2.

Analiza spectrală a cântării bizantine selectate

Caracteristicile de percepție şi tipul de ascultare spectrală de mai sus se aplică în mare măsură
oricărei cântări bizantine din reperto- riul general al corurilor masculine, care se potrivesc cu acest
arhetip specific: o structură melodică însoțită de Ison cântată de corul mas- culin.

[Figura 2.1: Cântarea bizantină Împărate ceresc de I. Popescu-Pasăre]

67
Livia Teodorescu-Ciocănea & Joel Crotty
Pentru a ilustra caracteristicile psihoacustice de mai sus ale arheti- pului cântării bizantine, sunt
prezentate şi analizate două exemple muzicale. Cântările selectate sunt intitulate Împărate ceresc de
Ion Popescu-Pasăre şi Axion la întâmpinarea Domnului de Macarie Ie- romonahul. Ambele cântări au
fost preluate din Antologia Română numită Cântările Sfintei liturghii şi alte cântări bisericeşti publicată
în 1999 (paginile 345 şi 224), în care sunt incluse cântări bizantine interpretate în Biserica Ortodoxă
Română.
Prima pagină a cântării Împărate ceresc prezentată în Figura 2.1 arată atât notația neumatică bizantină
(deasupra portativului), cât şi notația liniară occidentală simultan. Această cântare este scrisă în
modul al doilea plagal (cromatic).

[Figura 2.2 Analiză reducţională a nivelurilor spectrale ale cântării bizantine Împărate ceresc de
I. Popescu-Pasăre]
68
O examinare spectrală a arhetipului cântării bizantine
Figura 2.2 se concentrează doar pe o transcriere a primelor două „fraze” melodice din Împărate
ceresc. S-a urmărit a se arăta corespondența dintre seria de armonice ale Isonului şi seriile de
armonice ale fiecărui sunet din planul melodic. În acelaşi timp sunt arătate nivelurile de reducție (de

tip schenkerian) în acord cu viziu- nea lui Salzer de ascultare structurală (structural hearing)38, rezultând o
analiză reducțională a straturilor spectrale. În scopuri analitice, au fost preferate înălțimile reale față de
înălțimile scrise pentru tenori, pentru a furniza frecvențele reale.
Cele şase portative (a, b, c, d, e, f ) corespund astfel: a. desfăşurarea seriilor de armonice (primele 12
armonice, inclusiv fundamentalele) ale fiecarui sunet al structurii melodice; fluxul spectral (discutat
în secțiunea 1.3.) poate fi, de asemenea, obser- vat pe acest nivel, corespunzător percepției
consonanței/disonanței melodice; b. seria de armonice ale Isonului (primele 12 armoni- ce); c.
structura melodică versus Ison (sunetul din bas) cu numă- rul corespunzător de parţiale simultane ca o
măsură a gradului de consonanță percepută; d. înălţimea virtuală (virtual pitch) – în acest caz,
coincide cu frecvența fundamentală reală pe care o întăreşte; e. primul nivel al reducției structurale
(reducția structurii melodice); treptele principale ale întregii structuri sunt reprezentate de tonică, de
cvartă, de cvintă şi de finala modului. Cvarta modului cores- punde cu ultima notă a primului
tetracord, iar cvinta corespunde primei note a celui de-al doilea tetracord juxtapus, după cum se arată
la începutul celui de-al cincilea portativ (e); f. al doilea nivel de reducție, în acest caz echivalent cu

structura fundamentală a lui Schenker39 numită Ursatz şi cu teoria ascultării structurale a lui Sal- zer
(1962) arată prolongația armonică a fundamentalei, însoțită de armonicele 2 şi 3, reprezentând
„nucleul” întregii structuri sonore.

38 Vezi Felix Salzer, Structural hearing: Tonal coherence in music, vol. 2, Dover, New York, 1962;

F. Lerdahl, Tonal pitch space, Oxford University Press, Ox- ford, 2001; F. Lerdahl & R. Jackendoff,
A Generative theory of tonal music, MIT Press, Cambridge, 1983.
39 Heinrich Schenker, Free Composition, translation by Ernst Oster, Longman, New York, 1979.

69
Livia Teodorescu-Ciocănea & Joel Crotty
Figura 2.3 prezintă forma de undă complexă corespunzătoare primelor douăzeci de secunde ale
înregistrării cântării bizantine Îm- părate ceresc. Înregistrarea a fost făcută de protopsaltul Marian Mo-

ise40 în calitate de solist împreună cu corul bărbătesc. Fragmentul este echivalent cu cel analizat în
Figura 2.2. Spectrograma a fost obținută utilizând programul de calculator Sonic Visualizer.

[Figura 2.3: Spectrograma primelor 25 de secunde ale înregistrării cântării bizantine Împărate
ceresc. Linii paralele (de jos în sus): Isonul şi straturile sale armonice. Linii paralele frânte: melodic
(de jos în sus): Structura melodică şi straturile armonice ale acesteia. Axa timpului: de la stânga la
dreapta (0”-20”). Intensitatea sonoră (dB) şi frecvența (Hz) sunt reprezen- tate pe axa stângă
verticală. Înălţimile relative sunt reprezentate de desenul vertical asemănător cu o tastatură]

Pe axa verticală a spectrogramei (Figura 2.3) există indicatori (de la stânga la dreapta) pentru
intensitatea sonoră, frecvență şi înălţimile relative. Intensitatea sonoră este măsurată în dB şi este
reprezentată
40 Înregistrarea disponibilă la http://www.youtube.com/watch?v=Osg6sLFDHU (între 27”- 47”) şi http:

//www.trilulilu.ro/muzica-diverse/marian-moise-impa-
rate-ceresc (între 0”- 20”).
70
O examinare spectrală a arhetipului cântării bizantine
de programul de calculator prin intermediul nuanțelor de culoare: intensitatea sonoră creşte cu
luminozitatea culorii (aici, cu intensi- tatea negrului). Frecvența este măsurată în Hz şi este
reprezentată pe axa verticală de la frecvență joasă (în partea de jos a scalei logaritmi- ce) la frecvențe
înalte (în partea de sus a scalei logaritmice). Dome- niul de frecvență este de la 59 Hz la 1388 Hz.
Bara verticală de tip claviatură indică înălţimile relative corespunzătoare ca „note” pe o scară de 12
sunete. Tastele gri reprezintă note de Do, respective C, de la C1 la C5. Menționăm că, în această
notație specială, nota cen- trală C corespunde lui C3, ca în notarea octavelor MIDI). Timpul este
măsurat pe axa orizontală, de la stânga la dreapta, de la 0” – 20”. Banda groasă orizontală neagră din
partea de jos a Figurii 2.3 corespunde sunetului Re, respectiv D foarte grav (aproximativ în- tre 67-76
Hz) al Isonului. Aşa cum se poate observa, această li- nie îngroşată reprezintă o bandă de frecvențe
(banda critică de la aproximativ 65 Hz la 77 Hz, respectiv între sunetul aproximativ Re bemol (D flat)
şi sunetul aproximativ Re diez (D sharp). Acest lucru este cauzat de fluctuația înălţimii, de vibrato şi
de o intonaţie uşor dezacordată. Apar fenomenele de modulație de frecvență şi de bătăi (interferențe).
În timpul cântării Isonului, în momentele de reinhalare a aerului sunt introduse şi elemente de
zgomot. Toate benzile orizontale paralele suprapuse (din partea de jos în partea de sus a imaginii)
corespund frecvențelor armonice (2f, 3f etc.) ale su- netului fundamental (Isonul). Reducerea
intensității negrului către gri indică scăderea intensității armonicelor corespunzătoare, până
la punctul în care acestea dispar din domeniul audibil.
Structura melodică este reprezentată de linia neregulată între- ruptă care evoluează între a doua
armonică (2f) şi a treia armonică (3f) a Isonului (în mod convențional, fundamentala este denumi- tă
prima armonică). Din când în când, această linie neregulată se suprapune atât cu 2f, cât şi cu 3f.
Atunci când notele structurii melodice se suprapun cu armonica 2 a Isonului, se produce o oc- tavă.
Aceste octave întăresc înălţimea fundamentală, prin urmare şi consonanța şi tonalismul (tonalness)
sunetului general complex. Atunci când notele structurii melodice se suprapun cu 3f (care este
71
Livia Teodorescu-Ciocănea & Joel Crotty
o cvintă peste octavă), consonanța şi armonicitatea sunetului gene- ral complex sunt consolidate.
După cum se ştie, primele 3 armoni- ce sunt mai importante pentru percepția caracteristicilor
sunetului (înălţime, timbru) deoarece sunt mai puternice şi interferează cu alte sunete din domeniul
audibil. Liniile paralele întrerupte (din partea de jos către partea de sus a imaginii) sunt straturile de
ar- monice ale structurii melodice. Ele interacționează, de asemenea, cu armonicele superioare ale
Isonului generând diferite grade de consonanță, armonicitate şi percepție a fuziunii sonore.
Diferența de nuanță (de la negru strălucitor la gri şi alb) arată scăderea intensității (dB) armonicelor
corespunzătoare. În cântatul liniei melodice sunt introduse, de asemenea, elemente de zgomot
(inarmonice) atât în timpul inhalării aerului, cât şi la pronunțarea consoanelor textului.
Ca o imagine alternativă, s-a obținut şi un alt tip de spectro- gramă cu programul Sonic Visualizer
pentru acelaşi fragment de înregistrare al cântării Împărate ceresc. Imaginea 2.4 afişează numai
frecvențele de vârf ale benzilor de frecvențe, rezultând o vizualizare mai clară a liniilor spectrale. De
asemenea, a fost aleasă o reprezen- tare mai puțin contrastantă a scăderii intensităţii volumului cu
scă- derea corespunzătoare a luminozității, pentru a se putea observa mai multe componente
spectrale.

[Figura 2.4: Spectrograma vârfurilor de frecvențe ale primelor 25 de secunde ale înregistrării cântării
bizantine Împărate ceresc]
72
O examinare spectrală a arhetipului cântării bizantine
Imaginea 2.5 prezintă un fragment (primele 26 de secunde) al celui de-al doilea exemplu de cântare
bizantină, Axion la întâmpinarea Domnului de Macarie Ieromonahul, extras din aceeaşi antologie
muzicală a Bisericii Ortodoxe Române (1999), pagina 224. Atât notația liniară bizantină, cât şi cea
occidentală sunt afişate simul- tan. Cântarea se bazează pe modul III enarmonic.
[Figura 2.5: Cântarea bizantină Axion la Întâmpinarea Domnului
de Macarie Ieromonahul]
O analiză a straturilor spectrale este prezentată în Figura 2.6 aplicată unui fragment al celui de-al doilea
exemplu, Axion la întâmpinarea Domnului de Macarie Ieromonahul. Aceleaşi 6 niveluri de analiză
sunt suprapuse, aşa cum s-a explicat mai sus pentru Figura 2.2. De
73
Livia Teodorescu-Ciocănea & Joel Crotty
data aceasta, seriile de armonice merg până la a 14-a armonică. Fluxul spectral al melodiei şi
corespondențele sale cu spectrul Isonului pot fi observate pe primul nivel (a). În înregistrarea acestui

exemplu reali- zată de corul Bisericii Stavropoleos din Bucureşti41 (fondat de Gabri- el Oprea şi Nicolae
Gheorghiţă), Isonul este ținut pe sunetul Fa 3, respectiv F3. Astfel, F2 corespunde înălţimii virtuale
(virtual pitch).
[Figura 2.6: Analiza reducțională a straturilor spectrale ale cântării bizantine Axion la Întâmpinarea
Domnului de Macarie Ieromonahul]

41 http://www.crestinortodox.ro/cantari-bisericesti-audio-mp3/axioane-prazni- cale-corul-stavropoleos-

audio/axion-intampinarea-domnului-audio-3217.html.
74
O examinare spectrală a arhetipului cântării bizantine

[Figura 2.6.1 (color): Analiza reducțională a straturilor spectrale ale cântării bizan- tine Axion la
Întâmpinarea Domnului de Macarie Ieromonahul]
Figura 2.7 afişează intensitatea, frecvența şi timpul (0”-26”), în acelaşi mod ca în figura 2.3. Intensitatea
sonoră (dB) este reprezentată de gradul de intensitate a liniilor neregulate negre, frecvența prin valorile
în Hz pe axa verticală şi timpul (în secunde) pe axa orizontală. Înălţi- mile relative sunt afişate pe scara
verticală similară unei claviaturi.

[Figura 2.7: Spectrograma primelor 26 de secunde ale înregistrării cântării bizantine Axion la
Întâmpinarea Domnului]

75
Livia Teodorescu-Ciocănea & Joel Crotty

[Figura 2.7.1 (color): Spectrograma primelor 26 de secunde ale înregistrării cântării bizantine Axion
la Întâmpinarea Domnului]
[Figura 2.7.2 (color): Spectrograma primelor 26 de secunde ale înregistrării cântării bizantine Axion la
Întâmpinarea Domnului]
76
O examinare spectrală a arhetipului cântării bizantine
Alternativ, figura 2.8 afişează numai frecvențele de vârf ale benzilor de frecvențe, arătând mai clar liniile
spectrale.

[Figura 2.8: Înregistrarea vârfurilor de frecvențe ale înregistrării cântării bizantine Axion la
Întâmpinarea Domnului]
În această înregistrare realizată de corul Stavropoleos şi folosită pentru obținerea spectrogramelor,
Isonul este ținut în registrul grav în a doua octavă, F2 sub C central (în această notație, C central este
indicat ca C3). Este interesant de observat că a doua armoni- că a melodiei (prima armonică este
echivalentă cu fundamentala) pare să fie mai puternică decât fundamentala, deoarece este dese- nată
într-un negru mai strălucitor. Acest lucru se datorează unei particularități a emisiei sonore, mai ales
când se intenționează o anumită nazalitate timbrului (fenomen întâlnit în spectrul anumi- tor
instrumente, cum ar fi oboiul sau clarinetul).
Spectrogramele afişate de programul de calculator Sonic Vi- sualizer dezvăluie în mod clar straturile
spectrale şi interacțiunea lor în cazul celor două exemple de cântări bizantine discutate în această
lucrare: Împărate ceresc şi Axion la întâmpinarea Domnului.
77
Livia Teodorescu-Ciocănea & Joel Crotty
Pentru ambele exemple, liniile orizontale paralele reprezintă Iso- nul şi nivelurile lui armonice (din
partea de jos a imaginii spre partea de sus, de la linii groase la subțiri). Liniile paralele întrerupte
repre- zintă structura melodică cu nivelurile sale de armonice (din partea de jos a imaginii spre partea
de sus, de la cele groase la cele subțiri). Este important de observat că orice alte înregistrări ale
acestor exemple de cântări bizantine analizate spectral de programul Sonic Visualizer vor arăta foarte
asemănătoare, dacă oferă acelaşi tip de voci şi aceeaşi registrație. Asemănări vor apărea în ceea ce
priveşte dispunerea nivelurilor (Isonul reprezentat de linii paralele orizon- tale şi structura melodică
reprezentată de linii paralele întrerupte) şi a domeniului de frecvență sau a înălţimilor relative (dacă
notele sunt aceleaşi). Spectrogramele vor arăta diferit în special pe axa in- tensităţii sonore. Diferențe
subtile ar putea fi percepute şi în ceea ce
priveşte timbrul general al diferitelor grupuri corale.
S-ar putea, de asemenea, afirma că orice cântare bizantină însoțită de Ison, cu aceleaşi organizări ale
registrelor şi tipuri de voci precum cele afişate de programul de calculator Sonic Visua- lizer, va arăta
într-un mod similar cu cel expus în această lucrare: linii orizontale paralele (Isonul şi nivelurile sale
armonice), care interacționează cu linii paralele neregulate şi întrerupte (melodia şi nivelurile sale
armonice). Aceste spectrograme ne permit să de- tectăm gradul de fuziune spectrală al cântărilor
bizantine analizate. Cu cât sunt detectate mai multe parțiale coincidente, cu atât va fi percepută o
sonoritate mai fuzionată. Percepția de fuziune a sunetului şi tipul de ascultare holistică se aplică pentru
orice cântare bizantină care oferă aceleaşi condiții structurale şi acustice: structura melodică
însoțită de un sunet ținut în bas (Ison) cântat de un cor de bărbați.
Concluzii
Scopul principal al acestui studiu a fost acela de a scoate în evidență caracteristicile spectrale ale
arhetipului cântării bizantine, ca struc- tură melodică, însoțită de un sunet ținut în bas (Ison). Cântarea
bi- zantină, cu originile sale mixte, încorporează trăsături arhaice care
78
O examinare spectrală a arhetipului cântării bizantine
dezvăluie o anumită abordare a sunetului. Aceasta are un caracter oarecum static, cu un simț profund
al unei rădăcini.
Arhetipul cântării bizantine, aşa cum este descris în această lucrare, denotă corespondențe cu anumite

direcții moderne, care au revigorat şi dezvoltat arhaicul stil heterofonic42 (George Enescu, Ștefan
Niculescu, György Ligeti, Pierre Boulez), însoțit de sunete pedală ținute în bas, provenit din practica
recto tono. Am putea extinde discuția despre conexiunile caracteristicilor spectrale ale arhetipului
cântării bizantine cu „spectralismul” modern (Tris- tan Murail, Gérard Grisey, Octavian Nemescu) în
ceea ce priveşte persistența fundamentalei şi desfăşurarea muzicală într-un singur spectru principal, la
care „notele” se raportează ca parţiale. Muzica europeană medievală timpurie ar putea fi legată de
tonalismul gene- ral al cântării bizantine. Sistemul tonal de mai târziu este expresia căutării fuziunii şi
tonalismului, conectate la o singură fundamenta- lă, dar la un nivel mai profund şi la o scară mai largă
decât cântarea bizantină.
Rezultatele acestei cercetări pot fi rezumate după cum urmea- ză: fuziunea sonoră şi ascultarea
holistică sunt principalele aspecte psihoacustice ale cântării bizantine, care conferă acesteia un etos
distinct. Cântarea bizantină contrastează cu organum-ul polifonic timpuriu (bazat pe cântarea
gregoriană), ale cărei caracteristici per- ceptuale ar putea fi definite ca fisionarea sonoră şi ascultarea
spectrală analitică. Polifonia timpurie occidentală a renunțat la nota ținută în bas (Ison) trecând la o
mişcare melodică a acestuia, care a dat naştere unei rețele de alte spectre înrudite cu propriile lor serii
de armonice. Contrapunctul multivocal a generat acorduri pe axa ver- ticală a textului muzical. Aşa
cum am menționat mai înainte, din punct de vedere spectral, acordurile ar putea fi văzute ca expresia
fisionării sunetului. Perceperea sunetelor individuale într-un acord reprezintă modul perceptual de
ascultare analitică.

42 Ștefan Niculescu, Reflecţii despre muzică, Editura Muzicală, Bucureşti, 1980; Ștefan Niculescu,

Reflecţii despre muzică, Editura Academiei Române, Bucu- reşti, 2006.

79
Livia Teodorescu-Ciocănea & Joel Crotty

Aspectele de fuziune şi de fisionare ale sunetului în percepția muzicală deschid noi perspective
pentru compozitori şi muzico- logi, oferind o viziune mai largă asupra diferențelor şi similitudini- lor
culturale. Etosul cultural pare, de asemenea, să fie o chestiune de percepție a sunetului.