SFÂN TA LITURGHIE

Sfânta Liturghie este cea mai importantă slujbă a cultului creștin, la ea

participând cel mai adesea credincioșii (și în numărul cel mai mare). De aceea vom
începe cu Sfânta Liturghie și prezentarea mai detaliată a slujbelor.
Mai întâi trebuie observat că actualmente în Biserica Ortodoxă se slujesc trei
Liturghii: Litughia Sfântului Ion Gură de Aur (care este cel mai des slujită de-a lungul
anului), Liturghia Sfântului Vasile cel Mare (care se slujește doar de zece ori pe an) și
Liturghia Darurilor mai înainte sfințite (atribuită prin tradiție Sfântului Grigorie Dialogul,
care se slujește în timpul Postului Mare, în zilele în care nu se săvărșește una dintre
celelalte Liturghii).
Sfânta Liturghie (într-una dintre variantele ei, după rânduială) se poate săvârși în
toate zilele anului, mai puțin miercuri și vineri în Sæptæmâna brânzei (cea care urmează
Duminicii lăsatului sec de carne, a Înfricoșatei Judecăți), luni și marți în prima
sæptæmânæ a Postului Mare, precum și în Vinerea Sfintelor Patimi, care sunt socotite
zile aliturgice.
Rânduiala Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur este foarte asemănătoare cu
cea a Liturghiei Sfântului Vasile cel Mare (mai ales rugăciunile citite de preot în taină
fiind deosebite). De aceea vom prezenata tipicul lor împreună, marcând pe parcurs
diferențele (Liturghia Darurilor mai înainte sfințite fiind tratată ulterior, îndată după
prezentarea Rânduielilor speciale în perioada Triodului).
Cărțile folosite pentru Sfânta Liturghie sunt în primul rând Liturghierul,
pentru preot, și Octoihul mic (Catavasierul) pentru strană. Se mai folosesc cărți de
cântări (cu notație muzicală) care cuprind cele ce se cântă la Sfânta Liturghie.
Pentru Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur și pentru Liturghia
Sfântului Vasile cel Mare există la început o Rânduială a pregătirii sfințiților slujitori
(înainte de începerea Proscomidiei) și o Rânduială a Dumnezeieștii Proscomidii
(săvârșită în timpul Utreniei au mai înainte), care privesc în special pe preot și care se
găsesc doar în Liturghier. La această parte a Sfintei Liturghii credincioșii participă prin
aducerea Darurilor la Altar.
Deoarece aceste rânduieli, ca și toate cele săvârșite la Sfânta Liturghie, pe de o parte
se studiază în mod amănunțit în cadrul Liturgicii speciale (practice), iar pe de altă
parte ele sunt descrise foarte amănunțit în cărțile de slujbă (Liturghier și Octoihul
mic), le vom prezenta foarte sumar, insistând oarecum doar asupra rânduielii (publice a)
Sfintei Liturghii, cea la care participă mai direct și credincioșii, adică asupra
acelor părți ale Sfintei Liturghii numite Liturghia catehumenilor și Liturghia
credincioșilor (Euharistică).
Rânduiala pregătirii sfințiților slujitori este legată de Rânduiala Dumnezeieștii
Proscomidii, cuprinzând:
- Pregătirea liturghisitorilor (închinarea și sărutarea icoanelor, îmbrăcarea veșmintelor,
spălarea mâinilor, troparul ”Răscumpăratu-ne-ai pe noi...”)
- Binecuvântarea pentru începutul slujbei și binecuvântarea prescurilor. - Pregătirea
Agnețului și Potirului.
- Ritualul scoaterii miridelor (pentru Sf.Fecioară, pentru cele nouă cete de sfinți, cele
trei miride speciale - pentru arhiereu, cârmuitori și ctitori – apoi cele pentru vii și morți).
- Tămâierea și acoperirea vaselor (discul, potirul și la sfârșit ambele). - Rugăciunea
Proscomidiei, cu binecuvântarea Darurilor.
- Apolisul și cădirea finală (cu rostirea troparului „În mormânt cu trupul...”).
Liturghia catehumenilor începe odată cu binecuvântarea mare și ține până la cuvintele
„Câți sunteți chemați ieșiți...”.
Cuprinde o parte introductivă, cu închinarea slujitorilor în fața Sfintei Mese și sărutarea
Sfintei Evanghelii, a Crucii și a Sfintei Mese, după care urmează
Binecuvântarea mare („Binecuvântată este Împărăția...”), Ectenia mare („Cu
pace Domnului să ne rugăm...”) și
Cele trei Antifoane cu rugăciunile lor (rostite în taină de preot) și cu câte o Ectenie mică
(„Iară și iară cu pace...”) după primul și al doilea antifon.

Observații de tipic:
1. Între Paști și Înălțarea Domnului, după Binecuvăntarea mare se cântă „Hristos a înviat...”
de trei ori.
2. La Antifonul întâi, care cuprinde Ps.102, se cântă adesea doar primul verset
(„Binecuvintează, suflete al meu...”), încheind cu „Binecuvântat ești, Doamne”.
3. La Antifonul al doilea, se lasă de obicei deoparte Ps.145 („Laudă, suflete al meu, pe
Domnul...”), cântându-se doar „Unule-Născut...”.
4. La Antifonul al treilea, Stihirile Fericirilor, care se intercalează între versetele acestora
(duminica pe zece - de la glasul de rând șase și patru din Canonul Mineiului - în
celelalte zile sau sărbători urmându-se indicațiile Mineiului, Triodului sau
Penticostarului la ziua respectivă, pentru Sf.Liturghie), se lasă de asemenea cel mai
adesea deoparte, cântându-se doar Fericirile.
5. La Praznicele împărătești sunt antifoane speciale, după cum indică Mineiul, Triodul
sau
Penticostarul pentru ziua respectivă.
Urmează apoi (spre sfârșitul antifonului al treilea)
Vohodul mic, adică ieșirea preotului cu Sfânta Evanghelie, rugăciunea și binecuvântarea
intrării, sărutarea Sfintei Evanghelii, întoarcerea în Altar prin ușile împărătești,
„Veniți să ne închinăm...”, Troparele și condacele (acestea se combină dintre cele ale
Învierii, dacă este duminica, cu/sau cele ale zilei/sărbătorii și ale hramului - între
ultimele care se cântă intercalându-se „Mărire...”, respectiv „Și acum...”); uneori
acestea se lasă deoparte,
Trisaghionul („Sfinte Dumnezeule”), cu rugăcinea rostită în taină de către preot,
Lecturile biblice: Apostolul (cu cădire mică), Evanghelia (cu rugăciunea însoțitoare,
citită mai înainte în taină de către preot), eventual Omilia / tâlcuirea Evangheliei
(Cazania),
Ectenia întreită („Să zicem toți...”, cu Rugăciunea cererii stăruitoare, rostită în taină
de preot), eventual Ectenia pentru morți (Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule...”),
Ectenia pentru catehumeni („Rugați-vă cei chemați...”) cu desfacerea Sf.Antimis și
Rugăciunea pentru catehumeni (rostită în taină de către Preot).
Liturghia credincioșilor (Euharistică) constituie a doua și ultima mare parte
a Sfintei Liturghii. Ea debutează cu ectenia „Câți suntem credincioși...” și durează
până la otpustul Sf.Liturghii.
Partea sa introductivă, de pregătire a Sfintei Jertfe, cuprinde: Rugăciunile pentru
credincioși (ectenia mică: „Câți suntem credincioși...”,
ectenia mare prescurtată: „Iară și iară cu pace...”, cu două rugăciuni pentru credincioși,
rostite în taină de preot)
Vohodul mare (ieșirea cu Sf.Daruri), care este încadrat de cântarea Heruvicului
(„Noi, care pe Heruvimi...” - la Liturghia Sf.Vasile cel Mare din Sâmbăta Mare se
cântă „Să tacă tot trupul...”, iar la cea din Joia Mare „Cinei Tale celei de taină...”), cu
rugăciunea respectivă și cădirea mică, după care urmează ieșirea propriu-zisă cu
Darurile,
pomenirile generale, intrarea prin ușile împărătești, depunerea Darurilor pe Sf.Masă
și tămâierea lor.
Ectenia cererilor („Să plinim rugăciunea noastră...”), cu Rugăcinea punerii înainte a
Darurilor, rostită în taină de preot (și „Iubite-voi Doamne”).
Simbolul credinței (Crezul).
În continuare, Anaforaua (rugăciunea și ritualul Sfintei Jertfe) cuprinde:
Dialogul introductiv dintre preot și credincioși (de la „Să stăm bine...” până la „Cu
vrednicie și cu dreptate...”).
Marea rugăciune euharistică (Rugăciunea teologică, adresată Lui Dumnezeu
Tatăl, Trisaghionul biblic: „Sfânt, Sfânt, Sfânt...”, Rugăcinea hristologică,
Cuvintele Mântuitorului - „Luați, mâncați...”).
Anamneza.
Dipticele (rugăciunile de mijlocire generală, pentru vii și morți), împreună cu
Axionul („Cuvine-se cu adevărat...”)

Observații de tipic:
1. La Praznicele Împărătești Axionul obișnuit („Cuvine-se cu adevărat...”) este înlocuit
cu Axionul special al praznicului, adică Irmosul cântării a noua din Canonul
Praznicului.
2. La Liturghia Sf.Vasile cel Mare se cântă de obicei ca Axion „De tine se bucură“,
iar în Săptămâna Mare se cântă Joi „Din ospățul Stăpânului...”și Sâmbătă „Nu te
tângui...”; apoi în loc de „Pe toți și pe toate” la Liturghia Sf.Vasile cel Mare se cântă
„Pe arătătorul...”.
Urmează rânduiala Împărtășirii, cuprinzând:
Pregătirea pentru Împărtășire (Ectenia cererilor, cu rugăciunea rostită în taină de preot,
Tatăl nostru, Rugăciunea plecării capetelor și cea dinainte de Împărtășire).
Actele de pregătire a Sfintei Împărtășanii, săvârșite de preot (înălțarea și frângerea
Sf.Agneț, plinirea Potirului și Căldura).
Împărtășirea slujitorilor, cu Chinonicul (priceasna) zilei sau al praznicului,
după care urmează și împărtășirea credincioșilor (la „Cu frică de Dumnezeu, cu credință
și cu dragoste să vă apropiați”).
Rugăciunea de mulțumire după Împărtășire (rugăciunea citită în taină de preot, cântarea
„Să se umple gurile noastre...”, Ectenia mică).
Încheierea Sfintei Liturghii cuprinde:
Rugăciunea Amvonului („Cel ce binecuvinezi...”) rostită cu glas tare de preot și
eventual, dacă sunt prinoase, urmează troparul zilei/sfântului, cădirea și rugăciunea de
binecuvântare a respectivelor prinoase