci deoseb irile ce trebuie

,

fă c ut e Mai sînt Însă arie �are întrebuinţează t oa t e mij,

.

loacele ar ,ăt aie m a i sus, adică ritmul , melod i a şi măsura, 25

cum fac poez ia di t i r am bic ă , nomul, tragedia şi c o me dia ,

Dar aceste arte se deosebesc. prin f a p t u l că u n e l e în1rp·

11 Empedoc/es, (prima şcoală materia­

filozof din şcoala ioniană
lista în f i loz of ia greacă) ; el este cel care a a f i r mat că elementele
\11!Jstanţiale, constItutive ş,j primordiale ale rea lităţii sînt patru:
.'pa, aerul, focul şi ,pămîntul (soluţie filozofică desti nată -unei
lungi tradiţii); a trăit în s ecolul V î.e,n., la Agri-gent; a lost
Il'�at de mişcarea democratică din Sici lia şi a avut o activitate
lIlultiiaterală şi complexă (filozof, orator, om de ştiinţă etc.). Din
"Pl'ra lui s·au păstrat doar frag1mente din două poeme specula­
lil'l',�m�� I?
cu orien i 3 !, eo ��:erialistă .. espre natură" (negi CjlU<JfWS)
,
.dlul mlI.ulat "Punhcanle (xaihxglloL), ou tendinţe mistice şi
prof e ti ce , greu de conciJiat din punct de vedere filozoJic cu
priillul.
IZ Chairemon,
autor de tragedii, din secolu l IV pomenit de
'\I'j,totel atît mai jos (1460a 2), cît şi în Ret ori c a III, 1413b 13, " "

1 1 1 1 <1<, se spune că tragediilor lui Chairemoil le co n vi ne mai mult

'Jtjrl'�.' decît re�rezentar�a scenică; subie ctul tragediei "Centau rul",
li III (are s·au pastra! nemsemnate fragme
, nte, nu este c unosc ut titlul ,
1I1'.II�1 refenndu ·se poate la caracterul compozit al versifica
1i1'1H':lrea termenului de .rapsodie", propriu productiilor epice se ţiei' da:
I",,'.�\(' f a ptu : u i că această trage die era fără cor.
'
14 Poetica 2, 1447 b
-
---��-��-��-�-----��
144t> a
---------�- -----

huinţează aceste trei mij loace to ate deoua tă, iar a l tele,
pe rînd 13, Iată deosebirile pe care le stabiJes.:: eu între
.arte, referitor la mijloace le de a real iza imitaţia.

Dat tiind că cei ce imi lii in[ă ţişează oameni J II ac-

ţiune 14, ,carc nu pot fi decît o a m eni meriluoş i sau oameni 144R a

mediocri (a pro a pe întotdeauna c a r a d e re l e se reduc la

acesle două categorii, viciul şi virtutea r e pre z en t î n d la
toţi oamenii deosebi rea de caracter) , ei îi înfăţişează sali
mai b u ni dec ît sîntem noi în general, sau mai răi, sali
la [el cu noi, cum fac pielarii. Aşa, de pildă, Polygnotos 15
înfăţişa pe oameni mai frumoşi, Pauson 1'6 mai urlţi, iar

13 Di n prima categorie, în care pot fi inclus.: cel� mai ll1ulte

producţii din lirica greilc[l, fac parte dilinllllbii şi rlolllii, dill a
doua, tragedia şi c om e dia, În care pa s aj el e corale ,nu sîni conco­
mitente cu acţiunea actorilor, Este curios că Aristotel, căruia nu
e p osi bil să nu-i fi fost cunoscută bogata producţie lirică a
"Se co le lor VII-VI, nu cileazii ca exemplu pentru prima calegorIc
decît di il'ambl1l �i 110rlll11. Socotea, probabil, că numai a,'cslca două
�onsiilllie genuri iIJlilati\'c.
1 4 P e n t ru Arislotel şi pentru loată estetica greacă, obiectul
fundamenta!' al i mitaţiei este acţiunea umană:, Î,n care se mani­
festă atît caracterele, cît şi paSillrl ile (ef. l449b 36 şi urm. ,şi, mai
ales, 1450a 17-18, b �4, 1460a 6, precum şi Platon "R,elpublica"
X, 603c),
1 5 Polygnotos din. Thasos este primul mare pictor grec: a
trăit În vremea războaielor m e dic e (475-445) şi a pictat, eu ten­
di'nţe idealizante, su bi ecte istorice sau legendare, ca Lupta de la
Maratlzon sau Căderea Troid J\ r is to t el il pomeneşte şi mai jos
(1450a 27) şi În "Politica" VIII, 5, 1340a 37, ca bun piclor de ea­
I'actrre, demn de imitat: operele sale. ca de altfel şi cele ale În­
tt'C'g-ii picturi greceşti clasice nu s-au păstrat.
1 6 Pauson din Eies, puţin mai tinăr d ec ît Polygnotos, a
pic,tat la Atena, lăsînd r e'pu t a ţ i a unui c a ri catu r i st înclinat să
J'l'IHezinte a sp ec tele triviale şi diforme ale rea lită ţ ii ; în locul din
"Politica" .mai sus c itat, Aristotel îl opune l'ui P,olygnotos, ca mo­
del nrrecomandabil, ceea ce, in d if er ent de -calitatea artistică a
operei lui Pauson, dă o indicaţie despre prtlferinţele şi gustul
filozofului,
 -----
Poetica 2, 1448 a -----
15

Dionysios 17 a ş a cum sîni. E limpede că fiecare din imi- 5

taţii le despre care am vorb it va avea l a fe l a cest e deo­

sebiri şi va fi alta, deoarece altele sînl obiecte le pe care
le im i t ă , în fe l u l cum am s pus.
De a lim i nler i , ş i în dans, în cînl a t u l din fla ut ş i din
ci lha ră, se pot întîl ni aceste deosebiri, c a şi în p roză ş i 10

în versuri le neÎntovărăşite de muzică; d e pi l dă Homer ,

înfă ţişe ază pe oameni s uperiori rea l it ăţ i i , C l eo phon 1 8 îi

'
face asemănători, iar Hegemo n din Th asos ! 9 , nă s�oci torul
parodiilor, şi Nicochares 20, autorul "Deiliadei", îi fac mai
răi. Ace l a ş i lucru es le ş i cu d itir ambi i ş i nomii: oamen i i
pot fi înfăţişaţi, a ş a clIm sîni "Ci c lop i i " 21 lui Ti moth eo s 2? 15

şi P h iloxenos 23.
AcE't'aşi deosebire desparlc tragedia de com e di e :
aceasta din IIfmăvrea să înfăţ işeze oamenii i nferiori rea-

1 7 Dionysios din Colofol!. contemporan c u Polygll()to�, artist

realist, porecli t "p ictor de oameni" (avifQw;rcoYQu<po;), pentru că repre­
Icnta pe zei şi pe eroi CII c ar a der e omellcşti ne idealizate.
18 C/eophon, poet epic d.espre care nu se ştie detît .ce spune
.\ristotel, aici şi mai departe (1458a 20), unde- îl menţionează
jll'Iltru limba sa limpede, dar comunii, precum şi în "Retorica",
t JIJSa J 0, unde îl Învinuieşte. dimpotriva, de exprimări p reten ţioase
(l'a ,.smocliină fericită"); darii e vorba de unul şi acelaşi, este Uil
,III[())" realist care Înrearcă stîng,aci s:l-�i llllpodobească platitudinea
I'\primării CII ofllamenle exterioare.
1 9 Hegemon din Thasos, autor dl' p arodi i care a trăit în
,

\kna în a doua jumătate a secolului al V-lea; parodii s-au mai

',nis şi înaintea lui (v. Anexa 1), dar se pare că el a instituit
p;lrodia ca gen literar şi că tot el i-a dat numele'; nu ni s-a păs­
Irat nimic de la el.
20 Nicoc/zares, aulor de parodii, pierd uit' ca şi cele ale lui
1 [egemoll; titlul citat de Aristotel s-ar putea traduce: "Cintarea
frico'Şilor"; motivul burlesc al poJtroneriei mai apare şi la alti
;Iutori şi c firesc să-I găsim într-o parodie a eroicului, întrebuinţat
('a mijlocul cel mai simplu şi mai ,brulal de a coborî pe eroi sub
llivl'lul umanităţii obişnuite.
21 Motivul literar traiat În aceşti ditirambi este cunoscut:
l' vorba de iubirea a,prigă dar neîmpărtăşită a cic10pului Poli'Phern
pentru nimfa marină Galateea, care iubea pe păstorul Atis; mo­
tivul mai apare în lit('fatura greacă, de exemplu la Theocrit
16 Poetica 3, 1448 a

1ită ţii , cealaltă vrea s ă - i arat e mai buni decît sînt În

realitate.
3

Mai există Înt re aceste arie şi o a trei a deosebire,

care co n s ist ă în felu l de a imita f iecare d intre aceste
20
obiect e In adevăr , cu acele aş i m i j loace şi luînd ace l eaşi
.

modele, se p oate imita povestind (fie că se p ov e st eşte

prin gura altuia, cum face Homer, sau autorul îşi p ă s ­

trează propria- i persoană, fără a o schimba) 24 s a u înfă­

ţişînd toate per s onaj ele în acţiune, în mişcare.
Iată deci cele trei deo sebiri pe care le prezintă imi­
taţi a, cum am spus-o de la început deosebiri referitoare
,
25
la mijloace, la obiectul de imitat şi la felul imitaţiei .

Astfel, într -o priv inţă , îl pu tem considera pe So focle 25 un

im i t a to r de a ce la şi fel ca Homer, căci amîndoi imită per-

(Mila XI), şi reapare chiar în literatura i·taliană de după Rt'­

naşter.e.
22 Timotheos din Milet (447-357), autor de n()mi "i diti·
rambi, reformator remarca,bi·l al acompaniamentului muzical (lău­
dat În acea stă ultimă calitate dt' Aristotel, În "Metafizică" 993b
15) ; s-au p · ăstrat cîteva fragmente din .ditirambul "Ciclo'pul", a ic'
citat, şi un fragment mai lun� dintr-un nom intitulat "Perşii":
orientîndu�ne după conţinutul fragmentelor păs�rate, putem presu­
pune că lui Timotheos îi atribuie Aristotel, în această ultimă
triadă, locul de �mitator idealizant, corespunzător lui Polygnotos
in p.idură, lui Homer în epopee; stHul său era afectat şi destul
de obscur.
23 Philoxenos din Cyfhera. (435--380), contemporan mai tinar
al precedentului, a scris şi el nomi şi ditirambi, într-o manieră
ma i realistă, ,comico-sentimemtaIă, cum se poate intrrzări în tirada
Galateei, păstrată ,din "Ciclopul", ditiramb purtînd acelaşi titlu
cu cel al lui Timotheos şi parodiat de Aristofan în "Plutos" (ver­
surile 290 şi urm.); locul său ar corespunde imita torilor realişti
din triadele precedente, Dionvsos şi Cleophon.
24 Aristotel distinge Înăuntrul poeziei narative două specii:
una narativă propriu-zisă, În care autorul povesteşte mereu numai în
numele său propriu (ca i,n ditirambi) şi a lta mixtă, În care auto­
rul intercalează şi reproducerea directă a vorbirii personajelol'
(ca În epopee).
26 V. Anexa II.
 Poet ica 3, 1448 a 17

sonaje cu O fire a leasă, i a r pe de altă parte, îl putem

consi dera un imitator de felul lui Aristo�an, căci amîndoi
imită personaj e c are acţionează, personaj e de dramă .
D u p ă spusa unora, a �ea sta a făcut ca operele lor să fie
numite drame, pentru că ei imită personaje în acţiune �6.
Tot p entru acee a ş i pricină, îşi însuşesc dorien i i 27 tragedia 30
şi comedia (comedi a este revendicată şi de megarieni 2 8 ;
de cei de aici, după care ea a r fi luat n aştere pe cînd erau
sub cîrmuire democratică, şi de cei din S icili a , fiindcă în
a devă r din S iciLia se tră gea poetul E picharmos 29, �a re a

26 V. m a i jos. 1448b 1.
27 Nu.m ele comun .de dorieni îI ,poartă populaţiile elenice pro­
venite din ultimu l val de invazie grecească în bazi nul Me dite­
ra nei (sfîrş itul milen iului al doilea). stabil ite mai ales în sudu l
şi vestul peninsulei (Pelopones, Phocida, Etolia, Epir ), de unde au
iradi at în Cicla dele de sud, pînă la Rhodos, în Asia Mică (Cnidos.
Halicarnas), în Africa de nord (Cyrene) şi mai ales în Sicilia şi
în Grecia Mare (sudul I taHei ) ; Corintul, Spa rt a, S iracuza , Agri­
gentul sînt cetăţ i doriene sau doriza te. D i n imp ort a nt a literatură
scri să }n Sicili a şi în Grecia Mare, n u s-au pă strat .dedt frag­
mente, din tre care cele mai imp.ortante sînt .a l e autorulu i si - r acu­
zan d e mimi Sophron; s ingurul scriitor dorian de l a care au rămas
uperc întregi estc T heoc r it, a u toru l c unoscu te lor Buc ol i ce
" ( I dile )
" .

28 Megarien i i, o popu l aţ i e dorkă stabil ită în imedia ta apro­

piere a Aticii, spre vest, la nord de Salamina; Bizanţ, pe Bosfor ,

şi Megara Hyblea, pe coasta ră săriteană a Siciliei, l a nord de Sira­

cuza, sînt colonii me ga rie ne .

29 Epicharmos nu era si ci\ian de başti nă, căci s-a născut in

inSil.lla Cos (în a doua j um ă ta te a secolului VI), d a r a trăit în
Sicil ia, .Ia Megara Hyblea şi în Siralcuza tira n ilor Gelon (485-78)
şi Hi eron (478--67); este u nul dintre reprezentanţii cei mai de
seamă ai cornediei populare vechi şi aproape u na, n im recunoscut
ca întemei etor al comediografiei literare; Aristotel însuşi îi atri­
bui e mai j o s (l449b 6-7) meritul de a fi introdus (a l ătu ri de
Phorm is ) o acţiune unitară în drama comică. O preţuire excepţio­
nală îi acol1dă şi Platon ("Theetet" 152a). S-au .păstrat, af'ară de
40 de titluri de comedii, numeroase fragmen te care permi t apre­
c iere a lui ca scri itor realist, cu inspiraţie din caracterele şi
mo ravurile vieţii curente; meritele lui de înai ntaş se văd şi tn
si nteza or i g in a lă o perat ă ·de el între tr adiţiile comediei po pu lare
'

şi ale mimul u i, pe de o pa rt e şi tonul mai solemn al tr age d i e i şi

,

chi a r al ·epopeii 'pe de alta. rBpicharmos era foarte . b ătr.în cînd

primii poeţi comici aten i eni încep să-şi �eprezinte piesele şi a avut
asupra lor o mar·e influenţă.

2 - Aris(�tel ., Poetica - c. 8781

18 Poetica 4, 1448 a, b

trăit cu mult înaintea lui Chionides 30 şi a lui Magnes 31 ;

tragedia este revendica t ă de cîţiva. dorieni din Pelopo-
nes 32 ) ; aceştia Se sprijină pe cuvintele întrebuinţate. Ei 35
sp un că numesc itw/lat 33 satele din pre3jm a oraşelor, pe
cînd atenienii la numesc bi\!lot 34, iar comedienii îşi trag
numele !l1U de la itw!lâ�Etv 35, ci din imprejurarea că, fiind
alungaţi cu dispreţ din oraş, rătăcea u în itw!lat. Mai pre­
tind, iarăşi, c ă l a " a f ace" , ei spun bQiiv 36, în timp ce
atenienii sp un J[QâŢŢe�v 37. 1448 b
Acestea ar fi de spus 2U privire Ia numărul şi felu l
deosebirilor care se găsesc în imitaţie.

Se p are că, în general, două sînt cauzele care au dat

naştere poeziei şi amîndouă sînt cauze fireşti. A imita
5
este un dar firesc al oamenilor şi se arată chiar din co­
pi lăr i a lor (omul se deosebeşte de celela lte animale p rin
aceea că este foarte priceput la im itaţie, ş i d atorită aces­
tei a îşi dobîndeşte el primele cunoştinţe ) ; pe lîngă
aceasta, toţi oa menii simt plăcerea de a imit a .
Dova d ă este ceea 2 e s e p etrece î n rea litate; ne pl ace
să privim ima ginea executat ă cu cea mai deplină exadi-
----- .
30 Chionides, unul dintre întemeietorii \·echii comedii atice ; a
repurtat v i ctori e la Di ony s ii le urbane din 488/7.
o
31 Magnes a iucat acelaşi rol ca si precedentul şi, di n Aris­
tofan, " Cavalerii " vv. 518 şi urm., reiese că era foarte inventiv şi
foarte gustat de ,publicul atenian; se cunoaşte o victorie a lui la
concursurile drama tic e din 472.
32 iE v o rba de c ei din Sicyone, pe coasta de nord a Pelopo-
nesului, la nord·vest şi nu departe de Corint.
33 kOmai.
34 demoi; pentru atenieni termenul komai desemna mai ales
cartierele oraşului.
�
3ii komazein în s eam n ă "a sărbători, a benchetui", v. Anexa L
36 dran.
37 pratlein; derivatul corespunzător lui drama (de la dran).
este pragma "f 1lptă, acţiune".
 Poetica 4, 1 448 b 19

tate a unor fiinţe. al căror original ne scîrbeşte vederea; 10

de p i ldă, formele animalelor celor mai dezgust ătoa re şi

ale cadavrelor.
O alt ă explicaţie a a cestu i fapt este că a învăţa e o
plăcere, nu num a i pentru filozofi, dar şi pentru ce i l alţi
oameni ; atîta doar că aceştia o gustă prea p uţin. Ne
pla ce vederea ima ginilor, pentru că, privindu-Ie, învăţăm
15
şi ne d ă m seama de ceea ce reprezintă fiecare lucru, de
pildă că această figură este cutare. Dacă n-am văzut
ma i dinainte obiectul înfăţiş a t, lucr area nu ne va plăcea
ca imitaţie, ci din pricina execuţiei, a culorii sau a unei
alte c auz·e de acest fel.
Darul imitaţiei fi ind înnăscut în noi, ca şi armoni a şi 20

ritmul 38 (căci este limpede că măsurile nu sînt decît părţi

ale ritmurilor 39 ) , d intru început, cei care erau mal mzes­
traţi in această p rivinţă se desăvîrşiră încetul cu încetul,
şi din improvizaţiile lor Iu.ă naştere poezia.
Poezia s- a împ ă rţit după felul de a fi al fiecă rui au­ 25

lor : cei cu sufletul a les i mit a u faptele frumoase şi acţi u­

nile oamenilor merituoşi; autorii vulgari imita u faptele
oamenilor josnici, alcătuind mai întîi defă imări, dup ă
cum a l ţii alcă tuiau i mnuri şi la ude 40. Nu p utem cit a n ici
tin poem de acest fel la în aintaşii lui Homer. deş i e d e

crezut că mulţi a u compus asemenea poeme; de la Ho-

Iner încoace, se poate cita , ' de pildă , "Margites" 41 a l său 30
'ii poemel e asemănătoare, unde îşi făcu apariti a, potrivit

38 A ri s tot e l menţionează al,CI anmo nia şi ritmu l ca elemen te

,:Iraderistice ale imitaţ iei poetice, opunînd-o imitaţiei p l a s tice (cL
1118b 3-4).
39 M ă suri le fiind unităţi ritmice aplicate vorbirii.
40 Imnuri p e n t ru z ei, laude (EYXOf!tU) pentru oameni.
41 P o em burlesc în hexametri amestecaţi cu t rime t ri iambici,
.Ii cărui erou este un neghiob ,îngîmfat, "care ştia multe lucruri,
<1:11' pc t oate prost"; încă diil a n tichi t at e opera acea sta (din care
Iii s-au pă strat numai' patru versuri) nu mai era atribu i tă lui
111l1l1er.
20 Poetica 4, I448b - r449 a

sub iectului, ş i metrul numit i ambic 42 (nume ce i se dă

şi astăzi), pentru că era folosit la aruncarea înţepături­
lor 43.Aşadar , dintre vechi i poeţi, unii alcătuiră poeme
în ve r su r i eroice, alţii, În ve rsu ri iambice.
In ce priveşte pe Homer 44, e l a stră lucit, în acelaşi 35
timp, în genul serios (în adevăr, el singur a compus
opere care nu numa i că sînt frumoase, dar reprezintă şi
imitaţii dramatice 45 ) , şi tot el, cel dintîi, a arătat forma
viitoare a comediei: în loc să compună defăimări, el a
făcut d i n ri dicol o imitaţie dramatică 46, deoarece "Margi­
tes" este pentru comedii ceea ce "Iliada" şi "Odisei a "
sînt pentru tragedii. 1449 a

�înd tragedia şi comed i a îşi făcură apariţi�, p oeţii

care îmbr,ăţişau unul dintre aceste două genuri, după
încl inarea lor firească, deveniră unii poeţi comici, în loc
de poeţi i ambici, şi a lţii poeţi tragici, în loc de poeţi
5
epici, p entru că aceste ultime forme literare erau m a i
ample ş i mai preţuite decît cele dintîi.
In ce priveşte cercetarea, dacă tragedia a atins acum
deplina dezvoltare a elementelor din care e formată, a
judeca acest lucru în sine sau în raport cu reprezentaţii1e
este o altă problemă.
Născută deci, l a început, din improvizaţie (tragedia
ca ş i comedia, tragedia a cărei origine se tra ge de la au-
10

42 V. Anexa III.
43Ari stotel face greşeala, cur, entă în anti'chita te, de a inter­
verti ordinea derivaţi 1 e i, căci taf!�o� este cuvîntul de bază, i ar
,
taf!�lţEtv "a arunca înţ e p ătu ri a defăi ma" este d erivatu l , şi nu
invers.
44 Ca geniu desăvîrşit, su str a s �pecia1izării temperamentale
enu nţate mai sus.
45 V. cap. 23 şi 24.
46 Pentru A ri sto tel , comedia i d e a l ă este u m o ri s t ică fără gro­
solănie şi nu .practică invectiva persona lă, c i imită în mod dra­
matic şi in ge nera l it ate a lor acţiuni şi vici i care nu dezgustă, ci
uoar stîrnesc rîsul; v. mai jos 1449a 32-3.
 Poetica 4, 1449 a 21

torii de ditirambi 47, comedia care îşi tra ge originea de la

autorii acelor cîntece phallice, p ăstrate încă pînă astăzi
În multe cetăţi), tra gedia crescu încetul cu încetul, pen­
tru că se dezvolta tot ce îi aparţinea e i în mod vădit şi,
după m ai multe schimbări, cînd tragedia îşi găsi firea
ei adevărată, ea încetă să se mai schimbe.
Eschyl48, cel dintîi, a ridicat numărul actorilor de la
unul l a doi, a micşorat importanţa corului şi a dat rolul 15

de căpetenie d i a logului; Sofocie spori numărul a ctor ilor

la trei şi introduse decorul scenic. Pe lîngă aceasta, tra­
gedia luă altă întindere, părăsind subiectele mărunte .şi
limbajul glumet, care-i veneau de la obîrşia ei satirică ,
şi, într-un tîrziu, cîştigă gravitatea. In ce priveşte metrul ,
20
ietrametrul troch aic 49 fu înlocuit p r i n trimetrul i ambic 49 ;
la început, se întrebuinţa tetrametrul, pentru că poezia
era satirică şi mai apropiată de dans; dar cînd s-a intro­
dus dialogul , îns ăşi natura a inspirat metrul ce l ma i
potrivit, căci dintre toate metrele. trimetrul i a mbic este
cel mai apropiat de graiul obişnuit; dovadă e fa ptul că,
În dia log, noi facem foarte mulţi trimetri iambici, dar
25
rareor i hexametri 49, ş i numai atunci dn' d ne îndepărtăm
de tonul convorbirii. Ar mai fi de vorbit despre numărul
l 'pisoa delor 50 şi despre celelalte înfrumuseţări, care s - a u

:Ic!il ugat la fie�are parte; nu ne oprim l a acestea, căci,

Anexa 1.
'17 V.
48 V.Anexa 1 I.
49 V. Anexa III.
00 Termenul e definit de Aristotel însuşi. mal JOs (l452b
'II 1): "epi sodul este O parte completă a tragediei, cuprinsă între
,11I11:i cîntece complete ale ·corului", adică intervalul de timp în
.ill· se desfăşura acţiunea propriu-zi să (jocul actorilor) ; în dra­
·1I.t1mgia modernă, i-ar cores·punde actul (actus este de altfel şi
1"lllIl'nul laUn pentru EJtElaMwv, v. Horatiu, "Arta poetică", vv.
!.'i'l -190).
22 Poetica 5, 1449 a, b

desigur, ar fi o muncă prea îndelun gată cercetarea l or

punct cu punct. 30

Comedia este, cum am spus, imitaţia unor oame n i

cu o mor a l ă inferioară, n u o imi taţie a oricărui fel de
.
v ici u , ci a celor d i n domeniul ridicol ului , care este o part e
a urîtului . I n a devăr, ridicolul este un cusur ş i o urîciune
fără durere, nieÎ vătămare; aşa, de pi l d ă, masca comică 5 1
este urîtă şi schimonosită , fără expresie de suferinţă . 35

Tr ansformările treptate ale tragediei, ca ş i numele

celor ce l e - a u făcut n e sînt cunoscute ; încep uturile come-
diei însă nu putem şti cum vor fi fost, pentru că e a nu 1449 b
era lu ată în seamă. Abia într-un tîrziu, a dat arhonte l e 52
u n cor de comedien i: m ai înainte, aceştia erau voluntari.
Numai după ce comed i a şi-a dobîndit o formă proprie, a
incep ut să se p ă streze şi amintirea poeţil o r numiţi, comici.
Cine a i ntrodus măştile, prol ogur ile 53, numărul acto -
ri lor 54 ş i toate celelalte amănu nte de acest fel, n u se ştie:
5
dar i deea de a akătui subiecte vine de l a E pi charmos
şi Phorm is 55 . I deea a ven it dintr-un început di n S icil i a 56 :

51 V. Anexa 1.
52 Arhonte1e: arhontele eponym, unul dintre cei nouă ma­
gistraţi care adminishau Atena şi ş·eful 'celorlalţi (arhontele
basiJeus, arhontele polemarhos şi arhontii tesmotheţi). "Arhonte"
înseamnă în general "magistrat", "conducător" cu atribuţii poli­
tice, militare etc.
5 3 V. mai jos (l452b 19-20) : "Prologul este o parte com­
pletă a tragediei care prece. de sosirea corului".
54 Cu alte cuvinte, cine a introdus actorii şi cine a sporit
succesiv numărul lor.
55 Phormis, comediograf, ca şi Epicharmos, dar mai tînăr
decît acesta, a reprezentat come dii la Si racuza, în 'primele decenii
ale secolului V. S-au păstrat cîteva fragmente.
56 Adică tocmai de la Epicharmos şi Phormis, aici pOl11eniţL
 Poetica 5, 1 449 b 23

Li Atena, Crates 57, părăsind forma iambică 5 8 , a av ut cel

dintîi i deea de a trata teme generale ş i de a alcătui

:-'Ilbiede.
Epopeea se aseamănă cu tr a ge d i a , prin aceea că este
{ I imitaţi e cu aj u torul metrultii a unor oameni de îna ltă 10
\;I!oa re moral ă , dar se deosebeşte de aceasta, prin aceea
l'a întrebui nţeaz ă un metru uniform şi este o povestire.
"\ai este o d eosebire în privinţa întin der i i: tr a gedia se
�;i leşte s ă fie <:uprinsă, pe cît e cu putinţă, î n limitele unei
',ingure roUr i a soarelui sau să n-o depăşea scă decît cu
11J1(in 59, pe cîn d epopeea nu- i l imitată în timp ; e l e se
c1l'()sebesc deci şi prin aceasta. Totuş i , la început, poeţii
pr()ced a u la fel 60, atît în traged i i , cît şi în epope i . 15
In c e priveşte elementele alcătuitoare, unele sînt
,Il'l'lca ş i , altele sînt propr i i tragediei. De aceea , cine ştie
':1 deo sebea scă o tragedie bun ă de una rea, ştie s ă facă
dl'llsebire şi în privinţa epopei i 61, deoarece el ementele pe
I : 1 r(' le cuprinde epopeea se găsesc în tragedie, dar ele-
1111'1J!e1e tra ged iei nu se găsesc în epopee. 20
;,{ CI'ates a rep,rezentat comedii in a ,doua jumătate a seco­
I,iliii V ('prima lui victorie drama,tică este din 450/49) ; Aristofa.n,
III "Cavalerii" vv. 337 şi urm., îl elogiază; s-au 'păstrat cîteva
11111111 şi fragmente, Come dii cu sUlbied unita r au reprezenta t şi
,II,lIl1laşii săi, Chioni des şi Magnes (menţionaţi mai sus, 1 448a
1), dar se pare că 'el, mai mult decît alţi poeţi ai vechi i co­
li" ti II alice şi mai aproape de s piritu l comediei sic iliene (Epi­
, I I 1I11111S. ,Phormis) şi de cel al camediei medii şi noi (v. Anexa
II, ,1 illlaginat intrigi cu caracter general şi ,tipic, stră ine de orice
, ,,,1111\1' de invectivă şi atac personal.
/,11 Adică s p i r i t u l poeziei satirice iambice (v Anexa 1), nu
"' , '1111 i:llIlbic (v. Anexa III) .
," i\iri îşi are o ri gi nea celebra regulă il unităţii de timp, elabo-
,1, 1111111 mai tîrziu, în epoca n ena şte r ii . Aristotel o formulează
, I ',1 lil' o constatare ,de fapt, nu ca pe un 'p recept, dar e ne'in-
1", 11111' cii Q ici f a'ptul ooncordă cu vederile teoretice ale lui Aris-
'
1 , / I l l 'l a tragediei perfecte.
'
o

,," Adil'ii nu limitau cu stiideţe 1n timp acţiunea tragică;

/ 1, 1,' aj Illlse pînă la noi nu confirmă afirmaţia lui Aristotel,
1',1 11' sa fie mai mul t o supoziţic doctrinară decît un fapt
'"'"'III:d,
" 11,11 1111 �i invers.
24 Poetica 6, 1449 b - 1450 a

Vom vorbi m a i tîrziu despre arta de a imita în hexa ­

metri 62 şi despre comedi e 63; să vorbim despre tragedie,
luînd defin iţia naturii ei, care reiese din ceea ce am spus.
Aş a d a r, tra ge d i a este imitaţia unei acţi uni a lese 'şi de­
pline 64, cu o anumită întindere, într-o limbă frumoas ă , 25
deosebită ca formă, potrivit diferitelor p , ă rţi a l e tra gediei ,
imitaţie făcută de personaj e în acţiune, i a r nu pri ntr-o
povestire, şi care, stîrnind m i l a ş i frica, s ăvîrşeşte purifi ­
�area 65 caracteristică unor a semenea emoţi i . Numesc o
limbă frumoasă limba cu ritm, armon le şi cînt ; ş i înţeleg
pri n deosebHă ca form ă, că unele p ărţi 66 sînt rea l i zate
numai cu aj utorul metru l u i , pe cînd altele 67, dimpotrivă,
sînt făcute cu aj utorul cîntului. 30
Cum imitaţia este făcută de personaje în acţi une, tre­
buie să considerăm, ma i întîi, ca o parte a tragediei , în­
tocm irea specta:-:olul u i ; pe urmă, v i n cîntul ş i limba:
căci acestea sînt m ij Ioa cele întrebui nţa te pentru săvîrşi­
rea imitaţiei. N umesc limbă orind uirea versu rilor; cît
despre cîntec, cuvîntul are un înţeles Foarte l impede. Pe 35
de a ltă p arte, fiind vorba de imita rea unei acţiuni ş i cum
acea sta presupune personaj e în acţiune, care trebuie în­
făţişate aşa cum sînt, după ca racterul ş i gîndirea lor
(căci, num a i ţinînd seamă de aceste deosebiri, putem
caracteriza acţi unile omeneşti ) , două sînt cauzele fireşt i 1450 a
care hotă răsc acţiunile, anum e gîn direa ş i cara cter ul,

62 gpopeea.
63 In partea a doua, pierdută, a tratatului, consacrată, probabil,
specii lor genului comic.
64 Caracterul deplin, complet, încheiat al ac ţi un ii nu e enunţat
în mod explicit în primele cinci capitole (d ar va fi analizat în cap. 7).
65 V. Anexa I.
66 Cele dialogate, susţinute de actori.
67 Părţile corale.
 Poetica 6, 1 450 a 25

:şi totdea u n a numai acţi u n i le ne fac să izbutim s au nu.

Imitaţia acţiunii constituie subiectul, deoarece înţeleg prin
s u b i ect îmbinarea faptelor s ăvîrşite ; numesc caracter :.:eea 5
ce ne face s ă spunem despre personajele pe care l e vedem
a cţionînd că a u anumite însuşiri ; înţeleg prin gîndire tot
ceea ce spun personaj ele, pentru a dovedi ceva, sau pen-
tru a declara ceea ce hotărăsc.
Prin urmare, în orice tra ged ie, trebuie s ă găsim şase
p ărţi a lcătuitoare, care o fa:.: de un anumit fe l, anume :
subiect u l , caracterele, limba, cugetarea" spect acolu l ş i
dntu l . In adevăr, mij loacele de a imita alcătuiesc două
p ărţi 68, fe lul de a imita a l cătuieşte o p arte 6 9 ş i obiectul 10
imitaţiei a l te trei 70, i a r a l tele nu m a i sînt. N u cîţiva , c i
toţi poeţ i i , ca s ă spunem a ş a, au întreb u i nţat aceste părţi
alcătu itoare 7 1 , căci toate tra ged i i le a u deopotrivă 72 un a p a-
rat sceni c, cara ctere, subiect, limbă, :.:Întec ş i cugetare.
Cea m a i însemn a t ă d intre aceste părţi este îmbinarea 15
fa ptelor s ă vîrşite, căci trage d i a nu imită oameni, ci o ac­
ţiune şi v i aţa, feri c irea ş i nenorocire a ; iar fer icirea şi
nenorocirea decurg din � :.:ţi une, ş i ţelul v i eţii este un
anumit fel de a acţiona, n u de a f i . Numai datorită carac- 20
ierul ui lor, sînt oamen i i Într-un fel s a u a ltul, dar sînt
fericiţi sau dimpotriv ă , datorită fa ptelor lor. Aş a d ar, per­
'ionaj e l e n u acţione a z ă pentru a i m i t a cara ctere, ci îş i
p r i mesc cara cterele în vederea faptelor lor. Astfel, flaptele
) i subiectul sîn t ţinta tragediei , ş i, în orice l ucru, ţinta e
p ; l rtea cea m a i însemnată.

68 Limba ş i cîntul (v. cap . 1 ) .

60 Spectacolul, prezentarea scenică (v. cap. 3) .
7 0 Subiectul, caractereJ,e, cugetarea (v. calp . 2 ) .
7 1 Sau, mai exact, aveau l i bert a tea să l e întrebuinţeze, chiar
< 1 : 1 1- : 1 , în fapt, au scos în evidenţă numai unul dintre elemente ( ef.
( ' : I J ) , 1 8 ) ori au neglijat cîte unul dintre ele (cum r'e iese din 1450a
:'1 ; -2 7 ) , nu însă 'pe cel mai important : su biectul, intriga.
72 Au în mod implicit, în conformitate cu definiţia şi na-
1 11 1 : 1 lor.
26 P o e t i ca 6, 1 450 a

Pe l în gă aceasta, traged ie fără acţiune nu poate fi,

d a r fă r ă caractere, poate să existe. I n a d evăr, traged i i l e 25

celor m a i m u l ţ i dintre autor i i din z i lele noa stre sîn t l i p ­

site de caractere ş i , în gen er a l , s e poate spune ace l a ş i
l ucr u despre m u l ţ i poeţi ; d u p ă cum, printre p ictor i , putem
spune ace l a şi l ucru despre Zeuxis 7 3 , în compara ţ i e cU
Polygnotos : căci Polygnotos este un bun pictor de ca­
ractere, pe cîn d p ictura lui Zeuxis n- are n ici o trăsătură
mor a l ă .
Mai mul t, d a c ă î nş irăm ni şte t i r a d e care oglin desc
u n caracter, oricît de izbut ite ar fi ele în priv inţa limbii
30
ş i a cugetă r i i , n u vom rea l i z a cee a ce este rostul în s i n e
a l tragediei 7 4 , c i v o m rea l i z a acest l ucru m u lt ma i bine
c u o tra gedie i nfer ioară d i n punctele de vedere amintite,

dar care are u n subiect, o îmbin are d e acţi uni . Să a dău ­

găm că într-o tragedie izvorul cel m a i Însemnat d e p l ă ­
cere pentru sufletul spectator u l u i se găseşte Î n părţi l e
subiectului, a d ică î n peripeţi i ş i î n recunoaşteri 75. 35
O a l tă dov a d ă este că începător i i În poezie aj ung I a
a d evărul exact î n expres ie ş i î n car actere, î n a i nte d e a
şti s ă Îmbine acţi u n i le, cum este cazul I a aproape toţ i
poeţ i i vech i .
A ş a d ar, subiectul este Începutul ş i , oarecum, sufletul
tragediei ; n u m a i în al doilea rînd. vin caracterel e. Cu
drept cuvînt, se petrece cam ace l a ş i l ucru ca ş i în p ic�

73 Zeuxis din Heracleia ( G reci a M a r e ) a tr ă i t î n a doua

jUJlliîlate a sec o l u l ui V, în timpul r ă z b oiu l u i pe l oponesiac şi este
al d o i l e a mare a rti st a l ,p i c t u r i i grece şti ; c a ş i P olygnotos, îşi
i d e a l i z a fi g u r i l e , d a r ( c u m r e i e s'e d e a i c i , d i n 1 46 1 b 1 2 ş i d i n
" P ol i t i c a " 1 340 a 37 ) i d e a l i z ă r i l e l u i a j u n g e a u l a u n g r a d d e im­
p ers o n a l i t a t e şi ,de u n iver s a l i t a te în expresie, la care tr ă s ătu r i l e
mora l e d i stindive , c ar ad e re l e , se ,estom p a u .
74 A d i c ă stîrn i r e a u n e i emoţ i i p u r i f i c a : o a r e prin milă şi frică.
7.\ V. mai jos, cap. 10 şi II.
 Poetica 6, 1 450 b 27

I l l r i l ; dacă ci nev a ar pune l a un loc cele m ai frumoase 1 450 D

" I d o r i , ar îndnta mai puţin och i u l decît desenîn d o i m a ­

: ', i l le . Tragedia e s t e imitaţi a u n e i acţ i u n i şi n u m a i în m ă ­
'.lIra în care este imitaţi a unei a cţ i u n i , e a i m i t ă oameni
1' ; l re acţione a z ă .
I n a l tre i l e a rînd, v i ne cugetarea . Aceasta �onsistă în
d a rul de a găsi limba pe ca re o cere s i tuaţi a. limba p o­ 5

I r ivită , ceea ce în discursuri este rez u l tatul unei pregă­

( i r i politice 'ş i retorice ; î n adevăr, poeţi i vech i puneau pe
('roi i lor s ă vorbe ască limb a vieţi i civi le. i a r ced de a z i
ii fac s ă vorbească asemenea u n o r retori 7 6 . C a r a cterul
(·:;te ceea re arată felul de a se purta a l cuiva, hotărîre a
pc �are într-un c a z îndoielnic erou l o i a s a u o oco l eşte
( r1e aceea , n u există car acte r în cuvi n tele care nu expr i m a
n i ci o hotărîre l u a t ă sau oco l i t ă de cel care vorbeşte ) ;
i a r c u getare găsim a colo unde se dovedeşte că un a n u ­
m i t lucru e x i s t ă s a u nu exist ă , sau u n d e se proc l a m ă vreo
i dee gener a l ă .
A p atra di ntre părţile care ţ i n de l im b ă 7 7 e s t e expr i ­
m a r e a ; înţeleg prin aceasta, cum am spus-o m a i în a i n te,
reda rea gîn d i r i i prin cuvinte ; ea are aceleaşi însuşiri în
scrier i l e în versuri, ca ş i în scrier i l e în proză . 15

Di ntre celelalte p ărţi a1cătuito are. cîntecul este po­

doaba cea m a i însem n at ă . E lementul spectaculos, deşi
atrage publicul, este foarte străin de artă ş i foarte puţin
potrivit cu poezi a ; căci puterea tragediei d ă inui e şi fără
a i utoare ş i fără actori ş i , pe lîngă a ceasta , pentru pune­
rea în scen ă, m eş teş ugul decorator u l u i e m a i potrivit de::ît
a l poetului. 20

76 Profesori i de retorică , o ameni priceputi l a vorbă. dar

schimbători în păreri, după nevoile clipei.
77 Celelalte trei (subi ectul, caracterele, actiun ea) reprezintă
conţinutul care se exprimă prin forma limbii ( deci .. tin d e
limbă ") , toate patru opunîndu-se ultimelor două (dn tecul şi ele­
m entul spectaculos) , care s,înt mijloace ex t ralingvistice,
 7

După ce am fixat aceste părţi alcătuitoare, să vedem

acum ce fel trebuie să fie îmbinarea faptelor, deoarece
a cesta este cel dintîi ş i cel mai însemnat element al tra ­
gediei.
Am stabilit că tragedia este imitarea unei acţiuni de­
pl ine ş i întregi, avînd o anumită întindere ; căci un lucru 25
poate f i întreg ş i să n- a i b ă întindere. I ntreg e ceva ce
are început, mijloc şi sfirşit. Incepu t este ceea ce, p rin
n atura lui , nu urmează în c h i p necesar după alt l ucru,
da r după care urmează a l t lucru, în mod firesc s a u adău-
gat. S fîrşit, dimpotriv ă, e ceea ce urmează, în ch ip firesc
ş i ob işnuit, după altceva, fi e c ă aş a trebuie sau că aşa 30
se ob iş nuieşte, ş i după care nu se mai întîmpl ă nimic.
Mij loc este ceea ce urmează firesc după altceva şi e urmat
de alt lucru.
A ş a d a r, s ubiectele bi ne a l că tu it e nu trebuie să în­
cea p ă , n b să sfîrşească l a întîmpl a re, ci trebui e să res ·
pecte princip i i le pe care le- am arătat.
Afară de aceasta, deoarece un anima l frumos şi orice 35
lucru fruf!.10s, alcătuit din părţi, p resup une nu numa i o
orînduire în aceste părţi, dar şi o înti ndere, care nu-i
întîmpl ătoa re, căci frumuseţea stă în mărime şi în or­
dine 78 , ş i de aceea un a n imal frumos nu poate fi nic i di n
c a l e afară de m i c ( v i z i u ne a f i i n d ne des l u ş i t ă , cînd este
a b i a p ercep tibi l ă ) , nici foa rte mare ( în ac es t c a z , n e p u -
tînd fii cu p r in s cu och i i , ci, dimpotrivă, unitatea ş i t o t a l i - 145 1
tatea scăpînd vederii privitorului ; cum ar fi , de pil dă,
un animal care ar avea o lungime de mi i de sta d i i ) ,

78 .\ ristot el defineşte caracterele frumosului în "Metafiz ică"

III, 1 2, 1 078a 36 : " O rd i ne a , m ă su r a si l imi tarea", i ar aici le
a pl i c ii operei de artă, dup ă ce, ,î n alte iucrări, le-a a'plicat naturii ,
s<lc ie L l j i i , v ie ţi i i n d i v i d u a l e etc. Cf. şi Etica N icomachică, 1 1 23b 7 .
 Poet ica 8, 145 1 a 29

rez u l tă că, după cum, pentru corpuri şi p entru animale,

t rebuie o anumit� mărime, ca să poată fi uşor cuprinsă
cu och i i , tot aşa, trebuie o anum ită întindere şi pentru
s ubiecte, astfel ca memoria să le poată păstra uşor.
Limita fixată acestei înti nderi, avînd în vedere repre­ 5
zentaţi ile dramatice şi ::apacitatea de pricepere a specta­
t orilor, nu ţine de artă 79 ; c ăci , dacă ar trebui să se re­
prezinte o sută de tragedii, s-ar măsura timpul cu clepsy­
< I ra 80, cum se zice că s - a făcut uneor i 8 1 . Pe de altă p arte,
l imita decurgînd din însăşi firea lucrurilor este urm ăto a ­ 1 (1
rea: cu cît subiectul e m a i întins, numa i s ă s e poată
înţelege tot alitatea lui, cu atit are acea frumuseţe pe care
i -o dă bogăţia ; pentru a stabi li o regulă generală, să
spunem că limita potrivită este întinderea ::are îng.ăduie
l I n u i şir de întîmpl ări, petrecute unele după altele, după
a semănarea cu realitatea sau dup ă necesitate, să treacă
erou l de la nenorocire la fericire, sau de la fericire l a
Jl enorocire.

Subiectul nu- i unitar, cum îş i închipuie unii , num a i

pentru că se referă l a un singur erou , c ă c i viaţa aceluia şi
( Jm cuprinde multe ş i nenum ărate întîmplări, care nu al­
cătuies:: o unitate. Şi, tot aşa, un singur om îndeplineşte

79 A r i stotel fa c e d i st i ncţ ie Între l i m itele exte r i o a re ş i conven -

1 i o n a le a l e reprezent a ţ i i l o r ( v . Anexa 1 ) şi l i m it e l e estetice, i ntrinsece
1 ' perei d r a mat ice.
80 A d ic ă : i n d i,feren t de con si derente es tetice, există o l i m i tă
( ' x terioară de rez i stenţ ă a p u b l i c u l u i , l i m ită c a re se exprim ă îrn
ore (măsurate m ec a nic, c a În c a zul d i s cu rsu r i l or ) .
8 1 A firm a ţ i a se rderă ,ex cl us iv la m ă s u r a rea t impului C Ul.
c l e p sy d r a , n u şi l a cele « 100 de t r a ge d i i » , c a r e s î nt o s i m p l ă ipote z ă
,' U rost dem on str a t irv ; t o tuş i n u avem n i c i o a l t ă i nf>o�m atie î n
dcest sens.
30 Poet ica 8, 1 45 1 a

m u lte acţ i un i , care nu a lcă tuiesc o a cţiune umc a . De

acee a , m i s e p are că s - a u înşe l a t toţi poeţ i i care a u com­
pus o " H eraclei d ă " , o "Thesei d ă " şi a l te poeme de acest 20
soi 82, crezîn d că s ubiectul este nea părat un itar, n umai
fi indcă a fost un s ingur Heracles.
Homer îns ă, a ş a cum îi între�e în to a te privinţele ,
p a re că a văzut bine ş i a ici ( datorită fie meş teş ugului s ă u
a rt i s t i c , fie gen i u l u i s ă u ) ; compunîn d "Odisei a " , el n - a
p ovestit t o a t e întîm p l ă r i l e d i n vi aţa l u i U l i se, d e p i ldă , 25
că a fost răni t pe Parnas 83 şi că s - a prefăcut că- i nebun
l a adunarea gr�cilor 84, întîmpl ări care n ici una nu de­
curge d in cea l a ltă, în mod neces ar sau verosimil ; ci a
-com p u s "Odisei a " s a în j uru l unei s in gure acţiuni, a ş a
c u m înţelegem noi, şi l a fel ş i , , I l i a d a " .
Aş adar, după cum, î n ce lela lte arte imita tive. uni­ 30
tatea i m itatiei reiese din unitatea obiectul u i , tot a ş a tre­
buie ca şi în sub iect, deoa rece e imitarea unei acţi un i ,
această a cţiune s ă f i e una ş i într,e a g,ă , i a r părţi l e s ă - i
fie îmb inate î n aşa chi p încît, d acă se m ută s a u se t a i e
u n a dintre e l e , întregul să fie schimb at ş i zdruncin a t ;
căci ceea ce poate fi adăugat s a u nu, fără urm ă r i însem­
nate, n u face parte din întreg.
35

8 2 E 'v orba de poeme epke ( i nvocate a i c i , c a ş i exempl u l l u i

Homer, d ate f i i n d a f i n i !ci ţ i l e t r a g e d i e i c u e p o p ee a ) , î n c a r e s e
tra t a u de l a un ca1p ăt l a a l t u l , f ă r ă n i c i o a l eg ere, f a p t e l e l u i
H e r a cles s a u a l e l u i T h e s e u ; i z \" o a r e l e pomenesc a s t f e l d e a u t o r i
d e " H e r a c l e i d e " s a u "Thesc i d e " , d a r i n f o r m a ţ i i l e s e l i m i t e a z ă l a o
s i mpl ă î n ş i r a r e de nume, cu excepţ i a u n ei " H er a c l e i de" a i o n i a ­
n u l u i P a ny a s i s , u nc h i u l l u i Herodot şi p a rtici p a n t a c t i v l a l up t e l e
p o l itice d i n H a l i c a r n a s , î n s ec o l u l V .
8 3 I nt î m p l a r e a a p a r e totuş i î n "Odiseia" X IX , vv. 392-466 ,
( M . 562-6 1 0) , d a r p a s a j u l e e p i so dic ; e vorba de o vînă t o a r e î n
�a r c U l i se , a d o l esce n t , e s t e r ă n i t d e u n mistreţ .
8 4 D u p ă cum se povesteşte în poemul c i c l i c "Cypr i ile" ( v. Anexa
1 ) . U l i s e, în p re a j m a î mb a rc ă r i i spre Troi a , ar f i s i mul a t n e bu n i a ,
<CiI sii se sustr a gă de l a e x p e d i ţ i e , d a r această str a t a gemă a fost
z i i d ,i rn i c i t ă d e P a l amedes.
 Poetica 9, 1 4 5 1 a, b 31

Din cele sp use pîn ă a lc l , reiese lămurit c ă rostul

poetu lui nu este de a povesti lucruri întîmpl ate cu a de­
d î rat, ci de a povest i ceea ce s-ar p utea întîm p l a . Intîm­
p l ă r i l e sînt posibile după asemănarea c u rea litatea s a u
d up ă neces itate. I n a devăr, i storicul ş i poetul nu se deo­
'ie;besc prin faptul că unul îşi prezintă povestirea în ver- 1451 b
") ur i şi cel ă l a l t în proză ( s - a r f i p utut pune în versuri
( )pera l u i Herodot 8 5 ş i , versifi c a t ă , tot istorie ar fi rămas,
�:um era în proz ă ) ; ei se deosebesc, dimpotrivă , prin
aceea că unul povesteşte întîmplări care a u avut loc, iar
eel ă l a1t întîmp lări care a r putea s,ă se petreacă. De aceea , 5
poez i a este m a i fHozofică şi ma i a l e a s ă decît istoria ;
: ă ci poezi a povesteşte m a i mult ceea ce e genera l , pe
cînd isto r i a ceea ce e particul ar. A poves t i ::eea ce e ge-
I l eral îns, e amnă a p une pe un personaj înzes trat cu o
a numită fire s ă spună s a u s ă facă cutare s a u cutar e l u-
\Turi, d u p ă asem ă n area cu rea l itatea s a u in chi p ne­
( ' c s a r ; la această înfăţiş a re năzuieşte poez i a , şi apo i dă

8 5 Herodot din Halicarnas. Primu l m a r e i st o r i c grec ; a trăit

I il secolul V ( 480-426 ) ; s - a nă sout l a H a l i c a r n a s ( A s i a Mică ) ,
d i n t r - o f am i l i e î n s t ă r i t ă ş i c u l t ă , p a r t i z a n ă a p a r t i d u l u i a n t i,p ers ;
I I I H : h i u l s ă u P a nya s i s a fost a u torul v e s t i t al u n e i "Heracl e i de"
" i şeful acestui p a rtid. Herodot a c ă l ă tor i t mult, nu ,nu m a i în
1 1 I ; l t ă l u m e a greacă , ci ş i î n P e r s i a , Fen ici a , E g i p t, a j u n g î n d , d e - a
1 I I I I gui ţărmului M ă r i i N e g r e , pînă î n n o r d , î n actu a l a Cr i m e e . A t r ă i t
1 I I I t i t l a Ate n a , u n d e e r a f o arte i u b i t şi a p rec i a t , i a r u l t i m i i
d l l l l ii zeci de a n i a i v i e ţ i i i - a p etrecut l a T h u r i o i , în G r ec i a Mare
1 ' , l I e l u l I t a l i ei ) , col o n i e p a n h e l e n i c ă înteme i a t ă d e Ate n a ( 444 ) .
, , 1 , ( o r i i l e " l u i H er o d o t , scris e î n d i alect i o n i a n , p o vestesc l u p t ele
t l i l l l re greci şi perşi, de l a Cresu s l a X e r s es , cu n e nl l mă r a te!
d i g-re s i u n i ( i storice, m i t ologice, geogr a f ice, etnografice etc. ) , care
1 : 1 (' din ea u n document de ,pr i m ordin a l civ i l i z a ţ i e i din b a z i nu l
I : I ',;i r i lcan a l Med iter a n e i pîn ă în secolul V Î.e.ll. ; î n forma p e care
I t ' ;I " c m , .. I s tori i l e " s î n t împărtite î n nouă c ă r ţ i , c a r e p o a rt ă f iecare
1 1 1 1 1 1 1 ('le u ne i a di ntre cele n o u ă m u z e .
32 Poetica 9, 145 1 b

nume personajelor 8 6 ; a povesti particularul este ceea c e

a făcut Alcibi ade 87 sau ceea ce i s-a întîmplat 8 8 . 10
In ce priveşte comedi a, lucrul acesta este evi d ent ;
poeţi i dau personaj elor nume proprii luate la întîmp l are,
numai după ce au alcătuit subiectul cu aj utorul unor ac­
ţiuni verosimile, nu ca poeţii i ambici, c are compun pe
seama unui individ sau altul.
In tragedie, poeţii p ă strează numel e o amenilo r care 15
a u trăit aievea ; fiindcă, ceea �e- i posi b i l e lesne de cre-
zut ; dacă însă nu credem deodată că-i cu putinţă ceea ce
nu s - a întîmplat, dimpotrivă, ni se pare cu totul neîn­
doielnic ceea ce s-a întîmpl at cu adev,ărat, căci, dacă n-ar
fi fost cu putinţă, nu s-ar fi întîmplat.
Cu toate acestea, in unele traged i i , num a i un nume
sau două sint dintre cele cunoscute, iar celel a l te , născocite ; 20
în unele chiar, nu-i nici unul singur, c a de p i l d ă în
"Antheus " al lui Agathon 8 9 ; in adevăr, în această p i esă ,
atît faptele, cît ş i n umele sînt deopotrivă născocite şi , cu
toate aceste a, p i esa nu p l ace mai puţin.
Aşadar , nu trebuie să ne l i mităm numaidecît la su­
bi ectele tradiţionale, în j uruI cărora se învîrtesc traged ii le

86 Ad i c ă nu m e l e le adaugă după conceperea pers o n a j e l o r

(Elttnfrq.ul Vl] ) ca element al verosim i l ului, nu ca i ndicaţ i e rea l ă ,
chi a r dacă ele coinc i d cu nume i storice.
8 7 Om p o l i t ic aten i a n d i n a doua j umă tate a secolului V, ne­

p ot al lui Pericle, a fost elev al lui Socra te şi foa rte influenţat

de sofişti ; a v e a s t r ă l u c i t e ca l i t ă ţ i pe ca re le- a f o l o s it În servici ul
a m b i ţi i lo r ş i linter·eselor sale personale, c a re nu cuno'şte a u l i m i t ă ;
a spr ijin i t p o l it ica de e x p a n s i u ne spre vest a A te ne i provoc'ltTId ,

d ezastrul din Sicilia şi pră b u ş i r ea democ r aţie i ; apoi şi-a tră d a t

p atri a , unelti n d împotriva ei, ală turi de spartani şi p erşi ; rep r i m i t
totuş i ,În Atena, este a lung at d i n nou , se re t r a g e În viaţa parti­
culară (în Cherson esul Tracic, a c t u a l a G a l i p o l i ) ş i moare uci s
de .perşi.
88 Fapte c a re, după A r i stotel , pot să fie î n tre e l e În r a p ortur i

pur Întîmpl ă toare.

8 9 Agathan. Poet tra.gic aten i a n , c o ntem po ran c u E u ri p i de
(a doua j umătate a secolului V şi î nceputul secolulu i IV) . al ături
 Poetica 9, 1 4 5 1 b 33

noastre. Aceasta e chi a r o grij ă r i d ico l ă , căci, deş i i sto- 25

r i H e cunoscute n u sînt cunoscute decît de puţi n i , ele p lac
tu turor specta tori lor.
D i n cele spuse reiese deci limpede că poetul trebuie
s ă f� e m a i mult p l ăsmuitor de subiecte decît de versuri ,
dat f i i n d că e l este poet pe temei u l imi taţiei � i c ă imită
acţi u n i . Ş i n u este mai puţin poet, dnd i se întîmplă să
ia u n subiect d i n f aptele petrecute cu adev ărat , deoarece 30
n i m i c nu împ iedică anumite întîm p l ă r i petrecute s ă fie
de l a s i ne vero s i m i l e ş i posibi le, şi, p r i n aceasta, autoru l
care le-a ales este poetul lor.
pintre sub i ectel e şi acţ i un i le s imp le 9 0 , cel e episodice
sint ce l e m a i puţin bune. Numesc episod i c subiectul î n
care s ucces i unea episoadelor 9 1 n u este hot ărit ă , n i ci de
veros i m i l , n ici de necesi tate. Asemenea subi ecte s înt alcă­
t u i te de că tre poeţ i i cei s l a b i , pentru că sînt poet i slabi , 35
ş i de către cei bun i , atunci cînd ţin seama de actori :
a lcătuind t i r a de destinate reci i ă r i i 92 şi întinzînd f a bu l a
m a i mult decît îngă dui e sub iectu l , adesea ei sînt nevoiţi
s ă deformeze Înşi r u i rea firească a faptelor.

de care se b u c u r ă de o deoseb i t ă a p rec i e re d i n p a rtea contempo­

r a n i l o r ; ten d i n ţ e l e i n o�atoare î n tragedie, cit ş i faptul ,de a fi
trecut d e l a At e n a l a curtea m aced o n e a n ă sî n t comune ambilor
poeţi ; pret extul " B a n chet u l u i " p l aton i c este o � i c t o r i e dr am a ti c ă
a l u i Ag a t ho n , c a r e a p a re în d i a l og p r i ntre comes e n i şi se ex­
p r i mă în. mod ales şi r a f i n a t ; Aristotel îl p omeneşt e d e mai m u l te
ori ,î n "Poet i c a " şi, în g e n e r a l , îl alpr ec i a z ă . u\1e r i tele l u i p a r s ă
c o n s t e a Î n c ă ut a r e a de n o i forme d e expresie ş i de n o i subiecte,
precum ş i i n mc,dHi c a r e a rolului coru l u i (,�. m a i j os 1 456a 3 0 ) ,
n: e r i t c pentru care esie v i u atac,at de A r i st o f a n î n "Thesmopllo­
r i a z u s a i " . Op era l u i s - a p i er d u t , i a r ,di n tra,ge d i a c i t a tă a i c i n i c i
m ă c a r t i tlul n u este cert, c iic i u n i i c i tesc "A vt}€ L ( F l o a r e a ) , ,d t i i
'A Vt}E L' ( A n Eeu s ) , sa u chi a r "Avfr1'J (Antlie) .
90 Pentru d�f i n i ţ i a subi ectu l u i simplu �. c a p . 1 0 ş i I I ,
9 1 Term e n u l e l u a t a i c i în a,ccep ţ i uHca sa l a r g ă , nu Î I ! 1 ' , ' ; 1
tehn i c ă d i,n ca'p , 1 2 ( I 452b 16 şi u l1m. ) .
92 Cerute rel e ado r i 'p,e n t r u a-ş i a s i g u r a S U C C (' s : ! I ; '\ r i -. l l r I , ' 1
..

m a i pome n eş te acest fenomen ş i în " Retor ic a " I I I 1 , 1 1 1 1: :1, : \ : \ �." 1 " ,

1 4 1 3b 9 ş i urm.

3 - Aristotel-Poetica - c. 878 1
34 Poetic a 1 0, 1 4 52 a

Avînd în vedere că imitaţia urmăreşte nu num_a i o 1 452 a

a :ţiune completă, ci ş i fa pte în stare s ă stîrnească tea m a
ş i m i l a , a'ceste s i m ţ i r i sînt trez ite, m a i a les, cînd faptele
se petrec pe neaşteptate, decurgînd 'tot uşi unele din altele ;
_
în fe l u l acesta, efedul de a stîrni mirarea v a f i mult m a i
p uternic decît dacă f a p t e l e ar decurge de l a s ine şi d i n
j ocul întîmp l ă r i i 93. I a r din faptele ce se datoresc întîm- 5

pIărU" cele m a i minun a te p a r m a i a l es acelea care d a u

impres i a c.ă ar fi petrecu te î n adins, c u m a fost :u s t a -
t uia lui Mitys d i n Argos 94 care, căzînd peste omul v i no-
v a t de moartea lui Mitys, l - a omorît, pe cînd acesta asista
l a o serb are, deoa rece a semenea fapte nu par datorate
întîmplări i ; reiese că fabu l ele a lcătu ite astfel sînt mai 1 0
frumoase.

10

S ubiectele sînt unele s imple, a ltele complexe, dupa

cum acţiun i l e imitate de subiecte sînt ş i ele, des igur, tot
a ş a . S p un că acţiunea este simp l ă , cînd ea se desfă­
şoară pînă la sfîrş it 95, legată şi unitară ş i cînd schimb a -
r e a soartei 9 6 a re loc f ă r ă peripeţie, şi recunoaştere ; şi e
complexă, CÎnd această sch imbare se face cu recunoaştere 15
s a u peripeţie, s a u c u amîndouă .

93 Adic ă : surpri z a care ap are d i n î n l ă n ţu i re a necesară a

f aptelor este m a i preţioa,s ă d ec î t cea 'p rovoca,tă de vicisitu d i n i l e
Î n tîmD I ăr i i ; în l u n g a pa rantez ă care urmează, Ari stotel i n vo că
drep t argument f a,ptul că în suşi a.c dde n t a l u l este mai m i r acu los
( a d i c ă m a i surprim ător) cîn d pare ra ţiona l şi nece sar, aş a cum
prăbu ş i r e a înUm p l ăi o a r e a u n e i st atu i p o a t e să p a ră p e d e a'psa
dre alp,tă s a u răz'bu n a rea u n e i crime,
94 Mitys din Argos este, după toate p roba b i l i tă ţ i l e , un [nv i n ­
gător l a cur s el e de cva dr ige de l a Î n irece r i l e pythice d i n �74,
c ă ru i a i s-a r i d i ca t, ca prem i u , o st atu i e : îl m a i ,p om eneşte Plu­
t a r,c h (în "De sera num i n i s v i n d i d a " 553 d ) c a re, fără Îndo i a l ă, ia
i nform a ţ i,a de l a Afi.siolel însuşi, ampIHioî n d -o p u ţ i n ,
9 5 V. cap, 8 ş i 9 ,
96 E vorba de soarta personajului 'p rinc i p a l .
 Poetica I I , 1 452 a 35

Acestea trebuie s ă i a n aştere d i n însăş i a lcătuirea

subiectu l u i , aş a fel încît s ă decurgă d i n faptele prece­
dente, pe c a l e a neces ităţi i s a u după asemăn area �u real i ­
tatea ; î n a dev ăr, e o mare deoseb ire d a c ă unele întîmpl ă r i 20
se petrec d i n c a u z a a ltor a s a u v i n d u p ă a l te le 9 7 .

11

Peri peţi a este răsturnarea a cţiun i i în sens u l contrar,

d u pă cum s-a s p u s 98 ; şi a cea sta, repet, în chi p veros i m i l
s a u neces a r ; astfel, î n "Oed i p " 9 9 , vestitorul v ine cu gîn-
d u l că-l va bucur a pe Oed i p ş i - l va l i nişti cu privire l a
m a ică - s a , d a r d ezvă l u i ndu- i cine este, pricinu ieşte efect u l 25

97 Ad ilC ă SoÎ n t cu p r i.rn'f' le în raport d� 'p u r ă secven ţ ă , nu de

l' a u z a l i tate.
98 V. cap. 7 ( 1 45 1 a 1 2- 1 4 ) ş i cap. 9 ( 1 452a 3-4 ) .
99 Tr al g e d i e a l u i S ofocle ; Oed i p f a c e p a de d i n ,d i n a sti a te­
h :m ă , f i u a l l u i L a ios şi al l ocastei ; p ă r i n ţ i i l u i îl dest i n a sen1
l i lO rţ i i , căci ora colu l ,p rez i s ese c ă .î'şi va uci M t a t ă l ş i se va i n s u r a
, I l m a m a s a , d a r a s c ăp at din m i l a u n u i cioban ş i a f o s t înfiat de
1 ) 1 l l y bos rege le Cor i n t u i l l i . 1 nfofl l l a t de p r eves t i r ea sin istră a oraco l u l u i ,
I l I g c d i,n ca'sa celor p e ca ,'e î i credea p ă r i nţ i i s ă i ş i , r ă t ă ci nd, î ş i
' I (' i de t a t ăl, p e L a ios, f ă r ă s ă ş t i e c e face, Î ntr-o c e a r t ă de că I ă ­
, , 1 I c a re î ş i d i spu t a Întî i e t a tea l a t r ec e r e a u n u i drum îngust ; apoi
" l I ll ge în f a ţ a Tebei unde ,dez leagă întrebări l e enigmatice ale
' , l l l i x ul u i , monstru j;U m ă : a i e fem e i e , j um ă t a t e l eu , care devora p e
i l " , ' ;i t o ri i mai ,pu ţ i n a bi l i d 2cît Oedi'p ; bi'fU i t , monstrul se a ru nca
I I I i l a re, i a r Oed i p e răsp l ăt i t cu tron u l Tebei şi cu min a reg i n e i
1 " ' , 1 ' , [ :1, m a m a s a , Cîrmu i tă d e e l , cetatea p r o spe r e a z ă , pî nă cîn d se
" " r I . , a s u p r a ei o n o u ă mol i m a , De c a re oraco l u l o a t r i b u i e prezenţei
I I " . ' I : l le a u c i g a şu l u i n ecunoscut a l lui La ios ; Oed ip întreprinde o
" 1 , 1 1 t ' I :i m i n u ţ i oa să , la al cărei c a p ă t se d e sc o pe r ă pe s i ne. l ocasta,
" 1 1 1 1 1 : 1 �i so ţ i a ini, se spînzură, Oed i p îşi scoate oc h i i ş i pleacă să
, I . " ' ( ' ; I .';(' :Î , î n s o ţ i t n u ma i de li na d i n tre f i icel e s a l e ( prove n i tă, ca '
, 1 , " "p i i i s ă i , d i n i ncest ) , Antigona ; cea l a l tă , l smena, rămîne în
, 1 ' , 1 , 1 " l i I1 l 1 I ă ele H e oc 1 e ş i Pol i n ice, f i i i l u i Oe d i p , care urme ază să
, , , . 1 ' [ ( ' : 1 a l t e r n a t i \' T e b a ( oite u n an f i e c a r e ) , Aristotel face a l u l i e la
, ., , 1 1 1 , ' 1 r l r r l in eare i se vesteşte moa r t e a l u i Polybos, r e ge l e Cor intului
, I i I , i I ;r d o p t i v a l l u i Oed i p , M e s a gerul î n s ă , p e n t r u a - l l i n i ş t i cu
" , ' 1 ;1 i n cl'stul p os i b i l cu v ă d u v a l u i P o l y b o s , î i d e st ă i n u i e c ă
" " , 1 " f i u l acest u i 3 , ci a l lui L a i o s ,
36 P o e t i ca I I , H 'j 2 ;1 , i>

contra r ; s a u î n "Lynceu " ] «0, eroul este d l l s l a m o a r t e ş i

D a n a o s îl urmea z ă pentru a - l u c i d e ; d a r dcs f a ş ura r e a
evenimentelor fac e c a D a naos să p i a r ă ş i c,l'! {I i 3 l l să
scape.
Recunoaşterea, d u p ă cum o a rată de a l tfel ş i num ele,
este o trecere de l a neşti inţă l a şti inţă, care a d uce t re­
cere a de la ură la prieten ie sau de la prieteni e l a ură ,
30
l a personaj ele sortite fericirii s a u nenorociri i . Cea m a i
frumoasă recunoa ştere e cea întovărăşită de peripeţie, cum
avem , de p i l d ă , în " Oe d i p " .
Mai sînt ş i a lte feluri d e recu n o a ş teri ; întrucît cele
�e s - a u S P !l S se p etrec uneo ri ş i c u lucruri ne:nsufleţite
35
s a u Întîm p l ă toare, tot recunoaştere este faptul de a şt i
dacă ci neva a făcut cutare s a u cutare l ucru 1'0 1 .
Recunoaş terea cea m a i potrivită cu s ubiect u l şi c u
a cţ i u nea e îns ă a cee a despre c a re am v o r b i t J'0 2 . I n a dev ă r ,
o recuno aştere as tiel întov ă r ă ş i t ă de peripeţie va stîrn i
s a u m i l a s a u teama ; iar t r a ge d i a este tocma i imitarea
acţ i u n i lor care stîrnesc aceste emoţ i i . Ch i a r nenoroci rea
ş i fericirea vor atîrna de a semenea acţi u n i .

I Oa E vorb a d e t r a g e d i a " L yn ceu " a l u i Th eodecies d i n

Phase:is, p o e t t r a g i c ş i r e t o r , e l e v <I I l u i S o n a t e ş i il : l u i P l a t o l J .
c o ntemp o r a n 'cu A r i s t o t e l , c a r e l - a c o n si.d crat u n u l d i n � r e c ei m a i
m a r i poeţi t r a g i c i ( e f. ş i c a p . l R, 1 4 55b 29-32 ) , Î n t ă r i n d a stf e l ş i
p 'r et u i r e a ,p u b l i cu l u i a : e n i a n , c a r e l - a 'p ,0m i a t de 8 o r i î n c e l e 1 3
c o ncurs,u !" i l a c a r e a 'p a r t i dp a t . A m u r i t (,î n ă r ( d e 4 1 d e a n i ) , p u ­
j i n d up ă 334. Lynceu e s t e u n u l d i n � r e cei 50 de f i i ai l u i Egyp t o s
� i b ă r b a : u l Hylp,erm estrei, u n a di n c e l e 5 0 de f i i c e a l e l u i D a n a o s ,
r e g e l e A r g o su l u i ş i v ă r a l l u i Egyp .'O s ; c e i l a l t i 49 ,de f r a t i a i să i
a u f ost a s a s i n a t i in n o a' p t e a n u n ţ i i ,de m i r e s el e l o r , f e l e l e lui
D a n a o s , i n slti g a t e d e ta E I l o r. N - a scă'p a t d e c î t Lync'2 u , s a l v a ',: de
I lypermestra : L y n c e u u c i d e pe Q , m a os ş i se u r c iî pe tron.
lai
Ex i s: ă deci nu n um a i ;·ecu l1 o a ş te � i de p e �soa n (' , ci şi de
l u c J1u r i ( f i.e ele şi .în t.împ I ă toa fe ) sau d e f a·p le ( . . d a c ă c i n ev a a
fă c u t s a u nu c u t a re l u cr u " ) ; v. şi c a p . I G , 1 4 54 b 2 1 şi u r m .
1 02 A d i că :-ecu n o a ş t e rea de p e ; 3 0 a n e .
 P0etica 1 2, 1 4 5'.? b 37

D i n moment ce recunoaşterea are drept obiect per­

so ane 1 0 3 , există c azuri cînd ea este num a i recunoaşterea
une i a de către cea l a l t ă ; aceasta se întîm p l ă cînd nu există
îndoia1.ă asupra i dent i t ă ţ i i une i a dintre cele două per­
soane ; sînt ş i c a z u r i cînd recuno aşterea priveş te a mîn-
două perso anel e ; astfel, I f i ge n i a 1 0 4 e recuno scută de 5
Oreste 1 0 4 , în urm a trimiteri i scrisor i i , d ar în ce- l priveşte
p e Oreste, faţă de l f i gen i a , treb u i a o a l tă recuno aştere.
In ace a s t a deci gă sim două părţi a l cătuito are ale s u ­
b iectul ui : peripeţi a ş i recunoa şterea ; a tre i a p arte este 10
even imen t u l pa tet ic 1"0 3 . Peripeţia ş i re,::unoasterea a u fost
l ăm u r i t e ; e\ en imentul p atet i c este o acţ i une care ad uc�
d istrugerea s a u s ufeninţa, de p i l d ă a gon i i le arătate pe
scenă 1'06 , durer i l e sfîş i eto are, c a ş i r ă n i l e ş i to ate �el e l alte
de acest fel .

12

Am vorb it m a i în a i nte despre părţi le traged i e i , d e

� are treb u i e s ă ne folos i m ca părţi a lcătuitoare ; d acă
însă considerăm întin derea t r a gediei ş i d i v i z iu n i l e În
care se împa rte, i a t ă care sînt p ă rţ i l e e i : prologu l , ep i -
15

1 03 De vreme ce s-a s t a bi l i t că aC 2 a s t a este cea mai

i n d icată.
1 04 S e f a ce a l u z i e l a versur i l e 7-2'7 ş i u rm. d i n t r a ge d i a l u i

E ll'd p i d e ",I:f i ge n i,a în T a u r i s

' , " ( v . m a i j a s, nat,::,l e su b . 1 453a 20
�i 1 454a 29) , în c a r e I f i ge n i a î ncr e d i nţea z ă l u i Pyl a d e a scrisa are
p e n t r u Oreste, pe c a re î l c r e d e depa rte, a j u n gîn([ a s t f el să f i e
reCl\l'nascut ă d e fratele e i . L a rînd u l e i , lf i g e n i a îl r "c u n a a şte p e
Orest e v ă Z!î n d c ă Pyl a d e l i d ă l u i 'scr i so.a r e a , ca a d evăr.a i u l ui
.
d est i n a t a r .
1 05 IIa�o�, a ici ,în sen su l teh n ic def i n i t m a i jas şi în "Me­
t a f i z id " I V , 2 1 , 1 02 2 b 1 9 .
1 06 Evita t e
, cu a s i ngu r ă excep ţ i e, de cei t e e i m a r i p a e ţ i t r a ­
giei ( E schy l , S a f a c l e . E u r i p i d e ) , d a r p r a c t i c a t e î n a i n tea l u i Eschyl , d e
vreme c e se spune c ă e l a f a s t c e l care l e a î n l ăturat ; c I . şi Hara ţ i u
-

"Arta poet i c ă " v v . 1 85- 1 86.

38 Poet ica 1 3, 1 4,') 2 b

sod u l , exo d u l şi cîntu l coru l u i ; acesta din urm ă se îm ­

p a rte, l a rîndul s ă u , î n pa rodos şi stasimon 1 0 7 ; pă rţile
acestea sînt com une tu turor trage d i i l or , pe cîn d cîntecele
a c to r i l o r în scenă şi cîn tecele actori lor împreună cu corul
{ x o!J.l-w d a'p a rţin n u m a i unora d i ntre e le .

Prologu l este o p a rte com p l e t ă a tragediei , e a r e pre ­

cede sos irea coru l u i ; ep i s o d u l este o parte completă a
t r aged i e i , c u p r i n s ă în tre două CÎntece com p l e te a l e CO fll -
' 20

l u i ; exodu l este o p a rte com p l etă a tragediei , neurmat ă

de cîntecel e corul u i ; din CÎntecele coru l u i , p a rodos este
'
c e a d i n t î i bucată completă pe c a re o spune coru l 1 08 i a r
,
s t a s i mon e u n cîntec a l coru l u i , care n u cup r i n de n i ci
vers a n a pest i c 1 09 , n i c i vers troh a i-c 1 09 ; commosu l este o
j e l a n i e a coru l u i , însoţit de actori 1 1 0.
Am vorbit mai în a inte 1 1' 1 despre p ă rţi le t r a ge d i ei , pe
c a re trebuie s ă le folos:m ca p ă rţi a l c ă tu itoare ; d a r , d acă
a\'em în vedere înt i n d erea traged iei ş i diviziuni l e e i , p ăr­
ţile sînt cele a rătate a i ei .

13

Ce t r ebu i e s ă u r m �i r i m ş i de ce treb u i e să ne fer i m ,

a l c ă t u i n d su b i e ct u l , şi unde v o m gă s i m ij locul pentru ca

107 V . A n exa I.
1 08 E r a a l că�u i t d i n :b u c ă ţi reci t a t e de con ducă i o!'u l coru l u i
( c o r i f e u ) ş i a ltele, cîntate d e întreg corul.
1 09 V. Anexa I I I ; a ceste măsuri erau exclus e ,di n stasimon
( cîntec ,st a�ic, f ă r ă d a n s , moderat, l i n i ş t i t ) , căci erau mă suri d e
m i şca re, potrivit e pentru d a n s ; Ari stotel s e referă de bu n ă sea mă
la t r a ge d i i l e, pentru noi p i e r d u te, d i n ve a c u l s ă u (1 V L e . n . ) , căci
p i e s e le celor trei mari poeţi t r a g i c i nu exclu d a n a pestu'l ş i troheu l
d i n sta simon.
1 1 0 Ca d e p i l d ă ' c am mosul d i n tre X e rxes şi cor, l a sfîrş i t u l
Per şi l o r " iu i Eschy l .
I I I I n c a p . 6.
 1 3, 1 452 b
Poetica � - 1 453 a ;,�J
------------------------ -------------------------------

t ra ge d i a s.ă -şi producă efectul ? I ată l ucruri care treb uie

arătate, după cele c e a m spus 1 1'2 .
Aş a d a r, de vreme co m po z iţ i a , în cea m a i fru ­ 3 0
ce
m o a s ă tr a ged ie , nu trebui e s ă fie si m p l ă , eL com plex a .
i a r traged i a , treb u i nd să imite fa pte care s tîrnesc friza
ş i m i l a ( a cea s t a e d o a r trăsătura caracter i s t ică a u n e i
atari i m it a ţ i i ) , e l i m pe d e , mai întîi, că e a nu trebu ie s ă
î n făţ i şe z e pe c e i o u n i , trecînd d E: l a feri cire l a nenorocire
( a cest spectacol nu stîrneşte nici teama , n i c i m i l a , ci d e z ­
gu st u l ) , n i c i pe cei r ă i , i r e c î n d d e l a nenorocire l a fer i - 35
cire ( d i ntre toaie cazur i l e , acesia- i cel m a i îndepărtat d e
tragic, d eo a r e c e n u în d ep l i n e ş te nici una d i n tre co n d iţii l e
cerute : n u ir e z e ş t e nici sen t i men i u l de o m e n i e l i '3 , n i ci mi l a
ş i nici frica ) , n i c i , pe de a l tă pa rte. un om păcătos cu 1 453 a
desăvîrş ire, c ă z î n d d i n fericire în nenorocire ( a stfel de
combinaţie va p u te a stîrni s e n t i men te de omen ie 1 1 4 , d a r
n i ci de cum mila şi team a ; u n a se î n d rea p tă către omu l
nenoroci t, fără s ă m e r i t e a ce s t l u c ru 1 f 5 , i ar cea l a l tă că tre
5
om u l la f e l c u noi ; m i l a este pentr u om u l care n u - ş i me­
rită nenorocire a , f r i c a pentfll omul la fe l cu noi ; a ş a că ,
în acest caz, î nt îm pl a r e a n u va pute a stîrn i n i ci m i l a ,
n i d frica ) .
Ră mîne, prin urmare, erou1 1 1 6 care ocupă un l o c de
mij loc între aceste a . E c a z u l om ul u i care, f ă r ă a fi deo-

Il" I n ca'p . 7-1 1 , nu în cap i �olul p r ec e d e n � , care ;-J U eS l i '

decît o l u ngă ,p a r a n t e z ă .
113
O men i a ( qll /,av\tQoo1tO\' ) este iC l imatul mora l ,în c a r(' S I '
pro du.c sentiment-ele de t e a m ă ş i m i l ă , sen:.im ente c a r C' t r l' b l l i , '
ra portate l a gra dul d � s i m p a t i e s a u a n t i p a t i e , d e p r e ţu i r e s a u d e d l �
p reţ pe c a r e l e i n s p i ră f i z i o n omi a etica a p e rso n aj elor t r a g- i el ' .
114 A
dică satisfacţia de a a s i sta la dez astrul u n u i om mor; ! l I l II · 1 1 1 . ­
reproba b i l .
1 15 D ec i nen oroc it dj n eroare ( u!laQ1:La ) , n u d i n v i l l :i , · 1 1 , . ,
(ţlo:x.l'hIQta ) sau, în o�ice c a z , d i ntr·o v i n ă m o d e r a t ii ; v. 1 1 111 1 1" ·
b-\:J şi 1 5- 16.
1 16 A d i c ă person a j u l .
40 Poetica 1 3, 1 453 a

seb i t de v i rtuos şi d rept, cade in nenorocire, n u din pric i n a

r,ă uiăţii s a u a deprav ă r i i l u i , ci î n urma vreunei greşe l i . 10
p e c a r e a săvîrş it-o, o m d i n aceia care s e bucură d e m u l tă
f a i mă şi de bUŢlă stare, c a de p U d ă Oedip, Thyestes ş i
membri iluştri d i n neam ur.i ca a l e lor l'l 7 .

1 1 7 I at ă , pentru a putea î n ţ elege r efer i r i l e d i n " Poet i c a " ,

gene a l o g i a n e amuI:u i l e g en d a r a l l u i Thyestes, ai cărui memh r i a u
furn i z a t epo.p e i i ş i t'r a ge d i e i u n m a r e n um ă r de p N so n aj e :
Ta talos ( f i u al l u i Zeus şi a l u n e i n i m f e)
i

I I
Pelops + Hipoda mia Niobe + A mph ion, rege al T e b e i

-,
A treu + Erope Thyestes, c a re are de l a
I
I
c u m n a t a s a Erop e p e
I ,
A ga m e mnon + Cly temnes tra Elena + M enelaos Pe lopia, c a r e are de l a

I
I I t a t ă l ei pe
Hermiona
Ifigenia Gres te Electra Egist, c a r e se căs ătoreş t e
c u m ă tuşa s a Clyte mneslra ,
în a b s e n ţ a l u i A ga m e m non

Thyestes incearcă să u z urp e tronul Argol i de i , , d et i nut de fratele

său Atreu ; n'e iz:but i n d, comp'e p e E rop e, sol i a l u i Atreu , f u g e cu
ea 1n E l i d a ş i a r e d o i fii ş i o fi ică , Pelopi a ; în dem n a t de o r a c o l ,
me u n f i u de la prop r i a l u i f i ică , p e E g i s t ; între t i m p Atreu ,
dornic de r ă z bu n a re, s i m u l �a z ă o }mp ă c a re, îl i nvi t ă p e Thyestes
l a Myce n e şi îi oferă dr ept mînc are, l a ospăţul f e s t i v, p e f i i i p e
c a r e T h yes t e s i i avusese de l a Erop e ; cî n d aJ l ă , Thyes tes a r u n c ă
u n bl estem cump l i t a s u p r a neamulu i l u i Atfeu ş i fuge ; m a i tî r z i u,
e prins de atri z i , f i i i l u i Atreu, Agamemn o n şi Menel aos, d ar e
c1 ibemt de E'g i s t, f i u l s ă u , c a r e a j u n sese şi el l.a curtea l u i
)\(rell ; Egi st ucide p e Atreu, Thyes (es devine re g e î n Mycenc,
d a r pentru scurt .t imp, căci îl a l u n gă atri z i i ş i moare. F iu l s ă u ,
Egi SI, îl .v a r ă z bu n a , u c i gîndu - I pe A g am e m n : m î n tors de l a
Tr o i a , d u p ă ce - i nec i n sti se c a s a , ÎnsurÎn d u - s e cu s o ţ i a acestu i a ,
C l y l c m n c s(r a .
 Poetica 1 3, ,1 45 3 a 41

Pentru a fi ;bun, trebuie deci ca subiectul s ă fie

simplu 1 20 , m a i curînd decît dublu, cum vor u n i i, ş i trebu i e
s ă cuprind ă o r ă sturnare, nu de l a nenorocir e l a fericire,
ci, d impotrivă , d e l a fericire l a nenorocire, r â s turnare
p etrecută nu d i n pricina firi i j osnk:e a ero u l u i, ci d i n 15
cauza unei mari greşeli săvîrşite fie de cineva care- i aş a
cum a m spus, fie d e cineva m a i degrabă b u n decît r ă u .
Dov adă e s t e ceea ce se întîmpl ă : l a încep ut, poeţ ii
tratau fără deosebire primele s ubJede care l e veneau în
m i nie, pe dnd astăzi, cele m a i frumoase trage d i i sînt com ­
puse d i n cele povestite despre cîteva familii, c a ce'le poves­
t i te despre A1cmeon 1 2 1 , Oedip, Oreste 1 22 , Mele a gros 1 2 3 ,

1 20 N u s i m p l u în sensul din cap. 1 0 ( = f ă ră peripe ţ ie şi

recu n o a ştere) , ci în sen s de s u b i ect complex cu o unică linie
de d e s f a ş u ra r e ( de la f e r id r e la n e n o r o c i re ) , în a.n i i t e z ă cu subiec­
i ele cu o d u b l ă l i n i e d e d e5fă ş u i.a r e ( d e la ·fuid r e la n e n o ro � i i e
pentru cei răi, invers pentru cei buni; \'. m a i j os r. 30 ş i u r m . ) .
1 2 1 A l c me on estc f i ul lu i A mp h i a r a os ( v. m a i j o s , sub 1 455a
28) ; el ş i - a ud s m am a , c a s ă dZJbune a s tt e l moartea t a l ă,l u i s ă u .
1 2 2 Ş i Oreste î ş i răzbună tatăl u c i gîn du - ş i mama, pc C l ytcm­
n e s !r a .J d u l teră ş i a s a s i n ă, �i pe Egist, com p l ic e l.e ei. Oreste ş i - a
p et r ecu t wp i l ă ri a d ep a r te d e c a s ă , l a u n u nch i , u n de s-a l e g a t
p r in t r - o ,tra in i c ă p r i e ten i e d e PyJ.a d e ; s - a î n lons l a Myce n e ch e­
mat ,de s o r a s a , E l ec ! r a , şi, d u p ă omor, a r ă l ăd t u run ă r it d e E r i n i i
(c a re ped epseau pe uc i g aş i i ru d e l or de sînge ) , p,î n ă cînd, a j u n s l a
A t e n a , este a b s o l v i t de z e i ţ a p rotec l o a r c a o r a ş u l u i ş i .de A'eo­
p ag. D a r n i c i a t u n c i n u - ş i g ă s e ş t e d ep l i n a l i n.i ş t e ş i , î n d em n a t
de o r acol u l de la D e l f i , se duce în T aou r i s ( p e c o a st a M ă r i i N e ­
gre ) s ă aducă de acolo, ca u l t i m ă i s p ă ş i r e , st a t u i a Artem i s e i . Acol o
î ş i regăseşte sora p i er du t ă , p c I f i g e n i a ( v. m a i j o s , sub 1 4 54a 29 ) ş i ,
o d a t ă c u s t a t u i a , o a d u ce şi pe ea I n a p o i . A m u r i ! re ge l a Myce n e ,
foartc bătrîn, după c e s · a Î n s u r a t c u I I c r m i o n a , f i ica l u i ,\ ie n e l a u ş i a
Elcnc i .
1 23 E r a f i u l rege l u i E to l i e i , Oil eus, ş i a l Al thce i, d i n n c a ­
m u l v ec i n a l cureţ i l o r . D i n t r - o gre ş e a l ă r i i u all ă, O i l eu s a i r a g e
m i n i a Ai"tem i s e i , ,ca r e d e z l ă n ţu i e a s up,fa E io l i e i u n mis,lre ţ pus­
t i i t or ; Mel e a g r o s î l uc i d e, ajut at d e vînăi.ori etol i e n i ş i c u r eţ i .
D a r Art em i s î i învrăj beşte ş i M ele a g ros uc i d e ,fă r ă vo i e pe c;! i'v.a
d i ntr e fra ţii mamei sale, c a re ce re l u i H a des m o a rt e a f i u l u i e i ;
M el e a g r o s moare Jn l U'pt ă ( s au , după a \ i ă v a ri a n t ă , p e n im d
m a m a l u i l a s ă s ă se s � i ng ă tă � i �t n el e' d e c a r e P a i' c e l e îi l eg a s cra
viata) .
42 Poet i c a 1 3, 1 4 53 il

1 24
Thyestes, Telephos ş i despre a l t e personaj e, c ă rora l i s - a 20
intîmpl a t s ă sufere s a u s ă pricinuiască nenorociri cum­
p l i te. I ată deci cum treb u i e s ă f i e compusă trage d : a , pen­
tru a fi cît mai frumoasă, du p ă regul i le artei .
Aici este tocm a i greşe a l a celor ce învinuiesc p e E u ­
r i p ide 1 25 , criticîn d u - l >Că procedează astfel î n tra ge d i i le s a l e
ş i c ă d ă multora d i ntre ele un dezno dămînt nenoroc i t .
Proce deul a cest a este b u n , cum a m s p u s - o . I a t ă o elo ­ 25
\' a d ă foarte preţ i o a s ă : pe s c e n ă ş i în într eceri l e d r a m a ­
t ice, , tragediile d e acest fe l , cl acă s î n t j ucate b i ne, s e do­
vedesc cele m a i tra gice, ş i cl acă E u r i p i d e pe a locuri l a s ă
1
d e dorit în ce p r ive ş t e orînd uirea operei 2 6 , s e arată , to­
t u ş i , a fi cel m a i tra gic d i ntre poeţi.
I n a l doilea rînei, v i ne tra ged i a careia unii Îi dau :�o
primul loc, aceea care, ca şi "Odisei a " , a re o d ub l ă îm­
b i n a re a faptelor ş i s e sfîrşeşte în ch i p deosebi t pentru
cei buni şi pentru cei ra i 1 2 7 . 1 se d ă p r im u l l oc, n u m a i di n
prici n a p lă ce r i i publicu l u i , deoa rece poeţ i i se i a u d u p ă
spectatori ş i com puB d l l P �1 gustu r i l e l o r . D a r n u aceasta
e p l ă cerea pe care treb u i e s -o dea trage d i a : e ma i cu ­
rînd o p l ăcere potr ivită pentru com e d i e, unde în a devăr, 35
personaj e l e, d u ş m a n i ele m o a rte în c ur s u l intri gi i , ca

1 �4 Fiu al lu i H e r a c l e s ş i rege a l Mysiei ( în A s i a Mică ) ;

e ste răni t de Ahile într-o l u p ta anteri oară ră z b o i u l u i tr o i a n şi
v i n decat tot de Ah ile , l a A r go s , u n de Ţele p h o s s e dusese sfă l u i t
de or a c ol ; el e ste c el care a arăt a t g i ec i l o f d ru:ll U l î n expe d i ţ i a
troi a n ă .
1 25 V. A n e x a I I .
1 ?6 Pe nt ru s u b i ecte, \' . c a p . 1 4 , 1 453b ; 1 5, 1 4 54b 1 , 1 6, 1 4 54b
31 ; p e n t r u c a r a c t e r e 1 5 , 1 4 5 4 a , 27- 3 2 ; 2 5, 1 46 1 b 20 ; pent ru
coruri 1 8, 1 456a 27.
1 27 D l i se i z b u t e� te să se Î n toarcă acasă , Î�i regăşeşte soţ i a
şi fiul ş i îmbă t r ineş te l ini ş t i t ; î n s c h i m b , pretendenţ i i la mîna (şi
ave rea ) Penelopei sînt u c i ş i d e Uli se.
 Poetica 1 4, 1 453 a,b 43

Orest e şi E gi st 1 2 8 dev i n l a urmă prieten i şi p leacă fără ca

nimeni s ă f i e omorît, fără ca ni meni să omoare.

14

1 4 5 '3 b
Aşadar, frica şi m i l a pot f i stîrnite de elementele
spect aculoase, d a r ele m a i pot l u a naştere ş i di n în s ă ş i
·
în l ă nţuirea fapte'lor, l ucru m a i d e v a l o a r e şi care este
creaţi a artistic.ă a unui poet s u perior. I n a d ev ă r, subiec-
iul tre;buie s ă fie închegat î n aşa fel, Încît cel care aude
5
poves t i n d faptele, ch i a r Mră s ă l e v a d ă , să se cutremure
ş i să se în d u i oşeze de cel e petrecute ; cum s - a r Întîmp l a
c u cine a r a u z i poves t i n d u - se i s to r i a l ui O e d i p 1 2 9 . Pro­
punerea acestui efed, prin spectaco l , este în s ă rn a i puţin
arti stică şi nu cere decît mij loace materi ale.
Cît priveşte p e acei care, prin spectaco l , stîrne sc n u
teama , ci numai groa z a , ei n - a u n i m i c com u n cu t r a ge ·
d i a ; c ă c i p l ăcerea p e care ne- o dă traged i a n u- i o p l ă -
cere o a r e::: are, ci o a n u m i t ă pl ăcere, propr i e trage di e i .
1 :)
Pe d e a l U l p arte, cum poetu l trebu i e să procure p l ă cerea
pe care o dau m i l a ş i team a , trezite cu aj utor u l unei
imitaţi i , e l i mpede că emoţ i i l e acestea treb u i e s ă atîrne
d e fapte.
S ă vedem, acum, care din Întîmp l ă r i l e cîte se pot
petrece sînt cele mai potrivite s ă stîrnească team a şi
c<ue-s m a i potrivite să stîrnească m i l a .
Acţi u n i d e acest f e l este n e a p ă r a t necesar să se pe­ 15
tre a c ă între personaje care sîni priete n i , sa u duşm a n i ,

1 28 E xem p l u l se referă la repertori u l come d i e i me d i i (v.

J\ n e x a I), poate la "Orestele" l ui Alexis, din care s-au păstrat
c;: ev a f r a gmente.
1 29 N u e v orba de ° t r a ge d i e a n ume, ci de " m i tul l u i Oe d i p " ,
c u m e r a I i x a t d e t r a d i ţ ie.
44 Poetica 1 4, 1453 b

s a u n u -s l1 I C I una, nici a l t a . Dacă deci un duşma n este

pus faţă In faţă cu duşmanul l u i , fie c ă aj unge să se în­
caiere, fie că s e m u l ţumeşte numai cu gîn d u l , nu st î r­
neşte m i l a , afară numai d e m i l a pentru întîm p l a rea ne­
noroc i t ă în sine. L a fel ş i cînd este vorba de perso ane
care n u - s nic i pri eten i, n ici duşm a n i . D i mpotrivă, toate
cawrile cînd evenimentele tragice se petrec între per­
soane a propi a1 e 1 '30 , cum ar fi un frate care-ş i omoară
fratel e sau săvîrşeşte împotriv ă - i o altă crim ă asemănă ­
toare ; un fiu care se poartă la fel faţă de t a t ă l l u i , s a u 20

o mamă f a ţ ă de f i u l e i , s a u un f i u fiaţă de mama s a sînt

tocm ai cawrile care treb u i e căutate 1 3 1 .
Prin urmare, subiectele l egendare n u pot fi schi m ­
bate ; vreau s ă sp un, de p i l d ă , că C lytem nestra trebu i e
s ă fie ucisă de Oreste şi Er iphyl a de Alcmeon, dar l a
rîndul s ă u , poetul trebuie s ă găsească şi s ă folosească
25
cu bun s i mţ datele tra d iţiei. Vom l ămuri ce înţelegem
noi p r i n a folosi cu bun s imţ.
Acţi unea se poate desfăşura ca l a poeţii vech i, per­
sonaj el e ştiind ş i cunoscînd bine ce fac 1 "3 2 , cum tot Euri ­
p i d e a înf ă ţişat-o p e Medeea 1 33 l1cigîndu-ş i cop i i i . P e d e
a l t ă p ade, se ma i poate, c e - i drept, ca personaj el e s ă
s ăvîrşe a scă crima, dar fără s ă ştie, şi s,ă recuno ască pe
urmă legătura de rudenie, c a Oedi p al lui S ofocIe. Acolo , 30

130 A d k ă «pri eten e » , în sensul generic (de mai sus.

1 3 1 Ari stotel recom a n d ă subiectele c a r e provo acă sur p r I z a , acelea
a vî n d u n dez nod ămînt pe care rel a ţ i i le i n i ţ i a l e d i n tre perso n a j e n e f a c
s ă - I a ştoptăm c e l m a i puţ i n.
1 32 C onşti ente de n a tu r a şi gravitatea ac1elor pe care le
săvîrşesc.
1 3 3 rn t r a ge d i a eu acel a ş i nume, reprez ent at ă în 43 1, Medeea
este f i i c a l u i Aretes, r e g e l e Co l ch i d e i ( de p e t â�·mui r ă s ă r i t e a n
a l .M ă r ii N e g r e , l a nor d de C a u c a z ) , cel d e la c a r e I a son ş i
a r g o n a u ţ i i a u l u a t l î n a d e a u r , cu a j u t o r u l Medeei ; o d a tă c u lîna
de aur, I a so n o r ă'p e ş t e ş i pe Medeea, pe care o i a i n căsă,( o r i e.
Aj u n s l a I ol chos ( î n Thesa l i.a ) , I a so n foloseşte p u :erile m a gI c e
 Paetica 1 4, 1 453 b 45

personaj u l s ăvîrşeşte fia pta în afara p ieseli 1"3 4 , d a r se în ­

tîmp lă s-o facă c h i a r în cursul t r a ged i e i , ca, de p i l d ă ,
A l cmeon a l l u i Asty d am a s 1 35 s a u Telegonos d i n " U l i se
r ă n i t" 1 '3 6
•

.Ma i p utem avea ş i un a l trei lea ca z ; în momentul

dnd eroul se pregăteşte s ă aducă l a îndep l i n ire di n
neşti,inţă o faptă i reparab i l ă , îşi d ă seama înainte de a 35
o săvîrş i . i n a f a r ă de aceste cazuri, n u m a i pot fi a l tele,
căci ori făptu i m , ori nu flă ptuim ceva , ori cu, or i făra
şt i i nţ ă .
C e l m a i p uţin i zbutit dintre aceste cazur i e s t e a ce l a
dnd ero u l , conş tient de c e trebuie să facă, s e pregă­
teşte să treacă la fapte şi n-o f a ce : ' în acest caz, tre-
a l e f r u ma a s e i b a r b a r e , î mp a idv a unch i u l'ui s ă u Pel i a s, uzurp a ­
laml tranului cc-i r ev enea şi p e rs ec u t a ru l său ; slHr şeş t e p r i n a - I
amarî ş i , d e ş i I a son era aarecum i n d pcptăţit l a ace a s t a , după
a s a s i n at, este o b l i g a t , împreună cu Medeea ş i ,c ei d a i c op i i a i
l o r, s ă ,p ă ,. ă s e a s'C ă I a k h o s şi s ă s e ref u g i ez e l a C a r i nt . Ai'ci ,
d u p ă un răstimp de l in i ş t e , I a san' cance'p e a v i a l e ntă p a s i u n e
p e n t r u C r e u s a , mca r egel u i d i n C ori nt, şi vre a s-o i a de s a ţie ,
repu d i ind p c M e d,e e a . Ac ea sta s i m ul e a z ă Icalmul, o e r î n d a zi d e
r ă g a z , î n c a r'e a r e timpul să u c i dă pe rege şi 'pe Creusa ( trim i ­
ţînd a cesteia d i n u rmă , ca d a r d e cu n u n i e , a c ă m a ş ă samptuaasă
s i d i aJ a n ă , c a re apri nde trupul ,f etei ş i cu el în t r elg p a l a t u l ) ; a,p a i
Medeea Î ş i ucide cop i i i ( şi pentru că erau a i necre d i n c i osulu i I a son,
ş i ca să ş t i e că mor de mî n a c i ) ş i se refug i a z ă la Ate n a , la regele·
E i ge u s .
1 3 4 O e d i,p î n s u ş i ,p ove 1l l e ş t e cum l - a u c i s p e La i a s, fără să
ştie că es�e ta t ă l s ă u (vv. 800 şi urm. ) .
1 35 Proba'b i l spre d e a seb i r-e d e a l t e t r a ge d i i cu a c el a şi 9U­
bi e c t, în 'c a r e ,J\ l c m e an es:e conşti ent d e fa'p tul că rşi udde
m a ma . Astydamas a fast u n tr a ge d i o gra f f a a r l e a p re c i a t şi p r o ­
d u c Hv ( 24 0 d e d r a m e , 15 v i c t a r i i drama1 t i c e ) cobarîtar din famili a
l u i Eschy l şi t a t ă a l u n u i aH Astydam a s , t a t alu t o r de iTa gedii ;
era ap ro a p e de a .c e e a ş i vîrstă cu Ari statel ( p rim a lui v i c t a r i e
o a tea z ă pr a b a b i l d i n 372) ; d i n 'pr a d' ll'cţ i a d r am a t kă a lu i Asty­
d am a s s-au p ăstrat ,doa r cît ev a f r a gm en t e .
1 36 T rage d ie d e S a f o c l e , d i n care s - a u păstrat cîteva pa­
,· a j e ; Te l e g a n a s este f i u l l u i U l i s e şi a l vră i i t o a r ei C i,rce ( l a
v a r c U l i s e z ă b avise un an în rătăciri le l u i ) ; după multă vreme
d l' l a î n t a a rcerea lui U l i s e l a I l a c a . C i r c e î l trimite în c ă u t a re a
n o u l u i pe Te l e g on a s, c a re d e b a r că d i n î ntî m p l a r e tocm a i l a ! t a c a .
I l l l rî n d î n conf l i c t c;u U l i se, Telegonos î l omoa ră, fără să ş t i e c ii l'
( ;i l id s ă u .
46 b - 1 454 a
Poetica 1 4, 1 453 ---- --

zeşte dezgustul şi nu-i tragic, pentru că nu înfaţişeaz.ă

o nenorocire. De aceea , nic i un poet nu ne înfăţişe ază
o asemenea situaţie sau, cel puţin, n-o găsim decît ra r ; 1 454 a

a ş a - i , de p i l d ă , în "Anti gona " 1'37 atitudinea lui Hemon

faţă de Creon. In al doilea rînd, vine cazul cînd acţi u­
p�e a este îndep l i nită 1 38 ; cel mai b i ne este atunci cînd
eroul s ăvîrşeşte fără s ă ştie ş i recunoaşte după ce a s ă ­
vÎrş it ; at unci, f a p t a nu ma i a r e un caracter respin gător
�i recunoaştere a pricinuieşte o surpr i z ă .
Cel m a i b u n c a z e s t e ultimul 1 39 ; aş a î n "Crt'sphon­ 5
tes " 1'40, Merope e gata să-şi ucidă f,i ul, d a r nu- l ucide , c i ,

137 "Antigona " l ui S ofocle ; Cr eon, oÎrmuitor ul Tebei d u p ă

plecar'ea lui Oedip , i nte,rzioee, sub am en i,nţ a r'ea pe d epsei cu moar­
t e a , Îngrop are a 1 mp u l u i lui Polynke, Jiul lui O e d i,p, c a're a se­
diase ora'ş ul cu ajutor străi n, ,pentru a î n l ă t u r a p e fra tele să,u
Et eoc l e, şi mu r.i se .o d ată cu acest a, într-o l u ptă fratr id dă. Anti­
gona, ,sora fraţi lor învrăj biţi, calcă 'poru nca 'şi face l eşu l u i pîn ­
găr i.t o înmormÎ1nt are conformă cu rirurile ; pri n s ă a su pra f apt u l u i
şi a dusă în ,faţa lui Cr e on , e.a se j u s ti fică cu supunerea datorată
legilor d i v i n e, mai presus d e c e l e om en e ş t i . C r'eon î n s ă . n eim ­
bllinz it, poru nceşte ca An:igona să fie z i d i t ă ,de v i e , cu toa t e
rugăminţile p r op riu l ui s ău f i u , H emo n , care .o iu bea. Aces�a p l '2 ac ă .
d a r Creon, î ndu p lec a t şi sp e r i a t de g h i c i tODul Tir e s i a s, a l ea'r gă
după el lŞi îl g ă s eşt e al ăt'llri de A n t i g o n a , îm br ă ţ i ş în d ca davru l
fetei, care prefer a se s ă - ş i pună s i,n gu r ă c ap ăt su f eri nţ e l or ; cî n d
î l vede p e Creo n, Hemon se mpede l a e l Cll sab i,a, dar, r ă z gî n ­
d i nd u - se, s e s i n uci d e . A'ceastă ultim ă p a r t e n u ap,a re î n s ă în
acţ i unea r ep rez e n t a t ă , ci este doa r p ov e s t i i ă d e u n s o l soţiei l u i
Creon, Eury dice.
1 38 C u d u b l a po s i bi l i tate e n u n ţ.ată mai su s : î nd epl i n i t ă î n
cunoştiln ţă de c a'il'z ă s a u n u .
139 Totuşi în c a pi tol ul 1 3, 1 453a 22, Ar i stot el af i rm a,se că
cea mai bună s i t u.a ţ i e e cea î,n c a r,e 'p erso n a j u l t r a g i c , în urma
u n e i greşeli gra ve , trece d e l a f e r io ci r e l a nenoroc ire ; co n1ra ­
d i c ţ i'a se a t e n u e a z ă î n s ă în b u n ă măsu ră, d a că se ţine seam a de
f a lp iul că acolo Aristotel vo r b e a de o răstu rn are ( flE'tU�a(Jl� ) d e
si tu aţ i e care p r i 'V e ş t e a n s a m b l u l tra g ed i ei ş i aic i , d'e si tu a ţiil e
" c a t a strofale" c a r e se r.ef eră n um a i la o p a rte a subi edu lui
t r a g i ,c.
1 40 Trage die a lui Emi pild,e, p i e r d u t ă , d a r foarte Iău d,a tă î,n
·

a nt i ch i t a te, mai a l es pentru sc ena la c a re f a.o e a l u z i e A r i s totel .

Merope e r a ,s oţ i a l u i C r,es'phontes, u rmaş a l l u i Heracles şi rege
al Messeniei (p e l op,on es ) ; Cresp h o n tes es t e ucis împreună cu d o i
d i ntre fiii săi, de un alt herac l i d, P o l yphontes, c a re o constringe
 Poe t ica 1 5, 1 454 a 47

l,
d i m potriv ă , îl r ecu no a ş t e ; în " I f i geni a " 1 i a ceeaş i s i tu a ­
ţ ie e s t e a s uror i i f a ţ ă de fratele ei ; l a fel în "Helle" 1 42,
unde fiul, gata de a - ş i p red a mama, o r e c unoaşte .
Din a ceastă pricină, cum am spus-o m a i în a i nte ,
t r a gedi i le nu se referă l a prea mu lte fami l i i : poeţii a u 10

c ă u tat, d a r n u m a i o fericit ă întîmplare ş i nicidecum meş­

t e ş u gul lor i-a f ă cut să găsească mij locu l de a folos i în
s u biecte s i t u a ţ i i de acest fel ; poeţ i i sînt ded d a tori s ă
recurgă num a i l a i stori a fam i l i i lor în c a r e s - a u întîmpl a t
asemenea nenor o ciri .
S - a vorbit de aj uns despre înlă nţuirea faptelor ş i
d e spre chipul cum trebuie s ă fie subiectele. 15

15

T n ce p ri v eş t e ca racterele, p a tru lucruri t rebu i e să

a vem în vedere : ce l d i ntîi ş i cel m a i d e s e amă , s â tI�
d e o sebit de a l e s e . Vom a v ea un ca racter dacă, cum s-a
spus m a i sus , vorbele ş i faptele de zv ă l u i e u n a n um i t fel
de a se p ur t a ; c a r a cterul va fi a l es, d a c ă ş i p urt a rea va

pe M erope să ·dev i n ă s oţ i a l u i ; a oea s t a avu sese î n s ă timp să f acă

s că p at pe Epytos, a l t r e i l e.a Hu a l lui C resphontes, c a r e s e În­
t o a rc e după m u l ţ i a n i , r i s c ă s ă f i e ucis de p r o p r i a lui m a m ă , d a r ,
recun oscut, sca p ă , îl om o a r ă pe Pol y phon tes ş i s e u r c ă pe t r o n .
S cena d i ntre Merope şi f i u l ei e n uma i u n m om e n t p a t e t i c a l
d r a m e i c a re, i· n l i n i e genera'I ă , se , d·esfăş o a r ă d e l a " fe r id r ea "
I:i m o a r t e a l u i P o l yph o n t e s , ceea ce confirmă not a p recede n t ă .
1 41 "Ifigen i a în Taur i s " a lui Eu ri'p i,d t' ; I f i ge n i a era una
d i n tre f i i ce l e lui Agamem n o n , sacr i f i oa tă d e ac es t a pen tru a
obţ i n e de l a A r t em i s vîntu r i favora b i l e exrp e:d i ţ i e i spre Tro i a ş i
s a l va t ă , d e z e i ţ ă , ca r e o r ă p eş t e de p e rug ş i o d u c e î n T a u r i s
( C r i meea ) , c a p re o tea,s ă a e i . Du p ă m u l ţ i a n i , ci nd G r e s t e şi
P y l a d e so sesc i n Tauris, ea ,este pe p undu l de a - ş i om o r î fratele
I cii ci m e n i.re.a ei 'f i t u a l ă er a d e a s a c r i f i,ca ,p.e to ţ i stră i n i i î n
t r L'c ere 'p e a c ol o ) d a r î l r ec u n o a ş t e în u i'! i m a c l i p ă ş i f u g e c u
" 1 , l uî n d ş i s t a t u i a A r tem i s e i d u p ă c a r e v e n i s e Greste.
1 42 D e sp r e a ceastă tr a ge d ie n u s e ş t i e n im ic, n ic i c i ne il
" ( )[ l I PU S - O , n i c i ce su b iect a v e a .
48 Poetica 1 5, 1 454 a

fi a l e a s ă
Lucrul acesta e c u p u t i nţă pentru orişice fel de
personaj ; În a devăr, şi o femeie poate fi a leasă ş i un
sclav de asemene a , cu toate c ă femeia este m a i curînd o
fiinţă i nferi o a r ă !'43, i a r sclavu l una cu totul j o s n i � ă . Al
doilea este potriv i rea cu firea 1 4 4 ; putem da, de p i l d ă , un u i 20

personaj c a r a cterul b ă rb ăţi'e i , d a r n u - i potrivit cu f i rea

unei femei s ă fie astfel.
In a l tre i lea rînd. v ine a sem ănarea 1 4 5 ; ace asta e a lt­
cev a decît zugr ăv i rea unui �aracter a les şi potrivit fi r i i ,
cum s-a spus. Al p atrulea este sta torn i c i a 1 4 6 ; ch i ar d acă 25

eroul imitat e nestatornic, 'Ş i acesta este c a r ? deru l care

i se dă, trebuie, totuş i c a el s ă fie statornic În nestator­
nicia lui.
Un exempl u d e caracter j osnic, creat fără a fi ne­
voie, este personaj ul lui Menel aos În "Oreste" 1 1 7 ; de l i p s ă
de cuvi inţă ş i de nepotrivire cu firea , tinguiri le l u i

1 13 C L " P o.J i t i c a " 1 , 1 254b 1 3 .

1 44 Co nc o r d a n ţ a c u c a r a ct e r u l g e n e r a l spcdf ic f i,cc ă r u i sex.
f i e c ă r e i v ; r s t e , c o nd i ţ i i s o c i a l e ek
1 15 C o n f o r m i t a t c a cu p r o t o t i p u l m i t i c , c u m o d e l u l i stor i c sau,
p o a t e , cu n a t u r a i n d i \' i d u a l ă a p e r s o n a j u l u i , c u p a r t i cu l a r i t ă ţ i l e.
l u i , c o n f o r m i t a t e f ă r ă e a r e i m i t a ţ i a p o e t i c ă a r fi s c h e m a t i c ă ş i
i nexp r e s i v ă .
1 4 6 S t a. b i l.i t a t e a de ca radcr a p e r s o na j e l or ,d e- a lungul dramei ,
c o e r e n ţa lor.
1 47 T r a g e d i ed e E'u r i p ilde, p ă s t r a t ă în în t r e g im e . O r e s t e es t e
înfăţişat după ce
ş i - a u c i s ma m a , u rm ă r i t de Eryn i i ş i î n gr i j i t c u
d ra g o st e de sora sa E l e c ! r a ; tribu n a l u l ar g i e n i l o r este pe punctlll
de a·l condamna l a mo arte pe n t r u crima s ăvîrşi t ă ; în tre t imp ,
s o s e ş t e M e n e l a os r1 e l a T r o i a , în so ţ i t de E l en a , şi O r e st e îi c e f e
a j u:oru l , j u sti f i dn d u · ş i c r i m a , d a r M e n e l a o s s e d o v e d e şte l a ş , ş i
s e n ti n ţ a c ap i t a l ă este dată. Ca r ă z,bu n a r e ' i n d i r edă , Orest e ş i
El ectra , î n demn a ţ i d e Pyl a,d e , p l ă n u i esc s - o o m o'a r e p e E l e n a ,
p,rid n a t'utmor r e l e'l o r , dar a ce a s l a d i sp,a re în ch i'p i n cxphc a b i l ;
atunc i e i îl şa ntajează pc l'vienel aos, a men i n ţî n d că· i omoară fata,
pe He r m i o na . Această s i tu a ţ i e co n fu z ă e d e zl eg a tă de Apo l l o , care
i m p u ne o împăcare ge nera l ă ş i exp l i că ş i d i spar i ţ i a E l enei, care fusese
p r i mi t ă în O l imp , p r i n t r e zei .
 Po e t i c a 1 5 , 1 454 a, b 49

U l i se 1 48, în "Scyll a " 1 4 9, şi tirada Men alippei 1 5 0 . de ne­

statornicie, " l f i gen i a în A u l is " 1 5 1 , deoa rece l f i gen i a rugă - 30
toare n u sea m ă n ă d e loc cu Ifigenia, aşa cum este înfăţi­
ş a t ă în restul piesei.
In zugrăv irea caraderelor, c a şi în îmb i n are a f a p ­
t e l o r , trebu ie, d e a semenea, s ă se c a u t e totdeauna nece ­
s a r u l s a u veros i m i lul , a ş a încît s ă f ie n eces ar sa u vero­
s i m i l ca un person aj s ă vorbească sau să acţioneze în­
tr-un anumit fel ş i ca , după cutare lucru. să u rmeze
nea p ărat cutare altul. 35
Pri n urmare, este l i mpede ,c ă tot a ş a şi dezno d ă mîn-
t u l 1 '5 2 intrigi i treb u i e s ă reiasă d i n subiect, i a r n u d i n tr- o 1 454 b
intervenţie d i v i n ă , cum e cazul în "Medee a " 1 5 3 şi în
, , l l i a d a " 15 4, cîn d e vorba de reîntoarcere : d impotriv ă , nu

1 4 8 N ed emn e d e uln bă rhat, aşa cum u n c a r,a d er p r e a e n e r gi c

n u e p o t r i v i t pen tru o f e m e i e , d u p ă p ărerea l u i Aristotel .
1 4 9 " S cyl l a " n u e s t e o t r a ge d i e, c i un d i t i r a:m b 'cu car adoe r
d r a m a t i c a l l u i Hm olheos d i n M i l e t . A r i :>totel f a c e p r o b a,b i,l a l u z i e
l a u n p a s a j privitor l a c o m p o rtare a l u i U l i s e cu p r i l ej u l trec eri i
p r in t r e S cyH a ş i Ga ryhd a .
1 5 0 D i n t r a R"ed i a I'u i E ur i p i d e " I n ţ e l e a p t a Mel a n iIP'pe", d i n
c a r e s · a u p ă s t r,a t m a i a l es ka gm ente a l e a c e:>te i t i r a d e : M e l a ­
n i,p'p e com ba t e c u ,a rgumente savante sup e rs.(i.ţme, a f i rmînd b ă r ­
baltull u i e i c ă to a t e llu c nur.i l<e sînt con form e l e g i l or n a :m i i . T r a ge'd i a
era putern ic influenţată de i de i le cercur i l or sofiste a l e timpu l u i .
1 0 1 " I f i ge n i a î n Au l i s " , t r a g e d i e a l u i E u r i p i d e r e p re z e n t a t ă
î n j u r u l anu lu i 4 0 6 , ,a l c ă r e i s u b i ect e s t e s alCfH i c a rea If'i g e n i e i
d e c ă t r e A g-amemnon, in p o rtu l d i n ca,re tr ebu ia s ă porn ea scă
f l o t a grece a,s'că s p r e Tro i a ; :î n ! r - a,d ev ă r , Mi g e n i a î ş i m a n i festă Î'ntî i
slă biciune a f em e i a,s c ă , jmp l orîn d îndur a r e ( vv. 1 2 1 1 şi urm . ) ,
a p o i . c ă t r e sfîrşit, se p r e g ăt,eş t e cu ferm i ta t e să m o a r ă ( v v . 1 3 08
şi u rn1 . ) , d a r cu mu l t m a i p u ţ i n ă i n c o e r e n ţ ă p s i h o l o g i c ă ş i d.r a ­
lllatică decît lasă aici să se înţe l eag ă Aristotel ; în p iesa l u i Eur i p i de,
l f i ge n i a pare să fi înţeles că sacrificiul ei este u til cau z e i g e n e r a l e . .
1 52 Pentru defi n iţ i a teh n i c ă a c u vînt u l u i , vezi m a i jos, c a p . 1 8.
1 53 Tf'a g e d i e a l u i Eur i p i de, în oa r e , d u p ă u c i d e r e a riva,l'ei
�i a wpi i l o r , M e d e e a se urc ă î n '.: r - u n car î n a r i1p at, trim i s de H e l i o s ,
�i p l ea c ă ::.p r e Aten a , l a reg e l e ,E geus, a c ă r u i i n t e rven ţ i e e şi e a
o a r e c u m e x t e r i o a r ă sMudu r i i d r a m aUce a p i e s e i .
1 54 A r i s t o t e l f a c e ,a l u z i e l a dn tul a,1 d o i l ea , în ca re A l e l l : 1
("ol1v i,n g e p e grecii obosi ţ i d e l u n g imea a s e d i u-l ui s ă n u S e i l l
l o a rc ă a c a s ă .

1\ - A r i s t otel-Poetica - c, 878 1
50 Poetka 1 5, 1 454 b

trebuie să folosim intervenţi a divină decît pentr u întîm­

plările petrecute în afara dramei, pentru cele ce s-au
petrecut m a i înainte, întîmplări pe care omul n u poate
să le ştie, sau pentru întîmplări car e s - a u petrecut în
urmă şi au nevoie de a fi proroci te şi vestite ; noi recu- 5

noaştem doar zeHor darul de a vedea totul. I n fapte \'55,

nu poate să existe nimic iraţional ; dacă există aşa ::: eva,
treb uie să fi e în afara tragediei, cum este în "Oedip " \ 56
a l lui SofocIe.
Pe de a l t ă parte, dat fiind că tragedia este imitarea
u nor oameni mai a leş i decît noi, trebuie Stă imite pe
portretiştii cei buni ; aceşt ia, în a devăr, pentr u a red a
forma particulară a origin a l u l ui, deş i fac portrete ase-
'
mănătoare, le zugrăve sc totuşi înfr umuseţîndu-Ie. La fel 10

şi poetul cînd imită oameni violenţi sau fricoş i s a u cu

oarecare alt cusur de caracter asemănător, treb uie să
facă din ei, a ş a ::: u m sînt, oameni deosebiţi, cum e , de
pildă, Ahile 1 57 la Agathon \ 58 şi l a Homer.
I a tă lucrurile la care trebuie să luăm aminte şi, în
p l us, trebuie s ă ţi nem seamă de acele pl ăceri proprii re- 15

prezentaţiei, care însoţesc î n chip necesar arta poetul u i ;

şi a ici se pot s ăvîrşi multe greşe l i . Dar, despre aceas ta,
am vorbit destul în lucrările publicate \ 59.

1 55 In desfăşur a r e a sceni'C ă .a acţi unii.

1 56 Unde udderea l,ui L a i o s e na r a t ă, nu reprezentată ; e l e­
mentul constă în ignora nţ,a lui O ed i p .
i r,at i ona l
1 57 U n Ahile puternic şi curajos, i d e a l i z are, dar nu f a l s i f i care, a

u nui Ahile plin de impu l s i u n i bru t a l e .

1 5 8 N u s e cu n o a ş t e nici o o p e r ă a l u i Agathan c u a c e s t nume

s a u su biect.
1 5 9 Vezi Prefata ; e vorba p r o b abi l de tratatul "Despre poeţi "

( 1CE Ql ltoLT)'twv l , destinat unui public mai l a r g decît a cea s t ă "Poe­

tic ă " , făcută pe n t ru uzul intern al ş co l i i lui Aristotel.
 1 454 b 51
Poe t ica 16, .���------------------�

16

Ce este recunoaşterea , am spus-o m a i Înainte. I n ce

priveşte fel urile ei, avem m a i Întîi a ceea c are-i ce a mai 20

lndepărtată de artă şi de �are poeţii se folosesc fo arte

des, negăsind cev_a m a i bun, anume recunoaşterea după
semne exterioare. Printre aceste semne, unele sînt din
n aştere, cum e " l a ncea care se vede pe Fi i i pămîntului" 1'60
6
sau "stelele" din "Thyestes " 1 1 , al lui C a rcinos ; altele
sînt căpătate, care, l a rîn dul lor, se găsesc sau pe trup,
cum sînt cicatrici l e, sau în afară de c orp, c a , de p i l dă ,
sălbile 1 6 2 s a u coşul cu care se face recuno aşterea în
"Tyro " 1 6 3 . 25

De a ltfe l , fo losi rea acestor semne poate fi m a i mult

sau mai puţin izbutită ; astfel U l i se, d atorită cicatridi ,
1'6 4
e recunoscut . într-un f e l de d o k a s a şi într- altu l de

1 60 r n o r i g i nl3 l u l grec acest citat cons1ituie un fragment

de trimetru i ambi'C ( p r ov en i t p oat e d ilnh -o tra g, edi e ) în ca,r e se
f a c e a l u z'i e la semn u l de l a nce ,de pe trup ul "fiilor piknî.nt u lui " ,
a·d ic ă al strămoşi lor n eamu l u i teban, n ă Slcuţ i d i n c ol ţ i i de d ra g on
s em ă n a ţ i d e C a, dm o s, d up ă uc i d e rea m ons tr u lu i care · i d ev ora s e
t ov a r ă ş i i .
1 6 1 A l u zi e obscură l,a semnul pe ca roe îl p Ul"1ta u pe umăr
jescen d e n ţ i i ,lui Pelops, p,r.i ntre care ş i T h ye st es, ami ntire a umă ­
r u l u i de fl i l d eş ,a l s tr ăm oş u l u i lor. Se , cu no sc doi autori de trag e d i i
<.:u n um ele de Carcinos, unchi şi nepot, u n u l c o nt e m po ra n cu Aris­
tofan, altul cu A rist o t e l, acesta d i n urmă autor a 1 60 de dra me, din
: a re s·au păstrat doar neînsemnate fragmente.
1 62 C ar e se p u n eau la gHoul c op i ilo r expuşi.
'
1 63 T rag e d ie a lui Sofocle, în care Tyro, mama g em e n i l o r
.\J e l e u s ş i PelLas, îi r ewnoa ş: e d u p ă c opăiţa În care fuseser ă
·� x p u ş i . T yr o este buni·ca l u i I a son ; 'ea la·re de l a Poseidon doi f i i
g e me n i [ î n î m p re j ur ă ri p ovest i te î n "O d i s e i a " X I V V . 3 4 5 şi urm.
( M . 304-334) ] . P e l i a s este unchiul lui I a son şi c el care l-a trimis
pe a c es t a d u p ă lîna de a u r, ca să ·l p i a r d ă ; Ncleus este tatăl lui
N cstor, înţeleptul rege a l P y los u l ui . D i n t rage d i a lui So focle s-au
p ă strat doar cîteva Îragmente.
1 64 I n O d i sei a X I X , v v . 386 (M. 503 ) ş i urm. , u n d e d oica
t i vede pe U l i se în b a i e ş i î l re c un oa ş te după cicatricea din ti n e r e ţ e .
5 '! P o e t ica 1 6, 1 4 54 · b - 1 4 55 a

porca ri 1 6 5 . I n a devăr , re::: u noaşterJ le p rin care vrem s ă

dovedim i dentitatea sînt puţin a rtistke, ca ş i to at e recu­
noaşter i l e de ace l a ş i fel : mai bune sînt însă cele ::: a re
decurg di ntr-o peripeţie, cum se întîm p l ă în scen a b ăi i . 3 ()

I n a l doi l e a rînd, vin recunoaşterile ticJuite de poet

şi, din această pricină, p uţ i n artisti ce 1 66 ; a ş a , de p i l dă ,
Oreste î n " l f i ge n i a " 1 57 se face recu noscut ca f i i nd Oreste.
l f i geni a este rec u n oscllla o a torita slri sor i i . Oreste Î n s ă
rosteşte ceea ce d o r e ş t e poet u l , nu l u::: r ul cerut de s u ­
b iect. De aceea, a proape c ă avem a ici greşea l a pe �::\re
am a r ă t a t-o, întrucît Oreste ar fii putut tot atît de bi ne
<; ă a i bă pe trup a numite semne. La fel este glasu l su- 35
veicii din "Tere us " 1 6 8 al l u i S ofocle.
Al trei lea fel de recunoaştere se f a ce prin amintire, 1 455a

dn d , v,ăzînd u n lucru, ero u l recunoaşte perso a n a , ca în

"Ciprieni i " l u i D i c a i ogenes 1 59, un de persona j ul , dup ă ce

1 65 I n v v. 217 (i\ \ . 24 8 ) şi lI rm ale cînlll i ll i al XX I - l ea din

,.O d i s ei a " , u n d e U l i s e î n suşi s e f a c e c u n o scut p o rc a ru l u i E u m a i o s
şi văca ml u i ,ph H etos, i n vodn d u - ş i c i c a lrkea d. r ept dov a,dă ( lu c r u
d ez'alp r o hat d e A r i stotel ,a m .i m c d i a t m a i j os , v o r bi n d d e c a racteru l
n e a r l i s t i c a'l r ec u noaşk'r i ! or " p r i n 'c a re v rem .s ă d ov e,d im id e n t i ­
t a tea " , cît şi în t r - u n , fra gmen t al u n e i cărţi p' i e r d u t e , u nde vor­
be ş t e de eroare l o gică : n u o r i c e o m c a re are o astfel de rană este
U l i se ) .
1 66 Con stnui t e în m o d a r,W i c i a l de p o et, f ă r ă sa r,e i a s ă d in
l eg ă tu ra .i ntim ă a ev en im en t elor tnagIke.
1 67 " I f i g e n i,a în T, all'r i s " a lui Eu ri 'p 'i id e , în 'c a re sî n t d o u ă
recu n o a ş [. eri , u n a în care Ifi gen i a e r'ecu nosc u t ă de Or 2s te, căru i a
e a î i î n mî n a se, fără s ă - I recU I10 a S C 8 , o s c r i s o a re d e s t i n a t ă l u i î ns u ş i , ş i
alt a î n c a re Oreste î ş i revele a z ă i den t i t atea şi o do vede ş te c u argu­
mente c a r e nu reies d i n c o ne x i u n e a neces ară a f a ptel o r .
1 6 8 l� n d e P h i lomele, f i ica l u i P a n d i o n , rege l e lege n d a r a l A te­
nei, a vî n d l i mba tă i a t ă de Tercus , c u m n a l u l c i , care o n e c i n ­
stise, d e z v ă l u i e acest l ucru su rorii s a le Proc ne, sot i a l u i TeI'cus,
t e sî n d u - ş i i m a gIi nea ne.fe rid r i'i ş i a ru ş i n i i pe o pîn z ă ( d e ,a i c i
"gl a sul s uve k i i " ) . Pwc n e o ră z bun ă , uc i gî n d u - ş i pr o p r i ul c o p i l ,
pe I tys, ş i dî n d u - i - I l u i T er e a s săol m ă nînce. A c e s t a s,a re să l e
om<la,rc 'pe sumr i , ,d ar z e i i , în dur î n d u - s e , îl s'ch i m b ă pe Tereu s
În pupăză, pe P h i l o m e l e în rî n d u n i c 8 ş i pe Proc ne î n p ri v i g h etoa r e
( I a pOeţ i i l at i ,n i , cea c a r e dev i ne ,pnivi ghe � o a r e este Philomele) .
D i n t r a g e di e s - au p ă stliat cî t eva fra gm ente.
 Poet i c a 1 6 , 1 4 5 5 a 53
------

a văzut tablou l, începe s ă plîngă ; l a fel în povestirea

l u i A 1ci noos 1 7 0 ; l a a uz u l c i t h a red u l u i , U lise îşi a m i n ­
teşte ş i varsă l a crim i ; ceea ce ş i face ca el ş i însoţitor i i
s ă i s ă f i e recunoscuţi.
In a l p atrulea rînd, a vem recunoa ş terea care prov i n e
d i ntr-un si logism, c a în "Choephorele" 1 7 1', unde s ! logismu l
este următorul : a sosit cineva care-mi seamănă ; dar
n imeni nu-mi seam ănă în afară de Oreste ; deci , a venit 5
Oreste. O recuno a ştere asem ă n ătoare o înch ipuie
P o l y i d o s 1 7 2 , sofistul , pentru Ifigeni a ; e doar firesc ca
Oreste s ă - ş i facă această socote a l ă , că sora s a a fost

1 6 9 D icaiogenes e s te u n a u t o r d e t r a g e d i i ş i de ditirambi de
la s f' i r ş i t u l secol u l u i V ş i în c elpu tul secol u l u i I V ( dec i contempo ­
r a n cu Aga tho n ) ; nu se ş t i e n i m i c s i gu r despre ha ged i a aid
pomen i t ă , se pr esupu ne doaf că ar fi vorba d e întoarcere,a , ac,a s ă ,
l a S a l a m i n a , a l u i Teucer, f r a t e l e l u i A i a s şi f i u l regelu i S a l a ­
m i n e i , Te'l amon ; Teu cer, c a r e îş i tă i nu i s e i d e n t i t a t ea , este rec u ­
n o scut d u p ă la crimi,l e pe c a r e l e v a rsă l a vederea po r tretul u i l u i
Tc l a mon ; t i t l u l " C i pr ic n i i " s · a r expl i c a p r i n c o m p o n e n ţ a c o r u l u i c a re
Il î n soţea pe Teucer.
1 70 R ege al i n su l e i p h e a c i l o r , pen uH i m a eta pă în 'a i n t e de
::;os irea lui Ulise în ! taca. Alci noos îl p r i meşte c u ma re c i n s t e
p e U l i se , despre c a re s e s p u n e I . . O d i s e i a " V I I I . vv. 8 3 ( M . 1 20 )
'i i Ltr m . , v v . 52 1 ( M. 7 1 1 ) ş i u r l1l. ) c ă a plîn s a m a r n i c l a a u z u l
p r op r i i ' l o,r s a l e isprăvi , cînta'le de D e m odocos, cee a c e a făcu t
l' a e l s i tova r iî s i i s fii s ă f i e recu n o s c u t i .
I 7 I P a .r t e a . ,a d o u a a " O r � s t i e i " , . t r i l o g i a lui Es c h y l ; Bedra
î l ch em a s e din exil p c Ores�e, ca să - ş i răzbune tatăl. Oreste
soseşte în Myceme în m om e n tu l unu i s a c r i f' i e i u a l ,E>l eotrei p e
l l l ormÎn:ul l u i A g am em n o n ş i , îna i n te de a se a r ă t a Eledrei ,
f a c e gestul r i t u,a l de a d ep u n e o ş u v i ţ ă de păr pe mormî nt .
F l e c t r a deduce Îns ă prez'El n ţ a lu i Oreste d i n a S'emă na rea p ă rului
g �l s i t 'P e mormînt 'cu p ro p r i u l ei p ăr .
1 72 Polyidos, arti s t mult i l a t e r a l ( i n m a n i er a c nci cl op e d i s t ă a
� ( ) fişli l or : d i t i r a l1l bogr a f , muzicia n, p iclor ; a fost contem p o r a n
( ' I I lll a i S'll S m en ţi o na ţ i. i autori de d i t i ra.m b i P h i l oxe nos ş i Ti motheos
( , fî r ş i t u l v eawlu i V ş i începu lutl cel u i u rmă tor) ; " I f i geni a " men­
! ; o n a tă aici este proba b i l un d i t i r a m b , nu o t'r a ge d i e ( c a şi
" S cyl l a " l u i Tim otheos, de c a.r e a vorbit Ar'i s tolel mai su s) , î n
' : I l' l' C r e ste, pe pu nctU iI de a ,fi sacr i f i oa t de I f i ge' ni a , se l a111e n -
1 , ' : I Z ă asu p r. a d e�ti nu l u i tr a gi c a l ne a m u l u i său ş i pomen eşt e ş i dr
, : I (" ' i f i c area I f i gen iei l a A u l is, ceea ce d u ce ,Ia o recu n o a şlrf ('
I I 'dp roc ă, deos ebH ă ,d e coa d i n " I fi'geln i . a ,în T,a u r i,s" a l i l i
/ ' i i r i p i d e.
54 Poetica 1 6, 1 455 a

j ertfită şi c ă a ceeaşi soartă îl aşteaptă la rîndul lui. Tot

aşa , în "Tydeus " 1 73 al lui Theodedes : Tydeus venit cu
gîndul să-şi găsească fiul, e pe cale să fie osîndit la moa rte 10

L a fel în "Phineide" 1 74, unde femeile, v ă zînd locul , îşi în ­

ţeleg soarta, care este să moară acolo, deoa rece acolo a u
fost a duse.
Există şi un fel 'de recunoaştere care s e sprij in ă pe
u n r aţionament greşit aşteptat din partea publ icului , ca
în "Ul ise, vestitor mincinos" 1 75 ; c ă Ulise intinde arcul ,
cînd nimeni altul nu poate s -o facă, este un fapt înch i puit
de poet, bazat pe o simpl'ă presupunere (ca şi vorbele 15

lui Ulise, c ă a r recunoa şte arcul , fără s ă - I f i v ăzut) ;

dar a crede c ă Ulise se va face recunoscut pri n a ceast a ,
înseamnă a te bizui pe un raţion a ment greşit.
D i ntre toate, cea m a i bună recunoaştere este aceea
care decurge d in fapte 1 76, cînd sur p rind erea e pricinu i t ă

1 73 Nu ştim nIm IC d e sp r e această t r a g ed i e.

1 74 " P h i n e i d e l e " s - a r putea să fie tot un d i l i ra mb , al l u i Timo ­
theos, d a r nu ş t im c i n e sînt a c este f e m e i şi c e l egă t u r ă a u cu
mi tul bi ne c u n osc u t al f i i l o.r I'u i Phi n e u s ( or b i t i ş i î n t emn i ţ a ţ i de'
p ă r i lllt el e l OT, p en tr u u n a d.u l t er, de a l tfel n e a dev ă r a t , c u a d o u a
l u i n ev,a st ă ş i e l i be r a ţ i d e a r g on a uţ i ) .
1 75 Tr a ge d i a " U l i s e v e stitor m i n c i n o s " e ste n ec u noscut ă , ca
şi au toru l 'e i ; e v o r b·a p r ob a b i l de ep. i s o du l u c i·d e r i i p r e t en d·�n t d o r .
d e c ătre Ulise, c a re î,i s ă ge t e a z ă cu un arc pe c a r e numa i el îl
p u t-e a întin de. R a ţ i o n amen tu l gr e ş i t , a ş tep t a t di n p a rte a p ub l i cu l u i
( a d i c ă ·p a r.alogJi,sm u l , v'e z i c a ·p . 24, 1 460a 20) , a r c o n s t a , î n a c e s.t
ca z , d i ntr-o f a·l s ă a,p reciere a l e gă tu r i i de l a cau z ă la e f ec t .
Ulise este re c u n o sc ut d e p u b l i c p r i n f a pt u l c ă , s i n g u r d i n t r e b ă r ­
baţii î n t re c a r e se a f l a , se a r a t ă în stare s ă î n t i n d ă a rcul ( p r o b ă
cerută de P en e l o p a ) ; d a r a c t u l l u i U l i s e n u i m p l i c ă n e a p ă r a t
c ă a l t c i n eva n - a r f i f o st în stare să îlllt i n d ă a c e s t a rc. Tot a ş a .
a f i r m a ţ i a l u i U l i s e ( m e n ţ i o n a t ă de A r i s to t e l în p a r a n t ez ă ) că a r
f i î n stare s ă - ş i recu n o a scă a r c u l nu este doveditoare pen t r u i denti tatea
l u i , căci nu o r i c i n e r e c u n o a ş t e u n o b i ec t este ş i p r o p r i et a r u l l u i . I n
.Resp ingerea a rgumentel or s o f i ş t i l o r " V, 1 676, A r is t ot el d ă un exemp lu
m a i clar d e a tare p a ra l og i s m : ploaia u d ă pă mî n t u l , dar d a c ă văd
p ă mî n t u l u d , n u î n s e a m n ă n e a p ă r a t c ă a pl o u a t .
1 76 Al c i nc i l e a tip.
 Poet :ca 1 7, 1 455 a

de întîmplări verosimi le, ca de p i l d ă în " Oedip" 1 17 a l lui 20

Sofocle ş i în " l f1 gen i a " 1 78 ; e doar firesc ca I fi gen i a să
vrea să încredinţeze o scrisoare lui Oreste. Num a i re�u ­
noaşterile de a cest fel n - a u nevoie de semne nă scocite
şi de s ă l b i . I n rîndu l a l doi l e a , vin cele care s e produc
din tr-un s i J ogismo
17

Pe de a l tă parte, poetu l trebuie s ă alcătui a scă i n ­

tr i gil e ş i să le dea des-ăvîrş irea verba l ă , închipuindu- ş i ,
pe cît s e poate, situaţiile î n f a ţ a ochi lor, şi împ linindu-Ie
cît m a i mult cu putinţă, prin atitudini. ( Num a i astfel ,
reprezent îndu-şi faptele cu cea m a i m a re limpezime , ca
ş i cum ar fi de faţă la �ele petrecute, v a putea găs i ceea 25
ce se potriveşte şi n u - i vor scă pa lucruri care pot să dis­
O
placă ; dov a d ă , învinuirea a dusă l u i C a rc inos ; eroul său.
Amphi araos 1 79, i eşea d i n sanduar, a m ă nunt neb ă ga t în :10
seamă cît timp piesa nu era reprezent a t ă , dar pe scen ă .
piesa căzu deoarece spect atorilor n u le- a pl ăcut . )
I n a devăr, d e vreme c e poeţ i i sînt p l ămădiţi l a fel
cu noi, cei care trăi esc p a s i u n i l e sînt cei m a i conv ingători ;
n u m a i cine ştie s ă sufere pare cu a devă r a t sfîşiat de su-

J 7 7 Vv . 1 1 1 0 ş i u rm.
1 7 8 " I f i gen i a în Tau,r is" a l u i E u ripi de.
1 79 Una ·d i n tre cele şalpte că<peten i i c,a re au a! ac at reba
pen!ru a înlătura ,pe Etoeocles de ,l,a conduce're, in f'avoa rea lu'i
Polynice ; avîn d d a r ul p-revestirii şi şt i i n d că v a p i e r i , a î ncercat
s ă se Sill stragă de l a exop eld i ţ i e ş i s-a a sc u n,s, dar a fost t răd,a t de
soţ i a sa , coruptă de Polyn ice, şi a murit îngh i ţ i t de p ămînt, cu
car cu tO'� , în cu rsu l ,a s e dti u l u i ; a f.o st răz bu n a t de fi u.l său,
Alcmeon , ca re şi-a omoTît m a ma ; n u ştim l a C e face a Î'Ci alu z i e
Aristotel ; poalte ,I a faptul c ă un erou d i vi n i z a t i eşea diln p ămînt
( s a n ctu aru l lui Amp h i a r a os era 9u h:cfoa n ) ş i nu cobor,a p e pămînt
( H a rdy, p . 84) . D e s p r e t r a g e d i a l u i Carcinos n u ştim n i m i c ; se
cu.n o8'şte ti blul u nei come d i i de Aristof' a n "Amph i a r aos" în ca r(',
probabi l , era p a r o d i ată t r a ge d i a lui C a rci n o s şi de u n d e îşi v a f i
l u a t i n folrma t i a şi Ari stotell (în a cest c a z , a r H vorb a de C a rc i n os
cel băltrîn ) .
56 Poet ica 1 7, 1 4 55 a, b

ferinţă, ş i, n um a i cine ştie să se mînie D a re cu a devărat

stăpîni t de mîni,e. D e aceea, arta poezie i a p arţine oameni­
lor înzestraţi de la n a1ur ă 1 80 s a u oamenilor exaltaţi 1 8 1 ; în
cel d intîi caz, ei sînt în stare să se transpună în lorul
personaj elor, ori de cite ori vor, iar în a l doilea caz, e i
se l a s ă cuprinşi d e delirul poetic. 35
Fie c,ă - i vorba de s ubiecte tratate ş i de a lţ i i s au de
subiecte a kă tuite de p oet, trebuie, mai întîi, sta b i l i t ă 1 455 b
i deea genera l ă , şi numa i după aceea fă cute şi dezvoltate
episoa dele.
I a t ă cum Se p o a te înţelege acea stă idee genera l ă ,
luînd ca exemplu Hi gen i a 1 8 2 . O fată tînără o a reca re e du s 3
la s acrificiu şi , fără şt irea sacrificatorilor, e r ă p i tă de p \�
a l t a r . S irămuiată apoi în altă ţ a r ă , unde exista obiceiul
de a j ertfi pe stră ini zeiţei , i se d ă în seamă datoria j er1- 5
felor. Mai tirziu, l3e întîmpl ă s ă vină acolo fra tele e i .
Porunca d a t i{ de z e u p rintr- un oracol , de a se d u c e acolo,
pentru u n motiv oarecare, ca şi s::: o pul c ă tiitoriei, sînt îr.
afara subiectu l u i r8 �1 . So s i n d ş i fi ind p r i n s , fratele, î n 01 0 "
meniul de a fi j ertfit, dezv ă l u i e cine este (fie cum ş i - a
Înch i p u i t E u r i p i de 1 8 4 , s a u d u p ă concep ţi a l u i Polyidos 1 8 5 ,
fratele s p u nînd, cum e ş i verosimil, că nu numa i suror i i 10

1 8 0 Cu i m a g i n a ţ i e, i n geni o7.ri ta te, ca,re le îngăduie să î n ţ e­

l e a g ă ş i să im Î'te p,a s i uni l e a ltor,a .
1 8 1 C a re de1p ă ş e.sc f i r e a l or ob i'şnu ită ş i trăiesc cu i n te n ­
sitate p a 9i u n i l e 'p e r s o n a j elor. Cu a ce a stă di'St i n c ţ i e , Aristotel tem ­
per e a z ă op i n i'a c om u n ă , cu n os·cută nouă m a i a,l es p r i n P l a to n , c ă
poez i'a a r fi rc w l t a t u l excri llis.i,v aii u n e i stări , n e exta z , d e 'd el i r
i n sp i ra t , d e o f o r fă 'd,i n,aJ a r ă (d e d i v i n it a t e ) .
1 8 1 E vorba de lema mitică ş i l i terară a I f i g e n ie i în Tauris, 11 1 1 de

o traged i e a nume.
1 8 3 F ra z
ă p a ra ntetică, d e9t i n a i ă s ă exclu d ă În mod speci a l
d'i n l i n i i l e gencr,a l e ,al e s u b i eCit u l u'i u n cl'ement extra neu ş i i r a ţ i o n a l
(eL cap. 1 4, 1 453b 3 2 , c a'p . 1 5 , 1 454b 3 , 7 ş i m a i j o s . c a p . 24,
1 460a 23-30) .
1 8 4 V e z i cap. 1 6, 1 454b 3 1 şi u rm ,
1 8 5 Ve z i c ap . 1 6, 1 455a 7 ş i urm.
 Po etica 1 8, 1 455 b 57

i - a fbst d a t s ă c a d ă j ertfă, c i şi l u i ) , şi această d escope­

rire îi a d uce scăpa rea .
D u p ă ce s - a făcut aceasta ş i d u p ă ::e s - a dat numele
personaj elor, trebuie s ă se stabilească episoadel e potri­
vite cu subiectul ; cum e, de p i l d ă , în cazul lui Oreste , 15
episod u l nebuniei, d i n pricina căreia este prins, şi cel
al s a l v ă r i i a d u s e prin puriticare 1 8 6 .
D a r în drame, episoa dele sînt scurte, pe cînd în
epopee , tocma i ele dau l ungime operei 1 8 7 . I n a devăr, în
"Odi seia " , subiedul n u este l ung. U n om ră tăceşte de­
p arte de ţ a r a s a ani înd,el ungaţi, s i ngur şi u rmărit în­
deaproape de Posei don 1 8 8. Pe lîngă a ceasta, l a el acasă , 20

ireb u r i l e merg a ş a fel , încît avutul îi este p rădat de

peţilor i, i ar fecioru l e primej duit de cursele ce i s e întind .
In p r a d a dcznă dej dii, soseşte aca s ă , ş i , d u p ă ce se l a s ă
recunoscut de cîţiv a , loveşte ş i se mî·ntuie pe e l , i ar pe
duşmani îi nimiceşte 1"89 .
I a tă ce ţine propri u - z i s de subiect ; restul sînt ep i ­
soade.

18

I n orice t r a ged ie, există două p ărţi , intriga ş i de2-­

25
nodămîntul ; întîm p l ăr i l e petrecute în a fa ra tragediei şi
adesea unele din cuprinsul ei al cătuiesc intriga ; dezno­
d ă m int u l cuprinde restul . Numesc intrigă desfăşurarea
acţiunii tra gice de l a încep ut, pînă 1 8 această din u rm ă
1 86 t n " I fige n i a ,î n Ţ,a u r i s " , Orest� este 'p r i n s , f i i n d recu­
noscut dup ă .u n a cces a l n ebu n i , e.i sale înc ă ,nev i ndecate ( p e d eap s ă
a m atr,i c i d Uil u i ) ş i se l i ni ş�e-Şlt e a bi,a după o 'c erem o n i e de p u r i ­
ficare, of i c i a t ă ,de sora l u i , încă n e reou n os c u t ă , î n c aol i t at e d e
preote a s ă a Ar,t em i sei ; 0p i s o adel e sî n t deci co ncoi d a n t e cu su­
bieciul ş i cu personaj el e a l ese.
1 8 7 V ez i ş i cap. 5 . 1 449b 1 3- 1 4.
1 88 C a r e îi p u n e to,t f el u l de p.ie,d i oi , oa să nu se r O ; 1 t a
întoarce aca s ă .
1 89 Al u z i e l a sfîrşitul dublu a l "O d i seiei " , menţ i o n at Î n r a p
1 3, 1 4 53a 3 1 -32.
58 Poet'ca 1 8, 1 4 55 b - 1 456 a

p arte, de unde încep e trecerea spre fericire s a u s pre

nenorocire ; ş i deznodămînt, tragedi a , de l a începutul
sc h i mb ă r i i pînă la sfîrşit ; a s t fel , in " Lynce u s " a l lui Theo­
dectes 1 90, i ntriga e a lcătu ită din întîmp lări le pet recu t e în a­
inte şi, în plus , din răpire a copilului ş i pe lîngă aceasta . . .
< deznodămîntul ) începe c u învinuirea de omor ş i merge 30

pîn ă l a sfîrşit.
Avem patru felur i de traged i i [ căci tot p atru e şi
numărul p ăr ţ i lo r desp r e c a re am vorbitI 1 9 1 : t r a g ed i a com-
-

p l exă 1 9 2 care consistă în tot cup rinsul ei d i ntr-o ră stur-

n a re de s i tu a ţie ş i o recunoaştere ; < tr a gedia s implă > ;
tra gedia patetică 1 9�:, cum sînt cele ,ca re se referă l a eroi i 35
1 1 9 1 9 6
A i a s 94 ş i I x i on ,0; ; tragedi a de caracter , cum ar f 1 456 p. i

1 90 ilniriga e c onstituită d i n casător i a H i permestrei cu Lynceus,

din amăgirea lui D a na-o s, din p r i n derea celor doi soţ i , ,preced,a tă
de r ă p irea cop ilului lor, A bas ; deznodămîntuJ con stă în sc himbarea
situaţie i , care duce la m oar te a lui D a n aos, pus sub acuzare de crimă,
căci îşi o m o rîse, cu co m p l i c i t atea f i i ce l o r sale, pe cei 49 d e gineri.
1 1 AHnna ţ i a a-p are cmi oa să în ra p orrl: cu a lte pa saj e a le
9
" P o etici i , c ă c i p ă rţ i l e t r a g e d i e i sînt şase ( 1 449b 1 6, 3 1 ) . i a r
"

părtiie subiectu l u i sîn t trei ( 1 450b �3 ) : n u s - a găsit încă o e x ­

pli ca tie sa'�i slfăcătoa re. P.wha-b i l , Ar,i's totel f:a ce ac i o c l a s i f i care
tinînd seama num a i de cî �eva di ntre el ementel e prind p all'e d i nt r- o
t r a g e d i e şi a n u me : perip eţia (n:q ltml TE ta) , c a t a s.t rofa (1t(x{}o�) ,
carac te:rel e ( � {}o�) şi s p ect a c ol u l (o'i'l�) ( \'ezi A . R o s t a g n i .
op . oi t. p . 22 ) .
1 92 Vezi ca p . 10.
193 Vezi ca,p. l i , 1 452b 1 0 ; e vor b a de traged i i l e c a r'e în! a ·
lişează catastrofe, înt î m p l ă r i z g u d u i t o a re, ca s i n u c i d e r e a l u i A i a s
sau supl iciul l u i I x i on .
1 94 Ai a!s, ,Hu l lu i Tel am o n şi fr,a tele l u i Teucer (vez1i c.a p ,
1 6, 1 455a 1 ) , este, după Ah i l e, cel ma i » i t e a z grec d i n tre ase d i a ­
t o r i i Troiei ; greu j i gn i t d e f a p tul c ă grecii î i a c o r d a se r ă l u i U l ise,
n u lui, a nn-ele ,l u i Ah i,l e ( c a re , d u p ă moar t ea a'c estu i a , trebu:i,a u
să revină ce lui m a i vitea z ) , are o criză de del ir furios ş i măcel ă ­
reşte turmel e arma,tei , l uîn du - l e dr,ept lupt ători greci : dezmeticit,
se sinucide d e ruşine ; s - a p ă strat u n "Aias" a l l u i S o f o c le ş i frag­
mente din a lte tra ged i i , cu acel a ş i subi e c t .

_ 1 95 Re,ge al l a.p i1thHor, om vicl ean, n ecin stit şi cru d , ca re Îşi

amageşt e socml , n ed:ndu - i zestrea făgă d u i t ă şi ,a,p oi , eoa să scape
de el , îl om oa ră, făcînd u-1 să cadă într-o groapă cu j ă ratec ;
a\lu n g 3lt de 'p re'!urt i,n d en i , cere azil l u i Zeus, îl obţ i n e , este 'p rim i t
 Poetica 1 8 , 1 456 a 59

;
"Phtiotidele" 197 şi Pel e u s 1 98
"
"
in p l us, cea care înfă ·
ţ i şe a z ă fiinţe înspă imînt ătoare 1 99 ca " Fetele lui Phor­
••.

c i s " 2 00, "Prometheu " 201

şi toate acţiun i le care se petrec
în H a d e s 202 .
Aşa dar trebuie ca poet ul s ă - ş i dea cea m a i mare
,

siJ.i nţă pe n tr u a realiza toate aceste c a l i tăţi, s a u cel puţin.

pe cele mai m ulte ş i m a i de seamă d int re ele, ma i a les
dacă se a re În vedere cum s î nt criticaţi azi poeţii ; d acâ
a num i ţ i p o eţ i de ta lent au izbutit p e deplin, În c î t e una 5.
din părţi l e a lcătuitoare a le tr a ge d iei , lumea cere de l a

in, O J imp şi a(Olo p l ă,nui eşte s· o r ă p e a s c ă p e H er a însăşi, soţia

' ,

lui Zeus, spr'e care era imp i1ns de o violentă p a s iune. Zeus îl
face s ă îmbrăţişeze un nor cu forma Her,ei , alpoi îl azvîrl e în
fundul Tartarulu i , condamnîn d u - I la o eter n ă tragere pe o r o a tă Ctl
arip i , de c ar e este legat cu şerp i . Se ş t i e de ex i st e n ţ a u n u i . \ xion"
al l u i Eur i p ide.
1 06
Vezi cap. 6, 1 449b 36, 1 450a 5, 24-25.
1 97 Nu cunoa ştem subiectUlI ; poate, c a şi ce,a urm ă,t oare, se
ref eră l a întîmp l ă r i şi p e r s o a n e din f a mi l i a lui A h i l e ; se ştie
că u na dill':re tragedi i,l,e p i erdute a l e lui Sofoc l e avea acest titlu.
1 98 S ofocle ş i Eu r i p.i de au scri s f i eca re cîte un " P ele u s , d � r
"

nu ni s"a p ă strat nim i,c d i n ,aoe este tra g e d ii ; P eleu s este tatal
lui Ahile. D u p ă cît reiese din Horaţiu " A r t a p o e t i c ă " 95, Peleus ,
ca tip tra gic , rep,r,ez i n t ă bătrîneţea în s ă răci e şi exi l . ,
1 99 Temui e I<aocunar, tol-uşi se îJl1teleg'e că e vorba de tra ge ­
d i i l e spectaculoa se, criti'cat e d e Ari stotel ma i SU'S , în c a p . 1 4,
1 453b 1-13, supoziţ i e sp rij i nită de exemp l ele i nvoc a te .
2 00 Phorcis e s t e fiul M ă r i i şi a l Pămîntu l u i şi f i icele s a l e
s î n t t o a t e monştri fabuloşi ; Graiele ( B ă trînel e ) , f i inţe h i d oase.
cărunte d i'n naştere, cu u n sj ngur oc h i şi u n singur di nte pentru
t oate trei, protectoare a l e s u r o r i l o r lor, Gorgoneie ( E u r y a l e, Stheno
şi Meduza ) , nu ma i puţin si nilstre (col ţ i d e m i streţ, m î i n i d e
a'ram ă, mari aripi d e aur , vipere în l oc de p ă r , priviri care im­
pietresc) . Meduz'a a fost ulC Î s ă de Perseu, după ce a a nat, prin
constrîngere, de la G r a i e , locul În (',are tră i a u G or g on el e ( Cyre­
n a i c a ) ; Perseu scapă d e c e l e l a l t e două G orgone cu ajutorul lui
Pegas, calul n ă sout di n sîngel e M e duzei. O dr amă s,a t i r i c ă a l u i
I ' schyl trata prob a b i l acest su biect.
201
Cel care a furat zeilor sec retul focul u i , d i vulgî n d u - I o a m e n i l o r
,

',' 1 a i s p ă ş i t l n drăznea l a a vută Î n l ă n ţ u i t pe C a uc a z , cu mă r un tai ele

nl n ic sfîrtica te ,de u n vul tur. TrHog i,a ,lui Eschyl despre P r o m e ­
t l ll'tJ, d i n care s-a p ă s trat n u m ai prima piesă " P rometheu Înlă n ­
l u i t " , este u n a n i m cunoscută .
202 Ha des ul este l umea um bre1l or, în care rătăcesc suf.l e-tele
< l l I p ii moa rte, cu o vagă ş i inconsi s te n tă a pa re nţ ă co r po r a l ă, f ă r;'i
60 Poet ica 1 8, 1 456 a

un s ingur poet s a - 1 întreacă pe fieca re În parte, în l a tura

în care a cesta a excelat.
Pe de a l tă p arte, pentru ca să se poată spune că o
tragedie este s a u n u l a fel cu alta, totul atîrnă de su ­
b i ect. Avem traged i i identi c e dacă intriga ş i deznodă­
mîntui sîn t acele a ş i . M u l ţ i Îns ă , după ce a u lega t b i ne
i n tri ga , o dezleagă prost ; trebuie deci să învingem tot- 10
deaun a , deop o triv ă , amîndouă greutăţ i l e.
Poetu l trebu ie s ă - ş i amintească ceea ce am spus de
m a i mu l te ori 20 3 ş i să n 'J compună o t r a gedie d i ntr-o
epopee întreagă, vreau să spu n dintr-o reuni une d e su­
bi ecte v a r i a te, ca ş i cum s- a r a lcătui, de p i l d ă , o tragedie
d i n tot subiect ul " I l i a dei " . Acolo, În a devă r , datorită În ·
t i n der i i opere i , p ă r ţ i l e Îşi p r i mesc d ezvo l tarea ce l i se
cuv i ne, pe cînd î,n traged i i , rezultatul a cestei dezvol t ă ri e
dep arte de a fi cel a ştept a t . Dova d ă e faptul că toţi cei 15

care a u tratat Întreaga "Că dere a Tro i e i " 2 0 \ În l oc s-o

tr ateze pe p ă rţi , cum a făcut E u r i p i de, s a u care a u tra t a t
întreaga i s t o r i e a N iobei 20 5 , Î n loc să procedeze ca E schyl ,
ori n u i zbutesc, ori p i esele lor cad l a Întrecer i l e drama­
t i ce ; chi a r ş i Agathon, d a că a căzut, a fost n u m a i 'di n
această p r i c i n ă .

m emorie ş i f ă r ă pa s i u n i , ,d a c ă u n a rti,f i c i u poe t ic n ecesa r epopeei

sa u d r a me i n u l e scoarte ,d i,n , a c e a s t ă ,st a re. T r a g e d i i l e s p ecbcu­
l o a se a !C ăror scen ă este H a d e s u l (de p,j,J d ă C o n d u cător i i d e
"

su f l ete" a l u'i E schy l ) c o n s � i tui au proba b i l u n g e n s p e c i a l , s a t i ­

r i z a t d e Ari stof a n .
20 3 D a r n ic i o da,t ă expl i aitt , c i numa i i m p J i.c i t , ca în c a p . 5
,
1 449b 9 şi ur m . , în ca p 9, 1 45 1 b 33 şi ur m. , şi în cap. 1 7 1 455b 1 5.
.

204 Epop ee în d o u ă cîntu r i , a t r i b u i t ă l u i A rctinos din Milet ;

c o n s t i t u i a u n fe l d e con t i n uare a " I I i a d e i " şi a i ns p i r a t m a i m u l t i
a utori t r a g i c i , d i n tre c a re u n i i a u d r a m a t i z a t î n treg s u b i e c t u l , c a
l o p h o n , f i u l l u i S o focl e , N i comachos şi Clephon , i a r a l ţ i i n u m a i p ă r ţ i
d i n e l , ca Euri p i d e , î n " E p e i o s " şi în "Troi e n e l e " .
20 5 F
iică a l u i Tantal, s o r a l u i P e lop s , s o ţ i a regel ui Amphion
a l Tcbc i ( vezi g e n ealog i a de sub 1 453a 1 0 ) ş i mamă a p a i ·
s p rezece cop i i , ş a p-le b ă i e ţ i ş i ş a p t e f ete ; p,r ea mîndră de boga t.a
 Po e ' i c a 1 8, 1 4 56 a 6�

D impotri\ ă, în peri peţi i [ şi în acţ i u n i le simp l e ] 206 ,

poeţ i i î.;; i a t i n g foarte b i ne scopul, care este s ă trezeas::ă 20

emoţ i a tragică ş i sent imentul de omenie. Aşa se întîm p l ă

ori de cîte ori ero u l , iscusit d a r v i clean, este p ă c ă l i t ca
S i syphos 2 0 7 , sau ori de cîte ori ero u l , v i te a z d a r n elegiuit,
este înv i n s . D u p ă exp l icaţi a dată d e Agathon, lucrul e
cu putinţă ; e vero s i m i l c a m u l te s ă se întîmple ch i a r im ­
potriva veros i m i lu l u i 208 .
Pe l îngă aceasta, corul trebuie s ă fie cons i dera t c a 25

ei ma'tern i t a te, sHmeşte fu ri a răzbu n ătoa re a La,tonei. Cop i i i a c e s ­

tei a , Apo l l o şi Artemi s, s tr ă p u n g cu săgeţ i, unul pe cei ş a pte fii,
a l t a pe cele ş a p te f i ice a l e N iobei ; c a d avrele zac n eî ngro pa te nouă z i le,
c ă c i toţ i tehanii f u s e s eră p ietr i fi c a ţ i pentru ac es t răstimp de Zeus ;
în a zecea z i , c u p r i n ş i de m i l ă , zeii î n gr o a p ă pe morţi c u mîi n i l e
lor ş i p ref ac Ip e Nli obe Înt r-o 'stî ncă , d i n c a r e cur ge u n i zvor ,
s i mbo'l a'l l animilor ,ei. Tr,a ge d i'a l u i Eschyl, a ic i citată, d i n care
s-au d esCOIperi t cîtev'a Ip:a saj e, p a r e .s ă t r atez e mi tul n um a i de l a
moartea cop iilor Îln c o l o , în timp 'ce o t r a g e d i e omon i m ă a l u i
S o f od e ( p i erdut ă ) .fi ,cupr i nd e a 'p robabill ,î,n ,întrel5'ime.
206 A d ică ,în tra g e d i i l e cu a>Cţ i u n e u n.i t'a ră ( n u m u l ti plă, ca
epopee a ) , ,f i e e l e cu su biect ,s i m p l u sau comp,l'ex (cu ,p eripeţie) ,
în ,c a r e e f edu l t r.a gic e o' b v i n ut nu rp.rin a:b u l1'denţa f apte l or, ci
•
p r i n orîn d u i rea l o r i n gen i oa s ă şi surpri n z ătoa re.
20 7 Fiu l l u i 'Eul, z ewl v î n t u r i l or . Era u n rege şi tîl h a r tem u t
d i n r e g i u n e a i'stmu l,U'i cOif i nti c , unde prăvMea stînci ,p es te trec ă ­
lori, c a s ă - i jefui ască. A f o s t uci s de Teseu. Du pă a l te l e g e n de ,
el -ar ffi d enu n ţ a t Ip e Zeus ,î nsu ş i , ca i'e r ăp i s e [n a scuns p e E gi n a ,
fata rîu,l u i As>cypos ; ca s ă - I .ped epse,a sc ă, Z e u s i - a trim i s Moartea ,
d a r S i syphos a p U's mîna Ipe ea şi a l eg,a ,t - o, îndt ş i r u l morţilor
ş i al coborîri lor în i n fern a î nc et at , pînă CÎ nd Moa rtea a fost e l i ­
be.ra tă de A r e s , Cla pe l - a u d s ş i p e Si . syphos. Ace st a , p r i n t r - o
vic,l e n i e, a reuşit s ă se m a i înioarcă î ncă o d a,t ă J. a l u min a z i lei ,
p entru u n anum i t num ăr de 'a ni , pînă ,c e, în cele d i n u rmă , Her­
mes a i z butit .s ă-I ,pri n d ă ş i să,1 coool3 fe J.a o s î n d,a s a veşnică,
aceea d e a ,î mp i n g'e p e coasta u nu i d ea>J ·abrup,t o sti-ncă enormă
ş i de ,a o v e d ea recă zînd mereu Î<n a i,nte d e cu,lm e ; a bu r u l sudorii
s a l e î l înconjură c a LI n nor ş i gîfî i t u l cumplit i s e aude de d e­
p a rte.
208 Oitatu l din Agathon e ,dat t ex t u a l d e A r i st otel î n . . Reto -
r i c ă " , I I , 24, 1 4 02a 1 1 - 1 2.
" S - a r putea spun e că şi acea sta e verosi m i l .
Ca oame n i lor să l i se întîmple multe l ucruri neveros i m i l e " .
A.r i s tot el vrea să ,a ducă o î n drep t ă ţ i re 'l ogică ş i e st e t ic ă u n o r
: I s t f el d e peripeţi i , te mp erin d î n f'el u l a c e s t a i d ei'le d espr e V C WS I '
I l I i l' i t a'te exp u s e î n c a p . 1 3 .
6 :l Poet ica 1 9, 1 456 a , b

unul dintre actori, s ă fie o p arte a întregului şi să con­

tribuie la acţiune, nu ca la Euripide 20 9 , ci ca l a Sofoc1e.
La cei mai m ulţi d intre poeţi însă, cîntecele sînt tot aşa
de stră i n e de subiect, cum ar fi de o altă tragedie ; de
aceea , se dntă c a simp l e interludii 2 1 0 , �a re îş i trag ori gi-
nea de la Agathon. Prin urmare, ce deosebir e m ai este
între a cînt a i nterl u d ii corale şi a a l i p i unei tragedii o
t i r a d ă s a u ch i a r un i n treg episod, l u ate dintr-o alta ? 30

/9

Acum, după ce am vorbit despre ce lelalte p ă r ţi a lcă­

tuitoare ale tra gediei 2'1 J , n e rămîne de vorb it despre forma
verb a l ă ş i despre cugetare.
Dar tot ceea ce priveşte cugetarea trebuie s ă se gă­
sească în tr a t atele cons acrate retoric i i , întrucît e mai 35
potrivit cu acest studi u . Ţine de cugetare tot ce urmează
să fie stabilit prin gra i . Părţile cugetării sînt : dovedire a ,
respingerea dovezi i, trezirea emoţi ilor, c a de p i l d ă , mi l a,
teama, mîn i a şi toate celela lte pasiuni de acest fe l 2 12, ş i ,
În plus măreţi a s a u micimea unui subiect 2 1 3 . 1 456 b

E limpede �ă treb u i e s ă ţinem seama de aceste îm-

2 09 T ra g e d i ile hli Eu ri:p id-e sînt ,p r i me l e care m a rchează t en ­

dj'nţa, tot mai p r o n u n ţ ată de l a A g a t h o n încolo, de a rupe corul
de a cţiun e.
2:0 'E p �6Atfta, i n t e rl u d i i l i rice, în afara acţiun i i d r ama t i c e .
2 1 1 Despre subiect în ca p . 7- 1 1 , 1 3- 1 4 , 1 6- 1 8 ; des pre c a r a cte r e

In ca p . 1 5 ; 'ar Jna i rămîne m u z i ca şi spectacolul (repre z ent a re a

sce n i c ă) , ,d aI[ A,r i st ate l a decl,a rat - in c a p . 6, 1 450b 1 6 ş i u nn .
- că tratarea lor n u a p a r ţ i ne propri u · z i s . . P oeti c i i " . I n d i c a t i i
c u privi re la e l e se g ă s esc , cu ,t oa t'e a cestea, împrăştiate î n
i n tregul t r a t a t ( v . Indicele analitic) .
212 E vorba de 'p,a s i u n He suscitate de la personaj la per­
s o n aj , nu de 'C Ele pe ca re ,le trez'eşte t r a g e d i a în sp ect ator ( l i m i ­

tate l'a team ă şi m i l ă) .

213 E vorba, Iproba b i l, , d e ampl ifica rea s a u d i m i nuarea im­
p o r t' a n ţe i ,p s i h olog i c e a · u nui fapt.
 Poe t ' c a 1 9, 1 4 56 b 63

p ă r t iri ŞI IJ1 tratare a faptelor, atunci cînd e nevoie s ă le

orînd uim, ca să stîrnească mila s a u teama, s a u s ă dea
i mpres i a măreţiei ori a verosimi l ului S ingura d eosebire .

e că , în acest caz, efectele se p r o du c fără exp resi a ver­

b a l ă , pe cîn d efectele care ţin de grai trebuie să fie pre-
gătite de vorbitor şi urmează s ă se desfăşoare după 5
cum vorbeşte e l . I n a devă r care ar m a i fi rolul cuvîntă­
,

torului, d acă gîndul i -ar fi vă dit şi n - a r reieş i din

vorb a l u i ? 2 1 4 .
Di ntre chestiunile care privesc exprimare a prin cu­
v i n t e , una o constituie problema diferitelor aspecte ale
vorbirii 2 1 5 ; cu n oaşterea lor aparţine îns ă actorul ui s au a r­
ti stului , meşter căli t in asemenea m aterie, cum e , de p ildă , 10
a şti în ce con stă o poruncă , o rugăm inte, o povestire, o
amen inţ are, o întrebare, un r ăs puns ş i toate cel elal te la
îel. Cu drept cuvînt, nu ne p utem l u a d upă cunoaşterea
s au n ecunoaşterea acestor moduri de vor bi re , pen t ru a ,

a d uce ariei p oet u lu i vreo învinuire temeinică. Cum am

p utea admite învinuirea adusă de P rotagoras 2 1 6 lui Homer,
-:um că, prin cuvintele : " Cîntă, zeiţă, mîn i a . . . " 2 1 7 , poet u l dă 15

o poruncă, Pi i n d încr e dinţat c ă a dresează doar o rugă ;

-căci , z ice el , a s pu n e s ă se facă s a u nu un l ucru , î nse amnă

214 Ari stotel

nu vrea să f i e c o n f.un date efeotel'e logi ce şi
cele emoţioo a le a l e acţ i u n i i tragi'ce cu c'ele la'h� vorbi r i i , ş i p roce­
dl'a ză p r i n reduc·e re I!a .a·bsm d ; dacă a c ţ i u n ea ar spune tot ,p ri n
" a î m s ă ş i , .drama a.r putea fi mută.
2 1 5 A căror tratare pe l arg nu revine u ne i " Poetic i " , 'Pentru
,'a p'n de reci·t.a re, de decl ama,ţ i e, de i nterpretare, a di c ă de arta
. I l· \ o ru l u i ş i ,de şti i n ţ a cel u i oa re s i s temalt i z eaz ă t.eoretic , aceste
, · l l 'I l I l' n te.
2 1 6 Profagoras din A b dera , unul d i n � r e cei m a i ilu ştri s ofişti
1 I 11 s l'c o l u l V. A fost pri eten cu Peri d'e, l-a cun oscut p e Socrat,e,
I fost persowt a t şi eXlpuilz a1 p·entru atei sm ded a r a t ; el este pri-
.

1 1 1 : r 1 sof i st-retor c a re ,a 'd Î's.t i n s pa tru modur.i . d e vorbire (elocu ­

( 1 I 1 1 1 l ' ) : rugăm i n te, intreba re, răspuns, ,poru ncă.
m P r i mu l hem i s � i h a l Il i.adei .
64 Poet : c a 20, 1 456 b

a da poruncă 2 1 8 . De aceea, treb u i e s ă l ăsăm l a o p arte

o
această chestiune, ca ţi nind de alt ă ştiinţ ă , n u de poeti c ă .

20

Expres i a verb a l ă se compune pe de-a-ntregul d i n

următoarele p ă rţi : l i tera 2 1 9 , s i l a b a , p articu l a de legătură , 20

artico l u l , numele, verb u l , flexiunea ş i propoziţi a .

Litera este un sunet i ndivizib i l , d a r n u ori ş i ce
fel de sunet, ci n u m a i ace l a care po ate intra în fo rmarea
unui sunet compus ; doar ş i animalele scot sunete i n d i ··
v i z i b i le, dar n u d a u nici unuia n umele de l i teră .
Litera poate fi vo c a l ă , semivoc a l ă 220 ş i mută 2 2 1 . Vo -
c a l a este l i tera care are un sunet percepti hi l , făr,ă s ă se 25
facă o apropiere a limb i i s a u a buzelor ; semivoca l a este
l i tera care are un sunet perceptib i l , datorită aceste i ap ro ­
p i eri, c a , de p i l d ă , � ş i P ; mută este aceea care , deş i
formată c u această a p rop iere, n - a re, p r i n e a însăşi , n ici
un sunet, ci devine p ercept i b i l ă numai întovărăş it ă de
l i terele care a u un sunet, c a r şi 1'1222
Aces te l itere se deosebesc după formele pe care le i a 30
gura 2 23 ş i după locul unde se produc 2 24 , ca ş i dup ă cum

2 1 8 I n v i n u i re a a d u s ă de P ro t a go r a s nu se p o a t e a d mite , ex­
p l id Aristo-t el , penrt ru !c ă 'pre c i z a re a n u anţei a p a rţ'i n e ce,lu i c a r e
rec i t ă şi i,ntenpretea z ă , nu poetu l u i .
21 9 A d i-c ă sunetul i n d i vi z i b i l , d o t a t cu -s emn i f i c a ţ i e ş i s u sc e p ­
t-i bil d e a co-nsrt i t u i u n element a l l i m ba j u l u i (fonemul, tn t erm i ­
n o l o g i e m ot d el n ă ) .
220
P r i n sPJ!TI i v oca,I ă, Aris!o:el înţelege or.i c e c o n s o a nă TI eocl u­
z i v ă : S, r ertc.
22 1 Oc l u z i v ă .
222 C h i a r a.rt i c u l a1e i n d ependent , ele d evi n p er c epti b ile n u ­
m a i î, n v i r t u t e a unei dt de m i c i amp ] j- f- i c ă ri v oc a l i c e : g (î) , d(î).
223 I n ca z u l v,ocal elor.
22 4 I n cazul consoa nelor ş i -semivoca l elor.
 PJe t i c a 20, 1 4 56 b -. 1 4 57 a 65

sînt aspirat e 2 25 s a u ex p l o z ive 226, lungi s au s curt e 227, a scu­

ţi te, grave s a u interm e d i a re 22 8 ; examinarea lor în a mă ­
nunt rev i ne celor care se ocu p ă de metrică.
S i l a b a este un sunet l i p s i t de înţeles, a l c ăt u i t d i ntr-o
mută şi o l i t er ă Cll s u ne t 229 ; a şa , s u ne t u l fP fără A
es t e o si l a b ă , d u p ă C U 1 l 1 t o t s i l a b ă e s t e dacă i se a d a ug ă 35

A şi se for me a z ă , de p i l d ă , fP:\ ; d a r şi a i c i cerc e t a rea

deosebiri lor revin e tot mei r i c i i .

P a r t i c u l a de leg ă t u r ă e s te un cuvînt l i p s it d e î nţ e l e s
care nici nu î m p ied i c ă cons t i tuire a , d a r n i c i nu a lcătu-
ieşte u n s i ngu r cuvint C l l inţeles, compus d i n m a i m u l te
sunete ( aşezată fie l a sf î r ş i t s a u l a mij loc) , neputînd s ă 1 457 a

se a f le n i c i l a începutul u n e i fraze, în poziţie indepen ­

dentă, cum ar fi de p i l d ă !lE-v, b11, TO L, bE, s a u este un
cuvînt l ipsit de înţeles, care, p r i n func ţi a s a , formează
o singură expresie cu înţeles din mai multe sunete cU
înţeles. 5

Articolul este un cuvînt lipsit de înţeles, care arată

începutul , sfîrşitul s a u împărţirea h azei ( d e p i l d ă , Il fl cp l ,
;Tf{l L şi celel a lte ; s a u un cuvînt lipsit de înţeles, care
nici nu împiedică, nici n u înlesneşte alcătuirea unei s i n -

225 Cu articulaţia termi n a tă î n aspiratia h.

226 A.d ică sonore.
227 E vor,ba de c a n titatea vaca,l elor.
228 f n fUrlcţie de na tura accentu'lu i ( a scuţi1, gra v sau c i r ­
cumflex) .
229 Adică dJintr-o oolu zivă şi o vocal ă (gra ) sau dintr-o
oduzdvă şi o consoan ă neocluzivă ( gr) , ceea ce nu c01Ilcordă cu
vederi l e noastre actuale, ; t o t u ş i chi ar l i n g v i st ica modernă, n u .
meşte s onante sunetel e c a r e pot avea, cî n d rol consonantic , cî n d
rol v oc a tie ( putî n d constitui o si'l a b ă ) : m, rI , r , 1 , i , u (ad.i că
"semivoca I'ele" lui Aristotel, cu excepţia ,lu i s) .

li - Aristotel- Poetica - c. 878 1

66 Poet i c a 20, 1 4 57 a

gure expresi i cu înţeles, d i n m a i multe s u nete ) , locul să u

firesc f i i n d l a sfîrş i t s a u l a m ij 1 0 :': 2 3 0 , 10
Numele 23 1 este ° a lcătuire de sunete cu înţeles, făr6.
i dee de timp ş i di ntre care nici o p a rte n - a re înţeles p r i n
ea în s ă ş i :23 2 ; î n a devăr, în numele d u b l e , nu întrebuinţăm
părţile :.:omponente cu înţ eles ul lor propriu ; ele p i ldă, în
Theodoros, "dăruit de zei " , c uvÎ,nt u l "doron " ( . , d a r " )
n- arc� nici u n înţeles 23 3 ,
Verbul este ° a l c ă t u i re de s unete cu înţeles, c u p r i n ­
zînd i deea de timp, a l e cărei p ărţi n - a u înţeles prin ele
însele, c a l a nume ; căci "om" s a u "alb" nu arată t i m p u l , 15
pe cînd În "el merge " s a u " e l a mers " , l a înţeles se
a d a u gă i n dica ţia timpului, prezent la u n u l , trecut la a l tu l .
Flexi unea este c a r a cteristică nume l u i s a u verbulu i ş i
a r a t ă fie rel a t i i c a " a cH i " s a u " c u i " ş i a ltele l a fel 2 3 4 ,

2 30 tn<treg p a sa j u l pl'i v i tor l a ,p art'i,c u l a de legătură ş i "ar­

tic.o l " eSlte i n c,ert, cor,apt, i n terpol a t , i , a r i nt.eflp retăr i l e posibi l e sîn t
greu de pu s de aCOipd în d et.a l iu ; 'Î n m a r e, se Î n ţ el ege că Ar i stotel
vo rbeşte :
1 ) d eSip re c eea ce şi acum , Î n gram a t i c a gr ea c ă , se numeş:�
p,a rtÎlC u I ă : 1\11 , TOL, " d e b u n ă 'se amă, fără Î n d o i a l ă " , flE v , M
..

" p e de o ,p,af't e, ' " pe de a l : a " etc. ;

2) despre p r ep o z i ţ i i : awpl, ItE (l L "În j u r u l " , " d espre" ; ,

3). despre conJu n cţ i i , fă,ră să dea ex'emp,l e.

Pentru Ari,stoi el, el e au î,n com u n «.J i:p sa 'de înţ. e 1 es», a'd i că
faptu.! că, lu'a t e s ingure , nu pot consti tui , d u pă e l , elCp r e s l a
l i n gv i s t i c ă a 'u nei n o ţ i u n i .
231 P ărţi.J e d e vor b i r e decJ.i n a b i le : s u b s t a n t i v u l , p ro n umele,
a dj ectivul , ,proba bi l şi a rticol u l , con si derat ca pronume demon ­
straiiv.
23 2 P ă rţ i l e cuvîn t u l u i n u a u Î n j el es in depen d e n t , a ş a cum p o t
a \' e a p ă r ţ i l e p ropoz i ţ i ei (vezi m a i j o s, r . 23 şi u r m . ) .
•

2 33 Ari stotel dă ca exemplu c a z u l extrem a.I cuvint elor com ­

p u s e , l a care ,s - a r putea p'r·esuplll n e totu ş i că părţi le a u 's ens i n d e ­
p endent, ş i tot.u şi n u 'au , căci în ,g rec eşte ,ttEO- est.e o t em ă ca,re n u '
se întrebu i n jea z ă niciodată si ngură , ci doar în comp u n ere /ia'LI în­
soţ i t ă de u n :mol'fem (ca în 1}EO-\; " ze'u " ) , iar - b W (l o; se găs eşte
doar î n comp unere, căd cu vîn tul calr,e înseam n ă " dar" e s�e bW (l o v ;
În plus, si ntez a numel u i com pus Ele6(\w(lo\; nu este simpl a sumă
\}EO\; + bW (l ov.
2 34 Ca z u r i l e .
 Poet i c a 2 1 , 1 4 57 a 67

fie s i n g u l a r u l . sau p l u r a l itatea 235, ca "oamen i " sau "om " ,

fie fel u r i l e de exp rimare a l e persoanei care vorbeşte 23 6 , ca , 20
de p i l d ă , întrebarea s a u porunca, Întrucît "el a mers "
s a u "mergi " sînt flexillni a l e verbul u i , potrivi t a cestei
deoseb i r i .
Propoziţia 23 7 este o alcătuire de sunete cu înţel es, d i n
a l e c ă r e i părţi unel e îş i a u înţelesul î n e l e însel e ( c ă c i
n u toate propoz iţi i l e sînt a l cătuite din verbe ş i nume , ci
putem avea propoz iţie şi fără verb, c a în definiţia omu-
lui 2:>8 ; ori cîn d, totuş i, p ropoz i ţ i a trebu ie s ă cuprind ă ° 25

p a rte cu înţeles ) . Exem p l u de p a rte cu înţeles prin e a

î n s ă ş i este "C leon" d in "C leon merge " . Propozi t i a poate
constitui ° unit ate, în două ch i p u r i , s a u arătînd u n s i n -
gur lucru s a u fiind a l c ă t u i t ă din mai m u l te părţi legate
împreună : aşa, de p i l dă , , , I l i a d a " este unitară pri n legă -
t u r a dintre părţ i l e sale, i a r def i n i ţ i a om ului este unitară,
p e n t r u că a rată un s i n gur lucru.

21

I n ce p r iveşte felurile numelui, avem numele s i m p l u 30

( înţeleg prin simp l u , nume l e care nu -i a lcătuit din ele-

2 35 Num ă r u l .
2 .1 6 M odn1rile ver b a l e, d a r nu riguros î n se!l1 sul pe care îl
. 1 . 1 111 astăzi t erme n u l u i .
237 Te rmen uil "pwpozliţie" ( A6yo,) a pe !pen t r u Aris t ote,l u n
, ' I I S fo a rt e }arg, care merge · d e ·1..1 ·propoz i ţ i a nomina lă ( fără pre­
r l l l' a t v·erbal) , l'a o întreagă op eră l i ter a r ă (de exem,pllu, " I H a d a ") ,
I i i kriul .fi i n d unitatea. f i e ea s'imp l ă (în p.rop.oz iţ.i .a c a r e exprimă
" l I otiune un id : def i n iţi a ) , .f i e cQmp l ex ă (,în întregurH e c are ex­
l ' i i I II ii un a n s a mblu coerent d e noţiu n i ) ; dintre elementele togo­
·. I I /ai . u ne l e ,au sens IPIf Oipriu ( lliumele, verbUll ) , aoHel e nu (pa · r ti -
I I " de l' eg ă L u ră , p,repoz iţii, conjoulllcţi i ) .
'.1 8 Ca de exemplu, în liv� (l <D3to, ţ00v 3tEţOV M3touv "omul
I , . I i- ) -o f i i n,ţ ă hilp e d ă .f ără a rip i " sau ăV�(lOl3to� ţ00v EmO"tlJf!lJ,
" )( l L )( {, V "omul ( este) ° ,f ii'nţă ca'pa b i l ă ,de ştii-n I ă " ('am îndouă d e ­
� , I I'I ! 1 i :1 ri stoÎ' e J.ice l .
68 P o e t i c a 2 [ , [ 4 5 7 a, b

mente cu î n ţele s a p a rte c u m est e ylj

, p ămînt) , ş i n u
= ­

m e l e d u b l u 239, a lcătuit , f i e d i nt r o p ar t e �u î n ţe l e s ş i a l t a
-

li p s i t ă de înţ e l e s ( ţ i n î n d seama că d i s t i n c t i a nu p r iveşte

co m p o n e n ţ e l e în cadrul c u v î n t u l u i ) 2 4 0 ; Fi e d i n p ă r ţ i cu
înţeles . Mai p u tem avea n u m e a lc ă t u i t e d i n t rei , patru
s a u m a i m u l te p ă r ţ i cum sînt, de p i l d ă , m u l t e 24 1 n u m e
,

( a le m a s a l i oţi l o r ) 2 4 2 c a 'EQI-lO'KUl%O ;UV{loc; 2 43. P e de a l t ii :3:>

p a r te orice n u m e e s t e un n u m e ob i ş n u i t s a u n u m e deo-
,

.seb i t , m e t a Foră s a u n u me de podoa b ă . n u m e form at elco [ 457 b

a utor s a u ll l J me l u n g i t, scurtat s a u schimb at.
I nţe l e g p r i n nume o b i ş n u i t a �e l a folo s i t de f i e c a r e
dintre noi , ş i p r i n nllme deosebit 2 14, acel a p e c a re î l în t r e ­

buinţează a l t i oamen i , încît desigur a c e l a ş i n u me po a t e

să f i e şi n u m e o b i ş n u i t ş i n u m e deoseb i t . d a r n u p e n t r u
a c e i a ş i oameni ; astfel alYuvov " l a nce" e st e nume obi ş - :5
nu it pentru l oc u i tori i din Cypru şi ll u m e d e o seb i t p e n -
tru noi .
Me t a fora e trecerea a s u p r a u n u i ob i e ct a un u i nume
care a rată alt obiect, trecere f i e d e l a gen l a s p e c i e , f i e
d e l a s pec i e l a gen , f i e el e l a s pec i e l a s p e c i e , fie d u pă
un r a po rt de a n a l o g i e . C u p r i v i r e l a trecerea de l a gen I A.
specie, d a u u r m ăto r u l exe m p l u : " i a t ă , co r a b i a m e a s t â
p e lo c 2 45, deoarece " a f i a n co r a t " e u n u l d i n fel u r i l e d e
"

a s t a . Exe �n p l ll d e trecere de l a s p e c i e l a g e n : "Des i gu r , [O

/
239 Compu s. (
240 P a r a n te z ă foa rte strînsă. care fate a l u z i E' la a b s e n ţ a d e
s e n s ,a u t on om 'a l oom p o n en : e l or un ui cuvînt compu s, a f'i rma tă Ill a i
sus, c a p . 20, 1 457a 1 3 ; a ce s t e componente a u o v a l oare se m a n ·
t i c ă în si n e n um a i în ca d ru l cuvi ntu l ui comp u s .
24 1 E x a,ger a r e .
242 Locu i tori a i M'a s s a'l i e i , c o l o n i e p hoce e ană î nteme i a t ă în
vea cul aii VII- lea L e.ll . . a cl u al,a M a r s j [,j e .
243 Hermocaicoxanthos, p'foh abill e.p i tet a l l u i Zeu s , în com ­
p o n-enţa că,mi a i nt r ă num e l e .a trei nîu r i d in A s i a M ic ă , d,i n a p r o ­
pj e:-e,a Phooeei, m eJt r opol a ma s'a l i oţ i lor : "E(lf.lo" Ku"ixo, ş i ::: uv�o,_
244 C uvînt s t r ă i n . cuvînt .r a r , regiona l i sm .
245 "Odi s e i a " I 1 85 ( />1 . 260 ) , X X I V 308 ( />1 . 4 1 5-6 ) .
 Po et : c a 2 1 , 1 457 b 69

I J l i s e a s ă vî rşit mii fapte frumo a s e " 2 4 6 , că ci " m i i "

de
i I l s e a mn ă " m u \ie" ş i poetu l îl î n treb u i n ţează a i c i în loc
, l e "multe " . E xempl u de trecere de l a s p ecie l a specie :
" S ecătuindu-i vi aţa cu sabi a lui de bronz" ş i "tăind 247 cu
h ronzul nep ieritor. . . " 2 4 8 , fii n dcă aici " a secătu i " î n seamnă
, . a t ă i a " ş i "a t ă i a " înseamnă " a secătui " ; şi am î n două 15
,.\lI înţeles u l de a l u a ceva.

I n ţeleg prin trecere după un ra port de a n a logi e toate

,' ;jzurile cînd termenul al doilea se află f a ţ ă de termenul
î n tîi În ace l a ş i r aport cum e ter m enul al patrulea fa ţă
< l e a l treilea ; în acest caz, poetul v a pute a î ntrebuinţa
: i l p atrulea termen în loc d e a l doi lea şi pe a l d o i l e a în
l nl: de a l p a t r ul e a ; cîteo d a t ă , se a d augă ş i ter m en ul _ l a
c a re s e r a portă cuvîntul înlocuit d e m e taforă . Pentru c a
<1 ['itI mai lămurit prin exemple, e x i s tă acel aşi rapor t 20
Î n t re " c u p ă " ş i "D ionysos " , ca Între "scut" şi " A res " 2 4 9 ;
poet u l v a s p u n e deci d espre cupă că - i "s�utul l u i Dio­
I lYsos " ş i desp re scut, că-i "cup a l u i A res " 250. De a seme -
n e a , există acel aşi raport . între bă trîneţe ş i vi aţă , ca În t r�
:--- c a r ă şi z i ; a ş a d a r , poetul v a spune d espr e s e ară , c u m
l i ce E mpe d oc l e, că-i " b ătr î ne ţ e a z i lei " , ş i d espre b ătr Î -
t l L'ţ e c ă - i " s e a r a v i eţ i i " s a u " a pu s u l v i eţ i i " 25 1 . I n une l e 25

�46 " I l i il d il " I I 272 ( i\\. 264 ) ; �l U(l[a î n seamn ă, riguros, " z eci
< I l' mii",
247 Se s u b î n ţ e l e g e . , a p a " : t ă i n d a p a c u o c u p ă d e bronz.
2 48 Ambele e i tate sînt din ,. P u r i f i c ă r i l e " l u i Empedoel es : a c ţ i u ­
I : ,'a generică de "a lua ceva ", are mai m u l te spec i i, î ntre c a re "a
I l l i l a pa, a gol i , a sec ă tu i " ş i "a I l l a v i a ţ a , a t ă i a c u rsul vieţ i i " ,
' I l l ' c i i c a re s e p o t în treb u i n ţ a li n a î n locul a l teia : " a l u a v i a ţa
( < " a pe a p ă ) , a go l i de v i a ţ ă " şi "a t ă i a , a întreru pe curgerea a pei " .
2 49 CUlp a st ă f a ţ ă , d e zeul v i ţei , d e v i'e ( Di onysos) ca ocwtul
l , tI, , 1 de zeul ră zbo i u l u i ( Ares ) : se poa te dec i z ice "scut" În loc de
, _ " l l p ii " . şi i n vers : pentru a evi t a î n s ă confuz i a şi a prec iza că terme -
1 1111 (' f o l o s i t în accepţ i e metaforică, se i n d i c ă şi n o i l e ra porturi create
, i < - n le ! a foră, cum ilriltă Ari stotel în fraza următoare.
250 M etafora "cu:p a lu i Ares" a p a re În u nul d i ntre ,fragmen­
t , · 1 , · p ă'stralt e de l a T i motheos.
2,, 1 P ro b a bi l tot î n " P ur;if i c ă ri " , f ă r ă c a c i t a t u l să f i e î n s ă
t " \ t 1 1 :i 1 .
70 PJ e t i c a 21, 1 457 b - 1 4S8 a

cazuri de a n a logie, nu există u n nume prop r i u - z i s , d a r

ra por t u l v a fi ex pr i m at tot u ş i l a fel ; de p i l d ă , acţiunea
de a împră ş t i a s ă m î n ţ a se numeşte " a semă n a , în s ă "

p e n t r u a a r ăt a ac ţ i une a s o a re l u i , c a r e - ş i îm p r ă şt i e l u ­
m i n a . nu este u n c uv î n t a n ume ; c u t o a t e acestea , ra po r -

tu l d i ntre acea stă a c ţ i u ne, l aţă de l u m i n a so a rel u i , este

acel a ş i şi Cll cel d i ntre " a sem ă n a " f a ţ ă de s ăm î n ţ ă ; de
a ceea , s-a spus "semănînd o l u m i n ă d iv i n ă " 2 5 2 . Se p o ate,
înc ă , folosi acest fel de meta foră ş i în a l t ch i p : du p ă 30
ce s - a a r ă t a t un lucru p ri n tr - u n nume c a re a pa r ţ i n e a l t u i
l u cru 253, s e t ă g ă d u ieşte acestui a u n a d i ntre însuş i r i l e s a l e
speci fice ; a ş a , în l o c de a numi scu t u l "cu p a l u i Are s " ,
v a fi n u m i t cu p a făr ă v i n " 2 S I.
"

N ume p l ă s m u i t e a cel a care n\l er a de loc folos it ş i

pe ca r e poetul 'î f face d i n c a p u l l u i ; se p a r e c ă a ş a s - a
î n tîm p l a t cu m a i m u l te n ume, c u m a r f i E Q VUYEt; 2 5 5 , c u
înţeles u l de c o a rn e , ş i a Q l'jT � Q 2.5 6 , C l l Î n ţ ele s u l ele p reot . :"l.�

N umele p o a te s ă fie lungit s a u s c u r t a t ; este l u n g i t , 1 45S il

eÎnd s - a p u s () voc a l ă m a i lungă decît voc a l a cuvîn t u l l l i

s a u s - a i n terc a l a t o s i l a b ă ; e scurtat, cînd i s- a t ă i a t

?;; 2 Nu se cun o a ş t e a uto UIî a c est u i h em i s-t i h .

253 D ec i , după ce s-a spu s " CUlp ă " în loc de "scut", în te­
meiul r, a .p,o du l u i de mai sus.
2;;, E ° p r ec i z. a .r e n e g a lt i v ă d e s t,i n a t ă să a:r a gă 3,t e n ţ i a asu­
pra în trebui nţ ă ri i , nu proprii, ci met a f o r i c e a c u \" i n t u l u i , tot aşa
cum mai su s "al lui D i onys o s " , "a lui Ar e s " erau p r ec i z ă ri POZI­
t i ve. A i c i a r urma tra tarea " n umelui de podoabă" ( vezi 1437b 2
şi cap. 22, 1 458a 3 3 ) c a r e I.i p's eş'te din m a nu sc ii s .
255 (ernyges) Forma c u v întu1 ui e ne s i g u r ă ; în Eschyl , se
găseşte un lf(>vu "ta ; "ramuri t i nere, v! ă s t a r e, m I ă,d i ţ e " ( fo.r m a t
de l a /!(Jvo;, care are acelaşi sens) de u n de, p o a t e, s e n s u l d e
" c o a r n e (It i n e r e ) " ,
�56 (aret"er) ( " I J i a da" 1 II) ; ouv î n tu l e der i v a t, cu , j
a u t or u l
sufi x u l u i de a ge nt -Ttw (-ter) , de la u (J ăafrat "a se ruga".
 Po e t i c a 2 1 , 1 4 5 8 a 71

cev a ; exemple cuv i nte l ungite sînt Jt6ÂEW � În Jt6Âl]O �23 7 ,

de
TI l] A E LOOlJ Î n TI� Âl] LâoEW25B ş i de nume scurt a te x Q i: 2 ii � , OOl 2 0 0
ş i o 1jJ 2 6 1 din XUTll y lv E T a L a f-l <jloTfQ W V 01jJ 2 6 2 , N u me l e este m o­ 5

d i ficat cînd dintr- u n nume obişn u i t se Iasă nesch imbată o

p a rte, i a r cea l a ltă parie se potriveşte d u p ă p l a c , de p i l d ă
(i 3
O E � L TE Q 6 v XUT{l fl uţ6v 2 in locul I u i OE � L 6v,
Privite în ele însele 2 64 , n umele sînt unele mascul ine,
a l tele fem i n i n e şi a l t el e i nterme d i are 2 6 ;; ; masculi ne sînt
::ele care se s fî.rş e s c În v, Q < sa u c > 2 6 3 s a u în orice l i ­
ter,ii c omp u să c u � (sînt dou ă , ti' şi � 2 6 i ) ; fem i n i n e 10

sînt c e l e termi nate În vocalele totde a u n a lungi , de p i l dă

n u mele term i n a t e în l] ş i W s a u în voc a l a lungită U 2 (i � ;
a ş a fel î ncît, 1 & urma urmelor, n umărul term i n a ţ i i lor po s i ­
b i l e este a cel a ş i p e n t r u numele m a scul ine ca ş i pentru
25Î (paIe os, pO'Ie os) ex em'p l u de l u n g i r e a voea lci � > o-
de fa'pl, a dou a form ă ('pol eos) este form a veche (homerică ) ,
d i n c a re p r o v i n e p r ima ( p oleos ) , forma atică , şi nu p r i n s c u r t a re,
c i pr. in m etatez ă ( i ntervert i r e ) , d e ca n t> ită ţ i . Ari stotel i.a ca form e
de b a z ă , form e l e a l ice.
258 ( Peleidou ) ( a ti c ) , (Pel"ii' adeo) ( homeri c , " l l i a d a " 1 1 )
a mîn dou ă cu sen sul ,de " a fiulu.i l u i Peleus", exemp·l u de lun gi re
a u n e i voea l e ('e > 1' ) şi ,de i n terc a l a te a u n e i s i l a be (-a-) . D i n
p u n du l de vede,r e a l gram alTIic i i i s torice, d i f'2renj a d i n t r e c e l e
d o u h .f orm e CO'mpor � ă î n s ă a J.t e exp H c a ţ i i .
?jU ( kri) , .presc u r l a re d i n X(lLit� (krithe) " o r z " .
260
( do) pn�so'Jr(.are di·n I\ W �lU I. do m a ) , ,'pa,l a t " ; a m b e l e pres c u r ­
t ă r i s î n t u z u a l e în d i a l ectul e p i c .
26 1 (op s) prescurtare d i n (hIJl � (opsis) " p r i v i re " .
2 62 ( Mia ginetai amfoter'On ops i , , 0 s i n gur ii p ri v i r e d i n a mî n­
doi ( oc h i'i ) i,e şea " , h e m i sti h c i t a.t . di n Empe d oc l e.
263 ( Dexiteron kata mazon) "în a p ro p i e r e a sînului dre p 1. "
( " l l i a cl a " V , 393 ; e vorba de locul ullde se î nf i p sese o săgeat ă ) ;
dexiteron esle com p a r a th'ul l u i dexion ( f o l o s i t cu \' echea sa v a -
1 0 ar e o po z itivă : " d reptul ( n u stî n gu l ) " ş i n i ci d ecum o a l t e r a r e a r ­
b itrară a p o z i tivu l u i ) .
26 4 A d'i c ă i n d ep en de.nt de cl a s i f i c ă r i l e de m a i s u s : n u m e
comu n E', m e t a foî1; elco
265 N eutre.
266 n, r ( s a u s).
2 6 7 ps şi x ( = cs) .
268 -e , ;- s a u ii:
72 P o e t ; c a 22, 1 4 5 8 a

numele feminine, deoarece 'Ij! ş i � sînt u n a ş i aceea ş i

( cu � ) . Pe de a l t ă p arte, n i c i u n n u m e nu s e 1:erm ină
cu o mută 2 6 9 , nici cu o voca l ă scurt ă . N um a i. trei nume 15

!lEA.l, �O!l!l L, :rtE:rtEQ L 2 7 0 se term ină în l ş i cinci în 'li .

Numele i ntermedi are se termi n ă in una din aceste 27 1 li­
tere, în v sa u în �.

22

I nsuşirea de bază a limbii este de a fi limpede , fără

s ă fie comună . Este cu desăvîrşire l i mpede, cîn d e alcii­
tuită din nume obişnuite, dar a tunci e ş i comună 2 7 2 ; a ş a - i ,
de pi l d ă , poez i a l u i C leophon ş i a lui Sthenelos 2 7 3 . E no­
bi l ă ş i lipsită de bana l i tate, cîn d foloseşie cuvi nie care
nu intră în întrebuinţa rea z i l nică. Inţeleg prin aceasta 20
că folose şte cuvîntul deosebi t , metafora , numele lungit ş i ,
în l i nie genera l ă , t o t ce- i potrivnic folos inţei ob iş n uite .
. D a r dacă al cătuim limba n um a i d i n a semene a euvinte,
rom avea o exprimare enigmatică s a u un b a rb ari sm ;
o exprimare e n i gmatică , dac.ă o a lcătuim numai d i n me­
t a fore, şi un b a rbarism, dacă ne folos im de cuv i nte deo ­
seb i ie 27 4 . I n a dev ăr, c a r a cteris t i c a cni gme i este de a s pune
ceva cu rost, punînd la un loc termeni care n u se Îm­
pacă 275. Lucru l nu-i cu p utinţă s ă Vie realizat, cîn d s e
a l ătură nume ob işnuite în vor,bi re a eurent ă, d a r e În- 25

269 C o nsoa,n ă odu z i v ă .

27 0 (meZi) "m i e re", ( kommi) " l i p i c i " , (peperi) , . p'i p er" , toa te
.
i r e i su bstan tIv e n eu t.re, c a ş i cele cin ci î n u ( = y ) .
271 I n oi, -y ; Ar;i'stotel om i te s ă me n ţ i onez e ,aici şi -a, in
care se 1emn i n ă u n num ă r cons'i dera b i l ,de s u b s ta n tive n eutre ;
c l a si f i c area 1u.i Ari.sto1'el es1e aproxima,t ivă ş i , :p e a l ocuri, ero n a t ă .
272 P \.a t ă , f'ă r ă rel i ef, ter n ă , b a nall ă .

273 Sthenelos este p r ob a b i l a u t or u l d e t r a g e d i i c r i t icat d e

A r i s tofan în .Vies p i le", v. 1 3 1 3 ; mai mult nu se ştie des p re e l .
' " C a ş i m a i s u s , î n cap. 2 1, 1 457b 3 - 4 , p r i n c u vin t " d e o ­
sebit" s e î n ţ el eg e un cuvî n t Fmp r u muta t s a u u nu l ·di,a'l oot a'i .
275 E n i g m a a r e un se n s , pe c a r e î n s ă îl a s c u n d e î n t r eb u i n ­
ţ a r e a m etaforelor, preze n t a t e c a term e n i prop r i i .
 Poet i c a 22 , 1 458 a, b 73

gă d u i t în meta fore 276 ; ele p i l d ă : "Am v ă z u t un om, care

c u aj utor u l foc u l u i l i pea bronz pe s p ate l e a l t u i om 277 şi "

a l te enigme l a fel. Prin alăturarea cuv intelor deosebite,

s e dă n a ş ter e la un b a rbarism.
Prin urm are, trebuie s.ă fa c em oarecum un a mestec 30
d i n aceste nume ; căci, p r i n cuvîntul deosebit, met a foră ,
c uvînt ul d e podoabă ş i celel alte fel uri d e nume despr e
c a re s - a vorb i t, se va ev i ta banalitatea ş i vulga r i tatea,
iar pe de altă p arte, numele obi ş n u i t v a a duce c l a r i tatea.
Ceea ce contribuie, în mare p a r te, l a claritatea 1 458 b
l i m bi i ş i l a evitarea b a n a l i t ă ţii ·sînt lungiri le, scurtăr i l e
ş i schimb ă r i l e el i n cuvinte ; astfel , înelepărtîndu-se d e
forma c o m ună ş i d e folosinţa obişnuită , a ceste cuvinte
YOf face ca l i m b a s ă n u fie ,ba n a l ă , i a r , pe de a lt ă parte,
g ăs i n d u -se În uz, se v a men ţ ine ş i claritatea. Aş a fii nd , 5
n - a u dreplate cei care critică o atare l imbă ş i care, pe
sc e n ă , îşi bat j o c d e poet 278 , ca, de pildă, E uc\ i des cel b ă -
t rîn � 7 0 , ca re s p u ne c ă - i uşor să com p u i versuri, dacă a i
l i bertatea să l u ngeşt i cuvintele după voi e, ş i care E ucl i des,
î n derîdere, a făc u t c o nfor m acestui mod de exprimare
280
\'e r s u r i l e 'Emxu g 'Y) v d 5 0 v M u g u{twvu5E Bu5 l� o V ta şi Ou')(.
ti v Y'f g uIlEv o � TOV hEi.vou UHf:\o QO V28 1 •

27 6 C ă ci nu m a i î n t r ebu�n ţ a t meta,foric, u n termen p o a t e fi

a m bi guu, î n se n's u l c ă , l a ,p rim a v e d ere, Ipoa te fi I-u a,t dup ă s e nsu l
s ă u ,p r op.r i u , c eea ce duce la a b sul1d i t ă.( i .
2 7 7 G hi'citoare .art ribuiriă \poet ei Cloobul i n a �i expl ica.l ă de
. \ r is t o t el ·î n.suş i , ·în "Retorica " ·I I I 2, 1 405a 35 ; c u v i n te l e " l i pea"
:ş i " b ron z " sî n t l u a,t e î n sen s m etaJol1k : Hp e a " în sen S1l 1 d e
"

. . punea , apU c a " (met.aforă ,de l a spec i e I a s p ec i e ) ş i "bron z "

j J\' lltru "ventuză ( de bronz ) " ( metaforă de l a gen l a specie ) ; dec i
... \m văzut un om (' a re, cu foc, a pl ica ventuze a l t u i om".
�7 8 Prob a b i l este vorba de Homer.
�79 Nl! Sr> ş: i e c i n p a fost. .
2 80 .. P e E p i c h a res l - a m vă zut s p r e M a r a thon m ergînd " .

�8 1 " N e d ori l1id u - i eîtu şi de pu-ţ i n el ebora .a celu i om" (el ebo/'ll
, - l' a o 'p'l a nli ă med<ici n a l ă d ă t ătoare de nebuni e ) . Ambele 'Vl' r s l l r i
,illt n i şt e hex.a m etri defeduoş i ( c u :l u n giri a rbH r a r e de V()l· :t l t ' )
., i r i' d ieo ti ,pri-il d i,sp ropor ţ i a d i ntre con ţ in utu l neînsem n a t şi so l l -II I I
: l i l a lea c>p i c ă a form e i .
74 Poetica 22, 1 4 5'3 b

I ntrebuinţarea v ă d i t ă , c a s ă spunem a ş a , a a cestu i lO

f e l d e exprima re a r produce un efect r i d icol şi treb u i e

m ă s u ră în folosirea fiec.3 re i a d i nire p ă rţ i l e l im b i i ; î n
.
a dev ă r, dacă fo losim l a loc nepotrivit m e t a fo r e l e , cuv i n -
t e l e deosebite etc. v o m aj unge l a acel a ş i rezu l tat, ca ş i
c u m l e - a m folos i pentru a stîrni rîs u l . Cît d e departe e
de acest procedeu întreb u i nţarea cea potriv i t ă , n e putem l ,�
d a seama d i n eJ\empl u l v e r s ur ilor e p i ce, d a c ă i n troducem
în vers cuv i nte obişnu i te . S ă înlocuim cuvî,ntu l deoseb i t .
metaforele etc. , cu cLl\' i n te o b i ş n u ite, ş i se v a vedea că
sp unem a dev ă r u l : astfel E schyl ş i E u r i p i d e a u com p u s
acel a ş i vers i ambic, n u m a i că Euri p i de a sch imbat un
s i n g u r cuvînt, p u nînd în locul unui cuvînt deoseb it, u n
cuvînt obişnuit ş i unul d i n cele două versuri ne pa re fru- 20
mos, i a r cel ă l a l t mediocru. In a devăr, Eschyl spu sese în
" Ph i lodet " 282 :
" r a na ce-mi m ă nÎ,n că ale p iciorul u i c3rnuri . . . " ; E u ­
r i p i de, î n l o c d e " m ănîncă " , a s p u s "ospătează " . Acel a ş i
l ucru d a că în vers u l :
" ş i acum doar u n m ă r u nţel , om de n imic, un b iet ne­
trebni c " 28 3 , s - a r s ubstitui cuvintele obişnuite ş i s - ar sp u n e :
" ş i a cum un om m i c ele siat, s l a b ş i b i c i sn i c . " . La . . 25
fel versurile :

2 82 Tr a g e d i e 'p.i erduIă ca şi c e a a lui Eu ri'p i de, cu ace'l a ş i

t i t l'u , l a 'c a,re se ,f ac e a'l u z i e m a i j os ; s - a p ă s : r a,t n um a i ma a l u i
S ofocle. P h i l octet a ,f ost pri'eten c u Herac l e s ş i si'nguru l ca re şt ioa
u nde este ,îngropat erou l şi săgeţi,l e s a l e ; un oracol 'a făcu t ş ti u t
c ă Troia n u :p oate f i ,l u a t ă de g r e c i fără s ă g e ţ i l e lui HeraC'l es ş i
f ă r ă Phi:l odet ; acesta l e dezgroapă, ,p l e a c ă c u gr'ec i i , d aI[ sca p {j
u n a d,Î n a c este săgeţ i pe p,ic.i or ş i · ş i f'ace o r a n ă pu r u l en t ă a :'î t d e
r ă u mi.rosi,t oare, i ndt grec i i s î n t n evo iţi s ă - I deba rce î n Lem nos ;
a colo petrece 'llOlU ă a n i , singur şi în cum p l i t e s'il'f'2rinţe, pîn ă cîn d ,
d u p ă moartea l u i Ah i l e, \' ine U l i se ş i · 1 c o n v i n g e s ă s e r e m ·
to a rc.ă lîngă Troi a ( c are î n c ă rezi s�a ) ; acolo r e u ş e ş t e să f i e
v i ndec a ! .
28 3 " O d i s e i a " I X S I S ( .NI. , 66-1-5) ,
 Poet i c a 22, 1 4 58 b - 1 45 1:) a 75

" s c ă u n a ş de rînd, p unînd p e j os ş i - o fărîm iţă de

m a s ă " 28 4 , substitu ite p rin :
" s c ă u n a ş urît , p u nînd pe j os ş i o mescioa ră " . S a u
"ţă rmur i l e ur I ă'" 2 8 :; ş i ţărmuril e v u i esc.
2R6
Să m a i a d ă u gă m c ă şi Ariphra des îş i bătea j oc pe ;m
scenă de a utor i i de t r a ge d i i , pentr u c ă f.oloseau expres i i
pe c a re n u l e - a r întrebuinţa nimeni în convorbire, spu ­
nînd, de p i l d ă , B WI-HXT(J)V etJlO , i a r nu am'> BWj.tUTWV 2 8 ,
ş i CJE{l-Ev 2 8 8 EYW BE VlV 2 �9 şi AXlAAEW'; JTEQ l în l oc de
'

m g i 'AX lAAEW'; 2 90 şi a l t e expres i i la fel 29 1 , scot expri mar(�a

d i n vulgariţate ; îns ă Ariphr a des nu şti a acest lucru . 1 4 59 a '
De a l tfel, e lucru important s ă ne folos i m cum tre-
buie de fiecare di ntre modur i l e de expres i e , despre c are
vorbim, nume duble, de p i l d ă , sau nume deoseb i te, dar 5
cel mai de seamă e s ă reuşeşti pe dep l i n met aforele. Cu
drept cuvînt, metafora e singurul l ucru c a re nu se poate
lua de l a a l tul, şi-i dova d a unui d a r firesc ; căci a face
meta fore b u n e înseamnă a vedea b ine a semă n ă r i l e .
I n ce priveşte n u m e l e , c e l e d uble se po trivesc m a i
a l es cu d i t i r a mb i i , cele deosebite, cu versur i l e eroice, i a r !il
meta forele, Ctl versurile i a m b i ce 29 2 . Pe lingă a c e a s t a , În
vers urile eroice se pot folosi toate expres i i l e despre ca re
\'orbim , pe cîn d în versurile iambice, sînt potrivi te numa i
n umele de c a r e ne folosim în convorb i re, dat f i i n d d ,

2 84 " O d isei a " X X 259 ( M . 335 ) .

� 85 "Wa d a " XV:I I 265 (M. 246-7) .
2 86 N i c i desp re Ariphrades nu se ş tie llI m l C cer t ; Se' p , , ; I I , '
d o a r p.r·es'll pune c ă a fos t comedi ograful ata. c a t d e A r i s: of , 1 1 1 I I I
" C a v a l erii" v . 1 280 ş i ,în "Viesp i l e" 1 275 .
2 87 Domaton apa .în 'loc de apa damatan " d e Ia p a l a ll ' ' ' .
288 Sethen , ,'de I a tine".
2 89 Eg o de nin " i a r e u pe e l ".
2 90 Achilleos peri " l u i Ah i l e în j ur " în J o c de !,eri 1 , 1/ 1 1 1 " ,
..

"în j urul l u i Ah i l e " .

29 1 T oa te ,des rn trebu inţate în ep op ee.
292 A d i c ă ou genul tragic.
76 P o e t i c a 23, 1 459 a

in a ceste versuri, se imită cît m a i mult cu putinţ ă l i mba

obi şnuită 2 93 ; a ş a d ar , n- avem aici decît cuvîntul obişnuit ,
metafora ş i cuvîntul de podoab ă . Dar am vorbit deaj uns
,despre tragedie şi despre imitaţi a cu aj utorul acţ i u n i i . 15

28

I n privinţa imitaţiei n a r ative în vers uri 2 94 , trebuie ca

'ş i în tragedii, să alcătuim s ubiectul în a ş a fel, încît s ă
fie dramatic ş i s ă se r efere l a o singură acţiune, întreaga
ş i deplină , avînd un încep ut, un mij loc şi un sfirşit,
pentru ca, fiind unitară şi întreagă, ca o fiinţă vie, s ă 20
ne dea pl ăcerea care îi este specifi că ; l ucrul e evident,
ş i compoziţiile epice nu trebuie s ă fie asemenea cu po ­
vest irile istorice, în care arătăm, nu o singură acţi une, c i
un singur interv a l de timp, a d ică toate evenimentele care,
î n decurs u l acestui i nterv a l de timp, s - a u întîm p l a t unui
'si ngur om sau mai multora , fără a ave a între ele decît
o legătură întîmplăto a re. Aş a, de p i l d ă , după cum b ă Ui. -
i i a n a v a l ă de l a S al a m i n a �g:; şi b ă t ă l i a p e care a u dat -o 25
c a rta ginezii în S i c i l i a 296 a u avut loc în aceeaş i e poc ă ,

'f ără ca totuşi s ă urm ă re a scă de loc acel a ş i scop ; tot

a stfel, în succesi unea timpuri lor, a deseori un lucru se
întîmplă după altul, fără c a amîndouă să aibă un scop
·comun. D a r la drept vorbind cea mai m a re parte dintre
poeţi cad în această greşea l ă .

29') S e pare c ă a ceasta era tendinţa î n vremea l u i A r i s totel ,

i a r consideraţi,ile lui de mai sus pot Ii 'pri'vite ca o rea c t i u ne l a
a ceastă tendinţă.
294 BpQP,eea ; p'entru tot ce se întemeiază pe premise s t a !} ! ­
l i te Î n c a p itolele a n terioare, vez i Indicele analitic.
295 Lupta din 480 Le.n., In care grecii conf e derati au z d rob i t
f l ota de inva,zi'e persă.
2 96 Tot în 480 ( dup ă Herodot, în aceeaşi z i cu cea de l a
'Salamina) ; c a rta ginez i i a u fo s t înfrînti de grec ii d i n S i c i l i a , c o n ­
·: l lI � i d e Ge!c)n, tiranul S i r a c u z e i .
 Poet i c a 23, 1 4 59 a, b TI

D e a zee a , cum am mai spus-o, şi din acest punct de :30

ve der e Homer poate fi consi derat drept cel m a i minun a t
d i n tre toţi poeţ i i ; el n - a tratat într-un poem nici chiar
într e g r ă zboiul Troiei, deş i acesta avea u n început ş i un
sfîrş i t ; drept e, su b iectul a r fi fost prea lung ş i greu de
cuprins d i ntr-o s ingură privire, s a u, chiar dacă ar fi
p ăstr a t m ăsura în întindere, a r fi fost compl icat, d i n
p r i c i n a d i v ers i t ă ţ i i even i mentelor. A ş a d a r , el n- a lU3.t 3 5-
decît o anumită p a rte d i n r ă zboi 297 ş i m u l te d i ntr e c ele­
l alte în tîm plări le tratează sub formă de e p i soade, d e
p i ldă Catalogu l corăbii lor 21'8 şi alte episoade, cu ;:are îş i
presară poemul .
I n schimb, cei l a l ţ i poeţi 299 îş i compun poemul cu pri-
v i re l a un s ingur erou 3 00 , l a o s i n gură perioadă s a u la 1 4 .59 b'
o singură a cţiune alcătuită din părţi mul ti ple, cum fac
a u torul " Cypr i i lor " 3 0 1 ş i acela a l "Micii I l i a de " 3 02. De
aceea, pe cîn d în " I l ia d a " şi "Odise i a " nu se pot scoate
din fiecare decît o tragedie sa u două, din "Cyprii ", se
pot scoate multe, i a r d i n "Mica l l i a d ă " , cel puţin opt,
cum a r fi : Judecata arme[or 303 Philoctet 30 4 , Neoptole-

297 Mîn i a lui Ah i l e .

29 8 . l l iada" I l 484-760 ( M. 4 86-749 ) în c a re se arată
componen ţ a flotei ,de a sediu greceş t i .
2 99 Autorii poemelor d i n a ş a - z isul C i c ! u e p i c ( v . A n e x a I ) .
300 CI. c a p . 8, 1 454a 1 6 ş i u,pm.
301
Poem epic ,a�rilbtu bt unui a nume Stasinos din Cypru ( d e
u n de ti tlul ) ş i ,în care ,se n a rau ,an tec edentele .ăzboi ulu i troi a n ,
pqn ă l a prime'le hlpt'e ; op er a s- a ,p i er du t , c a ş i c e a urmă toare.
302 E
popee cicHc ă, ca ş i p rec'edent a , a tribu i t ă I'll i L es che s dill
Lesbos ; c1lIJlrin de în tîmplări l e petr&ute in j u ru l 'luptei pentru a r ­
m e l e l u i Ah i l e ( d i s puta d i n t re U l i s e şi A i a s d i n ca re ult i m u l "
i eşi t În frint ; " e z i m a i s u s , cap. 1 8 ; 1 456a 1 ) pînă Ia că derea Tro i l ' i
( d a c ă n u cumva ace astă parte cons tituie subiectul u n u i a l t (1( IP I I I ,
" C ă derea Tro iei " , a l l u i A rc t i n os ) .
30 3 Con sec i ntel e e i consti tuie subi ectul dr,ama,t ic al 111 1
"Ai as" de SofocIe, care s - a p ă st r at, ş i al a l tor tr a ge d i i C I I jH'I' I I I ',"
t i t l u ( p rintre c a re şi un a a l u i E s c hy l ) , c a r e s - a u p i e r d u t .
304 D intre m a i mu lrt e, s - a ,p ăstr a t numa i " Ph i l oc l l'l" a l 1 1 1 1
Sofode.
78 Po e t ica 24, 1 4 59 b

305 3 11 6 307
mos , Eurypylos , U lise cerşetor , Lacedemonie­
30 8 30 9 210
nele , Căde.-ea Troiei, Plecarea corâb iilor , Sinon şi
31 1.
Troienele

24

M a i departe, epopeea treb u i e s.ă cuprindă acele a ş i

v a rietăţi c a şi trage d i a : trebui e s ă fie simpl ă s a u com­
Vlexă, de c a r a cter sau p a tetică. Ş i părţile componente, Î n
a ;la ră de cînt şi de elemen t u l spectaculos , trebu i e s ă f i e
aceleaş i , căci a re nevoie ş i de răsturnări de s i tuaţie ş i 10
d e recuno aşteri ş i de întîm p l ă r i nenoroci te ; ş i , în plus,
de gînduri a l ese şi de exprimare frumo a s ă , lucrur i pe car e
Homer cel d i ntîi l e - a p us în practică, în chip desăvîrş i t .
I n a d ev,ăr, pe de o p arte, el a compus f i e c a r e di ntre c e l e

-305 Neoptol emos ( = " d e curînd ven i t l a ră zboi " ) , s a u Pyrrhus,

este f i u l l u i Ah i l e şi a l D e i d a m i e i , fiica regelu i din S c y r o s ; a sosit
t î r z i u l î n g ă Troi a a s e d i a t ă . adus d e l a Scyros d e c ă tre Ul i se ; a fost
u n u l d in tr e gr e c i i ascu n ş i î n c a lul d e l e m n ş i a ucis c u mî n a l u i p e
P r i a m . r e f u g i a t împreună c u a i s ă i l î n g ă a l tarul lui Zeus.
306 F i u'l lui T €ll ep hos, -dec i n el po O tul ,lu i Heracles ; era rege a l
My s i e i ş i a v e n i t î n a j u torul tro i e n i lor, d a r a ,fost omorît . d e
Neoptolemos .
307 E " o r b a , prob a b i l , de t r a \'es t i r e a l u i U l i s e în cerş e tor ,
ca să p o a t ă pătrund-e ·în Tro i a ş i p r e g ă t i c ă derea ei 'p r i n fu dul
P a l a'd iu m u l<u i , o s t a i u i e a Ate· n e i d e c a re er a ,l eg, a t ă s o a r t a c et ă ţ i i .
3 08 F
em e i l e sp a rt a ne d.i n ,su i t a El enei , care 'a u a j ut a t - o p e
5 t ă pî n a lor, înţel t' a s ă cu U l i s e şi D i omede, s ă fure P a l a d i umu l . •

S - a u p ă s t r a t ci nc i ve rsu r i d i n : r-o t rage d i e de S ofocle cu acest

titlu.
30 9 P roba bil, , p lec a r e a sim u l a t ă . a co r ăb i H or grece ş t i , c a r e 'a ş ­

tept a u , a·s·c u nse î n d O Slul u n ei i n sule, s ă s e r eî n t oa rc ă, dup ă i n tro­

'duoerea c a lu l u i de l em n î n Tro.i a .
3 10 G
recul a b i.1 ,c a r·e ,a convi n s pe t r o i eni să ducă -în cet a te
ca lul de lemn, op.rovocîn1d 'a stf el deza strul Troi ei ; cf. V e r g i l i u
. " E n e i d a " I I 57- 1 98 ş i 233-265. S u b i e ct ul a fost d r a m a t i z at d e
Em i-p i d e , în t r a g-ed i a p i e r d u tă " E p e i os ".
3 1 1 S- a -p ă,s tr-at o t r a g e d i'e a lui E u dpi d e C 'il aces t t-i tlu, în
ca r e s e .a n a l i z e a z ă ,d rama tic s oa rt a f.emeilor 'troi ene d ap ă mo a r te a
bă�baţilor I-o r, în ,pr e a jm a d i s t r i bu i r i i 'lor [n c a pt i vi t at e a c ă p e t e ­
n i ilor ahee.
 Poe t i c a 24, 1 4 59 b 79

două poeme a le s a le, a ş a fel încît a făcut d i n .. I l i a d a " un

poem s i mp l u şi p a tetic, i a r d i n , . O d i se i a " un poem com-
p lex (doar e p l i n ă de recuno aşteri de la un cap ă t pînă 15
l a cel ă l a l t ) ş i un poem de caracter ; pe d e a l tă p a rte,
el îi înirece pe toţi poeţi i pr i n l im b {l ş i cugetare.
In sch i m b , epopeea se deosebeş ie de tragedi e prin
întindere a ::ompozi tiei ş i prin vers. 1 11 ce p riveşte întin­
derea. l imita a r ă t a i ă de noi este bună : irebuie să putem 20
îmbrăţiş a cu p rivirea incep utul ş i sfîrşitul ; a ş a ar fi
n işte com poziţii epice mai s'c urte decît cele vech i 3 1 2 ş i care
a r ega l a aproape tot a l i t atea tragedi ilor j uc a te l a o aceeaş i
rep rezent aţie 3 1 3. E popeea a re o tră s ă iu r ă p a rticular ă de
s e a m ă , c a re-i îngă d u ie să a i b ă m a i multă întindere ; pe
cînd în tragedie, n u - i cu p ut i nţă s ă se i m i te mai muite
p ă rţi a le acţi u n i i petrecute în ace l a ş i timp, ci numai a :: -
ţi u nea de p e scenă 314, j uc a t ă de adori, în epopee, dimpo- 25
triv ă , dato r i t ă fa p t u l ui că ea este o povesti re, se pot
traia m a i multe p ă rţi simu ltane ale acţiuni i ş i aceste a ,
d a c ă sînt potrivite cu subiectu l , s poresc ,bogăţia poemu-
­
l u i . Aşa se face c ă acest avantaj contribuie s ă d ea m ă -
'
retie opere i , s ă p rocure a s :: u l t ătorul ui p l ăcere a sch i mb ă r i i
Ş I s ă uş ureze v a riei atea episoadelor deosebite unele de
a l tele ; se ştie că t r a ged i i le cad d i n pricina elementului
uniform, care sa tură repede. 30
Referitor l a meirul e roic 3 1 5, experienţ a ne a r at ă că - i
Dotrivit cu epopee a . I n a devăr, d a c ă cineva a r întrebuinţa
în a lcătuirea unei imitaţi i na rative o altă măsură , s a u
m a i multe. s - a r vedea c ă - i ceva s up ărător ; aceasta , d i n
p r i c i n ă că met r u l e r o i c este metru l c e l m a i grav ş i cel

312
Adică, î n s p ec i a l , decît " I l i a d a " �i " O d i s e i a " , c a re, din
: l c (' s1 punct d e ved'e re, n u ma.i sînt ,d'at e c a model.
1 1 3 , Trei t r a g � d i i ş i
. o ,dram ă sa,ti rid .
3 1 4 Aici este or.i gine a ' reguli i , ;uni t ă ţ i i -d e .Joc", el aborată el e
1 � ( ' ll aşterea i t a l i a n ă ş i d e ' c l a s i cismul f r a n c e z .
3 1 5 Hexametru l dac l i i\ ic (v. Anex'a I I ! ) .
80 Poet i c a 24, 1 4 59 b - 1 460 a

m a i boga t ş i, de a �ee a , se potriveşte cel m a i bine cu

�uv i ntele deoseb i te ş i cu metaforele : c ă c i , ş i d i n aceSl
p u n ct de "edere, i m i t a ţ i a n ar a tivă l e intrece p e celel alte. :3:)
D im potrivă , versul i a m b i c ş i tetrametrul troh a i c sînt pline
d e mişcare ş i merg bi ne, unul c u d a n s u l , cel ă l a l t cu ac­
tiunea. Ş i m a i nes ă b u i t ar fi rezultat u l , d ac ă s - a r ames-
tec a aceste măsuri, cum a făcut C h a i remon_ Pentru acest 1 4 Gn o:

motiv, n imen i n - a alcătu i t o compozi ţ i e întins ă cu a l l

metru decît c u metrul ero i c ; dar, c u m a m m a i S P l l S 3 1 6 ,
natura însăşi ne învaţă s ă a legem metrul cel m a i potriv i t .
Printre numero asele merite c a r e - I f a c p e Homer ,�

demn d e l a u d ă , este m a i a les ş i acel a c ă sin gur el d i ntf'c.'

tot i poeţi i şt i e care t rebuie s ă f i e a p ortul său persona l
în poem. De fapt, poetul nu trebuie s ă s p u n ă decît prea
puţine lucruri în numele s ă u ; doar n u pri n ace a s t a est e
el i m i t a tor. Ce i l a lţi poeţ i , dnd recită , se scot în ev i ­
oentă pe e i înşi� i de- a l u n gul întregu l u i poem ş i i m i lii
puţine l ucruri ş i arareori , pe cînd Homer, d u p ă o scur U i
i ntroducere, înfăţişează i m ed i a t u n b ă r b a t , o femeie s a u ,10
vre u n alt person aj b i ne caracteri zat, ceea ce înseamnă _ .

că fiecare di ntre ero i i s ă i repiezi nt ă cîte u n caracter ş i

n u este l i p s i t de specif1i c111 său.
I n tra gedi i , treb u i e s ă i ntro ducem miraculos u l 3 1 7, (1.a r
in epopee, e c u pu�i nţă s ă mergem c h i a r pînă l a elemen ­
tu l i r a ţ i on a l 3 1 8 , u nu l d i n p r i nc i pa l e l e izvoa re a l e m i ril ­
c u l os u l u i ; l ucrul e p o s i b i l , deoarece n-avem sub ochi
person a j u l in a cţ i u ne ; aşa, de pil d ă pe scenă , a m ă n u n-
tele referi toare l a f u g ă r i rea lu i Hector 3 1 9 , a r p ă rea r id i - 15

316 V e z i m a i s u s , c a p . 4, 1 449a �13-5

şi ca p . 24, 1 4 59b 32.
:m Ve z i ca.p. 9 , 1 452 a 4.
318 T
ernn e n;u! are ,în .. Poetică" o acc epţiune l a r gă, î n c a re
intră tot ceea ce nu poa te n ,a,fi rm a t ca .adev ă r a t ( i rea1 u l , imposi­
bilu l ) sa u nici rn ăJca r nu poa te fi gî n d i t ( a bsu rdu l ) .
3 1 9 lHada XXI I 205 (M. 1 33) ş i u rm.
 Poet i c a 24, 1 460 a ---- - --�._--
81

cole ; pe de o p arte, grecii în a şteptare şi care nu iau

parte la urmărire, pe de alta, Ahile, care le f a.:e numai
un semn din cap ; dar, în epopee, acest lucru nu se bagă
de seamă. Miraculosul de altfel este p lăcut ; dovadă,
faptul că toţi oamenii, dnd povestesc cev a , a d a u gă ş i
d e l a ei ceva, cu gîndul de a p lăcea.
Tot Homer a învăţat cu osebire pe ceil alţi poeţi 20
meşteşu gul de a minţi fără să se cunoască. Ş i anume,
este vorba despre raţionament u l fals. Ori de cîte ori un
1 1 1cr1l ex i s te n t sau o j n tîm pl a r e a tr a g d u p ă sine a lt lucru
sau altă Î nt î m p l a re, oameni i îşi închipuie că dacă au î n
f a ţ ă con secventu l , şi a n teceden t ul trebuie să exis t e s a u să
se fi înt î m p l at ; raţion a mentu l e ste în să eyi dent greşit 3 2 0 .
De acee a , dacă primul fapt este fa ls, dar a d u ce în mod
necesar după sine un a lt lucru re al sau care urmeaz ă să
se îm p l inea s c ă , sîntem înclinaţi s ă facem una şi aceea ş i 25
l egătu ră, întru cît cugetul nostru, ştiind că al doilea
lucru e a devărat, dedu ce din aceasta , în mod greş it, c ă şi
antecedentul esk adevărat. Un atare exempl u îl avem
în povestea " B ă i i " 32 1 .
Trebuie să preferăm întîm p l ă r i l e imposibile, ca re

320
D a t f i i n d că un fenomen real duce la consi d e r a r e a ca
re,a l a a n t ecedentului s ă u , a tu n c i cîn d legă tura di ntre c el e dou ă
f e n o m e n e este con s i d er a t ă nu n u m a i o b i ş n u i tă şi n o r m a l ă , ci ş i
n pcesară.
321 N / n: "tpa: " B a i a " e s t e titl,ul :î n t r egul u'i cînt a l XIX - l ea ·d i n
. . O d is e i a ", nu numai al e p i s o d u l u i "bă i i " , p omenit d e Aristotel
lIIai sus, în cap. 16, 1 454b 30. Nu se ştie e x act de care para­
l o gism e s t e vorba, c ă c i s î n t d o u ă p o s i bi l i t ă ţ i : 1) cel al " a rculu i " ,
1 1 1 l' n ţ i o n at î,n cap. 1 6, 1 455,a 13 şi urm . , şi .a l e că ru·i premise se
I! ; I S PSC î n "O d i se i a " XIX 572 (M. 755) şi urm. şi 2 ) cel i m p l i cit
I I I d i a l o gu l d i n t r e U l i se ş i P e n e l o p a [ "O d i s e i a " XIX 165 (M.
: ' H i ) şi urm. ] . În c a re U l i s e s e d ă d rept u n c ă l ă t o r c r e t a n ş i s e
I . I C ( · c rezut d e s cr i i n d îmbrăcă m i n t e a l u i U l i s e ( d a r mulţi p u t e a u
'..1 c U ll o a sc ă a c e a s t ă îmbră c ă m i n te ş i , p r i n t r e a c e ş t i a , U l i s e Î I I '
. J I '" j ; d a c ă d e s c r i er e a Î m b r ăc ă mi n t e i er.a e x a c t ă n u r ew \ ( ă c ă '·' 1
'
1 ' ' ' I' l ' s l-i t o r u l era cu a d e v ă r a t u n c ă l ă tor \c ret a n ) .

" \ ' h l , , ( l' i · P uc ( ; c a . ... r. 87� 1

82 P o e t i c a 24, 1 4 60 a, b

p a r a dev ărate, celor p osib i l e , d a r de necrezut 3 2 2 . Pe de

a l tă parte, s ă n u a lcă t u i m s ubiede cu părţi i r a ţ i on a l e ;
dimpotrivă, s ă nu s e gă s e a scă nimic absurd în subiect ,
doar num a i d acă se petrece în afara p iesei, ca Oedip
care nu ş ti e în ce fel a muri t L a i os 3 2 3 . Lucrul iraţion a l 30

tnsă nu poate fi îngăduit în desfăşurarea drame i în s i n e .

c a în " E l e c t r a " 3 2 4, de p i l d ă , unde a sistă m l a powsti re:1
jocurilor pyt h i c e , ori În "Nlysienii " 325, u nd e un perso n a j
v en i t din Tegeea pîn ă în Mys i a nu desch i d e gura. Aşa
fiind, n - a re rost s ă spunem că, fără elementul i raţ i ona l ,
s u b i ectu l ar fi ş t i r b i t . M a i întîi , că trebuie să ne ferim
de a com p u n e asemenea s u b i e c t e ; d ar şi împotriv a a b s u r ­
d u l u i , p o et ul poate introd uce elementul i raţio n a l . dacă
ş t i e s ă - i dea o a n u m i tă înfăţişare de a d e v ă r . A l tfel .
n - am p ut e a a d m ite l u c r u r i le de n e c re z u t d i n " O d i s e i a " , :1 5
în p oves t i r e a e x p u n er i i l u i U l i se pe ţă r m 3 2 ti ; d a c ă u n
poet prost l e - a r i ntroduce în opera sa, l e - a m v e d e a n11 -
m a i d e dt ; În " Od i s ei a " însă, p r i n t r e a l t e meri te, poetu l
îl a re şi pe a c e l a de a acoperi absllf d l1 1 . f ă c î n d c a pove � - 1 460 I l
t i re;] S .1 fi e m a i p l ă c u t .1 .

3�2 Conti a dic( i a C lI ca p. 9, 1 45 1 a :3 7 şi U rIll . cste mai 1 l1 1 C a ,

d a că s e c o ns i d e r ă c ă Ari s tot e l se ,gîn d eş t e m a i a les l acred i,b i l i ­
ta tea 'estetLcă, 'c a r'e se ,po a t e il1lp ăca , d e e x emp l u , ş i cu u n r a ţ i o ­
n a m e n t greşi,t ( par a.!ogism ) c a cel e m e n ţ i on a t e m a i ·su s.
323 C f'. ,c alp . 1 5 , 1 454b 7-9. I r a ţ i on a lul t r·e bu·i e r es p i ns m a i
a l es d i n con exilu ne a ese nţ i a, I ă a f a p te.J o r rel,a t a te, d i n i n t r i ga f u n ­
d a m e n t a l ă ,c are, în tr a.g·e d i e, se d e s f ă ş o a r ă ope scen ă .
324 In . . Bledr,a " il u i Sofocle (vv. 680-760 ) , u n 'p erson a j p o ­
ycsteştc E l cd r e i pret i n s a moa rte a lui Greste l a jocurile pyth i('(�
c a ie, p e vreme a 'lu i Oreste, ,n u exista'll încă (,a n a cronism ) .
3 25 E x i s tă cîtev a t r a g e d i i cu acest n u m e ( d e Eschy l , S o f o c l c
ş i :al ţ i i ) : p er s on a j u l m u t este p robaob i l Telep h o s ( v e z i c a p . 1 3 ,
1 45 3 a 20) . s a ti r iz a t şi de comicii c on tem p o ra n i cu Ar i s tote l , căci
un per s o n a j de tr a g e d i e 'c ar,e nu vorbeşte era ' cons ider a t a bsurd
ş i ri dicol.
326 D i n . . O d i s e i a " X I I 1 1 6 (M. 1 57 ) ş i u r m . u n d e se p o ­
v est eşte ,cum Iph e ade n i i , aC<lstîllJd ,l a Hac a , a u aşez at pe ţărm p c
U l i s e a d o r m i t , îm p r e u n ă c u d a r u r i l e d i n p a r t e a r e g e l u i A1c i n o o s ,
f ă r ă c a eroul s ă se trezească.
 P o e t i c a 25, 1 4 60 b 83

In ce priveşte l imba, se cere să fie deosebit de în ­

grij ită, m a i a les în p ă rţi le lips ite de a�ţiune ş i care nu
cuprind nici înfăţişarea unui caracter, nici exprim area
unei cugetări ; o limbă prea strălucită , în sch imb, as- 5

cuml e caracterele şi felul lor de a gînd i .

25

Vom putea înţel ege bine di feritele probleme ş i dez ­

legările lor, numărul ş i fel u ri l e lor, dacă le vom privi
după cum urmează 3 2 7 .
De vreme ce poetul e un imitator, asemenea p i c to­
rului s a u oricărui alt a rtist care d ă for m ă i m a ginilor.
.

trebuie c a totdeauna să adopte, neapărat, unul d intre

cele trei chi p u r i de a imita : sa u să înfăţişeze l u crur i l e
a ş a cum a u fost s a u sînt în realitate, sau a ş a c u m s e
s p u ne c ă sînt ş i c u m p a r , sau a ş ş. c u m ar trebui să fie. 10

P e d e a ltă parte, el redă lucrurile c u aj utorul l imb i i,

care cupr inde cuvînt u l deoseb it, metafora ş i numeroase
schimbări ale vorb irii, îngă d u i t e poeţi lor 32 8 .
S ă adăugăm că n- avem aceeaşi regu l ă de apreciere
pentru politică şi poetică , nici pentru celelalte ca tegori i
de a r t ă şi poetică. I n domen i u l artei poetice, putem avea
greşe l i de două feluri : o greşea l ă care priveşte însăşi
a ri a poetică ş i a l ta întîmpl ătoare. In a devăr, d acă poetul a 15
a les să imite u n anumit lucr u ş i n - a izbutit d i n n e pr i ­
cepere, greşeala p riveşte însăşi arta poetică ; d a r dacă

3 2 7 E u n c a p it ol d e p o l e m i c ă c u cei c-a re l - a u c r i t i c a t p e
l l o m c r . Ari stotel î n cearc ă s ă respingă obiecţiile aces tor-a, aşezînd
f a pt e l e în I,u m i n a p r i ncip i i l or pe care le r-ezllIm ă la începutu l c ap i ­
'

tolului ş i trecî n d apoi l a eluci d a re a a d o u ă s pr ezece chesti u n i c o n ­

troversate de cri tica homerică. Homer fusese aspru criticat, ma i a l ps
d e so fiş t i , dar n u atît pen t ru scăderile poetice ale operei s a l e , c i t
pentru eror i şi inadvertenţe de fapt, an al i zate într-un strîmt s p i r i l
,

r a ţ i o n a l i s t ş i mor a l i z ant, cu totul l i p s i t d e pers pecti vă i s t o r i c ii _

32 8 L
u n g i ri , s c u r t ă r i etc.
84 Poet ica 2.5, 1460 b
----=--=-'--- --_._-- - - ----_ ._---- -- -

n-a i z b uti t, pentru că ş i - a inchipuit greşi,t acest lucru ,

de p i l d ă , d a că a înMţişat ca l u l aruncîndu-şi î na inte , în
a ce l a ş i timp, amîn d ouă p icioarele din dreapta, sau d acă
greşea l a poetului se referă la o a numită ştiinţă , cum ar
fi med i c ina sau indiferent care a lt ă ştiinţă, sau dacă in­
tr o d u c e în poem l ucru ri ca re nu-s cu p ut in ţ ă în nici un 20
fel , atunci greşea l a nu mai priveşte arta poetică îns ă ş i .
P r i n urmare, trebuie s ă ţinem seama d e aceste puncte
-
de vedere, p entru a răspunde criticilor referitoare l a
aceste probleme .
S ă l u ă m, m a i întîi, cazurile care pri ve sc arta în
s i ne. D a c ă în poem se g ăsesc lucruri care nu pot avea
loc, este o greşea l ă , dar care-i de iertat, cînd se atinge
s co pul urmărit de artă ( scop arătat ) , sau dacă, în acest
fel, acea p a rte a operei s a u alta devine m a i vie . E x emp l u, 25
fugărire a lui Hector 3 2 9. D ac ă î nsă ac e s t s cop putea fi
atins m a i bine s a u to t atît de bine, respectîn d ş i a de ­
v ăru l , greşea l a n u ma i e de iertat, deoarece trebuie, pe
cît e cu putinţă , s ă nu facem nici un fel de gre ş eal ă .
Trebuie s ă m a i vedem î n care dintre cele dou ă ca­
t e go r i i i ntră gr e ş e a l a : în g r eşel i l e privitoar e l a art ă sali ;jO
în cel e c a re se referă l a a l t lucru întîmplător . Cu drep t
cuvînt, e o m a i mică gre ş e a l ă de a nu fi ştiut că c i u t a
n- a r e coarne, decît de a o d escri e într-o imitaţie proastă .
Pe Ungă aceasta , dacă se critică nerespecta rea a devă ­
r u l u i , s - ar m a i p u t e a r ă s punde c ă poetul a înfăţişat lucru -
r i l e cum ar trebui s ă fie, ca şi S ofocIe, care spunea că
el î n f ăţi ş a o am e n i i a şa c u m a r trebu i să fie, p e cînd
E ur i p i d e îi înfăţişa aşa cum sînt. In afara a c estor două :3.')
ră s p u n s u r i , se m a i p o ate i nvoca o p i n i a gen e ra l ă , de

329 " I I i a d a " X X I I . 2 0 5 ( Iv\. . 129) şi u r m . , i n C il r e H o m e r ,

p e ntru a obţ i n e surpri za şi ,pentru a s c o a t e .Î n e v i d e n ţ ă p e A!1 i l e .
com i t e u n e l e' a,b s u r d i,t ă ţ i c a r l', 'P e scen ă , a r fi s ă r i t în och i (cI.
c a p . p r ec"d e n t , 1 460a 1 5 ) .
 Poe t i c a 25,
--_._-------
1 460 b - 1 46 1 a 85
---

p i l d ă , în povest i ri l e referitoare l a zei 330 . I n a devăr, poate

d poeţii nu le povestesc nici înfrumuseţîndu-le, nici după
<l dev ă r , c i aşa c LI l n spunea Xe nophanes 33 1 , " d u p ă o p i n i a 1 46 1 a

g·eneraI ă " . Alte �apte pot fi povestite, n u înfrumuseţate,

c i cum se petreceau odinoară , de p i l d ă , În ce priveşte
�I r r llele : . . l ă n c i l e era u înfipte d r e p t şi c u Y î r f u l In sus" 3;; 2 :
aşa atunci obiceiul, cum mai este ş i. astăzi I a illyri .
e r a'
Pentru a ne d a seam a d acă o anumită vorb ă sau
faptă a unui personaj este frumoa să sau d i mpotrivă, nu
t rebuie s ă j u decăm numa i fapta s au vorb a, a d ică să fi
vedem dacă, p rin ea Îns ă ş i , este aleasă s a u j osnică ;
m a i trebuie să �onsi derăm şi personaj ul care acţionea z ă
sau vorbeşte, cui se a dresează cînd acţionează sau vor­
beşte, pentru cine, În ce scop, dacă, d e p i l d ă . o face
pentru a-şi m ări fer i c i re a sau p e n t r u a s\' k r i de-o ne­
l lorocire m a i m a r e 332 .
Mai sînt ş i. a l t e greutăţi d e rezolv at, d a c ă ţinem
,>eLl m a d e expri m a re 33 1 ; de p i l d ă , " om expl i c a Î n treb u i n -
ţarea cuvîntului deost'bit (l\'!tll]U; �t f V 1T:Q(7lTOV � 3 f, (. .m a i 10

3 80 I mor al it a te a m u l t o r a dintre el e era u n v ech i cap d e ac u ­

zaţie îm potr,iva ip'Oe z i e i ,d'i,n p a r t ea f i l ozofilor ş i a sofi ş t i lor .
331 ' Xenophanes din CO:'ophon ( I o n i a ) , întemeietoru l şc o l i i
r.Jea t'e ; a tr ă i t în se c o l ul VI t e m . ş i a , s c r i s u n poem f i l o z of ic
. , D e s p r e n a tur ă " , în he x am e t r i , În eare ,atacă rp o Ht eism u l şi a n t r o ­
pomorfismu,1 cred i n ţ erl or t r a d iţ i on al e, ataCÎ[I,d � i 'pe Homer ; după
părerea lui Xe n o phan e s , d e sp re zei nu se poate şti ni mic raţional, i a r
rep r eze n t a r ea lor antmpomorfică confirmă irealitatea l or, c!ic i ei
reprez i nt ă o simplă pro iecţ ie mitică a vieţi i umane.
33 2 " I l i a d a l< X 1 52--3 : se găse a n e p otri vit a c e s t mod de a
î n fi g e l ă n c il e, p e n t ru că oferea m ai p'uţină st a bi l i tate ş i , prin că­
derea une.i singure I ă nci , s- a r fi ,putut ,alarma t oa t ă t a b ă r a .
333 Ari stotel comb ate crit i c i l e care, n e ţ i n î n d s e a m a de con­
text d ec r e,te a z ă d r ept ,i r aţi on ale l ucrur,i care nu sînt 'i 'J"a ţ i on a l e
decît l u a t e i z,al at, fără Î[lţ'elegerea u n i t a r ă a ps ihol og-oj,ei perso­
n aj el or ş i a motivelor pentru ca re ac est e a a c ţ i on eaz ă .
334 E vorba, în ce l e ce u r m e a z ă , de a m b i g u i t ă ţ i de s e n s a l e
cuvintelor homerke.
335 oureas men proton ( " I l i a d a " 1 50 - M. 49) ; ol,!!dt �
( IIIreus) însemn a l a Home r atît "c a t î r " , c î t şi "p a z ni c " ; :Ii(',
j I1\ ă, "catîr", c ontr a r p ă r er i i lu i Ari'stotel.
86 P o e t i c a 25, 1 46 1 a

întîi catîri i " ) , presupunînd că poetul nu vrea s ă spună

." catîr i " , ci "paznici " , L a fel, cînd ne spune despre
0010n 33 6 or; Q' � TO L EIbo r; �IE V E 1']V xuxo r; 3 :1 7 ( " slut e r a la
înfăţişa re" ) nu înţelege un trup schilod, ci o faţă slută ;
căci cretan i i înţeleg prin "frumusetea înfăţişări i " frll ­
museţea feţei . Tot aşa, cînd spune tWQOTEQOV bE x€QatE :)38
( "a mestec ă - l mai tare" ) , n l l - i vorba de a da un v i n
"neamp'." tecat " , c a beţiv ilor, ci de a face amestecul .. m a i
repede " , 15

S e poat e i a răşi c a o expresie s ă f i fo st întrebuinţa tă

metafor ic, de p i l d ă , "toţi zei i ş i toţi războinicii, dormi r ă
noaptea -ntreagă " ; ş i tot acolo, poetul s pune : ),cînd ! ş i
a ţintea priv i r i l e spre cîm p i a troi a n ă (se minuna auzind)
sunetul f1 autelor ş i a l fluierelor " 339. Aici, "toţ i " e folos i t
meta foric În loc d e "mulţi " , deoare�e totalitatea p resu­
pune un număr mare. La fel ş i "singur ă " d i n "singură 20

ea nu se cul c ă " 3 4 0 este spus tot metaforic, căci l ucrul cel

m a i bi ne cunoscut, este u n i e 3 4 1 în fel u l s ă l i .

336 S p i o n I r u i a n , p r i n s d e U li � e � i Li e D i o m e d e , p e cî n d Î nc e r c ;]
s;i Sl' fl l r isl'/l' III t a bă r a grec i lor.
33i ';05 ,. 'eloi eidos men een kakos ( I l i a d a " X 3 1 6 " M..
30:3 ) ; Eilîo ; ( e idtls ) i n semn a î n mod o b i ş n u i t "î n f ă ţi ş a r e " î l l
g e n era l , c h i a r " I ru p " , n u num a i c.a .a id " f a'ţ ă" ; D o l o n nu era
" s l u t l a t i UlP ", c ă c i î n e-pop ee se vorbeşte d.eSlp,re a gi.l i t a tea ,l u i .
33 8 Zoroteron de keraie ( ,, I l i a d a
" I X 2 0 2 - M. 200- 1 ) :
A h i l e p o r u n ceşte l u i P a t roc l o s sa amestece v i n ul cu a p ă : ţW(l O -
"tE (l O � (zoroteros) are i n s ii şi sensul de "vin n e a me s t e c a t " cum
b e a u n u m a i beţivi i .
23 9 D o u ă p a saj e homericc, d i n , , I l i a d a " X , 1 - - 2 ( c o n t a m i n a t
cu I I 1 -2 ) ş i X 1 1 - 1 3 , c,a re p a r con tra d ictor i i , c a c i d a c ă t:Jţi
dorme a u , Aga memn:m nu p u t e a s ă - ş i a t i n t ea scă p r i v i r i l e spre cîm·
p.i a troi a n ă etc. ; d ar "toj i " e l u a t î n senS m e t a foric.
34 0
,,lliada" X V I I I 489 ( M . 478 ) , " O d i s p i a " V 2 7 5 ( M
365-6 ) ; e v o r b a de const. el a ţ i a Ursei m a r i ; ,aceasia î n s ă n u e S ! l'
singura c a r e să nu a p u n ă de l oc î n c u r s u l u n u i a n .
34 1 L uc r u l ce l m a i b i n e c u n o scut c a p ă t ă u n r e l i e f p s i h o l o g i c
c a r e n e ·f ace s ă - I socotim u n i c p e fond u l o h s c u r a l l u c r u r i l o r m a i
jJlu ţ i n I}i n e cu n o s c u t e .
 Po e l i c a 25, 1 46 1 a 87

Se poate gă si lămurire a şi în cercet a rea accentul u i 342 ;

în felul ace s t a explică Hippias din Th asos 343 M<îoJ.lEV O€ o i:
8
f1)J(O r; u Q €O"1'1aL H ( " îi îngăduim să dobîndească slavă " ) şi
Ţ() �lfV oi'i lUl'tUltuil'f'((lL OJ.l/3 Q W 8 4 5 ( " p a rie din el p utre­
zeşte de p loaie " ) . Alte pa saj e se e xplkă printr-o pauză
între cuvinte 346, ca în Empedoc\es : "Pe n atii s - a u făcut
muritoar� l ucruri pînă atunci nem u r itoare ; cele curate
înainte, s - a u amestecat acum " . Sînt p ă rţi care se explică 25
'
p r i n c llv i n te cu două înţelesuri, ca ltUQWJ(TJY.EV DE ltMw VU�3�7
( "treclIră m a i b i ne de două părţi a le nopţi i " ) , căci cuvî n t u l
ltA€W are înţel es ambiguu. Altele s e explică prin unele
depri n deri de vorbire : de exemplu se dă n umel e "v i n "
oricărui fel de băut ură amest ecată, d in c a r e p r i c i n ă s-a ;jO

putut spune că Ganymedes "toarnă v i n l u i Zeu s " deşi zei i

342 I n clusiv c a nt i t a te a şi s p i ritele (semne g r a f ice d i ntre c a re

unu l , cel .\i n ( ' ) , .nu ,are v a l oare fon e t i c ă , ia" c d ă l a l t, e l'.1 a S lnl
(r) are v a l o a r e a u n e i a s p i r a ţ i i ( = h) .

:H3 N ec u n o scut.
344 didomen de hai eu clws a resthai ( .. I l i a d a " X X I , 297) , î n
care H i p p i as soh imb ă aocentul , d i n /ltllo!1E V ( i' llI d i c . prez. act. p er s . 1
p l . ) Î n IltMflEV ( i n f i n i t i v p r ezen t activ cu v a l o a re i m p e r a t i d ) , p e n t r u
a s a h' a a n u mi t e prej u d ecăţi în l e găt u r ă cu Zeus.

34'> ta me n hau kafapufhefai ambra ( . . I ! i a d a " XX I I I 328 - ­

M. i n c a r e a c e l a ş i H i pp i a s s u s b s t i t u i e l u i o u
3::15 ) .. din c a r e (o
p a rle) " , ou . . n u " ( l ecţ i un e a oll oa.st ră actu a l ă ) , 'p entru a e v i t a
n onsen sul �n u i 'aDhore oa re putrezeşte d e p l o a i e numa i î n p a rt e .
346 P r intr-o bună p unctu aţie ; în E m pe d o c l es ( l r .
c itatul d i n
:15 vv. 1 4-1 5 ) , de p u nct u a ţ i e dep i'n de l eg a r ea lui
"în ai nt e " de
. , c u r ate" s au de . .s-au a m e st e c a t" , cu sensu l ,de .. în t î i , ,p ri m a o a r â " .
347 paroch Cken de p l e a nyx. , , I l i a d a " XV 2 :;.1 1 şi u rm . , unde
U l i s e s p u n e c ă a u trecut m a i m u l t de d ou ă p ă r ţ i a l e nopţ i i ş i a m a i
r ă m a s a i r e i a ; n u s e î n ţ e l e g e a c u m m a i ră mîne între a g a a tre i a
p a rte d a c ă au t r e c u t mai mult decît două ; o e x p l i c aţ i e posi b i l ă este
că 1tÂEo) (pleo) ar î n s e m n a că a t recut mai m u l t d e c î t j u m ă t a t (, iI
ll u p j i i şi ce a m a i r ă m a s d i n a doua j u m ă t at e ar con s t i t u i a t r ei ;1
p a rt e ; este e v i d e n t că a m b i g u i t a t l' a n u re' z i d ii n u m a i Î n c I I \ i l l i l l l
1t  f. Ol , c i În t o a tii f o r m u l a re a .
 _. . _ -- - -- _
..
Poetica 25,�1 46 1
- - - - - - - _ . ------- --
a,b
�_.._ - - - - - - -------_ . _-_ . _ . ---

nu bea u vin 348 ; în acelaşi fel, a fost alcă t uită şi e x p r e s i a

" u n p u l p ar de cositor de curînd făurit 349 s au " meşter i
b ro n z a r i " s în t num iţi şi cei care lucrea ză fierul 3 50 .
Dacă u n cuvînt p a re fără înţeles, trebţ.tie văzut î n cîte
feluri poate fi înţeles în acest lo c ; de p i l d ă , în " a colo
se opri l a ncea de aram ă " , treb uie să vedem în cîte feluri
e cu p u t i nţă să s e fi oprit l a ncea 35 1 . E cel mai sigur mi}loc a5
de a înţelege, mij locul contra r procedeului despre car e 1 46 1 b
vorbeşte Gl a uc on 352, un ii critici p leacă de l a o p ărere pre­
concepută neîntemei a t ă , j u decă după ce a u cond amnat �i
r espi n g ceea ce li se pare că a spus poetul, dacă [lU se

potriveşte cu ce gîndesc e i . Aşa s-a Intîmplat cu I carlos 3;;3.

S - a crezut că era l acedemoni a n şi s-a găsit, prin urmare,
ciudat că T elemachos n u l - a întîl nit, cînd a sos i i la 5
Sp arta. D a r , poate trebuie să n e sprij inim pe spu se le
celor din Cepha'lon i a, cum că U lise s-ar fi însurat l a
e i ş i c ă pe r s onaj u l se numeşte I c a d ios, i a r nu I c a r i os .

348 Z e i i Iw a u a m b r o s i e ( b ă u t u r ă a mestec a t ă ) . D e o a r ec e l a
g r eci vi.nu l se b ea n umai îndoit cu ap ă , prin ex te n s iu n e tie s e n s
se p oate confund a ambrosia cu vi n ul.
349 C o s it o r u l s i n gu r , p r e a mo a l e , nu p o a t e fi lucrat f ă r a a
fi am estecat Într-'ll'n a n u m H aliaj . Ari stotel face o ap r op i e r e în ţre
a,cest a l i aj şi exem plul p rece d e n t .
35 0 Tot e x te n s i u n e de s en s . Preluc r a r e a fierului este mu l t m a i
rec e n t ă decî t c e a a bro n z u l u i .
3 5 1 " I l i a d a " XX 2 6 7 (M. 260--5 se î n temei a z ă pe altă i nter ­
pr etare) lancea lu i E n e as a ,s tr ă b ă t ut dou ă d i n ce l e d nci pIăci ale
scutu l u i lui Ah i l e ş i s-a o p r i t în p l aca d e a ur , care î n s ă er a
prima d'in ,cel e <: i n c i şi n u putea să fie şi a tre i a ; A r i s tote,l suge­
rează să i n tcrprctăm "s-a oprit" p r i n " a fost frinală" de prima
p l ac ă , c' e a d e a ur, î-n a ş a fel î n cît n- a putut stră bate d ecît d o u ă
p l ăci , op r i n d u - s e înt r - a t re ia .
35 2 P o a le Glaucon ( sau Glaucos) din Region ( s ec . V I ) , i l u stru
c r i t i,c al l u.i Hom'Br şi u nuil , di nt re primii ,a utori care a u p u blicat
o c a r l e de critică ,li terară ( " De s p r e vechii ,p oeţi şi m u z ide n i ") .
353 I n " O d i s ei a " , P e n e l o p a e s o c ot i t ă f i ică a lui I c a r io s ;
d a că acest I c a r ios e c umva spartanul I c a r i os, fr,a tele -lu i T.i n d aros,
e c u r i o s c a T e l emach o s să n u - l fi întîlnit cu p r i le j u l c ă l ă tor iei s a le
la Sp?rta.
 P o e t i c a 25, 1 46 1 b
' 89

După ( cite se pare ) , greutatea vine aici dintr-o gre­

şeală 354.
In general, lucrul ce nu pare cu putinţă trebuie să
fie în dreptăţit, fie prin necesitatea poetică, fli e prin aceea 10
a i dealizării, fie prin părer.ea comună. I n ce priveşte
poez i a , o imposibilitate care convinge e de prefera t unei
posibil ităţi, neconvingătoare. Poate nu-i cu putinţă s ă
existe oameni aş a cum îi pida Zeuxis, dar el îi face m a i
frumoşi, căci ceea ce serveşte drept pildă trebuie să în ­
treacă realitatea. Lucrurile iraţionale trebuie raportate l a
ceea ce s e spune cu bun simţ în mod curent 355. Tot aşa,
putem arăta că , uneori, lucrul în discuţie nu-i iraţional,
deoarece e verosimil ca lucrurile s ă se petreacă, în unele
împrej u r ări, şi împotriva verosimiJl ului 35 6 . l fi

C u privire l a contradicţii, trebuie s ă l e examinăm

după meto d a a r gumentaţiei di aledice şi să vedem d acă-i
vorb a de unul ş i acelaşi lucru, dacă avem de-a face cu
o referinţă l a acel aşi lucru, dacă poetul vorbeşte cumva

cu acel aşi înţeles, aşa încît s ă putem conchi d e c ă poetu l

contrazice ceea ce a spus el însuşi sau ceea ce l a s ă s ă
se înţeleagă oricărui om cu j udecată sănătoasă. Pe de
altă parte, e drept s ă se critice întrebuinţare a i raţion a ­
lului şi a j osn iciei , cînd poetul o face fără nevoie, cum
e personaj ul l ui Egeus 3 5 7 , la Euripide (e vorba de i r a ­
tional ) , s a u c u m e rolul l u i Menel aos, în "Oreste" (e 2()
vorba de răutate 3 5 8 ) .

354 G re ş e a l ă ,i e t r a n smi t er e a textu l u i .

355 Poetul , c a imitator, p o a t e rep roduce o p i n i a cu rent ă , c h i a r
dacă a,eeasta nu este ri guros raţională.
3 5 6 A ri s t o t e l repetă citatul din A g a t h o ll d at ş i m a i sus, în
c a p . 1 8, 1 456a 24�5.
357 CL c a p . 1 5 , 1 454b 1 ; e v o r b a d e "Medee a " lui E?�ipide,
unde intervenţi.a lui Egeus este superfluă, căci Medeea, vraJ Ito are,
se p ut e a salva şi s i ngură ; în plns, nimic nu justifică apariţia lui l a
-Cor i n t tocm a i î n momentul acel a .
358 C f . c a p . 1 5 , 1 454 a 2 8 .
90 Poe t i c a 26, 1 46 1 lJ

Aşa d a r , criticile ca re se pot face l ucruri lor se reduc

la dnci p uncte ; în a devăr, se spune că nu-s cu p u t i n ţ ă ,
sau n u-s verosimile, s a u că-s p l i ne de răut ate fără folos,
sau contr a d i ctor i i , sau potrivnice cerinţelor artei. Pe de
a ltă p a rte, soluţiile trebuie căutate, urmîn d cele dou ă -
sprezece s ubîmpărţi ri il I e acestor punct e 3 � q . 25

26

Se mai poate pune ş i întreb area : care dintre cele

dou ă imitaţii p reţu ieşte m a i mult, cea epică sau cea tra­
gică ? E drept c ă , dacă-i ma i bună cea mai puţin groso­
l ană, ş i dacă aşa se înfăţişează totde a u n a im i taţia Clire
se a d resează u nor spectatori mai aleşi, e l i mpede că cea
care se sileşte să imite absolut totul e foade com u n , L In
a devăr, a ctorii, înch ipuindu-ş i că publicul nu înţelege, 30
d a că nu a d au gă de l a ei, fac tot felul de mişcăr i pe scen ă ,
asemenea f1a utişti lor proşti , care s e strîmbă c î n d vor s ă
i m i t e aru ncarea d i scului ş i care trag înco ace ş i încolo
p e şeful coru l u i , de cîte ori cîntă Scyl l a 360 . Reiese că
trage d i a a r a veil c u s ur u l pe calre actori i de altă dată î l
g�i s e a u l a mma ş i i lor, CÎnd Myni scos 36 1 î l n um",;} p e
C a l l i p p i des J Il a i m u ţ ă , d i n p r i c i n a j ocu l u i s ă li exa gerat, şi

3:;9 Solu ţ i i l e t r e b u i e C<Î u t a l e i n f u n c t i e d e : 1 . ,; c o p u l p o e z i e i ,

2. i gnor ant e ex t eri oare p o ez i e i ; :3. i d e al i z a r e ; 4 . c on f o r mi t a t e c u
o p i n i a comun ă ; 5 . con f o r m i t a t e C II o b i c e i u r i i e :;; i t e d i ll U Z ; 6. c o n ­
formi t a t e cu c a r a c t e r ul p e r s o n a j u l u i ; 7. c o n f o r m i t a te cu v a l o a re a
exactă a c u Y i n t e l o r ; 8. u z u l m e t a f o r i c ; 9. a cc e n t ; 1 0. p u n ct u a ţ i e :
I l . a mb i guităţi de e x p r i m a r e ; 1 2 . d e p r i n d e r i s p eci a l e el " v o r b i re
( r e d u ct i b i l la 8, u z meia1fori c ) .
36 0
Prob a b i l a c e l a ş i d i t i r a mb al lui Timotheos, m en t i o n a t Î n
c a p . 1 5 , l 4 54 a 30.
36 1 M yniscos din Chal ris ( Eubee a ) , actor din gene r a ţ i a lui
Eschyl, d i ntre a l e cărui p i ese a j u c a t u n m a r e număr c u m ul t
succes ; a t ră.i,t de6tul ca să ,a s i·s tc l a t e nld i n ţe l e ex agerate a k
n o i i ge ner a ţ H rep r e z en t a t e d e Callippides, c e l e b r u p e v r e m r a l u i
S ocr a.t e ş i a l u i Al c i b i a d e .
--- -- --- --- -_._- - --- - - -
Poet i c a 26, 1 46 1 b - 1 462
------
a 91

cînd P i ndar 362 avea aceeaş i reputaţie. I nferiori tate a a c - ,15

tori lor de m a i tîrzi u , faţă de cei d i ntîi ar reprezenta
tocm a i i nferi or i t a tea a rtei tra gice în întregime faţ ă ne 1 46 2 a

epopee. S e z i ce, d a r , că aceasta d i n u rm ă se a dresează

u nor spectatori a leşi, care n - a u nevoie de figuraţie, ia
t ra gedi a , unor spectatori de rînd. D a r, dacă t ragedia e
v u l gară, e l impele că po ate fi consi derată ca inferioar â .
M a i întîi, învinu irea a ceasta nu p r Î \-eşte arta poetu -
l u i , cî arta actoru lui , fiindcă putem întîlni, tot a ş a de 5
bi ne, u n j oc forţat ş i l a u n rapsod, cum era cazu l l u i
Sosistraios, c a şi l a un cîntă reţ ca Mnesitheos 363 d i n
O p unt. Pe urm ă , n u trebuie să resp i n gem orice fel d e
gesticulaţie, d a c ă - i a devărat c ă nu condamnăm d a nsul ,
ci n u m a i gesticulaţi,a actori lor p roşt i . I a t ă învinuirea ce
i se a d ucea lui C a llippi des şi care se aduce şi az i a l to r a ,
c î n d l i se spune c ă i m i t ă femei ordinare.
Treb u ie s ă a d ăugăm că trage n i a , ch i a r ş i fără gest i ­
culaţie, produce totuşi efectu l urm ă r i t , întocma i ca ş i 10
epopeea, deoarece ş i lectura e i e d e aj u n s c a să p u t em
vedea l i mpede dacă e o tragedie bună s a u n u . D acă dec i
tr a ge d i a întrece epopeea în toate celel a lte privinţe, n - a re
nevo i e de acest aj utor a l gesticu laţiei . I n a d evăr, t ra ge -
d i a întrece epopeea , de vreme ce are to ate avantaj e l e
acest ei a ş i - i poate folos i chi a r metrul 364 ; î n p l u s , a rc
m u z i c a ş i elementul spectaculos, accesor i i preţioase ş i
mij loace foarte s i gure pentru a d esfăta . P e lîngă aceasta,
ma i are ş i îns u ş i rea unei mari c l a r i t ă ţ i , a tît l a l edu r u ,
cît ş i l a reprezentaţie.

36 2 N ecunoscu t . P r ob a b i l
, ador con tempora n cu C a l J i p p i d l"
�i cu ace C' a ş i man i Nă dei nterpret a r e.
3 63 Ami n d o i n ec u n o scuţ i . R a p s o d u l e r a u n r ec i t a t o r de I1 ' H ' l l I "
e p i c e.
36 4 Hexamet r u l p oate fi f ol o s i t şi î n t r a g e rl i e , c u m H' \ , , < 1 , . .
în .. T r a chi n i i l e " lui S a f a c I e ( n'. 1 069 ş i u rm . ) î n " P h i l oc ! l' I " , i l
a c e l u i a ş i ( n- . 840-2 ) ş i î n " T r o i e n E' l e " l u i Eu r i p i rl t' ( n- fi ' ! fi
u rm . ) .
92 Poetica 26, 1 46 2 b

Trage d i a are încă ş i p utinţa de a f a ce ·0 imitaţie de- 1 462 b

săvîrş i t ă , c u o întindere mai mică ; ne p l ace doar mai
mult o c ompoziţie restrîns ă , decît una î n ş i r a t ă în t r - u n
timp l ung. S ă presupunem , de p i l dă, că am transpune
"Oed i p " a l lui S ofocl e in tot atîtea versuri cîte are
" I l i a d a ! Pe lîngă acea sta, în imi t aţiil e făcute de poeţi i
"

epici , există m a i p uţină. unitate ( dovadă , f ap tul că di n

or ice epopee pu t em scoate mai multe t r a gedii ) . Aşa stînd
lucrurile, d a c ă poeţii epici n - ar l u a decît u n s ingur su-
biect, l-ar înfăţişa, s a u pe scurt, şi pare sărăcăcios, s a u
după cerinţele epopei i , ş i p are deşirat. Aici î n s ă , vorbesc 5
despre epopeea comp usă din m a i multe a cţi uni, a ş a cum
" I l i a d a " şi "Odisei a " cuprind m a i m ulte părţi, şi fie -
care p art e , l a rîndul ei , este în t insă, ceea ce n u împ ie-
d ică aceste poeme să fie a lc ătuite în chipul cel mai de-
săvîrşit p o s ib i l şi să fie o imi t aţie p e r f ec t ă a unei sin- \0
gure acţiuni.
Prin urm a r e , d a că trage d i a întrece epopeea în toate
aceste privinţe, ca ş i prin fel ul ei de a-ş i ati nge ţelu l
p ropriu (deoarece aceste i mitaţii nu pot proc u r a o p l ă ­
cere oa rec are, ci n uma i p l ă c er ea d es pre care s - a vorb it
mai s u s ) , este evi dent c ă , rea l i zîndu-ş i m a i b i n e sco p u l ,
pu t e m s - o con siderăm s u perioară epopei i .
Am vorbit de aj uns despre tra ge d i e ş i epopee, despre
esenţa lor, v a r ie t ăţi1e lor . p ărţile lor constitutive, n u m ă - \5
rul a cestora ş i deosebi r i l e d i ntre ele, despre cauzel e care
fac c a opera s ă fie izbutită s a u nu , Niticile posibile şi
ră spunsur i le c a r e se pot d a .
 I \J O I C E DE N U ME Ş I T I T L U R I

(4 7 a - 6 2 b = 1 4 47 a - 1 4 62 b)

A ga t h o n 5 1 b 2 2 ; 54 b 14 ; C e p h a l o ni � n i 6 I b 6
56 a 19 ; 24 , 30 C e nt a ur 47 b 2 1
A h i l e 54 b 1 4 ; 58 b 35, C h a iremo n 47 b 2 1 ; 6 0 a 2
Ahs 56 a I C h i o n i d e s 48 a 33
Alcib i a lc 5 I b I 1 Choeforel � 5 5 a 4
A k i no o s 55 a 2 Cic 1 0 p i 41\ a 1 5
A l c ITI P o n 53 a 1 9 ; b 24, 1:3 C i pr i e 'l i .5 5 a l ; 5 7 h 5
A llI p h i a :'i\ 0 5 55 a 26 -- 27 C l e o n 57 a 2H
A n t l i c' ll s 5 1 b 2 1 C le op h o n 48 a I I ; 58 a 20
A n l i go n a 54 a 1 C l yte m nestra 53 b �3
A r c s 57 b 2 1 , 2 2 , 3 2 Cra ! e s 4 q b 6
Argos 5 2 il 7 Creon .'i4 a 1
A r i p h r a l e s 53 b 3 I - 32 C r e s p h o n t e s 54 il fi
A r i s t o f a n 4 8 a 27 C reta n i 6 1 a 1 3
A s t y J a lll a s 5 3 b 33 C y pr i i 59 b 1 , 4
A k n a 49 b 6 Cy pru 5 7 b 5
A t e n i e n i 48 a 36, b 2 O a naos 5 2 a 28
A u ! i s 54 a .1 1 O e i l i a :l a 48 a 1 :.1
"
Hăi i (ep isod u l ) 54 b 30 ; 60 a 26 Oica iogenes 55 a
C ă d e r e a Tro i e i 56 a 16 ; 59 b 7 Oionysios 4 8 a 6
C a l l i p p i d e s 6 1 b 35 ; 62 a 9 O i o n y s o s 57 b 20. :! I
C a re i no s 54 b 2 3 ; 55 a 26 Oolo n 6 1 a i i
C a r t a g i n c z i 59 a 26 Dori e ll i 1 8 a :\Il
 1 46

Egeus 6 1 b 20 l J I yri 6 1 a :1
Egist 53 a 37 I xion 56 a 1
E l ectr a 60 a 3 1 L a cedemona 6 1 b 7
EmpedocJ e s 47 b 18 : .57 b :24 ; Lacedemoniene le 59 b 5
6 1 a 24 L a i o s 60 a 3 1
Epichares 5 8 b 9 Lynce u s ,52 a 27 ; .5,5 h 2�,
Epi :harmos 48 a 33 ; 49 b ;") M a gnes 48 a 34
Eriphy l a 5 3 b 24 M ar a t h o n 5 8 b 9
Eschyl 49 a 17 ; 5 ') il 18 ; S8 b M a rgites 48 b 29, 37
20, 22 M a ssa! ioj i ,57 il 36
EucJides 58 b 7 Medeea 5 3 b 29 ; ,5 4 b
E ur i p i d e 53 a 23. 28 b 28 ; M e garieni 48 a 3 1
55 b 9 ; 56 a 1 7 , 27 : .5� Il I C) ; M e l a n i p p e 5 4 a 30
60 b 34 ; 6 1 b 20 M e l �agro s 5'3 a 20
E ury pylos 59 b 6 Menel aos 54 a 28 ; 6 1 b 2 1
F i i i p ămînt u l u i 54 b 22 Mero p e 5 4 a .'5
G a ny m e d e s 6 I il 30 M i t ys 5 2 a 7,8
G1aucon 61 a 36 M n e s i t h e o s 62 a 8
Hades 56 a :� My n i sco s 6 1 b 34
H a i mqn 54 il I Mysi a 60 a 33
Hedor 60 a 1 5, b 26 M y s i e n i 60 a 3 2
Hegemon 48 a 1 2 Neopto l e m o s 5 9 b 6
H e l l e !i4 a 7 N ico<:hares 48 il I :l
Herac Je i d a 5 1 a 20 N i obe 56 a 1 7
Herac l e s 5 1 a 2 2 Odiseia 49 a l ; 51 il 24, 28 ;
Hermoca icox a n t h o s ,5 7 a 35 53 a 3 1 ; 5 5 b 1 6 ; 59 b 3, 1 5 ;
H erodot 51 b 2 60 a :J 6 ; 62 b 9
Hippias 6 1 a 22 O e d i p 52 a 2 -1 ; 25, 33 ; 53 a 1 0
Homer 4 7 b 1 8 ; 4'1 a I I , 22 :;:6, 1 9 ; 53 b 6, 3 1 ; 54 b 7 ; 55 a

b , 27, 29, 34 ; 51 a 22 ; 1 8 ; 60 a 30 ; 62 b 2
,54 b 1 4 ; 59 a 30, b 1 2, 60 a 5, 1 9, Orestes 52 b 6 ; 53 a 20, 3 7, b
Icadios 6 1 b 7 24 ; 54 a 28, b 3 1 , 32 ; 55 a 6,
7, b 1 3 ; 6 1 b 2 1
Jcarios 6 1 b 3,7
Parnas 5 1 il 26
I l i gen i a 5 2 b 6 , 8 ; ,5 4 a 7, b 32 ;
55 a 7, 1 8, b 3 P a u s o n 48 a 6

I f igeni a În Au J i s 54 a 3 1 Peleus 56 a 2

lfigenia În Tauris 5 5 a 20 Pelopones 48 a 34

l H a -l a 48 b 37 ; 5 1 a 29 ; 5 4 b 2 ; P h i loctet 58 b 2 1 ; 59 b 5

56 a 1 3 ; 57 a 3') ; 5 9 b 2. 14 ; Ph i l o xenos 48 a 1 5
62 b 3,8 Phi n e i d e l e 55 a 10
! ! i a d a M ică 59 b 2, 4 - 5 Phorc i s 5 6 a 3
______ l n d ice
_
�e nume şi �! Iuri lH

Phorm i s 4 9 b 5 Tegea 60 a 31
P hthio t i d e l e 56 a T e l ego nos 5 3 lJ :n
P i ndar 6 \ b �5 Te l e m achos 6\ b 5
Polygnotos 48 a 5 ; 50 a 27 T e l e p h o s 53 a 20
Polyidos 55 a 6, b \ 0 Tere u s 54 b 35
Po s e i d on 5 5 b 1 8 T h e o : l e d e s .'5 5 a 9, b 2V
Prometheu 56 a 3 T h eo do r o s 57 il 13
Protagor a s 56 b \5 T h e se i d e 5 1 a 20
Pyt h i a 6 0 a 32 Th y e s t e s 53 a I I , 20 ; 5 1 b 2:1
S al a m i n a 59 a 25 T i mo t h e o s 48 a 1 5
Scyl l a 54 a 30 ; 6 \ b 32 Tro i e n e l e 5 9 b 7
S i c i 1 i a 48 a 33 ; 49 b 6 ; 59 a 26 u
T yde s 55 a 9
S i non 59 b 7 r
T y o 54 b 25
S i syphos 56 a 23 U l i se 53 b 34 ; 54 a 29 ; 54 b
Sofoc 1e 48 a 26; 49 a \9 ; 53 b 26 ; 55 a 1 .3 ; 57 b I I ; 6 1 h Î
3 \ ; 54 b 8, 35 ; 55 a 1 8 ; 56 a X e n archos 47 b I I
28 ; 6 0 b 33 ; 62 b 3 X e nophanes 6 \ a I
So p h ron 47 b 10 Z e u s 6 1 a 30
Sos 'stratos 6 2 a 7 Ze u x i s 50 a 26, �8 ; 6 1 b 12
St h ene los 58 a 20
 l :--.J D I C E ANALIT I C

(4 7 a - 6 2 b = 1 4 H a - 1 4 62 b)

A bsurd 60 a a 5 ; 60 a , b 2 C i t h a re d u l ( a r : a l u i) H a 1 5,2.1 ;
A c ţ i u ne 47 a 28 ; 49 b 1 0, 23 ; 48 a 9
50 a l ; 50 a 24 ; 5 1 il 19, 32 ; Comeuie 47 a 1 3 ; 47 b 26 ; 48 a
.')2 a 1 2 , b 1 ; 53 b 1 3, 27 ; 1 0 , 3 0 , b 35 ; 49 a 4, 1 0, 31,
5') a 16 ; 5') Il 3 il 1 , b 6 ; 5 1 b 1 2 , 1 4-:; 5 3 a 3 '1
Actor 49 a 1 6, 4 ; 50 b 18 ; 51 b
C o m e d i i ( a u t o r de) 4 9 a 4
37 ; 56 a 26, b 1 0 ; 61 b 29, :3:l
C o m m o s 52 b 1 8, 2 ţ
Ac t o ru l u i ( a rt a ) 56 b 1 0 ; 62 il 5
Com p l e x ă ( t r a ged i e de) 5 2 b 32 ;
A n a p e s t 52 b 23
5 5 b 3 3 ; 59 b 9, 1 5
Armonie 47 a 22, 26 ; 48 b 20 ;
4 9 b 27
C o n traz icere 55 a 25 ; 6 1 a 3 2 , b 15
Cor 49 a 1 7, b 1 ; 52 b 1 6, 1 7,
Artă 47 a 20, b 28 ; 5 1 il 21 ;
54 a lO ; 62 b 12 1 8 ; 56 a 26, 27, 28

Barb aris m 5 8 a 24 Crit ică 60 b 2 1 ; 6 1 b 22

Carac ter 47 a 27 ; 49 b a6 ; 50 il Curăţire ( p ur i f ic a re , c a t h a rs i � )

5, 21, 24, 29, 3 8, b 8 ; 54 a 49 b 2 7

17 ; 61 a I I D ans 4 7 a 26 ; 4 8 a 9 ; 49 a 23
C a t a s t r o f ă 52 b 1 0, I I ; 5 3 il 1 8 , D e z n od ă m în t 5 4 a 37 ; 55 il 24,
1 9 ; 59 b I I 26, 28 ; 56 a 1 0 (Ia E u r i p ide) ;
C în t ec 47 b 25 ; 49 b 28 53 a 2 5
C î n t e c d e j a l e 5 2 b 2-1 D e zgust 5 2 b 36 ; 53 il 38 ; 54 a :l
Cîn t ecele a � t o r i l o r pe s c e n ă 52 il Di ty ra m b 47 a 1 4, b 25 ; 48 a

8 1 , 24 1 4 ; 49 a I I ; 59 a 9
 I nd i c e a n a l i l ic " '

Dramă 48 a 28, b I I m po s i b i l 1;1 ) : 1 :' ( , 1, .. 1 ',1 '

Efect 50 a 30 ; 52 b 30 ; 6 2 b 13 I m pro v i z a ( i e ,I H " :' " 1'1 , ,

E l eg i ac ( m e t r u ) 4 7 b 1 2 I nt r i gă 55 Il 21 , :'! ' , '. '1 1 ,' " "

( po e!) 47 b 1 4 I r a ţ i o n a l .')1 Il l i , 1 ,1 1 " l ' I I

Enigmă 58 a 24 , 25 29 ; 6 1 Il 1 1
E p ic (poet) 4 7 b 1 4 Istorie 5 1 h 1 7 ; :,'1 " ' 1

Episod 49 a 28 ; 5 1 b 34 ; 52 b Intimplare .')1 :1 I I I

1 6, 20 ; 55 b 1, 1 3, 1 .'5 , 2:3 ; I n t i nd ere ·1 9 I l 1 :'

59 b 3 0 , 3 5 L audă (c întec "'" 1 1 1 1 ,

Epopeea 47 a 1 3 ; 49 b 9 , I I , 1 3,
L i t er ă 56 h 21), 2!"" . 11 1
L u n g i re S I a 2 ', " 1
1 6 ; 5 1 a 2 1 , 23 ; .'5.'5 b 1 5 ; 56 a
M as c ă (d e COl I I ' ",e-) 1'1 1,
1 2 ; 58 b 12 ; 59 a 8, 2 1 , :30,
M e t a foră 57 I l I ; ! , � " 1 '
h 3, 8, 1 4 , 1 6, 1 7, 1 9, 26, 30 ,
32 ; 60 a 5 1 3, 1 9, 20 ; 61 b
6, 7, I () h :lli ; l i 1 " 1 '

26 ; 6 2 a 1 4, b 5 1 0
Metrică 56 b :IH
M e t r u 4 7 Il 8, I Ii, '. '1 1 ,
Exod 52 b 1 6, 2 1
2 1 , 3 I . 3 2 ; 4 ' ) :1 : ' 1 .. , ' 1
Fallice (e Î:1tece) 4 9 a I l
.. 7 I I ; 5 1 b 27 ; : , ' 1 " " "
F l a u t is ! 6 1 b 30
b 1 8 , 23, :\ !, T \ , \1, 1
F l a u tistu l (arta l u i) 47 a 1 1.23 ;
2 ; 6 '� h I 5
48 a 9 M i j l oc fi() b : l l
F l e x i u n e 55 b 2 1 ; 5 7 il 19 M i l ă 49 b 26 ; fi :' : , ', 1, 1
Frumos 50 b 35 1 , 5, b 1 , '2, H, 1 ·1 , 1 ,
Gesticu laţie 48 b 35 ; 49 b 2 ; M i m 48 b 1 1
55 a 29 ; 62 a 3, 6, M i r a c u l o s 52 il · 1 ; ' " , , , ' 1

G în d i re 4�1 b 3 6 ; 50 a (' , 29, 1 2, 1 7

b 4, 5, I I ; 56 a 38; .'59 b 12 ; Mu'ă (co nso:I I l ;I ) : 01 , 1 , '
16 Nara t i v ă (forl l 1 : 1 ) p� " '1 1 , '

Greş e a l ă 5 1 il 1 9 , b 36 ; fi() b 1 5, N e a r t i s t i c 53 Il 7 ; ! , I I , " ',

2 3 , 28, 35 ; Il 1 , b 2 1 N e ce s i t a t e 50 Il : \1 1 , 'o I , 1

Hexametru 4 9 a 26 b 1 , 1 0 , 35 ; ;' 2 " l ' 1 , 1

I a m b '48 b 30, 32 ; 49 il 2 1 ,24, b N e p revăzut 52 il :', , \

7 ; 59 a l O , b 37 N o m o s 4 7 b 2(i ; · 1 11 " 1 1
am bogra f 51 b 1 4 N u m e 56 h 2 1 : :, 1 " 1" ' 1

I m ! taţie 4 7 il 1 :3, 1 7 , 25 ; 4 " a 1, 5 58 a 8 ; 5 9 il ! 1 .

b 34 ; 49 a 3 1 , b 1 0, 23, 32 ; 0J u m e propr i i :, / 1 , 1 I

50 a 4, 1 7, b 25 ; 5 1 a :3'1, b 28 ; 1 9, 3 3

52 a 2, b 33 ; 54 b 8 ; 59 a 1 7, N u m e r a re ( s t r a i l l l ' ) ' , ' ,

O b icei 4 7 a l !)
37 ; 60 b 9 ; 61 b 26 , 3'1 ; 62 b
O m e n i e 5 2 b :IH : ! > . \ " '

3, 1 3, Ord i n e 50 b :'H
Imn 48 b 27 Parodie 48 a 1 2
1 50 Indice a n a l i t i c
�------

Parodos 5 2 a 1 7, 20, b 22 R i t m 47 a 2 1 , 22, 27, b 24 ; 48 b

Parte cîn t a t ă 56 a 28 21 ; 4 9 b 27
Parte d e c l a m a t ă 51 b :U Satiric ( e l e m e n t ) 49 a 22
Part i c u l ă de l e g ă t u r ă 56 b 2 1 , 39
Scop 50 b 29, 34
Part i c u l ar 5 1 b 8, I I
Scurtare 58 b 1
Peri peţ i a 50 a 34 ; 52 a 1 5, 1 R,
S e m i voca l e 56 b 25, 27
3 2 , 3 3 , b I ; 54 a 29 ; 59 b 1 I
P ictor 48 a 5 ; 50 a 26 , b I ; 53 b S f trş i t 60 b 24
9 ; 69 b 9 S " l a b ă 56 b 2 1 , 35
Poet 47 b 1 4 , 1 5 ; 48 a 2 1 , h 22, S i m p l u 4 9 h I I ; 5 2 a 1 1 , 1 4, 5 2 , b
2 5 , 32 ; 4 9 a 3 , 24 , il 3 ; 5 1 Il 32 ; 55 b 32 ; 59 b 9 ;
2, 1 4, 16 ; 52 b 28 ; 5 '3 a 1 7,
S o ectac u los ( e l e m e n t ) 49 b 31 ;
34, b 3, 24, 2 5 , 27 ; 55 a 22,
50 b 1 7, 1 8 ; 53 b 1 , 7,9 ; 56 a 1 ;
2 9, 30 , 32 ; 56 a 21 ; 5 7, b 2 1 ,
5 9 b 1 0 ; 62 a 1 6
35 ; 5R b 6 ; 60 a 47, h 9,
S t a s i mon 5 2 a 23
1 2, 1 7 ; 6 1 b 22
Sub i ee! 49 a 1 9, b 5, 8 ; 50 a
'P oez i e 47 b 26 ; 48 a 5, b 4 , n
24 ; 49 a 23 ; 5 1 h 1 , 5, 7, 10 ; 1 6, 22, 1t , 33, b 23, 5 1 a 5, 1 6,

5 5 a 3 2 ; 56 b 1 4 , 1 9 ; GO b 1 3, 23, 32 ; b 24 , 33 ; 52 a I I ;

1 5, 24, 32 ; 6 1 a 4 53 a 4, 1 2, 1 3, 1 7, 30, b 22 ,
Pol i t i c ă 50 b 6 ; 60 b 14 5 � a 1 1 ; 59 a 1 8, 2 1

P o s i b i l 5 1 h 1 , ](j Teamă, ( fr i c ă ) 4 9 b 26 ; 5 2 a 2 , b
1, 36 ; 53 a 1, 5, b 1 , 2. 8 ,
Pro b l e m e c r i t i ce 60 b ti
1 4, 1 7
Prolog 4 9 b 4 ; 52 b 1 6, 1 9
Tetram etru 4 9 a 2 1 , 22 ; 5 9 b 37
Prosod i e 6 1 a 22
Traged i e 4 7 a 1 3, b 26 ; 4 8 a 1 6 ,
Pro tago;-J i s t 4 9 a 1R
30 ; 49 a 9, b 9, 1 2, 1 6 , 23 ,
Proză 5 1 b 2 25, 3 1 ; 50 a 1 6, 33, b 1 9, 25,
P u nct u a ţ i e 6 1 a 24 30 ; 51 a I I, b 1 5, 1 9, 23 ;

R apso die 47 b 22 52 b 1 5, 32 ; 53 a 7, 1 7, 1 8,
28, 35 ; 54 a 9, b 7, 9 ; 55 a
Raţ ionament fals 55 a 1 3, 15 ;
24 , 28, b 2, 24, 32 ; 56 a 1 , 9,
60 a 20
1 2 ; 58 b 1 2 ; 59 a 1 8, b 2, 8 ,
Recunoaşt ere 50 a 32 ; 52 a 1 5,
1 7, 24 , 3 1 ; 60 a 28 ; 6 1 b 26 ;
1 8 , 30, 32, 34, b 1, 4 ; 53 a
62 a 1 , I I , 1 4.
26 ; 54 a 4, b 1 9 , 29 ; 55 a 1 6 ;
Tr aged i i ( a u t o r de) 49 a 5
59 b l i , 15
Tragic 53 a 2 7 , 29 ; 56 a 2 1
Repreze n t a ţ i e t e a t ra l ă 50 b 1 9
R etorică 50 b 6 T r i metru 4 7 b 1 2

R i dicol 48 b 36 ; 49 a 33 : 58 b 1 4 Troh a ; c (vers) 5 2 b 24

 I n d i c e an a l i t i c 151

VnÎv ers al 4 9 b 7 ; 5 1 b 7, S Vorb ' re 47 a 21 ; 49 a 20, 2:l,

Verb 56 b 2 1 ; 57 a 1 4 32 ; b 33 ; 50 a 2 1 , b 1 3 1 4 ; 5 2 Il
23 ; 55 a 22, 34, U 17 ; 56 h
Veros i m i l 5:) b al ; Si a 1 2, b
5, P, 20, 21 ; 58 a 18 ; 5 :) h
36 ; 52 a 19 ; 54 a 36 ; 56 a
1 2, 1 6 ; 60 b 4, I I ; 61 a 9
24 ; 60 a 27 ; 6 1 b 1 5
Vorb re a l e a s ă 49 b 27
Vers u r i ( o per ă în) 5 1 b 2 Vorbir c obişnuită 53 a 21. :\ 1 ;
Voc a l ă 56 b 25, 26 5'\,b 1 , 3 ; 59 a 2