Sunteți pe pagina 1din 2

ECUAŢIILE TIP LANCASTER 6.1.

Consideraţii generale Istoria conflictelor recente


reprezintă o bază indispensabilă pentru evaluarea rezultatelor oricăror confruntări militare,
deoarece ea ne furnizează o bogată bază de date statistice, care are o reală valoare ştiinţifică.
Pe această bază organizaţia americană Historical Evaluation and Research Organization
(HERO), pornind de la evaluarea adecvată a raportului de forţe, a rezolvat integral, de o
manieră deterministă, problema modelării evaluării rezultatelor luptelor marilor unităţi de
arme întrunite. Prin interpolarea probabilistică a rezultatelor organizaţiei HERO s-a realizat o
teorie matematică a luptei, la eşalonul mare unitate, fundamentată pe raportul de forţe. Teoria
poate furniza şi valoarea pierderilor în luptă, precum şi vitezele de înaintare şi durata luptei.1
Ca un rezultat al abordării cantitative în studiul luptei, ecuaţiile lui Lancaster oferă
posibilitatea evaluării rapoartelor pierderilor în două situaţii de luptă: 1. când părţile aflate în
luptă au numai informaţii generale despre localizarea celeilalte; 2. când una sau ambele părţi
au informaţii exacte privind localizarea celeilalte. Cele două condiţii sunt materializate în
două sisteme de ecuaţii diferenţiale (ale lui Lancaster), care furnizează ratele de modificare în
timp a forţelor celor două părţi (efectul pierderilor). Însă unele lucrări (exemplu Giordano şi
colaboratorii, 1997, fig. 6.1) au demonstrat că ecuaţiile lui Lancaster dau valori realiste ale
ratei pierderilor numai atunci când valorile capacităţii de luptă, pentru fiecare din cele două 1
Ştefănescu, T., Contribuţii privind utilizarea tehnicilor informatice în sistemul de pregătire al
armatei, Teză de doctorat, Academia Tehnică Militară, Bucureşti, 2005 părţi, reflectă cu
fidelitate toate variabilele de luptă ce influenţează o anumită confruntare armată. Fig. 6.1
Variaţia raportului număr de trupe între două forţe combatante2 6.2. Metode şi modele
matematice de apreciere a pierderilor în dinamica luptei Pentru a exprima matematic acţiunile
unităţilor se notează cu m numărul unităţilor părţii A (trupe proprii) şi cu n numărul unităţilor
luptătoare ale adversarului (inamicului) B. Deoarece pe timpul ducerii acţiunilor de luptă
între părţile A şi B compunerea acestora se modifică în timp din cauza pierderilor părţilor şi
pentru a ţine seama 2 http://www.maa.org/publications/periodicals/loci/joma/an-interactive-
use-ofthe-lanchester-combat-model-applications-of-the-model de această scădere în raport cu
timpul, se împarte durata luptei în etape scurte (dueluri), astfel că fiecare acţiune poate fi
privită ca o suită de evenimente variabile în timp. Din acest motiv, acţiunile de luptă analizate
cu ajutorul ecuaţiilor Lancaster sun considerate dueluri, adică la sfârşitul luptei una din părţi
(A sau B) putând avea două stări: distrusă sau aptă de luptă, aşa cum se întâmplă şi în cazul
loviturilor succesive.3 Legea liniară a lui Lancaster Pentru modelarea matematică a luptei se
admite că una din părţi (A sau B) este superioară celeilalte în armament, în gradul de instruire
sau în stare morală şi disciplină. Aceste considerente pot fi exprimate matematic prin raportul
pierderilor (E) dintre numărul mediu de unităţi nimicite ale părţilor A şi B. De asemenea, s-a
admis că părţile aflate în conflict sunt caracterizate sumar de mărimile trecute în tabelul 6.1.
Tab. 6.1 Mărimile ce caracterizează părţile Efectivele şi pierderile Partea A Partea B Forţele
şi mijloacele de luptă în momentul t Forţele şi mijloacele de luptă iniţiale Pierderile în
efective m m0 k n n0 l Superioritatea părţii A faţă de partea B va fi dată, pe de o parte, de
raportul pierderilor (l/k), E = l/k, iar pe de altă parte, de raportul eficacităţilor armamentelor
celor două părţi (Pm/Pn), E = Pm/Pn. În cazul în care se doreşte să se efectueze diferite
calcule doar în