Model analitic al dinamicii luptei între părţi care ocupă spaţii delimitate

Este esenţial a înţelege că în societatea actuală, deci şi în armata

modernă a acestui mileniu, modelarea matematică reprezintă o necesitate
care îşi cere drepturile. Astfel, Wilhem Westmoreland afirma „pe teatrul de
operaţiuni al viitorului forţele inamice vor fi localizate, urmărite şi lovite
aproape simultan datorită utilizării modelelor matematice, legăturilor
informatice şi controlului automat al focului. O dată cu apropierea de
certitudine a probabilităţilor de distrugere ale primei lovituri şi datorită
sistemelor de supraveghere care pot să urmărească continuu inamicul,
nevoia de forţe numeroase pentru a neutraliza rezistenţa va fi mai puţin
importantă”.
Să considerăm că lupta între două grupări de trupe se desfăşoară în
următoarele condiţii: fiecare dintre grupări execută focul nu împotriva unor
ţinte izolate identificate, ci pe o suprafaţă delimitată pe care sunt dispuse
mijloacele de foc ale grupării adverse. În afară de aceasta, se consideră că
informaţiile privind pierderile suferite de adversar şi legăturile dintre
elementele de luptă sunt atât de incomplete încât nu este exclusă
posibilitatea repetării unor acţiuni de foc împotriva obiectivelor deja
distruse.
Presupunem că la început zonele ocupate de cele două grupări au
capacitate de luptă intactă. Într-un interval de timp ∆t, prin acţiunile de foc
ale primei părţi se disting mijloacele grupării a II-a ce ocupă o suprafaţă
ΔS2 . În acest caz, pierderea medie pe care gruparea I a produs-o celei de-a
doua în intervalul de
S 2
timp ∆t este: u1 ∆t= S ;
2

analog, pentru gruparea a II-a:

 S1
u2 ∆t= S .
1

Pierderea relativă medie produsă în unitatea de timp depinde de:

 cantitatea mijloacelor de foc;
 viteza de tragere a mijloacelor de foc;
 probabilitatea de lovire a ţintei;
 razele de acţiune ale mijloacelor de foc;
 rezistenţa obiectivelor lovite.
La începutul luptei, gruparea a II-a provoacă grupării I o pierdere
egală cu u2 ∆t . Într-un moment oarecare al acţiunii,
gruparea a II-a va participa la luptă numai cu mijloacele de pe suprafaţa
nedistrusă, a cărei valoare medie o notăm cu V2. Pentru a determina
pierderile provocate grupării I este necesar ca V2 să se înmulţească cu
pierderea medie în unitatea de timp, u2 ∆t. În afară de aceasta, în momentul
considerat al acţiunii, zona ocupată de gruparea I va fi şi ea parţial distrusă;
aşadar, pirderea va fi înmulţită cu probabilitatea ca noile lovituri să cadă pe
suprafaţa nedistrusă.
Ca urmare, pentru pierderea medie relativă se obţine următoarea
expresie:
ΔV1 = - V1V2u2Δt,
unde: V1 – suprafaţa medie nedistrusă în momentul considerat;
V2u2Δt – pierderea medie pe care ar provoca-o grupării I mijloacele
nedistruse ale părţii a II-a, dacă gruparea I ar avea capacitatea de luptă
intactă.
 Dacă expresia obţinută se împarte cu Δt şi se trece la limită când

dV1
t→0, rezultă ecuaţia:  u 2V1V2 ;
dt
analog procedăm pentru cealaltă grupare:
dV2
 u1V1V2 .
dt
împărţind cea de-a doua ecuaţie la prima, rezultă:
dV2 u1 u
  V2  1 V1  C
dV1 u 2 u2

C – constantă care se determină din condiţia care arată că în momentul iniţial

t=0, V1=V2=1 (suprafaţa relativă nedistrusă este de 100%).
u 2  u1
Aşadar se obţine: C .
u2

dacă introducem valoarea lui V2 în prima ecuaţie rezultă:

dV1
 u1u 2V1 (V1  1) ;
dt
analog pentru V1:
dV2
 u1u 2V2 (V2  1) .
dt
soluţia acestor ecuaţii poate fi scrisă sub forma:
u 2  u1 u1  u 2
V1  t ; V2  t .
u 2 e ( u1 u2 )  u1 u1e (u1 u2 )  u 2

(1.24.)
dacă u1=u2=u (intensitatea focului celor două grupări este egală), suprafeţele
relative nedistruse se reduc după următoarea lege:
1
V1  V2  .
1  ut
 Atunci când intensitatea de foc a celor două grupări este egală,
suprafaţa relativă nedistrusă a fiecărei părţi scade după o lege hiperbolică (şi
nu exponenţială, ca la modelul A).
Transcriem ecuaţiile dinamicii luptei dintre cele două grupări în
următoarea formă:
2 2
V1  ; V2  .
 2 t 2  t
1    (1   )e (1   )e  (1   )

u1  u 2
în care: t  timpul redus;
2
u1  u 2
 superioritatea diferenţială relativă a grupării I faţă de
u1  u 2

gruparea a II-a.
Ecuaţiile date mai sus permit se pună în evidenţă modul cum este
influenţată dinamica luptei dintre cele două grupări de către unii factori cum
sunt: cantitatea mijlocului de luptă, viteza de tragere a fiecărui mijloc, raza
de distrugere a încărcăturilor de luptă, precizia de tragere, mărimea
suprafeţelor ocupate de părţi.