Sunteți pe pagina 1din 273

Pr.

VASILE GR{JDIAN

ELEMENTE
de
C}NTARE BISERICEASC{
`i
TIPIC

Editura Universit[\ii „Lucian Blaga” - Sibiu


2002
Descrierea CIP a Bibliotecii Na\ionale a Rom]niei
GR{JDIAN, VASILE
Elemente de c]ntare bisericeasc[ `i tipic / Vasile
Græjdian, - Sibiu; Editura Universitæ\ii "Lucian Blaga"
din Sibiu, 2002
p.; cm.
ISBN 973-651-447-1

783:281.9

2
CUV}NT @NAINTE

Prezenta lucrare reprezint[ partea teoretic[ a cursului de


Muzic[ bisericeasc[ `i Ritual actualmente predat la Facultatea de
Teologie "Andei Øaguna" a Universit[\ii "Lucian Blaga" din Sibiu.
Acest curs continu[ tradi\ia de predare la aceast[ disciplin[ ^n
Facultatea sibian[ de Teologie, a`a cum subsemnatul autor a cunoscut-
o de la ^nainta`ii s[i la catedr[, Pr.Gheorghe Øoima `i Arhid.Ioan
Popescu - ace`tia continu]nd la r]ndul lor o pleiad[ venerabil[ de
profesori, dintre care mai pot fi aminti\i m[car Dimitrie Cun\an(u),
Timotei Popovici sau Petru Gherman.
Pentru partea de tipic ar mai trebui de asemenea men\ionat cel
pu\in Andrei Popoviciu, cu lucrarea sa de "Tipic"1 tip[rit[ la Sibiu
^ntre cele dou[ R[zboaie Mondiale.
Desigur, pentru starea prezent[ a cursului, unele aspecte au
trebuit adaptate ^n func\ie de schimb[rile de natur[ cultural[ `i social[
ce au survenit de-a lungul deceniilor de predare. F[r[ a afecta
con\inutul, fondul cursului, expresia formal[ a trebuit treptat s[
r[spund[ tot mai mult cerin\elor `i nivelului `tiin\ific, academic
contemporan.
@n forma sa actual[, cursul de Muzic[ bisericeasc[ `i ritual se
adreseaz[ ^n special studen\ilor teologi, ^ncerc]nd s[ pun[ la dispozi\ia
lor o "unealt[" c]t mai bine structurat[, de introducere, informare `i
orientare ^ntr-un domeniu destul de dificil prin vechimea sa
(confund]ndu-se practic cu cei aproximativ 2000 de ani de slujire
cre`tin[) `i, de ce sæ nu o spunem, prin "neobi`nuitul" s[u (cel pu\in
uneori) ^n raport cu realitatea modern[. Adres]ndu-se acestei categorii
de cititori, cursul de fa\[ a trebuit s[ satisfac[ a`tept[rile at]t a
studen\ilor proveni\i dintre absolven\ii liceelor laice, c]t `i a

1
Aurel Popoviciu, Tipicul Bisericei Ortodoxe ^ntocmit pentru trebuin\ele preo\ilor
rom[ni, studen\ilor ^n teologie `i ale elevilor `coalelor normale, ed.II, Sibiu (Tiparul
tipografiei arhidiecezane), 1927.

3
absolven\ilor de seminarii teologice. Dac[ cei dint]i au nevoie, de cele
mai multe ori, `i de o introducere elementar[ ^n domeniu, cea de a
doua categorie de studen\i, fo`tii seminari`ti, deja au parcurs de obicei
aceast[ etap[. Pentru ambele categorii ^ns[ predarea (respectiv
reluarea) problemelor introductive poate fi de mare folos, ^n m[sura ^n
care lucrurile elementare sunt prezentate ^ntr-o perspectiv[ sistematic[
mult mai avansat[ (de nivel academic), ele constituind oarecum ^nse`i
fundamentele respectivei sistematiz[ri. Iar consultarea bibliografiei
indicate (fie `i la modul sumar) are menirea de a ajuta la aprofundarea
`i ^ncadrarea teologic[ mai larg[ a problemelor - chiar dac[ acestea
sunt deja cunoscute, la un nivel mai simplu, eventual doar empiric,
practic.
Din acest punct de vedere, al aprofund[rii `i sistematiz[rii,
prezenta lucrare poate fi de folos, ^n egal[ m[sur[, `i preo\ilor,
c]nt[re\ilor biserice`ti, ca `i tuturor celor interesa\i de slujbele
Bisericii Ortodoxe.
Astfel, f[r[ a fi (sau a se dori) o dublare a c[r\ilor de Teorie `i
de Istorie a muzicii sau a celor de Tipic existente `i f[r[ a avea
preten\ia de a atinge exhaustivitatea acestora, scopul acestui curs este
^n primul r]nd acela de a asigura o orientare general[ suficient[ (dar
totodat[ sistematic[) ^n domeniul C]nt[rii biserice`ti `i a Tipicului,
orientare ce poate fi eventual o baz[ pentru un studiu ulterior mai
avansat `i mai specific.
*
O scurt[ remarc[ este necesar[ ^n leg[tur[ cu folosirea
predilect[ ^n lucrare a termenilor de C]ntare bisericeasc[ `i tipic,
oarecum ^n defavoarea celor de Muzic[ bisericeasc[ `i ritual (a`a cum
este numit cursul ^n prevederile Planului de ^nv[\[m]nt), chiar dac[
sensul acoperit este acela`i. Explica\ia const[ at]t ^n folosirea mai
curent[ c]t `i ^n etimologia mai "tradi\ional[" a primilor doi termeni,
"muzica" ^n Biserica Ortodox[ fiind doar "c]ntare" (vocal[), iar despre
"rit(ual)" vorbindu-se totu`i cel mai adesea ^n termeni de "tipic
bisericesc"2.
De asemenea, “tradi\ia” unirii ^ntr-un singur curs a celor dou[
domenii (al c]nt[rii `i al tipicului) este legat de faptul c]t se poate de
2
V. titlul c[r\ilor de Tipic bisericesc, Bucure`ti, 1976; Alba Iulia,1999.

4
concret c[ ^ntotdeauna c]ntarea bisericeasc[ nu a avut un rost
“muzical” ^n sine, ci doar asociat[ slujbelor biserice`ti `i ^ncadrat[ ^n
r]nduielile acestora.
*
Ar mai fi de aten\ionat asupra Aspectelor metodologice din
Introducerea prezentei lucr[ri, menite s[ l[mureasc[ (mai ales pentru
^ncep[tori) felul ^n care se pot ^nsu`i C]ntarea bisericeasc[ `i Tipicul,
^n mod c]t mai temeinic `i mai folositor, atr[g]ndu-se aten\ia totodat[
asupra unor erori curente ce pot interveni pe parcurs.
De asemenea, Observa\iile pres[rate ^n cursul expunerii sunt
importante prin inten\ia lor de a puncta dificult[\ile de moment `i
pentru c[ aduc l[muriri practice (concrete), de multe ori foarte utile.
Textul curent, prezentat cu caractere normale (mai mari),
prive`te acele cuno`tin\e care trebuiesc neap[rat bine ^nsu`ite (chiar
“pe dinafar[“), reprezent]nd principii de baz[ ale domeniului. Textul
curent cu caractere mai mici, mai ales pentru Tipicul bisericesc, red[
schi\e orientative ale slujbelor, care trebuiesc poate mai pu\in
“^nv[\ate”, c]t “recunoscute” ^n realitatea practic[ a c[r\ilor de slujb[.
La sf]r`it, dup[ capitolele trat]nd despre C]ntare `i Tipic,
Lexiconul muzical-liturgic poate clarifica o serie de termeni, atunci
c[nd exist[ nel[muriri, iar Programa analitic[ anexat[ este de fapt o
propunere a unui plan progresiv de ^nsu`ire a c]nt[rii biserice`ti `i a
tipicului.

Pr.Vasile Gr[jdian

5
INTRODUCERE

Aspecte metodologice generale

Pentru o bun[ `i s[n[toas[ ^nsu`ire a C]nt[rii biserice`ti `i a


Tipicului trebuie ^n\eles ^n primul r]nd caracterul acestui proces de
^nsu`ire - care este determinat, la r]ndul s[u, de specificul "materiei"
de ^nsu`it, respectiv c]ntarea `i tipicul.
Din experien\a pred[rii la studen\i a problemelor de "c]ntare `i
tipic" se poate spune c[ nu va niciodat[ suficient de mult repetat
avertismentul referitor la specificul practic al c]nt[rii biserice`ti `i
tipicului. Dificultatea ^n\elegerii acestui lucru (destul de simplu la
prima vedere) este determinat[ de ^ncadrarea c]nt[rii biserice`ti `i
tipicului ^ntr-o mare majoritate de materii teologice teoretice,
prev[zute ^n planul de ^nv[\[m]nt. Ca urmare apare cel mai adesea
confuzia ^ntre ^nv[\area cu caracter teoretic `i formarea unor
deprinderi cu caracter preponderent practic.
Trebuie observat c[ nu este vorba despre o separare absolut[
^ntre cele dou[ feluri de activit[\i din cadrul procesului de ^nv[\[m]nt,
deoarece la fiecare materie exist[ at]t o parte mai teoretic[, precum `i
una mai practic[. Ceea ce poate diferi ^ntr-o m[sur[ important[ de la o
materie la alta este ponderea celor dou[ componente. Astfel, ^n cazul
c]nt[rii biserice`ti `i a tipicului, al[turi de inevitabila component[
teoretic[ (mai ales ^n partea de ^nceput), cea mai important[
component[ este cea practic[, mai ales din punct de vedere cantitativ,
adic[ al timpului alocat pentru ^nsu`irea deprinderilor practice.
@n acest punct apare confuzia ^ntre ^nv[\area cu caracter
teoretic `i formarea de deprinderi cu caracer practic. Dac[ uneori se
poate avea impresia c[ o materie teoretic[ (ce poate privi ^n special
memorarea) se poate ^nv[\a destul de repede, ^n c]teva s[pt[m]ni,
eventual "concentrat" ^n c]teva zile (ca ^n situa\ia nenorocit[ a
^nv[\[rii "^n asalt" din timpul sesiunilor de examene), lucrurile stau cu
totul altfel ^n ceea ce prive`te deprinderile practice.

6
Deprinderile practice se formeaz[ temeinic doar ^n timp
^ndelungat, prin exerci\iu continuu, regulat `i e`alonat (zilnic) cu
^n\elepciune. Se poate face o compara\ie cu antrenamentul sportiv
(pentru formarea de deprinderi sau perfec\ionarea reflexelor `i a
capacit[\ii de efort), unde ar p[rea de-a dreptul absurd s[ ^nlocuie`ti
antrenamentele ^ndelungate, perseverente, de zi cu zi, cu o "(s)for\are"
de c]teva zile ^nainte de concurs, care nu duce dec]t la crampe `i
rupturi musculare sau alte accidente fiziologice mai mult sau mai pu\in
grave - ^n cazul c]nt[rii apare "clasica" r[gu`eal[ de suprasolicitare,
iar ^n cazul tipicului totala z[p[ceal[ a neor]nduielii (pentru c[ se
vorbe`te totu`i despre r]nduieli de tipic…).
@n felul acesta se poate ^nt]mpla ca studen\i cu o bun[
capacitate de ^nv[\are teoretic[ s[ e`ueaze destul de lamentabil la
lucrurile practice.
Mai trebuie spus c[ ^n afar[ de confuzia amintit[ (^ntre
^nv[\area teoretic[ `i formarea de deprinderi practice, cu timpul diferit
alocat lor `i diferit e`alonat) mai intervin o serie de al\i factori care pot
impieta asupra calit[\ii ^nsu`irii c]nt[rii biserice`ti `i a tipicului.
@ntre ace`ti factori negativi ar putea fi amintit ^n primul r]nd
dispre\ul pentru "dexterit[\i", ^ntre care s-ar ^ncadra `i c]ntarea sau
tipicul, dispre\ mo`tenit ^nc[ din `coala elementar[ sau liceu, unde
muzica, al[turi de sport, desen, lucru manual etc. nu se ^ncadra ^ntre
materiile "importante", ca matematica sau limba rom]n[. @n facultate,
acest dispre\ se poate asocia orgoliului "^n[l\imilor" sau "ad]ncimilor"
"c[rtur[riei" (teoretice, eventual "academice"), aceasta fiind cea
"important[" `i "grea", fa\[ de "simpla" c]ntare (sau tipic). F[r[ a
^ncerca neap[rat vreo contestare a acestor "credin\e", trebuie totu`i
observat c[, din p[cate, "^nalta `tiin\[ (de carte) teoretic[" poate fi
uneori destul de u`or mimat[ (pentru un nivel "suficient") printr-o
simpl[ memorare "papagaliceasc[", lucru care nu func\ioneaz[ ^n
cazul "simplei" c]nt[ri (sau la tipic), unde "^ntruparea" practic[ a
`tiin\ei (autentice) trebuie dovedit[ totdeauna foarte concret, fiind cu
putin\[ doar ^n urma unui ^ndelungat `i sus\inut efort.
Mai nou, eroarea orgoliului "teoretic" este poten\at[ uneori de
de confundarea c[rtur[riei autentice cu (post)moderna "informa\ie", a
c[rei vitez[ de vehiculare este ^nso\it[ cel mai adesea de mult[

7
ner[bdare `i superficialitate. Dintr-o astfel de perspectiv[,
^ndeletnicirea r[bd[toare cu c]ntarea tradi\ional[ `i tipicul poate p[rea
anacronic[ `i (iar[`i) de dispre\uit.
@ns[ dispre\ul `i vanitatea, ner[bdarea `i superficialitatea, ca
st[ri de spirit, ^mpiedic[ "vederea" clar[ a problemelor `i dificult[\ilor
^ntr-un domeniu (totu`i `i) "de `tiin\[", a`a cum este cel al c]nt[rii `i
tipicului `i care trebuie serios ^nsu`it.
C]teva dintre ra\iunile teologice ale necesit[\ii acestei ^nsu`iri
serioase le vom men\iona spre sf]r`itul acestei Introduceri.
*
O alt[ extrem[ a dispre\ului `i vanit[\ii ar constitui-o cei pe
care i-am putea numi "feti`i`tii tipicului" sau c]nt[re\ii "prea buni".
Ace`tia, uneori `i ca reac\ie la orgoliul "c[rtur[resc" mai ^nainte
amintit, ^`i cultiv[ un alt orgoliu, cel al ^ndem]n[rii tipiconale
excesive (aici se num[r[ `i c]rcota`ii certurilor pe am[nunte de tipic)
sau al virtuozit[\ii vocale foarte "sportive" ^n ceea ce prive`te figurile
melodice. F[r[ a fi un r[u ^n sine, ba fiind chiar de recomandat
respectiva ^ndem]nare plin[ de virtuozitate (tehnic[), `i ^n acest caz
cantonarea ^n vanitate poate orbi sufletul ^n privin\a lucrurilor celor
mai importante, a celor de dincolo de schemele, figurile `i formulele
c]nt[rii `i tipicului. Este situa\ia ^n care nu se mai ajunge la "miez",
din cauza admira\iei oarbe fa\[ de "coaj[".
Spre exemplu, certurile pe micile deosebiri de tipic - p]n[ la
urm[ de cele mai multe ori doar vanitoase - dezv[luie de obicei tocmai
blocarea accesului la "miezul" teologic, acces interzis ^n lipsa
smereniei `i r[bd[rii pline de iubire.
Doar cultivarea ^ngrijit[ a acestora din urm[ pot deschide cale
^n\elegerii locului `i rosturilor c]nt[rii biserice`ti `i a tipicului ^n
orizontul preocup[rilor teologice.
*
Iar "miezul", rostul ^nv[\[rii `i al ^ndeletnicirii cu c]ntarea `i
tipicul este slujirea dumnezeiasc[ ^n dumnezeie`tile Slujbe ale
Bisericii, ^n care `i c]ntarea `i tipicul sunt p[r\i fire`ti. @n\elegerea
Sfintelor Slujbe ale Bisericii ca loc al prezen\ei sacramentale a lui
Dumnezeu ^mpreun[ cu oamenii, ca "loc teologic" prin excelen\[,
motiveaz[ la modul absolut orice str[duin\[ pe calea ^nv[\[rii `i

8
progres[rii ^n c]ntarea de laud[ adus[ Dumnezeirii, dup[ r]nduiala (de
tipic) p[strat[ de cei mai dinainte, conform Tradi\iei celei Sfinte a
Bisericii.
"Jugul" ce poate p[rea greu al exers[rilor zilnice se arat[ u`or
atunci c]nd este luminat de Harul credin\ei pline de n[dejde `i, mai
ales, de iubire.
@n sf]r`it, la cap[tul celor spuse p]n[ acum ar putea fi
reevaluat[ `i ucenicia tradi\ional[ ^n ^nv[\area c]nt[rii biserice`ti `i a
tipicului, ucenicie ce poate fi ^nceput[ uneori ^nc[ din copil[rie, pe
l]ng[ stran[ sau altar `i care se constituie de obicei `i ca o adev[rat[ `i
ad]nc[ ucenicie duhovniceasc[. Pentru c[, p]n[ la urm[, nici un fel de
"tehnici" didactice `i pedagogice, oric]t de "eficiente" (sau doar
gr[bite ?) ar fi, nu pot suplini ^mp[rt[`irea "fa\[ c[tre fa\[" `i "gur[
c[tre gur[" ^n rela\ia ucenicului cu ^nv[\[torul s[u, dup[ chipul
leg[turii cu M]ntuitorul nostru Iisus Hristos a ucenicilor s[i `i a
^mp[rt[`irii acestora de Cuv]ntul dumnezeiesc Cel @ntrupat.

Rela\ia C]nt[rii biserice`ti `i a Tipicului


cu alte domenii ale Teologiei

Tipicul bisericesc nu constituie un scop ^n sine `i un domeniu


izolat. El se afl[ ^ntr-o leg[tur[ organic[ cu celelalte domenii ale
Teologiei. ~i acest lucru este limpede mai ales dac[ \inem seama de
faptul c[ despre slujbele biserice`ti (^n care ^ntotdeauna se ^ncadreaz[
C]ntarea bisericieasc[ `i la a c[ror r]nduieli se refer[ Tipicul) se poate
spune c[ ele constituie ”focarul în care ansamblul teologiei
converge… [fiind] locul teologic prin excelen\æ”3.
La modul mai particular este ^n primul r]nd foarte evident[
leg[tura cu Liturgica, cea care ofer[ explica\ia teologic[ larg[ at]t
pentru r]nduielile Tipiconale, c]t `i pentru ^ncadrarea liturgic[ a
C]nt[rii biserice`ti.
De asemenea, `i C]ntarea bisericeasc[ `i Tipicul au evoluat `i
s-au dezvoltat de-a lungul unei ^ntregi Istorii biserice`ti, at]t
3
Constantin Andronikof, Le sens de la Liturgie (La relation entre Dieu et l'homme)...,
p.26 (tr.n.).

9
universale, c]t `i locale (na\ionale - rom]ne`ti, ^n cazul Bisericii
Ortodoxe Rom]ne).
R[d[cinile biblice ale C]nt[rii biserice`ti `i ale Tipicului se
dezv[luie ^n urma Studiului Vechiului `i Noului Testament.
Numeroase ^nv[\[turi din cuprinsul Dogmaticii `i a Moralei (sau a
Spiritualit[\ii `i Misticii) se reg[sesc ^n cuprinsul c]nt[rilor `i
reprezint[ temelia pentru multe dintre r]nduielile de cult (sau pentru
simbolistica lor liturgic[).
Dreptul bisericesc a contribuit adesea, prin unele canoane, la
stabilirea de norme pentru C]ntarea bisericeasc[ `i pentru Tipic. Iar
studiul textelor c]nt[rii, ca `i ^ns[`i predarea `i ^nsu`irea C]nt[rii
biserice`ti `i a Tipicului inevitabil ^mbrac[ aspecte \in]nd de Omiletic[
`i Catehetic[.
Rela\ia C]nt[rii biserice`ti `i a Tipicului (ortodox) cu muzica
sau cultul altor confesiuni poate fi clarificat[ `i cu concursul
cuno`tin\elor de Misiune `i Ecumenism, la fel cum Istoria Religiilor
(`i chiar Istoria Filozofiei) poate lumina diferite aspecte \in]nd de
^ncadrarea cultural[ general[ a c]nt[rii `i r]nduielilor ortodoxe de cult.
@n sf]r`it, cunoa`terea Limbilor clasice (^n particular a limbii
grece`ti) u`ureaz[ mult accesul la textele originale ale epocilor
importante, ^n care s-au structurat C]ntarea bisericeasc[ (^n particular
imnografia) `i Tipicul.

10
ELEMENTE DE C}NTARE BISERICEASC{

PRINCIPII METODOLOGICE
PENTRU @NSU~IREA DEPRINDERILOR
DE C}NTARE BISERICEASC{

A`a cum aminteam ^n Introducere, c]ntarea bisericeasc[ este o


activitate preponderent practic[. Partea de ^nv[\are teoretic[, mai
redus[, este desigur important[ `i ea, mai ales la ^nceputul studiului
(dar `i mai t]rziu uneori), ^ns[ f[r[ concretizarea practic[ ^n actul
propriu-zis al c]nt[rii nu se poate vorbi despre vreo reu`it[. De aceea,
no\iunile teoretice cuprinse ^n aceast[ parte a cursului (ca `i cele din
partea de Tipic, pentru situa\iile c]nd r]nduielile slujbelor prev[d
anumite c]nt[ri) sunt str]ns legate de ^nsu`irea c]nt[rilor din c[r\ile de
c]nt[ri biserice`ti, (dintre care o bun[ parte sunt indicate ^n
Bibliografia de la sf]r`itul acestei p[r\i).
Fiind o activitate preponderent practic[, exist[ `i o experien\[
(pe care am putea-o numi chiar "istoric[") de ^nv[\are "pur practic[",
empiric[ a c]nt[rii. Ar fi suficient de amintit nenum[ra\ii c]nt[re\i de
pe la parohiile de \ar[, care au ^nv[\at ^n ^ndelunga\i ani de practic[ la
stran[, "dup[ ureche", melodiile tradi\ionale ale Sfintei Liturghii sau
formulele de aplicare a glasurilor `i c]nt[rile mai speciale ale slujbelor
biserice`ti. @n Ardeal sau Banat, spre exemplu, aceast[ c]ntare
preponderent oral[ a fost notat[ abia spre sf]r`itul secolului al XIX-lea
`i ^nceputul secolului al XX-lea.
Chiar pentru istoria "mai mare" a c]nt[rii cre`tine lucrurile par
s[ stea asem[n[tor, prin faptul c[ din primul mileniu d.H. ne-au r[mas
deosebit de pu\ine manuscrise muzicale, `i acelea ^ncep]nd doar cu
secolul al IX-lea - ceea ce pare s[ vorbeasc[ tot despre un caracter mai
ales "oral", pur practic, al c]nt[rii ^n Biserica Cre`tin[. Nota\ia

11
muzical[ (ca `i mai t]rziu tiparul muzical) a ap[rut odat[ cu c]nt[rile
mai complicate, dificil de memorat doar practic.
@ns[ stilul mai simplu al c]nt[rilor biserice`ti tradi\ionale, care
a permis ^nsu`irea `i transmiterea oral[ a acestora peste genera\ii, este
cel care a r[spuns cel mai bine nevoilor curente ale comunit[\ilor
cre`tine, acest stil fiind `i una dintre condi\iile c]nt[rii ^n comun ("de
ob`te"), el corespunz]nd unei ^nzestr[ri muzicale naturale, comune
marii majorit[\i a credincio`ilor.
Aceste c]teva considera\ii vor s[ atrag[ aten\ia ^nc[ o dat[
asupra principiului practic ce trebuie s[ stea la baza ^nsu`irii
deprinderilor de c]ntare bisericeasc[. Dincolo de orice fundamentare
muzical[ teoretic[, oric]t de extins[, se afl[ momentul practic, al
primei formule melodice care d[ fiin\[ c]nt[rii, ^nv[\ate inevitabil
"dup[ ureche" (pentru c[ altfel nu este cu putin\[). Chiar ^nsu`irea (de
obicei ulterioar[ a) unui sistem de nota\ie muzical[, care prive`te
asocierea unor sunete cu o reprezentare grafic[ a lor, se face tot cu
concursul auzului `i a memoriei muzicale (adic["dup[ ureche").
A`adar, fiind vorba despre practic[ `i despre deprinderi de
c]ntare, acestea implic[ un alt principiu, `i anume acela al form[rii
treptate a acestor deprinderi, prin exerci\iu continuu, perseverent, de zi
cu zi. Indiferent de variantele metodice folosite, nimic nu poate evita
efortul `i consecven\a acestui exerci\iu. Iar pentru c]ntarea
bisericeasc[, cea mai bun[ modalitate practic[ de exersare este
participarea regulat[ la slujbele Bisericii, care asigur[ nu numai
^nv[\area pur tehnic[ (sonor-acustic) a c]nt[rii, ci `i ceea ce este mult
mai important, ajut[ la descoperirea `i ^nsu`irea spiritului cre`tin,
bisericesc al c]nt[rii, cel care d[ sens ^ntregii activit[\i de c]ntare
liturgic[.
Bine^n\eles, pentru partea mai tehnic[ sunt utile `i ^ncerc[rile
individuale de c]ntare, eventual cu corectarea unui c]nt[re\ mai
priceput, de asemenea participarea la activit[\ile corurilor biserice`ti
sau a unor grupe corale, audierea unor imprim[ri de muzic[
bisericeasc[ etc. Dar, pentru "s[n[tatea duhovniceasc[" a viitorului
c]nt[re\, nici o clip[ preocuparea pentru "trupul sonor" al c]nt[rii nu
trebuie s[ fac[ uitat "sufletul" c]nt[rii, duhul de rug[ciune al c]nt[rii
biserice`ti, liturgice.

12
Aceasta ar constitui ^nc[ un alt principiu care trebuie s[ stea la
baza ^nv[\[rii c]nt[rii biserice`ti, `i anume principiul ^ncadr[rii
eclesiale, biserice`ti `i liturgice, a c]nt[rii biserice`ti. Mai ales ^n
condi\iile "mediatice" moderne acest principiu este foarte important,
deoarece permanent exist[ tenta\ia de a privi c]ntarea bisericeasc[
drept "una dintre" multele alte feluri de muzic[ ale lumii. Duhul
dumnezeiesc al c]nt[rii biserice`ti este Cel care o face s[ fie cu totul
altfel.
@n general, aten\ia (duhovniceasc[) trebuie s[ fie treaz[ ^n
orice situa\ie care este ^n leg[tur[ cu aspectele de tehnic[ vocal[,
deoarece preocuparea excesiv[ pentru reu`ita pur sonor[ (fizic-
acustic[ ^n ultim[ instan\[) poate r[ci `i r[t[ci sufletul de la ^n\elesurile
`i rosturile mai ^nalte ale c]nt[rii biserice`ti, f[c]nd loc preten\iilor
manieristice `i stilistice de tot felul, dar str[ine de Duhul Bisericii, pe
m[sura doar a ^nfumur[rii care le ^nso\esc de obicei.
Grija cea fireasc[ ^n c]ntarea bisericeasc[ este preocuparea
pentru “^ntruparea” sonor[ c]t mai potrivit[ a celor “ale Duhului”.
*
O ultim[ observa\ie introductiv[ (ce reia o idee din “Cuv[ntul
^nainte”, pentru cei ce nu obi`nuiesc s[ citeasc[ introducerile) prive`te
rela\ia c]nt[rii biserice`ti cu tipicul. Logica asocierii (pred[rii) c]nt[rii
biserice`ti cu tipicul (ca `i o anumit[ tradi\ie ^n acest sens) ^`i are
r[d[cinile fire`ti ^n faptul ^ncadr[rii liturgice a c]nt[rilor, prin care
marea majoritate a acestora (care sunt “biserice`ti” pentru c[ sunt
“liturgice”) ^`i ^mplinesc rostul lor ^n str]ns[ leg[tur[ cu r]nduielile
slujbelor.
Ciclurile liturgice `i toate r]nduielile particulare ale slujbelor
sunt “formele” (oarecum prin analogie cu “formele muzicale”) ^n care
c]nt[rile biserice`ti ^`i g[sesc locul `i care le determin[ fiin\ial
identitatea.

13
ISTORIA C}NT{RII BISERICE~TI

Muzica `i c]ntarea (ca muzic[ vocal[) sau, la modul mai


general, manifest[rile muzicale de diverse feluri au existat ^n toate
epocile `i ^n toate culturile diferitelor popoare. De asemenea, toate
religiile au prezentat `i aspecte muzicale.
Cre`tinismul nu a f[cut excep\ie din acest punct de vedere.
Cele aproximativ dou[ milenii de istorie cre`tin[ au cunoscut `i
deosebit de multe forme de muzic[ cre`tin[. Deoarece muzica actual[
din Biserica Ortodox[ (^n particular din Biserica Ortodox[ Rom]n[)
este mai ales rezultatul evolu\iilor muzicale din Bizan\ - continuate `i
dup[ c[derea acestuia ^n anul 1453 sub st[p]nirea musulman[ - ne
vom ocupa cu predilec\ie de istoria r[s[ritean[ a c]nt[rii biserice`ti,
marc]nd ^ns[ `i influen\ele apusene sau de alt[ natur[ din ultimele
c]teva secole, care s-au exercitat asupra c]nt[rii ortodoxe.
Cercet[torii care s-au ocupat cu studiul apari\iei `i dezvolt[rii
c]nt[rii cre`tine au constatat existen\a unei perioade comune ^ntregii
cre`tin[t[\i, care dureaz[ aproximativ p]n[ ^n secolul al V-lea.
@nceputurile acestei perioade sunt legate de ^nfiriparea treptat[ a
cultului cre`tin, pe bazele cultului sinagogal al vechilor evrei, marea
majoritate a primilor cre`tini provenind la ^nceput din r]ndul iudeilor.
@n mod firesc muzica acestora a ^mprumutat numeroase elemente din
muzica sinagogal[. Este vorba ^n primul r]nd despre preluarea
Psalmilor, ^mpreun[ cu stilul psalmodic de c]ntare (rostire) a lor, ceea
ce face ca p]n[ ast[zi psalmii s[ fie prezen\i ^n marea majoritate a
slujbelor ortodoxe, citi\i sau c]nta\i, fie `i numai ca stihuri izolate.
Totodat[, deja Sf]ntul Apostol Pavel vorbe`te ^n epistolele
sale c[tre Efeseni (5,19) `i Coloseni (3,16) despre "psalmi, […] laude
(/ imne) `i […] c]nt[ri duhovnice`ti", ceeea ce indic[ o diferen\iere a
c]nt[rilor ^n primele comunit[\i cre`tine. Ast[zi se accept[ ideea c[, ^n
afar[ de psalmi, "imnele" proveneau la ^nceput din C[r\ile Vechiului `i
Noului Testament, iar "c]nt[rile duhovnice`ti" constituiau crea\ii
poetico-muzicale ale noilor converti\i.

14
Dintre imnele din Vechiul Testament preluate la ^nceput ^n
cultul cre`tin se num[r[ C]ntarea de mul\umire a lui Moise `i a sorei
sale Mariam (Ie`.15,1-19: “S[ c]nt[m Domnului, c[ cu slav[ S-a
preasl[vit”), C]ntarea lui Moise ^n pustia Sinai (Deut.32, 1-43: “Ia
aminte, cerule, `i voi gr[i ! Ascult[, P[m]ntule, cuvintele gurii mele
!”), C]ntarea de mul\umire a Anei (I Regi 2,1-10: “Bucuratu-s-a inima
mea ^ntru Domnul…”), C]ntarea Proorocului Avacum (Avac.3,2-19:
“Doamne, auzit-am de faima Ta…”), C]ntarea Proorocului Isaia
(Is.26,9-17: “Sufletul meu Te-a dorit ^n vreme de noapte…”),
Rug[ciunea Proorocului Iona ^n p]ntecele chitului (Iona 2,3-10:
“Strigat-am c[tre Domnul ^n str]mtorarea mea…”), C]ntarea celor trei
tineri ^n cuptorul cu foc al Babilonului (fragmentul deuterocanonic:
“Binecuv]ntat e`ti, Doamne Dumnezeul p[rin\ilor no`tri, `i l[udat `i
pream[rit este numele T[u ^n veci…”).
Din Noul Testament se pot aminti C]ntarea lui Zaharia, tat[l
Sf.Ioan Botez[torul (Luc.1,67-79: “Binecuv]ntat este Domnul
Dumnezeul lui Israel, c[ a cercetat `i a f[cut r[scump[rare poporului
S[u…”), C]ntarea Sfintei Fecioare Maria (Luc.1,46-54: “M[re`te,
suflete al meu, pe Domnul…”), Rug[ciunea Dreptului Simeon
(Luc.2,29-32: “Acum sloboze`te pe robul T[u, St[p]ne…”). Se mai
poate observa c[ unele fragmente din epistolele Sf.Apostol Pavel (spre
exemplu I Tim.4,16: “Mare este taina re`tin[t[\ii…” etc.) sau din
Apocalipsa Sf.Ioan (Apoc.4,11; 5,12) au de asemenea caracter de
imne.
Toate aceste c]nt[ri de origine biblic[ au servit drept modele
`i pentru noile c]nt[ri, de origine propriu-zis cre`tin[, ce au ap[rut
treptat, mai ales c[ odat[ cu intrarea ^n cre`tinism `i a altor neamuri, la
felul de a c]nta al cre`tinilor s-au ad[ugat noi influen\e. Astfel, un al
doilea mare curent (al[turi de cel iudaic) care a alimentat structurarea
ini\ial[ a c]nt[rii cre`tine a fost cel al muzicii eline, la care s-au
ad[ugat mai apoi (^n plan muzical-poetic) `i influen\ele altor culturi,
orientale, folclorice etc., ale popoarelor în sânul cærora se ræspândea
cre`tinismul.
Dintre cele mai vechi imne cre`tine, alc[tuite `i acestea dup[
modelul celor biblice, sunt Doxologia mic[ (“Slav[ Tat[lu `i fiului `i
Sf]ntului Duh”) `i Doxologia mare (“Slav[ ^ntru cei de sus lui

15
Dumnezeu…” - dup[ modelul c]nt[rii ^ngerilor la Na`terea Domnului,
Luc.2,14), sau c]ntarea de la Litie “N[sc[toare de Dumnezeu,
Fecioar[, bucur[-te…”, care se pare c[ este mult mai veche dec]t
indic[ tradi\ia care ^i atribuie Sf.Chiril al Alexandriei (†444)
introducerea ^n cult a acestei c]nt[ri. Un alt imn dat]nd din primele
secole cre`tine este “Lumin[ lin[“ (de la slujba Vecerniei), care are
deja un pronun\at con\inut dogmatic, f[c]nd parte dintre imnele
alc[tuite pentru a ap[ra ^nv[\[tura Bisericii ^n fa\a ereziilor ce
^ncepeau s[ apar[. Atribuit Sf.Antinoghen, episcopul Sevastiei
(†303/311) de c[tre Sf.Vasile cel Mare, acest imn pare `i el s[ fie mult
mai vechi. ~i alte imne erau ^n circula\ie ^n cursul secolelor de ^nceput
ale cre`tinismului, a`a cum este un imn (al copiilor) pe care
Sf.Clement Alexandrinul (†215) ^l men\ioneaz[ ^n lucrarea sa
Pedagogul.
Imnele acestor prime secole cre`tine, de`i este greu de spus
dac[ aveau o formæ liberæ sau stroficæ, se pare totu`i c[ au evoluat de
la forme mai libere, cum erau vechile imne apoliniene, c[tre forme
strofice, ca la imnele lui Bardesan, Synesios din Gyrene, sau Efrem
Sirul. Alte imne - ca ris-qóló-ul sirian- aveau un numær diferit de
silabe, dar acela`i numær de accente pe vers `i strofæ. Nu s-a p[strat
din aceast[ perioad[ (ca `i document muzical) dec]t un singur imn, ^n
vechea nota\ie muzical[ elin[, descoperit la Oxyrinchos (Egipt) `i
datat c[tre sf]r`itul sec. al III-lea sau ^nceputul sec. al IV-lea.
Tot din aceast[ perioad[ de ^nceput dateaz[ (av]nd `i unele
origini iudaice), ^n afar[ de stilul ecfonetic solemn de a citi (/ c]nta)
liturgic fragmentele din Sf]nta Scriptur[ (Psalmii, Evanghelia,
Apostolul), `i felul de a c]nta antifonic (unde dou[ grupe / cete de
c]nt[re\i c]nt[ alternativ) sau cel responsorial (unui solist ce c]nt[
stofele unei c]nt[ri ^i r[spund ceilal\i credincio`i, de obicei cu un
refren).
Instrumentele muzicale nu au p[truns ^n muzica cre`tin[,
caracterul vocal fiind de la ^nceput predominant, a`a cum s-a p[strat
p]n[ ast[zi ^n Biserica Ortodox[.
@n afar[ de Sf.Chiril al Alexandriei, Sf.Antinoghen `i
Sf.Clement Alexandrinul, aminti\i deja pentru contribu\ia lor la
dezvoltarea c]nt[rii cre`tine, Tradi\ia Bisericii mai p[streaz[ ^nc[ din

16
sec. al II-lea amintirea preocup[rilor pentru c]ntare a Sf.Ignatie
Teoforul, episcopul Antiohiei (†107 - care pream[rea pe Hristos ^n
“c]nt[ri” `i “imne”) `i a Sf.Iustin Filozoful `i Martirul (†163 - autorul
unei lucr[ri, ast[zi din p[cate pierdute, “Psaltis”, cuprinz]nd imne `i
reguli penru c]ntare).
Secolele III `i IV cunosc alte personalit[\i importante pentru
domeniul c]nt[rii biserice`ti: Sf.Atanasie cel Mare (†374) este un
organizator al c]nt[rii liturgice, lui atribuindu-se `i compunerea
imnului “N[sc[toare de Dumnezeu, Fecioar[“ (de la Litie), Sf.Efrem
Sirul (†373/379 - men\ionat deja ^n leg[tur[ cu structurarea strofic[ a
c]nt[rilor) a compus nenum[rate imne ^mpotriva ereziilor gnostice,
imne ^nchinate Maicii Domnului `i rug[ciuni p[strate p]n[ azi ^n
c[r\ile de slujb[, iar texte ale unor predici de o mare valoare poetic[
ale Sf.Grigorie de Nazianz (†390) au devenit c]nt[ri la Praznicele
^mp[r[te`ti, prin contribu\ia unor melozi de mai t]rziu (Sf.Ioan
Damaschinul, Cosma de Maiuma, ^n sec. al VIII-lea) - este cazul
Catavasiilor “Hristos se na`te, sl[vi\i-L”, “Ziua @nvierii, s[ ne bucur[m
popoare” `i al cuvintelor din Axionul Pa`tilor “Lumineaz[-Te, noule
Ierusalime”. Un rol important pentru dezvoltarea cultului `i c]nt[rii au
avut Sf.Vasile cel Mare (†389) `i Sf.Ioan Gur[ de Aur (†407), at]t prin
Liturghiile ce le poart[ numele (la care s-au ad[ugat numeroase c]nt[ri
de-a lungul timpului), c]t `i prin numeroasele rug[ciuni `i c]nt[ri din
c[r\ile de slujb[ asociate numelui lor.
@n sec. al V-lea Anatolie, Patriarhul Constantinopolului (†458)
este autorul stihirilor “anatolice”, p[strate ^n Octoih, cu un bogat
con\inut dogmatic `i de ap[rare a dreptei credin\e ^mpotriva ereziilor
lui Nestorie `i Eutihie. Tot ^n sec.al V-lea, cel mai probabil ^ntre anii
450-453, ^n timpul Patriarhului Proclu, pare s[ fi fost introdus[ ^n cult
`i c]ntarea “Sfinte Dumnezeule”, cu un pronun\at caracter trinitar.
@n ceea ce prive`te Biserica Apusean[, pentru aceste secole ar
fi de men\ionat Sf.Ambrozie al Milanului (†397), care a contribuit la
r[sp]ndirea c]nt[rii antifonice, fiind `i autor de imne - unii ^i atribuie
imnul “Te Deum laudamus” (“Pe Tine Te l[ud[m”) atribuit `i
Sf.Niceta de Remesiana; de asemenea, autori de imne au mai fost
epscopii Romei Celestin (†432) `i Leon cel Mare (†461).

17
Avans]nd ^n secolele urm[toare, c]nd deosebirile ^ntre R[s[rit
`i Apus vor fi tot mai pronun\ate, de numele Sf.Grigore cel Mare
Dialogul (†604) este legat[ Liturghia Darurilor mai ^nainte sfin\ite (ce-
i poart[ numele `i care se sluje`te peste s[pt[m]n[ ^n timpul Postului
Mare), el preocup]ndu-se `i de uniformizarea c]nt[rii biserice`ti
apusene `i av]nd pentru ^nceputurile c]nt[rii gregoriene un rol
asem[n[tor celui al Sf.Ioan Damaschin pentru c]ntarea r[s[ritean[.
Al\i autori de imne ^n Apus au mai fost Ioan de Saragosa
(†615) `i Beda Venerabilul (†735).
*
Cætre sec. V-VI se ajunge la deosebiri tot mai clare între
cântærile cre`tine r[s[ritene (bizantine) `i cele apusene (romane). @n
timp ce primele se bazeazæ tot mai mult pe crea\iile poetice noi, prin
dezvoltarea unei imnografii specific cre`tine, textele cântærilor
apusene (romane) ræmân strâns legate de baza lor scripturisticæ.
Despre o cultur[ muzical[ bizantin[,se poate vorbi ^ncep]nd
cu sec. al VI-lea, odat[ cu transformarea propriu-zis[ a Imperiului
Roman de Ræsærit ^ntr-un Imperiu Bizantin. Dup[ acest secol evolu\ia
c]nt[rii bizantine se desparte ^n mod pronun\at de evolu\ia din Apus a
c]nt[rii gregoriene, care va urma de-a lungul timpului o cale cu totul
deosebit[ (la care ne vom referi pe scurt mai t]rziu, atunci c]nd vom
prezenta influe\ele apusene din ultimele secole asupra c]nt[rii
ortodoxe).
Muzica bizantin[ s-a dezvoltat pe timpul `i în cuprinsul
Imperiului bizantin ca o art[ eminamente vocalæ `i ^n str]ns[ leg[tur[
cu cadrul liturgic cre`tin - aclama\iile laice ocup]nd un loc cu totul
ne^nsemnat ^n raport cu c]nt[rile liturgice. Nenum[rate manuscrise
muzicale bizantine r[sp]ndite ^n ^ntreaga lume, cele mai vechi dat]nd
din sec.IX-X, fac dovada nivelului deosebit de ^nalt atins de cultura
muzical[ bizantin[.
Istoria muzicii bizantine (`i post bizantine) se poate ^mp[r\i ^n
c]teva perioade distincte: faza melozilor (sec. V-XI), cea a melurgilor
(sec. XI-XV), apoi perioada post-bizantin[ (sec. al XV-lea - ^nceputul
sec. al XIX-lea, mai precis pânæ în 1814) `i perioada hrysanticæ sau
modernæ (din 1814 p]n[ ast[zi).

18
Prima dintre aceste perioade, faza melozilor, se caracterizeazæ
^n primul r]nd prin apari\ia formelor de bazæ ale imnografiei bizantine:
troparul (^n sec. al V-lea), condacul (^n sec. al VI-lea) `i canonul (^n
sec. al VII-lea), dezvoltate toate în centrele culturale siriano-
palestiniene. Melozii, autorii acestor forme creau, odat[ cu textul, `i
melodiile pe care se c]nta acesta.
@nmul\irea crea\iilor imnografice a impus organizarea acestora
^n anumite colec\ii (manuscrise). A`a a fost mai ^nt]i cazul Octoihului,
o adunarea a imnelor dup[ opt glasuri. O prim[ ^ncercare dateaz[ din
sec. al VI-lea, din partea patriarhului Sever al Antiohiei, dar prima
reu`it[ consemnat[ de Tradi\ie este cea a Sf. Ioan Damaschinul
(sec.VIII), de numele c[ruia se leag[ mai ales apari\ia Octoihului.
Trebuie observat c[ ^n cazul Octoihului este vorba mai pu\in de o
organizare dup[ vreun criteriu muzical (dup[ "glasuri", moduri
muzicale), fiind vorba ^n special de un criteriu liturgic (un ciclu
liturgic de opt s[pt[m]ni).
Crearea unor c]nt[ri mai complexe, dificil de re\inut doar oral,
a impulsionat `i apari\ia nota\iei muzicale bizantine, de tip neumatic
(folosind semne numite neume), la ^nceput ^n forma ecfonetic[ (sec.V-
VI), mai apoi ^n form[ diastematic[ (intervalic[) mai precis[, apari\ia
acesteia din urm[ fiind `i ea asociat[ Sf.Ioan Damaschin. A`a cum am
men\ionat deja, nu au fost descoperite manuscrise cu nota\ie muzical[
dec]t ^ncep]nd cu sec.IX-X.
Odat[ cu unele colec\ii de c]nt[ri numite irmologhion,
idiomelar etc. se poate vorbi `i despre stiluri de c]ntare diferite (de
prin sec. al IX-lea), melodiile irmoaselor fiind ^ntr-un stil silabic numit
irmologic, iar cele ale stihirilor idiomele fiind ^n stilul mai ornamentat
numit stihiraric. Al[turi de acestea se dezvolt[ `i melodiile bogat
melismatice, ^n stilul numit la ^nceput asmatic, mai apoi papadic (din
sec. al XIII-lea).
Melodiile c]nt[rilor au la baz[ glasurile biserice`ti, formate
dintr-un ansamblu de formule melodice, sc[ri `i caden\e muzicale,
apar\in]nd genurilor cunoscute ^nc[ din antichitatea greac[: diatonic,
cromatic `i enarmonic.
Pânæ în sec. al IX-lea, imnografia r[s[ritean[ s-a dezvoltat în
primul rând în centrele culturale din Siria, Palestina `i Egipt, ^ntr-o

19
mæsuræ mai micæ `i în cele din Sicilia. Dup[ acest secol, Bizan\ul
capætæ o prioritate indiscutabilæ.
Aceastæ perioadæ a cunoscut o serie de melozi mai importan\i.
Sf.Roman Melodul, episcopul Smirnei (^n prima jum[tate a sec.al VI-
lea), “scriitorul de c]nt[ri” `i “dulce-c]nt[re\ul”, a compus peste 1000
de c]nt[ri (condace `i icoase la majoritatea s[rb[torlor), ^ntre care
Condacul Cr[ciunului, “Fecioara ast[zi pe Cel mai presus de fiin\[
na`te”. Al\i autori de condace ^n sec.VI-VII sunt Grigore, Cosma,
Chiriac `i Dometius.
Compunerea `i introducerea ^n cult a imnului “Unule-n[scut,
Fiule `i Cuv]ntul lui Dumnezeu” i se atribuie ^mp[ratului Justinian, iar
introducerea imnului heruvic (“Care pre heruvimi”) `i a chinonicului
“Cinei Tale celei de tain[“ i se atribuie lui Justin al II-lea (†578).
Sf.Sofronie, Patriarhul Ierusalimului (†638) a compus multe
triode (canoane cu trei ode), care nu s-au mai p[strat p]n[ azi ^n Triod,
de asemenea tropare `i idiomele la Na`terea Domnului, la Vinerea
Mare, stihira ^nt]i la Sfin\irea Mare a Apei; Gheorghe, episcopul
Siracuzei (†669) este autorul unor tropare la Na`terea Domnului `i la
Boboteaz[, lui Serghie, Patriarhul Constantinopolului (610-638) i se
atribuie Acatistul Maicii Domnului, creat ca mul\umire pentru
ap[rarea cet[\ii de n[v[lirile barbare (626), iar diaconului George
Pisidis (contemporan cu Serghie) i se atribuie c]ntarea “Acum puterile
cere`ti” (heruvicul de la Liturghia Darurilor mai ^nainte sfin\ite).
@ntre creatorii de canoane imnografice se num[r[ mai ^nt]i
Sf.Andrei Criteanul (†740), autorul Canonului celui Mare, aflat ast[zi
^n cuprinsul Triodului `i care se cite`te ^n timpul Poastului Mare. Tot
el este autorul unor stihiri la Na`terea `i @nt]mpinarea Domnului, la
@n[l\area Sfintei Cruci, la Na`terea Fecioarei etc.
Sf.Ioan Damaschinul (†749), organizatorul prin tradi\ie al
c[r\ii Octoihului `i semn]ndu-`i c]nt[rile “Ioan Monahul” (a fost
monah la m[n[stirea Sf.Sava de l]ng[ Ierusalim), a compus canoanele
@nvierii `i Dogmaticele pentru glasurile Octoihului, alte canoane la
Na`terea `i Botezul Domnului, la @n[l\are, Cincizecime `i Schimbarea
la fa\[, la Adormirea Maicii Domnului; a mai l[sat diverse irmoase `i
tropare `i a ad[ugat c]nt[ri la slujba ^nmorm]nt[rii.

20
Sf.Cosma de Maiuma (†781), contemporan `i tovar[` de
m[n[stire al Sf.Ioan Damaschin, a scris Canonul Cr[ciunului plec]nd
de la cuvintele Sf.Grigorie de Nazianz (“Hristos se na`te, m[ri\i-L”) `i
alte canoane la Botezul `i @nt]mpinarea Domnului, la Florii, pentru
Joia Mare, la @n[l\are `i Schimbarea la fa\[ etc. I se atribuie `i partea a
doua (“Ceea ce e`ti mai cinstit[“) a Axionului (“Cuvine-se cu
adev[rat”).
Autorii Triodului (^n sensul ^n care Sf.Ioan Damaschin este
organizatorul prin tradi\ie al Octoihului) sunt socoti\i monahii din
sec.VIII-IX ai m[n[stirii Studion din Constantinopol, Sf.Iosif (†830)
`i Teodor Studitul (†826). Ace`tia au adunat ceea ce se scrise-se p]n[
atunci pentru perioada Postului Mare, dintre crea\iile a circa 20 de
autori (^ntre care Ioan Damaschin `i Andrei Criteanul), ad[ug]nd `i
crea\iile lor proprii, const]nd din canoane, stihiri, tropare `i triode. De
numele Sf.Iosif Studitul este legat[ `i ^nceperea codific[rii4
Penticostarului, la care au contribuit ^ns[ `i imnografi mai t]rzii.
@n sec.al IX-lea, Teofan M[rturisitorul, mitropolit al Niceei
(†843) `i Iosif, scriitorul de c]nt[ri (†883), monah la Constantinopol,
au scris sute de canoane mineale, complet]nd de asemenea Octoihul
pentru zilele de peste s[pt[m]n[. Iosif a mai compus c]nt[ri pentru
toate zilele Penticostarului, canoane de poc[in\[ pe cele opt glasuri
ale Sf.Ioan Botez[torul, ale Crucii, ale Sf.Nicolae etc. Tot ^n acest
secol, ~tefan Graptul, de asemenea mitropolit al Niceei (†843) `i Iosif
Graptul, scriitorul de c]nt[ri (sau Imnograful), sunt creatorii a
numeroase canoane ale sfin\ilor din Mineie, precum `i pentru zilele de
peste s[pt[m]n[ din Octoih, iar Mitrofan, mitropolitul Smirnei, a
compus canoanele din Octoih ^nchinate Sfintei Treimi.
~i Monahia Casia, cunoscut[ autoare de imne, a tr[it ^n sec. al
IX-lea, iar Ioan Mavropol al Evhaidei a alc[tuit 24 de canoane de
umilin\[ ^nchinate M]ntuitorului `i “Canonul ^ngerului p[zitor”,

4
Codificarea c[r\ilor de cult cuprinz]nd crea\iile imnografice (Octoih, Triod, Penticostar, Minee)
este un proces care a durat mai multe secole, ^ncheindu-se oarecum p]n[ ^n sec.al XI-lea.
Tendin\a general[ a fost cea de trecere de la colec\ii anterioare, alc[tuite pe criterii practice sau
dup[ genul imnelor (cum erau de exemplul Tropologhioanele, ce cuprindeau texte ale troparelor,
sau culegerile cu nota\ie muzical[ de felul Irmologhioanelor sau Stihirarioanele), c[tre culegeri
ca cele de azi, ^n care primeaz[ criteriul liturgic, de organizare a crea\iilor imnografice dup[
perioadele `i s[rb[torile anului bisericesc.

21
ini\iind `i o codificare a Mineielor, prin sistematizarea `i
reglementarea ^ntrebuin\[rii ^n slujb[ a canoanelor compuse p]n[ la el.
Sf.Metodie, Patriarhul Constantinopolului (†846) a scris
“M[rimuri” la Laudele din 21 mai, a alc[tuit slujbele intr[rii ^n
cre`tinism a celor de alt[ credin\[ `i tot el ar fi cel care a organizat `i
r]nduiala slujbei pentru logodn[ `i cununie.
@mp[ratul bizantin Leon al VII-lea @n\eleptul (sau Filozoful -
†911) este autorul celor 11 Stihiri ale ale Evangheliilor @nvierii (de la
Utrenia Duminicilor) `i al celor 11 Lumin]nde ale Duminicilor –
acestea din urm[ mai fiind atribuite `i fiului s[u Constantin al VIII-lea
Porfirogenetul (†959). Alte stihiri compuse de ^mp[ratul Leon al VI-
lea apar ^n Triod sau Minei cu indica\ia “facerea lui Leon, @mp[ratul”
sau “facerea lui Vizantie”.
Sf]ntului Simeon Metafrastul (†970) i se atribuie Canonul
Cuvioasei Maria Egipteanca (pomenit[ la 1 aprilie), ca `i o serie de
“Vie\i ale Sfin\ilor” `i rug[ciuni la Sf.Euharistie.
@n general se poate spune c[ p]n[ ^nspre sf]r`itul fazei
melozilor `i ^nceputul fazei urm[toare, a melurgilor, adic[ aproximativ
^n cursul sec. al X-lea `i ^n prima jum[tate a celui urm[tor, are loc
^ncheierea procesului de codificare a imnelor liturgice, adic[ de
adunare a lor ^n colec\iile care `i ast[zi sunt ^n uz ^n cultul Bisericii
Ortodoxe: Octoih, Triod, Penticostar, Mineie. - Definitivarea acestor
c[r\i de slujb[ va mai continua ^ntr-o m[sur[ mult mai ne^nsemnat[ `i
^n faza urm[toare, a melurgilor, p]n[ prin sec.al XIV.
*
În faza melurgilor (sec. XI-XV) înceteazæ activitatea
melozilor, locul lor fiind luat de imnografi (care compuneau texte noi
pentru melodii deja existente, ap[r]nd astfel prosomiile) `i de melurgi,
numi\i `i musurgi sau maistores (care creau melodii noi pentru texte
existente, dezvolt]nd mai ales melodiile melismatice). Atunci c]nd
ace`tia din urm[ prelucrau `i ^nfrumuse\au melodiile deja existente
erau numi\i `i kalopistai.
Acest fel de c]nt[ri vor fi dunate ^n colec\ii numite
asmaticoane (cu circula\ie p]n[ prin sec. al XVI-lea) `i se vor numi
mai t]rziu c]nt[ri papadice; sau cratime (atunci când vor fi înso\ite de

22
silabe færæ sens ca: te-ri-re-rem etc.), colec\iile cu asemenea melodii
numindu-se cratimaria.
Nota\ia neumatic[ cunoa`te o dezvoltare pe m[sura cerin\elor
noilor melodii, mult mai complicate. Se precizeazæ semnifica\ia
mærturiilor, a semnelor fonetice `i cre`te numærul semnelor afone
(cheironomice), apar formulele de intona\ie specifice fiecærui eh
numite apehemata, iar din sec. al XIII-lea se aplicæ ehurilor toponimici
eline din vechime (dorian, frigian, mixolidian etc.).
Dezvoltarea teoriei muzicale bizantine este legat[ de numele
lui Sf.Ioan Cucuzel (sec.XIII-XIV), c[ruia i se atribuie inventarea
sistemului ro\ii `i arborelui glasurilor, ^n care apar `i sistemele trifonic
`i tetrafonic (cel difonic dat]nd cel pu\in din sec. al XIII-lea).
Cu c]t se avanseaz[ spre sf]r`itul perioadei propriu-zis
bizantine (sec. al XV-lea) melodiile devin tot mai dezvoltate,
îndeosebi cele melismatice (în stil papadic), probabil sub influen\a tot
mai puternic[ a Orientului - locul vechilor canoane (reguli) de
compozi\ie lu]ndu-l libertatea imagina\iei `i a `tiin\ei muzicale.
@ntre cei mai importan\i creatori ai acestei perioade se num[r[,
pentru sec. XIII-XIV: Mihail Ananiotul, Ioan Glykes, (profesor al lui)
Ioan Cucuzel, iar pentru sec. al XV-lea: Ioan Kladas, Emanuel
Chrysaphes, Xenos Korones etc. La definitivarea c[r\ilor de cult (ca `i
colec\ii imnografice) ^`i mai aduc contribu\ia ^n sec.al XIII-lea
Nichifor Vlemide (Vlemidis), care alc[tuie`te “Psalmii ale`i”, fiind `i
autorul “M[rimurilor” (de la Utrenie), iar Imp[ratul Niceei, Teodor
Lascaris al II-lea compune un Paraclis ^nchinat Maicii Domnului. @n
sec.al XIV-lea Nicefor Calist alc[tuie`te Sinaxarele Triodului `i ale
Penticostarului.
*
Perioada post-bizantin[ a urmat ocup[rii Constantinopolului
de cætre turci, ^n 1453. Urm[rile influen\elor arabo-turco-persane, care
s-au exercitat ^n aceast[ perioad[ asupra c]nt[rii bizantine, pot fi
interpretate fie ca o continu[ decaden\æ a acesteia - ce ar fi f[cut-o de
nerecunoscut (anul 1453 constituind astfel sf]r`itul culturii muzicale
propriu-zis "bizantine"), fie ca o nou[ etap[ de evolu\ie `i de
^mbog[\ire a sa, prin asimilarea unor noi elemente, de origine
oriental[.

23
@n sprijinul celei de a doua p[reri st[ faptul c[, `i dup[ cæderea
Constantinopolului, continu[ activitatea melurgilor `i a maistorilor.
Ace`tia "înfrumuse\eaz[“ (de obicei melismatic) c]nt[ri mai vechi, dar
compun `i altele noi.
Hrysaphes cel Nou (protopsalt între anii 1665- 1680)
"^nfrumuse\eaz[" un Anastasimatar, care provenea de la I.Glykes (sau
chiar de la I.Damaschin), dar `i compune heruvice, chinonice etc.
Gherman, episcop de Neon Patron (^n prima jumætate a sec. al XVII-
lea) compune c]nt[rile unui sticherarion `i ale unui triodion etc.; iar
elevul s[u Balasie Preotul (contemporan cu Hrysaphes cel Nou)
compune `i el un irmologhion “pe larg”, doxologii, irmoase
calofonice, heruvice, chinonice etc.
P]n[ chiar `i în sec. al XVIII-lea se mai “înfrumuse\eazæ”
anastasimatare, stihirare `i irmologhioane mai vechi, ^n paralel cu
creerea altora noi.
Prin lungime, bogæ\ie melismaticæ `i ambitus mare -
caracteristice stilului "^nfrumuse\at" - melodiile c]nt[rilor, r[m]n]nd
totu`i clare `i curgætoare, constituie repertoriul unor protopsal\i
specializa\i, fiind mai pu\in accesibile celor mai mul\i dintre cre`tini.
Totodat[ ^ns[, spre sfâr`itul sec. al XVII-lea, ^n unele cântæri
melismatice pætrund întorsæturi melodice orientale `i caden\æri mai
pu\in obi`uite, ce amintesc de cele folclorice, ^n paralel cu indicarea
unor maqamuri (moduri muzicale) orientale `i cre`terea numærului
semnelor chironomice care înlesnesc modula\ii surprinz[toare.
În sec.al XVII-lea, atunci c]nd se ajunge la un apogeu ^n
privin\a complexit[\ii melodiilor `i al ^nmul\irii semnelor muzicale
chironomice, ^ncepe s[ se pun[ problema scurtærii `i simplificærii at]t
a melodiilor, c]t `i a nota\iei muzicale (psaltice, de origine bizantin[).
@n aceast[ direc\ie au lucrat mai ^nt]i Panayot Halagoglu (protopsalt
prin 1728), iar apoi Ioan Protopsaltul (1727-1771) `i Daniel
Protopsaltul (1734- c.1789).
Cel mai renumit protopsalt al sec. al XVIII-lea r[m]ne ^ns[
Petru Lampadarie din Pelopones, care a activat între anii 1764-1778 `i
care reînoie`te întreg repertoriul de cântæri - el fiind, ^n acela`i timp, `i
cel mai marcat de influen\ele orientale.

24
Acum se produc modificæri în structura unor ehuri. Forma
irmologicæ a chului I, de pildæ, se stabile`te pe re1 iar dominanta pe
sol1; cântærile stihirarice ale plagalului I terminæ tot mai mult pe
treptele a 4-a (sol1) etc. Alte churi î`i pæstreazæ totu`i structura, cum
este cazul cu ehul III, `i chiar cu ehul II (forma bazatæ pe sistemul
difonic).
Agapie Paliermul, fiind un bun cunoscætor atât al nota\iei
psaltice cât `i al celei liniare occidentale, a încearcat sæ ^nlocuiascæ
vechea nota\ie neumaticæ printr-una alfabeticæ. Nereu`ind, dup[ ce
pæræse`te Constantinopolul, se stabile`te la Bucure`ti (unde `i moare în
1815).
Gheorghe Cretanul din Constantinopol a sus\inut cæ melodiile
pot fi scrise `i færæ folosirea semnelor mari (chironomice), principiu pe
care l-a aplicat `i în practicæ. @ntre elevii s[i s-au num[rat `i cei trei
“reformatori” de la începutul sec. al XIX-lea, Hrysant de Madyt,
Grigorie Lampardarios `i Hurmuz (Gheorghiu din Halkiu)
Hartofilaxul.
“Reforma” nota\iei psaltice ("sistema cea noua") are ca dat[
precis[ de definitivare anul 1814 (^n 1815 fiind recunoscut[ de
Patriarhia din Constantinopol), acest an marc]nd `i ^nceputul ultimei
perioade ^n dezvoltarea c]nt[rii biserice`ti de origine bizantin[,
perioada modern[ sau hrisantic[, ce se continu[ p]n[ ^n zilele noastre.
Reforma "de la 1814" a privit urm[toarele aspecte: reducerea
semnelor neumatice (^n special a celor cheironomice), stabilirea
ritmului cântærilor, precizarea scærilor muzicale, fixarea pentru treptele
acestora a unor denumiri monosilabice `i selectarea doar a anumitor
forme ale glasurilor. Urm]nd principiilor reformei, numeroase crea\ii
anterioare - mai ales dintre cele ale lui Petru Lampadrie, dar `i dintre
ale altora - au fost trecute în noul sistem de nota\ie.
În anul 1820 Petru Efesiu tip[re`te la Bucure`ti primele cær\i
de muzicæ psalticæ, contribuind ^ntr-o m[sur[ important[ la
r[sp]ndirea “reformei”.
Tendin\ele de dezvoltare ^n continuare au mers tot ^n direc\ia
simplific[rii `i scurt[rii cântærilor, ca `i a adapt[rii la necesitæ\ile
cultului ortodox, ^n condi\iile culturale mereu schimb[toare.
*

25
În ultimele douæ-trei secole, mai ales sub influen\a dezvoltærii
culturii muzicale laice (occidentale), problema schimbærii `i a
progresului în cântarea bisericeascæ ortodoxæ a cunoscut abordæri noi.
Ritmul rapid al inova\iilor (de obicei laice) a adus pe slujitorii cântærii
liturgice în situa\ia de a cæuta `i de a gæsi solu\ii de adaptare la ceea ce
pæreau a fi „cerin\ele vremii“. Aceste fenomene pot fi observate în
întreaga arie ræsæriteanæ, iar în particular în evolu\iile cântærii liturgice
din Biserica Ortodoxæ Românæ, începând mai ales cu sec. al XIX-lea.
Pentru a ^n\elege cele petrecute ^n aceste c]teva ultime secole
^n plan muzical-lirturgic, este necesar[ o scurt[ trecere ^n revist[ a
evolu\iilor muzicale din Apusul Europei, dup[ secolele de dezvoltare
cre`tin[ comun[ cu R[s[ritul.
Pornind aproximativ cu reforma gregorianæ din sec. al VII-lea,
ale c[rei r[d[cini bizantine sunt bine cunoscute, `i-au fæcut loc treptat
inova\ii tot mai îndræzne\e (uneori alæturi de men\inerea cântærii
gregoriene tradi\ionale), care nu au ræmas ^n afara Bisericii, ci au fost
tot mai mult acceptate `i în cadrul cultului Bisericii Apusene. Mai
trebuie spus c[ uneori aceste inova\ii reprezentau expresia unor
tendin\e laicizante, care mai t]rziu au fost puternic impulsionate de
Rena`tere.
@ntre inova\iile care au marcat tot mai mult deosebirea fa\[ de
R[s[ritul de tradi\ie bizantin[ s-au num[rat portativul (nota\ia
pozi\ionalæ - un rol important av]nd benedictinul Guido d’Arezzo, în
jurul anului 1000) `i cântarea pe mai multe voci, adic[ polifonia
(secolele IX-XII, mænæstirile din Chartres, Fleury, Limoges) `i
viziunea armonicæ, care au atins o culme a dezvolt[rii lor ^n cursul
secolelor XVII-XVIII (^n preclasicism `i clasicism). @n paralel a crecut
importan\a acordatæ instrumentelor muzicale, dupæ adoptarea în Apus
a orgii (aduse tot din Bizan\) în sec. al VIII-lea, muzica instrumentalæ
devenind treptat un gen independent `i major (p]n[ prin sec. al XVI-
lea `i urmætoarele).
În acela`i timp s-a structurat conceptul „spectacolului
muzical“ sau al “concertului“, ce poate avea loc `i în afara bisericii.
Ulterior, sævâr`irea în alt spa\iu decât cel liturgic va deveni regula
„concertului".

26
Pe un plan mai spiritual, ruperea pe nesim\ite de rædæcina
teologicæ `i liturgicæ a necesitat alte fundamentæri, - filozofice,
estetice. Predilec\ia scolasticii pentru Aristotel va mijloci o primæ
„aventuræ“ esteticæ (`i spiritualæ), prin preluarea conceptului de
„mimesis“, de imitare a naturii, pentru domeniul artelor. @n domeniul
muzical ilustrativismul imitativ (al secolelor precalsice, XVII-XVIII -
de ex. cântecul pæsærilor în „Primævara“ de A.Vivaldi) sau
programatismul descriptiv al romantismului `i impresionismului (^n
sec. al XIX-lea, tipice fiind poemele simfonice - spre ex. „Don
Quichote“ de Richard Strauss sau „Marea“ de C.Dedussy) au evoluat
cætre muzica bruitistæ, „concretæ“din lucrærile futuri`tilor italieni sau
ale lui P.Schaeffer, ^n prima jum[tate a sec. al XX-lea.
Reac\ia la "superficialitatea" acestor direc\ii `i nevoia de
adâncime spiritual[ a dus spre experien\e artistice fie din domeniul
afectivului `i emotivitæ\ii (^n romantismul sec. al XIX-lea), fie din cel
al ra\ionalismului, intelectualismului `i abstrac\ionismului (cum a fost
cazul pentru dodecafonism, serialism `i alte "experimente"
matematico-muzicale), evolu]nd uneori ^nspre informal (cazul
aleatorismului) - toate acestea ^ncep]nd cu sfâr`itul sec. al XIX-lea `i
dezvolt]ndu-se ^n ^ntreg sec. al XX-lea).
Nu trebuie uitat nici domeniul divertismentului facil, absurd
sau derizoriu al muzicilor „u`oare“, cu nenumæratele lor variante.
Adoptarea în Bisericile Apusene, de-a lungul timpului, a tot
mai noilor experien\e artistice a dus, pe l]ng[ apari\ia „tabloului
religios“, ca alternativæ posibilæ (?) a icoanei, `i la apari\ia
„concertului religios“ ca o formæ mai „cultæ“, "elevatæ", a cântærii
biserice`ti.
Aceste evolu\ii `i rezultatele lor, caracteristice lumii `i
Bisericilor europene occidentale, (a`a cum am amintit deja) au început
sæ exercite în ultimele câteva secole o influen\æ tot mai insistentæ `i
asupra Ræsæritului ortodox. Acest lucru poate fi urmærit, spre exemplu,
în transformærile ce au marcat cântarea bisericeascæ rusæ, începând cu
sec. al XVIII (cu oarecari premize `i în secolele anterioare).
Astfel, dup[ ^ncre`tinarea popoarelor slave ^n secolele IX-X
sub influen\a Bizan\ului, acestea, pornind de la mo`tenirea bizantin[,
`i-au dezvoltat treptat, de-a lungul secolelor ce au urmat, o cultur[

27
muzical[ bisericeasc[ de limba slavon[ cu numeroase caracteristici
proprii, dintre care putem aminti cel pu\in nota\ia muzical[
(neumatic[), ce a urmat o evolu\ie cu totul diferit[ de cea bizantin[.
De asemenea, dac[ pentru Bisericile Ortodoxe din peninsula
Balcanic[ (Greac[, Bulgar[, S]rb[, Rom]n[), aflate multe secole sub
aceea`i st[p]nire otoman[, tradi\ia bizantin[ a cunoscut o remarcabil[
continuitate, Biserica Rus[ a suferit foarte de timpuriu (^ncep]nd cu
sec. al XVII-lea) puternice influen\e occidentale. Aceasta a dus la
adoptarea c]nt[rii corale pe mai multe voci (polifonico-armonic[), fapt
ce a determinat o oarecare ^nstr[inare de r[d[cinile (r[s[ritene)
originare, mai ales ^n cursul sec. al XVIII-lea, c]nd s-au f[cut sim\ite
^ndeosebi influen\e ale muzicii italiene `i germane. @n acela`i timp au
existat mereu voci care au cerut `i au ^ncercat reg[sirea unui stil mai
originar al c]nt[rii biserice`ti ruse, prin culegerea `i cercetarea
vechilor melodii biserice`ti. @ntre deosebit de numero`ii compozitori
care au ilustrat istoria complex[ a muzicii ^n Biserica Rus[ s[
enumer[m doar pe Dmitri Bortneanski (1751-1825) `i Alexander
Arhanghelski (1846-1924), a c[ror reputa\ie `i influen\[ au dep[`it
grani\ele propriei Biserici `i culturi.
@n celelalte Biserici Ortodoxe, influen\a occidental[ (privind ^n
special c]ntarea coral[ armonico-polifonic[) s-a manifestat ^n mod
deosebit ^ncep]nd din secolul al XIX-lea (uneori `i de pe la sf]r`itul
sec. al XVIII-lea), primele rezultate fiind apari\ia unor "Liturghii
ortodoxe" compuse ^n stil (clasic) apusean, str[in de tradi\ia bizantin[.
La modul mai general, ^n afar[ de nivelul mijloacelor `i al structurilor
sonore (ce se refer[ la aspectul polifonico-armonic), pætrunderea
inova\iilor muzicale occidentale a afectat nota\ia muzical[ (prin
adoptarea portativului apusean) `i ^ntr-o anumit[ m[sur[ stilul
interpretativ. Mai ales acesta din urmæ a intrat într-o dificilæ rela\ie cu
„duhul liturgic“ ortodox - stilul spectacular, de concert, potrivindu-se
prea pu\in cu participarea comunitaræ `i în duhul smereniei, din
Biserica Ortodoxæ.
Reac\iile fa\æ de aceste stæri de lucruri nu au ^nt]rziat s[ apar[
`i au fost diverse. Au existat „moderni`ti“, care au promovat o
deschidere totalæ fa\æ de înnoiri - `i dovadæ stau zecile de Liturghii
armonice care s-au compus - dar au existat `i „tradi\ionali`ti“, ce s-au

28
pronun\at împotriva oric[ror reforme muzicale în Bisericæ. Au mai
existat `i unii „modera\i", c[rora istoria pare s[ le fi dat mai mult[
dreptate, prin faptul c[ la cap[tul a c]teva decenii de evolu\ie muzical-
liturgic[ s-a putut ajunge la un compromis viabil (dar nu "c[ldu\")
^ntre tradi\ia c]nt[rii r[s[ritene `i tendin\ele armonico-polifonice
moderne, compromis const]nd ^n armonizarea adecvat[ a vechilor
c]nt[ri biserice`ti, tradi\ionale.
Aceast[ ultm[ direc\ie de dezvoltare, valabil[ p]n[ ^n prezent,
a avut ca exponen\i mai importan\i (`i ^ntre mul\i al\ii): ^n Biserica
Ortodox[ a Greciei pe Ioannis Sakelaridis (1853-1938), ^n Biserica
Ortodox[ Bulgar[ pe Dobri Hristov (1875-1945) `i ^n Biserica
Ortodox[ S]rb[ pe Stevan Mokranjac (1856-1914). @n Biserica
Ortodox[ Rom]n[ poate fi amintit[ ^n acest sens o ^ntreag[ pleiad[ de
muzicieni, ^ncep]nd cu D.G.Kiriak `i continu]nd cu N.Lungu `i mul\i
al\ii, p]n[ azi.5
Mai trebuie remarcat c[ ^n toate aceste Biserici, de regul[ se
c]nt[ coral-armonic doar c]nt[rile Sfintei Liturghii, ^n Duminici `i la
S[rb[tori, `i doar ^n catedrale sau bisericile mai mari din mediul urban
- ^n restul parohiilor `i la m[n[stiri (chiar `i acolo unde se mai c]nt[
armonic, ^ns[ ^n afara s[rb[torilor `i la toate celelalte slujbe ^n afara
Sf.Liturghii) p[str]ndu-se `i cultiv]ndu-se ^n continuare vechea
c]ntare de stran[ sau de ob`te, monodic[ (pe o voce), de tradi\ie
bizantin[.

Imnografi din c[r\ile de slujb[6


1. Anatolie apare ca autor al unor c]nt[ri din Mineiele pe Septembrie, Octombrie, Noiembrie,
Decembrie, Ianuarie, Februarie, Martie, Aprilie, Mai, Iunie, Iulie, August, din Octoih `i
din Penticostar (^n Sæptæmâna II-a, a Tomii, Sæptæmâna a III-a, a Mironosi\elor `i
Sæptæmâna a IV-a, a Slæbænogului )
2. Andrei, ^n Mineiele pe Septembrie `i Decembrie.
3. Andrei Criteanul, ^n Mineiele pe Decembrie, Februarie, Iunie `i August, ^n Triod (Sæptæmâna
brânzei, Sæptæmâna a V-a, Sæptæmâna a VI-a `i Sæptæmâna Sfintelor Patimi) `i
Penticostar (Sæptæmâna a III-a, a Mironosi\elor, Sæptæmâna a IV-a, a Slæbænogului,
Sæptæmâna a V-a, a Samarinencei.

5
V. capitolul urm[tor, C]ntarea ^n Biserica Ortodox[ Rom]n[.
6
Rezumat dup[ Petre Vintilescu, Poezia imnografic[ din c[r\ile de ritual si c]ntarea bisericeasc[,
Bucure`ti, 1937, p.311-380.

29
4. Andrei Ierusalimiteanul, ^n Mineiele pe Septembrie, Octombrie, Noiembrie, Decembrie,
Ianuarie, Martie, Iunie.
5. Andrei Piru, ^n Mineiele pe Septembrie, Decembrie, Februarie, Mai, Iunie, Iulie.
6. Andrei Tiflu, ^n Triod (Sæptæmâna a VI-a, a Stâlpærilor).
7. Antonie, ^n Mineiul pe Noembrie.
8. Arsenie, ^n Mineiele pe Noiembrie, Iunie, Iulie `i ^n Evhologhiu.
9. Cassia sau Cassiana Monahia, ^n Mineiele pe Noiembrie, Decembrie, Iunie `i ^n Triod
(Sæptæmâna Sfintelor Patimi).
10. Chesarie Daponte, ^n Ceaslov.
11. Ciprian, ^n Mineiele pe Septembrie, Noiembrie, Decembrie, Ianuarie, Februarie, Iulie `i
August.
12. Clement, ^n Mineiele pe Martie `i August.
13. Cosma, ^n Mineiele pe Septembrie, Decembrie, Ianuarie, Februarie, Martie, Mai, Iunie,
August, ^n Triod (Sæptæmâna a VI-a, a Stâlpærilor, Sæptæmâna a VII-a, a Sfintelor
Patimi), ^n Penticostar (Sæptæmâna a III –a, a Mironosi\elor, Sæptæmâna a VIII-a, a
Cincizecimii).
14. Cristofor Protasieritul, ^n Triod.
15. Cumula, ^n Penticostar (Sæptæmâna a III-a, a Mironosi\elor).
16. Damaschin, ^n Mineiul pe Septembrie `i ^n Octoih (glasul IV `i glasul VI).
17. Dimitrie, ^n Mineiul pe Octombrie.
18. Efrem Carias, ^n Mineiele pe Septembrie, Noiembrie, Iunie, August.
19. Emanuil Hrisaf Duca, ^n Mineiul pe Decembrie.
20. Filotei Patruarhul, ^n Mineiul pe Octombrie.
21. Filotei, ^n Mineiul pe Iulie.
22. Filotei Monahul, ^n Psaltire.
23: Fotie Patriarhul, ^n Mineiul pe Iunie.
24. Gheorghie sau Chir Gheorghie, ^n Mineiele pe Octombrie, Februarie, Martie, Iulie, August,
Noiembrie `i ^n Triod.
25. Gheorghe Nicomideanul, ^n Mineiele pe Noiembrie, Iulie `i ^n Penticostar.
26. Gheorghe Sicheliotul, ^n Mineiele pe Octombrie `i Noiembrie.
27. Gherman (`i Gherman Patriarhul), ^n Mineiele pe Septembrie, Octombrie, Noiembrie,
Decembrie, Ianuarie, Februarie, Mai, Iunie, Iulie, August `i ^n Penticostar (Sæptæmâna a
IV-a, a Slæbænogului).
28. Iacob Protopsaltul, ^n Mineiul pe Octombrie.
29. Ignatie, ^n Mineiele pe Septembrie, Ianuarie, Martie.
30. Ioan (`i Chir Ioan), ^n Mineiele pe Septembrie, Iunie, August.
31. Ioan Arcla, ^n Penticostar (Sæptæmâna a VIII-a, a Cincizecimei).
32. Ioan Arhiepiscopul, ^n Mineiul pe Iulie.
33. Ioan Damaschin, ^n Mineiele pe Noiembrie, Decembrie, Ianuarie, August, ^n Triod (Sâmbæta
læsatului sec de carne `i Sæptæmâna I-a) `i ^n Penticostar (Sæptæmâna I-a, cea luminatæ, a
II-a, a Tomii, a III-a, a Mironosi\elor, a VII-a, a celor 318 pærin\i de la Niceia) `i ^n
Evhologhiu.
34. Ioan Eugenicul Hartofilax, ^n Ceaslov.
35. Ioan Evhaitul, ^n Mineiul pe Ianuarie `i ^n Triod (Sæptæmâna I-a).
36. Ioan Monahul, ^n Mineiele pe Septembrie, Octombrie, Noiembrie, Decembrie, Ianuarie,
Februarie, Martie, Aprilie, Mai, Iunie, Iulie, August, ^n Triod (Sæptæmâna a VI-a, a
Stâlpærilor), ^n Penticostar (Sæptæmâna a II-a, a Tomii, Sæptæmâna a IV-a, a
Slæbænogului,. Sæptæmâna a VI-a, a Orbului).
37. Ioan Monahul Mavropus, ^n Ceaslov.

30
38. Iosif, ^n Mineiele pe Septembrie, Octombrie, Noiembrie, Decembrie, Ianuarie, Februarie,
Martie, Aprilie, Mai, Iunie, Iulie, August, ^n Octoih (la galsurile I-VIII), ^n Triod
(Sæptæmâna brânzei, Sæptæmâna I-a - Sæptæmâna a VI-a, a St]lp[rilor), ^n Penticostar
(Sæptæmâna a V a, a Samarinencii, Sæptæmâna aVI-a, a Orbului), ^n Ceaslov.
39. Leon Despotul (Împæratul), ^n Mineiele pe Septembrie, August, ^n Triod (Sæptæmâna a VI-a, a
Stâlpærilor), ^n Penticostar (Sæptæmâna a VIII-a, a Cincizecimii).
40. Leontie Maestrul, ^n Mineiele pe Octombrie, Noiembrie.
41. Macarie, ^n Mineiul pe Noembrie.
42. Macarie (Sfin\itul monah, cinstitul filozof `i ritor), ^n Psaltire.
43. Malaxa, ^n Mineiele pe Noiebrie `i Decembrie.
44. Marcu Monahul, Episcopul Idruntului, ^n Triod (Sæptæmâna Sfintelor Patimi).
45. Mavroleon, ^n Mineiul pe Iulie.
46. Meietie Vlastos Ieromonahul, ^n Mineiul pe Octombrie.
47. Metodie, ^n Mineiul pe Martie.
48. Metodie Patriarhul, ^n Mineiul pe Mai.
49. Mitrofan, ^n Octoih.
50. Nichifor Callist Xantopol, ^n Penticostar (Sæptæmâna I-a, cea luminatæ).
51. Nicodim Aghioritul, ^n Ceaslov.
52. Nicodim Monahul, ^n Mineiul pe Februarie.
53. Nicolae, ^n Triod (Sæptæmâna I-a).
54. Nil Xantopol, ^n Mineiul pe Ianuarie.
55. Procopie Hartofilaxul, ^n Mineiul pe Iulie.
56. Roman Melodul, ^n Mineiul pe Decembrie.
57. Serghie, ^n Mineiul pe Septembrie.
58. Serghie Aghiopalitul, ^n Mineiele pe Septembrie, Noiembrie.
59. Sicheot, ^n Mineiele pe Ianuarie, Februarie, Martie.
60. Simeon din Muntele cel Minunat, ^n Mineiul pe Octombrie.
61. Simeon Logofætul, ^n Triod (Sæptæmâna Sfintelor Patimi).
62. Simeon Metafrast, ^n Ceaslov `i Liturghier.
63. Simeon, Noul Teolog, ^n Ceaslov `i Liturghier.
64. Sofronie, Partiarhul Ierusalimului, ^n Mineiele pe Decembrie, Ianuarie.
65. Studitul, ^n Mineiele pe Noiembrie, Ianuarie, Februarie.
66. Studit, ^n Mineiul pe Aprilie, ^n Penticostar (Sæptæmâna a III-a, a Mironosi\elor).
67. Øtefan, ^n Mineiele pe Decembrie, Ianuarie.
68. Øtefan Aghiopolitul, ^n Mineiul pe Septembrie.
69. Øtefan Savaitul, ^n Mineiele pe Septembrie, Martie.
70. Tarasie, ^n Mineiul pe Mai.
71. (Chir) Teodor Lascaris, ^n Psaltire.
72. Teodor Studitul, ^n Mineiele pe Septembrie, Octombrie, Decembrie, ^n Triod (Sæptæmâna I-a
- Sæptæmâna VI-a, a Stâlpærilor) `i ^n Orologiu.
73. Teofan, ^n Mineiele pe Septembrie, Octombrie, Noiembrie, Decembrie, Ianuarie, Februarie,
Martie, Aprilie, Mai, Iunie, Iulie, August, ^n Octoih (glasul I, IV-VII), ^n Triod
(Sæptæmâna I-a, Sæptæmâna aIV-a, Sæptæmâna a V-a, Sæptæmâna a VI-a, a Stâlpærilor), ^n
Penticostar (Sæptæmâna a IV-a, a Slæbænogului, Sæptæmâna a VIII-a, a Cincizecimii) `i ^n
Evhologhiu.
74. Theostrict Monahul, ^n Orologiu.
75. Vasilie, ^n Mineiul pe Octombrie.
76. Chir Vasile, ^n Mineiul pe Noiembrie.
77. Vavila Monahul, ^n Mineiul pe Noiembrie.

31
78. Vizantie, ^n Mineiele pe Septembrie, Octombrie, Noiembrie, Decembrie, Ianuarie, Martie,
Mai, Iunie, Iulie, August.

BIBLIOGRAFIE ORIENTATIV{

Ciobanu, Gheorghe
- Muzica bizantinæ, ^n "Studii de etnomuzicologie `i bizantinologie", vol.I,
Bucure`ti, 1974, p.418-440.
Colectiv
- Dic\ionar de termeni muzicali, Bucure`ti, 1984: articolul despre (muzica)
bizantin[, p.62-65.
Gardner, Johann von
- Gesang der russisch-orthodoxen Kirche bis zu Mitte des 17.Jahrhunderts,
Wiesbaden, 1983 - Band I, 1987 - Band II.
Hannick, Christian
- Byzantinische Musik, ^n Herbert Hunger, ”Die hochsprachliche profane
Literatur der Byzantiner”, (Handbuch der Altertumswissenschaft, Abt.12 -
Byzantinisches Handbuch, Teil 5), München, 1978, 8.Kap., p.183-218.
Höeg, Carsten
- The Oldest Slavonic Tradition of Byzantine Music, from ”Proceedings of the
Britisch Academy”, vol.XXXIX, London, 1953, p.37-66, I-IV.
Jammers, Ewald
- Musik in Byzanz, im päpstlichen Rom und im Frankenreich (Der Choral als
Musik der Textaussprache), Heidelberg, 1962.
Necula, Pr.Prof.Dr.Nicolae
- Cântarea culticæ în Biserica Coptæ Ortodoxæ, ^n "Glasul Bisericii" XXXVIII
(1979), nr.7-8, iul.-aug., p.773-781.
Palikarova Verdeil, R.
- La Musique byzantine chez les Bulgares et les Russes (du IXe au XIVe siècle),
^n "Monumenta Musicae Byzantinae" Subsidia, vol.III, Copenhagen, 1953.
Petrescu, I(oan) D(umitru).
- Etudes de paléographie musicale byzantine, Les Idiomèles et le canon de
l'Office de Noêl, Paris, 1932.
- Les principes du chant d'eglise byzantin, extrait du ”Bulletin de l'Institut
archéologique bulgar”, tome IX, Sofia , 1935.
- Etudes de paléographie musicale byzantine, Bucarest, 1967.
Quasten, Johannes
- Musik und Gesang in den Kulten der heidnischen Antike und christlichen
Frühzeit, în ”Liturgiegeschlichtliche Quellen und Forschungen”, Heft 25,
Münster, 1930.
Strunk, Oliver
- Byzantine Music in the Light of Recent Research and Publication, ^n "Essays on
Music in the Byzantine World", New York, 1977, p.241-254.
Tiby, Ottavio
- La Musica Bizantina, Teoria e storia, Milano, 1938.
Totzke, Irenäus

32
- Dir singen wir (Beitrage zur Musik der Ostkirche), St.Ottilien, 1992.
- Die Russische Kirchenmusik als Spiegelbild Europäischer Wechselbeziehungen,
^n ”Musica sacra”, 114.Jahrgang (1994), Heft 6, Nov.-Dez., p.463-476.
- Das antik-byzantinische und das modern-europäische Erbe in der orthodoxen
Kirchenmusik, ^n ”Una Sancta”, 1995, nr.3, p.229-245.
Trube\koi, N.
- Cântarea bisericeascæ ortodoxæ rusæ, "Ortodoxia" XII (1960), nr.3, p.448-457
(dupæ ”Revista Patriarhiei din Moscova”, 1959, nr.10-12).
Velea, Pr.Marin
- Originea `i evolu\ia semiografiei cântærii biserice`ti, "Sudii Teologice" seria II,
XVII (1965), nr.9-10, p.593-620.
Vintilescu, Pr.Prof.Petre
- Despre poezia imnograficæ din cær\ile de ritual `i cæntarea bisericeascæ,
Bucure`ti, 1937.
Wellesz, Egon
- A History of Byzantine Music and Hymnography, ed.II, Oxford, 1961.
Werner, Eric
- The Origin of the Eight Modes of Music (Octoechos) – A Study in Musical
Symbolism, ”Hebrew Union College Annual”, XXI, Cincinnati, 1948, p.211-
255.
- The Sacred Bridge - The Interdependence of Liturgy and Music in Synagogue
and Church during the First Millennium, vol.I, London, New York, 1959; vol.II,
New York, 1984.
Wiesner, Kurt
- Kleine biblische Geschichte der Musik, Leipzig, 1960.
Wulstan, Davi
- The origin of the modes, ^n "Studies in Eastern Chant", vol.II, Oxford, 1971, p.5-
20.

33
C}NTAREA @N BISERICA ORTODOX{ ROM}N{

@nceputurile c]nt[rii cre`tine pe teritoriul Rom]niei


Deoarece cre`tinismul `i-a dezvoltat de la ^nceput un cult
av]nd `i o inevitabil[ component[ muzical[, `i ^n cazul poporului
rom]n se poate vorbi despre o c]ntare cre`tin[ odat[ cu p[trunderea
cre`tinismului pe teritoriul vechii Dacii `i ^nceperea practic[rii unui
cult cre`tin, fie `i numai ^n forme incipiente.
@nceputurile cre`tinismului pe teritoriul actual al Rom]niei par
s[ urce p]n[ ^n vremurile apostolice, Tradi\ia Bisericii vorbind despre
propov[duirea Sf]ntului Apostol Andrei ^n \inuturile Dobrogei. De
asemenea, cucerirea Daciei de c[tre romani la ^nceputul sec.al II-lea a
favorizat cu siguran\[ `i r[sp]ndirea ^nv[\[turii cre`tine prin solda\ii,
colonii `i negustorii veni\i din ^ntregul Imperiu Roman, unde
cre`tinismul era ^n plin[ ascensiune. Cel mai puternic argument a
vechimii cre`tinismului la rom]ni `i a originii sale romane (latine) o
constituie, ^n primul r]nd, p[strarea ^n limba rom]n[ a cuvintelor de
origine latin[ pentru no\iunile de baz[ ale credin\ei cre`tine:
Dumnezeu (dominus-deus), cre`tin (christianus), cruce (crux), credin\[
(credentia), rug[ciune (rogatio), s[rb[toare (dies serbatoria), biseric[
(basilica), altar (altarium) etc.
@ncep]nd din secolul al IV-lea, deci dup[ retragerea roman[ de
pe teritoriul Daciei, `i merg]nd p]n[ prin sec.al IX-lea, exist[ `i
numeroase m[rturii arheologice (obiecte `i loca`uri de cult, cimitire
cimitire cre`tine), ca `i atest[ri de martiri `i misionari, ce constituie tot
at]tea dovezi ale continuit[\ii cre`tinismului ^n \inuturile locuite de
str[mo`ii no`tri - fiind bine cunoscut `i faptul c[ p]n[ ^n sec.al VII-lea
\inuturile daco-romane au \inut de episcopatele de pe malul drept al
Dun[rii, din Illiricum `i Scythia Minor. Iar cercet[torii consider[ c[ `i
Sf]ntul Niceta de Remesiana (autorul imnului Te Deum Laudamus) a
desf[`urat o bogat[ activitate ^ntre daco-romani. Astfel, dac[ "muzica
n-a lipsit niciodat[ din practicarea unui cult, fie el c]t de simplu,

34
trebuie s[ admitem c[ muzica n-a lipsit nici din cultul cre`tin practicat
de popula\ia str[rom]n[."7
Limba folosit[ ^n cult `i ^n c]ntarea asociat[ acestuia de-a
lungul secolelor de ^nceput pare s[ fi fost ^n primul r]nd latina - de
remarcat faptul c[ termenul "c]ntare-c]ntec" (folosit ast[zi pentru
muzica vocal[, laic[ sau bisericeasc[) este `i el de origine latin[
(canticum). Dar este posibil s[ se fi folosit `i o limb[ rom]n[ str[veche
sau chiar `i limba greac[, pe m[sur[ ce partea de r[s[rit al Imperiului
Roman, mai apoi devenit Bizantin (unde limba greac[ era
preponderent[) a dob]ndit o tot mai mare influen\[ ^n aceast[ zon[.
Leg[turile cu lumea Bizan\ului s-au dezvoltat `i prin
popoarele slave venite ^n nordul Dun[rii de prin sec.al VI-lea `i
^ncre`tinate sub influen\[ bizantin[. Adoptarea limbii slavone ca limb[
de cult dup[ ^ncre`tinarea bulgarilor sub \arul Simeon, ^n sec.al IX-lea,
`i faptul c[ ace`tia ^`i ^ntindeau st[p]nirea `i asupra \inuturilor
rom]ne`ti a f[cut ca `i ^n aceast[ zon[ s[ se r[sp]ndeasc[ limba
slavon[ ca limb[ de cult (`i de c]ntare), situa\ie care a durat p]n[ ^n
secolul al XVII-lea.
Din aceast[ perioad[ au p[truns ^n limba rom]n[ o serie de
termeni slavoni ce se refer[ la administra\ia bisericeasc[ `i la cult, ce
s-au p[strat ^n limb[ p]n[ ast[zi - `i dintre care unii privesc `i c]ntarea
bisericeasc[ (str]ns legat[ de cult). A`a sunt: vl[dic[, stare\, sobor,
vecernie, utrenie, pavecerni\[, poluno`ni\[, stihoavn[, sedeln[, peasn[,
pripele, priceastn[, glas etc.

Faza de formare a primelor forma\iuni feudale rom]ne`ti (sec.IX-XIV)


a determinat desigur `i dezvoltarea vie\ii biserice`ti, iar odat[ cu
atestarea unor m[n[stiri, de ex. la Basarabi ^n Dobrogea (sec.al IX-lea)
sau la Morissena-Cenad, ^n Banat (sec. al XI-lea), se poate presupune
`i o dezvoltare a vie\ii liturgice, implicit `i a c]nt[rii, ^n paralel cu
cre`terea predominan\ei limbii slavone, dup[ cum ne dovedesc
manuscrisele descoperite. Exist[ de asemenea indicii c[ `i limba
greac[ a continuat s[ fie folosit[, dup[ cum probabil s-a continuat s[
se c]nte chiar `i rom]ne`te, cel pu\in prin secolele IX-XI.

7
Gheorghe Ciobanu, Muzica bisericeascæ la români, ^n "Biserica Ortodox[ Rom]n[" XC (1972),
nr.1-2, p.163.

35
C]nt[rile ^n limba slavon[ `i greac[ par s[ se fi impus mai ales
p]n[ spre sf]r`itul sec.al XIV-lea `i ^nceputul sec.al XVI.

@nfiin\area ^n cursul sec.al XIV-lea a statelor feudale rom]ne`ti `i a


mitropoliilor din |ara Rom]nesc[ `i Moldova a constituit un impuls
hot[r]tor pentru evolu\ia bisericeasc[ `i cultural[ ulterioar[.
Leg[turile cu m]n[stirile de la Muntele Athos se amplific[ (cu
o probabil[ circula\ie `i a manuscriselor cu c]nt[ri), o `coal[
domneasc[ pare s[ fi existat la ^nceputul domniei lui Alexandru cel
Bun (1400-1432), iar din timpul domniei lui Mircea cel B[tr]n (1386-
1418) dateaz[ Pripelele lui Filotei Monahul, de la M[n[stirea Cozia,
fost logof[t al domnitorului. Aceste c]nt[ri, care se c]nta `i ast[zi
dup[ Polieleu (la Utrenia s[rb[torilor), s-au r[sp]ndit la toate
popoarele ortodoxe de limb[ slav[.
@n sec.al XV-lea apare un centru important de cultivare a
muzicii biserice`ti la M[n[stirea Putna (cunoscut[ actualmente `i sub
denumirea generic[ de "~coala muzical[ de la Putna"). Manuscrisele
p[strate ^n num[r destul de mare (^n greac[ `i slavon[) atest[ existen\a
mai multor creatori autohtoni, ale c[ror nume sunt `i ele consemnate:
Evstatie protopsaltul, Agalian Antim monahul, Antonie protopsaltul,
Dometian Vlahu, Foca, Gheorghe, Gherasim, Loghin, ~tefan, Theodul
monahul etc. Bucur]ndu-se de o bun[ reputa\ie chiar `i dincolo de
grani\ele Moldovei, acest[ `coal[ a d[inuit p]n[ spre sf]r`itul sec.al
XVI-lea
~i ^n Transilvania (Ardeal, Banat) a existat o continuitate ^n
dezvoltarea vie\ii religioase ortodoxe (^n particular a c]nt[rii
biserice`ti), ^n pofida st[p]nirilor str[ine (ocupa\ia maghiar[ se
definitivase prin sec.XI-XII). Mai mul\i ierarhi (episcopi, mitropoli\i)
sunt cunoscu\i ^nc[ din sec.al XV-lea (la Vad, Feleac) `i tot de la
sf]r`itul acestui secol dateaz[ `i ~coala de pe l]ng[ Biserica
Sf.Nicolae din Scheii Bra`ovului, care va constitui secole de-a r]ndul
un important centru de cultur[ rom]neasc[, mai mul\i psal\i bra`oveni
fiind cunoscu\i p]n[ ^n sec. XVIII-XIX.

Traducerea c[r\ilor de cult ^n limba rom]n[, ^ncep]nd cu sec.al XVI-


lea ^nseamn[ totodat[ `i ^nlocuirea treptat[ ^n cult a limbii slavone (`i

36
a celei grece`ti). Aceasta a f[cut ca `i c]ntarea ^n limba rom]n[ s[ fie
tot mai r[sp]ndit[, o prim[ atestare dat]nd de la 1653 - c]nd la
T]rgovi`te s-a c]ntat Canonul de la slujba @nvierii at]t grece`te, c]t `i
rom]ne`te. Procesul complex de traducere `i adaptare a c]nt[rilor ^n
limba rom]n[, proces pe care mai t]rziu Anton Pann ^l va numi
"rom]nirea" c]nt[rilor, va continua p]n[ la definitivarea sa ^n sec.al
XIX-lea.
Spre sf]r`itul sec.al XVII `i ^nceputul sec.al XIX-lea, ^n
timpul epocii de mare ^nflorire cultural[ de sub domnia lui Constantin
Br]ncoveanu, Bucure`tiul devine la r]ndul s[u locul apari\iei unei
adev[rate `coli de psaltichie, av]ndu-l ca important exponent pe
Filotei sin Ag[i Jipei, autorul Psaltichiei rom]ne`ti (1713), cel dint]i
manuscris muzical (psaltic) ^n limba rom]n[, cuprinz]nd c]nt[rile
pentru majoritatea slujbelor biserice`ti (inclusiv crea\ii proprii).
Al\i protopsal\i ^nsemna\i ai epocii sunt Iova`cu Vlahul (sec.al
XVII-lea), Øærban Protopsaltul (cca.1675-1765), Ioan sin Radului
Duma Bra`oveanu (cca.1775), Naum Râmniceanu (1764-1838), la
care se poate ad[uga activitatea desf[`urat[ ^n m[n[stirile moldovene,
Neam\, Secu, Agapia, V[ratec, put]nd fi men\ionat Iosif Monahul,
apoi, merg]nd p]n[ spre mijlocul se.al XIX-lea, Visarion Monahul.
Domniile fanariote din Moldova (^ncep]nd cu 1711) `i din
|ara Rom]neasc[ (^ncep]nd cu 1716), care au durat p]n[ la 1821, au
prilejuit prezen\a (mai scurt[ sau mai ^ndelungat[ a) unor protopsal\i
constantinopolitani renumi\i, care au contribuit la formarea gustului
pentru muzica greceasc[. Pot fi aminti\i: Agapie Paliermul, Dionisie
Fotino, Grigorie Lampadarul (unul dintre cei trei reformatori de la
^nceputul sec.al XIX-lea), Petru Vizantie, Petru Efesiu etc.

C]ntarea bisericeasc[ rom]neasc[ ^n sec. al XIX-lea, de`i se men\ine


pe linia tradi\iei bizantine, la acesta contribuind `i influen\a greceasc[
amintit[ (sub domniile fanariote), va suferi totodat[ `i numeroase
influen\e noi, care vor determina diferite op\iuni, culturale `i
biserice`ti. @ntre evenimentele importante ale acestui secol, care au
influen\at ^n mod deosebit `i dezvoltarea c]nt[rii biserice`ti, ar fi de
amintit ^nfiin\area unor `coli teologice (seminarii: la Sibiu ^n 1811,
Bucure`ti, Buz[u `i Arge` ^n 1836 etc.) `i recunoa`terea autocefaliei

37
Bisericii ortodoxe Rom]ne (1885), iar pe plan politic Unirea
Principatelor la 1859.
La ^nceputul secolului, ultimul dintre protopsal\ii greci
men\iona\i, Petru Efesiu, deschide la Bucure`ti ^n anul 1816 o `coal[
la care pred[ "noua sistem[". Tot la Bucure`ti el tip[re`te primele c[r\i
cu nota\ie psaltic[ (^n limba greac[), ^n anul 1820 (Neon
Anastasimatarion `i un Doxastarion). Elevi ai lui Petru Efesiu au fost
doi dintre cei mai importan\i protpsal\i ai secolului al XIX-lea,
Macarie Ieromonahul (1770-1836) `i Anton Pann (1796-1854).
Macarie Ieromonahul public[ la Viena ^n anul 1823 primele
c[r\i de c]nt[ri ^n limba rom]n[ (Theoreticonu, Anastasimatariu,
Irmologhionu), dintre care mai ales Anastasimatariul a cunoscut o
deosebit[ r[sp]ndire (fiind `i retip[rit). La r]ndul s[u, Anton Pann,
^nzestrat cu un deosebit talent artistic, `i-a adus o important[
contribu\ie la "rom]nirea" c]nt[rilor ^n Biserica Ortodox[ Rom]n[. El
a desf[`urat `i o deosebit de bogat[ activitate tipografic[, public]nd
doar ^n domeniul c[nt[rii biserice`ti nu mai pu\in de 14 c[r\i (dintre
care dou[ cu caracter teoretic).
Alte personalit[\i importante ale sec.al XIX-lea pentru muzica
bisericeasc[ rom]neasc[ sunt Dimitrie Suceveanu (1816-1898,
protopsalt al Mitropoliei Moldovei, al c[rui Idiomelar s-a bucurat
^ndeosebi de succes) `i Øtefanache Popescu (1824-1911), iar spre
sf]r`itul secolului Ioan Popescu-Pasærea (1871-1943), a c[rui
activitate va exercita o deosebit[ influen\[ asupra evolu\iilor c]nt[rii
biserice`ti mai ales ^n prima jum[tate a sec. al XX-lea. Mai pot fi
aminti\i: Ghelasie Basarabeanul, Nicolae Brætescu, Ioan Zmeu,
Nicolae Severeanu etc. în Muntenia `i Oltenia, Iosif Naniescu,
Nectarie Frimu, Teodor Stupcanu, Silvestru Morariu în Moldova `i
Bucovina sau George Ucenescu `i Dimitrie Cun\an în Ardeal (1837-
1910). Acesta din urm[ public[ la Sibiu ^n anul 1890 culegerea sa de
Cântæri bisericesci, care s-a impus pentru c]ntarea ardeleneasc[ (unde
sunt de remarcat `i influen\ele folclorice).
Caracteristic pentru sec.al XIX-lea este `i faptul c[ sub
influen\a tendin\elor culturale europene (occidentale), pe teritoriul
|ærilor Române î`i fac loc o serie de „modernisme“ muzicale, unele
dintre ele de factur[ secularizant[, ce vor determina, p]n[ ^n prezent,

38
un nou tip de rela\ie ^ntre muzica laic[ (mai "cult[" sau mai "u`oar[")
`i cea bisericeasc[.
În general, de-a lungul istoriei muzicii române`ti, pânæ spre
sfâr`itul sec. al XVIII-lea, s-a putut u`or observa pozi\ia dominantæ a
cântærii biserice`ti ortodoxe, psaltice (monodicæ, de origine bizantinæ),
ca singura muzicæ „cultæ“. Aceastæ pozi\ie se justificæ nu numai
cantitativ, geografic `i istoric, dar `i calitativ, prin centrele sale de
dezvoltare amintite (cum au fost Putna, Bra`ov, Bucure`ti, Craiova),
numeroase manuscrise8 `i chiar prin elaboræri teoretice, ilustrate de
întreaga tradi\ie „muzicologicæ“ a propediilor de psaltichie, ce au
pregætit lucrærile sistematice de mai târziu ale Ieromonahului Macarie
`i Anton Pann.
Dar trebuie fæcute totu`i `i unele nuan\æri: de`i a existat în
mod continuu o unitate a evolu\iei biserice`ti `i culturale a românilor
din toate provinciile istorice, s-au manifestat `i unele deosebiri,
datorate condi\iilor diferite. Astfel, Banatul `i Ardealul au suferit o
influen\æ apuseanæ mai timpurie, în timp ce Moldova `i |ara
Româneascæ (mult mai deschise influen\elor orientale) au suferit o
astfel de influen\æ (apusean[) abia mai târziu - iar uneori la modul
indirect, de exemplu prin intermediul muzicii corale armonice ruse`ti .
În general, ^nc[ ^n secolul al XVIII-lea, în toate |ærile Române
ap[ruser[ germenii evolu\iilor culturale laice ulterioare: trupe de
operæ, profesori, instrumenti`ti, `coli de tradi\ie occidentalæ etc., totul
venind „peste“ tradi\ia muzicalæ bisericeasc[ `i folcloricæ local[. De
fapt, deja în sec. al XVII-lea, rom]nul Ioan Cæianul era un muzician de
stil mai nou (dar, el fiind cælugær romano-catolic, ne intereseazæ mai
pu\in în privin\a muzicii biserice`ti ortodoxe), iar la începutul sec.al
XVIII-lea Dimitrie Cantemir prezintæ `i el toate caracteristicile
muzicianului modern, atât ca `i compozitor, cât `i ca teoretician; din
pæcate `i preocupærile lui vis-a-vis de muzica bisericeascæ tradi\ionalæ
sunt nesemnificative.9

8
Se poate consulta ^n acest sens lucrarea Pr.Prof.Dr.Nicu Moldoveanu, Izvoare ale cântærii
psaltice în Biserica Ortodoxæ Românæ - manuscrise muzicale vechi bizantine din România
(grece`ti, române`ti `i româno-grece`ti) pânæ la începutul secolului al XIX-lea, tezæ de doctorat,
în „Biserica Ortodoxæ Românæ“, XCII (1974), nr.1-2, p.131-280.
9
Pentru întreaga perioadæ, pânæ la sfâr`itul sec. al XVIII-lea, v. Petre Brâncu`i, Istoria muzicii
române`ti (compendiu), Bucure`ti, 1969, p.37-87.

39
@n aceste condi\ii, dup[ cum am v[zut mai ^nainte, la începutul
sec.al XIX-lea cea mai bine reprezentatæ categorie de muzicieni
biserice`ti o formau încæ tot profesioni`tii psaltichiei, ai liniei
biserice`ti tradi\ionale în cântare, cu toate atuurile proaspetei reforme
hrisantice. Øi începând cu Macarie Ieromonahul `i Anton Pann, de-a
lungul întregului secol, s-a desf[`urat ^ntreaga pleiad[ a protopsal\ilor
deja men\iona\i.
Dar, tot ^n cursul sec. al XIX-lea, ^n Biserica Ortodox[
Rom]n[ a p[truns un element de noutate (muzical[) destul de
important, `i anume este vorba despre c]ntarea coral[ armonico-
polifonic[. Acest stil de c]ntare, de influen\[ apusean[, p[trunsese
^nc[ din secolele anterioare ^n Biserica Ortodox[ Rus[, cu care `i
Biserica noastr[ avea, inevitabil, rela\ii.
@n Biserica Ortodox[ Rom]n[ un impuls puternic în aceastæ
direc\ie a fost dat la mijlocul sec.al XIX-lea prin ac\iunea politicæ a lui
Alexndru Ioan Cuza, de a îndepærta din Bisericæ influen\ele grece`ti -
pe plan muzical acestea fiind reprezentate de muzica psalticæ. Foarte
curând, însæ, s-a putut vedea cæ muzica nouæ, coralæ, care pætrundea în
Bisericæ, avea un caracter laic, de împrumut, stræin `i nepotrivit
Ortodoxiei - ^n acest sens putându-se distinge chiar trei curente mai
importante: cel germano-italian, cel rusesc sau italo-rusesc `i cel
tradi\ionalist. Mai mul\i compozitori rom]ni s-au afirmat ^n acest gen,
al muzicii biserice`ti armonico-polifonice.
Ioan Cartu (1820-1875), cu studii la Ia`i `i, probabil, la Paris,
a fost cel însærcinat de cætre Alexandru Ioan Cuza cu înlæturarea
muzicii psaltice din Biserica Românæ `i înlocuirea ei cu muzica vocalæ
sistematicæ (occidentalæ). Influen\ate de stilul italo-rusesc `i de o
manieræ simplæ (uneori chiar simplistæ), dintre lucr[rile lui nu s-au
impus decât câteva piese (spre ex. un „ Heruvic“ `i „Ca pe Împæratul“
etc.).
Alexandru Flechtenmacher (1823-1898) `i Eduard Wachmann
(1836-1908) - de forma\ie muzicalæ vienezæ `i parizianæ - au compus
piese liturgice ^ntr-un stil eclectic, departe de specificul muzicii
noastre biserice`ti, care au dispærut, treptat, din repertoriul bisericesc.
George M.Stephanescu (1843-1925) - cu studii în \aræ `i la
Paris - profesor, compozitor, dirijor la Teatrul Na\ional din Bucure`ti

40
`i numærându-se printre fondatorii Operei Române, a compus c]teva
Liturghii pentru cor mixt `i cor bærbætesc. @ntre piesele ræmase se
num[r[ un „Pe Tine Te læudæm“.
Ace`ti compozitori, care `i-au adus o contribu\ie importantæ la
dezvoltarea muzicii laice române`ti în forme „culte“, au avut, din
pæcate, o influen\æ mai pu\in viabilæ asupra muzicii biserice`ti, aceasta
`i din cauza aplecærii accentuate `i eclectice spre noutæ\ile
componistice apusene `i neglijærii Tradi\iei biserice`ti.
Al\i compozitori s-au \inut mai aproape de tradi\ia psalticæ (în
compozi\ii `i armonizæri), prin activitatea lor de protopsal\i, profesori
de seminar, dirijori de coruri biserice`ti etc. Astfel, activând, ca `i cei
mai înainte aminti\i, în Muntenia `i Oltenia, Teodor Georgescu (1824-
1880) a pæstrat linia cântærii de stranæ, de`i cuno`tea `i nota\ia liniaræ
`i armonia. George Ionescu (1842-1922), observând lupta dintre
muzica nouæ `i cea veche, atrægea aten\ia asupra pericolului pierderii
individualitæ\ii muzicale române`ti `i propunea un compromis (ce se
va dovedi ulterior fecund) între cele douæ stiluri. Alexandru Podoleanu
(1846-1907), cu un cunoscut „Hristos a înviat“, va men\ine `i el treaz
interesul pentru cântarea tradi\ionalæ, îndreptându-se într-o direc\ie
componisticæ de sintezæ (^ntre c]ntarea tradi\ional[ `i tendin\ele
armonico-polifonice), în care se vor ob\ine cele mai valoroase
rezultate.
În Moldova `i Bucovina celei de a doua jumætæ\i a secolului al
XIX-lea, evolu\iile sunt asemænætoare, remarcându-se în plus `i o
importantæ influen\æ ruseascæ. Carol Miculi (1821-1897), cu studii la
Paris `i Viena, compune o Liturghie ortodoxæ, sobræ `i mæiestritæ
componistic, iar Isidor Vorobchievici (1836-1903), cu studii la Viena,
este autorul a douæ Litughii, în care mânuie`te bine legile armoniei `i
polifoniei, fiind totu`i departe de stilul tradi\ional.
Ciprian Porumbescu (1953-1883, studii la Viena) are destul de
numeroase compozi\ii biserice`ti, de o inspira\ie incontestabilæ.
Cântærile Sfintei Litughii pentru douæ `i trei voci egale, pentru voci
bærbæte`ti `i voci mixte, ca `i celelalte lucræri biserice`ti (axioane,
heruvice, catavasii etc.), de`i con\in pu\ine elemente ale cântærii de
stranæ, prezintæ for\æ de comunicare `i accesibilitate, cantabilitate `i o

41
pronun\atæ influen\æ romanticæ. Lucræri mai ræspândite sunt: Prohodul
Domnului, Tatæl nostru etc.
Gavriil Musicescu (1843-1903, studii la Petersburg) reprezintæ
tipul de compozitor care s-a men\inut pe linia de echilibru între
orientærile muzicii culte laice `i cerin\ele tradi\iei cântærii biserice`ti.
Dupæ ce în prima parte a activitæ\ii sale s-a dedicat transcrierii pe
nota\ia liniaræ a tuturor cântærilor psaltice, într-o a doua perioadæ
preocupærile sale s-au îndreptat cætre cântarea coralæ, unde va fi
puternic influen\at de compozitorii ru`i (D.Bortneanski, G.Lamakin).
A compus, între altele, cinci "concerte biserice`ti" masive (Concert la
Na`terea Domnului, la Învierea Domnului etc.). În ansamblu, crea\ia
sa, monumentalæ `i seninæ, reprezintæ una dintre cele mai importante
contribu\ii la repertoriul coral bisericesc.
Eusebie Mandicevski (1857-1929) `i-a desfæ`urat toatæ
activitatea la Viena `i cele 12 (!) Liturghii ale sale, de`i me`te`ugite
componistic, sunt stræine de spiritul muzicii biserice`ti ortodoxe, fiind
marcate de influen\e ale neoromantismului german. De la fratele sæu,
Gheorghe Mandicevski (1870-1907), care a compus mai pu\in, a
ræmas în repertoriu Oratoriul pentru Vinerea Mare („Øi era la ora a
`asea“).
De asemenea, Titus Cerne (1859-1910) este probabil primul
„muzician“ român (de forma\ie apusean[) preocupat de aspectele
teoretice ale melodiilor biserice`ti bizantine.
În Transilvania `i Banat, Dimitrie Cun\an (1837-1910) a
compus `i a armonizat `i cântæri corale - de remarcat Cântærile
funebrale. Gheorghe Dima (1847-1925, studii la Baden, Graz `i
Lipsca), cu o bogatæ crea\ie, dupæ ce a suferit la început influen\e
neoromantice germane, a încercat sæ valorifice specificul cântærii
române`ti de stranæ din Ardeal, cu mijloacele clasicismului muzical.
Iacob Mure`ianu (1857-1917) este supus influen\elor muzicii germane
în cele zece Liturghii compuse, iar lucrærile lui Nicolae Popovici
(1857-1897), influen\ate de `coala vienezæ, au ræmas în manuscris.
Observæm cum compozitorii men\iona\i pânæ acum se
încadreazæ, mai mult sau mai pu\in precis, în (vreunul dintre) cele trei
curente muzicale amintite mai înainte.

42
C]ntarea bisericeasc[ rom]neasc[ ^n sec.al XX-lea va duce mai
departe tendin\ele manifestate anterior, aducând în plus o sintezæ
originalæ între „psaltichia“ tradi\ionalæ `i procedeele modale
armonico-polifonice moderne `i caracteriz]ndu-se astfel prin
continuitate, adaptare `i sintezæ.
C]teva evenimente au marcat `i dezvoltarea c]nt[rii
biserice`ti, ^ntre acestea fiind Marea Unire de la 1918 `i ^nfiin\area
Patriarhiei Rom]ne ^n 1925. Perioada comunist[ (1945-1989), c]nd
via\a bisericeasc[ a fost nevoit[ s[ se desf[`oare doar ^ntre zidurile
bisericilor `i ale m[n[stirilor, nu a r[mas de asemenea f[r[ urm[ri.
„Psaltichia“, ce constituie direc\ia tradi\ionalæ principalæ în
cântarea bisericeascæ ortodoxæ româneascæ, `i-a continuat `i în acest
secol evolu\ia `i dezvoltarea, în pofida pærerilor unora privind
probabila ei dispari\ie treptatæ, pentru a fi înlocuitæ de cântarea coralæ
armonicæ10.
Færæ a fi „compozitori“ în sensul modern, ci mai curând tot
„(proto)psal\i, preocupa\i mai mult de stilizarea (...) vast(ului) tezaur
(mo`tenit), de adaptarea melodiilor biserice`ti la gustul `i cerin\ele
vremii, færæ sæ se exagereze însæ“11, slujitorii psaltichiei au fost
numero`i, dintre ei ridicându-se `i personalitæ\i remarcabile.
Ion Popescu-Pasærea (1871-1943) poate fi considerat
directorul spiritual al cântærii biserice`ti din prima jumætate a secolului
al XX-lea. Figuræ complexæ de animator, profesor, editor `i
compozitor, activitatea sa este strâns legatæ de destinul cântærii
biserice`ti tradi\ionale, psaltice, cæreia s-a stræduit pe toate cæile sæ-i
dea un suflu nou.
@n Muntenia `i Oltenia al\i (proto)psal\i importan\i au fost:
Athanasie Iordænescu, episcopii Gherasim Safirin, Nifon Nicolaescu-
Ploe`teanu, Evghenie Humulescu-Pite`teanu („Iubi-te-voi Doamne“),
Gherontie Nicolau. De asemenea, Gheorghe Diaconu are compozi\ii `i
armonizæri, Ion Mardale a armonizat la trei voci Fericirile pe glasul 8,
Chiril Popescu a fost `i compozitor de muzicæ psalticæ, iar Grigore

10
Prof.Mihail Gr.Poslu`nicu, Istoria musicei la români, Bucure`ti, 1928, p.362 `.u.,
apud.rev.“Arhiva“, 1901, nr.8, p.305.
11
Pr.Prof.Dr.Nicu Moldoveanu, Muzica bisericeascæ la români în sec.XX (partea I), în „Biserica
Ortodoxæ Românæ“, CIII (1985), nr.7-8, p.615.

43
Costea a activat în direc\ia uniformizærii cântærii biserice`ti. Alte nume
importante sunt: Anton V. Uncu, Damian S. Rânzescu, Dimitrie E.
Cutava, Marin Predescu, ^ntre mul\i al\ii.
În Moldova `i Bucovina activeazæ ^n aceast[ perioad[ Filotei
Moro`anu-Hanganu `i Victor Ojog, iar în Transilvania, Traian
Vulpescu. @n Banat, Atanasie Lipovan (1874-1947) `i Trifon Lugojan
(1874-1948) public[ c]nt[ri biserice`ti specifice zonei, ^n care se pot
sesiza unele influen\e s[rbe`ti.
Majoritatea cântære\ilor biserice`ti enumera\i în acest secol au
depæ`it condi\ia predecesorilor lor, noile condi\ii cultural-muzicale
punându-`i amprenta `i asupra lor. Nu numai cei din pær\ile mai
apusene ale \ærii (ca, spre exemplu, T.Lugojan sau A.Lipovan)
"r[spund" spiritului armonic `i polifonic, amonizând cântæri monodice
tradi\ionale sau chiar compunând cântæri armonice, ci chiar un
apærætor acerb al liniei tradi\ionale ca Ion Popescu-Pasærea recunoa`te
necesitatea unui oarecare compromis cu spiritul înnoirilor muzicale ale
veacului.
Dar mai ales o serie de compozitori români activ]nd ^n
domeniul muzicii culte (laice) sunt cei care vor încerca o apropiere de
muzica bisericeasc[ venind din direc\ia muzicii culte moderne
europene. Într-o oarecare continuare a situa\iei din secolul trecut, cei
mai mul\i dintre ace`tia `i-au fæcut studiile în Apusul Europei `i putem
deslu`i (desigur aproximativ) douæ categorii de muzicieni
(compozitori), în raport cu muzica bisericeascæ: compozitori laici
preocupa\i la modul secundar de muzica bisericeascæ, `i muzicieni
care au activat predilect în cadrul Bisericii, dar `i-au adecvat stilul
componistic `i tendin\elor mai moderne.
Între exponen\ii notorii ai primei categorii se numæræ: Dimitrie
Georgesu-Kiriac (1866-1928, cu studii la Conservatorul din Paris `i la
Schola Cantorum), care a scris o „Liturghie psalticæ“, Gavriil
Galinescu (1883-1960, cu studii la Conservatorul `i Collegium
Musicum de pe lângæ Universitatea din Leipzig), ce a compus câteva
Liturghii `i colinde, Dimitrie Cuclin (1885-1978), cu mai multe
Litughii `i piese corale biserice`ti de sine stætætoare, destul de
complexe `i dificil de executat, Ioan D.Chirescu (1889-1980), cu
„Cântærile Sfintei Liturghii dupæ melodii tradi\ionale psaltice (...)“ -

44
stilul coral al acestuia din urm[ fiind „rezultat al unei originale sinteze
între modalismul lui Kiriac `i paralelismul major-minor specific lui
Cucu `i Vidu (...) atras în mai mare mæsuræ de polifonia barocæ (...) cu
o simplicitate `i eficien\æ a scriiturii corale, datoritæ cærora a dobândit
încæ de la începuturile carierei sale componistice o binemeritatæ
popularitate“12. Al\i compozitori ai categoriei amintite sunt: Gheorghe
Danga (1905-1959), cu c]teva prelucræri corale biserice`ti, Paul
Constantinescu (1909-1963), cu o Liturghie în stil psaltic pentru cor
mixt `i, mai ales, cu cele douæ mari Oratorii cu orchestræ - Patimile `i
Învierea Domnului, Na`terea Domnului - lucræri cu totul deosebite în
orizontul ortodox, Gheorghe Dumitrescu (n.1914), cu o Liturghie
modalæ“ pentru cor mixt, Achim Stoia (1910-1973), cu o Liturghie
etc.
În Transilvania `i Banat activeazæ: Antoniu Sequens (1865-
1938, studii la Praga), cu o Liturghie `i cântæri funebrale, Nicodim
Ganea (1878-1949, studii la Budapesta), cu o Liturghie pentru cor
mixt `i alte cântæri liturgice, Augustin Bena (1880-1962), cu douæ
Liturghii, reu`ind lucræri interesante, Sabin Drægoi (1894-1968, studii
la Praga), cu câteva Liturghii `i chinonice, Zeno Vancea (n.1900), cu
douæ Liturghii pentru cor mixt, Sigismund Todu\æ (n.1908, studii la
Academia Santa Cecilia din Roma), cu o Liturghie pentru patru voci
egale `i o suitæ de colinde etc.
Uneori, dificultatea scriiturii muzicale a fæcut ca o parte dintre
compozi\iile compozitorilor men\iona\i (cu unele excep\ii: D.G.Kiriac,
I.D.Chirescu...) sæ fie relativ pu\in abordate de corurile biserice`ti.
A doua categorie de compozitori, a celor care au pornit în
activitatea lor din Bisericæ, este poate cea cu roadele cele mai benefice
pentru muzica bisericeascæ, deoarece exponen\ii ei s-au f[cut, ^n
modul cel mai potrivit, ecoul necesitæ\ilor atât „interne“ ale Bisericii,
cât `i al celor „externe“, de misiune `i de adecvare la realitæ\ile
timpului, ale lumii.
Între ace`ti compozitori (putem spune) "biserice`ti“, Ion
Popescu-Pasærea - pe care l-am men\ionat `i între protopsal\i - cu o

12
Idem, Muzica bisericeascæ la români în sec.XX (partea II), în „Biserica Ortodoxæ
Românæ“,CIV (1986), nr.3-4, p.124, apud Doru Popovici, Muzica coralæ româneascæ, Bucure`ti,
1966, p.146.

45
largæ deschidere spre toate domeniile ce priveau, fie `i indirect,
cântarea bisericeascæ, a fost constant preocupat (ca animator) de
armonizærile simple la douæ `i trei voci, pentru forma\iile corale mai
modeste (rurale, `colare); stau mærturie în acest sens multele edi\ii ale
Cântærilor Sfintei Liturghii din 1908, 1909, 1930 etc. Færæ a constitui
valori muzicale în sine, aceste încercæri au impus un criteriu
eclesiologic al economiei mijloacelor muzicale, pentru asigurarea
claritæ\ii (textului) `i accesibilitæ\ii.
Preotul Mihail Berezovschi (1868-1941) a armonizat cântæri
psaltice sau a compus în stil psaltic toate cântærile necesare la
Vecernie, Utrenie `i Sfânta Liturghie, având `i chinonice remarcabile.
Teodor Teodorescu-Ia`i (1876-1920) `i Gheorghe Cucu
(1882-1932), cu o forma\ie asemænætoare (în \aræ `i la Schola
Cantorum-Paris), `i-au adus o contribu\ie importantæ la crearea unui
stil bisericesc caracteristic ^n c]ntarea coral[ româneasc[. Primul
dintre ei (Teodor Teodorescu-Ia`i) a compus o Liturghie pe trei voci
egale, una pentru patru voci bærbæte`ti `i douæ pentru cor mixt - dintre
care una pe melodii psaltice tradi\ionale. Cel de-al doilea (Gh.Cucu) a
compus Cântærile Sfintei Liturghii pentru trei voci egale `i pentru cor
mixt - de asemenea pe melodiile psaltice tradi\ionale, ca `i numeroase
piese de o valoare deosebitæ („Miluie`te-mæ, Dumnezeule“),
constituind „cea mai frumoasæ cucerire a geniului coral bisericesc
românesc“13. Gh.Cucu a mai armonizat `i compus foarte reu`ite
colinde `i cântæri în stil popular.
Gheorghe Popescu-Bræne`ti (1876-1959) a compus o
Liturghie pentru cor bærbætesc `i o alta pentru cor mixt, fæurindu-`i un
stil propriu, dar cu rædæcini în filonul tradi\ional.
Nicolae C.Lungu (1900-1993) ocupæ un loc unic între
muzicienii genera\iei sale, ca profesor, dirijor `i compozitor, autor al
unor lucræri didactice, studii `i articole. Se poate afirma cæ el „lasæ
posteritæ\ii cel mai voluminos `i variat ciclu de lucræri corale
biserice`ti, predominând net, în a doua jumætate de veac XX, întreaga
activitate muzicalæ psalticæ din Biserica Ortodoxæ Românæ“14. Alæturi
de numeroase lucræri muzicale laice se pot men\iona, între multele

13
Ibidem (Pr.Prof.Dr.Nicu Moldoveanu, Muzica bisericeascæ... (partea II), p.119.
14
Ibidem, p.124 `.u.

46
crea\ii biserice`ti: „Liturghia psalticæ“, chinonice, axioane, cântæri din
perioada Triodului etc.; de asemenea, a armonizat numeroase colinde.
„Ucenic al marelui Kiriac, Nicolae Lungu a urmat neabætut calea
deschisæ de acesta, în ceea ce prive`te cântarea coralæ bisericeascæ
fundamentatæ pe melodiile tradi\ionale, cæutând mereu sæ stilizeze
melodiile `i sæ le înve`mânteze într-o armonie cât mai adecvatæ `i cât
mai accesibilæ“15.
Preo\ii Ion Popescu-Runcu (1901-1975), Radu Antofie (1904-
1988), Alexandru Delcea (1908-1985), Iulian Cârstoiu (n.1927),
Constantin Drægu`in (n.1931), Nicu Moldoveanu (n.1940), diaconii
Marin Velea (n.1937), Alexie Buzera, Sebastian Barbu-Bucur `.a. `i-
au adus `i ei importane contribu\ii la propæ`irea cântærii ortodoxe
române`ti.
În Ardeal `i Banat, între compozitorii totodatæ slujitori ai
Bisericii o men\iune specialæ necesitæ Preotul Timotei Popovici (1870-
1950) care, într-o activitate îndelungatæ, de 45 de ani numai la Sibiu, a
creat o adeværatæ epocæ muzicalæ. „Format din punct de vedere
muzical atât în Banat `i Transilvania, cât `i în Moldova `i pæstrând
legæturi strânse cu mi`carea muzicalæ prosperæ ce se desfæ`ura în
Muntenia, în special în Bucure`ti (...), (el) a reu`it sæ îngemæneze stilul
polifonic apusean cu cel specific melosului modal-popular `i
bisericesc“16. Între lucrærile sale se numæræ: Cântærile Sfintei Liturghii
pentru cor mixt, bærbætesc `i voci egale, tipærite la Sibiu în mai multe
edi\ii (1902, 1912, 1923, 1932, 1933...), tropare, irmoase, chinonice,
colinde etc.
Diaconul Petru Gherman (1907-1947), Preotul Gheorghe
Øoima (1911-1985; o Liturghie pentru cor bærbætesc, alte piese
liturgice pentru cor mixt, colinde etc.; un aspect interesant este faptul
c[ a compus `i muzicæ simfonicæ) `i Diaconul Ioan Gh.Popescu (1925-
1992) au continuat la Sibiu tradi\ia înainta`ilor ardeleni, ca `i Diaconul
Ioan Brie (n.1919) la Cluj `i Preotul Ioan Teodorovici la Caransebe`.
Al\i compozitori, cu lucræri ræspândite în repertoriul coral
bisericesc, sunt: Ioana Ghica-Comæne`ti (1883-1972), Øtefan Popescu
(1884-1956), Ioan Cristu Danielescu (1884-1966), Ioan Croitoru

15
Ibidem, p.125.
16
Ibidem, p.132.

47
(1884-1972), Simeon Nicolescu (1888-1941, cu activitate de pionierat,
la începutul secolului, în abordarea polifonicæ a glasurilor cromatice),
Nelu Ionescu (1906-1976), Cornel Ghivulescu (1893-1969), Nicodim
Ganea (1878-1949), Vasile Ijac (1899-1976), Vadim Øumschi (1900-
1956), Liviu Tempea, Nicolae Firu `i al\ii.
Astfel, în ansamblul sæu, „secolul XX constituie epoca
cimentærii unui stil autohton (...), bazat pe melodiile noastre biserice`ti
tradi\ionale practicate de multæ vreme în Biserica Ortodoxæ
Românæ“17.

Preocupæri teoretice privind muzica bisericeasc[ au cunoscut ^n


ultimul secol o deosebit[ dezvoltare, continu]nd oarecum tradi\ia
vechilor propedii `i duc]nd mai departe remarcabila munc[ depus[ pe
t[r]m teoretic ^n lucr[rile Ieromonahului Macarie sau ale lui Anton
Pann, ^n sec.al XIX-lea.
Al[turi de aportul unor muzicologi cu o reputa\ie bine
stabilitæ, ca Pr.Ioan D.Petrescu (1884-1970), George Breazul (1887-
1961), Gheorghe Ciobanu, Titus Moisescu, Arhid.Sebastian Barbu-
Bucur, Pr.Prof.Dr.Nicu Moldoveanu (1940-)18 trebuie amintite, fie `i
^n treac[t (`i m[car ^n parte), contribu\iile numero`ilor muzicieni, care,
activ]nd ^n Biseric[ sau ^n afara ei, au fost preocupa\i `i la modul
teoretic de problemele muzicii, ale c]nt[rii ^n Biserica Ortodox[.
@ntre acestea sæ men\ionæm numeroasele articole ale lui Ion
Popescu-Pasærea publicate în „Cultura“ (revista cântære\ilor români, pe
care a condus-o de la înfiin\are, ^n 1911, pânæ la moartea sa în 1943),
lucrarea Pr.Prof.Gheorghe Øoima despre „Func\iile muzicii liturgice“,
studiile lui Gavriil Galinescu referitoare la cântarea bisericeascæ
tradi\ionalæ `i problemele ei, cele ale Prof. Nicolae Lungu despre
cântarea în comun, transcrierea `i uniformizarea cântærilor psaltice,
combaterea inova\iilor în recitativul liturgic etc., sau cuprinzætoarele
studii istorice `i bibliografice ale Pr.Prof.Dr.Nicu Moldoveanu `i cele
ale Arhid.Lect. Ioan Popescu, despre învæ\æmântul muzical în Biserica
Ortodoxæ Românæ `i problemele cântærii biserice`ti ardelene.

17
Ibidem, p.138 `.u.
18
Idem, Preocupæri de muzicæ `i muzicologie în Biserica Ortodoxæ Românæ în ultimii cincizeci
de ani (1925-1975), în „Studii Teologice“, seria II, XXIX (1977), nr.3-4, p.275-297 (cap.III).

48
Compozitorul Dimitrie Cuclin are o foarte interesantæ scriere
despre importan\a viitoare a muzicii bizantine, Doru Popovici a studiat
ramifica\iile bizantine în muzica româneascæ, Achim Stoia a scris
despre Protoprezbiterul (muzician) Timotei Popovici, iar
Arhid.Sebastian Barbu-Bucur a publicat numeroase studii privind
evolu\ia cântærii biserice`ti de origine bizantinæ pe teritoriul României
`i o edi\ie criticæ a operei lui Filotei sîn Agæi Jipei. Mai pot fi aminti\i
Marin Predescu, urma`ul lui I.Popescu-Pasærea la conducerea revistei
„Cultura“, Ioan Teodorovici, Diac.Marin Velea, Pr.Prof.Dr.Alexie
Buzera, Pr.Prof.Dr.Vasile Stanciu (istoria c]nt[rii biserice`ti ^n
Ardeal), Pr.Conf.Dr.Vasile Gr[jdian (teologia c]nt[rii liturgice),
alæturi de mul\i al\ii.
*
Situa\ia actual[ a c]nt[rii ^n Biserica Ortodox[ Rom]n[ este
caracterizat[ printr-un echilibru ^n\elept ^ntre cultivarea c]nt[rii
tradi\ionale `i adaptarea la unele cerin\e ale timpurilor mai noi.
@n general, ræspândirea corurilor armonice în biserici a fost
limitatæ de dificultæ\ile financiare (plata cori`tilor) sau profesional-
muzicale, în parohiile rurale fiind mai greu de gæsit dirijori `i cori`ti
suficient pregæti\i, pentru muzica armonicæ.
Cântarea de stranæ, pe cele opt glasuri, `i cântarea de ob`te, în
comun, pe o singuræ voce (aplicabil[ ^ndeosebi ^n cazul cântærilor mai
bine cunoscute de credincio`i, cum sunt cele ale Sfintei Litughii), s-au
dovedit în continuare mai adecvate vie\ii liturgice ortodoxe `i mai
adaptate greutæ\ilor de orice fel ale acesteia. Iar cântarea coralæ
armonicæ, acolo unde au existat condi\ii ca sæ se poatæ practica, a
trebuit sæ se supunæ ritmului `i spiritului liturgic tradi\ional, o
contribu\ie importantæ în direc\ia aceasta a constituind-o armonizarea
(men\ionat[ a) cântærilor tradi\ionale, ca `i folosirea unei armonii de
facturæ modalæ, mai potrivitæ glasurilor biserice`ti.
Au existat `i luæri de pozi\ie explicite pentru clarificarea, în
sensu autentic ortodox, a raporturilor între inova\iile muzicale (de
factur[ laic[) `i cerin\ele liturgice ale cântærii biserice`ti. Este suficient
sæ luæm ca exemplu recitativul liturgic, unde numeroasele
împrumuturi melodice din opere, roman\e, arii, serenade, ca `i
excesiva melodizare (afectatæ ori "minorizatæ" ^ntr-un sens fals

49
dramatic) sau, din contra, eliminarea manierei ecfonetice în favoarea
unei rostiri prozaice, au fost hotærât combætute, în paralel cu
propunerea unor modele verificate de Tradi\ia liturgicæ (Nicolae
Lungu).
De asemenea „chiar când conducerea bisericeascæ a fost
nevoitæ sæ ia anumite mæsuri în legæturæ cu formele tradi\ionale de
cult, ea a trebuit sæ o facæ cu destulæ pruden\æ, având în vedere spiritul
conservatorist, atât de accentuat în rândul credincio`ilor simpli.“19 A`a
a fost cazul eforturilor din ultimele decenii, de uniformizare a cântærii
biserice`ti în Biserica Ortodoxæ Românæ. Aplicarea concretæ a
hotærârilor sinodale a trebuit sæ \inæ seama de tradi\iile regionale ale
cântærii liturgice - dupæ D.Cun\an sau cea „bænæ\eanæ“ - care au
rezistat alæturi de formele uniformizate. Astfel, dupæ publicarea,
începând cu anii ‘50, a edi\iilor uniformizate20, au ap[rut `i culegeri de
cântæri ce reiau variantele locale tradi\ionale21.
Mai trebuie spus cæ nu totdeauna unele „modernizæri“ în cult
(`i în cântare) sunt neapærat schimbæri „noi“, ci uneori este vorba doar
despre o revenire la vechi rânduieli ale Tradi\iei biserice`ti. În acest
sens (re)introducerea cântærii de ob`te, în comun, în bisericile
române`ti (începând cu primele decenii ale secolului nostru), a putut
pærea unora o „inova\ie de influen\æ protestantæ“22, atunci când ea nu
era altceva decât revenirea la o practicæ tradi\ionalæ, cu rædæcini `i
temeiuri pânæ în primele secole ale cre`tinismului23.

BIBLIOGRAFIE ORIENTATIV{

Barbu-Bucur, Sebastian

19
Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Probleme de actualitate ale Bisericilor de azi: dezvoltare (evolu\ie) `i
revizuire (adaptare) în cult, din punct de vedere ortodox, în „Ortodoxia“, XXI (1969), nr.2, p.205.
20
Anastasimatarul uniformizat: Vecernierul, Bucure`ti, 1953; Utrenierul, Bucure`ti, 1954;
Cântærile Sfintei Liturghii, Bucure`ti, 1960.
21
Cântæri biserice`ti, Timi`oara, 1980; Cântæri la serviciile religioase, Cluj-Napoca, 1988.
22
Øtefan Felea, Cântarea în comun, în „Cultura“, XXVII (1938), nr.4-5, p.37-39.
23
Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Temeiuri biblice `i tradi\ionale pentru cântarea în comun a
credincio`ilor, în „Studii Teologice“, seria a II-a, VI (1954), nr.1-2, p.17-38.

50
- Ac\iunea de ”românire” a cântærilor psaltice `i determinærile ei social-patriotice.
Filoteri sin Agæi Jipei `i al\i autori din sec. al XVIII-lea, ^n "Biserica Ortodox[
Rom]n[" XCII (1980), nr.7-8, iul.-aug., p.836-856.
- Cultura muzicalæ de tradi\ie bizantinæ pe teritoriul României, Bucure`ti, 1989.
Ciobanu, Gheorghe
- Muzica bisericeascæ la români, ^n "Biserica Orotod[ Rom]n[" XC (1972), nr.1-
2, p.162-195.
- Studii de etnomuzicologie `i bizantinologie, vol.I, Bucure`ti, 1974, studiile:
Øcoala muzicalæ de la Putna, p.265-277,
Cultura muzicalæ bizantinæ pe teritoriul României pânæ în secolul al
XVIII-lea, p.278-286,
Manuscrisele psaltice române`ti din secolul al XVIII-lea, p.287-296,
Cultura psalticæ româneascæ în secolele al XVII-lea `i al XVIII-lea, p.297-
306,
- Idem (Studii de etnomuzicologie `i bizantinologie), vol.II, Bucure`ti, 1979:
Manuscrise muzicale în nota\ie bizantinæ aflate în România, p.245-246,
Studierea muzicii bizantine în România, p.247-251,
Raportul dintre text `i melodie în muzicæ psalticæ româneascæ, p.257-262,
Raportul dintre muzica liturgicæ româneascæ `i muzica bizantinæ, p.263-
268,
Pripelele lui Filotei Monahul, p.269-292,
Manuscrisele muzicale de la Putna `i problema raporturilor muzicale
româno-bulgare în perioada medievalæ, p.306-322,
Manuscrisul lui Evstatie protopsaltul de la Putna (1511), p.323-378;
- Idem, vol.III, Bucure`ti, 1992:
Adoptarea muzicii bizantine ca muzicæ de cult.Vechime. Cæi de
pætrundere, p.54-60,
Øcoala muzicalæ de la Putna, p.61-76,
Limbile de cult la români în lumina manuscriselor muzicale, p.83-94,
Muzica româneascæ în secolul activitæ\ii coresiene, p.95-100,
Muzica de cult bænæ\eana. Origine. Vechime. Specific, p.101-118,
Valorificarea muzicii bizantine, p.119-122,
Teorie, practicæ, tradi\ie – factori complementari necesari descifrærii
vechii muzici bizantine, p.123-128,
Cercetæri in domeniul muzicii bizantine întreprinse în România, p.143-
145.
Grajdian, Pr.Lect.Vasile
- Monarch Alexandru Ioan Cuza's Decree Nr.101 of January 18, 1865 - Its
Influence over the Developement of Chanting in the Rumanian Church, în ”IAH
Bulletin”, nr.21, 1993, p.86-96.
- Legisla\ia lui A.I.Cuza `i evolu\ia cântærii biserice`ti, în ”Studii `i cercetæri de
istoria artei” (seria - teatru, muzicæ, cinematografie), tomul 40, 1993, p.13-17.
Ionescu, Gheorghe C.

51
- Lexicon (al celor care, de-a lungul veacurilor, s-au ocupat cu muzica de tradi\ie
bizantinæ în România), Bucure`ti, 1994.
Moisescu, Titus
- Valorificarea tezaurului de culturæ muzicalæ bizantinæ în România, ^n "Biserica
Ortodox[ Rom]n[" C (1982), nr.7-8, p.682-691.
- Prolegomene bizantine - Muzica bizantinæ în manuscrise `i carte veche
româneascæ, Bucure`ti, 1985 - studiile:
Putna - un puternic centru de culturæ muzicalæ medievalæ româneascæ,
p.28-43,
Începuturile tiparului muzical românesc în nota\ie bizantinæ (Petru
Efesiul-Macarie Ieromonahul-Anton Pann), p.81-100,
Bibliografia muzicii vechi bizantine în România, p.206-224.
Moldoveanu, Pr.Prof.Dr.Nicu
- Izvoare ale cântærii psaltice în Biserica Ortodoxæ Românæ - manuscrise muzicale
vechi bizantine din România (grece`ti, române`ti `i româno-grece`ti) pânæ la
începutul secolului al XIX-lea, BOR XCII (1974), nr.1-2, p.131-280.
- Preocupæri de muzicæ `i muzicologie în Biserica Ortodoxæ Românæ în ultimii
cincizeci de ani (1925-1975), ST seria II, XXIX (1976), nr.3-4, p.263-297.
- Muzica bisericeascæ la români în secolul al XIX-lea, partea I, GB XLI (1982),
nr.11-12, p.883-915; partea II, XLII (1983), nr.9-12, p.594-625.
- Muzica bisericeascæ la români în sec.XX, partea I, BOR CIII (1985), nr.7-8,
p.615-636; partea II, CIV (1986), nr.3-4, p.117-139.
Petrescu, I(oan) D(umitru).
- Transcrierea muzicii psaltice în Biserica Ortodoxæ Românæ, Bucure`ti, 1937
(extras din "Biserica Ortodox[ Rom]n[" nr.1-2, 1937).
Popescu, Arhid.Lect.Ioan
- Muzica bisericeascæ în Transilvania, în vol. ”Contribu\ii transilvænene la
teologia ortodoxæ”, Sibiu, 1988, p.305-317.
Popescu-Pasærea, Ion
- Muzica bisericeascæ, în ”Muzica româneascæ de azi” (P.Ni\ulescu), Bucure`ti,
1939, p.597-602.
- Evolu\ia cântærii psaltice în Biserica Ortodoxæ Românæ, în ”Cultura”, XXIX
(1940), nr.3, p.21-23; nr.7-10, p.75-76; XXX (1941), nr.1-2, p.8.
Poslu`nicu, Mihail Gr.
- Istoria musicei la români, Bucure`ti, 1928.
Stanciu, Pr.Lect.Dr.Vasile
- Muzica bisericeascæ ortodoxæ din Trasilvania, Cluj-Napoca, 1996.
Velea, Pr.Marin
- Începuturile muzicii corale române`ti, laice `i biserice`ti, BOR XCVIII (1980),
nr.1-2, p.232-242.
- Øcoala muzicalæ de la Putna în context general românesc `i balcanic - sec.XV-
XVI, BOR CII (1984), nr.3-4, mart.-apr., p.232-237.

52
GLASURILE BISERICE~TI

C]ntarea bisericeasc[ ortodox[ folose`te sistemul de moduri


muzicale numit Octoih - “cele opt glasuri”.
Din punct de vedere muzical fiecare glas reprezint[ un anumit
mod de a organiza materialul sonor. Fiecare glas (“eh”, grec.)
bisericesc, sau mod (din perspectiva teoriei muzicale mai noi) se
caracterizeaz[ printr-o anumit[ scara muzical[ (gama glasului), un
sistem de caden\e (finale, perfecte, imperfecte, semicaden\e - care de
obicei corespund organiz[rii ^n fraz[ a textului literar c]ntat pe
respectivul glas) `i un sistem de formule tipice (des folosite).
Num[rul de opt glasuri / moduri nu au neap[rat o
fundamentare pur muzical[ (sau de tehnic[ acustic[), alte culturi
muzicale dezvolt]nd sisteme diferite (spre exemplu, muzica
occidental[, ^ncep]nd cu epoca preclasicismului - sec.al XVI-lea `i
urm[toarele - s-a axat p]n[ spre sf]r`itul sec.al XIX-lea ^n special pe
sistemul tonal major-minor). Cercet[torii evolu\iei glasurilor
biserice`ti (ale c[ror origini pot fi urm[rite p]n[ ^n culturile muzicale
precre`tine ale Orientului Mijlociu) au descoperit c[ motivele stabilirii
a “opt glasuri” ^n Biserica Ortodox[ (ca `i ^n c]ntarea gregorian[) sunt
^ndeosebi de natur[ liturgic[, ^n leg[tur[ cu simbolismul eshatologic al
zilei celei de a opta, a @nvierii `i @mp[r[\iei lui Dumnezeu.
@n stadiul actual al c]nt[rii biserice`ti (psaltice), cele opt
glasuri sunt clasificate ^n dou[ categorii, primele patru fiind socotite
autentice, iar celelalte patru plagale, fiind denumite fie, la modul
simplu, dup[ num[rul lor “de ordine” (glasul ^nt]i, glasul al doilea
etc.), fie dup[ locul de origine (toponimice grece`ti) - cele autentice:
Dorian (glasul I), Lidian (glasul II), Frigian (glasul III) Milesian sau
Mixolidian (glasul IV); cele plagale: Hipodorian (glasul V),
Hipolidian (glasul VI), Hipofrigian (glasul VII), Hipomilesian sau
Hipomixolidian (glasul VIII).

53
O alt[ clasificare a glasurilor, \in]nd de structura sc[rii lor
muzicale, este cea ^n glasuri diatonice (I, IV, V, VIII), cromatice (II,
VI) `i enarmonice24 (III, VII).
@n func\ie de tempo-ul (mi`carea) c]nt[rilor, glasurile au mai
multe forme, corespunz[toare unor “stiluri”.
Corespunz[tor mi`c[rii celei mai lente (Adagio, Largo) este
stilul papadic, folosit pentru heruvice, chinonice, calofonii, cu
dezvolt[ri melismatice caracteristice. Trebuie observat c[ ^n acest stil,
caden\ele sunt mult mai liber folosite, ^ncadr]ndu-se mult mai pu\in ^n
regulile specifice fiec[rui glas.
Stilul urm[tor, stihiraric, corespunde unei mi`c[ri mai rapide,
dar ^nc[ destul de lente (Andante, Larghetto), ^n care se c]nt[ ^n
general stihirile, slavele `i axioanele - adic[ la Vecernie “Doamne
strigat-am…” cu stihirile (la D.Cun\an este indicat s[ se c]nte `i
stihurile25, care ^n c]ntarea psaltic[ se c]nt[ recitativ), stihirile de la
Litie, “samoglasnicele”, la Utrenie “Pentru rug[ciunile…”`i “@nviind
Iisus…” sau c]nt[rile ^n locul acestora, Laudele cu stihirile etc. Stilul
stihiraric se mai nume`te “^nsu`i-glasul“ (^n Ardeal), glasul “pe larg”
sau “(pe) mare”.
Stilul irmologic, ^nc[ mai mi`cat, are dou[ variante: mai
moderat (Moderato), pentru troparele @nvierii, ale praznicelor, ale
sfin\ilor, pentru irmoasele canoanelor etc. `i “grabnic” (Allegretto),
pentru Catavasii, troparele canoanelor etc. @n alte regiuni (Ardeal) se
folosesc pentru cele dou[ variante denumirile de „(pe) tropar“ `i „(pe)
antifon“.
@n c]ntarea bisericeasc[ „cun\an[“ (dup[ Dimitrie Cun\an) doar
glasurile II, IV `i VIII prezint[ deosebiri ^ntre forma „pe tropar“ `i cea
„pe antifon“, la celelalte glasuri c]nt]ndu-se ^n ambele cazuri doar “pe
tropar”. D.Cun\an indic[ s[ se c]nte pe melodiile de tropar toate troparele
(inclusiv ale N[sc[toarei), condacele f[r[ podobie, prochimenele
Vecerniilor cu Vohod, ca `i toate c]nt[rile ce se c]nt[ “pe antifon”, la
acele glasuri ce nu au melodie proprie pentru antifon (I, III, V, VI, VII).
24
Fa\[ de teoria muzical[ clasic[ occidental[ (unde este vorba de sunete distincte, cu denumiri
diferite, dar asimilate unei aceleia`i ^n[l\imi, deci considerate identice acustic, ^n cadrul
sistemului temperat), ^n c]ntarea psaltic[ “enarmonia” are un alt sens, referindu-se ^ndeosebi la o
structurare specific[ a sc[rii muzicale, determinat[ de ftoraua agem, a glasurilor III `i VII.
25
Dimitrie Cun\anu, Cântærile biserice`ti dupæ melodiile celor opt glasuri, Sibiu, ed.I 1890, p.6.
(v. `i ed.III 1932, ed.IV 1943).

54
Pe melodile de antifon se c]nt[ toate antifoanele cu prochimenele lor `i cu
“Toat[ suflarea”, prochimenele zilelor de peste s[pt[m]n[ `i ale
paremiilor, stihoavnele cu stihurile lor (^n c]ntatrea psaltic[ este indicat ca
stihurile s[ se c]nte recitativ), cu “M[rire… ~i acum…”, sedelnele f[r[
podobie (sedealna Polieleului `i cele de dup[ c]ntarea a treia a
Canonului), „~i acum...” de la Laudele Duminicilor `i ale sfin\ilor,
Doxologia `i Fericirile cu stihirile lor26.
Ultimul stil, oarecum cel mai rapid, este cel recitativ, folosit
pentru lecturile biblice (Evanghelie `i Apostol), unde, dup[ “recitarea”
mai ^ndelungat[ pe un acela`i ton, formulele reduse de ^ncheiere
melodic[ pot fi `i ele mai pu\in ^ncadrate ^n sistemele caden\iale ale
glasurilor.
Pentru c]ntarea pe glasuri nu trebuie uitate Podobiile, c]nt[ri
ale celor opt glasuri, a c[ror melodie este adesea ^ntrebuin\at[ pentru
diferite texte de imne din c[r\ile de slujb[, dup[ cum este indicat la
locurile respective. Alte c]nt[ri au melodie proprie, a`a cum sunt:
svetilnele (lumin]ndele), Polieleul, M[rimurile, unele tropare `i
condace etc.
*
Exist[ `i un tipic al celor opt glasuri. R]nduiala folosirii celor
opt glasuri, r]nduiala Octoihului, este ^n leg[tur[ cu semnifica\iile
liturgico-simbolice ale glasurilor, mai la ^nceput amintite, `i ea este
desf[`urat[ pe larg ^n cartea (numit[ chiar a) Octoihului. Astfel, este
r]nduit ca ^n fiecare s[pt[m]n[ s[ se c]nte pe c]te un glas, la r]nd,
^ncep]nd cu glasul ^nt]i, ^n prima duminic[ dup[ @nviere (^n
S[pt[m]na Luminat[ se schimb[ c]te un glas ^n fiecare zi). Glasul de
r]nd ^ncepe la Vecernia (Duminicii) de s]mb[t[ seara `i \ine p]n[ la
Utrenia din s]mb[ta urm[toare.
C]nt[rile pe glasurile de r]nd ale Octoihului se combin[ (mai
ales la Vecernie `i Utrenie) cu c]nt[rile s[rb[torilor mineale (ale
praznicelor ^mp[r[te`ti `i ale sfin\ilor cu dat[ fix[), care pot fi `i pe
alte glasuri dec]t cel de r]nd - combinare care se face dup[ reguli ce
vor fi ar[tate ^n partea despre tipicul bisericesc (cel mai adesea,
duminica primeaz[ cele ale @nvierii, din Octoih, fa\[ de cele din Minei;
la Praznicele ^mp[r[te`ti primeaz[ cele ale praznicului; peste

26
Ibidem.

55
s[pt[m]n[ se adaug[ cele ale glasului de r]nd din Octoih, pentru cele
care lipsesc din Minei; mai exist[ `i alte r]nduieli, speciale, care sunt
ar[tate ^n c[r\ile de slujb[, la s[rb[torile respective).
*
Un aspect deosebit de important care mai trebuie amintit este
cel al oralit[\ii c]nt[rii pe cele opt glasuri ^n Biserica Ortodox[.
Aplicarea practic[ a glasurilor pentru textele “literare” ale c]nt[rilor
(imnelor) din c[r\ile de slujb[ nu putea s[ nu dea na`tere la unele
variante orale, mai ales prin acumularea ^n timp a unor mici schimb[ri,
care la ^nceput puteau trece neobservate. Chiar autorii c[r\ilor de
c]nt[ri au atestat ^n cuprinsul acestora unele schimb[ri (chiar dac[
uneori p[reau mai pu\in importante), care se pot observa de la o edi\ie
la alta (chiar de la un deceniu la altul), pentru acelea`i c]nt[ri.
Element de creativitate (colectiv[) ce duce mai departe, peste
genera\ii, dezvoltarea c]nt[rii biserice`ti, oralitatea, atunci c]nd a
devenit excesiv[, subiectiv[ `i individualist[, a trebuit s[ fie corectat[
prin ini\iative de uniformizare, a`a cum au fost reforma hrisantic[ (de
la ^nceputul sec.al XIX-lea) sau ^ncerc[rile de uniformizare de pe la
mijlocul sec.al XX-lea ^n Biserica Ortodox[ Rom]n[, sub p[storirea
P.F.Patriarh Justinian.
Unitatea c]nt[rii pe glasuri ^n Biserica Ortodox[ s-a definit
^ntotdeauna printr-un echilibru (dinamic) ^ntre oralitatea vie a
variantelor regionale / locale `i necesitatea unei uniformiz[ri
suficiente, `i aceasta din urm[ la fel de necesar[ comuniunii liturgice.

BIBLIOGRAFIE ORIENTATIV{

Ciobanu, Gheorghe
- Studii de etnomuzicologie `i bizantinologie, vol.II, Bucure`ti, 1979:
Istoricul clasificærii modurilor, p.136-163,
Vechimea genului cromatic în muzica bizantinæ, p.164-169.
Cun\anu, Dimitrie
- Cântærile biserice`ti dupæ melodiile celor opt glasuri, Sibiu, ed.I 1890, ed.III
1932, ed.IV 1943.
Gr[jdian, Pr.Lect.Vasile
- Cântæri biserice`ti, Sibiu, 1994.

56
- Oralitate `i uniformizare în evolu\ia cântærii biserice`ti de origine bizantinæ, în
“Acta Musicae Byzantinae” (Ia`i), vol.III, aprilie, 2001, p.38-45.
Lungu, Nicolae; Costea, Grigore; Croitoru, Ion
- Gramatica muzicii psaltice, ed.II, Bucure`ti, 1969.
Lungu, Prof.Nicolae; Costea, Pr.Prof.Grigore; Croitoru, Prof.Ion
- Anastasimatarul uniformizat: Vecernierul, Bucuresti, 1953 (ed.II, 1974).
Lungu, Prof.Nicolae; Costea, Pr.Prof.Grigore; Brani`te, Pr.Prof.Dr.Ene
- Anastasimatarul uniformizat: Utrenierul, Bucure`ti, 1954 (ed.II, 1974).
- Cântærile Sfintei Liturghii `i podobiile celor opt glasuri, Bucure`ti, 1960 (ed.III,
1969).
Pan\iru, Grigore
- Nota\ia `i ehurile muzicii bizantine, Bucure`ti, 1971.

57
ELEMENTE DE NOTA|IE MUZICAL{

@ntr-un sens larg (`i printr-o defini\ie de dic\ionar27), prin


nota\ie muzicalæ se în\elege un sistem de scriere cuprinzând o serie de
semne grafice, care permit "cititorului" lor redarea sonor[ a unei piese
muzicale oarecare. În sens mai restrâns, "nota\ia muzical[" (sinonim[
^n acest caz cu "semiografia muzicalæ") indic[ un sistem de scriere a
sunetelor muzicale prin care acestora le este determinat[ pozi\ia pe
scara înæl\imilor.
Dezvoltarea unor sisteme de scriere (nu numai muzicale) pare
s[ fie asociat[ nevoilor de p[strare a unor crea\ii umane mai
complicate, de mari dimensiuni, care altfel ar fi dificil de memorat -
crea\ii caracteristice unor culturi mai evoluate. De aceea, se poate
vorbi despre un rol mnemotehnic al nota\iei, aceasta neexist]nd ^n
cazul unor culturi (muzicale) cu structuri mai simple, orale, folclorice
etc.
Tehnic vorbind, un sistem de nota\ie (inclusiv muzical)
presupune memorarea unui ansamblu de semne grafice (relativ redus
`i deci mai u`or de memorat), prin combinarea c[rora pot fi redate
structuri (sonore) mult mai complicate. Spre exemplu, un alfabet este
un astfel de sistem simplu, a c[rui ^nsu`ire permite unui cunosc[tor al
s[u redarea sonor[ a vorbirii, dup[ un text. Aceast[ caracteristic[
"sonor[" a alfabetului a `i f[cut ca el s[ fie folosit ca nota\ie muzical[.
De fapt, ^n perspectiva dezvoltærii diferitelor culturi, nota\ia muzical[
a apærut la un timp nu prea îndelungat dupæ apari\ia scrierii (vorbirii)
`i a fost firesc sæ se utilizeze semnele acesteia (litere, cifre sau chiar
cuvinte). Sistemele de nota\ie (semiografie) muzicalæ de acest fel au
fost uneori numite fonetice `i pot fi ^nt]lnite ^n cultura indian[ (se pare
de cea mai mare vechime), ^n cea chinez[, arab[ (unde se foloseau
cifre), la grecii antici, iar mai aproape de noi ^n Apus28, sau chiar ^n
partea r[s[ritean[, de influen\[ post-bizantin[, unde Petru Efesiul

27
Dic\ionar de termeni muzicali, Bucure`ti, 1984: articolul despre nota\ia muzical[, p.326.
28
Litera A corespunde sunetului la din gam[, B sunetului si bemol, C lui do `i a`a mai departe.

58
propunea la ^nceputul sec.al XIX-lea un sistem de nota\ie muzical[
alfabetic[29, pentru c]ntarea psaltic[.
Trebuie observat ^n leg[tur[ cu sistemele de nota\ie, `i ^n
special referitor la cele alfabetice, c[ ele nu sunt "automat"
transmi\[toare de sens, de ^n\eles, ele av]nd sens deplin doar ^n cadrul
culturii care le-a generat, ^n cadrul vie\ii `i comunic[rii (vii a) acesteia.
Un alfabet necunoscut nu ne "spune" nimic, iar citirea ^ntr-o limb[
complet "str[in[" (chiar atunci c]nd ne este cunoscut[ valoarea
fonetic[ a semnelor, spre exemplu ^n cazul alfabetului latin) nu are
nici un "^n\eles". Din acest punct de vedere, aceste sisteme sunt
oarecum precursoarele sistemelor tehnice actuale (mecanice, electrice,
electronice etc.), care ^nregistreaz[ ("noteaz[") pe un suport (material,
magnetic) orice eveniment sonor (vorbire, muzic[ etc.) pentru a-l reda
ulterior, la modul c]t de poate de "mecanic".
Aceste remarci sunt necesare mai ales pentru situa\ia c]nt[rii
biserice`ti, care este esen\ial legat[ de via\a sufleteasc[, de realitatea
spiritual[, duhovniceasc[. Fondul originar al c]nt[rii cre`tine este mai
ales de natur[ oral[, "^n duh, nu ^n liter[" (Rom.2,29). Perpetuarea
structurilor muzicale simple, accesibile pe cale oral[ (`i ^n cadrul
liturgic) marii majorit[\i a comunit[\ii cre`tine (c]ntarea "de ob`te"),
f[r[ o preg[tire muzical[ special[, a f[cut pu\in necesar[ apari\ia
rapid[ a unor sisteme de nota\ie muzical[ evoluate. ~i aceasta poate
explica ^nt]rzierea manuscriselor cu nota\ie muzical[ pentru c]ntarea
cre`tin[ (abia prin secolele IX-X), sau a primelor tip[rituri psaltice ^n
R[s[ritul ortodox (abia la ^nceputul sec. al XIX-lea), acolo unde s-a
p[strat spiritul originar al c]nt[rii cre`tine.
Adoptarea `i dezvoltarea treptat[ ^n Biseric[ (^n particular, ^n
Biserica Ortodox[) a unor sisteme de nota\ie muzical[ a urmat m[ririi
(de-a lungul secolelor a) complexit[\ii unor c]nt[ri - executate de
c]nt[re\i specializa\i (proto-psal\i) - sau a amplific[rii cultului, cu
numeroase r]nduieli `i c]nt[ri, pentru diferitele s[rb[tori `i perioade
ale anului bisericesc, slujite la m[n[stiri sau la marile catedrale - care
nu mai permiteau totdeauna o p[strare `i o transmitere a lor doar pe
baza memor[rii orale.

29
Titus Moisescu, Prolegomene bizantine, Bucure`ti, 1985, p.90.

59
Pentru stadiul actual al C]nt[rii biserice`ti ortodoxe, de care
ne ocup[m, ^nv[\area (m[car a) unui sistem de nota\ie muzical[ dintre
cele care s-au impus oarecum ^n practic[ este un lucru necesar `i
pentru c[ via\a "modern[" contemporan[ de multe ori ^mpiedic[ (prin
tenta\iile sau "necesit[\ile" ei, inclusiv de ordin cultural) leg[tura vie,
continu[, de natur[ oral[, cu realitatea liturgic[ `i muzical[ a Bisericii,
pentru o ^nsu`ire pe aceast[ cale, direct[, a c]nt[rii tradi\ionale - `i
aceasta este valabil mai ales pentru tineri, adic[ pentru cei afla\i la
v]rsta la care ^nv[\area este cea mai u`oar[. @ntr-o astfel de situa\ie,
^nsu`irea unor rudimente de nota\ie muzical[ (simpl[) poate ajuta la
apropierea de c]ntarea bisericeasc[, f[r[ ^ns[ a constitui o solu\ie
des[v]r`it[ - la fel cum ascultarea de imprim[ri de muzic[
bisericeasc[, singur[, nu poate ^nlocui participarea la Slujbele Bisericii
`i hr[nirea sufleteasc[ din Duhul acestora.
Pentru cursul acesta vom ^ncepe, dup[ o scurt[ introducere
istoric[, prin a prezenta sistemul occidental de nota\ie muzical[ (pe
portativ), de`i nota\ia specific[ pentru c]ntarea bisericeasc[ ortodox[
este cea psaltic[, adic[ nota\ia neumatic[ de origine bizantin[ - pe care
o vom prezenta ulterior. Adopt[m aceast[ ordine (didactic[) oarecum
invers[ succesiunii istorice (conform c[reia nota\ia occidental[ este
cea care a p[truns mult mai t]rziu ^n R[s[rit), deoarece evolu\iile
culturale ale ultimelor dou[ secole au ^mpins "^n fa\[" `i la noi mai
ales nota\ia pe portativ, f[c]nd-o mai bine cunoscut[ unei anumite
majorit[\i, ceea ce a f[cut ca chiar `i cunoa`terea nota\iei de origine
bizantin[ (mai veche) s[ fie mai u`oar[ prin raportarea (tot) la nota\ia
occidental[ - cale pe care au urmat-o `i autorii ultimei Gramatici a
muzicii psaltice30.
*
Ambele sisteme de nota\ie muzical[ folosite actualmente
pentru c]nt[rile din Biserica Ortodox[ (adic[ at]t cea occidental[, pe
portativ, c]t `i cea psaltic[, r[s[ritean[, de origine bizantin[) fac parte
din categoria sistemelor de nota\ie diastematic[ (grec. diastematikos -
"intermitent, prin intervale"), ^n care se indic[ foarte precis mersul
melodiei (intona\ia sunetelor mai "joase" `i mai "înalte", conform

30
Prof.Nicolae Lungu, Pr.Prof.Grigore Costea, Prof.Ion Croitoru, Gramatica muzicii psaltice,
ed.II, Bucure`ti, 1969.

60
"^n[l\imii" lor frecven\iale, `i totodat[ de durate diferite) cu ajutorul
unor semne numite neume (grec. pnevma - "v]nt, suflu, duh"), figuri
sau note.
@n ceea ce prive`te nota\ia muzical[ apusean[ modern[ (pe
portativ), acesteia ia premers nota\ia neumaticæ (ce folose`te
“neume”), iar aceasta, la r]ndul s[u, s-a dezvoltat din semnele utilizate
în metrica poeticæ latinæ. Utilizate la ^nceputurile nota\iei muzicale,
semnele metricii poetice indicau ^ns[ doar locul unde vocea trebuia sæ
urce sau sæ coboare, f[r[ s[ defineasc[ precis intervalele sau duratele
sunetelor, servind mai mult ca ajutor mnemotehnic pentru cei care
cuno`teau deja melodia (dup[ cum vom vedea mai t]rziu pentru
c]ntarea r[s[ritean[, este vorba oarecum despre un sistem “ecfonetic”
de nota\ie).
Nevoia de precizie ^n indicarea intona\iei a f[cut ca prin sec.al
X-lea s[ se adopte o prim[ linie din viitorul portativ (de cinci linii), o
linie de culoare ro`ie, ^n dreptul c[reia se scria o liter[ (F, G sau C -
din care au evoluat actualele chei). @n secolul urm[tor (al XI-lea)
Guido d'Arezzo introduce deja portativul cu patru linii, pe care se vor
nota neumele, a c[ror form[ evolueaz[ spre p[trat-rombic (dup[ felul
caligrafierii lor), apoi treptat, p]n[ ^n secolul al XVII-lea, se ajunge la
forma rotund-oval[ a notelor de ast[zi.
@n paralel se stabilesc de-a lungul secolelor `i celelalte
elemente ale nota\iei muzicale occidentale actuale: valorile duratelor
sunetelor (nota\ia "mensural["), altera\iile notelor - "cromatismele",
numite astfel dup[ "culoarea" diferit[ (grec. chromatikos - "colorat")
cu care se notau sunetele alterate, cele care nu f[ceau parte din scara
diatonic[ - solmiza\ia (solfegierea) pe silabe cu rol mnemotehnic
(ut/do, re, mi etc.) pentru toate sunetele din cuprinsul unei octave,
aranjate la r]nd ^n cadrul gamei (de la litera grec. gamma, care indica
la ^nceput un sunet foarte grav, nume care s-a dat apoi, prin extensie,
^ntregii serii de sunete ce urmau ^nspre acut) etc.
@n compara\ie cu nota\ia r[s[ritean[ actual[ (psaltic[, de
origine bizantin[), se mai poate lesne observa faptul c[ nota\ia
occidental[ a evoluat ^n str]ns[ leg[tur[ cu dezvoltarea instrumentelor
muzicale, av]nd a`adar un mult mai pronun\at caracter instrumental -
^n timp ce nota\ia psaltic[ are un caracter mai pronun\at vocal. ~i acest

61
lucru nu se refer[ doar la faptul c[ nota\ia occidenta[ este folosit[ `i
pentru instrumente, ^n timp de nota\ia de origine bizantin[ a r[mas ^n
m[sur[ cov]r`itoare s[ fie folosit[ doar pentru c]ntarea vocal[ (^n
Biserica Ortodox[ nu se folosesc instrumente muzicale). Este vorba `i
despre obiectivarea sonor[ a nota\iei, obiectivarea intona\iei cu
ajutorul instrumentelor muzicale (sau acustice, care determin[ precis
^n[l\imea-frecven\a sunetelor, av]nd ^n centru la-ul standard de 440
Hz), care este mult mai evident[ pentru ^ntreaga muzic[ occidental[. -
Dar oricum, la modul foarte general, nota\ia, ^n particular cea
muzical[, are `i un caracter instrumental, cel pu\in ^n sensul de
"instrument" sau de "unealt[" ajut[toare a memoriei.
Nota\ia muzical[ apusean[ modern[, care folose`te ca
elemente de baz[ portativul de cinci linii (pentagrama muzicalæ),
cheile corespunzætoare diferitelor voci `i instrumente `i notele, al[turi
de alte semne `i conven\ii grafice, este pe scurt prezentat[ ^n Plan`a I
(v.Anexele de la sf]r`it).
Observa\ie: @nv[\area semnelor sistemului occidental de nota\ie
muzical[ trebuie f[cut[ conform des amintitului principiu practic al
^nv[\[rii `i form[rii deprinderilor muzicale, prin exerci\ii repetate de citire
a partiturilor muzicale, adic[ prin solfegiere (c]ntarea "pe note" muzicale)
- cel pu\in la ^nceput, ^n faza de descifrare a c]nt[rilor mai noi.
*
Nota\ia muzical[ bizantinæ, care st[ la baza celei psaltice
(moderne, actualmente folosit[ ^n numeroase Biserici Ortodoxe), pare
s[-`i aibe originile foarte ^ndep[rtate ^n sistemele de nota\ie dezvoltate
de vechile popoare ale Orientului mai ^ndep[rtat sau mai apropiat - `i e
vorba despre sumerieni, indieni, chinezi, egipteni, merg]nd apoi p]n[
la greci `i chiar p]n[ la manuscrisele de la Qumram, unde se poate
constata o evidentæ asemænare între unele semne din aceste manuscrise
`i cele din manuscrisele muzicale bizantine. Similitudinile descoperite
^n nota\ie au condus la presupunerea c[ muzica bizantinæ (at]t ca
scriere, c]t `i ca `i maniera de cântare) nu este str[in[ de practicile
muzicale str[vechi ale popoarelor Orientului (`i mai ales ale Orientului
Apropiat) - ceea ce nu trebuie s[ surprind[, dac[ se \ine seama de
faptul c[ cre`tinismul (`i ^n particular c]ntarea sa) s-a dezvoltat mai
^nt]i în centrele culturale ale acestei zone geografice.

62
Pentru muzica bizantin[ se cunosc douæ sisteme de nota\ie:
nota\ia ecfoneticæ (folosit[ pentru citirea ecfonetic[) `i cea
diastematicæ (^n care semnele reprezintæ intervale muzicale precise).
Nota\ia ecfoneticæ este, cronologic, cea mai veche nota\ie
muzical[ folositæ ^n Bizan\. Originile ei ar putea fi g[site, dup[ unii
cercet[tori, ^n vechea nota\ie cuneiformæ. Asem[n[rile sunt ^ns[ mai
mari cu semnele prozodice grece`ti ale lui Aristofan din Bizan\ (sec.II
^.H.), care au fost introduse de cætre Herodiamus `i al\i gramaticieni
elini (^ncep]nd din sec. al II-lea d.H.) pentru declamarea textelor
scripturistice. S-au p[strat manuscrise în aceastæ nota\ie ^nc[ din sec.al
V-lea - foarte pu\ine ^ns[ p]n[ ^n sec.al VIII-lea.
@ntre acest secol (VIII) `i sec.al XV-lea, c]nd nota\ia
ecfonetic[ dispare, unii cercet[tori au identificat trei faze de
dezvoltare: faza arhaicæ (sec.VIII-IX), faza clasicæ (sec.X-XII) `i faza
de decaden\æ (sec.XIII-XV).
Nota\ia diastematicæ bizantin[ s-a dezvoltat din cea ecfonetic[,
înmul\ind semnele `i acordându-le o semnifica\ie diastematicæ
(intervalic[) mai precisæ. De`i cel mai vechi manuscris cunoscut ^n
nota\ie diastematic[ bizantin[ dateaz[ de prin sec.al X-lea, apari\ia
acestei nota\ii pare a avansa p]n[ prin sec.al VIII-lea, sau chiar mai
timpuriu, fiind se pare ^n leg[tur[ cu dezvoltarea imnografiei `i
organizarea acesteia dup[ glasurile Octoihului - ceea ce a impus
fixarea cântærilor în scris, cel pu\in a unor modele, prin urmare `i
adoptarea unui sistem de nota\ie adecvat.
Semnele folosite sunt de dou[ feluri: fonetice (care
reprezent]nd sunete `i intervale, fiind ^mp[r\ite, la r]ndul lor, ^n
trupuri `i duhuri) `i afone (pentru durat[, nuan\e, expresie - notate de
obicei cu cerneal[ de culoare ro`ie, cele de dimensiune mai mare fiind
numite `i "semne mari"-megala simadia sau semne cheironomice). @n
papadichii sau propedii (mici tratate manuscrise de introducere ^n
semiografia bizantin[) isonul este trecut, de obicei, la începutul
semnelor chironomice, de`i joacæ un rol important în melodie, pe când
altele (ca hiporoi etc.) sunt socotite "nici trupuri, nici duhuri".
Trupurile se scriu mai ales singure, ^n timp ce duhurile sunt sprijinite
sau combinate cu semne dintre trupuri (^n cazul combin[rii se

63
cumuleaz[ valoarea intervalic[ a semnelor implicate - la sprijinire se ia
doar valoarea semnului sprijinit).
Semnifica\ia diferitelor semne, ca `i rela\ia dintre ele au suferit
transform[ri de-a lungul a patru stadii de evolu\ie:
1. Nota\ia paleobizantinæ (sec. VIII-XII)
2. Mediobizantinæ (sec. XIII-XV)
3. Neobizantinæ sau cucuzelian[ (sec.XV-XIX [1814])
4. Modern[ sau hrysanticæ (din 1814 p]n[ ^n prezent).
Numærul semnelor folosite ^n nota\ia muzical[ bizantin[ a
crescut treptat ^n primele trei faze de dezvoltare, pentru ca ^n ultima
faz[, cea modernæ, s[ se reduc[.
Nota\ia paleobizantinæ (sec. VIII-XII) mai este numitæ `i
constantinopolianæ, hagiopolitæ primitivæ, arhaicæ, liniaræ etc. `i s-a
dezvoltat ^ntr-o perioad[ pe care cercet[torii au (sub-)^mp[r\it-o ^n
diferite moduri.
Astfel, H. J. Tillyard deosebe`te urm[toarele trei (sub-)faze:
a) Esphigmenianæ (dupæ mss. gæsit la mænæstirea Esphygmenion, din
Muntele Athos)
b) Chartres (dupæ trei foi pæstrate, pânæ la al doilea ræzboi mondial, la
Chartres în Fran\a
c) Andreaticæ (dupæ codexul nr. 18 de la schitul Sf. Andrei, de la
Athos).
O alt[ periodizare ^n general acceptabil[ este cea pe care o propune
R.Palikarova Verdeil:
a) Faza paleobizantinæ-arhaicæ (sec.VIII-IX)
b) Faza kondacarianæ (dupæ manuscrisele Kondacaria din sec.IX-XII,
pæstrate în biblioteci din Rusia
c) Faza Crislui (dupæ ms. Crislui 220 de la Bibl. Na\ionalæ din Paris).
Træsætura caracteristic[ a nota\iei paleobizantine este apari\ia
func\iei diastematice pentru unele semne, ^n timp ce altele ^`i p[streaz[
o valoare nedeterminat[ (chendima, ipsili, hamili etc.). Apar `i unele
semne cu valoare ritmic[ (dipli, klasma etc.).
Descifrarea manuscriselor acestei perioade prezint[ numeroase
dificult[\i, ^ntre altele `i din cauza lipsei introducerilor teoretice
(propedii `i papadichii), care apar abia din sec. al XIII-lea. Nota\ia ^`i
dezvolt[ o form[ mai simpl[ pentru c]nt[rile silabice `i una mai
complex[, pentru cele melismatice (^n cazul nota\iei kondacariene);

64
semnele mari ale acesteia din urm[ vor fi preluate ^n stadiile ulterioare
ale nota\iei, uneori cu grafia schimbat[.
Nota\ia medio-bizantinæ (sec. XIII-XV, numitæ `i hagiopolitæ,
rondæ sau rotundæ færæ ipostaze mari, damaschinæ) devine mult mai
precis[ ca urmare a impulsului dat de codificarea imnelor, iar mai apoi
de apari\ia melurgilor.
Stabilirea valorii diastematice a semnelor fonetice ^n aceast[
perioad[ permite descifrarea actual[ a melodiilor `i chiar dac[ apar
pu\ine semne noi fa\æ de etapa precedentæ, numærul acestora va cre`te
totu`i pe parcurs. Cre`te mai ales numærul semnelor chironomice,
deasemenea apar argonul `i gorgonul, semne ale diviziunii unitæ\ii de
timp, se schimbæ denumirea `i grafia unor semne. De`i se sus\ine în
general, cæ aceastæ nota\ie nu ar fi dæinuit decât pânæ prin sec.al XV-
lea, când a fost înlocuitæ cu cea neobizantinæ, manuscrisele muzicale
de la M[n[stirea Putna, care au fost scrise ^n plin sec.al XVI-lea,
folosesc în mare mæsuræ nota\ia mediobizantinæ.
Nota\ia neobizantinæ (sec.XV-^nceputul sec.al XIX-lea,
numit[ `i cucuzelianæ, hagiopolitæ recentæ etc.) folose`te acelea`i
semne de baz[ ca cele din nota\ia mediobizantinæ, înmul\indu-se doar
semnele chironomice `i ap[r]nd unele semne asemænætoare cu
ftoralele din nota\ia modernæ.
Complicarea scrierii cu numeroase hipostaze mari a condus
treptat la concluzia necesit[\ii simplificærii nota\iei muzicale - posibil
`i sub influen\[ occidental[.
Nota\ia modernæ sau hrysanticæ (din 1814 p]n[ ast[zi) a
^ncercat s[ rezolve problema simplificærii nota\iei muzicale de origine
bizantin[, reprezent]nd ultima etapæ evolutivæ a acesteia.
S-a eliminat cea mai mare parte a semnelor chironomice,
semnele fonetice de baz[ sunt cele din etapele anterioare `i s-au
introdus unele semne noi (mai ales ritmice `i de modula\ie). Toate
acestea au f[cut ca nota\ia s[ fie mult mai simpl[ `i mai u`or de
folosit, chiar dac[ ea nu mai poate ajuta prea mult la descifrarea
c]nt[rilor ^n nota\ia anterioar[, mai ales ^n ceea ce prive`te semnele
chironomice.
Nota\ia modern[ constituie nota\ia muzical[ actualmente
folosit[ ^n Biserica Ortodox[ pentru c]ntarea psaltic[ `i o prezentare

65
sumar[ a principalelor semne ale acestei nota\ii este dat[ ^n Plan`a II
(v.Anexele de la sf]r`it).
Observa\ii privind combinarea diferitelor semne diastematice ^n nota\ia
psaltic[ modern[:
a) chendima `i ipsili nu se scriu niciodatæ singure, ci doar “sprijinite”,
adicæ scrise la dreapta semnelor care reprezintæ semnele
ascendente (în cazul chendimei, dedesuptul semnului spre capætul
din dreapta)
b) semnele ascendente î`i pierd valoarea când deasupra lor se scrie
isonul sau oricare dintre semnele descendente
c) semnele ascendente suprapuse î`i cumuleazæ valoarea cu excep\ia
combinærii cu cele douæ chendime, caz în care fiecare semn î`i
pæstreazæ valoarea
d) ipsili scris deasupra `i spre stânga unui semn de secundæ ascendentæ
cumuleazæ valorile.

BIBLIOGRAFIE ORIENTATIV{

Colectiv
- Dic\ionar de termeni muzicali, Bucure`ti, 1984: articolul despre nota\ia
muzical[, p.326-339.
Floros, Constantin
- Universale Neumenkunde, Kassel, 1970.
- Einführung in die Neumenkunde, Wilhelmshaven, 1980.
Giuleanu, Victor
- Principii fundamentale în teoria muzicii, Bucure`ti, 1975.
Hannick, Christian
- Antike Überlieferungen in der Neumeneinteilung der byzantinischen
Musiktraktate, în ”Jahrbuch der Österreichischen Byzantinistik”, 26.Band,
Wien, 1977, p.169-184.
Höeg, Carsten
- La Notation Ekphonetique, ^n “Monumenta Musicae Byzantinae” Subsidia,
vol.I, fasc.2, Copenhague, 1935.
Lungu, Nicolae
- Problema transcrierii `i uniformizærii cântærilor psaltice în Biserica noastræ, ^n
“Studii Teologice” seria II, VIII (1956), 3-4, p.241-249.
Lungu, Nicolae; Costea, Grigore; Croitoru, Ion
- Gramatica muzicii psaltice, ed.II, Bucure`ti, 1969.
Pan\iru, Grigore
- Nota\ia `i ehurile muzicii bizantine, Bucure`ti, 1971.
Popescu-Pasærea, Ion
- Problema transcrierii muzicii psaltice, în ”Cultura”, XXV (1936), nr.9-11, p.19.

66
Strunk, Oliver
- The Classification and Developement of the Early Byzantine Notations, ^n
"Essays on Music in the Byzantine World", New York, 1977, p.40-44.
Tillyard, H.J.W.
- Handbook of The Middle Byzantine Musical Notation, ^n “Monumenta Musicae
Byzantinae” Subsidia, vol.I, fasc.1, Copenhague, 1935.
Velea, Pr.Marin
- Originea `i evolu\ia semiografiei cântærii biserice`ti, ^n “Studii Teologice” seria
II, XVII (1965), nr.9-10, p.593-620.

67
PROBLEME SPECIALE
LEGATE DE C}NTAREA BISERICEASC{

@n acest capitol ne vom referi la c]teva aspecte ^n leg[tur[ cu


c]ntarea bisericeasc[ ce ar merita o tratare mult mai larg[, dar care,
prin caracterul lor cel mai adesea foarte specializat, ar dep[`i ^n acest
caz cadrul unei introduceri, a`a cum este inten\ia prezentei lucr[ri. De
aceea problemele respective vor fi atinse, atr[g]ndu-se aten\ia asupra
importan\ei lor `i indic]ndu-se o bibliografie orientativ[ (ce poate
conduce la r]ndul s[u spre numeroase alte scrieri de specialitate),
urm]nd ca ulterior cei interesa\i s[ ^ncerce eventual s[ progreseze ^n
respectivele domenii.
*
O prim[ categorie de probleme o constituie cele referitoare la
tehnica vocal[.
Dar mai ^nainte de a ne referi direct la acestea, trebuie f[cute
c]teva preciz[ri `i trebuie r[spuns la c]teva ^ntreb[ri care apar uneori
^n mod firesc, privitor la raportul ^ntre tehnica vocal[ `i c]ntarea
bisericeasc[. Spre exemplu, se poate pune ^ntrebarea: de ce nu se
^ncepe studiul c]nt[rii biserice`ti cu o serie de no\iuni `i exerci\ii de
emisie vocal[, pentru ca doar apoi s[ se treac[ la studiul propriu-zis al
c]nt[rilor biserice`ti.
Pentru a r[spunde la acest fel de ^ntreb[ri, trebuie plecat de la
^n\elegerea rosturilor c]nt[rii biserice`ti, ^n compara\ie cu (spre
exemplu) muzica cult[, u`oar[, popular[ etc. C]ntarea bisericeasc[ nu
este o art[ cultivat[ “^n sine”, pentru simpla (sau mai sofisticata)
satisfac\ie a auditoriului. Ea este organic legat[ de slujba bisericeasc[
`i de rosturile ei m]ntuitoare. Aspectele “artistice”, cu “tehnica”
corespunz[toare, sunt importante doar ^n m[sura (fireasc[) ^n care
slujesc slujirii biserice`ti. Pentru a nu umbri partea cea mai ^nsemnat[,
cea liturgic[, sunt evitate dificult[\ile tehnice de orice fel, care ar putea
preocupa (`i ocupa) ^n mod excesiv sufletele credincio`ilor - p]n[ la a

68
deveni o “profesie” de sine st[t[toare (a`a cum este cazul
profesioni`tilor muzicii).
O mare majoritatea a c]nt[rilor biserice`ti fiind relativ simple,
din punct de vedere al dificult[\ilor execu\iei vocale, sunt ^n felul
acesta accesibile unei mari majorit[\i a credincio`ilor, ^nzestra\i
muzical la modul normal, natural. Iar cerin\ele “tehnice” ale
interpret[rii vocale pentru aceste c]nt[ri biserice`ti sunt `i ele cele
socotite fire`ti, normale, naturale. Pronun\ia cuvintelor (dic\ia) trebuie
s[ fie suficient de clar[, pentru ^n\elegerea textului c]nt[rilor –
cuv]ntul “cu ^n\eles” fiind deosebit de important, ^n m[sura ^n care
acesta dezv[luie ^nv[\[turile m]ntuitoare. T[ria c]nt[rii trebuie s[ fie
potrivit[ cu locul (o biseric[ mai mare sau mai mic[) `i cu caracterul
bisericesc al c]nt[rii – un glas dispropor\inat de puternic `i strident
fiind la fel de nefericit ca `i unul slab `i `ters. Glasul limpede, pl[cut,
u`or, este `i el un semn al s[n[t[\ii trupe`ti `i suflete`ti, ^n contrast cu
vocile guturale, r[gu`ite, g]j]ite, h]r]ite, chinuite etc.
Acest tip de “performan\e” fire`ti de tehnic[ vocal[ fiind la
^ndem]na celor mai mul\i credincio`i (indiferent de v]rst[),
preocuparea (de asemenea fireasc[) pentru “calitatea vocal[“ ^nso\e`te
(trebuie s[ ^nso\easc[) ^n mod natural, `i clip[ de clip[, ^nv[\area
(“simpl[“ a) c]nt[rilor biserice`ti.
Nu trebuie uitat exemplul c]nt[re\ilor buni, cu o ^nzestrare
vocal[ natural[ `i cu un har deosebit al c]nt[rii, la care se adaug[ o
bun[ preg[tire de specialitate. Ace`tia sunt ^ntotdeuna un model `i un
imbold spre perfec\ionare pentru to\i ceilal\i c]nt[re\i, pentru fiecare ^n
parte.
O serie de alte recomand[ri `i obi`nuin\e, ce \in de asemenea
de o anumit[ „tradi\ie comun[“ (rezultat al practicii ^ndelungate), sunt
foarte folositoare pentru buna desf[`urare a c]nt[rii ^n Biseric[. @ntre
acestea se num[r[ sfaturile de igien[ general[, ce favorizeaz[ calitatea
vocal[ (^n toate componentele ei): alimenta\ia potrivit[ (cantitativ `i
calitativ), odihna (somnul s[n[tos de noapte), ^mbr[c[mintea adecvat[
pentru frig sau pentru c[ldur[, ferirea de aer rece, curent etc., toate
contribuie la asigurarea tonusului, calmului, puterii `i relax[rii
necesare c]nt[rii ^n bune condi\ii.

69
Tradi\ia c]nt[rii la dou[ strane, sau prezen\a a cel pu\in doi
c]nt[re\i la aceea`i stran[ este de mare folos atunci c]nd slujbele, cu
c]nt[rile respective, dureaz[ ore ^ndelungate. Oboseala inerent[
efortului continuu `i pe timp ^ndelungat poate fi mult am]nat[ prin
distribuirea c]nt[rilor la doi (sau mai mul\i) c]nt[re\i, ceea ce permite
alternarea efortului cu relaxarea (^n timpul c]t c]nt[ ceilal\i), pentru
fiecare c]nt[re\ ^n parte.
*
Preocuparea mai special[ pentru “tehnica vocal[“, ceea ce
poate ^nsemna ^nceputul unei anumite profesionaliz[ri a c]nt[re\ului,
poate fi `i ea necesar[, cel pu\in ^n dou[ situa\ii, situate, oarecum
paradoxal, la dou[ extreme ale ^nzestr[rii muzicale naturale. Pentru cel
^nzestrat ^n mod natural cu o voce bogat[, pl[cut[ `i eventual cu un
sim\ deosebit al “scenei”, al spectacolului, preocuparea pentru
cultivarea c]t mai des[v]r`it[ a darurilor (inclusiv din punctul de
vedere al tehnicii vocale) poate fi o component[ fireasc[ a voca\iei.
@ns[ `i pentru cel aflat la limita de jos a ^nzestr[rii muzicale
naturale – ca `i pentru cei cu o ^nzestrare comun[, medie – dar care din
dorin\[ sau necesitate profesional[ colateral[ (^n profesii unde trebuie
vorbit sau c]ntat ^n fa\a altor oameni, cum sunt profesiile didactice sau
cele ce prespun activit[\i “oratorice”) doresc s[-`i ^mbun[t[\easc[
performan\ele “vocale”, preocuparea pentru “tehnica vocal[“, adic[
pentru cultivarea mai sistematic[ a vocii, este de un real folos.
Pentru to\i ace`tia direc\iile mai importante de interes ^n
tehnica vocal[ sunt cele de respira\ie, impostare `i dic\ie, intona\ie `i
egalizare a ambitusului. Deoarece toate aceste aspecte presupun un
exerci\iu `i o ^ndrumare practic[ din partea unui profesor
(profesionist), ne vom m[rgini doar la men\ionarea c]torva principii
esen\iale.
Respira\ia este deosebit de important[ ^n c]ntare, deoarece ea
trebuie s[-`i adapteze menirea fiziologic[ (legat[ de ^ntre\inerea vie\ii)
la frazarea cerut[ de textul literar `i muzical. Aceasta prezint[ o
dificultate sporit[, ce impune o disciplin[ a respira\iei la ceea ce
pentru marea majoritate a oamenilor constituie un act ritmic reflex.
Dintre tipurile de respira\ie (clavicular[-superioar[, costal[ `i
abdominal[-diafragman[), majoritatea speciali`tilor o indic[ pentru

70
c]ntare pe cea mixt[, costo-diafragmal[. Aceasta este o respira\ie
complet[, care este favorabil[ sus\inerii frazelor muzicale. Un alt
principiu este cel al inspir[rii profunde `i al expir[rii lente, prelungi.
Respira\ia scurt[ `i superficial[ este obositoare `i ineficient[. Pe c]t
posibil inspirarea se va face ^n special pe nas.
Emisia vocal[ corect[ a sunetului presupune o bun[ impostare
(imposta\ie, pozare sau poz[) a vocii. F[r[ a intra ^n am[nunte care
prin caracterul lor teoretic au destul de pu\in[ valoare, impostarea se
refer[ la punerea ^n func\ionare (^n rezonan\[) a diferi\ilor rezonatori
naturali de care se serve`te omul ^n vorbire `i c]ntare: laringele,
faringele, bolta palatal[, celelalte cavit[\i rezonatoare prin care trece
sunetul ^nainte de a se propaga ^n mediul ^nconjur[tor. Folosirea
(rezonarea) redus[ a unora dintre ace`ti rezonatori face ca vocea s[ fie
stins[, mat[, “f[r[ rezonan\[“. La fel, folosirea inadecvat[ a
rezonatorilor (prin diverse crisp[ri necontrolate) face ca vocea s[ fie
nazal[ (atunci c]nd impostarea se face prea mult ^n cavit[\ile
superioare `i prea pu\in ^n gur[), g]tuite, guturale (c]nd prin
contractrea laringelui aerul nu mai are libertarea de a se evacua ^n
voie) etc.
Ca `i ^n cazul respira\iei corecte, impostarea (corect[), atunci
c]nd nu exist[ ^n mod natural, trebuie studiat[, la modul foarte
concret, cu c]nt[re\i (speciali`ti) care au o ^ndelungat[ practic[ `i un
bun control al acestor aspecte.
Dic\i(une)a ^nseamn[ pronun\area corect[, clar[ din punct de
vedere sonor (acustic), a vocalelor `i consoanelor. ~i ^n acest caz se
poate ^nt]lni o dic\ie natural[ bun[, ^ns[ de fiecare dat[ c]nd exist[
probleme, acestea se vor rezolva at]t prin exerci\ii specifice (care
urm[resc “rezolvarea” unei vocale sau consoane, sau a unui grup de
sunete caracteristice vorbirii ^ntr-o limb[ oarecare) c]t `i prin
cultivarea aten\iei constante ce trebuie acordat[ emisiei vocale, din
acest punct de vedere.
@n particular, trebuie avut grij[ de consoanele finale, adesea
neglijate (nu se mai pronun\[). De asemenea, vocalizarea melodic[
excesiv[ poate “`terge” articularea consoanelor, p]n[ la a impieta
asupra inteligibilit[\ii textului. Invers, o articulare excesiv[, prea
r[spicat[ (“l[trat[“) a consoanelor poate afecta aspectul de

71
muzicalitate al interpret[rii. Bunul sim\ artistic - ce poate fi cultivat
prin urmarea exemplelor bune – este cel care ne fere`te ^ntotdeauna de
excesele de orice fel.
Egalizarea ambitusului vocal s-ar putea spune c[ prive`te
extinderea calit[\ii emisiei din registrul cel mai favorabil (cel mai
comod) al c]nt[re\ului, care de regul[ este cel mediu, c[tre registrele
grav `i (^n special cel) acut. @n aceste registre, necesare ^n c]ntat, la
modul natural se c]nt[ mai dificil, `i sunetele nu sunt totdeauna de
aceea`i (cea mai bun[) calitate. Vocalizele f[cute cu grij[, treptat, ne
pot ajuta ca s[ dezvolt[m ^n timp `i aceste zone ale vocii.
Problemele de intona\ie sunt legate de ceea ce se nume`te ^n
mod curent “ureche muzical[“, adic[ acea capacitate natural[ fireasc[
de a (re)produce ^n mod corect sunete de o anumit[ “^n[l\ime”
(frecven\[). @n practic[ se observ[ o mare diversitate a ^nzestr[rii `i din
acest punct de vedere, “urechea muzical[“ ^nn[scut[ fiind un mare
avantaj pentru studiul c]nt[rii, dar constat]ndu-se c[ prin exerci\iu `i
acuitatea natural[ (uneori mai redus[) a auzului put]ndu-se mult
ameliora.
Se poate folosi `i un instrument muzical (mai ales cele cu
clape, av]nd acordajul mai constant) pentru verificarea `i corectarea
intona\iei. Mai trebuie f[cut[ deosebirea ^ntre c]ntarea “fals[“ din
lips[ de “auz muzical“ `i falsarea din alte cauze, cum este lipsa de
aten\ie, datorat[ oboselii, psihice `i/sau fizice, vocale etc.
La modul general, `i ca o concluzie la cele c]teva observa\ii
anterioare, toate preocup[rile de tehnic[ vocal[ privesc educarea
aten\iei pentru a controla emisia sunetului muzical (vocal) ^n toate
componentele acestuia (timbru, frecven\[, intensitate) `i pe toat[
durata sa (atac, contiunuare, ^ncheiere), prin extinderea controlului (ca
urmare a exerci\iului `i experien\ei) asupra ^ntreglui aparat fonator al
omului.
Tot oarecum de “tehnic[“ \ine `i adaptarea interpret[rii vocale
la acustica diferit[ a s[lilor. Spa\iile mari ale unor biserici, atunci c]nd
sunt cu mai pu\in[ lume ^n ele, tind s[ aibe o rezonan\[ exagerat[ `i ^n
acest caz trebuie c]ntat mai rar, cu o pronun\ie mai “r[spicat[“, care s[
dea timp sunetelor anterioare s[ se sting[, pentru a nu se amesteca cu
cele ce urmeaz[ (ceea ce impieteaz[ asupra ^n\elegerii cuvintelor).

72
S[lile cu o acustic[ slab[ sau cele pline de cu public ^`i diminueaz[
considerabil rezonan\a, f[c]nd necesar[ o cre`tere a intensit[\ii c]nt[rii
(`i a efortului), pe m[sur[.
De asemenea, intensitatea c]nt[rii trebuie potrivit[ `i dup[
dimensiunea spa\iului ^n care se c]nt[: a c]nta prea slab ^ntr-o biseric[
foarte mare este la fel de neindicat ca `i a c]nta prea tare, deranjant,
^ntr-un spa\iu redus. Pentru aceasta, trebuie creat “reflexul” de a
“asculta sala” de fiecare dat[, spre a-i sesiza caracteristicile acustice,
^n func\ie de cum “r[spunde” la sunetul c]nt[rii / rostirii noastre.
*
O problem[ adesea l[sat[ la voia ^nt]mpl[rii este cea a
recitativului liturgic, adica a felului ^n care se cite`te (“c]ntat”)
Apostolul `i Evanghelia la Sfintele Slujbe. Faptul c[ marea majoritate
a c[r\ilor de c]nt[ri nu dau modele ^n acest sens face ca ^n practic[ s[
se ^nt]lneasc[ numeroase “inova\ii”, de cele mai multe ori nefericite,
de prost gust31.
Av]ndu-`i originile ^n vechea psalmodie (felul de citire
c]ntat[ a psalmilor ^n sinagog[) - adus[ ^n Biseric[ de primii cre`tini,
care erau iudei - recitativul liturgic `i-a p[strat de-a lungul secolelor o
caracteristic[ tradi\ional[ inconfundabil[, caracterizat[ prin ambitusul
de o cvart[-cvint[ `i o serie de formule melodice foarte simple, care nu
eclipseaz[ textul32 `i care nu au nimic de a face cu ^mprumuturile de
tot felul din muzica profan[ (popular[, de oper[, operet[, roman\e
etc.)33.
Pentru a ajuta pe cei interesa\i de ^nsu`irea stilului tadi\ional al
recitivului liturgic, d[m ^n Plan`ele III a-d (din Anexele de la sf[r`it),
mai multe exemple ^n acest sens, dup[ Nicolae Lungu34.
*
@n afar[ de c]ntarea “de stran[“, ^n care sunt implica\i
^ndeosebi c]nt[re\ii “titulari” (proto-psal\ii), de obicei angaja\i, mai

31
Nicolae Lungu, Combaterea inova\iilor în recitativul liturgic, ^n “Studii Teologice” seria II, VII
(1957), nr.7-8, p.562-573.
32
Idem, Tehnica recitativului liturgic. Organizarea corului bisericesc, ^n “Studii Teologice” seria
II, I (1949), nr.3-4, p.245.
33
Idem, Combaterea inova\iilor în recitativul liturgic…, p.563-565.
34
Ibidem, p.566-573.

73
^nt]lnim ^n biserici c]ntarea ^n comun a credincio`ilor `i c]ntarea
coral[.
@n cazul c]nt[rii ^n comun sau „de ob`te“ (cum mai este
numit[) to\i credincio`ii prezen\i la slujb[ (sau marea lor majoritate)
particip[ `i la c]ntarea liturgic[. Trebuie observat c[ aceasta se
^nt]mpl[ ^n general la acele slujbe la care num[rul credincio`uilor este
mai mare `i unde c]nt[rile sunt mai simple sau mai des repetate, ^n a`a
fel ^nc]t toat[ lumea (sau majoritatea) ajunge s[ le cunoasc[ pe
dinafar[ - adic[ mai ales la Sf]nta Liturghie, duminica `i la s[rb[tori.
Acolo unde glasurile biserice`ti au dezvoltat variante orale (de
influen\[ folcloric[), cu formule simplificate `i repetabile (cum este,
spre exemplu, cazul Ardealului), credincio`ii pot ^nso\i ^ntr-o oarecare
m[sur[ `i c]ntarea pe glasuri la Vecernie, Utrenie sau la alte slujbe
(unele Taine sau Ierurgii).
Pentru evitarea dezordinilor `i incoeren\elor care se pot
^nt]mpla ^n situa\ia c]nt[rii ^n comun a unei mari mul\imi de oameni,
este necesar un coordonator (`i/sau un animator) al c]nt[rii, a c[rui
func\ie `i-o asum[ de obicei (tot) c]nt[re\ul titular al bisericii.
Deoarece acest coordonator are oarecum rolul unui “dirijor” al
adun[rii liturgice, c]ntarea de ob`te este (prin prisma complexit[\ii
sale) un pas spre c]ntarea coral[, ^n m[sura ^n care ansamblul adun[rii
liturgice se constituie ca un “cor” (chiar dac[ este vorba de c]ntarea
doar pe o singur[ voce).
Cel mai adesea, pentru c]ntarea de ob`te nu este nevoie de
repeti\ii speciale, credincio`ii ^nv[\]nd treptat c]nt[rile, chiar ^n timpul
desf[`ur[rii slujbelor, prin participarea repetat[ la acestea. Pentru
^nv[\area unor c]nt[ri noi este bine (totu`i) s[ existe un “nucleu” de
credincio`i (pasiona\i de c]ntare), care s[ ^nve\e mai ^nt]i, ^n mod
special, c]nt[rile respective, pentru a le putea propune apoi, cu mai
mult[ eficien\[, ansamblului comunit[\ii.
C]ntarea ^n comun este considerat[ de asemenea ca av]nd o
mare valoare pastoral[ `i misionar[, fiind caracteristic[ `i altor
confesiuni, ^n afar[ de Biserica Ortodox[.
C]ntarea coral[ propriu-zis[, adic[ pe mai multe voci,
armonic[-polifonic[, de origine `i influen\[ occidental[, presupune
deja existen\a unui cor, cu membrii s[i selec\iona\i dup[ criteriile

74
aptitudinilor muzicale `i ale ^nzestr[rii vocale, cu organizarea de
repeti\ii (cel pu\in s[pt[m]nal) `i alte elemente ale unui anume
profesionalism muzical.
Corul mai presupune `i existen\a unui dirijor, care poate fi `i
c]nt[re\ul bisericesc (^n sensul mai tradi\ional), dar c[ruia i se cere ^n
acest caz `i o preg[tire specific[. Este vorba ^n primul r]nd despre
no\iuni de armonie `i polifonie (la nivelul “clasic” al dezvolt[rii
acestora), dar `i despre ^nsu`irea unor deprinderi specifice dirijatului
coral. De asemenea, buna cunoa`tere a nota\iei liniare (pozi\ionale `i
adecvate muzicii pe mai multe voci) este absolut necesar[, ca `i
cunoa`terea unui instrument armonic (cu claviatur[: pian, clavecin,
org[, armoniu etc.), de mare folos pentru exemplificarea `i corectarea
sonorit[\ilor pieselor corale.
@ncerc[rile de compozi\ie (coral[ original[) este bine s[ se fac[
dup[ studierea ^n prealabil a deosebit de bogatului repertoriu coral
existent (rom]nesc `i universal), care cuprinde nenum[rate modele de
o deosebit[ valoare muzical[.
*
Un ultim aspect pe care ^l vom aborda ^n acest capitol este cel
al documentelor muzicale religioase vechi (adesea str[vechi), cu care
c]nt[re\ul bisericesc sau cel preocupat de muzica bisericeasc[ are
ocazia s[ vin[ ^n contact. Este vorba at]t de documentele muzicale
scrise (manuscrise, tip[rituri vechi etc.), c]t `i de “documentele orale”,
de factur[ folcloric[, ce reprezint[ un adev[rat tezaur al identit[\ii
culturale rom]ne`ti `i ortodoxe.
Culegerea, p[strarea, inventarierea (/catalogarea), p[strarea `i
cercetarea lor este o datorie de con`tiin\[ `i credin\[, de recuno`tin\[ `i
pre\uire a ^nainta`ilor, c[rora le dator[m o bun[ parte din fiin\a
noastr[.
@n ceea ce prive`te manuscrisele `i tip[riturile vechi este
indicat[ arhivarea `i catalogarea lor ^n muzee (sau alte spa\ii) special
amenajate, care asigur[ toate condi\iile p[str[rii, cercet[rii `i
valorific[rii lor ^n cele mai bune condi\ii.
Pentru folclorul muzical religios (oral), un adev[rat tezaur viu
ce cuprinde nenum[rate c]nt[ri ocazionale, pricesne, colinde, formule
de glasuri etc., se pot folosi toate ^nlesnirile pe care le ofer[ mijloacele

75
tehnice de ^nregistrare a sunetului (magnetofon, casetofon, DAT,
minidisc, CD-R etc.), care permit p[strarea ^ntr-o fonotec[ a
respectivelor “monumente de cultur[“ muzical[ - `i care altfel, prin
specificul lor oral (trec[tor, “perisabil”) s-ar pierde.
De un real folos este `i notarea variantelor orale ^ntr-un sistem
de nota\ie muzical[ cunoscut - atunci c]nd se poate `i exist[
competen\a necesar[.

BIBLIOGRAFIE ORIENTATIV{

Botez, D.D.
- Tratat de c]nt `i dirijat coral, Bucure`ti (Institutul de cercet[ri etnologice `i
dialectologice), vol.I, 1982; vol.II, 1985.
Lungu, Nicolae
- Tehnica recitativului liturgic. Organizarea corului bisericesc, ^n “Studii
Teologice” seria II, I (1949), nr.3-4, p.238-251.
- Cântarea în comun a poporului în bisericæ, ^n “Studii Teologice” seria II, III
(1951), nr.1-2, p.28-35.
- Cântarea în comun ca mijloc de în\elegere a dreptei credin\e, BOR LXX (1952),
nr.11-12, p.890-899.
- Combaterea inova\iilor în recitativul liturgic, ^n “Studii Teologice” seria II, VII
(1957), nr.7-8, p.562-573.
Moisescu, Titus
- Valorificarea tezaurului de culturæ muzicalæ bizantinæ în România, ^n "Biserica
Ortodox[ Rom]n[" C (1982), nr.7-8, p.682-691.
- Prolegomene bizantine - Muzica bizantinæ în manuscrise `i carte veche
româneascæ, Bucure`ti, 1985 - studiile:
Preliminarii la o codicologie specificæ manuscriselor muzicale
bizantine, p.68-80,
Bibliografia muzicii vechi bizantine în România, p.206-224.
Popescu-Pasærea, Ion
- Reguli pentru citirea Apostolului `i a Evangheliei, în ”Cultura”, III (1913), nr.9-
10, p.114-116.
Øirli, Adriana
- Repertoriul tematic `i analitic al manuscriselor psaltice vechi (sec.XIV-
XIX).I.Anastasimatarul, Bucure`ti, 1985.

76
ASPECTE TEOLOGICE ALE C}NT{RII LITUGICE
@N BISERICA ORTODOX{

@n Biserica Ortodox[ c]ntarea prezint[ o serie de caracteristici,


care ^i dau nota ei specific[ ^n raport cu muzica altor confesiuni.
Astfel, ea este ^n primul r]nd doar c]ntare, adic[ muzic[
vocal[ - instrumentele muzicale nefiind folosite - iar cuv]ntul este
mereu prezent, unit cu melodia. Este o c]ntare tradi\ional[, ^n care
"noul" ^`i poate g[si uneori treptat locul, ^ns[ doar ^n urma unei
verific[ri `i atest[ri eclesiale mai largi a utilit[\ii oric[ror schimb[ri.
"Moda" sau importul de "exotisme" culturale joac[ un rol cu totul
secundar `i de obicei ^nt]mpl[tor, deloc programatic - de`i ^n aceast[
privin\[ exemplul `i influen\ele altor confesiuni (mai ales apusene:
catolic[, protestant[) nu au lipsit. Aspectul tradi\ional este în legæturæ
cu unitatea `i stabilitatea cultului ortodox în general.
C]ntarea ortodox[ este totodat[ relativ simpl[, cel pu\in fa\[
de evolu\iile unor muzici apar\in]nd altor confesiuni sau domeniului
profan. Din acest punct de vedere, ea este predominant monodic[
(cântare pe o singuræ voce), accesibil[ unei mari majorit[\i a
credincio`ilor, iar atunci c]nd, ^n ultimele secole, c]ntarea armonic[ `i
polifonic[ coral[ `i-a croit drum ^n bisericile ortodoxe, ea nu a atins
nici pe departe complexitatea `i sofisticarea artei muzicale
profesioniste.
@n acela`i timp, momentele istorice de m[iestrie `i virtuozitate
a unor protosal\i (de excep\ie) nu au lipsit nici ele din istoria (mai ales
bizantin[ t]rzie a) c]nt[rii ^n Biserica Ortodox[.
Ca aspecte tehnice speciale, mai trebuie amintite caracterul
modal - adic[ cele opt moduri sau glasuri ale Octoihului - `i nota\ia
neumaticæ de origine bizantinæ.
Aceste c]teva aspecte men\ionate p]n[ acum circumscriu un
prim nivel de identitate a c]nt[rii ^n Biserica Ortodox[, acela al
“formei” muzicale (^n general), care ^n decursul istoriei a cunoscut
destule excep\ii (cum ar fi acceptarea c]nt[rii pe mai multe voci `i a

77
compozi\iilor cu caracter tonal, diferite de cele pe glasurile
tradi\ionale) - ceea ce nu a alterat totu`i fondul esen\ial, de natur[
spiritual[, al c]nt[rii ortodoxe.
Din acest ultim punct de vedere, unele aspecte au r[mas
neschimbate, constituind elementele de permanen\[ ale Tradi\iei ^n
domeniul c]nt[rii biserice`ti, iar reliefarea acestor aspecte \in de o
teologie a c]nt[rii biserice`ti, la care ne vom referi ^n continuare.
*
C]ntarea bisericeasc[ ortodox[ este ^n primul r]nd o c]ntare
liturgic[, adica ea ^`i pline`te rostul ei profund doar ^n str]nsa leg[tur[
cu slujba bisericeasc[, ^n cadrul c[reia ocup[ un loc important `i cvasi-
permanent - p]n[ ^ntr-at]t ^nc]t ^n anumite perioade istorice chiar
slujba ^ns[`i a fost numit[ "slujb[ c]ntat[" sau chiar simplu "c]ntare".
@n cadrul slujbei ortodoxe, c]ntarea are totdeauna un caracter
doxologic, de laud[ adus[ Dumnezeirii, descoperit[ `i sl[vit[ ca Sf]nt[
Treime (Tat[l, Fiul `i Sf]ntul Duh) ^n c]nt[rile ortodoxe, de unde
caracterul triniar al acestora. Aceast[ descoperire des[v]r`it[
Dumnezeirii a fost cu putin\[ prin @ntruparea M]ntuitorului, de unde
caracterul hristologic al c]nt[rilor (la modul mai general, c]ntarea
Bisericii este c]ntare cre`tin[).
Ca toate elementele componente ale slujbelor biserice`ti, `i
c]ntarea are un caracter simbolic, ^n sensul ^n care simbolul liturgic
mijloce`te actualizarea realit[\ilor dumnezeie`ti `i o ^mp[rt[`ire
(iconomic[, dup[ m[sura r]nduit[ omului) din aceste realit[\i.
Simbolismul specific al c]nt[rii liturgice prive`te "^nchipuirea"
c]nt[rii cetelor ^ngere`ti (c]ntarea heruvimic[, serafimic[) `i prin
aceasta o experiere sacramental[ a comuniunii eshatologice dintre
oameni `i duhurile cere`ti. Iar c]ntarea monodic[ (pe o singur[ voce)
exprim[ mai ales unitatea eclesial[, ^n care “cu o guræ `i o inimæ”
credincio`ii ^`i ^nal\[ c]ntarea c[tre Dumnezeu.
Un alt aspect simbolic specific ^l constituie Octoihul, adic[
organizarea c]nt[rilor pe cele opt glasuri biserice`ti, care prive`te
rela\ia c]nt[rii cu timpul (inclusiv sub aspectul calendaristic –
calendarul actualiz]nd evenimentul Facerii `i, legat de Duminic[, pe
cel al M]ntuirii). Ciclul liturgic de opt s[pt[m]ni pe care ^l formeaz[
succesiunea celor opt glasuri biserice`ti (`i ^n mod asem[n[tor tuturor

78
celorlalte cicluri liturgice, care toate structureaz[ `i c]ntarea
bisericeasc[) este ^n leg[tur[ cu @nvierea, cu "Ziua @nvierii", cea "una"
`i "a opta", care este "desf[`urat[" ca o singur[ "zi ne^nserat[" ^n
^ntreaga S[pt[m]n[ Luminat[ `i pe cele opt s[pt[m]ni ale
Penticostarului, mai apoi peste tot anul liturgic (^n seriile de c]te opt
s[pt[m]ni ale Octoihului) - ca o sfin\ire a timpului `i o prefacere
sacramental[ a sa ^n ve`nicia @mp[r[\iei lui Dumnezeu.
C]ntarea liturgic[ ortodox[ este totodat[ o entitate unitar[, cu
o identitate specific[, situat[ undeva ^ntre rostirea simpl[ (prozaic[) a
cuv]ntului `i "muzica pur[", este cuv]nt c]ntat - chiar dac[ uneori
unele discipline trateaz[ separat componenta literar[ (imnografia) de
cea muzical[ (din punctul de vedere muzicologic). @ntre componentele
c]nt[rii mai ales cuv]ntul ocup[ un loc cu totul deosebit, determinat ^n
primul r]nd de caracterul biblic al c]nt[rii biserice`ti. Revela\ia
cuprins[ ^n textul Sfintei Scripturi este prezent[ `i ^n c]nt[rile Bisericii
Ortodoxe, fie prin citarea chiar a unor fragmente din textul biblic, fie
prin t]lcuirea acestui text, t]lcuire apar\in]nd adesea unor Sfin\i
P[rin\i `i pe care imnografia r[s[ritean[ o propune de cele mai multe
ori.
De asemenea, nu doar Sf]nta Sciptur[ este prezent[ ^n
c]nt[rile biserice`ti, ci, la modul oarecum reciproc, `i o serie de
referiri la c]ntare (`i muzic[ ^n general) se g[sesc ^n Sf]nta Scriptur[,
unele dintre acestea (mai ales cele din Noul Testament) put]nd fi
interpretate ca exemple `i modele de urmat pentru c]ntarea din
Biserica Cre`tin[. S[ amintim doar momentul ^n care @nsu`i
M]ntuitorul ^mpreun[ cu Ucenicii s[i, dup[ Cina cea de Tain[ "au
c]ntat c]nt[ri de laud[" (Marc.14,26; comp. Mat.26,30) `i referirile
Sf]ntului Apostol Pavel la mul\umirea adus[ lui Dumnezeu "^n psalmi,
^n laude `i ^n c]nt[ri duhovnice`ti" (Ef.5,19; Col.3,16).
Caracterul biblic al c]nt[rii biserice`ti este ^n imediat[
apropiere de caracterul dogmatic al acesteia, prin ^ntemeierea pe
Revela\ia biblic[ a ^nv[\[turilor de credin\[ cuprinse ^n majoritatea
imnelor ortodoxe. ~i multe dintre ^ntemeierile de natur[ dogmatic[ ale
teologiei icoanei (care privesc @ntruparea Cuv]ntului lui Dumnezeu)
pot fi aplicate `i c]nt[rii biserice`ti - care are `i alte puncte comune cu
icoana, cum ar fi rolul catehetic, cel sacramental-liturgic etc. Iar a`a

79
cum "tabloul religios" cu scop mai mult estetic (de muzeu sau
expozi\ie) poate ^nsemna o ^ndep[rtare de condi\ia sacramental[ a
icoanei, la fel ^nstr[inarea c]nt[rii de cadrul liturgic poate aluneca ^n
"concertul religios", de interes mai mult (sau "pur") muzical.
Spiritualitatea (pnevmatologia) cântærii liturgice ortodoxe î`i
are izvorul în inspira\ia datoratæ Harului Duhului Sfânt. Procesiunea
acestei inspira\ii duhovnice`ti a c]nt[rii prin treptele Ierarhiei cere`ti `i
biserice`ti este limpede înfæ\i`at[ în scrierile Sf.Dionisie (Pseudo-)
Areopagitul. Aspectul ascetic, ce caracterizeaz[ orice spiritualitate
autentic[, este `i el bine reprezentat ^n c]ntarea liturgic[ ortodox[, un
exemplu tipic put]ndu-l constitui c]nt[rile Triodului, din timpul
Postului Mare, iar “deosebirea duhurilor" (discern[m]ntul spiritual)
contribuie hot[r]tor la separarea "pseudo-spiritualit[\ilor" venite odat[
cu unele inova\ii ^n c]ntare (pietisme lacrimogene, sincretisme
spiritualiste etc.).
O ilustrare a specificului spiritualitæ\ii cântærii ortodoxe este `i
oralitatea sa. În cadrul acestei oralitæ\i, care poate fi constatatæ ^n lipsa
documentelor muzicale cre`tine timpurii sau ^n apari\ia târzie în
Ræsæritul ortodox a primelor tipærituri muzicale liturgice, nota\ia
muzical[ are un rol cu totul secundar (mnemotehnic), melodiile tip `i
formulele melodice speciale ale glasurilor subliniind caracterul de act
liturgic al cântærii - ^n dezvoltarea c]nt[rii r[s[ritene oralitatea
constituindu-se astfel ca o expresie a Duhului Tradi\iei liturgice a
Bisericii.
Dimensiunea mistic[ `i apofatic[ a spiritualit[\ii ortodoxe
apare `i în cântarea liturgicæ, "întunericul divin" ce caracterizeaz[
apropierea de Taina dumnezeiascæ aflându-`i un corespondent
sonor/muzical în "tæcere" - `i aceasta nu doar ^n expresia teologic[ a
Sf.Dionisie Areopagitul, ci `i la modul foarte concret, ^n lini`tea plin[
de evlavie ^nst[p]nit[ ^n interiorul bisericilor, lini`te care premerge `i
^nso\e`te desf[`urarea oric[rei c]nt[ri litugice.
C]ntarea ortodox[, ^n m[sura ^n care este liturgic[ (a`a cum
aminteam mai la ^nceput), este `i eminamente bisericeasc[,
eclesialitatea sa decurg]nd din faptul ^ntemeierii `i actualiz[rii
permanente a Bisericii prin jertfa de natur[ liturgic[ - ^n particular `i
c]ntarea (liturgic[) fiind o "jertf[ de laud[". Iar din sfera Dreptului

80
bisericesc, canoanele biserice`ti au delimitat ^ntotdeauna încadrarea
eclesiologicæ a cântærii liturgice. @ns[ nu doar Biserica a determinat
liturgic (prin slujbele Sale) eclesialitatea c]nt[rii `i a exprimat-o prin
canoanele Sale, ci `i c]nt[rile ^nse`i au dezvoltat o bogatæ teologie
eclesiologicæ, mai ales ^n cântærile liturgice mariologice (închinate
Maicii Domnului), care o ^nf[\i`eaz[ pe Preacurata N[sc[toare de
Dumnezeu ^ntruchip]nd numeroase ipostaze ale Bisericii: "Biseric[
sfin\it[", "Biseric[ ^nsufle\it[", "Biseric[ a Dumnezeirii", "cheia
@mp[r[\iei lui Hristos", Rai cuv]nt[tor", "Cer", "Cortul cel ceresc",
Chivotul cel ^nsufle\it" etc.
C]ntarea bisericeasc[ mai are `i un caracter misionar `i
pastoral, determinat de complexitatea dinamic[ (`i iconomic[) a
dialogului Bisericii cu lumea (dimensiunea misionar[), ca `i de
iconomia dialogului din interiorul Bisericii (dimensiunea pastoral[).
Un aspect particular este cel ecumenic, reflectat în comunicarea
reciproc[ dintre diferitele confesiuni cre`tine, care a marcat `i evolu\ia
cântærii ortodoxe.
*
De`i c]ntarea bisericeasc[ este determinat[ ^n primul r]nd
teologic `i liturgic, latura sa de cântare o pune în legæturæ `i cu arta
muzicalæ, în cadrul cæreia ea constituie doar un caz particular.
Consecin\[ a acestei rela\ii, ^n Biseric[ se folose`te at]t termenul de
“cântare”, c]t `i cel de “muzicæ” bisericeasc[, fiecare având motiva\ii
etimologice `i teologice deosebite. Determinarea reciprocæ dintre arta
muzicalæ `i cântarea bisericeascæ poate fi urmæritæ atât de-a lungul
istoriei muzicii `i a cânt[rii liturgice cre`tine, cât `i în cazul mai
particular al raportului dintre filozofia (estetica) muzicalæ `i teologie.
@ntre problemele n[scute din aceast[ rela\ie se num[r[ `i
problema c]nt[rii armonice (`i polifonice). Armonia muzicalæ,
avându-`i originea în strævechiul concept (elin) al “harmoniei”, cu
numeroase conota\ii muzical-tehnice, categorial-filozofice `i chiar
teologice, `i-a fæcut doar o dificilæ `i târzie intrare (în ultimele secole)
în cultul ortodox. Acesta, prin specificul sæu, a impus `i impune o
în\elegere deosebitæ de cea curentæ (de obicei pur muzicalæ) a
armoniei. Astfel, dincolo de des[v]r`irea expresiei armonice sonore ^n
(c]ntarea tradi\ional[ la) unison, important[ este "acordarea" armonic[

81
a ^ntregii realit[\i eclesiale a c]nt[rii, ce prive`te `i dimensiunea
spiritual[, `i cea de comuniune, a oamenilor ^ntre ei `i fa\[ de
Dumnezeu.
O alt[ problem[ este cea instrumentalæ, conform c[reia în
Biserica Ortodoxæ nu au fost acceptate instrumentele muzicale, dec]t
cu o folosire limitat[ pentru clopot `i toac[. Aprofundarea teologic[
descoper[ u`or inadecvarea simbolic[ (`i liturgic[) a reduc\ionismului
implicit no\iunii de “instrumentum": f[r[ duh, a`adar f[r[ capacitate
dialogic[, esen\ial[ ^n cadrul liturgic. Cuvântul `i omul (sub toate
aspectele lor: teologic, antropologic sau numai vocal), ca singure
“instrumente liturgice” acceptate (`i adecvate), definesc cu totul alte
sensuri ale “instrumentului”, a`a cum ne arat[ `i numirile date uneori
Sfin\ilor: "tr]mbi\a Sfintei Treimi", "al[ut[ care c]n\i Duhului" etc.
*
Ca o concluzie generalæ, se poate caracteriza condi\ia cântærii
biserice`ti drept una de o importan\[ specific[ în iconomia liturgicæ
generalæ - condi\ie ce î`i gæse`te plinirea desævâr`itæ (^mpreun[ cu
toate cele create), prin Întruparea Mântuitorului `i întreaga Iconomie a
Mântuirii, în pærtæ`ia dupæ Har (pe cât este cu putin\æ omului `i
întregii fæpturi) la via\a dumnezeiascæ.

BIBLIOGRAFIE ORIENTATIV{

Barbu-Bucur, Sebastian
- Cântarea de cult în Sfânta Scripturæ `i Sfânta Scripturæ în cântærile Bisericii, ^n
“Studii Teologice” seria II, XL (1988), nr.5, p.86-104.
Brani`te, Pr.Prof.Dr.Ene
- Temeiuri biblice `i tradi\ionale pentru cântarea în comun a credincio`ilor, ^n
“Studii Teologice” seria II, VI (1954), nr.1-2, p.17-38.
Gérold, Théodore
- Les Pères de l'Eglise et la Musique, Paris, 1931.
Ghiu`, Benedict
- Faptul ræscumpærærii în imnografia Bisericii Ortodoxe, ST seria II, XXII (1970),
nr.1-2, p.70-103.
Græjdian, Pr.Lect.Vasile
- Aspecte de spiritualitate a cântærii liturgice ortodoxe, ”Revista teologicæ”, serie
noua, II (74), nr.4,1992, p.44-51.
- ”Teologia persoanei” în cântarea bisericeascæ ortodoxæ, în vol. ”Persoana `i
comuniune”, Sibiu, 1993, p.290-294.

82
- Caracterul doxologic al cântærii biserice`ti, în ”Revista Teologicæ”, serie noua,
IV (76), nr.1, 1994,p.13-19.
- Simbolul liturgic în cântarea bisericeascæ ortodoxæ, în ”Revista teologica”, serie
nouæ, IV (76), nr.2, 1994, p.42-51.
- Teologia cântærii liturgice în Biserica Ortodoxæ - Aspecte de identitate a cântærii
liturgice ortodoxe, Editura Universit[\ii “Lucian Blaga”, Sibiu, 2000, 258p
(ISBN 973-651-058-1).
Kurzschenkel, Winfried
- Die theologische Bestimmung der Musik, Roma, 1968.
Lungu, Nicolae
- Cântarea în comun ca mijloc de în\elegere a dreptei credin\e, ^n “Biserica
Ortodox[ Rom]n[“ LXX (1952), nr.11-12, p.890-899.
Popescu-Pasærea, Ion
- Compozi\ii `i compozitori de muzicæ bisericeascæ, în ”Cultura”, XXVI (1937),
nr.4, p.38-39.
- Spiritul profan în cântarea coralæ româneascæ, în ”Cultura”, XXVI (1937), nr.10-
11, p.95.
- Ce-i trebuie cântærii biserice`ti, în ”Cultura”, XXVII (1938), nr.9-10, p.67-68.
- Muzica bisericeascæ, în ”Muzica româneascæ de azi” (P.Ni\ulescu), Bucure`ti,
1939, p.597-602.
- Evolu\ia cântærii psaltice în Biserica Ortodoxæ Românæ, în ”Cultura”, XXIX
(1940), nr.3, p.21-23; nr.7-10, p.75-76; XXX (1941), nr.1-2, p.8.
Stæniloae, Pr.Prof.Dr.Dumitru
- Cântarea liturgicæ comunæ, mijloc de întærire a unitæ\ii în dreapta credin\æ,
Ort.XXXIII (1981), nr.1, p.58-72.
Øoima, Pr.Prof.Gheorghe
- Func\iunile muzicii liturgice, Sibiu, 1945.
Tyciak, Julius
- Theologie in Hymnen - Theologischen Perspektiven der byzantinischen Liturgie,
2. unveränderte Auflage, Trier, 1979.
Vintilescu, Pr.Prof.Petre
- Doua imne îngere`ti în Liturghie - Imnul heruvimic `i imnul serafimic, Pite`ti,
1927.
- Cântarea poporului în bisericæ, în lumina Liturghierului, BOR LXIII (1945),
nr.9, p.409-432.
Vladyshevskaya, T.
- Origin of the Russian Church Music and ist Aesthetics, Mill., mss.dact.
Wachsmann, Klaus
- Untersuchungen zum vorgregorianischen Gesang, Regensburg, 1935.
Webb, Douglas
- La doctrine de l'Eglise dans les hymnes de l'Eglise, în vol. ”L'Eglise dans la
liturgie” (Conférences Saint-Serge, XXVI-e semaine d'études liturgiques, Paris,
1979), Roma, 1980, p.335-362.

83
C{R|I DE C}NT{RI BISERICE~TI

(Dintre numeroasele cær\i de cântæri biserice`ti, ca `i dintre multele culegeri


corale, men\ionæm doar câteva, în a`a fel încât, luate împreunæ, sæ poatæ da o imagine
de ansamblu suficientæ pentru domeniul c]nt[rii biserice`ti.)

Cun\anu, Dimitrie
- Cântærile biserice`ti dupæ melodiile celor opt glasuri, Sibiu, ed.I 1890, ed.III
1932, ed.IV 1943.
Ploe`teanu, P.S.Nifon N.
- Carte de muzicæ bisericeascæ pe psaltichie `i pe note liniare pentru trei voci,
Bucure`ti, 1902.
Lungu, Nicolae; Costea, Grigore; Croitoru, Ion
- Anastasimatarul uniformizat: Vecernierul, Bucuresti, 1953 (ed.II, 1974).
Lungu, Nicolae; Costea, Grigore; Brani`te, Ene
- Anastasimatarul uniformizat: Utrenierul, Bucure`ti, 1954 (ed.II, 1974).
- Cântærile Sfintei Liturghii `i podobiile celor opt glasuri, Bucure`ti, 1960 (ed.III,
1969).
Lungu, Nicolae; Brani`te, Ene; Popescu, Chiril
- Cântærile Penticostarului, Bucure`ti, 1980.
Cusma Dimitrie; Teodorovici, Ioan; Dobreanu, Gheorghe
- Cântæri biserice`ti, Timi`oara, 1980.
Brie, Arhid.Prof.Ioan
- Cântæri la serviciile religioase, Cluj-Napoca, 1988.
- Cântæri liturgice `i la diferite servicii religioase, Beiu`, 1994.
(Colectiv)
- Cântærile Sfintei Liturghii `i alte cântæri biserice`ti, Bucure`ti, 1992.
Grajdian, Vasile
- Cântæri biserice`ti, Sibiu, 1994.

Culegeri corale (muzic[ vocal[ armonicæ-polifonicæ)

Popescu-Pasærea, Ion
- Cântærile Sfintei Liturghii scrise pe muzicæ bisericeascæ `i armonizate pe 2 voci,
Bucure`ti, 1924.
Lungu, Prof.Nicolae
- Liturghia psalticæ pentru cor mixt, Bucure`ti, 1957.
Moldoveanu, Pr.Prof.Dr.Nicu
- Repertoriu coral, Bucure`ti, 1983.
Gr[jdian, Vasile
- Cântærile Sfintei Liturghii pentru cor mixt din repertoriul Corului Catedralei
Mitropolitane, Sibiu, 1998.

84
ELEMENTE DE TIPIC BISERICESC

NO|IUNI INTRODUCTIVE

Slujbele biserice`ti `i principiul practic al ^nsu`irii Tipicului

Slujbele biserice`ti constituie cultul public al Bisericii


Ortodoxe, slujirea sa sacramental-liturgic[ - ^nchinat[ lui Dumnezeu -
`i expresia cea mai important[ a identit[\ii sale35. L[s]nd defini\iile
foarte riguroase ^n seama altor discipline teologice (mai sistematice),
conform unei defini\ii mai comune se poate spune c[ Tipicul
bisericesc se ocup[ cu r]nduiala practic[ a slujbelor biserice`ti.
Slujbele biserice`ti sunt de numeroase feluri, deosebindu-se
unele de altele dup[ m[rime (de la simple rug[ciuni `i r]nduieli p]n[
la slujbele propriu-zise) `i dup[ s[v]r`irea lor periodic[ (prin
^ncadrarea unora dintre slujbe ^n ciclurile liturgice ale zilei,
s[pt[m]nii, lunii `i ale anului) sau ocazional[ - atunci c]nd sunt
destinate binecuv]nt[rii `i sfin\irii unor persoane, lucruri, locuri etc. ^n
func\ie de necesit[\i f[r[ un caracter periodic (a`a cum este cazul
Sfintelor Taine `i Ierurgii).
Ca `i ^n cazul c]nt[rii biserice`ti, fiind vorba despre un
domeniu ^ndeosebi practic, participarea (bine^n\eles activ[) la Sfintele
slujbe constituie condi\ia ^nsu`irii temeinice a tipicului (r]nduielii) lor.
Altfel spus, este evident f[r[ sens ^nsu`irea doar teoretic[ ^n cazul unui
domeniu preponderent practic, a`a cum este tipicul bisericesc.
@mbinarea armonioas[ ^ntre ^nsu`irea ini\ial[ a c]torva
elemente teoretice `i exersarea practic[ perseverent[ asigur[ f[r[ gre`
succesul ^n domeniul tipicului bisericesc.

35
Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Liturgica general[ (cu no\iuni de art[ bisericeasc[, arhitectur[ `i
pictur[ cre`tin[), ed. II revizuit[ `i completat[, Bucure`ti 1993, p.50.

85
Impresia gre`it[ conform c[reia tipicul bisericesc ar fi un
domeniu “complicat” (greoi `i eventual chiar inutil) se datoreaz[ de
obicei abord[rii pripite, superficiale `i ne^n\elegerii spiritului acestei
preocup[ri tradi\ionale legate de r]nduiala slujbelor biserice`ti. ~i ^n
acest caz, ucenicia r[bd[toare, practic[, pe l]ng[ stran[ `i altar, care
poate ^ncepe ^nc[ din copil[rie, este aceea care dezv[luie treptat sensul
ad]nc, merg]nd p]n[ dincolo de cuvintele omene`ti, al r]nduielilor
slujbelor Cuv]ntului dumnezeiesc.
Sintetiz]nd ^n numai c]teva cuvinte principiul practic al
^nsu`irii tipicului bisericesc, se poate spune c[ trebuie avut mereu ^n
vedere ca orice no\iune cu caracter teoretic (informativ) nou dob]ndit[
s[ fie imediat asociat[ realit[\ii concrete a slujirii, ^n particular a
folosirii c[r\ilor de slujb[.

Originile `i evolu\ia tipicului bisericesc

R[d[cinile r]nduielilor de cult ale Bisercii Ortodoxe pot fi


aflate ^n activitatea p[m]nteasc[ a M]ntuitorului nostru Iisus Hristos,
a c[rei amintire s-a p[strat fidel ^n Sf]nta Scriptur[ `i Sf]nta Tradi\ie.
Rug[ciunea (spre ex. Tat[l nostru, Mat.6,9-13; Luc.11,2-4),
predica (v. Predica de pe munte, Mat.5-7; Luc.6,17-49), cinstirea
s[rb[torilor (spre ex. Pa`tile, Mat.16,17 `.u.) apar str]ns legate de
propov[duirea M]ntuitorului, la fel ca `i instituirea unor Sfinte Slujbe:
Sf]nta Euharistie (^n seara Cinei celei de Tainæ, Mat.26,26-29;
Marc.14,22-25; Luc.22,19-20), Botezul („Merg]nd, ^nv[\a\i toate
neamurile, botez]ndu-le...”, Mat.28,19), Taina Preo\iei `i a Poc[in\ei
(„Lua\i Duh Sf]nt, c[rora ve\i ierta p[catele se vor ierta, `i c[rora le
ve\i \ine, \inute vor fi”, Mat.18,18; Ioan 20,20-23). De asemenea, o
serie de acte rituale curente ast[zi sunt s[v]r`ite de M]ntuitorul:
binecuv]ntarea credincio`ilor (Marc.10,16 etc.), ^ngenuncherea
(Luc.22,41) c]ntarea de imne `i laude (Mat.26,30; Marc.14,26) `i
altele.
Apoi, dup[ cum vedem ^n multe locuri din Faptele Apostolilor
`i Epistole, ucenicii M]ntuitorului au p[strat `i au transmis mai
departe cu credincio`ie r]nduielile cre`tine de cult: fr]ngerea p]inii,
adic[ Sf.Euharistie (Fapt.2,46; 20,7 `i 11), rug[ciunea de laud[ `i

86
citirile din Sfintele Scripturi (I Tes.5,27; Col.4,16), predica `i c]nt[rile
religioase (Efes.5,19; Col.3,16) etc.
@nc[ pu\in dezvoltate ^n condi\iile persecu\iilor din primele trei
secole ale erei cre`tine, Slujbele biserice`ti `i r]nduielile lor cunosc
mai apoi o deosebit[ ^nflorire odat[ cu acordarea libert[\ii de
manifestare pentru cre`tini, sub ^mp[ratul Constantin cel Mare
(Edictul de la Mediolan, 313). P]n[ spre sf]r`itul primului mileniu,
de-a lungul ^ntregii perioade patristice, numele a importan\i Sfin\i
P[rin\i sunt asociate structur[rii Tipicului bisericesc (dup[ Sf.Hariton
M[rturisitorul ^n sec.al III-lea, deosebit de important este Sf.Sava
Sfin\itul ^n sec.al V-lea), a unor Slujbe (Sf.Vasile cel Mare, Sf.Ioan
Gur[ de Aur sau Sf.Grigorie Dialogul pentru Sfintele Litughii) sau a
c[r\ilor de cult (Sf.Ioan Damaschin pentru Octoih, Sf.Teodor Studitul
pentru Triod, Sf.Iosif Studitul pentru Penticostar etc.), ^n forme tot mai
apropiate celor de ast[zi.
Dup[ sec.al XI-a, c]nd se poate vorbi deja despre o stabilizare
a evolu\iei cultului ortodox, tendin\ele s-au manifestat mai ales ^n
direc\ia p[str[rii `i apoi a uniformiz[rii r]nduelilor liturgice, la aceasta
contribuind `i tip[rirea c[r\ilor de cult, ^ncep]nd cu sec.al XV-lea.
@n Biserica Ortodox[ Rom]n[, sec.al XVI-lea marcheaz[
^nceputul introducerii hot[r]te a limbii rom]ne ^n cult, prin traducerea
`i tip[rirea c[r\ilor de slujb[, proces desf[`urat pe durata c]torva
secole `i ^ncheiat ^n sec.al XVIII-lea.
@n domeiul strict al tipicului bisericesc, mai ales ^n ultimele dou[
secole s-au tip[rit numeroase c[r\i cuprinz]nd r]nduieli de Tipic.
@ntre acestea se num[r[:
- Tipicul cel Mare (atribuit Sf.Sava, sec.V-VI, Typikon de pe cel elino-
slavonesc), trad. de Isaac Dasc[lul, Ia`i, 1816; retip. Chi`in[u, 1857.
- Tipic bisericesc (Tipicul oficial al Bisericii, dup[ cel al Bisericii din
Constantinopol) trad. de Anton Pann `i Pr.I.C[l[r[`eanu, ed.I,
Bucure`ti, 1851.
- Ep.Gherasim Saffirin, Tipic asupra serviciilor divine, R]mnicu V]lcea,
1878; ed.II, Bucure`ti, 1905.
- Mitrop.Silvestru Morariu Andreeviciu, Tipicul Bisericii Ortodoxe
Orientale, Cern[u\i, 1883.
- Icon.D.Lungulescu, Manual de practic[ liturgic[,
- Prof.Aurel Popovici, Tipicul BisericiiOrtodoxe, Sibiu, 1927 (ed,II).

87
- Pr.P.Procopoviciu, Ritualistica sau Manual de Ritual al Bisericii
Ortodoxe Rom]ne, Oradea, 1936.
- Ep.Gherontie Nicolau, @ndrum[torul bisericesc, Bucure`ti, 1939.
- Pr.~t.Geomolean, Manual de Tipic bisericesc ortodox, Cluj, 1940.
- Tipic bisericesc, Bucure`ti, 1976 `i altele.

S[rb[torile `i ciclurile liturgice.


C[r\ile de slujb[

A`a cum ar[tam mai la ^nceput, slujbele biserice`ti sunt de mai


multe feluri, urm]nd iconomiei dumnezeie`ti `i biserice`ti a plinirii
nevoilor spre m]ntuire a credincio`ilor. Astfel, o mare parte a slujbelor
biserice`ti sunt or]nduite dup[ cicluri liturgice, prin care se
actualizeaz[ de obicei evenimente ale Iconomiei Crea\iei `i M]ntuirii.
@n cadrul ciclurilor liturgice unele zile sau perioade au un caracter
special, constituind zile sau perioade de s[rb[toare.
S[rb[torile (numite `i praznice) sunt `i ele de mai multe feluri,
fiind clasificate dup[ importan\a lor ^n ansamblul anului bisericesc.
Cele mai importante sunt praznicele ^mp[r[te`ti, ale M]ntuitorului
nostru Iisus Hristos, care serbeaz[ momente importante ale Istoriei
M]ntuirii. Unele dintre acestea sunt cu dat[ schimb[toare, iar altele cu
dat[ fix[. Vom ar[ta care sunt acestea atunci c]nd ne vom referi la
ciclurile liturgice ^n care se ^ncadreaz[.
Tot ^ntre praznicele ^mp[r[te`ti sunt socotite `i s[rb[torile
Maicii Domnului.
Alte s[rb[tori importante (cu \inere, ceea ce ^nseamn[ c[ sunt
zile de odihn[, ^n care nu se lucreaz[) sunt cele ale unor sfin\i mai
^nsemna\i. De`i ^n fiecare zi a anului bisericesc se face pomenirea
(serbarea) unuia sau mai multor sfin\i, s[rb[torile sfin\ilor ^n general
nu sunt toate cu \inere `i se diferen\iaz[ la r]ndul lor ^n praznice cu
Priveghere, cu Polieleu, cu Doxologie, cu Hvalite (Laude) sau de r]nd.
Observa\ie: Calendarul bisericesc `i Sinaxarul de la sf]r`itul unor c[r\i
de slujb[ (Liturghier, Molitfelnic, Ceaslov etc.) indic[ s[rb[torile din
cursul anului bisericesc (Sinaxarul doar pe cele cu dat[ fix[), marc]nd
diferit, cu ro`u `i cu semne speciale, caracterul deosebit al fiec[rei
s[rb[tori.

88
Slujbele `i c[r\ile de slujb[ ale ciclului zilnic
Cel mai mic ciclu liturgic este cel zilnic, urm]nd succesiunii
ne^ntrerupte a zilei `i a nop\ii. Slujbele ciclului zilnic sunt mai ales
cele ~apte Laude, pe care le g[sim ^n primul r]nd ^n cartea de slujb[
numit[ Ceaslov - care este numit[ astfel pentru c[ ^ntre slujbele pe
care le cuprinde se num[r[ `i c]teva “ceasuri”.
Observa\ii: Explicarea denumirilor pentru slujbele sau c[r\ile de slujb[
ce apar men\ionate pe parcurs poate fi g[sit[ ^n Lexiconul ce urmeaz[
acestei p[r\i. Pe de alt[ parte, ^ntotdeauna, imediat dup[ parcurgerea
teoretic[ a celor nou predate, trebuie (^n mod repetat) “c[utate” `i
“v[zute” slujbele la care ne referim ^n descrierea lor concret[ din c[r\ile
de slujb[ - ca `i, mai ales, ^n realitatea (concret[) a slujirii lor.
Cele ~apte Laude sunt (^n ordinea zilei liturgice, care ^ncepe
seara):
Vecernia (slujba de sear[)
Pavecerni\a (Dup[cinarea sau Nopt]nda)
Miezonoptica (Poluno`ni\a)
Utrenia (slujba de dimineat[) cu Ceasul I
Ceasul III
Ceasul VI
Ceasul IX
Observa\ie: @n Ceaslov cele ~apte Laude sunt prezente ^ncep]nd cu
Miezonoptica `i Utrenia `i sf]r`ind cu Pavecerni\a (adic[ dup[ ^nceputul
`i ordinea “orar[“ al zilei, potrivit c[reia ziua ^ncepe la miezul nop\ii, cu
ora 0).
De asemenea, ^n Ceaslov g[sim, ^n afar[ de Rug[ciunile de diminea\a
`i de sear[ `i de o serie de c]nt[ri (C]nt[rile treimice, Lumin]nde,
Condace, Binecuv]nt[rile @nvierii `i ale mor\ilor, Tropare) care se
intercaleaz[ la Utrenie sau la alte slujbe ^n anumite perioade ale anului (`i
care conexeaz[ astfel Ceaslovul `i la cicluri liturgice mai mari dec]t cel al
zilei), `i alte slujbe, cum sunt Mijloceasurile, Obedni\a, R]nduiala
Panaghiei etc. sau diferite adausuri (^n func\ie de edi\ie), cum ar fi:
Acatiste, Paraclise, Canoane de rug[ciune, R]nduiala Sfintei @mp[rt[`iri.
La sf]r`it este ad[ugat un Sinaxar pentru tot anul, a`a cum afl[m `i ^n alte
c[r\i de slujb[.

89
O parte dintre slujbele ciclului zilnic (cum ar fi Ceasul al IX-
lea, Vecernia, Miezonoptica `i Utrenia - dintre cele ~apte Laude) le
g[sim `i ^n alte c[r\i de slujb[, cum ar fi Liturghierul, Octoihul Mic
(sau Catavasierul) `i Octoihul Mare.
Observa\ie: @n Liturghier `i Octoih, laudele care se afl[ acolo trebuie
remarcat c[ sunt ^n alt[ ordine dec]t ^n Ceaslov, adic[ ^ncep]nd cu Ceasul
al IX-lea (^n Liturghier) `i cu Vecernia (^n Octoih), a`adar urm]nd
ordinea zilei liturgice, care ^ncepe cu slujba de sear[.
P[r\ile schimb[toare ale acestor slujbe (`i este vorba despre
cea mai mare parte a imnografiei liturgice, care este concentrat[ mai
ales la Vecernie `i Utrenie `i se schimb[ dup[ ziua s[pt[m]nii sau
perioada ^n care acestea se slujesc ^n cursul anului) se afl[ ^n Octoihul
Mare `i Octoihul Mic (Catavasier), ^n Triod, Penticostar `i Mineie.
Toate acestea ^ncadreaz[ slujbele ciclului zilnic ^n ciclurile mai mari,
despre care vom vorbi ^n continuare.
Liturghierul este folosit de preot ^n altar; uneori acesta
folose`te `i Ceaslovul (pentru slujbele care nu sunt ^n Liturghier), ca `i
Triodul `i Penticostarul, pentru unele r]nduieli mai speciale ale
perioadelor respective. Cu excep\ia Liturghierului, toate c[r\ile de
slujb[ men\ionate p]n[ acum sunt folosite ^n mod curent de c]nt[re\i
la stran[ - adica este vorba despre Ceaslov, Octoihul Mic (sau
Catavasierul) `i Octoihul mare, Mineie, Triod `i Penticostar.
Observa\ie: Dup[ cum se poate deja observa, prezentarea slujbelor
este mereu asociat[ c[r\ilor de slujb[ ^n care respectivele slujbe se g[sesc
`i dup[ care se slujesc.
Slujba care ^ncununeaz[ ciclul zilnic este Sf]nta Liturghie, ^n
care se s[v]r`e`te Sf]nta Tain[ a Euharistiei. Aceasta este prezent[ pe
larg ^n Liturghier, pentru preot, `i ^n Octoihul mic (Catavasier), pentru
c]nt[re\i. Pentru p[r\ile schimb[toare ale Sfintei Liturghii (unele
Stihiri, Tropare, Irmoase etc. ca `i unele r]nduieli speciale) g[sim
indica\ii ^n unele dintre celelalte c[r\i de slujb[ deja men\ionate
(Mineie, Triod, Penticostar).
Observa\ie: Trebuie iar[`i men\ionat c[ (a`a cum am v[zut deja la
Ceaslov) at]t Liturghierul c]t `i Octoihul mic cuprind `i alte numeroase

90
adausuri, care sunt necesare preotului sau c]nt[re\ului, cum ar fi unele
rug[ciuni, c]nt[ri, diferite r]nduieli etc. La fel stau lucrurile `i cu celelalte
c[r\i de slujb[, care cuprind adesea tot felul adausuri, despre care
alc[tuitorii c[r\ilor au crezut de cuviin\[ c[ pot fi de folos slujitorilor
biserice`ti `i c]nt[re\ilor.

Alte observa\ii importante privind indica\iile de tipic din cuprinsul


c[r\ilor de slujb[:
- @n cuprinsul c[r\ilor de slujb[ pot fi aflate marea majoritate a
indica\iilor de tipic necesare slujitorilor biserice`ti `i c]nt[re\ilor.
- Aceste indica\ii sunt redate de obicei ^n culoarea ro`ie (sau cu un
caracter tipografic special), deosebindu-se astfel evident de textul
propriu-zis al slujbei, care este redat ^n culoarea neagr[ `i cu un
caracter normal al literei tipografice.
- Pe parcursul c[r\ilor indica\iile mai generale sunt date de obicei fie la
^nceputul slujbei sau al zilei (s[rb[torii) respective, fie la sf]r`itul
acestora. Alte indica\ii particulare, referitoare la un moment sau
altul al slujbelor, pot fi intercalate pe parcursul acestora.
- Aten\ie: adesea indica\iile nu sunt date ^n mod repetat, de c]te ori este
nevoie, ci doar atunci c]nd apar prima oar[ ^n cuprinsul c[r\ii de
slujb[ - moment la care se face trimitere uneori (adica la apari\ia
unui caz asem[n[tor), alteori ^ns[ nu, consider]ndu-se ca fiind (deja)
binecunoscute respectivele situa\ii. Solu\ia pentru ^nsu`irea
temeinic[ a acestor indica\ii este ^ntotdeauna slujirea continu[,
repetat[, ce face s[ se observe `i s[ se re\in[ pe dinafar[ “schemele”
`i “stereotipurile” mai des ^nt]lnite. ~i majoritatea schemelor ce vor
fi date ^n aceast[ lucrare se ^ncadreaz[ ^n aceast[ categorie.
- Indica\iile de tipic pot constitui uneori un capitol sau o parte distinct[
^n cadrul unei c[r\i de cult (de obicei la ^nceput sau, mai ales, la
sf]r`it). A`a sunt “R]nduiala privegherii de toat[ noaptea” `i
“Pov[\uirile `i ^nv[\[turile” la ^nceputul `i respectiv la sf]r`itul
Liturghierului, “@nv[\[tura de tipic a lui Marcu” de la sf]r`itul
Triodului etc. @n aceste cazuri regula de tip[rire cu alt[ culoare
(ro`ie) nu se mai aplic[ ^ntotdeauna, de multe ori doar caracterul
(mai mic eventual al) literei (de culoare neagr[) indic]nd
deosebirea fa\[ de textul slujbelor cuprins ^n restul c[r\ii.
*
Alte c[r\i de slujb[ folosite la Sf]nta Liturghie `i uneori `i la
unele dintre celelalte slujbe zilnice (la Utrenie, la Vecernie, la
s[rb[tori etc.) sunt cele ce cuprind citirile liturgice din Sf]nta

91
Scriptur[: Evanghelia (cu pericope din cele patru Sfinte Evanghelii,
din care cite`te de obicei preotul sau diaconul) `i Apostolul (cu
pericope din Faptele Apostolilor `i din Epistole, din care cite`te de
obicei c]nt[re\ul sau cite\ul).
Observa\ie practic[: Trebuie bine observat[ `i ^nsu`it[ structura
asem[n[toare a Evangheliei `i a Apostolului, care au aranjate citirile dup[
cele dou[ mari cicluri anuale: la ^nceput se afl[ citirile ciclului pascal,
^ncep]nd cu Duminica ^nvierii (a Sfintelor Pa`ti); ^n partea a doua de afl[
citirile nou-testamentare aranjate dup[ ciclul mineal, ^ncep]nd cu data de
1septembrie, c]nd ^ncepe anul bisericesc. Partea ^nt]i, a ciclului pascal,
este mult mai voluminoas[, deoarece pericopele sunt date integral, iar
partea mineal[ este mai redus[, deoarece pentru multe pericope exist[
doar trimiteri la textul integral din cadrul ciclului pascal. La Evanghelie
(deosebit fa\[ de structura Apostolului), ^ntre cele dou[ p[r\i se mai afl[ ^n
plus ad[ugate cele 11 Evanghelii ale @nvierii, care se citesc la Utrenia
Duminicilor. La sf]r`itul at]t al Evangheliei, c]t `i al Apostolului, se mai
afl[ a`ezate pericope citite la diferite slujbe ocazionale (Taine `i Ierurgii)
etc.
Aceea`i aten\ie trebuie acordat[ `i pentru cunoa`terea organiz[rii
specifice a c[r\ilor de slujb[ folosite ^n cadrul ciclurilor anuale (Mineie,
Octoih, Triod, Penticostar), despre care vom vorbi mai ^ncolo. Ca `i
Evanghelia `i Apostolul, acestea sunt c[r\i care nu au “Cuprins” (pentru
c[ nu au nevoie), structura lor fiind foarte logic[ (dup[ zile, s[pt[m]ni,
glasuri etc.) `i permi\]nd g[sirea rapid[ a celor necesare pentru slujb[ - cu
condi\ia ca aceast[ structur[ (logic[) s[ fie bine cunoscut[.

Slujbele `i c[r\ile de slujb[ ale ciclului s[pt[m]nal.


Duminica, ziua de s[rb[toare a s[pt[m]nii
Slujbele biserice`ti ale ciclului zilnic sufer[ unele modific[ri
de la o zi la alta conform ^ncadr[rii lor `i ^n cicluri mai mari. Ciclul
liturgic imediat superior celui zilnic (ca ^ntindere ^n timp) este cel de
`apte zile al s[pt[m]nii.
S[pt[m]na liturgic[ ^ncepe Duminica - de fapt ^ncepe s]mb[ta
seara, odat[ cu ^nceputul zilei liturgice a Duminicii (cu Ceasul IX `i
Vecernia) - `i se termin[ (se “odov[ie`te”) s]mb[ta urm[toare la
pr]nz, dup[ Ceasul VI (`i Sf]nta Liturghie). Odat[ cu s[pt[m]na
^ncepe `i glasul de r]nd din Octoih (ca `i voscreasna `i lumin]nda

92
corespunz[toare Evangheliei de r]nd a @nvierii, din ciclul special al
celor 11 Evanghelii ale @nvierii, ce se citesc la Utrenia Duminicii).
@n cadrul s[pt[m]nii liturgice zilele sunt bine individualizate:
Duminica este ziua de s[rb[toare ^n cadrul s[pt[m]nii, Praznicul
s[pt[m]nal al @nvierii; ^n continuare ziua de luni este ^nchinat[
Puterilor ^ngere`ti, mar\i @nainte Merg[torului `i Botez[torului Ioan,
miercuri `i vineri Sfintei Cruci, joi Sfin\ilor Apostoli `i Sf.Nicolae, iar
s]mb[ta este odovania Duminicii, f[c]ndu-se totodat[ pomenirea
mucenicilor, cuvio`ilor `i tuturor celor adormi\i.
@n afar[ de p[r\ile comune din Liturghier, Octoihul mic
(Catavasier) `i Ceaslov ale slujbelor zilnice, pentru fiecare zi din
cadrul s[pt[m]nii mai afl[m c]nt[ri `i citiri speciale (mai ales pentru
Vecernie `i Utrenie, uneori cu r]nduieli specifice) ^n Mineiul lunii ^n
curs, pentru fiecare zi calendaristic[ (adic[ la data din lun[ a zilei
respective) `i ^n Octoih, la fiecare glas de r]nd (^n s[pt[m]na ^n curs),
pentru ziua respectiv[ a s[pt[m]nii. Atunci c]nd ^n cursul anului
Octoihul este ^nlocuit de Triod sau Penticostar, ^n acestea vor trebui
c[utate c]nt[rile `i citirile speciale pentru fiecare zi (^n afar[ de cele
din Mineie).
Observa\ie: Aceast[ combinare a c]nt[rilor `i citirilor din diferitele
c[r\i de slujb[, mai ales la stran[, constituie motivul unei prime impresii
de complica\ie a tipicului. Familiarizarea cu cuprinsul c[r\ilor de slujb[ ^n
mod practic, pe parcursul a c]torva cicluri anuale va dezv[lui treptat
logica foarte simpl[ a combin[rii ciclurilor liturgice, sub chipul aparent
complicat al folosirii ^mpreun[ a c[r\ilor de slujb[.
@n orice caz, `i aceast[ etap[ teoretic[ ^n ^nsu`irea Tipicului trebuie
asociat[ lucrului cu c[r\ile de slujb[, mai ales ^n cadrul slujirii propriu-
zise, activitate care doar ea singur[ poate da consisten\[ ^nv[\[rii
(teoretice).

Ciclurile liturgice lunare `i anuale


Cicluri liturgice superioare s[pt[m]nii sunt ciclul lunar
(despre care vom vorbi ^n leg[tur[ cu ciclul anual cu dat[
neschimb[toare - ciclul mineal) `i ciclul de opt s[pt[m]ni al

93
Octoihului (despre care vom vorbi ^n leg[tir[ cu ciclul anual cu dat[
schimb[toare dup[ data Sfintelor Pa`ti - ciclul pascal).

a) Ciclul mineal `i s[rb[torile cu dat[ fix[ (neschimb[toare)


Anul bisericesc ^ncepe la 1 septembrie (sf]r`indu-se pe 31
august) `i urm[re`te ^ntocmai structura anului civil (cu singura
deosebire c[ acesta din urm[ ^ncepe la 1 ianuarie) `i ^mp[r\irea
acestuia pe luni. @n felul acesta se poate vorbi oarecum `i despre un
ciclu lunar, ^n m[sura ^n care fiec[rei luni calendaristice ^i corespunde
o carte de slujb[ numit[ Minei - astfel ^nc]t avem 12 Mineie, dup[
num[rul lunilor anului.
@n cadrul fiec[rui Minei afl[m c]nt[rile `i citirile (pentru
Vecernie, Utrenie `i Sfinta Litughie) specifice fiec[rei zile a lunii
respective - care sunt aranjate ^n ordinea calendaristic[ a acestor zile,
fiind ^n felul acesta u`or de g[sit.
C]nt[rile, citirile `i r]nduielile s[rb[torilor (praznicelor) cu
data fix[ (neschimb[toare) din cursul anului le afl[m tot ^n Mineie
(mai precis, ^n Mineiul lunii ^n care acestea sunt serbate, la ziua cu
data s[rb[torii).
Aceste s[rb[tori sunt urm[toarele (^ncep]nd cu 1 septembrie, ^nceputul
anului bisericesc):
Praznice ^mp[r[te`ti
- @n[l\area Sfintei Cruci, la 14 septembrie.
- Na`terea Domnului (Cr[ciunul), la 25 decebrie.
- T[ierea @mprejur a M]ntuitorului, la 1 ianuarie.
- Botezul Domnului (Boboteaza), la 6 ianuarie.
- @nt]mpinarea Domnului, la 2 februarie.
- Schimbarea la Fa\[, la 6 august.
Tot praznice ^mp[r[te`ti sunt socotite `i cele ale Maicii Domnului (de
asemenea cu dat[ fix[):
- Na`terea Maicii Domnului, la 8 septembrie.
- Intrarea ^n Biseric[, la 21 noiembrie.
- Buna Vestire, la 25 martie.
- Adormirea Maicii Domnului, la 15 august.
Alte s[rb[tori mai importante (cu \inere) ale sfin\ilor:
- Sf]nta Paraschiva, la 13 octombrie.
- Sf]ntul Mare Mucenic Dimitrie, izvor]torul de mir, la 26 octombrie.

94
- Sfin\ii Arhangheli Mihail `i Gavril, la 8 noiembrie.
- Sf]ntul Ierarh Nicolae, la 6 decembrie.
- Sf]ntul Arhidiacon ~tefan, la 27 decembrie.
- Sf]ntul Vasile cel Mare, la 1 ianuarie (odat[ cu Praznicul T[ierii
^mprejur a Domnului).
- Soborul Sf]ntului Ioan Botez[torul, la 7 ianuarie.
- Sfin\ii Trei Ierarhi, Vasile, Grigorie `i Ioan, la 30 ianuarie.
- Sf]ntul Mare Mucenic Gheorghe, purt[torul de biruin\[, la 23 aprilie.
- Sfin\ii @mp[ra\i Constantin `i Elena, la 21 mai.
- Na`terea Sf]ntului Ioan Botez[torul (S]nzienele sau Dr[gaica), la 24
iunie.
- Sfin\ii Apostoli Petru `i Pavel, la 29 iunie.
- Sf]ntul prooroc Ilie, la 20 iulie.
- T[ierea capului Sf]ntului Ioan Botez[torul, la 29 august.

b) Ciclul pascal `i s[rb[torile cu dat[ schimb[toare


(dup[ data Sfintelor Pa`ti)
Un alt ciclu annual, care se suprapune peste ciclul mineal (cu
dat[ fix[) este ciclul pascal, cu dat[ schimb[toare, dup[ data Sfintei
@nvieri (Sfintele Pa`ti), cu care `i ^ncepe (sf]r`indu-se ^n ajunul
Sfintelor Pa`ti din anul urm[tor).
Observa\ie: Combinarea celor dou[ cicluri anuale (mineal `i pascal),
ce poate p[rea complicat[ la o prim[ vedere, se face de fapt dup[
r]nduieli de tipic bine stabilite, care o dat[ ^n\elese `i bine ^nsu`ite nu mai
prezint[ mare greutate.
Dup[ calendarul ^ndreptat, dar folosind ^n continuare pe cel
ne^ndreptat pentru s[rb[torile cu dat[ schimb[toare, a`a cum este
actualmente ^n uzul Bisericii Ortodoxe Rom]ne, Sfintele Pa`ti pot
c[dea ^ntre 4 aprilie `i 8 mai - ^n func\ie de care apoi se structureaz[
^ntreg ciclul pascal.
Acesta se ^mparte ^n trei mari perioade:
1. Perioada Penticostarului, care ^ncepe cu Utrenia Pa`tilor `i
dureaz[ p]n[ la o s[pt[m]n[ dup[ Rusalii (p]n[ la Duminica Tuturor
Sfin\ilor). @n aceast[ perioad[ se folose`te cu prec[dere cartea numit[
Penticostar. @n aceast[ perioad[ se mai folosesc `i Mineiele lunilor

95
respective (dup[ r]nduieli speciale), dar nu se folose`te Octoihul,
deoarece toate c]nt[rile @nvierii se afl[ ^n Penticostar.
2. Perioada Octoihului ^ncepe cu Duminica Tuturor Sfin\ilor `i
dureaz[ p]n[ la Duminica Vame`ului `i a Fariseului (de fapt p]n[ ^n
s]mb[ta din ajunul acestei Duminici). Au ^nt]ietate c]nt[rile c[r\ii
Octoihului, la care se adaug[ cele ale Mineielor; la Praznicele
@mp[r[te`ti cu dat[ fix[, cel mai adesea primeaz[ r]nduiala Mineielor.
3. Perioada Triodului ^ncepe cu Duminica Vame`ului `i a
Fariseului (zece s[pt[m]ni ^nainte de Sfintele Pa`ti) `i se ^ncheie ^n
S]mb[ta Mare (s]mb[ta din S[pt[m]na Mare, a Sfintelor Patimi,
premerg[toare @nvierii Domnului), odat[ cu Vecernia unit[ cu
Liturghia Sf.Vasile cel Mare, care se s[v]r`e`te ^n aceast[ zi. Pe l]ng[
cartea numit[ Triod, care are prec[dere ^n aceast[ perioad[, se mai
folosesc Octoihul `i Mineiele lunilor din perioada respectiv[.
@n cadrul ciclului pascal sunt fixate `i o serie de s[rb[tori cu dat[
schimb[toare, cum sunt urm[toarele praznice ^mp[r[te`ti:
- @nvierea Domnului (Sfintele Pa`ti).
- @n[l\area Domnului, la 40 de zile dup[ @nviere.
- Pogor]rea Duhului Sf]nt (Cincizecimea sau Rusaliile) la 50 de zile
dup[ @nviere.
- Intrarea ^n Ierusalim (Floriile), ^n Duminica dinainte de Sfintele Pa`ti
(o s[pt[m]n[ ^nainte de @nviere).

Slujbele neperiodice (ocazionale)


Mai exist[ o serie de slujbe, unele dintre ele foarte importante,
care nu se ^ncadreaz[ ^n ciclurile liturgice deja men\ionate `i care se
slujesc atunci c]nd apare necesitatea s[v]r`irii lor, ^n anumite
momente ale vie\ii credincio`ilor. @ntre aceste slujbe se num[r[
Sfintele Taine `i Ierurgiile.
Cele mai importante sunt Sfintele Taine, ^n num[r de `apte
(Cele ~apte Taine) dup[ Sf.Tradi\ie:
- Sf]ntul Botez
- Mirungerea
- Sf]nta Euharistie
- M[rturisirea
- Cununia

96
- Preo\ia
- Sf[ntul Maslu
Ierurgiile (evhologiile) sunt o alt[ categorie de slujbe, mult
mai numeroas[, prin care, la diferite ocazii, se binecuvinteaz[ `i se
sfin\e`te omul, natura ^nconjur[toare, diferite obiecte etc.
Sfintele Taine `i Ierurgiile se slujesc dup[ cartea de slujb[
numit[ Molitfelnic, unde acestea sunt descrise pe larg. Un extras din
Molitfelnic, cuprinz]nd slujbele (Tainele `i Ierurgiile) mai des
s[v]r`ite, este cartea de slujb[ numit[ Aghiazmatar. Un alt extras din
Molitfelnic, cuprinz]nd slujbele ^n leg[tur[ cu moartea cre`tinului
(Slujba ^nmorm]nt[rii, Parastasul etc.), este Panihida.
O serie de slujbe de mul\umire (Te Deum), care nu se afl[
toate ^n Molitfelnic, sunt cuprinse ^n cartea numit[ Tedeum.

97
SF}NTA LITURGHIE

Sf]nta Liturghie este cea mai important[ slujb[ a cultului


cre`tin, la ea particip]nd cel mai adesea credincio`ii (`i ^n num[rul cel
mai mare). De aceea vom ^ncepe cu Sf]nta Liturghie `i prezentarea
mai detaliat[ a slujbelor.
Mai ^nt]i trebuie observat c[ actualmente ^n Biserica Ortodox[
se slujesc trei Liturghii: Litughia Sf]ntului Ion Gur[ de Aur (care este
cel mai des slujit[ de-a lungul anului), Liturghia Sf]ntului Vasile cel
Mare (care se sluje`te doar de zece ori pe an) `i Liturghia Darurilor
mai ^nainte sfin\ite (atribuit[ prin tradi\ie Sf]ntului Grigorie Dialogul,
care se sluje`te ^n timpul Postului Mare, ^n zilele ^n care nu se
s[v[r`e`te una dintre celelalte Liturghii).
Sf]nta Liturghie (^ntr-una dintre variantele ei, dup[ r]nduial[)
se poate s[v]r`i ^n toate zilele anului, mai pu\in miercuri `i vineri ^n
Sæptæmâna brânzei (cea care urmeaz[ Duminicii l[satului sec de carne,
a @nfrico`atei Judec[\i), luni `i mar\i ^n prima sæptæmânæ a Postului
Mare, precum `i în Vinerea Sfintelor Patimi, care sunt socotite zile
aliturgice.
R]nduiala Liturghiei Sf]ntului Ioan Gur[ de Aur este foarte
asem[n[toare cu cea a Liturghiei Sf]ntului Vasile cel Mare (mai ales
rug[ciunile citite de preot ^n tain[ fiind deosebite). De aceea vom
prezenata tipicul lor ^mpreun[, marc]nd pe parcurs diferen\ele
(Liturghia Darurilor mai ^nainte sfin\ite fiind tratat[ ulterior, ^ndat[
dup[ prezentarea R]nduielilor speciale ^n perioada Triodului).
C[r\ile folosite pentru Sf]nta Liturghie sunt ^n primul r]nd
Liturghierul, pentru preot, `i Octoihul mic (Catavasierul) pentru
stran[. Se mai folosesc c[r\i de c]nt[ri (cu nota\ie muzical[) care
cuprind cele ce se c]nt[ la Sf]nta Liturghie.
Pentru Liturghia Sf]ntului Ioan Gur[ de Aur `i pentru
Liturghia Sf]ntului Vasile cel Mare exist[ la ^nceput o R]nduial[ a
preg[tirii sfin\i\ilor slujitori (^nainte de ^nceperea Proscomidiei) `i o
R]nduial[ a Dumnezeie`tii Proscomidii (s[v]r`it[ ^n timpul Utreniei

98
sau mai ^nainte), care privesc ^n special pe preot `i care se g[sesc doar
^n Liturghier. La aceast[ parte a Sfintei Liturghii credincio`ii particip[
prin aducerea Darurilor la Altar.
Deoarece aceste r]nduieli, ca `i toate cele s[v]r`ite la Sf]nta
Liturghie, pe de o parte se studiaz[ ^n mod am[nun\it ^n cadrul
Liturgicii speciale (practice), iar pe de alt[ parte ele sunt descrise
foarte am[nun\it ^n c[r\ile de slujb[ (Liturghier `i Octoihul mic), le
vom prezenta foarte sumar, insist]nd oarecum doar asupra r]nduielii
(publice a) Sfintei Liturghii, cea la care particip[ mai direct `i
credincio`ii, adic[ asupra acelor p[r\i ale Sfintei Liturghii numite
Liturghia catehumenilor `i Liturghia credincio`ilor (Euharistic[).
R]nduiala preg[tirii sfin\i\ilor slujitori este legat[ de R]nduiala Dumnezeie`tii
Proscomidii, cuprinz]nd:
- Preg[tirea liturghisitorilor (^nchinarea `i s[rutarea icoanelor, ^mbr[carea
ve`mintelor, sp[larea m]inilor, troparul ”R[scump[ratu-ne-ai pe noi...”)
- Binecuv]ntarea pentru ^nceputul slujbei `i binecuv]ntarea prescurilor.
- Preg[tirea Agne\ului `i Potirului.
- Ritualul scoaterii miridelor (pentru Sf.Fecioar[, pentru cele nou[ cete de
sfin\i, cele trei miride speciale - pentru arhiereu, c]rmuitori `i ctitori –
apoi cele pentru vii `i mor\i).
- T[m]ierea `i acoperirea vaselor (discul, potirul `i la sf]r`it ambele).
- Rug[ciunea Proscomidiei, cu binecuv]ntarea Darurilor.
- Apolisul `i c[direa final[ (cu rostirea troparului „@n morm]nt cu trupul...”).
Liturghia catehumenilor ^ncepe odat[ cu binecuv]ntarea mare `i \ine
p]n[ la cuvintele „C]\i sunte\i chema\i ie`i\i...”.
Cuprinde o parte introductiv[, cu ^nchinarea slujitorilor ^n fa\a Sfintei
Mese `i s[rutarea Sfintei Evanghelii, a Crucii `i a Sfintei Mese, dup[
care urmeaz[
Binecuv]ntarea mare („Binecuv]ntat[ este @mp[r[\ia...”),
Ectenia mare („Cu pace Domnului s[ ne rug[m...”) `i
Cele trei Antifoane cu rug[ciunile lor (rostite ^n tain[ de preot) `i cu c]te
o Ectenie mic[ („Iar[ `i iar[ cu pace...”) dup[ primul `i al doilea
antifon.
Observa\ii de tipic:
1. @ntre Pa`ti `i @n[l\area Domnului, dup[ Binecuv[ntarea mare se c]nt[ „Hristos a
^nviat...” de trei ori.
2. La Antifonul ^nt]i, care cuprinde Ps.102, se c]nt[ adesea doar primul verset
(„Binecuvinteaz[, suflete al meu...”), ^ncheind cu „Binecuv]ntat e`ti, Doamne”.

99
3. La Antifonul al doilea, se las[ de obicei deoparte Ps.145 („Laud[, suflete al
meu, pe Domnul...”), c]nt]ndu-se doar „Unule-N[scut...”.
4. La Antifonul al treilea, Stihirile Fericirilor, care se intercaleaz[ ^ntre versetele
acestora (duminica pe zece - de la glasul de r]nd `ase `i patru din Canonul
Mineiului - ^n celelalte zile sau s[rb[tori urm]ndu-se indica\iile Mineiului,
Triodului sau Penticostarului la ziua respectiv[, pentru Sf.Liturghie), se las[ de
asemenea cel mai adesea deoparte, c]nt]ndu-se doar Fericirile.
5. La Praznicele ^mp[r[te`ti sunt antifoane speciale, dup[ cum indic[ Mineiul,
Triodul sau Penticostarul pentru ziua respectiv[.
Urmeaz[ apoi (spre sf]r`itul antifonului al treilea)
Vohodul mic, adic[ ie`irea preotului cu Sf]nta Evanghelie, rug[ciunea `i
binecuv]ntarea intr[rii, s[rutarea Sfintei Evanghelii, ^ntoarcerea ^n
Altar prin u`ile ^mp[r[te`ti, „Veni\i s[ ne ^nchin[m...”, Troparele `i
condacele (acestea se combin[ dintre cele ale @nvierii, dac[ este
duminica, cu/sau cele ale zilei/s[rb[torii `i ale hramului - ^ntre
ultimele care se c]nt[ intercal]ndu-se „M[rire...”, respectiv „~i
acum...”); uneori acestea se las[ deoparte,
Trisaghionul („Sfinte Dumnezeule”), cu rug[cinea rostit[ ^n tain[ de c[tre
preot,
Lecturile biblice: Apostolul (cu c[dire mic[), Evanghelia (cu rug[ciunea
^nso\itoare, citit[ mai ^nainte ^n tain[ de c[tre preot), eventual Omilia /
t]lcuirea Evangheliei (Cazania),
Ectenia ^ntreit[ („S[ zicem to\i...”, cu Rug[ciunea cererii st[ruitoare,
rostit[ ^n tain[ de preot), eventual Ectenia pentru mor\i (Miluie`te-ne
pe noi, Dumnezeule...”),
Ectenia pentru catehumeni („Ruga\i-v[ cei chema\i...”) cu desfacerea
Sf.Antimis `i Rug[ciunea pentru catehumeni (rostit[ ^n tain[ de c[tre
Preot).
Liturghia credincio`ilor (Euharistic[) constituie a doua `i ultima
mare parte a Sfintei Liturghii. Ea debuteaz[ cu ectenia „C]\i suntem
credincio`i...” `i dureaz[ p]n[ la otpustul Sf.Liturghii.
Partea sa introductiv[, de preg[tire a Sfintei Jertfe, cuprinde:
Rug[ciunile pentru credincio`i (ectenia mic[: „C]\i suntem credincio`i...”,
ectenia mare prescurtat[: „Iar[ `i iar[ cu pace...”, cu dou[ rug[ciuni
pentru credincio`i, rostite ^n tain[ de preot)
Vohodul mare (ie`irea cu Sf.Daruri), care este ^ncadrat de c]ntarea
Heruvicului („Noi, care pe Heruvimi...” - la Liturghia Sf.Vasile cel
Mare din S]mb[ta Mare se c]nt[ „S[ tac[ tot trupul...”, iar la cea din
Joia Mare „Cinei Tale celei de tain[...”), cu rug[ciunea respectiv[ `i
c[direa mic[, dup[ care urmeaz[ ie`irea propriu-zis[ cu Darurile,

100
pomenirile generale, intrarea prin u`ile ^mp[r[te`ti, depunerea
Darurilor pe Sf.Mas[ `i t[m]ierea lor.
Ectenia cererilor („S[ plinim rug[ciunea noastr[...”), cu Rug[cinea
punerii ^nainte a Darurilor, rostit[ ^n tain[ de preot (`i „Iubite-voi
Doamne”).
Simbolul credin\ei (Crezul).
@n continuare, Anaforaua (rug[ciunea `i ritualul Sfintei Jertfe)
cuprinde:
Dialogul introductiv dintre preot `i credincio`i (de la „S[ st[m bine...”
p]n[ la „Cu vrednicie `i cu dreptate...”).
Marea rug[ciune euharistic[ (Rug[ciunea teologic[, adresat[ Lui
Dumnezeu Tat[l, Trisaghionul biblic: „Sf]nt, Sf]nt, Sf]nt...”,
Rug[cinea hristologic[, Cuvintele M]ntuitorului - „Lua\i, m]nca\i...”).
Anamneza.
Dipticele (rug[ciunile de mijlocire general[, pentru vii `i mor\i),
^mpreun[ cu Axionul („Cuvine-se cu adev[rat...”)
Observa\ii de tipic:
1. La Praznicele @mp[r[te`ti Axionul obi`nuit („Cuvine-se cu adev[rat...”) este
^nlocuit cu Axionul special al praznicului, adic[ Irmosul c]nt[rii a noua din
Canonul Praznicului.
2. La Liturghia Sf.Vasile cel Mare se c]nt[ de obicei ca Axion „De tine se
bucur[“, iar ^n S[pt[m]na Mare se c]nt[ Joi „Din osp[\ul St[p]nului...”`i
S]mb[t[ „Nu te t]ngui...”; apoi ^n loc de „Pe to\i `i pe toate” la Liturghia
Sf.Vasile cel Mare se c]nt[ „Pe ar[t[torul...”.
Urmeaz[ r]nduiala @mp[rt[`irii, cuprinz]nd:
Preg[tirea pentru @mp[rt[`ire (Ectenia cererilor, cu rug[ciunea rostit[ ^n
tain[ de preot, Tat[l nostru, Rug[ciunea plec[rii capetelor `i cea
dinainte de @mp[rt[`ire).
Actele de preg[tire a Sfintei @mp[rt[`anii, s[v]r`ite de preot (^n[l\area `i
fr]ngerea Sf.Agne\, plinirea Potirului `i C[ldura).
@mp[rt[`irea slujitorilor, cu Chinonicul (priceasna) zilei sau al
praznicului, dup[ care urmeaz[ `i ^mp[rt[`irea credincio`ilor (la „Cu
fric[ de Dumnezeu, cu credin\[ `i cu dragoste s[ v[ apropia\i”).
Rug[ciunea de mul\umire dup[ @mp[rt[`ire (rug[ciunea citit[ ^n tain[ de
preot, c]ntarea „S[ se umple gurile noastre...”, Ectenia mic[).
@ncheierea Sfintei Liturghii cuprinde:
Rug[ciunea Amvonului („Cel ce binecuvinezi...”) rostit[ cu glas tare de
preot `i eventual, dac[ sunt prinoase, urmeaz[ troparul zilei/sf]ntului,
c[direa `i rug[ciunea de binecuv]ntare a respectivelor prinoase

101
(aceasta din urm[ aleas[, dup[ necesitate, dintre cele aflate ^n
Liturghier).
„Fie numele Domnului binecuv]ntat...” (Ps.112,2) de trei ori, care ^n
S[pt[m]na Luminat[ este ^nlocuit cu „Hristos a ^nviat din mor\i...”,
c]ntat tot de trei ori.
(Psalmul 33 - „Bine voi cuv]nta pe Domnul... - aceasta se las[ deoparte,
de obicei).
Rug[ciunea potrivirii Sfintelor, rostit[ ^n tain[ de preot.
Binecuv]ntarea final[ - Apolisul (Otpustul).
Dup[ Apolis, urmeaz[ miruitul `i ^mp[r\irea anafurei.
Preotul (sau diaconul) face potrivirea Sfintelor, apoi slujitorii se dezbrac[
de ve`minte `i citesc Rug[ciunile de mul\umire din R]nduiala
Sf.@mp[rt[`iri).
Observa\ie practic[: Prezentarea anterioar[, la modul schematic, a r]nduielii
Sfintei Liturghii are o valoare ^ndeosebi orientativ[, fiind foarte important[
corelarea ei cu realitatea tipiconal[ a c[r\ilor de slujb[ (Liturghier `i Octoihul
mic). Este vorba despre acela`i principiu practic al ^nsu`irii tipicului bisericesc,
care trebuie cu stricte\e urmat `i pentru toate celelalte slujbe, la care ne vom referi
^n continuare.

R]nduieli speciale privind s[v]r`irea Sfintei Liturghii

@n cursul anului bisericesc exist[ c]teva situa\ii ^n care, pentru


partea de ^nceput, Sf]nta Liturghie se s[v]r`e`te unit[ cu Vecernia.
Astfel Liturghia Sf.Vasile cel Mare se une`te ^n patru r]nduri cu
Vecernia: ^n ajunul Na`terii Domnului `i al Bobotezei, ^n Joia `i ^n
S]mb[ta Patimilor. La fel se ^nt]mpl[ cu Liturghia Sf.Ioan Gur[ de
Aur ^n ziua Bunei-Vestiri, atunci c]nd aceast[ s[rb[toare cade ^n
cursul s[pt[m]nii, de luni p]n[ vineri. R]nduiala urmat[ ^n aceste
cazuri o vom descrie ^n capitolul despre R]nduielile speciale legate de
s[v]r`irea Vecerniei `i a Utreniei.

102
SLUJBELE CICLULUI ZILNIC
(Cele ~apte Laude)
^n perioada Octoihului

Slujbele ciclului zilnic, cele ~apte Laude, se s[v]r`esc ^n


^ntregime `i ^n fiecare zi mai ales la m[n[stiri `i catedrale. @n practic[,
slujirea celor ~apte Laude poate fi grupat[ ^n trei cicluri, care reunesc
mai ^nt]i Ceasul IX, Vecernia `i Pavecerni\a, apoi Miezonoptica,
Utrenia `i Ceasul I, ^ncheindu-se cu Ceasul III, Ceasul VI `i Liturghia
(sau Obedni\a, c]nd nu se s[v]r`e`te Sf]nta Liturghie).
Uneori, ciclul al doilea se poate uni cu ciclul al treilea,
s[v]r`indu-se la r]nd diminea\a, iar ^n bisericile parohiale (de mir) se
s[v]r`esc ^ndeosebi la s[rb[tori (^ntre acestea ^n\eleg]nd `i Duminica,
s[rb[toarea s[pt[m]nal[ a @nvierii), `i atunci, cel mai adesea (sau de
obicei) sunt slujite doar Laudele mai importante, Vecernia `i Utrenia,
ca premerg]nd Sf.Liturghii din ziua de s[rb[toare.
Vom ^ncepe cu prezentarea Vecerniei `i a Utreniei, adic[ a
laudelor cel mai des slujite (urm]nd astfel metodologiei didactice
propuse, aceea de a avansa de la lucruri mai comune c[tre cele mai
dificile), dup[ care ne vom referi `i la celelalte.

Vecernia `i Utrenia (no\iuni generale)

De la ^nceput trebuie ar[tat c[, ^n cadrul ciclului zilnic al


Laudelor biserice`ti, Vecernia `i Utrenia sunt cele mai extinse, iar prin
prisma rela\iei dintre c]ntare (imnografie) `i tipic, ele concentreaz[ ^n
cuprinsul lor cea mai mare parte a imnografiei liturgice ortodoxe
(bizantine), adunate ^n c[r\ile Octoihului, Triodului, Penticostarului `i
ale Mineielor. Totodat[ Vecernia `i Utrenia prezint[ `i cea mai mare
complexitate (`i dificultate) a tipicului, a r]nduielii lor, prin
modific[rile `i combin[rile care intervin ^n func\ie de perioada anului
bisericesc, de s[rb[tori, de ziua din cursul s[pt[m]nii etc.

103
O cale foarte potrivit[ de ^nsu`ire a tipicului Vecerniei `i
Utreniei, cu toate schimb[rile ce intervin ^n cuprinsul lor, este cea care
pleac[ de la r]nduiala Duminicilor – adic[ a Vecerniei de s]mb[t[
seara `i a Utreniei de Duminic[ diminea\a, din perioada Octoihului.
Dup[ buna ^nsu`ire a structurii acestor slujbe, mai ales din punct de
vedere practic, se poate trece treptat la marcarea `i ^nsu`irea
deosebirilor pentru alte situa\ii: peste s[pt[m]n[, la praznice `i ^n
celelalte perioade ale anului bisericesc. Aceast[ abordare este
justificat[ at[t din punct de vedere didactic (prin progresarea treptat[
de la lucruri mai simple spre lucruri tot mai complicate), c]t `i din
punct de vedere bisericesc-liturgic, prin locul central pe care Duminica
(Ziua @nvierii) ^l ocup[ ^n cadrul s[pt[m]nii liturgice `i prin faptul c[
mai ales (`i cel mai des) aceasta este ziua ^n care ^ntreaga comunitate
bisericeasc[ (a unei parohii, spre exemplu) particip[ la serviciul divin;
de asemenea, perioada Octoihului ocup[ `i ea cea mai mare parte a
anului bisericesc (cca.2/3), r]nduielile din aceast[ perioad[ fiind astfel,
prin ^ndelungata repetare, cel mai u`or de ^nsu`it.
*
Vecernia este slujba de sear[ (slav.veceru - “sear[“), cu care
^ncepe ziua liturgic[. Se mai ^ntrebuin\eaz[ termenul de vesperin[ (lat.
vesperae) sau, ^ntr-o traducere rom]nizat[, cel de ser]nd[.
Se s[v]r`e`te ^n biseric[ dup[ ora 4 p.m. (ora 16), de regul[
dup[ apusul soarelui. Sunt c]teva situa\ii ^n cursul anului bisericesc
c]nd Vecernia se s[v]r`e`te diminea\a, dar despre acestea vom vorbi
c]nd ne vom referi la r]nduielile speciale legate de Vecernie.
Vecernia poate fi de mai multe feluri. Cea mai dezvoltat[ este
Vecenia s[rb[torilor, cu mai multe variante deatul de apropiate ca
r]nduial[: cea a unui praznic ^mp[r[tesc sau a hramului, a Duminicii
(de s]mb[t[ seara), la un sf]nt cu Polieleu `i la un sf]nt cu Doxologie
mare. Vecernia zilelor de r]nd este mai simpl[, iar la s[rb[torile mari
afl[m ^nainte de Vecernia Mare `i o Vecernie Mic[.
Utrenia este slujba de diminea\[ (slav.utro - “diminea\[“). Se
mai ^ntrebuin\eaz[ termenul de ortrin[ (grec.orthros – „zorii zilei”) sau
cel de m]nec]nd[ (m]necat, m]necare, de la lat.manicare – „a se scula
^n zori”).

104
Chiar dac[ odinioar[ ea se s[v]r`ea cu dou[-trei ore ^nainte de
r[s[ritul soarelui, actualmente ea se s[v]r`e`te de obicei diminea\a,
dup[ r[s[ritul soarelui. @n ajunul s[rb[torilor (mai ales la m[n[stiri `i
catedrale) Utrenia se s[v]r`e`te de cu sear[, ^n continuarea Vecerniei
`i a Litiei, ca `i Priveghere. De asemenea, miercuri `i vineri ^n
s[pt[m]na a cincea a Postului Mare `i ^n toate zilele S[pt[m]nii Mari,
Utrenia se s[v]r`e`te de cu sear[, singur[, sub form[ de denie
(slav.vdenia – „veghere”, „priveghere”).
Utrenia are ca variante o r]nduial[ a Utreniei duminicilor,
foarte asem[n[toare cu cea a Utreniei praznicelor ^mp[r[te`ti sau a
sfin\ilor cu serbare, `i o r]nduial[ a Utreniei zilelor de r]nd.
*
A`a cum am ar[tat mai ^nainte, vom prezenta mai ^nt]i
r]nduiala Vecerniei `i a Utreniei de duminic[, urm]nd ca mai apoi s[
marc[m deosebirile pentru celelalte variante ale acestor slujbe.

R}NDUIALA VECERNIEI DUMINICILOR

Vecernia Duminicilor (a s[rb[torilor ^n general) se s[v]r`e`te


s]mb[t[ seara (sau ^n seara din ajunul unei s[rb[tori), ^ndat[ dup[
Ceasul al IX-lea (despre care vom vorbi la r]nduiala Ceasurilor
liturgice). Atunci c]nd se face Priveghere (adic[ slujba Vecerniei se
une`te cu Litia `i cu Utrenia, aceasta din urm[ s[v]r`indu-se `i ea ^n
acest caz seara, de`i constituie “slujba de diminea\[“) `i de asemenea
la m[n[stiri, dup[ Ceasul al IX-lea se continu[ cu Vecernia mic[ `i
masa de sear[ (cina), urm]nd ca doar apoi s[ ^nceap[ s[v]r`irea
Vecerniei Mari (care este Vecernia propriu-zis[ a s[rb[torilor).
Vecernia Duminicilor (a s[rb[torilor) se s[v]r`e`te dup[
urm[toarele c[r\i de slujb[: Liturghierul pentru altar (dar se pot
consulta `i celelalte c[r\i de slujb[ pentru r]nduieli mai speciale), iar
pentru stran[ Octoihul mic (Catavasierul), eventual Octoihul Mare `i
Mineiul de r]nd (iar ^n cazul celorlalte perioade ale anului bisericesc,
Triodul sau Penticostarul). De asemenea, ^n Ceaslov, la Vecernie, se
mai pot g[si indica\ii (pentru s]mb[t[ seara sau pentru s[rb[tori).

105
Citirea catismelor - citire care ^ncepe s]mb[ta seara cu Catisma ^nt]i -
se face din Psaltire.
Observa\ii metodice `i practice: “Schema” Vecerniei duminicilor
(s[rb[torilor) pe care o d[m ^n continuare trebuie foarte bine ^nsu`it[, “pe
dinafar[“, dar, ^n acela`i timp este absolut necesar[ asocierea ei cu ceea ce
se afl[ ^n c[r\ile de slujb[. @nv[\area ei doar “abstract[“ nu duce de obicei
la nici un rezultat !
Pentru altar este destul de u`or s[ se urm[reasc[ cuprinsul slujbei dup[
Liturghier, unde se afl[ cam tot ce este necesar. Aten\ie ! mai ales pentru
viitorii preo\i, este bine ca indica\iile de tipic tip[rite cu ro`u `i intercalate
^n cuprinsul slujbei s[ fie citite cu aten\ie `i ^n mod repetat.
Pentru stran[, cuprinsul general al slujbei se afl[ `i poate fi urm[rit ^n
Octoihul mic (Catavasier) - dup[ un timp, cu oarecare practic[, poate fi
urm[rit `i dup[ Ceaslov (cu aten\ionarea asupra locului diferit al
Vecerniei ^n cele dou[ c[r\i de slujb[: ^n Octoih la ^nceput, iar ^n Ceaslov
mai spre sf]r`it, ^nainte de Pavecerni\[). @n acela\i timp, foarte important[
este asocierea la cuprinsul general din Octoihul mic a c]nt[rilor (imnelor)
`i citirilor necesare din celelalte c[r\i de slujb[ (din Minei sau, atunci c]nd
este necesar, din Penticostar sau Triod, eventual Octoihul mare). Doar
exerci\iul repetat `i familiarizarea cu c[r\ile de slujb[ prin folosirea lor
curent[ (`i frecvent[) poate asigura formarea deprinderilor necesare.
Ca exerci\iu practic: S[ se observe locul `i structura Vecerniei mici ^n
Octoihul Mare (s]mb[ta seara, la toate cele opt glasuri) `i la s[rb[torile
mari din Mineie, Triod `i Penticostar. S[ se acorde mai ales aten\ie
trimiterilor ^ntre Vecernia mic[ `i cea mare - cum este cazul mai ales, spre
exemplu, cu troparele de la sf]r`itul Vecerniei, care sunt redate integral
doar la Vecernia mic[ (`i la care trebuie s[ ne ^ntoarcem `i atunci c]nd
slujim Vecernia mare).
R]nduiala pe scurt a Vecerniei duminicilor (aproximativ
aceea`i cu cea a Vecerniei s[rb[torilor ^n general, sau cu Vecernia
mare - la særbætorile cu Priveghere) este urm[toarea:
Preotul, îmbræcat cu epitrahilul, deschide dvera (perdeaua u`ilor
^mp[r[te`ti) `i d[ binecuv]ntarea din fa\a Sfintei Mese: “Bine cuvântat
este Dumnezeul nostru…”
Cânt[re\ul de la stran[ r[spunde: “Amin. Veni\i sæ ne închinæm…” `i
cite`te Ps.103 (dup[ r]nduiala din m[n[stiri la Priveghere, ^n unele
locuri, ^ncep]nd de la a doua parte a versetului 28 al Ps.103,

106
“Deschiz]nd Tu m]na Ta…”, textul se c]nt[, ^n continuare, ca
Anixandare).
Preotul, cu capul descoperit, iese prin u`a de miaz[noapte a altarului,
merge în fa\a Sfintelor U`i `i cite`te din Liturghier cele `apte
rugæciuni ale luminilor). Dup[ ^ncheierea la stran[ a Ps.103
Preotul roste`te din fa\a Sfintelor U`i Ectenia mare, c]nt[re\ii de la stran[
(sau to\i credincio`ii ^n cazul c]nt[rii ^n comun) r[spunz]nd la fiecare
cerere cu “Doamne miluie`te”. Dup[ ecfonisul Ecteniei mari, de pe
analogul a`ezat ^n mijlocul bisericii
Cânt[re\ul cite`te Catisma ^nt]i din Psaltire, ^n trei st[ri, dup[ fiecare stare
Preotul rostind o Ectenie mic[ (“Iaræ `i iaræ, cu pace…”). De obicei,
mai ales la s[rb[tori `i hramuri, ^n bisericile parohiale, ^n loc de
Catisma ^nt]i se c]nt[ de c[tre
Cânt[re\: “Fericit bærbatul…”, c]ntare alc[tuit[ din stihuri alese din prima
stare a Catimei ^nt]i. Apoi
Preotul roste`te Ectenia micæ. Dup[ ecfonisul acesteia, la stran[
Cânt[re\ul c]nt[: “Doamne, strigat-am…” (Ps.140 `i 141), cu stihirile `i
stihurile rânduite (pe 10, pe 8 ori pe 6 - s]mb[ta `i la s[rb[torile mari
de obicei pe 10).
Observa\ie: Primele dou[ stihuri ale Ps.140 se c]nt[ pe glasul de r]nd al
Octoihului, forma de “^nsu`i glasul”/stihiraric, ^n continuare celelalte se c]nt[ mai
repede (irmologic).
@ncep]nd cu stihul “Scoate din temni\[ sufletul meu…” (c]nd stihirile sunt pe
10) se introduc ^ntre stihuri Stihirile @nvierii de la glasul de r]nd; acestea se caut[
la partea glasului respectiv din Octoihul mic (sau cel mare) `i se intercaleaz[ ^ntre
stihurile care sunt date doar la ^nceput, ^n partea comun[ a Vecerniei.
Ultimele trei stihiri se iau din Mineiul ^n curs, de la Vecernia zilei respective
(dac[ acolo indica\ia este “pe `ase”, se ^ntroduc stihirile din Minei dup[ stihira a
`asea a Octoihului, repet]nd-o la urm[ pe prima dintre cele trei ale Mineiului). @n
timpul Triodului sau al Penticostarului, stihirile se iau din c[r\ile respective.
A se vedea concret, “pe c[r\ile de slujb[“, toate aceste detalii de organizare a
cuprinsului lor.

(Continuarea descrierii r]nduielii Vecerniei:)


Preotul face cædire mare (^n ^ntreaga biseric[) la “Sæ se îndrepteze…”
(stihul 2 al Ps.140).
La ultimul stih ^nainte de “M[rire…” (“C[ s-a ^nt[rit mila Lui…) Preotul
îmbracæ felonul `i deschide u`ile împæræte`ti, apoi - ^n timpul c]nt[rii
numite “a N[sc[toarei” de la “~i acum…” (s]mb[ta de nume`te
Dogmatic[) - face Vohodul (ie`irea) cu cædelni\a, cædind în naos `i
altar. Termin]ndu-se de c]ntat la stran[

107
Preotul (cædind de pe soleie) roste`te: “În\elepciune, drep\i!”
Cânt[re\ul (sau tot poporul) r[spunde c]nt]nd: “Luminæ linæ…”. @n
timpul acestei c]nt[ri (care atunci c]nd se sluje`te ^n sobor, poate fi
c]ntat[ `i de preo\i) - c]nd se ajunge la “…l[ud[m pe Tat[l `i pe Fiul
`i pe Sf]ntul Duh, Dumnezeu…” - preotul intr[ pe U`ile ^mp[r[te`ti ^n
altar. Iar dup[ ^ncheierea acestei c]nt[ri urmeaz[ un dialog ^ntre preot
`i stran[, ^n care
Preotul roste`te binecuv]nt]nd, cu fa\a spre popor: “S[ lu[m aminte. Pace
tuturor.”
Cânt[re\ul r[spunde: “~i duhului t[u”.
Preotul: “@n\elepciune, s[ lu[m aminte !”
Cânt[re\ul c]nt[ Prochimenul zilei.
Dac[ sunt Paremii (la s[rb[tori mai mari) acestea se citesc dup[ dialogul
introductiv de la fiecare paremie:
Preotul: “@n\elepciune !”
Cânt[re\ul: “Citire de la…”.
Preotul: “S[ lu[m aminte !”.
@n timpul Prochimenului `i la citirea paremiilor Preotul st[ ^n u`ile
^mp[r[te`ti, care se ^nchid doar c]nd se c]nt[ Prochimenul ultima dat[
sau la sf]r`itul ultimei paremii. Apoi
Preotul roste`te (din altar) Ectenia întreitæ (“Sæ zicem to\i…”) iar
c]nt[re\ul/credincio`ii r[spund la fiecare cerere cu “Doamne
miluie`te” ^ntreit. Dup[ ecfonisul ecteniei
Cânt[re\ul spune rugæciunea “Învrednice`te-ne, Doamne…”
Preotul (din altar) roste`te Ectenia cerurilor (“Sæ plinim rugæciunea
noastræ cea de searæ…”) c]nt[re\ul/credincio`ii r[spunz]nd la fiecare
cerere cu “D[ Doamne”. Dup[ ecfonisul ecteniei urmeaz[ un dialog
^ntre preot `i stran[, ^n care
Preotul binecuvinteaz[ cu fa\a spre popor: “Pace tuturor.”
Cânt[re\ul r[spunde: “~i duhului t[u”.
Preotul: “Capetele noastre, Domnului s[ le plec[m.”
Cânt[re\ul: “|ie, Doamne”.
Preotul cite`te ^n tain[ Rug[ciunea plec[rii capetelor din Liturghier,
^ncheind cu ecfonisul (rostit cu voce tare): “Fie st[p]nirea ^mp[r[\iei
Tale…” Apoi, dac[ nu este Litie (despre care vom vorbi separat),
Cânt[re\ul ^ncepe s[ c]nte Stihoavna, cu stihurile `i stihirile ei, pe glasul
de r]nd al Octoihului. La “M[rire…”, dac[ este ^n Minei se c]nt[ de
acolo stihira numita “a Sf]ntului” (de la “~i acum…” a Stihoavnei
Vecerniei din ziua respectiv[).

108
Observa\ie practic[: Dac[ aceast[ Stihir[ este pe alt glas dec]t restul
Stihoavnei, se c]nt[ `i stihul dinainte (adic[ “M[rire…”) pe acel glas, iar apoi “~i
acum…” cu stihira N[sc[toarei se va c]nta tot din Octoih (de la Stihoavn[) dar de
la acela`i glas cu glasul pe care s-a c]ntat “M[rire…” cu a Sf]ntului.
La alte s[rb[tori stihirile Stihoavnei se c]nt[ din Minei, Triod sau Penticostar,
de la s[rb[toarea respectiv[, pe glasurile `i cu stihurile ar[tate acolo.
(Continuarea descrierii r]nduielii Vecerniei:) Urmeaz[, tot la
stran[
Cânt[re\ul: “Acum libereazæ…” `i rugæciunile începætoare. Dupæ “Tatæl
nostru…”
Preotul roste`te ecfonisul “Cæ a Ta este Împæræ\ia…”
Cânt[re\ul continu[ cu Troparele rânduite.
Observa\ie: S]mb[ta seara, dup[ Troparul @nvierii pe glasul de r]nd, din
Octoihul mic sau mare, la “M[rire…” se pune troparul Sf]ntului din Minei, iar
dac[ acesta este pe alt glas, la “~i acum…” Troparul N[sc[toarei se va pune de la
acela`i glas (din Octoih) ca `i glasul troparului Sf]ntului (care s-a c]ntat la
“M[rire…). Dac[ sunt doi Sfin\i, troparul primului se va c]nta imediat dup[
Troparul @nvierii, iar al doilea la “M[rire…” - Troparul N[sc[toarei c]nt]ndu-se
apoi pe glasul troparului celui de al doilea Sf]nt.
(La Praznicele ^mp[r[te`ti se c]nt[ doar Troparul Praznicului de trei ori. La
s[rb[torile Sfin\ilor mai mari, se c]nt[ de obicei de dou[ ori troparul Sf]ntului din
Minei `i a treia oar[ al N[sc[toarei, tot pe glasul troparului Sf]ntului; numai
vinerea seara, Troparul N[sc[toarei se c]nt[ totdeauna pe glasul de r]nd al
Octoihului).
(Continuarea descrierii r]nduielii Vecerniei:) Dup[ c[ntarea
Troparelor
Preotul deschide Sfintele U`i `i face Apolisul (Otpustul)
dup[ r]nduiala urm[toare:
Preotul, dintre Sfintele U`i: “@n\elepciune !”
Cânt[re\ul: “Binecuvinteaz[.”
Preotul: “Cel ce este binecuv]ntat…”
Cânt[re\ul: “Amin. @nt[re`te Dumnezeule…”
Preotul, plec]ndu-se `i ^nchin]ndu-se spre icoana Maicii
Domnului: “Prea Sf]nt[ N[sc[toare de Dumnezeu…”
Cânt[re\ul: “Ceea ce e`ti mai cinstit[ dec]t heruvimii…”
Preotul, plec]ndu-se `i ^nchin]ndu-se spre icoana M]ntuitorului:
“Slav[ |ie, Hristoase Dumnezeule…”
Cânt[re\ul: “Slav[ Tat[lui `i Fiului `i Sf]ntului Duh…”
Preotul zice otpustul: “Hristos, Adev[ratul Dumnezeul nostru…”
Cânt[re\ul: “Amin.”
Preotul: “Pentru rug[ciunile Sfin\ilor P[rin\ilor no`tri…”

109
Cânt[re\ul: “Amin.”
Observa\ie: R]nduiala aceasta a Vecerniei s[rb[torilor (a duminicilor),
^mpreun[ cu cea a Utreniei duminicilor, dat[ ^n continuare, trebuie foarte bine
^nsu`it[ `i pentru motivul c[ ^n func\ie de acest[ structur[, deci prin raportare la
aceast[ r]nduial[ vom studia mai apoi `i toate celelalte r]nduieli particulare ale
Vecerniei `i Utreniei, f[r[ s[ mai relu[m ^n am[nunt toate detaliile, ci marc]nd
doar deosebirile (a`a cum se procedeaz[ de fapt `i ^n c[r\ile de cult, unde de
obicei doar prima oar[ este dat[ pe larg o r]nduial[, mai apoi fiind f[cut[ doar
trimiterea la locul respectiv). A`adar, f[r[ cunoa`terea sigur[ a acestei prime
scheme structurale, celelalte r]nduieli la Vecernie `i Utrenie nu vor avea nici o
baz[ pentru ^nv[\are.

R]nduiala Litiei
Litia este o slujb[ care se s[v]r`e`te de regul[, mai ales la
m[n[stiri, ^n cadrul Privegherii (despre care vom vorbi ^n continuare).
@n parohii ea este s[v]r`it[ ^n ajunul s[rb[torilor, unit[ cu Vecernia.
Desf[`urarea sa poate fi urm[rit[ foarte bine dup[ Liturghier:
@ndat[ dup[ ecfonisul „Fie st[p]nirea ^mp[r[\iei Tale...” din slujba
Vecerniei, fiind preg[tite ^n mijlocul bisericii pe o mas[ artose (p]ini),
spre partea de r[s[rit a mesei, un vas mic cu gr]u, spre partea dinspre
apus a mesei, un vas (o sticlu\[) cu vin ^n partea de miaz[noapte `i
unul cu untdelemn ^n parte de miaz[zi,
la stran[ ^ncep s[ se c]nte stihirile Litiei, iar preotul iese (cu diaconul) pe
u`a de miaz[-noapte `i, av]nd ^n m]n[ c[delni\a, merge p]n[ ^n
pronaos (dac[ acolo se s[v]r`e`te Litia p]n[ la Rug[ciunea Litiei
„St[p]ne mult-Milostive...”), unde se a`eaz[ cu fa\a spre r[s[rit ^n fa\a
unui analog (sau mese); dac[ slujba se face ^n naos, preotul vine de la
^nceput ^n fa\a mesei unde sunt preg[tite cele pentru Litie. Se c[de`te
masa ^n cele patru laturi `i se continu[ ca o c[dire mic[. Apoi
Preotul (diaconul) roste`te ectenia Litiei din Liturghier („M]ntuir`te,
Doamne, poporul T[u...”), la urm[ pomenind `i pe cei ce au adus `i pe
cei pentru care s-au adus prinoasele (de obicei doar vii). Dup[ ecfonis
`i „Pace tuturor...”, „Capetele noastre...”, preotul, cu capul descoperit,
cite`te Rug[ciunea Litiei („St[p]ne, mult-Milostive...”).
Se continu[ slujba Vecerniei c]nt]ndu-se Stihoavna `i celelalte. Dup[
ecfonisul de la „Tat[l nostru” ^ncep s[ se c]nte Troparele („N[sc[toare
de Dumnezeu...” sau/`i cele ale s[rb[torii, dup[ cum este de obicei
indicat ^n c[r\ile de slujb[ la ziua s[rb[torii respective), ^n timpul

110
c[rora preotul c[de`te de trei ori masa, ^ncheind cu o c[dire mic[.
Dup[ aceasta
Preotul face cu un artos semnul crucii peste celelalte `i, av]nd capul
desoperit, roste`te Rug[ciunea de binecuv]ntare a prinoaselor
(„Doamne Iisus Hristoase, Dumnezeul nostru...”), f[c]nd semnul
binecuv]nt[rii spre acestea, pe r]nd, atunci c]nd spune „@nsu\i
binecuvinteaz[...”. @ncheind rug[ciunea,
La stran[ se c]nt[ „Fie numele Domnului binecuv]ntat...”,
Preotul (clericii) c]nt[ o dat[ „Boga\ii au s[r[cit...” `i c]nt[re\ul (-\ii) de
dou[ ori. Venind ^n fa\a altarului preotul, cu fa\a spre credincio`i ^i
binecuvinteaz[: „Binecuv]ntarea Domnului peste voi...” `i - dac[ este
Priveghere -se ^ncepe citirea celor `ase psalmi ai Utreniei. Dac[ nu
este Priveghere, preotul face otpustul (cu „Slav[ Tie Hristoase...” `i
celelalte).
Cu untdelemnul binecuv]ntat se miruie credincio`ii, iar artosele, stropite
cu vinul binecuv]ntat, se taie `i se ^mpart la cei de fa\[.
Uneori (`i ^n unele locuri) Litia se mai face diminea\a, ^nainte
de Utrenie, sau dup[ Miezonoptic[ (ori ^n locul acesteia), iar alte ori se
poate uni cu Pavecerni\a (la Na`terea Domnului, la Boboteaz[ sau la
Buna-Vestire).

R}NDUIALA UTRENIEI DUMINICILOR

Utrenia se sluje`te ^n general dup[ acelea`i c[r\i ca `i Vecernia


(excep\ie f[c]nd poate folosirea, ^n cazul c[r\ilor de c]nt[ri, a
Utrenierului uniformizat ^n locul Vecernierului uniformizat -
am]ndou[ constituind p[r\i ale Anastasimatarului uniformizat).
Pentru Utrenia duminicilor r]nduiala slujbei este urm[toarea:
Preotul cu epitrahil, av]nd ^n m]n[ cædelni\a, d[ binecuv]ntarea din fa\a
Sfintei Mese: “Binecuvântat este Dumnezeul nostru…” `i face cædire
mare (în toatæ biserica)
Cânt[re\ul: “Amin. Veni\i sæ ne închinæm…”, `i psalmii 19 `i 20,
Rugæciunile ^ncep[toare (“Sfinte Dumnezeule…” `i celelalte),
Troparele Crucii (“Mântuie`te, Dumnezeule poporul Tæu…” `i
celelalte),
Preotul roste`te (din altar) Ectenia: “Miluie`te-ne pe noi ,
Dumnezeule…”, “Slavæ Sfintei…Treimi…”,

111
Cânt[re\ul cite`te cei `ase psalmi ai Utreniei ^n timp ce
Preotul cite`te ^n tain[ cele 12 rugæciuni ale dimine\ii, dup[ care tot
Preotul (din fa\a u`ilor împæræte`ti) roste`te Ectenia mare; dup[ ecfonis
Cânt[re\ul: “Dumnezeu este Domnul…” `i troparele rânduite (la fel ca
seara, la sf]r`itul Vecerniei). Urmeaz[ (tot la stran[)
Catismele de rând `i Sedelnele învierii (din Octoih) cu Ectenii mici între
ele (rostite de preot). Apoi
Cânt[re\ul: Binecuvântærile învierii (“Bine e`ti cuvântat Doamne…,
Soborul îngeresc...”), ^n timpul c[rora
Preotul face cædire mare. Apoi, din altar
Preotul roste`te Ectenie micæ
Cânt[re\ul: Ipacoiul învierii, de glasul de rând, din Octoih, Antifoanele
@nvierii (tot de la glasul de rând, din Octoih) `i Prochimenul (glasului
de rând, din Octoih). Citirea Evangheliei este precedat[ un scurt
dialog ^ntre stran[ `i altar, ^n care
Preotul spune :”Domnului s[ ne rug[m”, apoi, dup[ r[spunsul
stranei, roste`te ecfonisul ”C[ sf]nt e`ti Dumnezeul nostru...”;
urmeaz[
C]nt[re\ul cu „Toat[ suflarea s[ laude pe Domnul” de trei ori, cu
stihurile rostite de Diacon, dac[ este;
Preotul: „~i pentru ca s[ ^nvrednicim noi...”,
C]nt[re\ul: „Domne miluie`te” de trei ori,
Preotul (sau diaconul): „@n\elepciune, drep\i, s[ ascult[m Sf]nta
Evanghelie”, (Preotul:) „Pace tuturor”,
C]nt[re\ul: ~i duhului t[u”
Preotul: „Din Sf]nta Evanghelie de la ... citire”
C]nt[re\ul: „Slav[ \ie, Doamne, slav[ |ie.” Apoi
Preotul cite`te (din latura de nord a Sfintei Mese) Evanghelia Învierii, cea
de rând dintre cele 11.
Cânt[re\ul (sau Preotul): “ Învierea lui Hristos væzând…”; ^ntre timp
Preotul scoate S]nta Evanghelie în naos, pentru særutare,
Cânt[re\ul cite`te Psalmul 50 (“Miluie`te-mæ, Dumnezeule…”),
“Mærire…”, „Pentru rugæciunile…” `i celelalte (în duminicile
Triodului: “U`ile pocæin\ei…” `i celelalte),
Preotul roste`te (Rugæciunea “M]ntuie`te Dumnezeule, poporul Tæu…”,
ori numai) ecfonisul “Cu mila `i cu îndurærile …”
Cânt[re\ul (cite`te Canoanele, cu r]nduiala lor, de obicei „pe 14”, sau
numai) c]nt[ Catavasiile de rând (perioadele din an ^n care se c]nt[
fiecare dintre Catavasiile s[rb[torilor sunt indicate ^n Octoihul mic sau
Catavasier),

112
cu Ectenie micæ rostit[ de Preot dupæ cântarea a III-a, C]nt[re\ul citind
(c]nt]nd) ^ndat[ Condacul, Icosul `i Sedealna din Minei `i, la fel,
cu Ectenie micæ rostit[ de Preot dupæ cântarea a VI-a, la stran[ c[nt]ndu-
se ^ndat[ Condacul @nvierii `i apoi citindu-se Icosul @nvierii `i
Sinaxarul (acesta din urm[ din Minei).
Dup[ c]ntarea a VIII-a Preotul cu cædelni\a, din fa\a Sfintei Mese roste`te:
“Pe Næscætoarea de Dumnezeu `i Maica Luminii…”`i face cædire
mare
Cânt[re\ul c]nt[ “Mære`te, suflete al meu pe Domnul…”`i “Ceea ce e`ti
mai cinstitæ…”, încheind cu cântarea a IX-a a Catavasiilor.
Preotul: Ectenia micæ,
Cânt[re\ul: “Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru” `i Svetilna de rând a
Învierii, Laudele (“Toatæ suflarea sæ laude pe Domnul….”) cu stihirile
`i stihurile glasului de rând din Octoih; la “Slavæ…” voscreasna
(stihira Evangheliei) de rând,
Preotul, din fa\a U`ilor Împæræte`ti deschise `i închinându-se spre icoana
Mântuitorului: “Slavæ |ie, Celui ce ne-ai arætat lumina!”
Cânt[re\ul c]nt[ Doxologia mare, care se ^ncheie cu „Sfinte
Dumnezeule...” (de trei ori) `i cu Troparul de rând al Învierii (unul din
cele douæ, „Ast[zi m]ntuirea...”, dac[ este de r]nd unul din primele
patru glasuri, sau „@nviat-ai din morm]nt...”, atunci c]nd este de r]nd
unul dintre glasurile de la al V-lea la al VII-lea).
Dup[ care se poate ^ncepe Sf]nta Liturghie,
sau se poate face sf]r`it pentru Utrenie, dup[ cum urmeaz[:
Preotul: Ectenia întreitæ (“Miluie`te-ne pe noi, Dumnezeule…”) `i
^ndat[, dup[ ecfonis, tot
Preotul: Ectenia cerurilor (“Sæ plinim rugæciunea noastræ cea de
deminea\æ…”). Dup[ ecfonis, urmeaz[ un dialog ^ntre altar `i
stran[, ^n care
Preotul binecuvinteaz[ cu fa\a spre popor: “Pace tuturor.”
Cânt[re\ul r[spunde: “~i duhului t[u”.
Preotul: “Capetele noastre, Domnului s[ le plec[m.”
Cânt[re\ul: “|ie, Doamne”.
Preotul cite`te (^n tain[) Rug[ciunea plec[rii capetelor din
Liturghier, ^ncheind cu ecfonisul (rostit cu voce tare): “Cæ al
Tæu este a ne milui…”
Otpustul (apolisul), cu r]nduiala ca la Vecernie.

113
R]nduiala Privegherii

Privegherea (lat.„Pervigiliae”, „Diurnum”; slav.„Vdenie” –


„slujb[ de toat[ noaptea”) este o slujb[ mai complex[ care se
s[v]r`e`te ^n special la m[n[stiri `i catedrale ^n ajunul s[rb[torilor mai
importante, fiind alc[tuit[ din trei slujbe care urmeaz[ una dup[ alta,
Vecernia, Litia `i Utrenia (aceasta din urm[ fiind a`adar `i ea s[v]r`it[
de cu sear[, iar nu diminea\a). S[rb[torile cu Priveghere au `i Vecernie
mic[ - aceasta se s[v]r`e`te la vremea obi`nuit[ a Vecerniei, dup[
ceasul al IX-lea - slujba Privegherii ^ncep]nd mai t]rziu, dup[ cin[.
Originile Privegherii merg p]n[ ^n secolele primare ale
cre`tinismului, ^n epoca persecu\iilor, atunci c]nd majoritatea slujbelor
zilnice se s[v]r`eau noaptea, unite cu cina (^n cadrul agapelor) `i cu
Sf.Liturghie.
Slujba Privegherii este descris[ ^n am[nunt la ^nceputul
Liturghierului sau ^n cartea de Tipic, ea prezent]nd `i c]teva r]nduieli
specifice, pe care le vom marca ^n continuare:
La ^nceputul Privegherii, perdeaua `i u`ile altarului fiind deschise
Preotul, ^mbr[cat cu epitrahil `i felon, face c[dire mare. @n momentul
c]nd preotul iese prin u`ile ^mp[r[te`ti ca s[ c[deasc[ ^n naos,
Diaconul (sau paracliserul) \in]nd ^n m]n[ o lum]nare sau un mic sfe`nic,
roste`te cu glas mare: „Scula\i-v[ !”, dup[ care merge ^naintea
preotului pe timpul c[dirii. Dup[ ce a c[dit toat[ biserica,
Preotul se ^ntoarce ^n mijlocul bisericii `i spune: „Doamne (/ S[p]ne),
binecuvinteaz[ !”, c[dind cruci` spre r[s[rit, dup[ care continu[
c[direa, intr]nd ^n altar prin u`ile ^mp[r[te`ti. Apoi, st]nd ^n fa\a
Sfintei Mese `i c[dind ^n chipul crucii de trei ori, roste`te
Binecuv]ntarea pentru ^nceputul slujbei: „Slav[ Sfintei `i Celei de o fiin\[
`i de via\[ f[c[toarei `i nedesp[r\itei Treimi, totdeauna...”, dup[ care
C]nt[re\ul (strana) r[spunde: „Amin” `i continu[ cu „Veni\i s[ ne
^nchin[m...” `i Ps.103 (de la ^nceputul Vecerniei) - de la „Deschiz]nd
Tu m]na Ta” (versetul 29b), stihurile ce urmeaz[ se c]nt[, constituind
anixandarele. @ntre timp
Preotul dezbrac[ felonul `i iese ^n fa\a u`ilor ^mp[r[te`ti, unde cite`te
rug[ciunile Vecerniei `i continu[ cu Ectenia Mare `i cealalt[ r]nduial[
a Vecerniei Mari, cu Litie...
La sf]r`itul Litiei, ^ndat[ dup[ „Boga\ii au s[r[cit...”, ^n loc de otpust

114
Preotul merge pe soleie `i cu fa\a spre credincio`i binecuvinteaz[ rostind:
„Binecuv]ntarea Domnului peste voi to\i...” la care
C]nt[re\ul (strana) r[spunde: „Amin. Slav[ ^ntru cei de sus lui
Dumnezeu...” (de trei ori), „Doamne, buzele mele vei deschide...” `i
se ^ncepe citirea celor `ase psalmi de la ^nceputul Utreniei, urm]nd
apoi toat[ r]nduiala Utreniei s[rb[torilor.

VECERNIA ~I UTRENIA ZILELOR DE RÂND

@n zilele numite „de r]nd”, adic[ cele pe peste s[pt[m]n[, ^n


care nu sunt Praznice @mp[r[te`ti sau s[rb[tori ale unor sfin\i mai
importan\i, r]nduiala Vecerniei `i a Utreniei este simplificat[, ^n raport
cu r]nduiala de duminic[ - a c[rei schem[ este p[strat[ ^n linii
generale.
R]nduiala Vecerniei `i a Utreniei ^n zilele de r]nd (de peste
s[pt[m]n[) poate fi urm[rit[ dup[ Octoihul mic (Catavasier) sau
Ceaslov, ^ns[ Mineiul este cel care indic[ modific[rile pentru fiecare
zi, fa\[ de r]nduiala de duminic[. La Vecernie este vorba de stihirile
(cu num[rul lor indicat, de obicei „pe 6”) de la Doamne strigat-am...,
de la Stihoavn[ `i de Troparele de la sf]r`it, iar la Utrenie de Troparele
de la ^nceput, de Sedelne, Canoane, stihirile de la Laude (c]nd este
cazul) `i de Troparele de la sf]r`it.
Ca principiu general, dac[ Mineiul are (^n zilele de peste
s[pt[m]n[) toate stihirile pentru ziua respectiv[, atunci slujba se face
numai din aceast[ carte (uneori la „Doamne strigat-am...” sunt doar
trei stihiri, ^ns[ cu indica\ia s[ se c]nte de dou[ ori, deci tot „pe `ase”).
Dac[ ^ns[ ^n Minei nu se afl[ toate stihirile, atunci se completeaz[ cu
stihiri luate din Octoih, de la glasul de r]nd `i ziua respectiv[; ^n acest
din urm[ caz, mai ^nt]i se c]nt[ stihirile din Octoih (pe glasul de r]nd
`i de la ziua respectiv[), iar apoi se pun `i stihirile din Minei, pe glasul
prescris acolo.
Observa\ie: Mineiele, ca `i Triodul sau Penticostarul, cuprind doar
c]nt[rile ce se schimb[ ^n slujbe, dup[ zile `i s[rb[tori. Ele nu cuprind `i
p[r\ile Vecerniei sau Utreniei care sunt neschimb[toare (cele care dau
structura general[ a slujbelor) `i care pot fi aflate ^n Octoihul mic
(eventual ^n Octoihul Mare, ^ns[ doar la ^nceput) sau ^n Ceaslov.

115
De asemenea, ^n zilele de peste s[pt[m]n[ la Vecernie nu se
face Vohod, dup[ Prochimen nu sunt Paremii `i Ectenia ^ntreit[ se
mut[ la sf]r`itul slujbei, ^nainte de Otpust, iar la Utrenie nu se cite`te
Evanghelie. @n general, la Utrenia de peste s[pt[m]n[, toat[ partea (de
la Utrenia duminicilor) ^ncep]nd de dup[ Sedelne `i p]n[ ^nainte de
Ps.50 lipse`te.
Pe scurt (pentru detalii, a se vedea locurile comune de la
Vecernia duminicilor, mai ^nainte prezentat[) r]nduiala Vecerniei de
peste s[pt[m]n[ este urm[toarea:
Binecuv]ntare (“Binecuvântat este Dumnezeul nostru…”) pe care o d[ preotul
îmbræcat cu epitrahilul, din fa\a Sfintei Mese).
Psalmul 103 cu “Amin. Veni\i sæ ne închinæm…” la stran[, ^n timp ce preotul iese
^n fa\a u`ilor ^mp[r[te`ti `i cite`te rug[ciunile r]nduite (ale luminilor).
Preotul: Ectenia mare („Cu pace Domnului s[ ne rug[m...”).
Catisma de r]nd (cititæ în mijlocul bisericii).
Preotul: Ectenia micæ (“Iaræ `i iaræ, cu pace…”).
Cânt[re\ul: “Doamne, strigat-am…”, cu stihirile pe 6.
Preotul face c[dire mare la „S[ se ^ndrepteze...”
Cânt[re\ul: “Luminæ linæ…” (citit) `i, dup[ dialogul cu Preotul („S[ lu[m aminte.
Pace tuturor... @n\elepciune. S[ lu[m aminte.”), Prochimenul zilei sæptæmânale
(cântat); apoi Rugæciunea “Învrednice`te-ne, Doamne…”.
Preotul: Ectenia cerurilor („Sæ plinim rugæciunea noastræ cea de searæ…”).
Cânt[re\ul: Stihoavna, cu stihurile `i stihirile ei, “Acum, libereazæ…” `i
Rugæciunile începætoare.
Preotul: (dupæ “Tatæl nostru…”) “Cæ a Ta este împæræ\ia…”
Cânt[re\ul: Troparul Sf]ntului zilei din Minei (de la ziua respectiv[, dac[ are
tropar propriu, sau de la sf]r`itul c[r\ii, unde sunt troparele de ob`te ale
sfin\ilor), `i al Næscætoarei (de la sf]r`itul Mineiului, unde Troparele
N[sc[toarei sunt aranjate pe glasuri `i zile, c]te unul pentru sf]r`itul Vecerniei
`i ^nceputul Uterniei din diminea\a urm[toare `i altul pentru sf]r`itul
Utreniei).
Preotul (din fa\a Sfintelor U`i) Ectenia întreitæ (^ncep]nd cu „Miluie`te-ne pe noi,
Dumnezeule, dup[ mare mila Ta...”) `i Apolisul (Otpustul)

R]nduiala Utreniei zilelor de r]nd (de peste s[pt[m]n[) este urm[toarea:


Preotul cu epitrahil, av]nd ^n m]n[ cædelni\a, din fa\a Sfintei Mese d[
binecuv]ntarea (“Binecuvântat este Dumnezeul nostru…”) `i face cædire mare
(în toatæ biserica).
Cânt[re\ul: “Amin. Veni\i sæ ne închinæm…”, `i Ps.19 `i 20, Rugæciunile
^ncep[toare (“Sfinte Dumnezeule…” `i celelalte), Troparele Crucii
(“Mântuie`te, Dumnezeule poporul Tæu…” `i celelalte)

116
Preotul roste`te (din altar) Ectenia: “Miluie`te-ne pe noi , Dumnezeule…”, “Slavæ
Sfintei…Treimi…”
Cânt[re\ul ^ncepe citirea celor `ase psalmi ai Utreniei ^n timp ce preotul cite`te ^n
tain[ cele 12 rugæciuni ale dimine\ii, dup[ care (tot din fa\a u`ilor împæræte`ti)
roste`te Ectenia mare („Cu pace, Domnului s[ ne rug[m...”). Dup[ ecfonisul
ecteniei
Cânt[re\ul c]nt[ “Dumnezeu este Domnul…” `i troparele (la fel ca ^n seara
precedent[, la sf]r`itul Vecerniei; în Postul Mare se c]nt[ “Aliluia…” `i
Cântærile treimice). Urmeaz[ (tot la stran[) Catismele de rând `i Sedelnele
(citite), færæ ectenii mici între ele.
(Apoi, doar între Pa`ti `i Înæl\are, urmeaz[ “Învierea lui Hristos væzând…”)
Cânt[re\ul cite`te (roste`te) Psalmul 50 (“Miluie`te-mæ, Dumnezeule…”)
Preotul roste`te ecfonisul “Cu mila `i cu îndurærile …”
Cânt[re\ul cite`te Canoanele din Minei `i Octoih (sau numai irmoasele c]nt[rilor)
cu Ectenie micæ rostit[ de Preot dupæ cântarea a III-a, C]nt[re\ul citind
^ndat[ Sedealna din Minei, apoi la fel,
Ectenie micæ rostit[ de Preot dupæ cântarea a VI-a, la stran[ citindu-se
Condacul, Icosul `i Sinaxarul (din Minei).
Dup[ c]ntarea a VIII-a Preotul cu cædelni\a, din fa\a Sfintei Mese: “Pe
Næscætoarea de Dumnezeu `i Maica Luminii…”`i face cædire mare
Cânt[re\ul c]nt[ “Mære`te, suflete al meu pe Domnul…”`i “Ceea ce e`ti
mai cinstitæ…” (cu stihurile din Catavasier/Ceaslov), încheind cu
cântarea a IX-a a Canonului, dup[ care
Preotul roste`te Ectenia micæ, iar
Cânt[re\ul c]nt[ Svetilna zilei sæpt[m]nale din Ceaslov `i a Sf]ntului din Minei
(intercalate la „M[rire...”, „~i acum...”).
Urmeaz[ Laudele citite din Ceaslov (Psalmii 148-150), iar dacæ ^n Minei sunt
Stihiri la Laude, acestea se cântæ
Preotul: “Slavæ |ie, Celui ce ne-ai arætat lumina !” (U`ile împæræte`ti ræmân închise)
Cânt[re\ul cite`te Doxologia micæ dupæ Ceaslov, cu rugæciunea “Învrednice`te-ne,
Doamne…”)
Preotul roste`te Ectenia cerurilor (“Sæ plinim rugæciunea noastræ cea de
diminea\æ…”) `i
Cânt[re\ul ^ncepe Stihoavna Laudelor (din Minei, iar dac[ acolo lipsesc, din
Octoih), continu]nd cu “Bine este a ne mærturisi Domnului…”, Rugæciunile
începætoare (“Sfinte Dumnezeule…” `i celelalte); dup[ ecfonisul de la Tat[l
nostru („C[ a Ta este @mp[r[\ia...”) se c]nt[ Troparele zilei, din Minei (cu cel
al N[sc[toarei ales pentru sf[r`itul Utreniei, pe glasul Troparului Sf]ntului)
Preotul roste`te Ectenia întreitæ (”Miluie`te-ne pe noi, Dumnezeule…”) `i face
Otpustul (apolisul).
(În mænæstiri se cite`te Ceasul I `i apoi se face Otpustul Utreniei).
Observa\ie de tipic: dac[ dup[ Laude este prev[zut[ Doxologie mare, urmeaz[
Troparele, apoi Preotul roste`te pe r]nd Ectenia întreitæ (“Miluie`te-ne pe noi,

117
Dumnezeule…”) `i Ectenia cerurilor (“Sæ plinim rugæciunea noastræ cea de
deminea\æ…”), ^ncheind cu Otpustul.

R}NDUIALA VECERNIEI ~I A UTRENIEI LA S{RB{TORI

Atunci c]nd unele Praznice @mp[r[te`ti sau s[rb[tori ale unor


Sfin\i mai importan\i, cu dat[ fix[, cad ^n zilele de peste s[pt[m]n[, se
urmeaz[ indica\iile de tipic ale Mineiului, pentru toate p[r\ile
Vecerniei `i ale Utreniei.
@n mod asem[n[tor, pentru praznicele cu dat[ schimb[toare se
vor urm[ri, dup[ caz, indica\iile Triodului (pentru praznicul Floriilor)
sau ale Penticostarului (pentru Duminica @nvierii `i apoi pentru toate
Duminicile p]n[ la Pogor]rea Duhului Sf]nt, ca `i pentru Joia
@n[l\[rii) - ^n Octoih singura s[rb[toare fiind cea a Duminicii.
@n general fiecare Minei (respectiv Triodul sau Penticostarul)
cuprinde la data respectiv[ `i toate c]nt[rile / citirile care trebuie puse
- ^mpreun[ cu indica\iile de tipic corespunz[toare.
Momentele slujbelor ^n care intervin modific[ri sunt ^n general
urm[toarele (deja cunoscute din r]nduiala duminicilor sau a zilelor de peste
s[pt[m]n[):
la Vecernie se pun cele ale s[rb[torii pentru
Doamne strigat-am (pe 8 sau pe 10), f[c]ndu-se
Vohod `i exist]nd dup[
Prochimen `i
Paremii, apoi la
Stihovn[ `i
Tropare.
@n ceea ce prive`te Ecteniile, acestea sunt la acela`i loc ca `i
duminica, `i de obicei se face `i Litie (dup[ r]nduiala cunoscut[,
Troparele de la urm[ pun]ndu-se dup[ indica\iile c[r\ilor de slujb[).
La Utrenie se pun cele ale s[rb[torii pentru
Troparele de la „Dumnezeu este Domnul…”,
Sedelnele ce ^nso\esc Catismele de r]nd (cu ectenie
mic[ ^ntre ele),
Polieleu cu M[rimuri,

118
Sedealna de dup[ Polieleu,
Antifoane (ale glasului al patrulea),
Prochimenul s[rb[torii din Minei (ori din Triod sau
Penticostar), iar dup[
Evanghelia s[rb[torii (la Utrenie), care se cite`te din
fa\a U`ilor @mp[r[te`ti, mai urmeaz[
„Pentru rug[ciunile...” `i celelalte,
Canoanele (catavasiile), cu
Sedelnele de dup[ (ectenia mic[ de la) c]ntarea a treia
a canonului,
Condacul, icosul `i sinaxarul de dup[ (ectenia mic[ de
la) c]ntarea a `asea,
M[rimurile N[sc[toarei sau Pripelele S[rb[torii
(stihirile `i stihurile cânt[rii a noua a Canonului),
Lumin]ndele (svetilnele) s[rb[torii
Laudele, cu stihurile `i stihirile særbætorii; la “Slavæ…,
Øi acum…”, stihirile særbætorii
Doxologia mare `i
Troparele de de la sf]r`it,
(dup[ care urmeaz[ Ecteniile, cea ^ntreit[ `i a
cererilor, ^ncheind slujba cu Otpustul
Observa\ie: la unele Praznice @mp[r[te`ti importante (cum ar fi de
exemplu Sfintele Pa`ti) apar `i alte modific[ri, a c[ror r]nduial[ trebuie
urm[rit[ ^n am[nunt dup[ c[r\ile de cult, la locurile respective.

R]nduiala Vecerniei `i a Utreniei pentru s[rb[tori


care se ^nt]mpl[ Duminica

Situa\ia r]nduielilor pentru Vecernie `i Utrenie devine


oarecum mai complicat[ ^n momentul ^n care data fix[ a unui Praznic
^mp[r[tesc sau a s[rb[torii unui sf]nt se suprapune cu Duminica
(Praznicul s[pt[m]nal al @nvierii). @n acest caz, cele dou[ s[rb[tori, cea
cu dat[ fix[ `i Duminica, trebuie s[-`i combine r]nduielile, conform
unor reguli speciale de tipic.

119
Observa\ie important[: Acest capitol al tipicului bisericesc, ce se
refer[ la combin[rile diferitelor slujbe, se poate spune c[ prezint[ o
oarecare dificultate, mai ales dac[ r]nduielile „de baz[” ale Vecerniei `i
Utreniei de duminica `i de peste s[pt[m]n[, parcurse p]n[ acum, nu sunt
^nc[ bine st[p]nite. A`adar, cunoa`terea temeinic[ a structurilor de baz[
ale acestor dou[ slujbe (Vecernia `i Utrenia) - `i cu aplicare practic[, pe
c[r\ile de slujb[ - este absolut necesar[ pentru ^n\elegerea ^n continuare a
r]nduielilor speciale care se aplic[ ^n cazul ^nt]lnirii la aceea`i dat[ a mai
multor s[rb[tori.
Trebuie mai ^nt]i observat c[ pentru Praznicele @mp[r[te`ti cu
dat[ fix[ deosebit de importante, principiul combin[rii nu
func\ioneaz[, chiar `i duminica prim]nd cele ale praznicelor, care se
pun integral din Mineiele lunilor respective. De la aceast[ regul[ fac
excep\ie Praznicul T[ierii ^mprejur (1 ian.), @nt]mpinarea Domnului (2
febr.) `i Praznicele Maicii Domnului, unde combinarea cu cele ale
Duminicii prezint[ o serie de r]nduieli speciale.
Se poate observa c[ pentru regulile de combinare a r]nduielilor s[rb[torilor,
ac\ioneaz[ oarecum (ca un criteriu general) ^nt]ietatea sau importan\a unei
s[rb[tori fa\[ de alta, ^ntr-o ierarhie general[ a praznicelor biserice`ti – cu c]t o
s[rb[toare este mai important[, cu at]t se vor pune mai multe c]nt[ri ale acelei
s[rb[tori, ^ntr-o ordine care ^ncepe cu Praznicele @mp[r[te`ti (mai ales @nvierea,
aceasta incluz]nd `i Duminica, apoi Na`terea, Boboteaza etc.), continu]nd cu
Praznicele @mp[r[te`ti ale Maicii Domnului, apoi cele ale Sfin\ilor etc.
@n cazul combin[rilor r]nduielilor Duminicii cu cele ale
s[rb[torilor, locurile ^n care intervin modific[ri sunt aproximativ
acelea`i ca la Vecernia `i Utrenia S[rb[torilor ce cad ^n zilele de r]nd
(de peste s[pt[m]n[).
Astfel, (^n general) pentru Vecernie:
- La Doamne strigat-am, stihirile se pun pe 10, 4 ale @nvierii
(Duminicii) pe glasul de r]nd din Octoih `i 6 ale s[rb[torii, cu
„M[rire...” `i Stihira s[rb[torii (dac[ este ^n Minei), apoi
^ncheind cu „~i acum...” `i Dogmatica glasului de r]nd din
Octoih, la s[rb[torile Sfin\ilor. La Praznicele Maicii Domnului
la „M[rire..., ~i acum...” se pune Stihira praznicului (cea
indicat[ ^n Minei la „~i acum...”, pe glasul prescris acolo).
- Dup[Vohod `i „Lumin[ lin[” urmeaz[

120
- Prochimenul de s]mb[t[ seara cu Paremiile s[rb[torii (din
Minei),
- Ectenia ^ntreit[, „@nvrednice`te-ne Doamne...” `i Ectenia
cererilor
- Stihovna glasului de r]nd din Octoih cu „M[rire...” `i Stihira
s[rb[torii (pe glasul indicat ^n Minei), ^ncheind cu „~i acum...”
`i Stihira N[sc[toarei din Octoih, pe glasul Stihirii s[rb[torii de
la „M[rire...” (!), ^n cazul s[rb[torilor Sfin\ilor. La Praznicele
Maicii Domnului, la „M[rire..., ~i acum...” se pune Stihira
praznicului N[sc[toarei (cea indicat[ ^n Minei la „~i acum...”,
pe glasul prescris).
- Dup[ „Acum sloboze`te” `i Rug[ciunile ^ncep[toare
- la Tropare se pune cel al @nvierii (Duminicii) pe glasul de r]nd
din Octoih, „M[rire...” cu Troparul s[rb[torii, apoi „~i acum”
cu Troparul N[sc[toarei din Octoih, de la glasul pe care s-a
c]ntat Troparul s[rb[torii (!), ^n cazul s[rb[torilor Sfin\ilor. La
Praznicele Maicii Domnului, dup[ Troparul @nvierii se c]nt[ de
dou[ ori Troparul praznicului N[sc[toarei. Se ^ncheie apoi cu
Otpustul.
Atunci c]nd se face Litie, aceasta se face dup[ r]nduiala
cunoscut[, Troparele de la urm[ pun]ndu-se dup[ cum este prescris ^n
Minei: la s[rb[torile Sfin\ilor cu polieleu se c]nt[ Troparul Litiei
(„N[sc[toare de Dumnezeu”) de trei ori, la cei cu priveghere se c]nt[
Troparul Litiei de dou[ ori `i cel al Sf]ntului o dat[, iar la Praznicele
Maicii Domnului, de obicei se c]nt[ Troparul @nvierii o dat[ `i
Troparul praznicului N[sc[toarei de dou[ ori).
Dup[ cum aminteam spre ^nceputul acestui subcapitol, `i
Praznicul T[ierii ^mprejur (1 ian.) `i cel al @nt]mpin[rii Domnului (2
febr.) prezint[ c]teva reguli speciale de combinare, atunci c]nd ele se
^nt]mpl[ s[ cad[ Duminica:
- La Praznicul T[ierii ^mprejur (1 ian.), pentru Doamne strigat-
am, stihirile se pun pe 10, 3 ale @nvierii (Duminicii) pe glasul de
r]nd din Octoih, 3 ale praznicului `i 4 ale Sf.Vasile cel Mare,
care se serbeaz[ tot pe 1 ianuarie, cu „M[rire...” `i Stihira
Sf]ntului (Vasile cel Mare), ^ncheind cu „~i acum...” `i
Dogmatica glasului de r]nd din Octoih. La @nt]mpinarea

121
Domnului (2 febr.) stihirile se pun tot pe 10, dar 4 ale @nvierii
(Duminicii) pe glasul de r]nd din Octoih `i 6 ale praznicului
(din Minei), dup[ „M[rire..., ~i acum...” pun]ndu-se Stihira
Praznicului (tot din Minei).
- Slujba urmeaz[ apoi asem[n[tor cu celelalte s[rb[tori de ce
^nt]mpl[ Duminica, doar
- la Stihoavn[, dup[ Stihirile glasului de r]nd din Octoih, la
„M[rire...” se pune Stihira Sf]ntului (Vasile cel Mare) `i la „~i
acum...” a praznicului (din Minei) – pentru Praznicul T[ierii
^mprejur, iar pentru @nt]mpinarea Domnului la „M[rire..., ~i
acum...” se pune Stihira praznicului (din Minei).
- @n mod asem[n[tor, dup[ „Acum sloboze`te” `i Rug[ciunile
^ncep[toare, la Tropare se pune Troparul @nvierii (Duminicii) pe
glasul de r]nd din Octoih, la „M[rire...” se pune Troparul
Sf]ntului (Vasile cel Mare) `i la „~i acum...” al praznicului (din
Minei) – pentru Praznicul T[ierii ^mprejur. La @nt]mpinarea
Domnului dup[ Troparul @nvierii (Duminicii) pe glasul de r]nd
din Octoih, la „M[rire..., ~i acum...” se pune Troparul
praznicului. Se ^ncheie apoi cu Otpustul.
Atunci c]nd se face Litie, dup[ r]nduiala cunoscut[, la
Tropare se c]nt[ cel al Sf]ntului (Vasile cel Mare) de dou[ ori `i cel al
Litiei o dat[ („N[sc[toare de Dumnezeu...”) la Praznicul T[ierii
^mprejur, iar pentru @nt]mpinarea Domnului se c]nt[ de trei ori
Troparul praznicului.
*
Pentru Utrenie combin[rile ^ntre r]nduielile Duminicii `i cele
ale s[rb[torilor cu dat[ fix[ se fac (aproximativ sau ^n general, datorit[
diversit[\ii situa\iilor) ^n felul urm[tor:
- La „Dumnezeu este Domnul…” se c]nt[ de dou[ ori (!)
Troparul @nvierii (Duminicii) pe glasul de r]nd din Octoih,
„M[rire...” cu Troparul s[rb[torii, apoi „~i acum” cu Troparul
N[sc[toarei din Octoih, de la glasul pe care s-a c]ntat Troparul
s[rb[torii (!), ^n cazul s[rb[torilor Sfin\ilor. La Praznicele
Maicii Domnului, dup[ ce se c]nt[ de dou[ ori Troparul @nvierii
urmeaz[ „M[rire..., ~i acum” cu Troparul praznicului
N[sc[toarei.

122
- Dup[ Ectenia mic[ urmeaz[ cele dou[ serii de Sedelne ale
glasului de r]nd din Octoih (cu ectenie mic[ ^ntre ele) `i
^ndat[Sedelnele s[rb[torii (din Minei, care la s[rb[torile
Sfin\ilor se pun la r]nd, ^nt]i cele de dinainte de Polieleu, f[r[
ale N[sc[toarei, apoi ”M[rire...” cu Sedealna de dup[ Polieleu,
„~i acum...” cu a N[sc[toarei, cea de la Sedealna de dup[
Polieleu; la Praznicele Maicii Domnului toate acestea se pun se
dup[ Ipacoi 36),
- Polieleul cu M[rimuri,
- Binecuv]nt[rile @nvierii, cu Ectenie mic[,
- se cite`te Ipacoi de la glasul de r]nd al Octoihului,
(Sedelnele praznicului, la Praznicele Maicii Domnului37)
- se c]nt[ Antifoanele glasului de r]nd din Octoih, cu
- Prochimenul de r]nd (din Octoih) la s[rb[torile Sfin\ilor `i cel al
s[rb[torii la Praznicele Maicii Domnului.
- Evanghelia s[rb[torii (de la Utrenie) se cite`te doar la Praznicele
Maicii Domnului; la s[rb[torile Sfin\ilor se cite`te Evanghelia
de r]nd din cele 11 ale @nvierii.
- Urmeaz[ „@nvierea lui Hristos”,
- Ps.50, „Pentru rug[ciunile...”, „Miluie`te-m[, Dumnezeule,
dup[ mare mila ta...” (rug[ciunea „M]ntuie`te, Dumnezeule,
poporul T[u..” sau numai) ecfonisul „Cu mila `i cu
^ndur[rile...”.
- La Canoane (citite mai ales la m[n[stiri, cu reguli de combinare
ce pot fi g[site ^n Tipicul Bisericesc38) se c]nt[ Catavasiile,
- dup[ c]ntarea a treia a canonului la s[rb[torile Sfin\ilor urmeaz[
(Ectenie mic[) Condacul, Icosul `i Sedelnele s[rb[torii (din
Minei); la Praznicele Maicii Domnului aici se pun Condacul `i
Icosul @nvierii (din Octoih) `i apoi Sedelnele s[rb[torii (din
Minei).
- Dup[ c]ntarea a `asea se pun la s[rb[torile Sfin\ilor (Ectenie
mic[) Condacul `i Icosul @nvierii (din Octoih), apoi Sinaxarul
36
Cf.Florian Geomolean, Manual de Tipic bisericesc, Cluj, 1940, p.61.
37
Cf.Ibidem.
38
Tipicul Bisericesc, Editura Institutului biblic `i de Misiune Ortodox[, Bucure`ti, 1976, p.108
(^n Cap.”Reguli speciale pentru perioada Octoihului”); v. `i edi\ia Arhiepiscopiei Ortodoxe de
Alba Iulia, 1999, p.99.

123
s[rb[torii (din Minei); la Praznicele Maicii Domnului se face
oarecum o inversare, aici fiind a`ezate Condacul, Icosul `i
Sinaxarul s[rb[torii (din Minei).
- La c]ntarea a noua (^naintea acesteia) se pun M[rimurile
N[sc[toarei de Dumnezeu („M[re`te suflete al meu..., Ceea ce
e`ti mai cinstit[...”), dup[ c]ntarea a noua urmeaz[ o Ectenie
mic[, apoi
- Lumin]nda de r]nd a @nvierii (din Octoih), „M[rire...” cu a
s[rb[torii, „~i acum ...” cu a N[sc[toarei-@nvierii. La Praznicele
Maicii Domnului dup[ Lumin]nda (de r]nd a) @nvierii se c]nt[
cu „M[rire..., ~i acum ...” Lumin]nda praznicului.
- Laudele se pun pe 8, cu 4 Stihiri ale @nvierii de la glasul de r]nd
(din Octoih) `i 4 ale særbætorii (din Minei); la “Slavæ…,” se
pune Stihira Evangheliei @nvierii (Voscreasna) de r]nd, iar la
„Øi acum…” „Prea binecuv]ntat[ e`ti N[sc[toare...”.
- Dup[ Doxologia mare se c]nt[
- Troparul de r]nd al @nvierii (de la sf]r`itul Utreniei
Duminicilor),
(urm]nd Ecteniile, cea ^ntreit[ `i a cererilor, `i ^ncheind cu
Otpustul).
Pentru Praznicul T[ierii ^mprejur (1 ian.) `i cel al @nt]mpin[rii
Domnului (2 febr.) `i la Utrenie exist[ o serie de r]nduieli speciale
atunci c]nd aceste Praznice @mp[r[te`ti se ^nt]mpl[ s[ cad[ duminica:
- @n cazul Praznicului T[ierii ^mprejur la „Dumnezeu este
Domnul…” se c]nt[ de dou[ ori Troparul @nvierii (Duminicii)
pe glasul de r]nd din Octoih, „M[rire...” cu Troparul Sf]ntului
(Vasile cel Mare), apoi „~i acum” cu Troparul Praznicului. La
Praznicul @nt]mpin[rii Domnului, dup[ ce se c]nt[ de dou[ ori
Troparul @nvierii urmeaz[ „M[rire..., ~i acum” cu Troparul
Praznicului.
(@n continuare r]nduiala preia elemente at]t de la Praznicele Maicii
Domnului, c]t `i de la S[rb[torile Sfin\ilor care se ^nt]mpl[ duminica.)
- Dup[ Ectenia mic[ urmeaz[ cele dou[ serii de Sedelne ale
glasului de r]nd din Octoih, apoi Polieleul cu M[rimurile,
Binecuv]nt[rile @nvierii, cu Ectenie mic[, Ipacoi de la glasul de
r]nd al Octoihului,

124
- Sedelnele s[rb[torii (din Minei - la T[ierea ^mprejur cele ale
Sf]ntului Vasile cel Mare de dup[ „Dumnezeu este Domnul”,
apoi ^ndat[ „M[rire...” cu Sedealna Polieleului, „~i acum...” a
Praznicului; la @nt]mpinarea Domnului se pun cele de dup[
„Dumnezeu este Domnul”, apoi „M[rire..., ~i acum...” cu
Sedealna Polieleului),
- se c]nt[ Antifoanele glasului de r]nd din Octoih, cu
Prochimenul de r]nd,
- se cite`te Evanghelia de r]nd din cele 11 ale @nvierii (de la
Utrenia Duminicii) `i urmeaz[
- „@nvierea lui Hristos”, Ps.50, „Pentru rug[ciunile...”, „Miluie`te-
m[, Dumnezeule, dup[ mare mila ta...”(la @nt]mpinarea
Domnului cu stihul praznicului „S[ se deschid[ u`a cerului
ast[zi...”) etc.
- La Praznicul T[ierii ^mprejur se c]nt[ Catavasiile Botezului
(„Fundul ad]ncului l-ai descoperit...”), la @nt]mpinarea
Domnului cele ale @nt]mpin[rii („P[m]ntul cel roditor de
ad[ncime uscat...”).
- Dup[ c]ntarea a treia a canonului `i Ectenie mic[ la Praznicul
T[ierii ^mprejur se pune Condacul `i Icosul praznicului, apoi
Sedelnele Sf]ntului (Vasile cel Mare, toate din Minei); la
@nt]mpinarea Domnului aici se pune doar Sedealna praznicului
(din Minei).
- Dup[ c]ntarea a `asea `i Ectenie mic[ la Praznicul T[ierii
^mprejur se pune Condacul `i Icosul (Sf]ntului Vasile cel Mare,
din Minei); la @nt]mpinarea Domnului aici se pune Condacul `i
Icosul praznicului (din Minei);
- Sinaxarul (din Minei).
- Pentru c]ntarea a noua, la Praznicul T[ierii ^mprejur se pun
M[rimurile N[sc[toarei de Dumnezeu („M[re`te suflete al
meu..., Ceea ce e`ti mai cinstit[...”), la @nt]mpinarea Domnului
acestea se ^nlocuiesc cu Pripelele s[rb[torii. Dup[ c]ntarea a
noua urmeaz[ o Ectenie mic[, apoi
- Lumin]nda de r]nd a @nvierii (din Octoih), „M[rire...” (la
Praznicul T[ierii ^mprejur se pune aici `i a Sf]ntului, din
Minei), „~i acum ...” cu a Praznicului (din Minei).

125
- Laudele se pun pe 8, cu 4 Stihiri ale @nvierii de la glasul de r]nd
(din Octoih) `i 4 ale særbætorii (din Minei); la “Slavæ…,” pentru
Praznicul T[ierii ^mprejur se pune Stihira Evangheliei @nvierii
(Voscreasna) de r]nd, la @nt]mpinarea Domnului se pune Stihira
Praznicului, iar la „Øi acum…” urmeaz[ ^n mod obi`nuit „Prea
binecuv]ntat[ e`ti N[sc[toare...”.
- Dup[ Doxologia mare se c]nt[ Troparul de r]nd al @nvierii (de
la sf]r`itul Utreniei Duminicilor).
Observa\ie: C]nd Praznicul @nt]mpin[rii Domnului cade ^n perioada
Triodului, pentru r]nduielile de tipic trebuie v[zute `i Capetele lui
Marcu de la sf]r`itul c[r\ii Triodului.

VECERNIA ~I UTRENIA S}MBETELOR

@n cadrul s[pt[m]nii, ziua de s]mb[t[ prezint[ o importan\[


deosebit[, constituind oarecum odovania Duminicii precedente – de
aceea, o serie de c]nt[ri ale acesteia se reiau at]t la Vecernie, c]t `i la
Utrenie.
De asemenea, s]mbetele din perioada Octoihului sunt uneori
^mp[r\ite ^n S]mbete obi`nuite (cu „Dumnezeu este Domnul” - la
^nceputul Utreniei) `i S]mbete cu „Aliluia” (^n loc de „Dumnezeu este
Domnul”, la ^nceputul Utreniei). Acestea din urm[ (S]mbetele cu
„Aliluia”) sunt urm[toarele: s]mb[ta de dinainte `i cea de dup[
@n[l\area sfintei Cruci, s]mb[ta de dinainte `i cea de dup[ Na`terea
Domnului, s]mb[ta de dinainte `i cea de dup[ Botezul Domnului,
S]mbetele mor\ilor. @n aceste s]mbete, f[c]ndu-se `i pomenirea celor
adormi\i ^ntru Domnul, se pun o serie de c]nt[ri obi`nuite cu acest
prilej.
Astfel, (^n S]mbetele cu „Aliluia”),
la Vecernia de vineri seara, la Troparele de la sf]r`it (dup[ „Tat[l nostru”), la
„M[rire...” se pune Troparul mor\ilor („Pomene`te, Doamne, ca un bun...”),
iar la Utrenia de s]mb[ta diminea\a, dup[ ce Troparele de la ^nceput se c]nt[
^n ordinea ^n care s-au c]ntat de cu sear[ la Vecernie, dup[ Sedelne se pune
Ectenia pentru mor\i `i apoi se c[nt[ Binecuv]nt[rile mor\ilor („Binecuv]ntat e`ti
Doamne..., Ceata sfin\ilor...”), iar[`i o Ectenie pentru mor\i `i Sedealna
„Odihne`te M]ntuitorul nostru...”, dup[ c]ntarea a treia a Canonului `i ectenia

126
mc[ se pune Sedelna „Cu adev[rat de`ert[ciune...”, dup[ c]ntarea a `asea
urmeaz[ Condacul „Cu sfin\ii odihne`te...” `i Icosul „Tu ^nsu\i e`ti f[r[ de
moarte...”, la sf]r`it Troparele c]nt]ndu-se tot ca la ^nceputul Utreniei39.

R}NDUIELI SPECIALE
LEGATE DE S{V}R~IREA VECERNIEI ~I A UTRENIEI

I. R]nduieli speciale la Vecernie


La Vecernia din zilele de r]nd ale Postului Mare apar unele
modific[ri ale r]nduielilor (^n raport cu zilele de r]nd din restul
anului), modific[ri ce sunt indicate ^n Triod `i Ceaslov (a se vedea `i
capitolul R]nduieli speciale ^n perioada Triodului).
Pentru unele Vecernii, ^n leg[tur[ cu evenimente importante
ale istoriei M]ntuirii, exist[ o serie de r]nduieli care se s[v]r`esc o
singur[ dat[ ^n cursul anului bisericesc. A`a este Vecernia S]mbetei
celei mari, care se sluje`te ^n Vinerea Patimilor (pentru descrierea mai
am[nun\it[, a se vedea capitolul R]nduieli speciale ^n perioada
Triodului).
La Vecerniile din S[pt[m]na Luminat[ (`i mai ales la cea a
zilei de Luni din S[pt[m]na Luminat[, care se sluje`te ^n Duminica
Pa`tilor, fiind cunoscut[ sub denumirea de „a doua @nviere”) se
urmeaz[ o r]nduial[ special[, care se afl[ ^n Penticostar (a se vedea
capitolul R]nduieli speciale ^n perioada Penticostarului).
De asemenea, Vecernia pentru Luni dup[ Pogor]rea Sf]ntului
Duh (la Praznicul Sfintei Treimi), se s[v]r`e`te ^ndat[ dup[
Sf.Liturghie din Duminica Rusaliilor, conform r]nduielii din
Penticostar sau Molitfelnic („Slujba plec[rii genunchilor” – pentru o
descriere mai detaliat[ a se vedea capitolul R]nduieli speciale ^n
perioada Penticostarului).
*
@n cursul anului bisericesc mai exist[ `i c]teva situa\ii ^n care
Vecernia (mai precis, partea ei de ^nceput) se s[v]r`e`te unit[ cu
Sf]nta Liturghie. Astfel, Vecernia de miercuri `i cea de vineri ^n

39
Cf. Florian Geomolean, op.cit., p.70-75.

127
Postul mare se une`te cu Liturghia Darurilor mai ^nainte sfin\ite, dup[
o r]nduial[ care este descris[ ^n capitolul despre aceast[ Sf.Liturghie.
De asemenea, Vecernia se une`te ^n patru r]nduri cu Liturghia
Sf.Vasile cel Mare: ^n ajunul Na`terii Domnului `i ^n ajunul
Bobotezei, ^n Joia `i ^n S]mb[ta din S[pt[m]na Mare (a Patimilor). La
fel se ^nt]mpl[ cu Liturghia Sf.Ioan Gur[ de Aur ^n ziua Bunei-Vestiri,
atunci c]nd aceast[ s[rb[toare cade ^n cursul s[pt[m]nii, de luni p]n[
vineri.
@n acest caz, ^n cursul dimine\ii, la ora s[v]r`irii ^n mod normal a
Sfintei Liturghii, se ^ncepe slujba Vecerniei cu Binecuv]ntarea mare
(Binecuv]ntat[ este @mp[r[\ia...”), dup[ care se continu[ r]nduiala
Vecerniei p]n[ la Vohod (care se face cu Sf.Evanghelie), Prochimen
`i citirea Paremiilor (care pot fi foarte numeroase: 13 ^n ajunul
Bobotezei `i 15 ^n S]mb[ta Mare). Apoi, ^ndat[ dup[ ^ncheierea citirii
paremiilor, preotul roste`te Ectenia mic[ `i se continu[ cu r]nduiala
Sfintei Liturghii, de la „Sfinte Dumnezeule…” mai departe (^n
S]mb[ta Mare, ^n loc de „Sfinte Dumnezeule…” se c]nt[ „C]\i ^n
Hristos v-a\i botezat...”).

II. R]nduieli speciale la Utrenie


La Utrenia din zilele de r]nd ale Postului Mare apar unele
modific[ri ale r]nduielilor (^n raport cu zilele de r]nd din restul
anului), modific[ri ce sunt indicate, ^mpreun[ cu c]nt[rile speciale, ^n
Triod `i Ceaslov (a se vedea capitolul R]nduieli speciale ^n perioada
Triodului).
C]teva Utrenii importante din Postul Mare, ce cuprind
r]nduieli, rug[ciuni `i c]nt[ri speciale, se s[v]r`esc ^n seara din ajun
sub form[ de denii (slav.vdenie – „priveghere”)40, r]nduiala lor
afl]ndu-se pe larg redat[ ^n Triod (a se vedea de asemenea capitolul
R]nduieli speciale ^n perioada Triodului).
@n perioada Penticostarului Utreniile au de asemenea r]nduieli
deosebite fa\[ de restul anului bisericesc, `i ^n special Utrenia @nvierii
(Utrenie Duminicii Sfintelor Pa`ti sau Slujba @nvierii), care este tot o
„priveghere” sau „denie”, s[v]r`it[ ^n a doua parte a nop\ii spre

40
Deosebirea ^ntre denie `i priveghere const[ ^n faptul c[ privegherea propriu-zis[ este format[
din Vecernie, Litie `i Utrenie, care se slujesc de cu sear[ ^mpreun[, urm]nd una alteia la r]nd, ^n
timp ce denia se s[v]r`e`te singur[, av]nd de obicei o r]nduial[ special[.

128
Duminica @nvierii (dup[ miezul nop\ii) - fiind prezentat[ pe larg ^n
cartea Penticostarului (pentru Utreniile acestei perioade a se vedea
capitolul R]nduieli speciale ^n perioada Penticostarului).
~i tot cu o r]nduial[ deosebit[ sunt `i Utreniile S[rb[torilor
Sfintei Cruci: la @n[l\area Sf.Cruci (14 septembrie), ^n Duminica a
treia a Postului Mare (a Sf.Cruci) `i la Scoaterea Sf.Cruci (1 august),
c]nd se adaug[, dup[ Doxologie, ritualul scoaterii (^n naos) `i
^nchin[rii (cinstirii) Sfintei Cruci – totul fiind descris pe larg ^n
Liturghier `i Mineiul pe septembrie (la 14 ale lunii), ^n Triod (la
Duminica a treia a Postului) `i ^n Mineiul pe august (la ^nt]i ale lunii).

@NAINTE PR{ZNUIRIRI, DUP{-PR{ZNUIRI ~I ODOVANII

@naintea unui praznic ^mp[r[tesc exit[ o perioad[ de preg[tire


a acestuia, numit[ pre-serbare, ^nainte-serbare sau ^nainte pr[znuire
(care ^ncepe cu ziua numit[ chiar ^nceputul s[rb[toririi), `i la fel, dup[
fiecare praznic ^mp[r[tesc mai exist[ o perioad[ de timp numit[ dup[-
serbare sau dup[-pr[znuire, a c[rei ultim[ zi se nume`te cu termenul
de origine slavon[ odovanie (care ^nseamn[ „sf]r`itul”, „dezlegarea”
sau „^ncheierea” s[rb[torii).
Pe toat[ durata unui praznic (a unei s[rb[tori), de la ^nceput `i
p]n[ la odovanie, exist[ o serie de r]nduieli speciale ale slujbelor, care
este bine s[ fie puse ^n leg[tur[ imediat[ cu r]nduiala Vecerniei `i a
Utreniei (anterior prezentate), aceste dou[ slujbe suferind cele mai
multe modific[ri. Astfel, ^n aceast[ perioad[, pe l]ng[ c]nt[rile, citirile
`i restul slujbei pentru sfin\ii pomeni\i ^n zilele respective, se mai
introduc `i c]nt[ri, rug[ciuni `i citiri legate de praznicul ^n curs, iar ^n
ziua odovaniei praznicului se pun „toate cele ale praznicului”, mai ales
^n privin\a c]nt[rilor – dar mai pu\in Vohodul, Paremiile `i Litia la
Vecernie, Polieleul `i Evanghelia la Utrenie, la Sf.Liturghie Apostolul
`i Evanghelia fiind de asemenea ale zilei ^n curs.
Durata serb[rii praznicelor ^mp[r[te`ti variaz[ dup[
importan\a s[rb[torii respective ^n cursul anului bisericesc.
@ncep]nd cu luna septembrie (^nceputul anului bisericesc),
pentru praznicele cu dat[ fix[ (neschimb[toare) sunt r]nduite

129
urm[toarele ^nainte- `i dup[-pr[znuiri (a se vedea Mineiele lunilor
respective):
- la Na`terea Maicii Domnului (8 sept.) ^nainte-pr[znuirea
dureaz[ o zi, ^nceputul s[rb[torii fiind pe 7 sept., iar dup[-
pr[znuirea dureaz[ patru zile, odovania fiind pe 12 sept.
- la Intrarea ^n Biseric[ a Maicii Domnului (21 nov.), ^n mod
asem[n[tor, ^nainte-pr[znuirea dureaz[ o zi `i ^ncepe pe 20
nov., iar dup[-pr[znuirea dureaz[ patru zile, s[rb[toarea
„odov[indu-se” pe 25 nov.
- la Na`terea Domnului (25 dec.) ^nainte-pr[znuirea ^ncepe
pe 20 decembrie, odovania fiind pe 31 decembrie.
- T[ierea-^mprejur (1 ian.) nu are ^nainte- `i dup[-pr[znuire.
- la Botezul Domnului (6 ian.), ^nainte-pr[znuirea ^ncepe pe
2 ianuarie, odovania fiind pe 12 ianuarie.
- @nt]mpinarea Domnului (2 febr.) ^`i ^ncepe ^nainte-
pr[znuirea doar o zi ^nainte, la 1 febr., odovania fiind pe 9
febr.
- la Bunavestire (25 mart.) ^nainte-pr[znuirea ^ncepe de
asemenea cu o zi ^nainte, pe 24 martie, odovania fiind o zi
dup[ praznic, pe 26 martie.
- la Schimbarea la fa\[ (6 aug.) ^nainte-pr[znuirea ^ncepe o zi
^nainte, pe 5 august, odovania fiind pe 13 august.
- Adormirea Maicii Domnului (15 aug.) are ^nainte-
pr[znuirea ^n ajun, pe 14 august, odovania fiind pe 23
august.
Praznicele cu dat[ schimb[toare nu au ^nainte-pr[znuiri, av]nd
urm[toarele dup[-pr[znuiri (a se vedea Triodul pentru Florii `i
Penticostarul pentru celelalte praznice cu dat[ schimb[toare):
- Duminica Floriilor (o s[pt[m]n[ ^nainte de Sf.Pa`ti) nu are
nici dup[ pr[znuire, ^ntreaga durat[ a praznicului
reduc]ndu-se la o singur[ zi (cea a prazniclui).
- la @nvierea Domnului (Sf.Pa`ti – av]nd data stabilit[ dup[
r]nduiala pascaliilor), dup[-pr[znuirea este cea mai lung[,
dur]nd p]n[ ^n miercurea din s[pt[m]na a `asea dup[ Pa`ti
(cea dinainte de @n[l\area Domnului).

130
- @n[l\area Domnului (la 40 de zile dup[ @nviere, ^n joia din
s[pt[m]na a `asea dup[ Pa`ti) are dup[-pr[znuire p]n[ ^n
vinerea din s[pt[m]na a `aptea dup[ Pa`ti (cea dinante de
Duminica Rusaliilor).
- Pogor]rea Duhului Sf]nt (Rusaliile, la 50 de zile dup[
@nvierea Domnului, ^n duminica a opta dup[ Pa`ti) are
odovania ^n s]mb[ta urm[toare praznicului (s]mb[ta din
s[pt[m]na a opta dup[ Pa`ti).
Ca exerci\iu, este foarte indicat s[ se observe indica\iile concrete de
tipic privind ^nainte- `i dup[-pr[znuirea, care se afl[ ^n Mineie, pentru
praznicile ^mp[r[te`ti cu dat[ fix[ (neschimb[toare), respectiv ^n Triod
sau Penticostar, pentru cele cu dat[ schimb[toare

131
PAVECERNI|A

Pavecerni\a, care mai este numit[ Dup[cinare sau Nopt]nd[,


se sluje`te seara dup[ cin[, sau ^ndat[ dup[ Vecernie (c[tre „ceasul al
X-lea”, adic[ spre orele 16 - 4 p.m.), ^n tind[ sau pronaos la catedrale
`i m[n[stiri (unde ^n unele locuri se poate citi `i ^n chilii), ^n naos ^n
bisericile parohiale.
Este de dou[ feluri, Pavecerni\[ mare `i mic[, r]nduiala lor
detaliat[ afl]ndu-se ^n Ceaslov.

Pavecerni\a mic[

Aveast[ variant[ a Pavecerni\ei este mai scurt[ `i se s[v]r`e`te


^n toate zilele din an, afar[ de Postul Mare, c]nd se sluje`te numai
s]mb[ta `i duminica (nu ^ns[ ^n S]mb[ta Mare), miercuri `i vineri din
s[pt[m]na a V-a, miercuri, joi `i s]mb[ta din S[pt[m]na Mare - ^n
aceste zile din S[pt[m]na Mare `i a V-a a postului Mare se pune
Pavecerni\a mic[, pentru c[ se fac denii.
R[nduiala Pavecerni\ei mici se poate urm[ri u`or dup[
Ceaslov, ^n structura sa put]ndu-se deslu`i trei p[r\i:
I.
Preotul (cu epitrahilul `i din fa\a u`ilor împæræte`ti, perdeaua fiind închisæ de la
sfâr`itul Vecerniei) d[ binecuv]ntarea: “Binecuvântat este Dumnezeul
nostru…”.
C]nt[re\ul: “Veni\i sæ ne închinæm…”, Ps.50, 69 `i 142 (care se citesc în mijlocul
bisericii). @ntre timp
Preotul se închinæ `i intræ în altar,
C]nt[re\ul: Slavoslovia (Doxologia) micæ (“Slavæ întru cei de sus lui
Dumnezeu…”, cu rugæciunea “Învrednice`te-ne, Doamne, în noaptea
aceasta…), Simbolul credin\ei, Canonul Næscætoarei de Dumnezeu, al glasului
de rând din Octoih, sau al Sfântului zilei, din Minei (numai la mænæstiri) `i
“Cuvine-se cu adeværat…” (cântat).
II.
C]nt[re\ul: “Sfinte Dumnezeule…”, `i celelalte Rugæciuni ^ncep[toare, Troparele
(al Sfântului zilei, din Minei, al hramului bisericii `i al zilei sæptæmânale, din
Ceaslov), troparele de invocare, din Ceaslov (“Dumnezeul pærun\ilor
no`tri…” `i celelalte), Condacul (sâmbætæ seara al Învierii glasului de rând, în

132
celelalte zile ale Sfântului sau al særbætorii respective, din Minei), “Doamne,
miluie`te!” (de 40 de ori), rugæciunea “Cela ce în toatæ vremea `i în tot
ceasul…”, “Doamne miluie`te !”(de trei ori), “Slavæ…”, “Øi acum…”, “Ceea
ce e`ti mai cinstitæ…”, “Întru numele Domnului…”
Preotul: (^n Postul Mare) ecfonisul “Dumnezeule,milostive`te-Te spre noi…” (din
altar) `i Rugæciunea Sfântului Efrem Sirul, cu metaniile `i închinæciunile
obi`nuite (din fa\a u`ilor împæræte`ti sau dintre sfe`nice).
(În tot restul anului): ecfonistul “Pentru rugæciunile Sfin\lor Pærin\ilor no`tri…”
(din altar).
III.
C]nt[re\ul: (numai în timpul Postului Mare): “Sfinte Dumnezeule…” `i celelalte
Rugæciuni ^ncep[toare (cu metanii).
Apoi, ^n tot timpul anului se citesc cele douæ rugæciuni, înaintea icoanelor
împæræte`ti, fiind puse dinainte sfe`nice aprinse: “Nespurcatæ,neîntinatæ…” (la
icoana MaiciiDomnului), “Øi ne dæ nouæ, Stæpâne, celor ce mergem spre
somn…”(la icoana Mântuitorului)
Otpustul `i obi`nuita iertare41.

Pavecerni\a mare

Aceast[ variant[ a Pavecerni\ei este mai dezvoltat[, se


s[v]r`e`te ^n zilele Postului Mare, afar[ de s]mb[ta `i duminica, de
miercurea `i vinerea din s[pt[m]na a V-a, miercurea, joia `i s]mb[ta
din s[pt[m]na Mare (^n zilele acestea din s[pt[m]na Mare `i a V-a,
a`a cum am ar[tat mai ^nainte, se pune Pavecerni\a mic[, pentru c[ se
fac denii).
~i Pavecerni\a Mare se sluje`te dup[ Ceaslov `i, la fel ca la
pavecerni\a mic[, se pot observa trei p[r\i distincte.
(@n schema slujbei, dat[ ^n continuare, atunci c]nd sunt folosite `i
alte c[r\i - Minei, Triod - acestea sunt indicate expres:)

41
Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, ^n Liturgica general[, ed. II, Bucure`ti 1985, p.91, detaliaz[ astfel
acest sf]r`it al Pavecerni\ei mici:
C]nt[re\ul: Troparele de umilin\æ (“Miluie`te-ne pe noi, Doamne, miluie`te-ne pe noi… `i
celelalte).
Preotul, din fa\a u`ilor împæræte`ti `i cu capul acoperit: Ectenia întreitæ (“Miluie`te-ne pe noi,
Dumnezeule, dupæ mare mila Ta…”(din Ceaslov, de la sfâr`itul Miezonopticii de toate
zilele), apolisul mic (“Slavæ |ie, Hristoase, Dumnezeul nostru…”), ectenia de ob`te (“Sæ
ne rugæm pentru pacea lumii”), “Pentru rugæciunile Sfin\ilor Pærin\ilor no`tri…” (în
mænæstiri aceasta o zice cel mai mare).

133
I.
Preotul (cu epitrahil de culoare ^nchis[, din fa\a sfintelor u`i, perdeaua fiind
închisæ): “Bine este cuvântat Dumnezeul nostru…”, dup[ care se închinæ `i
merge în altar.
Cânt[re\ul: “Slavæ |ie, Dumnezeul nostru…”, “Împærate ceresc…” `i celelalte
Rug[ciuni ^ncep[toare; “Slav[…”, “~i acum…”, “Doamne miluie`te” (de 12
ori).
Numai în prima sæptæmânæ a Postului Mare: Ps. 69 `i o parte din Canonul cel
mare al Sfântului Andrei Criteanul, conform Triodului. În celelalte sæptæmâni
ale Postului, urmeaz[
“Veni\i sæ ne închinæm…”, Psalmii 4, 6, 12, 24, 30 `i 90 (din mijlocul bisericii, în
douæ stæri `i cu metanii la “Aliluia…”).
“Cu noi este Dumnezeu…” (Cântarea proorocului Isaia, glas 7), cu stihirile
cântate alternativ de cele douæ strane.
Troparele: “Ziua trecând…” etc. (citite).
Crezul
“Preasfântæ Stæpânæ, de Dumnezeu Næscætoare…” etc. (Stihurile de invocare a
sfin\ilor).
“Sfinte Dumnezeule…”`i celelalte Rug[ciuni ^ncep[toare.
Troparele zilei sæptæmânale (la særbætori, troparul se ia din Minei). “Doamne,
miluie`te !” (de 40 de ori), “Slavæ…”, “Øi acum…”, “Ceea ce e`ti mai
cinstitæ…”, “Întru numele Domnului…”.
Preotul (din altar): “Pentru rugæciunile Sfin\ilor Pærin\ilor no`tri…”
Cântre\ul: Rugæciunea Sfântului Vasile (“Doamne, Doamne, Cela ce ne-ai mântuit
pe noi…”)
II.
Cânt[re\ul: “Veni\i sæ ne închinæm…” (cu metanii), Psalmii 50 `i 101
Rugæciunea lui Manase (“Doamne atotputernice, Dumnezeul pærin\ilor no`tri…).
“Sfinte Dumnezeule…” `i celelalte Rugæciuni ^ncep[toare.
Troparele de umilin\æ (“Miluie`te-ne pe noi…” etc.). “Doamne, miluie`te !” (de
40 de ori), “Slavæ…”, “Øi acum…”, “Ceea ce e`ti mai cinstitæ…”, “Întru
numele Domnului…”.
Preotul (din altar): “Pentru rugæciunile…”.
Cânt[re\ul: “Stæpâne Dumnezeule, Pærinte atotputernice…” (Rugæciunea
Sfântului Mardarie)
III.
(Aceast[ parte este aproape identicæ cu cea de la Pavecerni\a micæ).
Cânt[re\ul: “Veni\i sæ ne închinæm…” `i Psalmii 69 `i 142
Doxologia micæ (cititæ: “Slavæ întru cei de sus…”) cu “Învrednice`te-ne, Doamne,
în noaptea aceasta…”.
Canonul (citit dn mijlocul bisericii. @n sæptæmâna întâi din Postul Mare, se cite`te
din Triod, la ziua respectiv[; în celelalte sæptæmâni, se cite`te Canonul
Næscætoarei de Dumnezeu de la glasul de rând, din Octoih, iar între Sâmbæta
lui Lazær `i Duminica Tomii al Sf]ntului din Minei)

134
“Doamne al Puterilor, fii cu noi…” (glas 7) cu stihurile respective.
Troparele: “Doamne, de n-am avea pe sfin\ii Tæi rugætori… (la særbætori, condacul
respectiv)
Preotul: Rugæciunea Sfântului Efrem (între sfe`nice, sau pe soleie), cu metanii `i
închinæciuni.
Cânt[re\ul: “Sfinte Dumnezeule…” `i celelalte Rugæciuni ^ncep[toare. Apoi
Rugæciunile (citite alternativ, din fa\a icoanelor împæræte`ti): “Nep[tat[,
ne^ntinat[…”, “~i ne d[ nou[, St[p]ne…”, “N[dejdea mea este Tat[l…”,
“Toat[ n[dejdea noastr[…”.
(Numai în prima sæptæmânæ din Post preotul îmbracæ felonul, deschide sfintele u`i
`i cite`te Evanghelia; apoi închide u`ile `i dezbracæ felonul). Apoi, ^n tot
timpul postului
Preotul cite`te (de pe soleie, cu capul acoperit `i cu fa\a spre credincio`i)
Rugæciunea “Stæpâne mult-Milostive Iisuse Hristoase…”, (Aceasta \ine locul
otpustului) Urmeaz[
Ectenia de ob`te (“Sæ ne rugæm pentru pacea lumii”) `i
“Pentru rugæciunile…”.
(Rug[ciunile “Sl[be`te, las[, iart[, Dumnezeule…” `i “Pe cei ce ne ur[sc pe
noi…”, care sunt ar[tate ^n Ceaslov la sf[r`itul Pavecerni\ei Mari, se rostesc
de credincio`i, de fiecare ^n parte, dup[ ce pleac[ din biseric[; iar ^n unele
locuri se citesc ^n cadrul slujbei, ^n continuarea celorlalte rug[ciuni de la
sf]r`it, care se rostesc din fa\a icoanelor ^mp[r[te`ti)

135
MIEZONOPTICA

Miezonoptica sau Poluno`ni\a se s[v]r`e`te actualmente


diminea\a, ^nainte de Utrenie (^n naosul bisericii); odinioar[ se
s[v]r`ea la miezul nop\ii, a`a cum se obi`nuie`te `i ast[zi ^n unele
m[n[stiri (unde se s[v]r`e`te ^n tinda bisericii).
R]nduiala Miezonopticii, aflat[ ^n Ceaslov, prezint[ trei
variante - pentru zilele de peste s[pt[m]n[, pentru s]mbete `i pentru
duminici - care toate au ^n general aceea`i structur[, put]nd fi
^mp[r\ite ^n dou[ p[r\i `i av]nd deosebite doar citirile `i rug[ciunile.

Miezonoptica de toate zilele

Slujba Miezonopticii de toate zilele (cu cele dou[ p[r\i ale


sale) este foarte limpede descris[ ^n Ceaslov:
I.
Dup[ ce s-a b[tut toaca,
Preotul: (cu epitrahilul, din fa\a u`ilor împæræte`ti închise `i cu perdeaua tras[) d[
binecuv]ntarea: “Binecuvântat este Dumnezeul nostru…”
Cânt[re\ul: “Amin”. Rugæciunile începætoare (“Slav[ |ie, Dumnezeul nostru...,
@mp[rate ceresc...” `i celelalte), Ps.50, Catisma a XVII-a (Ps.118), ^n trei st[ri,
Simbolul credin\ei, Rugæciunile începætoare (“Sfinte Dumnezeule…” `i
celelalte)
Troparele glas. 8: “Iatæ Mirele…”`i celelalte (la Praznicele ^mp[r[te`ti, la cele ale
Sf.Ioan Botez[torul `i la hramul bisericii, acestea sunt ^nlocuite cu troparul
s[rb[torii respective).
“Doamne miluie`te !” (de 40 de ori) `i Rug[ciunea „Cela ce ^n toat[ vremea `i ^n
tot ceasul...”
„Doamne miluie`te ! (de trei ori), “Slav[..., ~i acum..., Ceea ce e`ti mai cinstitæ…,
Întru numele Domnului…”, iar
Preotul r[spunde (din altar): “Dumnezeule, milostive`te-Te spre noi…”
(Numai în post: Rugæciunea Sfântului Efrem Sirul, cu metanii, dup[ r]nduiala din
Ceaslov).
La stran[ (c]nt[re\ul): Rug[ciunea Sf.Mardarie („St[p]ne Dumnezeule, P[rinte
Atotputernice...”).
II.
„Veni\i s[ ne ^nchin[m...”, Psalmii 70 `i 133, Rugæciunile începætoare (“Sfinte
Dumnezeule…” `i celelalte)

136
Tropare `i Rug[ciune de pomenire a mor\ilor („Pomene`te, Doamne, ca un bun,
pe robii T[i...”)
Toparele de umilin\[ („Milui`te-ne pe noi, Doamne, miluie`te-ne pe noi...” `i
celelalte dou[ care urmeaz[)
Preotul (din fa\a u`ilor ^mp[r[te`ti) roste`te Ectenia ^ntreit[ (Miluie`te-ne pe noi
Dumnezeule...”) `i face
Otpustul mic. Apoi, dup[ ce se pleac[ spre credincio`i cer]ndu-`i iertare, se
^ntoarce spre r[s[rit `i spune
Ectenia de ob`te („S[ ne rug[m pentru pacea lumii...”), ^ncheind slujba cu
„Pentru rug[ciunile p[rin\ilor no`tri”

Miezonoptica de sâmbæta

Fa\[ de Miezonoptica de toate zilele, la Miezonoptica de


s]mb[ta apar doar c]teva deosebiri, care se pot urm[ri u`or dup[
Ceaslov:
La partea I, ^nceputul este la fel ca la Miezonoptica de toate zilele, ^ns[ ^n loc de
Catisma a XVII-a se cite`te
Catisma a IX-a (Psalmii 64-69). De asemenea, dup[ Simbolul de credin\[
Troparele sunt altele, pe glasul al doilea („Nezidit[ fire, F[c[torule a toate...”), iar
spre sf]r`itul primei p[r\i, dup[ Rug[ciunea Sf.Mardarie („St[p]ne
Dumnezeule, P[rinte Atotputernice...”) se adaug[
Rug[ciunea Sf.Evstratie („Sl[vindu-Te, Te sl[vesc pe Tine, Doamne...”), ^n
continuare, p]n[ la sf]r`itul slujbei, urm]ndu-se neschimbat[ r]nduiala la fel
ca la Miezonoptica de toate zilele.

Miezonoptica de duminicæ

Aceast[ variant[ a Miezonopticii se mai afl[, ^n afar[ de


Ceaslov, `i ^n Liturghier, ^nainte de slujba Utreniei (^ns[ doar cu cele
ale preotului). ~i ea prezint[ c]teva deosebiri, ^n raport cu celelalte
variante ale Miezonopticii:
La partea I, ^nceputul este la fel ca la celelalte variante ale Miezonopticii, ^ns[ ^n
loc de Catism[ `i de Simbolul Credin\ei, se cite`te
Canonul Sfintei Treimi de la glasul de r]nd, din Octoih, de pe analogul a`ezat ^n
mijlocul bisericii, av]nd un sfe`nic al[turi (cu trei lumini), dup[ care se c]nt[,
tot din mijlocul bisericii
Troparele treimice (cele 12 Triadicale, pe glasul al doilea: „Cuvine-se cu adev[rat
a l[uda pe Treimea cea mai presus de Dumnezeire...”), iar dup[ Rugæciunile
începætoare (“Sfinte Dumnezeule…” `i celelalte), ^n loc de Troparele
obi`nuite `i de rug[ciunea „Cela ce ^n toat[ vremea...”, se pune

137
Ipacoi al Învierii de la glasul de rând, din Octoih (sau, dac[ este praznic, Troparul
s[rb[torii). De asemenea, spre sf]r`itul primei p[r\i, ^n locul Rug[ciunii
Sf.Mardarie se pune
Rug[ciunea Sf.Marcu Monahul, ^nchinat[ Sfintei Treimi („@ntru tot puternic[ `i de
via\[ f[c[toare, `i ^ncep[toare de lumin[, Preasf]nt[ Treime...”), dup[ care se
las[ deoparte toat[ partea a doua de la celelalte variante a Miezonopticii,
urm]nd ^ndat[
Otpustul mic `i obi`nuita iertare, cu Ectenia de ob`te („S[ ne rug[m pentru pacea
lumii...”) `i sf]r`itul: „Pentru rug[ciunile p[rin\ilor no`tri”.

138
CEASURILE

F[c]nd parte dintre „Laudele mici”, Ceasurile (sau orele


canonice) cuprind mai ales citiri care se fac la stran[ `i ele sunt redate
pe larg ^n Ceaslov. Doar Ceasul al IX-lea mai apare `i ^n Liturghier,
^naintea slujbei Vecerniei (^ns[ numai cu cele ale preotului).
Sunt s[v]r`ite mai ales la m[n[stiri `i catedrale, adesea ^n
tinda sau pronaosul bisericii.
Odinioar[ se slujeau la „orele zilei” indicate chiar ^n
denumirea lor: Ceasul I aproximativ la ora 6 diminea\a, Ceasul al III-
lea la ora 9 dimina\a, Ceasul al VI-lea la ora 12 (amiaz[) `i Ceasul al
IX-lea la ora 15 (ora 3 p.m.). Cu timpul s[v]r`irea lor s-a grupat ^n
sensul c[ ast[zi Ceasurile I, III `i VI se citesc diminea\a ^ntre Utrenie
`i Liturghie, iar Ceasul al IX-lea (care ^ncheie ziua liturgic[) se cite`te
seara, ^nainte de Vecernie (care ^ncepe ziua liturgic[ urm[toare); ^n
zilele de r]nd (de luni p]n[ vineri) ale Postului Mare `i Ceasul al IX-
lea se cite`te diminea\a, ^n continuarea celorlalte ceasuri.
La Ceasuri perdeaua `i u`ile ^mp[r[te`ti sunt ^nchise,
deschiz]ndu-se doar atunci c]nd se face otpust, iar la unele m[n[stiri
dup[ Ceasul I se cite`te un Acatist.
De asemenea, ^n Postul Mare (de luni p]n[ vineri, cu unele
excep\ii) se adaug[ dup[ fiecare Ceas c]te o Catism[ (dup[
„@nv[\[tura”) din Psaltire, iar ^n primele trei zile din S[pt[m]na Mare
^n unele locuri se citesc la Ceasuri „St]lpii Evangheliei” (adic[ cele
trei Evanghelii sinoptice `i cea de la Ioan p]n[ la cap.12,23), dup[ o
r[nduial[ special[, ce cuprinde `i scoaterea Sf.Evanghelii prin U`ile
^mp[r[te`ti ^n mijlocul bisericii (la Ceasul al III sau chiar de la Ceasul
I), spre a fi citit[.

Ceasul I

Aceast[ Laud[ se sluje`te cel mai adesea imediat dup[ Utrenie


(^nainte de otpustul acesteia) `i de aceea nu se mai d[ binecuv]ntarea
de ^nceput, obi`nuit[ la majoritatea slujbelor - aceasta nici nu mai este

139
indicat[ ^n Ceaslov, dup[ care se poate urm[ri foarte u`or r]nduiala
Ceasului I:
Cânt[re\ul: “Veni\i sæ ne închinæm…”, Ps.5, 89 `i 100
Troparul sfântului (al særbætorii) `i al Næscætoarei
(În post troparul Ceasului I din Ceaslov: “Diminea\a auzi glasul meu…”, cu
stihurile respective).
“Sfinte Dumnezeule…” `i celelalte Rugæciuni începætoare.
Condacul Sf]ntului (al særbætorii)
(În post: unul din troparele Næscætoarei, indicat pentru ziua respectiv[, în
Ceaslov).
“Doamne, miluie`te” (de 40 ori), “Cela ce în zoatæ vremea `i în tot ceasul…”
“Doamne, miluie`te” (de trei ori), “Slavæ…, Øi acum…”, “Ceea ce e`ti mai
cinstitæ…, Întru numele Domnului…”
Preotul roste`te ecfonisul: “Dumnezeule, milostive`te-Te spre noi…”
(Numai în post: Rug[ciunea Sf]ntului Efrem Sirul, cu metanii `i ^nchin[ciuni,
dup[ r]nduiala din Ceaslov) Apoi
“Sfinte Dumnezeule…” `i celelalte rug[ciuni ^ncep[toare, “Doamne miluie`te”
(de 12 ori).
Rugæciunea “Hristoase, Lumina cea adeværatæ…”.
Condacul “Apærætoare Doamnæ…”
Preotul: Otpustul mic (ori otpustul desævâr`it al Utreniei).

Ceasul III

Ceasul al III-lea (spre deosebire de Ceasul I) are binecuv]ntare


la ^nceput, el inugur]nd slujbele „de zi”, r]nduiala sa fiind pe larg
redat[ ^n Ceaslov:
Preotul: “Binecuvântat este Dumnezeul nostru…”
Cânt[re\ul: “Împærate ceresc…” `i celelalte rug[ciuni ^ncep[toare
“Veni\i sæ ne închinæm…”, Psalmii 16, 24 `i 50.
Troparul Sfântului (al særbætorii) `i al Næscætoarei
(În post: troparul Ceasului III din Ceaslov: “Doamne, Cela ce pe Preasfântul Tæu
Duh…”, cu stihurile indicate)
“Sfinte Dumnezeule…” `i celelalte rugæciuni începætoare.
Condacul Sf]ntului (al særbætorii)
(În post: troparul Rusaliilor: “Binecuvântat e`ti, Hristoase Dumnezeul nostru…”
`i celelalte dou[ care urmeaz[, din Ceaslov).
“Doamne, miluie`te” (de 40 ori), “Cela ce în toatæ vremea `i în tot ceasul…”
“Doamne, miluie`te” (de trei ori), “Slavæ…”, “Øi acum…”, “Ceea ce e`ti mai
cinstitæ…”, “Întru numele Domnului…”
Preotul: “Dumnezeule, milostive`te-Te spre noi…”

140
(@n Postul Mare: Rug[ciunea Sf]ntului Efrem Sirul “Doamne `i Stæpânul vie\ii
mele…”, cu metaniile `i închinæciunile r]nduite - a se vedea ^n Ceaslov, la
Miezonoptica de toate zilele)
Rug[ciunea Sf]ntului Mardarie (“Stæpâne Dumnezeule, Pærinte Atotputernice…”)

Ceasul VI

Nici Ceasul al VI-lea nu are binecuv]ntare la ^nceput, el


urm]nd ^ndat[ dup[ Ceasul al III-lea, a`a cum este detaliat redat ^n
Ceaslov:
Cânt[re\ul: “Veni\i sæ ne închinæm…”, Psalmii 53, 54 `i 90
Troparul Sfântului (al særbætorii) `i al Næscætoarei
(În post: trop. Ceas. VI din Ceaslov: “Cela ce în ziua `i în ceasul al `aselea…”, cu
stihurile respective)
(@n Postul Mare: Troparul Profe\iei, din Triod, ) Apoi
“Sfinte Dumnezeule…” `i celelalte rugæciuni începætoare.
Condacul Sf]ntului / al særbætorii (În post: troparele zilei, din Ceaslov)
“Doamne, miluie`te” (de 40 ori), Rug[ciunea “Cela ce în zoatæ vremea `i în tot
ceasul…”
“Doamne, miluie`te” (de trei ori), “Slavæ…, Øi acum…”, “Ceea ce e`ti mai
cinstitæ…”, “Întru numele Domnului…”
Preotul: “Dumnezeule, milostive`te-Te spre noi…”
(@n Postul Mare: Rug[ciunea Sf]ntului Efrem Sirul, “Doamne `i Stæpânul vie\ii
mele…”, cu metaniile `i închinæciunile r]nduite ^n Ceaslov - la Miezonoptica
de toate zilele)
(Dac[ se citesc `i Mijloceasurile, urmeaz[ Rug[cinea Sf]ntului Mardarie “St[p]ne
Dumnezeule, P[rinte atotputernice…” - de la sf]r`itul Miezonopticii de toate
zilele sau de la sf]r`itul Ceasului III. Dac[ nu, urmeaz[ dup[ cum este indicat
^n Ceaslov)
Rug[ciunea Sf]ntului Vasile cel Mare: “Dumnezeule `i Doamne al Puterilor…”
Otpustul mic (dacæ urmeazæ Sf]nta Liturghie; dac[ nu, se cite`te Obedni\a -
aceasta se cite`te dup[ Ceasul IX, dac[ este Aliluia, adic[ ^n post).

Ceasul IX

Acest ceas se s[v]r`e`te de regul[ ^nainte de Vecernie `i


^nainte de ^nceperea sa se toac[ (pentru Vecernie) `i se aprind
lum]n[ri, c]te una ^n altar, la icoanele ^mp[r[te`ti `i la iconostas.
R]nduiala sa se afl[ at]t ^n Ceaslov (pe larg), c]t `i ^n Liturghier, la
^nceput (doar partea preotului):

141
Preotul: “Binecuvântat este Dumnezeul nostru…”
Cânt[re\ul: “Împærate ceresc…” `i celelalte rug[ciuni ^ncep[toare.
“Veni\i sæ ne închinæm…”, Psalmii 83, 84 `i 85.
Troparul Sfântului (al særbætorii) `i al Næscætoarei
(În post: troparul Ceasului IX:: “Cela ce în ceasul al nouælea…”, cu stihurile
respective).
“Sfinte Dumnezeule…” `i celelalte rugæciuni începætoare.
Condacul Sf]ntului (al særbætorii)
(În post: cele trei tropare din Ceaslov: “Væzând tâlharul…” `i celelalte dou[, din
Ceaslov).
“Doamne, miluie`te” (de 40 ori), “Cela ce în zoatæ vremea `i în tot ceasul…”
“Doamne, miluie`te” (de trei ori), “Slavæ…, Øi acum…”, “Ceea ce e`ti mai
cinstitæ…”, “Întru numele Domnului…”
Preotul: “Dumnezeule, milostive`te-Te spre noi…”
(@n postul Na`terii Domnului `i al Apostolilor, c]nd se c]nt[ `i Mijloceasurile, se
fac cele 16 metanii obi`nuite `i se cite`te Rug[cinea Sf]ntului Mardarie
“St[p]ne Dumnezeule, P[rinte atotputernice…” - de la sf]r`itul Miezonopticii
de toate zilele sau de la sf]r`itul Ceasului III - ^n loc de Rug[ciunea Sf]ntului
Vasile cel Mare: “Stæpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru…”)
(@n Postul Mare: doar trei metanii mari cu Rug[ciunea Sf]ntului Efrem Sirul
“Doamne `i Stæpânul vie\ii mele…”, `i ^ndat[)
Rug[ciunea Sf]ntului Vasile cel Mare: “Stæpâne Doamne, Iisuse Hristoase,
Dumnezeul nostru…”
Otpustul mic (numai dacæ Ceasul IX s-a citit în pronaos / pridvor; dac[ s-a f[cut
^n Biseric[, dup[ Rug[ciunea Sf]ntului Vasile cel Mare urmeaz[ ^ndat[
Vecernia).

Ceasuri cu r]nduial[ special[

@n ajunul Na`terii Domnului (24 dec.), ajunul Bobotezei (5


ian.) `i ^n Vinerea Mare slujba ceasurilor au o r]nduial[ mai dezvoltat[
(cu Apostol `i Evanghelia), ele numindu-se Ceasuri ^mp[r[te`ti (sau
Ceasuri Mari), dup[ cum indic[ pe larg Mineiele pentru lunile
respective (^n zilele de 24 dec.`i 5 ian.) sau Triodul (pentru Vinerea
Mare).
Timpul s[v]r`irii lor este aproximativ ceasul al doilea din zi
(adic[ ora 7 diminea\a), ele citindu-se f[r[ ^ntrerupere, adic[ f[r[
otpust `i f[r[ binecuv]ntare ^ntre ele. Structura lor este foarte
asem[n[toare:
Dup[ binecuv]ntarea de ^nceput (la Ceasul I) sau dup[ „Veni\i s[ ne ^nchin[m...”
(la celelalte)

142
Preotul, cu epitrahil `i felon, face c[dire (mare la Ceasurile I `i IX, mic[ la III `i
VI) `i urm]nd apoi Rug[ciunile ^ncep[toare, c]te
Trei psalmi (ale`i dinte cei profetici), o serie de
Stihiri (tropare) ^n leg[tur[ cu s[rb[toarea,
Prochimen, o Paremie, un Apostol `i o Evanghelie (^n timpul lecturilor biblice
u`ile ^mp[r[te`ti sunt deschise, iar la Apostol se face c[dire mic[),
Un fragment de psalm, iar[`i rug[ciunile ^ncep[toare (de la „Sfinte
Dumnezeule...” ^ncolo),
Condacul zilei respective, „Doamne miluie`te” (de 40 de ori), Rug[ciunea „Cela
ce ^n toat[ vremea `i ^n tot ceasul...”, „Doamne miluie`te” (de trei ori),
„Slav[..., ~i cum..., Ceea ce e`ti mai cinstit[..., @ntru numele Domnului...”;
Preotul roste`te „Dumnezeule, milostive`te-Te spre noi...” (la Ceasurile I `i VI)
sau „Pentru rug[ciunile...” (la cesurile III `i IX), dup[ care se ^ncheie cu o
Rug[ciune final[ (cea de la ceasurile obi`nuite), citit[ la stran[.
Desigur, toate citirile, c]nt[rile `i rug[ciunile finale sunt
diferite la fiecare ceas ^mp[r[tesc `i nici la Ceasul al IX-lea nu se face
otpust, urm]nd ^ndat[ Obedni\a. Atunci c]nd ajunul Na`terii `i al
Bobotezei cad s]mb[ta sau duminica, ceasurile ^mp[r[te`ti se citesc ^n
vinerea precedent[.
@n S[pt[m]na Luminat[ `i ^n miercurea odovaniei Pa`tilor (ajunul
@n[l\[rii), toate „laudele mici” (adic[ ceasurile ^mpreun[ cu Pavecerni\a `i
Miezonoptica) sunt ^nlocuite cu Ceasurile Pa`tilor, a c[ror r]nduial[ se
g[se`te ^n Penticostar (sau ^n extrasul numit „Slujba @nvierii”), dup[ Utrenia
Pa`tilor. Caracteristica acestor ceasuri speciale este faptul c[ nu cuprind
psalmi, ci doar c]nt[ri ale @nvierii:
Preotul (cu epitrahil): „Binecuv]ntat este Dumnezeul nostru...”
„Hristos a ^nviat” de trei ori, „@nvierea lui Hristos v[z]nd...” de trei ori (c]ntat sau
citit)
Ipacoi, glas VI („Venit-au mai ^nainte de diminea\[...”)
Condacul @nvierii („De`i Te-ai pogor]t ^n morm]nt...”)
Tropare: „@n morm]nt cu trupul.... Slav[..., Ca un purt[tor de via\[..., ~i acum...,
Ceea ce e`ti loca` sfin\it...”, „Doamne miluie`te (de 40 de ori),
„Slav[..., ~i acum..., Ceea ce e`ti mai cinstit[..., @ntru numele Domnului...”
Preotul: „Pentru rug[ciunile Sfin\ilor P[rin\ilor no`tri...”
„Hristos a ^nviat” de trei ori, „Slav[..., ~i acum..., Doamne miluie`te (de trei ori),
binecuvinteaz[ !”
Otpustul Pa`tilor.

143
Mijloceasurile

Aceste slujbe, crea\ii relativ mai noi, se citesc doar ^n


m[n[stiri (^n chilii sau chiar ^n biseric[), fiind intercalate dup[/^ntre
Ceasurile obi`nuite (Mijloceasul I dup[ Ceasul I, al III-lea dup[
Ceasul al II-lea etc.). R]nduiala lor (oarecum asem[n[toare cu cea a
Ceasurilor) se afl[ ^n Ceaslov:
(Doar Mijloceasurile I `i III ^ncep cu
Binecuv]ntare `i rug[ciunile ^ncep[toare, urm]nd)
Trei tropare (diferite pentru fiecare Mijloceas)
„Doamne miluie`te (de 40 de ori), „Slav[..., ~i acum..., Ceea ce e`ti mai cinstit[...,
@ntru numele Domnului...”
Preotul: „Pentru rug[ciunile Sfin\ilor P[rin\ilor no`tri...”
Rug[ciunea Sf.Efrem Sirul, o
Rug[ciune a Sf.Vasile cel Mare (diferit[ pentru fiecare Mijloceas) `i
Otpustul (doar la Mijloceasul al IX-lea, care ^ncheie ziua liturgic[).

144
OBEDNI|A

Obedni\a numit[ `i Pr]nzind[ sau Tipic[ (probabil dup[


Psalmii s[i de la ^nceput, 102 `i 145, numi\i tipici / mesianici) este de
asemenea o crea\ie liturgic[ mai recent[, care se cite`te ^n m[n[stiri
dup[ Ceasul al VI-lea (sau Mijloceasul al VI-lea), ^nainte de amiaz[,
de obicei atunci c]nd nu se sluje`te Sf.Liturghie (^n perioada
Octoihului `i a Penticostarului). Se mai poate ^ns] s[v]r`i `i ^nainte de
Sf.Liturghie a Darurilor mai ^nainte Sfin\ite, ^n timpul Postului Mare,
sau ^n acele zile din perioada Octoihului c]nd Ceasurile se unesc cu
Vecernia `i cu Liturghia Sf.Vasile cel Mare (^n ajunul Na`terii `i
bobotezei) sau cu Liturghia Sf.Ioan Gur[ de Aur (atunci c]nd Buna-
Vestire cade ^ntr-una dintre zilele de r]nd ale Postului Mare).
@n perioada Triodului (ca `i ^n ajunul Na`terii `i Bobotezei) se
s[v]r`e`te dup[ Ceasul al IX-lea, av]nd o r]nduial[ modificat[ `i
urm]nd ^ndat[ Vecernia.
R]nduiala Obedni\ei se afl[, pe larg, ^n Ceaslov:
Cânt[re\ul: Psalmii 102 `i 145 `i “Unule Næscut…”
(@n perioada Triodului se ^ncepe direct cu)
Fericirile, pe glasul 8 (“Întru împæræ\ia Ta pomene`te-ne pe noi, Doamne…”), cu
stihurile respective, din Ceslov
Apostolul, Evanghelia `i Simbolul Credin\ei (acestea se citesc numai când nu
urmeazæ Sf]nta Liturghie)
Rugæciunea “Slæbe`te, lasæ, iartæ, Dumnezeule, gre`ealele noastre…”
“Tatæl nostru…”
Condacele, dupæ rânduiala din Ceaslov (al zilei, al hramului etc.; dac[ hramul este
un Praznic Dumnezeiesc, al lui Hristos, se pune ^nt]i al hramului)
“Doamne miluie`te!” (de 12 ori)
Rugæciunea cætre Sfânta Treime (“Preasfântæ Treime, Stæpânie de o fiin\æ…” –
aceasta se omite ^n perioada Triodului, spun]ndu-se “Doamne miluie`te!” de
40 ori),
(Dac[ nu este Liturghie se mai adaug[: “Sæ se umple gurile noastre de lauda Ta,
Doamne…” `i “Fie numele Domnului binecuvântat…” de trei ori, Psalmul 33
-“Binecuvânta-voi pe Domnul în toatæ vremea…”)
“Cuvine-se cu adeværat…”, “Ceea ce e`ti mai cinstitæ…”
“Slavæ…, Øi acum…”, “Doamne miluie`te” (de trei ori), „@ntru numele Domnului
binecuvinteazæ !” `i
Otpustul mic

145
(@n perioada Triodului nu este otpust, preotul rostind ecfonisul : „Dumnezeule,
milostive`te-Te spre noi...” `i Rug[ciunea Sf.Efrem Sirul, cu metanii, urm]nd
^ndat[ Vecernia)

146
R}NDUIELI SPECIALE @N PERIOADA TRIODULUI

Perioada Triodului se nume`te astfel (“a Triodului”) pentru c[


^n aceast[ perioad[ se folose`te cu prec[dere cartea de slujb[ numit[
Triod. Celelalte cær\i de slujbæ întrebuin\ate ^n aceastæ perioadæ sunt:
Octoihul, Mineiele, Ceaslovul, Liturghierul, Psaltirea, Apostolul `i
Evanghelia.
Perioada Triodului dureaz[ zece sæptæm]ni `i începe cu
Duminica Vame`ului `i a Fariseului, ^ncheindu-se ^n Sâmbæta Mare.
Primele trei sæptæm]ni sunt de pregætire a Postului Sfintelor Pa`ti
(Postul Mare), iar urmætoarele `apte sunt ale Postului însu`i.
Deoarece ^n Biserica Ortodox[ Român[ se folose`te
actualmente calendarul îndreptat cu pascalie dupæ calendarul
neîndreptat (dup[ stil vechi), Sfintele Pa`ti pot cædea între 4 aprilie `i 8
mai (adic[ ^ntre 22 martie `i 25 aprilie dup[ calendarul neîndreptat). @n
aceste condi\ii, fiind cu zece sæptæmâni înainte de Pa`ti, Duminica
Vame`ului `i Fariseului (cu care ^ncepe perioada Triodului) poate
c[dea între 24 ianuarie `i 27 februarie.
Pentru perioada Triodului exist[ o serie de r]nduieli speciale,
dintre care marea majoritate se afl[ ^mp[r\ite pe parcursul c[r\ilor de
slujb[, acolo unde este nevoie(ele mai afl]ndu-se adunate `i ^n cartea
de Tipic Bisericesc). Astfel, pentru sævâr`irea Laudelor zilnice din
timpul Patruzecimii, afl[m îndrumæri de tipic ^n Ceaslov (la
Miezonoptica de toate zilele, la Ceasuri, la Obedni\æ, la Paveceni\æ - la
locurile unde se spune:”iar de va fi post”) `i ^n Triod.
Observa\ie: @n general, dacæ rânduiala slujbelor din perioada
Octoihului a fost bine ^nsu`it[, se pot în\elege u`or deosebirile ce apar atât
^n rânduielile zilelor de rând, cât `i ^n cele ale særbætorilor din aceast[
perioad[.

Observa\ie practic[: S[ se observe la modul c]t se poate de concret (pe


cartea de slujb[), felul cum la sf]r`itul Triodului sunt anexate C]nt[rile
Treimice `i Stihirile de Umilin\[ - Sedelne `i Martirice, pe toate glasurile
Octoihului, pentru zilele de peste s[pt[m]n[ - care sunt u`or de combinat

147
cu cele ale Triodului (`i ale Mineielor), acolo unde este cazul, dup[ ce
este bine cunoscut[ organizarea lor.
Alte ^ndrumæri de tipic se mai aflæ `i în Mineiele pe ianuarie,
februarie, martie, aprilie, pentru særbætorile cu dat[ fix[ care pot c[dea
în perioada Triodului (care este cu dat[ variabil[).
Aceste særbætori sunt:
- Sfin\ii Trei Ierarhi - Vasile cel Mare, Grigorie Teologul `i Ioan Guræ de Aur
(30 ianuarie)
- @ntâmpinarea Domnului (2 februarie)
- Sfântul Sfin\itul Mucenic Haralambie (10 februarie )
- Întâia `i a doua aflare a cinstitului cap al Sfântului Ioan Botezætorul (24
februarie)
- Sfin\ii 40 de Mucenici (9 martie)
- Bunavestire (25 martie)
- Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica(11 aprilie)
- Sfântul Marele Mucenic Gheorghe(23 arilie)
În perioada Triodului unele dintre aceste særbætori cu dat[
neschimbætoare, a c[ror slujbæ se aflæ în Minei, pot coincide cu
særbætori (sau alte zile liturgice deosebite) cu date variabile, a cæror
slujbæ o gæsim în Triod. @n toate aceste cazuri, slujba din Minei se
combinæ cu cea din Triod, dup[ cum aratæ îndrumærile speciale din
Învæ\ætura de tipic a lui Marcu de la sfâr`itul Triodului42.
Duminicile din perioada Triodului poart[ nume speciale `i se
succed ^ntr-o ordine bine stabilit[ (care poate fi consultat[ ^n fiecare an
^n Calendarul bisericesc sau ^n Pascaliile tip[rite la Sf]r`itul
Evangheliei, ca `i ^n ordinea lecturilor din ultimele zece s[pt[m]ni ale
ciclului pascal, a`a cum le afl[m ^n Apostol `i Evanghelie).
Duminicile Triodului sunt:
1. Duminica Vame`ului `i a Fariseului
2. Dumunica Fiului risipitor
3. Duminica læsatului sec de carne ( a Înfrico`ætoarei Judecæ\i)
4. Duminica læsatului sec de brânzæ (a Izgonirii lui Adam din rai)
5. Duminica întâi a Postului Mare (a Ortodoxiei)
6. Duminica a doua (a Sfântului Grigore Palama)
7. Duminica a treia (a Sfintei Cruci)
8. Duminica a patra (a Sfântului Ioan Scærarul)
9. Duminica a cincea( a Cuvioasei Maria Egipteanca)

42
V. Triodul, ed.VII, Bucure`ti, 1970. p. 747 `i urm.

148
10. Duminica a `asea din Post (Duminica Floriilor sau a Intrærii Domnului în
Ierusalim)
În aceste duminici se sluje`te dup[ Octoih `i Triod, iar slujba
Sfin\ilor din Minei care cad duminica se cântæ numai în cazul cæ
sfântul respectiv este hramul bisericii sau când este sfânt cu polieleu.
Slujbele celorlal\i sfin\i care cad ^n aceste duminici se împreunæ cu
slujba de a doua zi, sau se cântæ vineri seara la Pavecerni\æ - ori când
va vrea cel mai mare.
Liturghia Sfântului Vasile cel Mare se sævâr`e`te de `apte ori
^n aceast[ perioad[: ^n Duminica întâi, a doua, a treia, a patra `i a
cincea din Postul Mare, precum `i Joi `i Sâmbætæ din Sæptæmâna Mare.
Liturghia Sfântului Ioan Guræ de Aur se sævâr`e`te în
sâmbetele din Postul Mare (afaræ de Sâmbæta Patimilor) `i în
Duminica Floriilor.
Liturghia Darurilor mai înainte sfin\ite se sævâr`e`te ^n zilele
de miercuri `i vineri din tot timpul Postului Mare - afaræ de Vinerea
Sfintelor Patimi. Se poate sævâr`i `i în zilele de luni, mar\i `i joi în
care ar cædea særbætori biserice`ti, precum `i joi în sæptæmâna a cincea
`i luni, mar\i `i miercuri ^n Sæptæmâna Mare.
Atunci c]nd preotul urmeazæ s[ sævâr`easc[ Liturghia
Darurilor mai înainte sfin\ite, el trebuie s[ preg[teasc[ la Proscomidia
din duminica precedentæ, pe lângæ Sfântul Agne\ pentru acea
duminicæ, încæ atâtea Sfinte Agne\e câte Liturghii ale Darurilor mai
înainte sfin\ite are de s[v]r`it în cursul sæptæmânii urmætoare (adicæ
pentru miercuri `i vineri, precum `i pentru vreuna dintre særbætorile
care ar cædea luni, mar\i sau joi, sau pentru zilele de luni, mar\i `i
mirecuri din sæptæmâna Sfintelor Patimi).
Miercuri `i vineri ^n Sæptæmâna brânzei (cea care urmeaz[
Duminicii l[satului sec de carne), luni `i mar\i ^n prima sæptæmânæ a
Postului Mare, precum `i în Vinerea Sfintelor Patimi nu se sævâr`e`te
Sf.Liturghie, acestea fiind socotite zile aliturgice.
Slujbe de pomenire pentru mor\i se fac ^n sâmbæta dinaintea
Duminicii læsatului sec de carne (Sâmbæta mor\ilor) `i în sâmbetele
din sæptæmânile a doua, a treia `i a patra din Post.
Catavasiile Buneivestiri (“Deschide-voi gura mea…”) se cântæ
^n Duminica Vame`ului `i a Fariseului, precum `i în Duminicile a

149
doua, a patra `i a cincea din Post, iar în celelalte duminici se cântæ
Catavasiile din Triod.
În zilele în care se sævâr`e`te Liturghia Darurilor mai înainte
sfin\ite, aceasta se une`te cu Vecernia (a se vedea r]nduiala Liturghiei
Darurilor mai înainte sfin\ite), iar la “Doamne, strigat-am…” se pun
stihirile “pe zece”. @n zilele færæ Liturghie, stihirile de la Vecernie se
pun “pe `ase”.
În sæptæmâna întâia a Postului Mare se cântæ la Pavecerni\a
mare Canonul Sfântului Andrei Criteanul, care este împær\it în patru
pær\i, citindu-se câte o parte în fiecare searæ, începând de luni pânæ joi
inclusiv.
La Vecernia `i Utrenia din zilele de r]nd ale Postului Mare
apar unele modific[ri ale r]nduielilor (^n raport cu zilele de r]nd din
restul anului), modific[ri ce sunt indicate ^n Triod `i Ceaslov. Astfel,
la Vecernie:
1. Luni, mar\i `i joi seara, dup[ prochimen se adaug[ dou[
paremii.
2. Partea de sf]r`it a Vecerniei este schimbat[:
- @n locul troparelor din Minei se c]nt[ cele patru tropare din Triod
(„N[sc[toare de Dumnezeu...”, „Botez[torul lui Hristos...”, „Ruga\i-v[
pentru noi, Sfin\ilor Apostoli...” `i „Sub milostivirea Ta...”), urmate
fiecare de c]te o metanie.
- Urmeaz[ „Doamner miluie`te” de 40 de ori, „Slav[...”, ~i acum...”, Ceea
ce e`ti mai cinstit[... @ntru numele Domnului...”.
- Preotul: „Cel ce este binecuv]ntat...”.
- La stran[ se cite`te rug[ciunea „@mp[rate ceresc...”
- Preotul spune Rug[ciunea Sf]ntului Efrem Sirul („Domane `i St]p]nul
vie\ii mele...”), cu metanii `i stihuri.
- Strana continu[ cu Rug[ciunile ^ncep[toare; dup[ Tat[l nostru, „Doamne
miluie`te” de 12 ori `i rug[ciunea „Prea Sf]nt[ Treime, st[p]nie
deofiin\[...”.
- „Fie numele Domnului binecuv]ntat...”, cu trei metanii.
- „Slav[...”, ~i acum...”, Ps.33.
- „Cuvine-se cu adev[rat s[ te fericim...”, „Slav[...”, ~i acum...”, „Doamne
miluie`te” de trei ori, „Binecuvinteaz[“.
- Preotul face otpustul.
3. Acest sf]r`it schimbat, p]n[ la Rug[ciunea Sf]ntului Efrem
Sirul inclusiv, se face `i la Vecernia de duminica seara din

150
postul Mare, ^n rest aceasta urm]nd r]nduiala Vecerniei
Duminicilor.
La Utrenia din zilele de r]nd ale Postului Mare:
1. De luni p]n[ vineri ^n loc de „Dumnezeu este Domnul...” `i
Tropare se c]nt[ „Aliluia” de trei ori (cu stihurile din Ceaslov)
`i C]nt[rile Treimice pe glasul de r]nd (c]te trei pentru fiecare
glas – din Ceaslov sau Triod, de la sf]r`itul c[r\ii).
2. Dupæ Psalmul 50, se cite`te rugæciunea: “Mântuie`te,
Dumnezeule, poporul Tæu…”.
3. Pentru canoanele de la Utrenie, ^n perioada Triodului exist[
reguli precise de combinare ^ntre cele din Triod `i cele din
Minei.
Astfel, dacæ fiecare sfânt din Minei are canon la Utrenie, amândouæ
canoanele se citesc “pe `ase”. Unde Triodul are la Utrenie tricântare, se
pune numai o singuræ datæ irmosul sfântului dintâi, apoi se unesc
urmætoarele douæ tropare `i se mai pune troparul care este înaintea
troparului Næscætoarei, troparul Næscætoarei l[s]ndu-se (se ob\ine astel
un fel de “tric]ntare”, specific[ perioadei Triodului). De la canonul
Sfântului al doilea se pun tot trei tropare (alese la fel ca la Sf]ntul cel
dint]i), deci în total c]te `ase tropare de la fiecare cântare a (canoanelor)
Mineiului, iar de la Triod amândouæ canoanele “pe opt”.
@n Triod canoanele au formæ de tricântare în zilele de luni, mar\i,
miercuri, joi, vineri `i de patrucântare în sâmbetele sæptæmânilor a doua,
a treia `i a patra. În sâmbæta întâi (a Sfântului Teodor), a cincea (a
Acatistului), a `asea (a lui Lazær) `i în Sâmbæta Pa`tilor existæ în Triod
canoane întregi, `i de aceea nu se citesc în aceste sâmbete Cântærile lui
Moise.
4. La Canoane se adaug[ C]nt[rile lui Moise (cu textul din
Psaltire, împreunæ cu troparele canoanelor din Minei `i din
Triod), a c[ror r]nduial[ (de intercalare a stihurilor) se afl[ at]t
^n Psaltire, c]t `i ^n Triod (la Utrenia de luni, ^n prima
s[p]t[m]n[ a Postului).
5. @n cursul s[pt[m]nii Cântærile a 8-a `i a 9-a ale tricântærilor `i
patrucântærilor sunt rânduite în toate zilele, iar celelalte cântæri
sunt rânduite c]te una ^n fiecare zi.
Ele sunt rânduite pe zile astfel:
- luni: Cântarea ^nt[i, a 8-a `i a 9-a
- mar\i: Cântarea a 2-a, a 8-a, `i a 9-a
- miecuri: Cântarea a 3-a, a 8-a `i a 9-a

151
- joi: Cântarea a 4-a, a8-a `i a 9-a
- vineri: Cântarea a 5-a, a 8-a `i a9-a
- sâmbætæ: Cântarea a 6-a, a7-a `i a 9-a (în sâmbetele din sæptæmânile a
doua, a treia `i a patra din Postul Mare).
6. Când la Triod existæ tricântare sau patrucântare, atunci se
combinæ stihurile din Cântærile lui Moise cu troparele din
canonul Mineiului `i din cele ale Triodului (tricântæri sau
patrucântæri).
În acest caz se citesc mai întâi stihurile din Cântarea lui Moise `i troparele
din Minei (alternativ), iar de unde este scris “pe opt” se citesc în continuare
stihurile din Cântarea lui Moise `i troparele de la tricântarea sau
patrucântarea Triodului, fæcându-se astfel troparele Mineiului cu ale
Triodului “pe paisprezece”. Iar unde nu este tricântare sau patrucântare , se
pune numai canonul din Minei, citindu-se întâi irmosul cântærii de la Minei,
apoi câte un stih din Cântarea lui Moise, de la “pe patru”, sau de la “pe `ase” -
dupæ cum este în Minei un singur canon sau douæ canoane la aceea`i cântare-
`i câte un tropar din cântarea respectivæ a canonului din Minei.
7. La Cântarea a 3-a, irmosul nu se cântæ la începutul cântærii, ci
se lasæ `i se cântæ la sfâr`itul ei, în loc de catavasie, dupæ care
urmeaz[ ectenia micæ, sedealna sfântului, “Slavæ… Øi acum…”
a Næscætoarei.
8. La Cântarea a 6-a, irmosul se cântæ de asemenea la sfâr`itul ei,
dupæ care urmeazæ ectenia micæ, martirica zilei (stihira
mucenicilor) de la glasul de rând - dacæ sfântul nu are condac-
iar dacæ sfântul are condac, atunci se pune condacul dupæ
Cântarea a 6-a (iar stihira mucenicilor se zice dupæ Catisma
întâi, urmatæ de primul rând de sedelne din Octoih, care se
gæsesc `i la sfâr`itul Triodului, a`ezate pe glasuri `i pe zile). Se
cite`te apoi sinaxarul zilei, din Minei.
9. La Cântærile a 8-a `i a 9-a, irmoasele se cântæ tot la urmæ. Dupæ
Cântarea a 8-a preotul zice: “Pe Næscætoarea de Dumnezeu `i
Maica Luminii…” `i se cæde`te ca de obicei. Dupæ Cântarea a
9-a urmeazæ ectenia micæ.
10. La Svetilne se c]nt[ de trei ori Svetilna special[ a Postului
(tot din Ceaslov sau Triod), pentru glasul de r]nd.
11. Partea de sf]r`it a Utreniei este schimbat[:
- Dup[ „Bine este a ne m[rturisi Domnului...” cu rug[ciunile ^ncep[toare `i
ecfonisul de la „Tat[l nostru” se pune (^n loc de troparele zilei) Troparul

152
special al Postului „@n biserica slavei Tale st]nd...”, apoi „Doamne,
miluie`te !” de 40 de ori, „Slav[..., ~i acum..., Ceea ce e`ti mai cinstit[...,
@ntru numele Domnului...”, iar
- Preotul roste`te ecfonisul „Cel ce este binecuv]ntat...”
- La stran[ se cite`te rug[ciunea „@mp[rate ceresc, pe conduc[torii no`tri ^nt[re`te-i...”
- Preotul roste`te rug[ciunea Sf.Efrem Sirul „Doamne `i St[p]nul vie\ii
mele...”, cu stihurile `i metaniile r]nduite (Ceaslov). Apoi se cite`te
- Ceasul ^nt]i `i se face
- Otpust.
Dac[ la Minei ^ntr-una din zilele de peste sæptæmânæ (afaræ de
sâmbætæ `i duminicæ) vor cædea doi Sfin\i având fiecare stihiri la
“Doamne, strigat-am…”, atunci se cântæ stihirile celui dintâi seara la
Vecernie, la “Doamne, strigat-am…”, iar ale celui de-al doilea se
cântæ a doua zi, la Laudele Utreniei, “pe patru”.
Observa\ie: în mod obi`nuit, la Utreniile de peste sæptæmânæ în
perioada Triodului nu sunt stihiri la Laude.
În sæptæmâna a cincea din Postul Mare, Utreniile de joi `i
sâmbætæ se sævâr`esc ^n seara dinainte, adic[ miercuri, respectiv vineri
seara, sub forma de Denii, având rânduieli deosebite fa\æ de Utreniile
obi`nuite. Aceste denii urmeaz[ ^n general r]nduiala zilelor de r]nd
din Post, prima cuprinz]nd (^n locul canoanelor obi`nuite) Canonul cel
Mare (de poc[in\[) al Sf.Andrei Criteanul, iar ce-a de a doua
intercal]nd Acatistul Bunei Vestiri (al Maicii Domnului) ^ntre catisme
`i primele `ase c]nt[ri ale canoanelor.
De asemenea, în Sæptæmâna Patimilor (S[pt[m]na Mare),
toate Utreniile se sævâr`esc în seara precedentæ sub formæ de Denii,
dintre care mai ales cele din Joia `i Vinerea Patimilor au rânduieli
speciale.
Deniile zilelor din S[pt[m]na Sfintelor Patini (S[pt[m]na Mare), ce
se s[v]r`esc ^ncep]nd de duminic[ p]n[ vineri seara, urmeaz[ `i ele ^n
general r]nduiala zilelor de r]nd din Post, cu deosebirea c[ au `i citire de
Evanghelie (ce se face din fa\a u`ilor ^mp[r[te`ti, preotul trebuind s[
^mbrace `i felonul).
La denia din Joia Mare se citesc 12 Evanghelii, fiind intercalate 15
antifoane speciale `i sedelne ^ntre ^ntre primele `ase Evanghelii, apoi, ^n
afara de scoaterea Sf.Cruci, se mai adaug[ (tot ^ntre Evanghelii) Fericirile,
Prochimen special, canonul (cu condac, icos, sinaxar), svetilna zilei

153
(„@ntr-o zi ai ^nvrednicit, Doamne, pe t]lharul de rai...”), doxologia mic[,
ectenia cererilor `i stihoavna.
Denia din Vinerea Mare este de fapt Prohodul (slujba ^nmorm]nt[rii)
M]ntuitorului nostru Iisus Hristos, cuprinz]nd cele trei st[ri ale
Prohodului Domnului, ce se c]nt[ de preo\i `i credincio`i ^n jurul
Sf.Epitaf (scos ^n mijlocul bisericii ^n timpul Vecerniei), cu ectenii mici
^ntre st[ri, apoi Binecuv]nt[rile @nvierii (de la Utrenia Duminicii-
Pa`tilor), „Sf]nt este Dumnezeul nostru...” (f[r[ svetilne), Laudele `i
Doxologia Mare, f[c]ndu-se `i procesiunea de ^nconjurare a bisericii cu
Sf.Epitaf de c[tre slujitori `i crdincio`i, la urm[, dup[ readucerea
Sf.Epitaf ^n biseric[ (pe Sf.Mas[, unde va sta p]n[ la @n[l\are) ^ncheindu-
se cu trei lecturi biblice (Paremie, Apostol `i Evanghelie).
@n Joia Patimilor, la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare,
preotul scoate Sfântul Agne\, din care va pregæti Sfânta Împærtæ`anie
pentru împærtæ`irea bolnavilor în tot cursul anului, Aceasta se face
dup[ o r]nduial[ special[ ^n care, dup[ ce este l[sat s[ se zv]nte p]n[
mar\i ^n S[pt[m]na Luminat[, ^n aceast[ zi Sf]ntul Agne\ este sf[rmat
`i uscat, urm]nd s[ fie p[strat ^ntr-o cutie special[, pentru folosirea la
nevoie.
Obseva\ie: R]nduiala aceasta trebuie observat[ concret (mai ales de
viitorii preo\i) ^n cadrul Pov[\uirilor `i a @nv[\[turilor de la sf]r`itul
Liturghierului, unde este descris[ pe larg.
La Vecernia Sâmbetei celei Mari, care se sluje`te ^n Vinerea
Patimilor fie ^nainte de amiaz[ (la parohii), fie spre ora 16 (la
m[n[stiri), se face scoaterea Sfântului Epitaf în mijlocul bisericii, dup[
o rânduialæ deosebitæ, care se afl[ pe larg descris[ ^n Liturghier
(„@nv[\[tura pentru scoaterea Sf]ntului Aer” – aceasta nu se afl[ `i ^n
Triod).
La aceast[ slujb[ (care ^n mare urmeaz[ structura Vecerniei s[rb[torilor)
Preotul ^mbrac[ toate ve`mintele (de culoare ^nchis[), nu se cite`te catism[, se
face
Vohod cu Evanghelie, iar dup[
Prochimenul special `i Paremii se cite`te
Apostol `i Evanghelie. Apoi, la Stihoavn[
Preotul scoate Sf]ntul Epitaf din altar `i ^l a`eaz[ ^n mijlocul Bisericii, la sf]r`it
rostind
Otpustul special la Vecerniei Patimilor („Cel ce pentru noi oamenii `i a noastr[
m]ntuire...”).

154
Observa\ie practic[: ~i aceast[ r]nduial[ s[ se observe concret, la
locul ei din Liturghier, ^n leg[tur[ cu slujba Vecerniei din Vinerea
Patimilor din Triod.
Metaniile, mult mai numeroase ^n aceast[ perioad[ a anului
liturgic (fiind prescrise ^n multe locuri ale c[r\ilor de slujb[), nu se fac
^n vinerile Postului Mare la Vecernie `i Pavecerni\æ, fiindcæ aceste
slujbe fac parte din serviciul divin al sâmbetelor; se fac metanii numai
acolo unde ele sunt indicate, adic[ la Liturghia Darurilor mai înainte
sfin\ite, dupæ “Sæ se îndrepteze rugæciunea mea…” (3 metanii), dupæ
Vohodul cu Sfintele Daruri (3 metanii) `i la “Fie numele Domnului
binecuv]ntat...” (3 metanii).
Ve`mintele întrebuin\ate în timpul Postului Mare sunt de
regul[ de culoare mai ^nchis[. @n seara Duminicii læsatului sec de
brânzæ se schimbæ `i dvera (perdeau Sfintelor u`i), acoperæmintele
Sfintei mese, ale proscomidiarului, tetrapodului `i analogului,
înlocuindu-se cu unele de culoare închisæ.
Sâmbæta ^ns[ (începând cu Vecernia din ajun) `i duminica se
folosesc ve`minte de culoare deschis[. De asemenea, la Bunavestire,
în orice zi ar cædea, se sluje`te tot cu ve`minte de culoare deschis[.
Obseva\ie: @n general, este bine de `tiut faptul c[ pentru a ajuta pe
slujitorii biserice`ti (preo\i `i c]nt[re\i) ^n aceast[ perioad[, c[r\ile `i
manualele de Tipic descriu foarte am[nun\it slujbele `i r]nduielile
deosebite pentru toate zilele mai importante ale perioadei Triodului (la fel
cum vom vedea c[ se face `i pentru perioada Penticostarului).

LITURGHIA DARURILOR MAI @NAINTE SFIN|ITE

Deoarece cea de a treia Liturghie aflat[ ^n uzul actual al


Bisericii Ortodoxe, Liturghia Darurilor mai înainte sfin\ite (atribuit[
prin tradi\ie Sf.Grigorie Dialogul, sec.VI-VII), se s[v]r`e`te doar ^n
timpul Postului Mare (a`adar ^n perioada Triodului, ale c[rei r]nduieli
specale le-am prezentat anterior), vom descrie pe scurt acum (adic[
dup[ prezentarea R]nduielilor speciale din perioada Triodului, unde
pot fi aflate `i o serie de indica\ii legate de aceast[ Sf.Liturghie)

155
r]nduiala acestei Liturghii. Ea poate fi urm[rit[, pe larg, ^n Liturghier
sau, eventual, ^n Catavasier (Octoihul mic):
Preotul d[ Binecuvântarea mare (“Binecuv]ntat[ este @mp[r[\ia…”)
Cânt[re\ul: “Veni\i sæ ne închinæm…” `i Ps.103. ^ntre timp preotul cite`te
în altar ultimele patru rugæciuni ale Vecerniei.
Preotul (din altar) ori diaconul (din mijlocul bisericii) zice Ectenia mare
(apoi se închide dvera).
Cânt[re\ul cite`te Catisma XVIII (Ps.119-123; ^n S[pt[m]na a cincia a
Postului Mare sunt r]nduite alte catisme), starea întâi, iar preotul
cite`te rug[ciunea antifonului I, desface antimisul `i aduce discul cu
acoperæmântul lui `i stelu\a de la proscomidiar la Sfânta Masæ.
Preotul (din altar) roste`te Ectenia micæ (cu dvera deschisæ).
Cânt[re\ul cite`te Starea a doua a Catismei (cu dvera închisæ). Preotul
cite`te rug[ciunea antifonului al doilea `i pune Sfântul Agne\ pe disc.
Preotul roste`te Ectenia micæ (cu dvera deschisæ).
Cânt[re\ul cite`te Starea a treia a Catismei. La “Închina-ne-vom la locul
unde au stat picioarele Lui…” se face pauzæ, iar Preotul duce Sfintele
de la Sfânta Masæ la Proscomidiar, apoi strânge antimisul `i cite`te
rug[ciunea Antifonului al treilea.
Preotul roste`te Ectenia micæ (cu dvera deschisæ).
C]nt[re\ul c]nt[ “Doamne, strigat-am…”, pe glasul stihirilor din Triod,
iar Preotul ^ncepe cædirea mare, la “Sæ se îndrepteze…”.
Preotul: Vohod cu cædire mic[, “În\elepciune, drep\i!”.
Cânt[re\ul c]nt[ “Luminæ linæ…”(eventual citit), apoi urmeaz[ primul
Prochimen, Paremia ^nt]i `i al doilea Prochimen (din Triod).
Diaconul (cânt[re\ul) roste`te “Porunci\i !”, iar preotul, cu sfe`nicul `i
cædelni\a r[spunde “În\elepciune, drep\i! Lumina lui Hristos…”.
Cânt[re\ul cite`te Paremia a doua (`i paremiile zilei din Minei, dacæ sunt).
Preotul `i cânt[re\ul c]nt[ alternativ “Sæ se îndrepteze…”, cu cædirea
altarului, stihurile respective `i metanii.
(Se citesc Apostolul `i Evanghelia - dacæ sunt). Se închid Sfintele u`i.
Preotul roste`te Ectenia întreitæ („S[ zicem to\i…”), Ectenia pentru
catehumeni („Ruga\i-v[ cei chema\i…”) `i, ^ncep]nd cu miercurea din
sæpt[m]na a patra a Postului mare, mai adaug[ Ectenia pentru
candida\ii la botez („Ruga\i-v[ cei pentru luminare…”), ecteniile `i
rug[ciunile pentru credincio`i („C]\i suntem credincio`i, iar[ `i iar[ cu
pace Domnului s[ ne rug[m…” `i celelalte).
Cânt[re\ul ^ncepe Heruvicul („Acum Puterile cere`ti…”), iar Preotul face
cædire micæ.

156
Preotul face Vohodul mare (ie`irea cu Sfintele Daruri) ^n lini`te, færæ
pomeniri `i
Cânt[re\ul c]nt[ partea a doua a Heruvicului („Cu credin\æ `i cu
dragoste”).
Preotul roste`te Ectenia cerurilor („Sæ plinim rugæciunea noastræ cea de
searæ…”), cu ecfonistul: „Øi ne învrednice`te pe noi, Stæpâne…”.
Cânt[te\ul spune Tatæl nostru
Preotul ^ncheie cu ecfonisul „C[ a Ta este ^mp[r[\ia…” `i dup[ dialogul
cu strana („Pace tuturor” `i „Capetele voastre...”), cite`te cele dou[
rug[ciuni ^n tain[, cu ecfonisul „Cu harul `i cu ^ndur[rile...”. Apoi
roste`te „Sæ luæm aminte! Cele mai ^nainte sfin\ite Sfintele sfin\ilor” `i
urmeaz[ Împærtæ`irea, ^n timp ce
C]nt[re\ul c]nt[ chinonicul „Gusta\i `i vede\i cæ bun este Domnul…”.
Preotul continu[ „Cu fric[ de Dumnezeu…”.
Cânt[re\ul r[spunde „Bine voi cuvânta pe Domnul…”.
Preotul roste`te Ectenia de mul\umire („Drep\i, primind…”), apoi „Cu
pace sæ ie`im” `i Rugæciunea amvonului („St[p]ne, atot\iitorule…”).
Cânt[re\ul c]nt[ „Fie numele Domnului binecuvântat…” (`i Ps.33).
Preotul spune Apolisul (Otpustul).

157
R}NDUIELI SPECIALE @N PERIOADA PENTICOSTARULUI

Perioada Penticostarului sau a Cincizecimii ^ncepe cu slujba


Învierii Domnului (Utrenia) din noaptea Sfintelor Pa`ti `i se terminæ la
Duminica Tuturor Sfin\ilor (prima Duminic[ dup[ Rusalii) - av]nd
astfel o durat[ de opt sæptæmâni. @n aceast[ perioad[ se folose`te cu
prec[dere cartea de slujb[ numit[ Penticostar, iar o serie de r]nduieli
sunt deosebite fa\[ de cele din perioada Octoihului sau a Triodului.
Prima sæptæmân[ a perioadei Penticostarului este numitæ
Sæptæmâna Luminatæ. @n aceast[ s[pt[m]n[ se respect[ urm[toarele
r]nduieli:
1. Preotul îmbracæ toate ve`mintele (odæjdiile) încæ de la începutul
slujbei, atât la slujbele de searæ, cât `i la cele de diminea\æ.
2. Slujba @nvierii (Utrenie Duminicii Sfintelor Pa`ti sau Utrenia
@nvierii) este o „priveghere” sau „denie”, s[v]r`it[ ^n a doua parte
a nop\ii spre Duminica @nvierii (dup[ miezul nop\ii), cu o
r]nduial[ cu totul deosebit[, prezentat[ pe larg ^n cartea
Penticostarului:
@nceputul se face ^n biseric[ prin chemarea preotului „Veni\i de lua\i lumin[”
`i ritualul aprinderii luminilor (lum]n[rilor / f[cliilor) de c[tre credincio`i
de la preot, f[c]ndu-se
Ie`irea ^n procesiune a tuturor ^n afara bisericii, unde se cite`te ^ndat[
Evanghelia @nvierii (Mat.28,1-15). Apoi
Preotul d[ binecuv]ntarea (ca la orice „priveghere”) cu „Slav[ Sfintei `i Celei
de o fiin\[ `i de via\[ f[c[toarei Treimi...”, c]nt]ndu-se
„Hristos a ^nviat” de trei ori.
Preotul roste`te Stihurile Pa`tilor, c[dind la fiecare o latur[ a mesei pe care se
afl[ Sf.Evanghelie, Sf.Cruce, icoana @nvierii `i sfe`nice cu lumini, iar
credincio`ii c]nt]nd dup[ fiecare stih „Hristos a ^nviat”. Urmeaz[
Ectenia mare, dup[ care slujitorii `i credincio`ii se ^ntorc ^n biseric[ `i ^ncepe
s[ se c]nte direct (suprim]ndu-se toat[ partea Utreniei s[rb[torilor de la
Ectenia mare p]n[ la canon)
Canonul @nvierii („Ziua @nvierii, popoare, s[ ne veselim..”), la fiecare c]ntare
preotul c[dind ^ntreaga biseric[ (cu Sf.Cruce `i lum]nare aprins[ ^n m]n[)
`i dup[ fiecare c]ntare rostind o ectenie mic[. Se continu[ cu
Lumin]nda @nvierii („Cu trupul adormind...”)

158
Laudele, cu stihirile @nvierii `i „Slav[..., ~i acum..., Ziua @nvierii `i s[ ne
lumin[m...” `i
Otpustul special al Pa`tilor.
3. Tot dup[ aceast[ r]nduiala se s[v]r`e`te slujba Utreniei ^n toate
zilele S[pt[m]nii Luminate (s[pt[m]na ce urmeaz[ @nvierii), mai
pu\in ^nceputul cu citirea Evangheliei ^n afara bisericii –
r]nduiala pe larg afl]ndu-se tot ^n Penticostar:
Astfel, dup[ ce preotul d[ binecuv]ntarea cu „Slav[ Sfintei `i Celei de o fiin\[
`i de via\[ f[c[toarei Treimi...”, se c]nt[ „Hristos a ^nviat” de trei ori,
apoi urmeaz[ Stihurile Pa`tilor, cu toat[ r]nduiala lor, Ectenia mare,
Canonul @nvierii, Lumin]nda @nvierii `i Laudele.
4. @n general, ^n ^ntreaga S[pt[m]n[ Luminat[ binecuvântarea de
început a Vecerniei `i a Utreniei se dæ cu: “Slavæ Sfintei `i Celei
de o fiin\æ…”, dupæ care urmeaz[ troparul Pa`tilor “Hristos a
înviat…” de trei ori `i stihurile Pa`tilor (“Înviazæ Dumnezeu,
risipindu-se vræjma`ii lui…” `i celelalte), ^n timpul c[rora preotul
face cædire în cele patru laturi ale Sfintei Mese din altar.
5. @n fiecare zi se schimbæ glasul de rând, cântându-se stihirile
învierii ale glasului respectiv: duminicæ glasul 1, luni glasul al 2-
lea, mar\i glasul al 3- lea, miercuri al 4-lea, joi al 5-lea, vineri al
6-lea, s]mb[t[ al 8-lea.
6. Pentru fiecare zi exist[ prochimen special, care se c]nt[ la
Vecernie.
7. La a doua Înviere (Vecernia din Duminica Sfintelor Pa`ti) se
face vohod cu Sfânta Evanghelie, deoarece se cite`te din aceasta -
^n mai multe limbi.
Pentru aceast[ Vecernie a zilei de Luni din S[pt[m]na
Luminat[, care se sluje`te ^n Duminica Pa`tilor fie dup[ amiaz[,
la vremea r]nduit[ (^n m[n[stiri `i bisericile rurale), fie spre
amiaz[, ca ^n unele biserici de la ora`e (fiind cunoscut[ sub
denumirea de „a doua @nviere”) se urmeaz[ r]nduiala din
Penticostar:
Preotul ^mbrac[ toate ve`mintele (^n culori luminate) `i ^ncepe cu
binecuv]ntarea „Slav[ Sfintei `i Celei de o fiin\[ `i de via\[ F[c[toarei
Treimi...”, dup[ care ^ndat[ se c]nt[ de trei ori

159
„Hristos a ^nviat” `i Stihurile Pa`tilor („S[ ^nvieze Dumnezeu...”), cu c[direa
Sfintei Mese, (ca la @nviere). Urmeaz[
Ectenia mare (f[r[ s[ se citeasc[ Psalmul 103),
„Doamne, strigat-am...” cu stihirile din Penticostar, `i se face
Vohod cu Evanghelie. Dup[ „Lumin[ lin[” `i
Prochimenul Mare („Cine este Dumnezeu...”) ^n loc de paremii se cite`te
Evanghelia de la Ioan (20,19-25) ^n mai multe limbi (12), apoi
Ecteniile obi`nuite, Stihoavna (f[r[ „Acum sloboze`te...” `i rug[cinile
^ncep[toare), f[c]ndu-se sf]r`it cu
Otpustul special al Pa`tilor.
8. @n celelalte zile ale S[pt[m]nii Luminate, Vecernia urmeaz[
aceea`i r]nduial[, cu deosebirea c[ nu se mai cite`te Evanghelie,
`i de aceea Vohodul se face doar cu c[delni\a, iar Prochimenele
speciale ale S[pt[m]nii Luminate se pun din Penticostar.
9. Nu se citesc catisme, nici la Vecernie, nici la Utrenie.
10. La Utrenie nu sunt sedelne, nu se cite`te Sfânta Evanghelie `i
nu este Doxologie.
11. Otpustul special al Pa`ilor se face la sfintele slujbe ^n toate
zilele Sæptæmânii Luminate, întocmai ca la slujba Învierii.
12. La Sf]nta Liturghie, în loc de “Bine este cuvântat cel ce vine
întru numele Domnului…”, “Am væzut lumina cea adeværatæ…”
`i “Sæ se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne…” se cântæ
câte o datæ “Hristos a înviat…”, iar în loc de “Fie numele
Domnului binecuvântat…” se cântæ tot “Hristos a înviat…”, de
trei ori.
13. Se s[v]r`e`te Rânduiala Ceasurilor Sfintelor Pa`ti, ^n locul
Ceasurilor obi`nuite, al Pavecerni\ei `i al Miezonopticii.
Observa\ie: Aceast[ R]nduial[ a Ceasurilor Sfintelor Pa`ti este o
slujbæ unicæ, ce se afl[ în Penticostar, dupæ rânduiala Utreniei din
noaptea Învierii.
14. Uscarea Sfântului Agne\ (preg[tit la Proscomidia din Joia
Mare, spre a fi folosit pentru împærtæ`irea bolnavilor `i a copiilor
în tot timpul anului) se face mar\i, a treia zi de Pa`ti, în timpul
Utreniei.
Obseva\ie: R]nduiala aceasta este descris[ pe larg ^n cadrul
Pov[\uirilor `i a @nv[\[turilor de la sf]r`itul Liturghierului (a`a cum

160
am amintit deja atunci c]nd am vorbit despre R]nduielile speciale din
perioada Triodului).
15. La Izvorul Tæmæduirii (vineri în Sæptæmâna Luminatæ) se
sævâr`e`te Sfin\irea mic[ a apei, dupæ Sfânta Liturghie.
O serie de r]nduieli se p[streaz[ `i dincolo de S[pt[m]na
Luminat[. Astfel, ^n Sæptæmâna Luminatæ `i în toate Duminicile
Cincizecimii, “Învierea lui Hristos væzând…” se zice (se cântæ) de trei
ori, iar în celelalte zile ale Cincizecimii o singuræ datæ.
La Cântarea a IX-a a Canonului de la Utrenia Duminicilor din
^ntreaga perioad[ a Penticostarului se cântæ stihurile `i stihirile de la
Cântarea a IX-a a Canonului praznicului din Penticostar (iar nu
“Mære`te, suflete al meu…,” `i “Ceea ce e`ti mai cinstitæ…”, ca ^n
restul anului).
Slujbele sfin\ilor de rând care cad ^n Sæptæmâna Luminatæ sau
în Duminicile Cincizecimii se mutæ în altæ zi, la Pavecerni\a de vinerea
(anterioar[) seara, sau când va voi cel mai mare. Excep\ie fac slujbele
sfin\ilor mari (sau cu priveghere), care se sævâr`esc la timpul lor, ori în
ce zi ar cædea.
La toate slujbele biserice`ti, de la Pa`ti pânæ la Înæl\area
Domnului, dupæ binecuvântarea de început pe care o dæ preotul, se
cântæ troparul “Hristos a înviat…” de trei ori.
De la Duminica Învierii `i pânæ la Înæl\are, la preg[tirea
preo\ilor pentru începutul Sfintei Liturghii, ace`tia rostesc de trei ori
“Hristos a înviat…” (^n loc de “@mp[rate ceresc…”), apoi cele
obi`nuite, adic[ “Slavæ întru cei de sus lui Dumnezeu…”(de 2 ori) `i
“Doamne, buzele mele vei deschide…”(o datæ). De la Înæl\are pânæ la
Duminica Pogorârii Sfântului Duh se zice numai “Slavæ întru cei de
sus lui Dumnezeu…” (de 2 ori) `i “Doamne, buzele mele vei
deschide…” (o datæ), iar de la Duminica Pogorârii Sfântului Duh
înainte se zice, ca în tot restul anului, “Împærate ceresc…” (de 3 ori),
“Slavæ întru cei de sus lui Dumnezeu…” (de 2 ori) `i “Doamne, buzele
mele vei deschide…” (o datæ).
Axionul Pa`tilor, “Îngerul a strigat…” se c]nt[ la Sf]nta
Liturghie de la Duminica Sfintelor Pa`ti pânæ la odovania praznicului
Învierii Domnului.

161
P]n[ la Rusalii la Sf]nta Liturghie nu se cântæ “Am væzut
lumina cea adeværatæ …”. Pânæ la Înæl\are ^n locul s[u se cântæ o dat[
“Hristos a înviat…”, iar de la Înæl\are pânæ la Rusalii “Înæl\atu-Te-ai
întru slavæ…” (Troparul Înæl\ærii).
Duminicile perioadei Penticostarului, ^ncepând cu Duminica
Tomii `i pânæ la Înæl\area Domnului, sunt socotite praznice, fiecare
av]nd ^nsemn[tatea ei deosebitæ.
Duminicile Penticostarului sunt:
1. Duminica Sfintelor Pa`ti – a @nvierii.
(Vineri ^n S[pt[m]na Luminat[ – Izvorul T[m[duirii).
2. Dumunica a 2-a dup[ Pa`ti – a Sf.Ap.Toma.
3. Dumunica a 3-a dup[ Pa`ti – a Mironosi\elor.
4. Dumunica a 4-a dup[ Pa`ti – a Sl[b[nogului.
5. Dumunica a 5-a dup[ Pa`ti – a Samaritencii.
6. Dumunica a 6-a dup[ Pa`ti – a Orbului.
(Joi, la 40 de zile dup[ Sf.Pa`ti - @n[l\area Domnului).
7. Dumunica a 7-a dup[ Pa`ti – a S.P[rin\i de la Sinodul I Ecumenic.
8. Dumunica a 8-a dup[ Pa`ti – a Pogor]rii Duhului Sf]nt (a Rusaliilor).
(Luni dup[ Rusalii – Sf]nta Treime).
9. Dumunica ^nt]ia dup[ Rusalii – a Tuturor Sfin\ilor.
De la Duminica Tomii o serie de r]nduieli revin la situa\ia
obi`nuit[ ^n restul anului. Astfel, din aceast[ Duminic[ se citesc iaræ`i
Ceasurile obi`nuite, Pavecerni\a `i Miezonoptica, dupæ rânduiala din
Ceaslov. Citirea Psaltirii reîncepe tot cu aceast[ Duminic[, sâmbætæ
seara, la Vecernia.
De asemenea la Vecernie, de la Duminica Tomii pânæ la
Înæl\area Domnului, binecuvântarea de început este “Binecuvântat este
Dumnezeul nostru…” (ca ^n restul anului), ^n timp ce Utrenia continuæ
s[ ^nceap[ cu aceea`i binecuvântare ca în Sæptæmâna Luminatæ, adic[
“Slavæ Sfintei `i celei de o fiin\æ…” (suprimându-se astfel partea
introductivæ a Utreniei din restul anului), urm]nd apoi „Hristos a
^nviat” de trei ori `i ad[ug]ndu-se ^ndat[ cei `ase psalmi (cu c[dire
mare), iar dup[ ectenia mare r]nduiala fiind cea obi`nuit[ a Utreniei -
cu deosebirea c[, a`a cum am ar[tat, ^n zilele de r]nd se c]nt[ (sau se
cite`te) o dat[ „@nvierea lui Hristos v[z]nd..” iar duminica de trei ori
(dup[ Evanghelie).
De la Înæl\area Domnului `i Utrenia ^ncepe ca în perioada
Octoihului, cu “Binecuvântat este Dumnezeul nostru…”

162
La Sfânta Liturghie, ^ncepând cu Duminica Tomii, se cântæ
antifoanele duminicale obi`nuite (din restul anului), adicæ
“Binecuvinteazæ, suflete al meu, pe Domnul…” `i celelalte. La
praznicul Înæl\ærii `i la cel al Cincizecimii (Rusaliile) se cântæ
antifoanele praznicale prev[zute.
Vecernia pentru Luni dup[ Pogor]rea Sf]ntului Duh (Lunea
Sfintei Treimi), se s[v]r`e`te ^ndat[ dup[ Sf.Liturghie din Duminica
Rusaliilor, conform r]nduielii din Penticostar sau Molitfelnic („Slujba
plec[rii genunchilor”):
Preotul, ^mbr[cat cu toate ve`intele, ^ncepe cu binecuv]ntarea obi`nuit[
(„Binecuv]ntat este Dumnezeul nostru…”),
Strana r[spunde cu: „Amin. @mp[rate ceresc…” (c]ntat) `i celelalte Rug[ciuni
^ncep[toare, „Veni\i s[ ne ^nchin[m”, Ps.103 (preotul cite`te ^ntre timp
rug[ciunile Vecerniei), apoi
Ectenia mare, cu cereri speciale ale s[rb[torii. F[r[ catism[ (deci `i f[r[
„Fericit b[rbatul…”) urmeaz[
„Doamne strigat-am…” (cu c[dire mare). Dup[
Vohod (cu c[delni\[), „Lumin[ lin[” `i Prochimenul praznicelor mari („Cine
este Dumnezeu…”)
Preotul, ^n genunchi, dintre u`ile ^mp[r[te`ti, cite`te Cele `apte rug[ciuni ale
praznicului, ^mp[r\ite ^n trei grupe: primele dou[, urmate de ectenie mic[
`i ectenia ^ntreit[, urm[toarele dou[, cu ectenie mic[ `i „@nvrednice`te-ne,
Doamne…” `i ultimele trei, continu]nd cu
Ectenia cererilor `i toat[ cealalt[ r[nduial[ a Vecerniei s[rb[torilor, p]n[ la
sf]r`it, cu
Otpustul special al s[rb[torii (care este deosebit de lung: „Cel ce din
p[rinte`tile `i dumnezeie`tile s]nuri…”).

Obseva\ie: @n general, este bine de `tiut faptul c[ pentru a ajuta pe


slujitorii biserice`ti (preo\i `i c]nt[re\i) ^n aceast[ perioad[, c[r\ile `i
manualele de Tipic descriu foarte am[nun\it slujbele `i r]nduielile
deosebite pentru toate zilele mai importante ale perioadei
Penticostarului (la fel cum se face `i pentru perioada Triodului).

163
SLUJBELE OCAZIONALE

Aceste slujbe nu au neap[rat un caracter periodic (adic[ nu


sunt legate ^n mod neceasar de ciclurile calendarului bisericesc), ele
fiind asociate unor anumite momente `i situa\ii din via\a
credincio`ilor. Dup[ cum am ar[tat mai ^nainte - ^n prezentarea
introductiv[ a slujbelor biserice`ti, la subcapitolul Slujbele neperiodice
(ocazionale) - ele se ^mpart ^n dou[ categorii, Sfintele Taine `i
Ierurgiile, fiecare categorie de slujbe servind unor nevoi specifice ale
credincio`ilor.
Sfintele Taine (^n num[r de `apte) constituie slujbe biserice`ti
deosebit de importante, prin care se ^mp[rt[`e`te credincio`ilor ^n mod
special Harul dumnezeiesc, ^n cele mai importante momente ale vie\ii.
Ierurgiile (evhologiile) reprezint[ o categorie mult mai
numeroas[ de slujbe, adesea legate de s[v]r`irea Sfintelor Taine (a`a
sunt cele ce ^nso\esc Sf.Botez, Cununia, Hirotonia etc.), servind
binecuv]nt[rii `i sfin\irii omului, a naturii ^nconjur[toare sau a diferite
obiecte - spre exemplu sfin\irea caselor, f]nt]nilor, diferitele r]nduieli
ce ^nso\esc sf]r`itul cre`tinului etc.

SFINTELE TAINE

Sfintele Taine sunt redate pe larg ^n cartea de slujb[ numit[


Molitfelnic (sau ^n Aghiazmatar, care este un extras din Molitfelnic,
cu slujbele mai des s[v]r`ite), dup[ care se slujesc `i unde se poate
foarte u`or urm[ri direct r]nduiala lor concret[.
Unora dintre Sfintele Taine le sunt asociate o serie de Ierurgii,
care vor fi descrise atunci c]nd ne vom referi la fiecare Tain[ ^n parte.

164
Sf]nta Tain[ a Botezului `i a Ungerii cu Sfântul Mir

Sf]nta Tain[ a Botezului este cea dint]i Tain[ care se


administreaz[ omului - c[ruia, prin aceast[ Tain[ i se face intrarea ^n
Biseric[ - `i ea condi\ioneaz[ astfel primirea ulterioar[ a celorlalte
Taine, care privesc doar pe cre`tini (de aceea r]nduiala Botezului este
a`ezat[ la ^nceputul Molitfelnicului). @n Biserica Ortodox[, Sf]nta
Tain[ a Botezului se s[v]r`e`te ^mpreun[ cu Sf]nta Tain[ a Ungerii cu
Sfântul Mir (Mirungerea) `i cu Sf.Euharistie, de aceea vom prezenta
r]nduiala s[v]r`irii lor unite.
Exist[ `i c]teva rânduieli premergætoare Botezului, aflate ^n
Molitfelnic chiar ^nainte de r]nduiala Botezului.
Cea dint]i dintre acestea este rânduiala în ziua întâi la femeia
lehuzæ. Dupæ na`tere, preotul sfin\e`te într-un vas ap[ curat[, cu care
se strope`te femeia læuzæ (care poate `i bea din ea pe nemâncate),
pruncul næscut (în scældætoarea acestuia se poate turna din apa
sfin\it[), casa în care s-a næscut pruncul `i persoanele de fa\æ.
Preotul, înve`mântat în epitrahil, s[v]r`e`te aceast[ sfin\ire dup[ urmætoarea
rânduialæ:
Binecuvântarea: “Binecuvântat este Dumnezeul nostru…”
Rugæciunile începætoare: “Slavæ |ie, Dumnezeul nostru…”, “Împærate
ceresc…”, p]n[ la “Tatæl nostru…” cu ecfonisul “Cæ a Ta este
împæræ\ia…”
Troparele de umilin\æ: “Miluie`te-ne pe noi Doamne…”, “Slavæ…”,
“Doamne, miluie`te-ne pe noi…”, “Øi acum…”, “U`a milostivirii…”
Dupæ tropare zice: „Domnului sæ ne rugæm” `i cite`te
Rugæciunea: “Dumnezeule, Cel cu nume mare…”; la cuvintele: “…`i sfin\e`te
apa aceasta…”, preotul face cu mâna dreaptæ asupra ei semnul Sfintei
Cruci, în formæ de binecuvântare.
Tot ^nainte de Botez, se s[v]r`e`te ^n casa unde s-a næscut
pruncul `i rânduiala în a opta zi dupæ na`tere (aflat[ `i ea ^n
Molitfelnic, ^ndat[ dup[ rânduiala în ziua întâi):
Preotul aprinde luminæ `i cæde`te în toatæ casa, apoi d[
Binecuvântarea obi`nuitæ, urm]nd
Rugæciunile începætoare
Troparul zilei sau al sfântului de rând (ori troparul “Na`terea Ta, Hristoase,
Dumnezeul nostru…”), “Slavæ…”, “Øi acum…”, condacul “Fecioara
astæzi…”
Cele trei rugæciuni pentru femeia lehuzæ `i pentru prunc

165
Rugæciunea pentru moa`a
Rugæciunea pentru femeile care ajut[
Otpustul: “Slavæ |ie, Hristoase Dumnezeule…”, “Slavæ…” “Øi acum…”,
“Doamne miluie`te” (de 3 ori), Cel ce în pe`teræ S-a næscut…(de la
Na`terea Domnului).
Apoi, preotul strope`te cu ap[ sfin\it[ casa, în chipul crucii `i însemneazæ
pruncul, binecuvântându-l: la frunte, la guræ `i la inimæ, zicând: “Mâinile
Domnului te-au fæcut `i te-au zidit”.
În practicæ, aceastæ rânduial[ în a opta zi dupæ na`tere se
une`te cu cea din prima zi.
Tot ^n a opta zi dupæ na`tere (`i desigur, înainte de botezul
pruncului) se sævâr`e`te rânduiala ^nsemn[rii pruncului la punerea
numelui, tot din Molitfelnic (`i ^n continuare, dup[ s[v]r`irea
r]nduielilor mai ^nainte ar[tate):
Preotul d[ obi`nuita binecuvântare, apoi urmeaz[
Rugæciunile începætoare
Troparul zilei sau al sfântului care este hramul bisericii.
Preotul ^nsemneaz[ pe prunc la frunte, la guræ `i la piept, binecuvântându-l `i
zice
Rugæciunea pentru punerea nunelui; în timpul acesteia, la cuvintele “…sæ se
însemneze lumina fe\ei Tale peste robul Tæu acesta…”, pune numele pe
care îl va purta viitorul cre`tin. Apoi
Preotul ia pruncul în bra\e, cu capul pe mâna dreaptæ, `i stând înaintea icoanei
Maicii Domnului, face chipul Crucii, zicând
Troparul “Bucuræ-te, cea plinæ de dar…” `i condacul “Cel ce ai sfin\it
pântecele Fecioarei…”
Obi`nuitul sfâr`it (dând pruncul persoanei de la care l-a primit).
Observa\ie important[: Dac[ pruncul n[scut este bolnav `i în
primejdie de a muri, ^ndat[ dup[ na`tere se spal[ `i se boteaz[, pentru a
nu muri nebotezat - f[r[ s[ se mai a`tepte r[stimpurile pentru r]nduielile
de mai sus `i pentru a-l boteza.
Sfântul Botez `i Ungerea cu Sfântul Mir se fac (^n condi\ii
normale) dup[ r]nduiala descris[ cu deam[nuntul ^n Molitfelnic
(Aghiazmatar), dup[ care poate fi u`or urm[rit[.
Observa\ie: Indica\iile de tipic din Molitfelnic sunt numeroase `i de
folos, dar trebuie dinainte bine cunoscute, ^n timpul slujbei propriu-zise
ele fiind mai mult un simplu ajutor mnemotehnic.
@nainte de Botez, ^n pronaos trebuie preg[tite urm[toarele:

166
- cristelni\a (colimvitra) cu ap[ curat[, ^n cantitate `i
temperatur[ potrivite.
- cædelni\a cu tæmâie, iar pe o mas[ vor fi a`ezate
- Sfânta Evanghelie `i Sfânta Cruce
- vasul (sticlu\æ sau pahar) cu untdelemn `i cel cu Sfântul
Mir
- sfe`nice cu lum]n[ri `i miruitorul
- foarfec[ `i prosop.
Partea de ^nceput a Sf]ntului Botez se s[v]r`e`te ^naintea
u`ilor Bisericii (^n tind[, pridvor sau chiar ^n pronaos):
Na`ii (care trebuie sæ fie cre`tini ortodoc`i) aduc prucul înaintea u`ilor bisericii,
cu fa\a spre ræsærit, \in[ndu-l în bra\e, cu capul pe mâna dreaptæ.
Preotul, cu epitrahil (sau cu toate ve`mintele, dacæ este dupæ Sfânta Liturghie), în
u`a bisericii, desface fa`a pruncului `i suflæ de trei ori, în chipul Crucii, pe fa\a
lui, însemnându-l de trei ori la frunte, la guræ `i la piept `i zicând la fiecare
închinare “Mâinile Tale m-au fæcut `i m-au zidit”. Apoi zice
Rugæciunea “În numele Tæu, Doamne, Dumnezeul adeværului…”, \inând mâna
dreaptæ pe capul pruncului. Urmeaz[
Cele patru rugæciuni de exorcizare, primele dou[ rostite cu fa\a spre apus, `i
celelalte dou[ cu fa\a spre r[s[rit. La cea de a patra (“Stæpâne , Doamne, Cel
ce e`ti…”), în timp ce zice cuvintele “…ca sæ-l izbæveascæ pe el de toatæ
bântuiala protivnicului, de întâmpinarea celui viclean, de demonul cel de
amiazæ `i de nælucirile rele…”, suflæ asupra pruncului de trei ori, în chipul
Crucii, `i-l însemneazæ, binecuvântându-l iaræ`i de trei ori, la frunte, la guræ `i
la piept, zicând, de trei ori “…Depærteazæ de la dânsul pe tot vicleanul `i
necuratul duh…”, dup[ care continuæ rugæciunea. @n continuare, se s[v]r`e`te
Rânduiala lepædærilor, na`ul (na`æ) cu pruncul fiind ^ntor`i cu fa\a spre apus
(^ncep]nd cu “Te lepezi de satana”), apoi
Rânduiala unirii cu Hristos (^ncep]nd cu “Te ^mpreunezi cu Hristos ?”) `i
mærturisirea credin\ei (Crezul), ^n tot acest timp na`ul cu pruncul fiind ^ntor`i
cu fa\a spre r[s[rit. Dup[ care
Preotul zice “Binecuvântat este Dumnezeu, Care voie`te ca to\i oamenii sæ se
mântuiascæ…”, intr[ în pronaos `i cite`te rugæciunea “Stæpâne,Doamne,
Dumnezeul nostru, cheamæ pe robul Tæu…”
Pentru s[v]r`irea Sf]ntului Botez `i a Mirungerii, preotul
^mbrac[ epitrahilul, felonul `i mânecu\ele (sau r[m]ne ^n continuare
cu toate ve`mintele, dacæ este dupæ Sfânta Liturghie):
Se aprind toate lumânærile în sfe`nice `i
Preotul cæde`te împrejurul cristelni\ei. Apoi închin]ndu-se de trei ori

167
Preotul dæ binecuvântarea mare (“Binecuvântatæ este împæræ\ia Tatælui…”),
fæcând semnul Sfintei Cruci cu Sfânta Evanghelie deasupra cristelni\ei. Dupæ
care roste`te
Ectenia mare `i cite`te
Rugæciunea de sfin\ire a apei. În timpul acesteia
La cuvintele “…Tu însu\i dar, Iubitorule de oameni împærate, vino `i acum cu
pogorârea Sfântului Tæu Duh `i sfin\e`te apa aceasta…”, preotul afundæ mâna
dreaptæ în apæ, fæcând semnul Sfintei Cruci cu mâna în formæ de
binecuvântare, repetând aceste cuvinte `i acest semn de trei ori. Apoi, la
cuvintele “Sæ se zdrobeascæ sub semnul Crucii Tale toate puterile cele
protivnice…”, rostindu-le de trei ori, suflæ de fiecare datæ deasupra apei în
chipul Crucii. Sf]r`ind rugæciunea
Preotul zice: “Pace tuturor!”
Cântære\ul: “Øi duhului Tæu”.
Preotul: “Capetele voastre Domnului sæ le pleca\i!” Øi în timp ce Cântære\ul cântæ:
“|ie, Doamne!”
Preotul, \inând vasul cu untdelemn, suflæ peste untdelemn în chipul Crucii,
binecuvântându-l de trei ori. Apoi
Preotul zice: “Domnului sæ ne rugæm”.
Cântære\ul: “Doamne miluie`te”.
Preotul cite`te rugæciunea de sfin\ire a untdelemnului: “Stæpâne Doamne,
Dumnezeul pærin\ilor no`tri…” Dupæ terminarea rugæciunii
Preotul zice: “Sæ luæm aminte” `i cântæ, împreunæ cu credincio`ii “Aliluia”,
turnând în apæ din untdelemnul sfin\it, în forma Crucii. Se repetæ aceasta de
trei ori, dupæ care
Preotul roste`te: “Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce lumineazæ `i sfin\e`te pe
tot omul ce vine în lume…” Apoi
Preotul ia din untdelemnul sfin\it, cu douæ degete sau cu miruitorul, `i unge pe
prunc în chipul Crucii la frunte, la piept, pe spate, la urechi, la mâini `i la
picioare, spunând de fiecare dat[ cuvintele indicate ^n Molitfelnic. Dup[
aceasta
Preotul boteazæ pruncul (\inându-l drept în mâini `i cæutând spre ræsærit), prin
afundare de trei ori în apæ, prima datæ zic]nd: “Se boteazæ robul (roaba) lui
Dumnezeu… (Numele pruncului) în numele Tatælui, amin”, a doua oaræ: “`i
al Fiului, amin”, a treia oaræ: “`i al Sfântului Duh, amin”, ad[ug]nd “acum `i
pururea `i în vecii vecilor. Amin”.
Na`ul prime`te (dupæ botez) pe o pânz[ albæ (crâjma) pruncul de la preot, ^n timp
ce acesta zice: “Se îmbracæ robul (roaba) lui Dumnezeu…”
Preotul aprinde lumânarea botezului, o binecuvinteazæ `i o dæ în mâna dreaptæ a
na`ului, cântând troparul “Dæ-mi mie hainæ luminoasæ, Cel ce Te îmbraci ca `i
cu o hainæ…” Apoi
Preotul î`i spalæ mâinile
Cântære\ul (sau unul dintre credincio`i) cite`te Psalmul 31: “Ferici\i cei cærora s-
au iertat færædelegile…”

168
Urmeaz[ r]nduiala ungerii cu Sf]ntul Mir:
Preotul cite`te rugæciunea: “Binecuvântat e`ti, Doamne Dumnezeule…” dupæ
care, cu luare aminte
Unge cu miruitorul pe cel botezat cu Sfântul Mir, fæcând chipul Crucii la frunte, la
ochi, la næri, la guræ, la urechi, la piept, pe spate, la mâini `i la picioare,
zicând, de fiecare dat[: “Pecetea darului Sfântului Duh. Amin.” Apoi
Preotul cæde`te ^n timp ce înconjoaræ cristelni\a `i masa împreunæ cu na`ul care
\ine în bra\e pe cel botezat, iar to\i cei de fa\[ c]nt[ de trei ori “Câ\i în Hristos
v-a\i botezat…” Urmeaz[, dup[ c]nduial[ cunoscut[ de la alte slujbe
Apostolul `i Evanghelia (în timpul cæreia nu se îngenunchiazæ). Apoi
Preotul cite`te rugæciunile de spælare a Sfântului Mir, dupæ care
@i strope`te fa\a celui botezat (cu amândouæ capetele udate de la fa`a
pruncului) zicând: “Îndreptatu-te-ai…” `i-l `terge pe toate pær\ile pe unde
l-a miruit, cu un burete nou, udat în apæ, zicând: “Botezatu-te-ai…”.
Urmeazæ
Rugæciunile la tunderea pærului, dupæ care
Preotul tunde pe cel botezat în chipul Crucii, zicând “Se tunde robul (roaba)
lui Dumnezeu…” `i aruncæ pærul în cristelni\æ.
Ectenia întreitæ
Otpustul special: “Cel ce în Iordan…” `i
Preotul roste`te un scurt cuvânt de învæ\æturæ.
@ndat[ se s[v]r`e`te `i @mpærtæ`irea cu Sfintele Taine a celui
botezat, înaintea u`ilor împæræte`ti.
Observa\ii: De la Pa`ti pânæ la Înæl\are, dupæ binecuvântarea pentru
Sfântul Botez, înainte de Ectenia mare, se cântæ de trei ori Troparul
@nvierii (“Hristos a înviat…”).
Pentru cineva despre care nu se `tie cæ dacæ a fost botezat (prunci
pæræsi\i etc.) Sfântul Botez se s[v]r`e`te dupæ rânduiala arætatæ mai
^nainte.
Rânduiala Sfântului Botez pentru cazuri excep\ionale (pe
scurt) se s[v]r`e`te atunci c]nd pruncul ce urmeaz[ a fi botezat este ^n
pericol de a muri (de boal[, sl[biciune etc.) ^nainte de a se împlini
întrega rânduialæ a Sfântului Botez:
Preotul d[ binecuvântarea (“Binecuvântatæ este împæræ\ia Tatælui…”) `i zice
Rugæciunile începætoare
Rugæciunea pentru sfin\irea apei (“Doamne, Dumnezeule, Atot\iitorule…”). Apoi,
îndatæ
Preotul toarnæ untdelemn (mai înainte) sfin\it în apæ `i
Boteazæ pruncul, cu cuvintele obi`nuite: “Se boteazæ robul (roaba) lui
Dumnezeu…”. Apoi urmeaz[

169
Ungerea cu Sfântul Mir, rostind cuvintele: “Pecetea darului Sfântului Duh.
Amin.” Dupæ care, cel botezat fiind îmbræcat
Se înconjoaræ cristelni\a, cântându-se “Câ\i în Hristos v-a\i botezat…” `i se face
Sfâr`it, urm]nd
@mpærtæ`irea celui botezat.
Observa\ii: Dac[ pruncul botezat tr[ie`te, preotul este dator sæ-i
citeascæ mai apoi ^ntreaga slujb[ a Botezului, ^n afaræ de afundare `i
Ungerea cu Sfântul Mir.
Dac[ nu este de fa\[ un preot `i pruncul nebotezat este în primejdie de
moarte, atunci, ca sæ nu moaræ acesta nebotezat, orice cre`tin ortodox (fie
`i pærin\ii sau vreo femeie), luînd apæ, ^l poate boteza zicând “Se boteazæ
robul lui Dumnezeu…”
La nevoie (nefiind apæ suficientæ pentru afundare), Botezul se poate
sævâr`i `i prin turnare.
Dac[ pruncul tr[ie`te dupæ acest botez, el trebuie adus la preot, pentru
ca acesta s[ plineascæ toatæ slujba Botezului, Ungerea cu Sfântul Mir `i ca
sæ-l împærtæ`eascæ.
La Botezul adul\ilor, cel (/ cea) care urmeaz[ s[ fie botezat([)
trebuie sæ cunoascæ ^ntr-o m[sur[ suficient[ dreapta credin\æ, pentru
aceasta el put]nd fi supus ^n prealabil (de c[tre preot) unei catehiz[ri.
Rânduiala pentru Botez `i pentru Ungerea cu Sfântul Mir este
aceea`i ca pentru prunci - cu mici deosebiri, care sunt arætate în
Molitfelnic.
Observa\ii: Pentru Botezul unui adult, se pregæte`te dinainte un vas
mai mare, av]ndu-se în vedere ca, la dezbræcarea pentru Botez, adul\ii sæ
ræmânæ în costume de baie corespunzætoare.
Pentru o adultæ, se pregæte`te `i un paravan, dup[ care va fi a`ezat
vasul cu apæ `i unde, înainte de afundare, adulta este dezbræcatæ de na`æ,
care o `i introduce în apæ, preotul la botez doar afundându-I capul în apæ
cu mâna dreaptæ, pe deasupra paravanului, din afaræ. Dupæ botez, tot na`a
o îmbracæ pe adultæ în cæma`æ albæ.
Lumânarea botezului, dup[ ce e aprins[ aprinsæ, o prime`te `i o \ine în
mânæ adultul (/ adulta) botezat([).
În lipsa unui vas corespunzætor, botezul adultului (/ adultei) se poate
sævâr`i `i prin afundarea în cristelni\æ doar a capului, sau prin turnare.
Rânduiala primirii la Ortodoxie a celor de alte credin\e se afl[
^n cartea de slujb[ ce poart[ chiar acest titlu (Rânduiala primirii la

170
Ortodoxie a celor de alte credin\e, tip[rit[ la Bucure`ti, 1966) `i
prive`te pe cei care (adul\i fiind, de obicei) mai ^nainte au fost de alt[
credin\æ (iudaicæ sau cu botez nevalabil). Acestora li se vor face
lepædærile de vechea credin\æ dupæ o rânduialæ deosebitæ, iar Botezul,
dupæ rânduiala arætatæ mai ^nainte.
Exis[ `i o Rânduial[ a Ungerii cu Sfântul Mir pentru cei ce vin
la dreapta credin\æ din confesiuni cre`tine în care au primit Botez
valabil.
Dupæ ce a fost sævâr`itæ
Rânduiala lepædærii de vechea credin\æ `i de primire în credin\a ortodoxæ `i dup[
ce pune pe masa dinainte pregætitæ vasul cu Sfântul Mir, buretele, Sfânta
Evanghelie `i Sfânta Cruce,
Preotul (cu epitrahil `i felon), stând cu fa\a la ræsærit, zice: “Binecuvântatæ este
împæræ\ia Tatælui…” `i îndatæ
Se cântæ, pe glasul al 6-lea, stihira “Împærate ceresc…”, dupæ care se zice
Ectenia mare, cu cereri speciale `i cu ecfonisul “Cæ |ie se cuvine toatæ slava…”
Apoi
Preotul zice: “Domnului sæ ne rugæm.”
Credincio`ii: “Doamn miluie`te.”
Preotul cite`te Rugæciunea dinaintea Ungerii (“Bine e`ti cuvântat, Doamn
Dumnezeule atot\iitorule…”) `i face ungerea cu Sf]ntul Mir, spunând:
“Pecetea darului Sfântului Duh. Amin.” Sfâr`ind ungerea, cite`te
Cele douæ rugæciuni speciale: “Doamne, Dumnezeul nostru Cel ce ai învrednicit a
aræta desævâr`it pe robul Tæu acesta…” `i “Cel ce izbæve`ti de gre`eli prin
pocæin\æ…”Apoi, luînd buretele `i muindu-l în apæ caldæ
~terge locurile unse cu Sf.Mir, zicând: “Îndreptatu-te-ai, luminatu-te-ai…”
Sfâr`ind aceasta
Preotul cite`te în tainæ Rugæciunea “Cel ce s-a îmbræcat întru Tine, Hristoase,
Dumnezeul nostru…” `i face
Otpustul; iar la vremea Liturghiei
@mpærtæ`e`te pe cel uns cu Sfântul Mir (cæci ungerea se sævâr`e`te mai înainte de
Liturghie.)

Observa\ie: @n acest fel sunt primi\i în Biserica Ortodoxæ doar cei


boteza\i în numele Sfintei Treimi `i prin trei afundæri în apæ.
Cei care nu au botez valabil, dupæ ritualul lor, vor fi boteza\i din nou
dupæ rânduiala ar[tat[ mai ^nainte.
@ntre alte ierurgii legate de Botez `i de Ungerea cu Sfântul Mir
se num[r[ `i Rânduiala ce se sævâr`e`te dupæ 40 de zile femeii care a
næscut `i pruncului næscut:

171
La 40 de zile dupæ na`tere, læuza vine la bisericæ pentru curæ\ire, aducând `i pe
prunc (ce poate fi deja botezat), pentru a fi îmbisericit.
Preotul (cu epitrahilul), stând în pronaos, dæ benecuvântarea, `i zice
Rugæciunile începætoare
Troparul zilei
(eventual `i troparul `i condacul de la însemnarea pruncului: “Bucuræ-te, cea plinæ
de har, Næscætoare de Dumnezeu…” `i “Cel ce ai sfin\it pântacele
Fecioarei…”) Apoi
“Slavæ…”, “Øi acum…” `i “Doamne, cu rugæciunile tuturor sfin\ilor…”
Mama, plecându-`i capul împreunæ cu pruncul
Preotul face semnul sfintei Cruci peste ei `i, punând epitrahilul pe capul ei, zice
Douæ rugæciuni pentru curæ\irea læuziei, apoi, punând mâna pe capul pruncului,
cite`te cele
Trei rugæciuni pentru prunc. Dacæ pruncul este botezat, i se face
@mbisericirea - dupæ rânduiala din Molitfelnic
(Dac[ nu este botezat, i se vor citi numai rugæciunile, færæ sæ i se facæ
îmbisericirea, care i se va face îndatæ dupæ Botez). Slujba se ^ncheie cu
Otpustul.
Exist[ `i o Rânduiala pentru femeia care a næscut pruncul
mort:
Femeia care a avut o asemenea na`tere vine la bisericæ, iar
Preotul (cu epitrahil), stând în pronaos `i pun]nd epitrahilul pe capul Læuzei,
care stæ în genunchi cu fa\a spre sfântul altar d[
Binecuvântarea, zic]nd apoi
Rugæciunile începætoare
Troparul zilei
Rugæciunea “Stæpâne Doamne, Dumnezeul nostru…” `i
Otpustul, dupæ care
Læuza merge s[ se închine `i s[ særute sfintele icoane.

Rânduiala Sfintei Taine a Mærturisirii (Spovedaniei)

Sævâr`itorul Sfintei Taine a Mærturisirii este preotul duhovnic.


Locul mærturisirii este în bisericæ, în fa\a icoanei Mântuitorului; pentru
cei bolnavi spovedania se poate face `i acas[. Rânduiala sævâr`irii
Sfintei Taine a Mærturisirii se afl[ cuprins[ ^n Molitfelnic
(Aghiazmatar):
Preotul duhovnic (cu epitrahil `i felon) dæ binecuvântarea, dupæ care urmeazæ
Rugæciunile începætoare
Psalmul 50
Troparele de umilin\æ (“Miluie`te-ne pe noi, Doamne…” etc.) `i

172
Cele douæ rugæciuni pentru iertare. Apoi, a`ezându-se în scaun, înaintea icoanei
Mântuitorului
Duhovnicul zice cætre penitent: “Iatæ, fiule, Hristos stæ nevæzut…”
Penitentul, în genunchi, î`i mærturise`te pæcatele. Dupæ care, plecându-`i capul
Duhovnicul îi cite`te Rugæciunea “Doamne Dumnezeule, Cel ce e`ti
mântuirea…”, apoi
Ectenia `i
Apolisul. Dupæ aceasta
Duhovnicul, punând mâna pe capul celui ce s-a mærturisit, cite`te cuvintele de
dezlegare (“Domnul `i Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul `i cu
îndurærile iubirii Sale de oameni…”) fæcând, la pronun\area ultimilor cuvinte,
semnul Crucii pe capul penitentului. Urmeazæ
“Cuvine-se cu adeværat…”, dupæ care
Duhovnicul îi dæ penitentului epitimia corespunzætoare (canonul)
Observa\ie important[: La pæcatele mari, dezlegarea nu se dæ imediat,
ci numai dupæ împlinirea canonului sau epitimiei, ^n astfel de cazuri
formula de dezlegare (iertare) fiind înlocuitæ cu alta (tot din Molitfelnic):
“Fiule, atâ\ia ani poruncesc dumnezeie`tii Pærin\i sæ nu te împærtæ`e`ti cu
Sfintele Taine…” etc.
|in]nd seama de acestea, preotul trebuie sæ-l ajute pe penitent sæ sæ
facæ o mærturisire completæ `i sinceræ, care sæ ducæ la îndreptarea lui
moralæ, ajutându-l cu întrebæri `i dându-i canon potrivit pæcatelor
m[rturisite `i pe m[sura posibilitæ\ilor materiale `i spirituale ale
penitentului.

Rânduiala Împærtæ`irii
@n condi\iile normale, Împærtæ`irea credincio`ilor care sunt
pregæti\i pentru aceasta se face în cadrul Sfintei Liturghii, în momentul
(prescris) când preotul sau diaconul roste`te: “Cu fricæ de Dumnezeu,
cu credin\æ `i cu dragoste sæ væ apropia\i…”
Împærtæ`irea credincio`ilor se face din cele douæ sfinte pær\i (NI `i KA) ale
Sfântului Trup astfel:
Dacæ sunt de împærtæ`it doar câ\iva credincio`i
Preotul introduce în Sfântul potir toate cele ce se aflæ pe Sfântul disc, îl acoperæ
cu Sfântul acoperæmânt, deschide Sfintele u`i, ia de pe Sfânta Masæ Sfântul
potir în care a pus mai dinainte linguri\a `i întorcându-se cu fa\a spre
credincio`i vine înaintea Sfintelor u`i, înal\æ Sfântul potir `i roste`te: “Cu fricæ
de Dumnezeu, cu credin\æ `i cu dragoste sæ væ apropia\i !” Apropiindu-se
Credincio`ii care vor sæ se împærtæ`eascæ

173
Preotul, stând cu fa\a spre dân`ii `i \inând în mâini Sfântul potir, cite`te în auzul
lor, cu multæ evlavie, rar `i deslu`it, Rugæciunile: “Cred, Doamne, `i
mærturisesc…”, “Cinei Tale celei de tainæ…”, “Nu spre judecatæ…”,
îndemnând pe credincio`i sæ zicæ, fiecare, întru sine, dupæ dânsul.
(Observa\ie: Aceste rug[ciuni pot fi citite din Liturghier `i de vreunul
dintre credincio`i).
Credincio`ii vin apoi, unul dupæ altul, cu mâinile încruci`ate pe piept, iar
Preotul sfærâmæ `i ia cu linguri\a færâmituri din pær\ile NI `i KA, `i împreunæ cu
Sfântul Sânge împærtæ`e`te pe fiecare pe rând, zicând: „Se împærtæ`e`te robul
(roaba) lui Dumnezeu…”
În acest timp se cântæ “Trupul lui Hristos primi\i…” sau “Cinei Tale celei de
tainæ…”. Cel împærtæ`it î`i `terge buzele cu sfântul acoperæmânt. Sfâr`indu-se
împærtæ`irea
Preotul cite`te Rugæciunea de mul\umire pentru împærtæ`ire, din Liturghier
(“Mul\umim, |ie, Doamne, Dumnezeul nostru, cæ `i în ziua de acum ne-ai
învrednicit a ne împærtæ`i…”). Dupæ otpustul Sfintei Liturghii se citesc la
stranæ (din Ceaslov), de cætre cântære\ sau de cætre unul din cei ce s-au
împærtæ`it
Rugæciunile de mul\umire dupæ Sfânta Împærtæ`ire, pe care to\i cei ce s-au
împærtæ`it le ascultæ cu luare aminte.
Dacæ sunt de împærtæ`it mai mul\i credincio`i (spre exemplu, la Sfintele Pa`ti)
Preotul pune în sfântul potir numai pær\ile NI `i KA din Sfântul Trup
@mpærtæ`ind pe credincio`i, iar apoi, dupæ ce a împærtæ`it pe to\i credincio`ii
Preotul introduce în sfântul potir miridele ræmase pe sfântul disc, înainte de a
binecuvânta `i a spune “Mântuie`te, Dumnezeule, poporul Tæu…”
Împærtæ`irea grabnicæ a celor bolnavi se poate face `i acasæ la
cel bolnav:
Preotul (cu epitrahilul `i felonul), av]nd la sine trusa formatæ dintr-o cutiu\æ în
care se poartæ miride din Sfânta Împærtæ`anie pentru tot anul, o linguri\æ, douæ
pocrove\e (`i eventual un potir mic), precum `i o Cruce `i o sticlu\æ cu vin sau
aghiasmæ,
A`terne pe o fa\æ curatæ unul din acoperæminte, pe care a`eazæ cutiu\a cu Sfintele,
linguri\a `i celælalt acoperæmânt, precum `i un pahar cu vin, aghiasmæ sau apæ
(dacæ nu este vin sau aghiasmæ). Stând cu fa\a la icoanæ (la ræsærit), face
@nceputul obi`nuit (d[ binecuv]ntarea) `i cite`te
Rugæciunile din Molitfelnic de la “Rânduiala ce se face când grabnic se dæ
Împærtæ`nia celui bolnav”. Øi
Dac[ bolnavul este deja mærturisit, îndatæ îl împærtæ`e`te cu Sfintele Taine;
Dac[ nu este spovedit `i poate sæ se mærturiseascæ
Preotul porunce`te celor de fa\æ sæ se depærteze câtva timp, apoi îl spovede`te `i
dupæ mærturisire cite`te

174
Rugæciunea “Doamne, Dumnezeul nostru…” Apropiindu-se cei care se
depærtaseræ de bolnav în timpul mærturisirii
Preotul îl împærtæ`e`te. Zice apoi:”Slavæ |ie, Dumnezeule…” (de 3 ori)
Rugæciunea de mul\umire (“Trupul Tæu cel sânt, Doamne…”), “Acum
libereazæ…”, “Sfinte Dumnezeule…” `i celelalte. Dupæ ecfonisul “Cæ a Ta
este împæræ\ia…”
Preotul zice: “Slavæ…”, Troparul zilei, “Øi acum…”, al Næscætoarei `i
“Pentru rugæciunile tuturor sfin\ilor, Doamne…” Apoi: „Doamn miluie`te” (de 3
ori) `i
Otpustul.
Observa\ii: Cei grav bolnavi (muribunzi), ce nu mai au puterea de a se
spovedi, pot fi împærtæ`i\i færæ a fi spovedi\i, citindu-li-se doar rugæciunile
din Molitfelnic (arætate mai ^nainte).
Nu vor fi împærtæ`i\i cei care nu mai pot înghi\i `i re\ine Sfintele
Taine.
Femeile nu pot fi împærtæ`ite în perioada læuziei sau a scurgerii, decât
în caz de pericol de moarte.
Cei tulbura\i mintal pot fi ^mp[rt[`i\i doar ^n momentele de luciditate
`i dac[ nu hulesc Dumnezeie`tile Taine.

Sf]nta Tain[ a Cununiei

Slujba Cununiei o sævâr`e`te preotul, care trebuie s[ \in[


seama de prevederile referitoare la perioadele de timp c]nd este
^ng[duit[ `i c]nd nu slujirea acestei Sfinte Taine.
Astfel, nu se sævâr`e`te Sf]nta Tain[ a Cununiei:
- în toate miercurile `i vinerile de peste an
- în cele patru posturi de peste an,
- în ajunul praznicelor împæræte`ti
- la 14 septembrie (Înæl\area Sfintei Cruci)
- de la Na`terea Domnului pânæ la Botezul Domnului
- în Sæptæmâna Luminatæ
- în Duminica Rusaliilor
- la 29 august (Tæierea capului Sfântului Ioan Botezætorul).
Slujbei Cununiei ^i premerge o alt[ slujb[, a Logodnei, a c[rei
r]nduial[ am[nun\it[ se afl[ ^n Molitfelnic (Aghiazmatar):
@n mijlocul bisericii (c]nd Logodna se sævâr`e`te în bisericæ) se a`eazæ o masæ cu
sfe`nice pentru lumânæri, cu Sfânta Evanghelie `i Sfânta Cruce

175
Cei ce urmeaz[ a se logodi vin înaintea acestei mese, cu fa\a spre sfântul altar,
logodnicul în partea dreaptæ, iar logodnica în partea stângæ a logodnicului, cu
na`ii alæturi.
Se aprind lumânærile (cele din sfe`nice `i cele pe care preotul le dæ na`ilor/nunilor
în mâna dreaptæ). Apoi
Preotul, cu epitrahil `i felon (dupæ Sfânta Liturghie, cu toate ve`mintele)
A`eazæ inelele pe Sfânta Evanghelie (cel pe care-l va purta logodnicul, în partea
stângæ, iar cel pe care-l va purta logodnica, în partea dreaptæ),
Binecuvinteazæ de trei ori capetele celor ce se vor logodi
Face cædirea dupæ obicei `i d[
Binecuvântarea (ca la ierurgii): “Binecuvântat este Dumnezeul nostru…”
Ectenia mare (cu cereri speciale), dupæ ecfonisiul cæreia
Preotul cite`te rugæciunea: “Dumnezeule cel ve`nic…” Apoi, cu fa\a spre
credincio`i
Preotul zice:”Pace tuturor !”, binecuvântându-i cu mâna dreptæ
Credincio`ii (c]nt[re\ul): “Øi duhului tæu”
Preotul: “Capetele voastre Domnului sæ le pleca\i”
Credincio`ii ræspund (rar): “|ie, Doamne” @ntre timp
Preotul cite`te în tainæ rugæciunea “Doamne, Dumnezeul nostru…”, rostind cu
glas doar ecfonisul “Cæ |ie se cuvine…” Dup[ care
Preotul face semnul Crucii pe Sfânta Evanghelie cu inelul din dreapta (deci cu cel
pe care ^n final ^l va purta mireasa), se întoarce spre cei ce se logodesc `i
@nsemnând cu el ^n chipul Crucii peste fa\a mirelui, zice: “Se logode`te robul lui
Dumnezeu (N) cu roaba lui Dumnezeu (N), în numele Tatælui `i al Fiului `i al
Sfântului Duh. Amin.” (Aceasta se face astfel: la cuvintele “Se logode`te
robul lui Dumnezeu”, preotul atinge cu inelul fruntea logodnicului; la
cuvintele “cu roaba lui Dumnezeu”, el atinge cu inelul fruntea logodnicei;
apoi la cuvintele “În numele Tatælui”, duce inelul la fruntea logodnicului; la
cuvintele “`i al Fiului”, duce inelul la pieptul lui, iar la cuvintele “`i al
Sfântului Duh”, duce inelul la umærul lui drept `i la umærul lui stâng, încheind
cu “Amin”).
Preotul face aceastæ însemnare asupra logodnicului de trei ori, dupæ care,
împreunæ cu na`ul (nunul) pune inelul în degetul inelar al mâinii drepte a
logodnicului.
Tot a`a se procedeazæ `i cu inelul logodnicei (cel a`ezat ini\ial ^n st]nga pe Sf]nta
Evanghelie), însemnând cu el în chipul Crucii peste fa\a logodnicei `i
punându-l, împreunæ cu na`a, în degetul inelar de la mâna dreaptæ a
logodnicei. Dupæ aceasta
Na`ii schimbæ inelele (^ntre miri), punându-le a`a cum vor fi purtate tot timpul
(adic[ în degetul inelar al mâinii st]ngi). Dupæ punerea inelelor
Preotul cite`te rugæciunea: “Doamne, Dumnezeul nostru, Care împreunæ cu sluga
patriarhului Avraam…” Apoi zice
Ectenia întreitæ `i
(Dac[ slujba Cununiei se va sævâr`i altæ altæ, se face Otpustul; altfel)

176
se ^ncepe îndatæ Cununia.
Rânduiala slujbei Cununiei se afl[ se asemenea ^n Molitfelnic
(Aghiazmatar), ^ndat[ dup[ r]nduiala Logodnei:
Preotul c[de`te
Strana (c]nt[re\ul) cite`te Psalmul 127 (“Ferici\i to\i cei ce se tem de Domnul…”)
Credincio`ii (cântære\ul) cântæ dupæ fiecare stih: “Slavæ |ie, Dumnezeul nostru,
slavæ |ie”.
(Uneori nu se mai cite`te Psalmul 127, ci se c]nt[ doar de trei ori “Slavæ |ie,
Dumnezeul nostru, slavæ |ie”) Apoi
Preotul, închinându-se, ia Sfânta Evanghelie `i face cu ea semnul Sfintei Cruci
deasupra cununiilor, ^n timp ce d[ binecuv]ntarea: “Binecuvântatæ este
împæræ\ia Tatælui…”; apoi, dupæ ce o særutæ, a`eazæ din nou Sfânta
Evanghelie pe masæ. Urmeazæ
Ectenia mare (cu cereri speciale), apoi
Preotul cite`te cele trei rugæciuni pentru binecuvântarea mirilor; la rugæciunea a
treia (“Dumnezeule cel sfânt, Care din \ærânæ ai fæcut pe om…”) la cuvintele
“une`te pe robul Tæu”, el ia mâna dreaptæ a mirelui, iar la cuvintele “cu roaba
Ta” ia mâna dreaptæ a miresei `i le une`te, urmând sæ ræmânæ unite astfel pânæ
la înconjurarea mesei. Dupæ terminarea rugæciunii a treia
Preotul ia cununia mirelui (cea din dreapta), face cu ea semnul Crucii peste Sfânta
Evanghelie, dup[ care face de trei ori semnul Crucii peste fa\a mirelui, a`a
cum a fæcut cu inelul de logodnæ, zicând de fiecare datæ: “Se cununæ robul lui
Dumnezeu (numele mirelui) cu roaba lui Dumnezeu (numele miresei), în
numele Tatælui…”
Mirele særutæ cununia, pe care preotul o pune apoi împreunæ cu na`ul pe capul
mirelui.
Asemenea se face `i cu cununia miresei, preotul rostind cuvintele: “Se cununæ
roaba lui Dumnezeu (numele miresei) cu robul lui Dumnezeu (numele
mirelui)…”, `i punând cununia împreunæ cu na`a pe capul miresei. Apoi
Preotul face semnul binecuvântærii spre miri de trei ori, c]nt]ndu-se de fiecare
datæ: “Doamne Dumnezeul nostru, cu mærire `i cu cinste încununeazæ-I pe
dân`ii” (o datæ de preot, de dou[ ori de c[tre cântære\i `i credincio`i). Urmeazæ
Apostolul
Evanghelia
Ectenia întreitæ `i
Rugæciunea “Doamne Dumnezeul nostru, Care, în purtarea Ta de grijæ…”
Ectenia cerurilor `i
“Tatæl nostru…” (cântat de credincio`i/cântære\i). Dupæ ecfonisul “Cæ a Ta este
împæræ\ia…”
Preotul binecuvinteazæ paharul cu vin `i pâinea (dupæ rânduiala din Molitfelnic).
Din acestea dæ mirelui `i miresei s[ guste de c]te trei ori, în timp ce
Credincio`ii (cântære\ii) cântæ: “Paharul mântuirii…” Urmeazæ

177
Ocolirea de trei ori a mesei, preotul mergând înainte cu cædelni\a, iar mirii `i na`ii
^n urma sa, \inându-se de mâini. În acest timp se cântæ
Troparele: “Isaie, dæn\uie`te…”, “Sfin\ilor mucenici…” `i “Slavæ |ie, Hristoase,
Dumnezeule…” (câte unul la fiecare ocolire). Dupæ ocolire
Mirele se închinæ plecându-`i capul `i pun]ndu-`i mâinile în chipul Crucii pe
Sfânta Evanghelie, cu toatæ evlavia, iar Preotul, apucând cununia de o parte `i
na`ul de alta, zice: “Mærit sæ fii, mire, ca Avraam…” Øi luînd cununia de pe
capul mirelui o dæ acestuia s[ o særutæ `i (preotul) o a`eazæ pe Sfânta
Evanghelie. Apoi
Mireasa fæcând la fel, Preotul zice: “Øi tu, mireasæ, mæritæ sæ fii ca Sarra…” `i
împreunæ cu na`a ia cununia de pe capul miresei `i o pune (preotul) pe Sfânta
Evanghelie. Urmeaz[
Celelalte rugæciuni din rânduiala slujbei `i
Otpustul (special). @ndat[
Preotul roste`te un cuvânt de învæ\æturæ, dupæ care se cântæ
“Mul\i ani træiascæ !” (sau “Cuvine-se cu adeværat…”, sau troparul Sfântului ales
ca patron al noii familii). @ntre timp
Mirii, na`ii, pærin\ii mirilor, `i rudele særutæ Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce `i
cununiile, iar preotul adreseazæ felicitæri.
Tot ^n leg[tur[ cu Sf]nta Tain[ a Cununiei este `i rugæciunea
în a opta zi dupæ Cununie, din Molitfelnic (Aghiasmatar):
În a opta zi de la Cununie
Tinerii vin la bisericæ `i \in]nd aprinse lum]n[rile de la Cununie
Preotul (cu epitrahil) sævâr`e`te în pronaosul bisericii urmætoarea rânduialæ:
Binecuvântarea
Rugæciunile începætoare
Troparul sfin\ilor mucenici. Apoi
Tinerii îngenuncheaz[, ^n timp ce
Preotul cite`te rugæciunea: “Doamne, Dumnezeul nostru, Care ai binecuvântat
cununa anului…”
“Pace tuturor !”, “Capetele voastre Domnului sæ le pleca\i!”
Rugæciunea: “Într-o unire au ajuns robii Tæi…” dupæ care se face Sfâr`itul ca la
slujba Cununiei (“Cel ce cu venirea Sa ^n Cana Galileii…) Dup[ care
Preotul ^i binecuvinteaz[ pe tineri `i intræ cu ei în bisericæ, ^n timp ce
Mirele zice: “Intra-voi în casa Ta…” ^mpreun[ cu alte rugæciuni `i særut[ sfintele
icoane. El d[ apoi cântære\ilor lumânærile pentru a fi folosite în bisericæ `i
plecându-se spre stræini, se duce fiecare la locul sæu (lu]nd parte la Sfânta
Liturghie, dacæ urmeaz[ aceasta).
Slujba la a doua nuntæ sævâr`e`te numai în cazul când amândoi
mirii urmeazæ a se cununa a doua oaræ. Dacæ unul dintre ei este la
prima cununie, atunci se sævâr`e`te slujba nun\ii întâi.

178
~i aceast[ r]nduial[ se sluje`te dup[ Molitfelnic
(Aghiasmatar):
Toate preg[tirile se fac la fel cum s-a ar[tat la rânduiala Logodnei `i a Cununiei
^nt]i.
Preotul dæ binecuvântarea: “Binecuvântat este Dumnezeul nostru…”, dupæ care
urmeazæ
Rugæciunile începætoare
Troparul zilei
Ectenia mare
Rugæciunea: “Dumnezeule cel ve`nic, Care pe cele risipite le aduni…”
“Pace tuturor !”, “Capetele voastre…”
Rugæciunea: “Doamne, Dumnezeul nostru Cel ce dintre neamuri mai înainte \i-ai
logodit Biserica…”
Se face punerea inelelor, ca la Logodna de la întâia Cununie, dupæ care
Preotul zice rugæciunea: “Stæpâne, Doamne, Dumnezeul nostru, Care pe to\i îi
miluie`ti…”
“Pace tuturor !”, “Capetele voastre…”
Rugæciunea: “Doamne, Iisuse Hristoase, Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai
înæ\at pe cinstita `i de via\æ fæcætoare Cruce…” Apoi
Rugæciunea a treia de la prima Cununie: “Dumnezeule cel Sfânt, Care din \ærânæ
ai fæcut pe om…, în tinpul cæreia preotul une`te mâinile celor ce se cununæ.
Cununiile se pun dupæ rânduiala arætatæ la Cununia întâi, cu binecuvântarea
cuvenitæ, dupæ care urmeazæ
Apostolul
Evanghelia
@n continuare, p]n[ la sf]r`it, totul se s[v]r`e`te la fel ca la Cununia întâi.

Observa\ii: Aceastæ slujbæ se face la fel `i la nunta a treia. (Nunta a


patra nu este îngæduitæ în Biserica Ortodoxæ.)
De la Duminica Tomii pânæ la Înæl\are, la slujba Logodnei `i a
Cununiei, dupæ binecuvântare se cântæ de trei ori Troparul @nvierii
(“Hristos a înviat”)
@n ceea ce prive`te “Nunta de Argint” `i “Nunta de Aur” care se
obi`nuesc ^n unele locuri atunci c]nd so\ii care au împlinit 25, respectiv
50 de ani de la Cununie, acestea se pot aniversa `i printr-un serviciu
religios, spre binecuv]ntarea `i a acestor momente din via\a celor
s[rb[tori\i. Pentru aceasta, preotul va citi din Molitfelnic rânduiala
Rugæciunii de mul\umire pentru orice binefacere primitæ de la Dumnezeu,
cu adaptærile necesare. Dac[ se pun inele noi, aceasta se va face înainte de
citirea Apostolului, preotul binecuvântând `i zicând de fiecare dat[: “În
numele Tatælui `i al Fiului `i al Sfântului Duh. Amin.”

179
Taina Sfântului Maslu

Aceast[ Sfântæ Tainæ se sævâr`e`te pentru credincio`ii bolnavi


suflete`te sau trupe`te. Timpul s[v]r`irii este de obicei în zilele de
(luni) miercuri `i vineri diminea\a, în bisericæ sau în casa bolnavului,
dacæ acesta nu poate veni la bisericæ.
Taina Sfântului Maslu se sævâr`e`te de `apte preo\i sau, dac[
nu se poate, de c[tre mai pu\ini - dar, ^n orice caz, de cel pu\in doi
preo\i. Rânduiala este cea arætatæ în Molitfelnic (Aghiasmatar), care se
urmeaz[ ^ntocmai.
Observa\ii: Este indicat ca cei care vor sæ li se sævâr`eascæ aceastæ
Sfântæ Tainæ, sæ-`i cerceteze mai întâi cugetul `i sæ se mærturiseascæ la
duhovnic.
Dupæ sævâr`irea Sfântului Maslu, materiile folosite se cuvine sæ se
întrebuin\eze în mod cuviincios (preotul trebuind sæ îndrume ^n acest sens
pe credincio`i): din fæinæ se pot face pâini`oare din care sæ se dea
bolnavului sæ mænânce; untdelemnul sfin\it se poate întrebuin\a pentru
pâini`oare sau se pune în candele (acas[ ori în bisericæ); miruitoarele se
strâng `i se îngroapæ la loc curat, ori se ard, cenu`a îngrop]ndu-se de
asemenea.
Nu se adaug[ alte rugæciuni sau citiri în afaræ de cele prevæzute în
Molitfelnic, `i nu se încurajeaz[ practica supersti\ioasæ de a se ghici
viitorul bolnavului dupæ pericopa la care s-a deschis Sf]nta Evanghelie.
Deschiderea Evangheliei (^naintea ultimei rug[ciuni) spre a fi \inutæ
cu partea scrisæ în jos, pe capul bolnavului, închipuind mâna Domnului
cea plinæ de tæmæduiri, se face de c[tre preotul protos.
Sfântul Maslu de ob`te se obi`nuie`te sæ se facæ în bisericæ atât pentru
bolnavi, cât `i pentru sænæto`i, mai ales în zilele de miercuri, joi `i vineri
în Sæptæmâna Patimilor, ca `i în alte împrejuræri. Rânduiala este aceea`i
cu a Sfântului Maslu sævâr`it ^n mod obi`nuit pentru bolnavi.

Sf]nta Tain[ a Preo\iei


`i hirotesiile legate de aceastæ Tainæ

Înainte de a fi hirotonit diacon, candidatul care ^ndepline`te


condi\iile necesare (`i se preg[te`te dinainte prin post `i spovedanie)

180
prime`te de la arhiereu hirotesiile premerg[toare, în treptele inferioare
(de cite\/cântære\ `i ipodiacon) ale clerului de odinioaræ.
Hirotesia cite\ului (cântære\ului) se sævâr`e`te înainte de Sfânta
Liturghie:
Dupæ ce arhiereul `i preo\ii au ie`it din altar ^n mijlocul bisericii, îmbræca\i în
ve`minte pentru începutul Sfintei Liturghii
Candidatul, cu haine preo\e`ti `i având capul descoperit, merge între cele douæ
sfe`nice împæræte`ti.
Având câte un diacon în dreapta `i în stânga, el face trei metanii mari, spre ræsærit,
dupæ care se întoarce `i
Diaconii îl aduc la arhiereu, zicând pe r]nd: “Porunce`te !”, “Porunci\i !”,
“Porunce`te ! Prea Sfin\ite Stæpâne…” (toate formulele `i rugæciunile se afl[
^n Arhieraticon)
Candidatul îngenunchiazæ în fa\a
Arhiereului, care îl binecuvinteazæ pe cap de trei ori, dup[ care îl tunde cruci`,
zicând: “În numele Tatælui…” `i luînd un felon scurt (deosebit de cel
preo\esc) îl binecuvinteazæ `i-l pune pe grumajii lui. Apoi
Diaconul zice: “Domnului sæ ne rugæm !”
Arhiereul, binecuvântând pe candidat pe cap de trei ori `i punându-`i mâna
dreaptæ pe capul lui, cite`te cu voce Rugæciunea de hirotesie în cite\ (cântære\),
dupæ care îi dæ în mânæ
Apostolul (ori Psaltirea), din care candidatul cite`te pu\in, de probæ, `i prime`te de
la arhiereu binecuvântare. Dupæ aceasta
Diaconii îi dau un stihar `i orar, pe care
Arhiereul le binecuvinteazæ
Cel hirotesit særutæ mâna arhiereului `i stiharul, se retrage `i îmbracæ ve`mintele
primite, ajutat de diaconi, punând orarul cruci`.
Hirotesia ipodiaconului urmeazæ îndatæ dupæ cea de cite\:
Candidatul (în stihar `i orar) vine în naos `i face trei metanii mari între cele douæ
sfe`nice împæræte`ti, de unde
Diaconii îl iau, de o parte `i de alta (plecându-l pu\in) `i îl aduc la arhiereu, zicând
alternativ: “Porunce`te !”, “Porunci\i !”, “Porunce`te ! Prea Sfin\ite
Stæpâne…”
Candidatul îngenunchiazæ
Arhiereul îl binecuvinteazæ de trei ori `i pune mâna pe capul lui
Arhidiaconul zice: “Domnului sæ ne rugæm !”, iar
Arhiereul cite`te cu Rugæciunea de hirotesie în ipodiacon: “Doamne, Dumnezeul
nostru, Cel ce prin unul `i acela`i Duh…”. Dupæ aceasta
Arhiereul pune `tergarul (adus de diacon) pe umerii hirotesitului, iar
Diaconii îi dau acestuia în mâini un vas `i o canæ cu apæ curatæ, din care el toarnæ
arhiereului sæ se spele pe mâini, zicând de trei ori: “Câ\i sunte\i credincio`i ?”

181
Arhiereul, `tergându-se dupæ spælare, pune `tergarul dupæ gâtul noului hirotesit `i-
l binecuvinteazæ.
Hirotesitul særutæ dreapta arhiereului `i merge înaintea icoanei Mântuitorului,
unde st[ pânæ la Heruvic (din timpul Sfintei Liturghii), \inând vasul în mâini
`i zicând în sine Rugæciunile începætoare, Ps.50, Simbolul credin\ei `i alte
rugæciuni pe care le `tie.
Se începe apoi slujba Sfintei Liturghii (^n timpul c[reia se va s[v]r`i hirotonia
^ntru diacon).
Hirotonia diaconului se sævâr`e`te de cætre episcop (arhiereu)
la Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Guræ de Aur sau cea a Sfântului
Vasile cel Mare, dupæ Axion:
Dupæ ce arhiereul c[de`te la Heruvic
Ipodiaconul nou hirotesit este adus înaintea sfintelor u`i `i toarnæ arhiereului de se
spalæ din nou pe mâini, apoi trece înaintea icoanei Maicii Domnului, \inând
mai departe vasul cu ap[ în mâini `i zicând în tainæ rugæciuni
La ie`irea cu Cinstitele Daruri, hirotesitul vine `i el pe urma preo\ilor, \inând în
mâini vasul, iar dupæ ce arhiereul cu întregul sobor intræ ^n altar, el vine `i stæ
iaræ`i înaintea icoanei Maicii Domnului pânæ dupæ Axion.
În timpul Axionului
Candidatul intræ în sfântul altar pe u`a dinspre miazænoapte `i merge la
proscomidiar, unde toarnæ din nou arhiereului sæ se spele pe mâini, zicând de
trei ori: “Câ\i sunte\i credincio`i ?”
Dupæ Axion, când
Arhiereul zice: “Øi sæ fie milele marelui Dumnezeu…”
Candidatul (dupæ ce a læsat prosopul, vasul `i cana) merge în mijlocul bisericii `i
face trei metanii mari, iar
Doi diaconi îl iau de o parte `i de alta `i plecându-l pu\in, îl aduc în fa\a
arhiereului, care `ade între sfintele u`i, zicând diaconii alternativ: “Porunce`te
!”, Porunci\i !”, “Porunce`te ! …”
Candidatul îngenunchiazæ, iar
Arhiereul îl binecuvinteazæ pe cre`tet, apoi se retrage `i se a`eazæ pe un je\ în
partea dinspre miazænoapte a Sfintei Mese, cu fa\a spre apus.
Diaconii, luând pe candidat de mâini, înconjoaræ cu dânsul Sfânta Masæ, de trei
ori, în timp ce
To\i cei din altar cântæ “Sfin\ilor mucenici…” (la prima înconjurare), “Slavæ \ie,
Hristoase…” (la cea de a doua), “Isaie dæn\uie`te…” (la cea de a treia)
Candidatul særutæ la fiecare înconjurare cele patru col\uri ale sfintei mase `i apoi
face douæ metanii mari înaintea arhiereului (færæ sæ se închine), îi særutæ
omoforul, epigonatul `i mâna, apoi face a treia metanie. Apoi
Candidatul vine în fa\a Sfintei Mese, face trei metanii mari, cu închinæciuni,
îngenunchiazæ spre col\ul de sud-vest al Sfintei Mese, pun]nd pe aceasta
mâinile cruci` (cea dreaptæ peste cea stângæ) `i rezem]ndu-`i fruntea pe ele.
Arhidiaconul zice: “Sæ luæm aminte !”

182
To\i cei din altar îngenunchiazæ
Arhiereul se apropie, î`i scoate mitra, punemâna dreaptæ pe capul celui ce se
hirotone`te `i se roagæ zicând: “Dumnezeiescul Har…” Apoi ^ndat[
Arhidiaconul zice: “Domnului sæ ne rugæm !”
Cei din altar cântæ (u`or): “Doamne miluie`te” (de 3 ori)
Arhiereul binecuvinteaz[ pe cap de trei ori pe cel ce se hirotone`te, pune mâna
dreaptæ pe capul lui `i cite`te (^ncet) Rugæciunea de hirotonie: “Doamne,
Dumnezeul nostru, Cel ce cu a Ta pre`tiin\æ…” @ntre timp
Arhidiaconul zice (^ncet, cu voce linæ) Ectenia mare (din Arhieraticon)
Arhiereul, cu mâna dreaptæ pe capul celui ce se hirotone`te, cite`te încet `i a doua
rugæciune de hirotonie: “Dumnezeule, Mântuitorul nostru…”, pe care o
încheie cu ecfonisul “Cæ Tu e`ti Dumnezeul nostru…”. Dupæ “Amin”
Arhiereul ridic[ pe cel hirotonit `i îl duce în fa\a u`ilor împæræte`ti, pe solee,
unde-l prezintæ credincio`ilor, dându-i ve`mintele liturgice astfel:
Arhidiaconul ^nm]neaz[ orarul
Arhiereului, care îl binecuvinteazæ `i-l aratæ credincio`ilor, zicând: “Vrednic
este!”
Hirotonitul særutæ orarul `i mâna arhiereului, care i-l pune pe umærul stâng, în
timp ce
Credincio`ii cântæ: “Vrednic este !” (de 3 ori)
Arhiereul face acela`i lucru cu mânecu\ele `i cu ripida (sau un pocrovæ\)
Credincio`ii cântând de fiecare datæ: “Vrednic este !” (de 3 ori). Dup[ care
Noul diacon særutæ mâna arhiereului `i se pleacæ de trei ori cætre credincio`i (pe
r]nd cætre cei din mijlocul bisericii, cætre cei dinspre miazæzi `i cætre cei
dinspre miazænoapte), apoi se retrage `i særutându-se cu diaconii cei de fa\æ,
trece în partea dreaptæ a Sfintei Mese, unde apæræ Sfintele Daruri cu ripida
(sau cu un pocrovæ\).
Se continuæ apoi Sfinta Liturghie
La împærtæ`ire noul hirotonit premerge celorlal\i diaconi `i tot el zice, din fa\a
u`ilor împæræte`ti
Ectenia: “Drep\i, primind dumnezeie`tile, sfintele…”. Dupæ ecfonisul ecteniei
Noul diacon trece `i stæ cu fa\a la icoana Mântuitorului în timpul cât un preot
cite`te rugæciunea amvonului. Dupæ intrarea preotului în altar
Merge pe u`ile dinspre miazænoapte la proscomidiar, unde potrive`te Sfintele
Daruri.
Rânduiala hirotoniei întru preot se sævâr`e`te în cursul Sfintei
Liturghii (a Sfântului Ioan Guræ de Aur sau a Sfântului Vasile cel
Mare), av]nd o rânduialæ asem[n[toare hirotoniei diaconului, dar `i
c]teva deosebiri:
- Se sævâr`e`te îndatæ dupæ cântarea Heruvicului `i aducerea Cinstitelor Daruri
pe Sfânta Masæ (înainte de ectenia: “Sæ plinim rugæciunile noastre
Domnului…” );

183
- Candidatul cite`te formula de angajament, pentru împlinirea cu cinste a
preo\iei, ^nainte de hirotonie, din mijlocul bisericii;
- Dup[ ce a fost adus de doi diaconi în mijlocul bisericii `i dup[ ce a fost
binecuvântat de trei ori de arhiereu, doi preo\i ^l preiau pe candidat prin u`ile
împæræte`ti `i, luând de la diaconi dichero-tricherele, îl înso\esc la
înconjurarea Sfintei Mese;
- @ndemnul “Sæ luæm aminte !”, care se roste`te înainte de formula hirotoniei
(“Dumnezeiescul Har…”), precum `i “Domnului sæ ne rugæm !”, care se
spune înainte de rugæciunea imediat urmætoare (“Dumnezeule cel færæ de
început…”) sunt rostite de preotul cel mai mare (iar nu de arhidiacon), care
zice `i Ectenia din timpul hirotoniei;
- Hirotonitului i se dau ve`mintele corespunzætoare treptei de preot (epitrahilul,
brâul `i felonul) `i un Liturghier, la momentul prezent[rii cætre credincio`i;
- @n continuarea slujbei noul hirotonit st[ la dreapta arhiereului, ca primul dintre
preo\ii slujitori;
- Dupæ prefacerea Darurilor, când urmeazæ a se zice “Pentru ca sæ fie celor ce se
vor împærtæ`i…”, noul hirotonit preot vine în partea dinspre miazænoapte a
sfintei mese `i punându-`i mâinile cruci`, una peste alta, cu palmele în sus,
dreapta peste stânga, prime`te de la arhiereu Sfântul Trup a`ezat pe un
pocrovæ\ sau pe un disc mic, særutîndu-i mâna, `i apoi se retrage la mijlocul
dinspre ræsærit al Sfintei Mese, î`i reazemæ mâinile pe marginea ei `i \inând
discul cu Sfântul Trup, zice în sine “Doamne miluie`te” (de 40 de ori),
Psalmul 50 `i alte rugæciuni pe care le cunoa`te;
- Când urmeazæ a se zice: “Sfintele, sfin\ilor !”, noul hirotonit aduce arhiereului
Sfântul Agne\;
- Noul hirotonit este împærtæ`it înaintea celorlal\i preo\i de cætre arhiereu `i tot
el cite`te rugæciunea amvonului.

Observa\ie: Atât diaconul, cât `i preotul nou hirotonit este dator ca dupæ
hirotonie (conform Pravilei) sæ slujeascæ Sfânta Liturghie `apte zile la rând.
Hirotesia duhovnicului se acordæ preotului printr-o rânduialæ
specialæ, deosebitæ de hirotonie, tot de c[tre arhiereu, fie în cadrul
Sfintei Liturghii , fie separat de ea:
Când arhiereul liturghise`te, rânduiala hirotesiei duhovnicului este urmætoarea:
Dupæ vohodul cu Evanghelia (ori dupæ otpustul Liturghiei - chiar dac[ ^n
Arhieraticon este prev[zut[ dup[ otpustul Utreniei)
Arhiereul, stând între u`ile împæræte`ti (cu toate odæjdiile arhiere`ti) Candidatul
(cu capul descoperit) face trei metanii mari între cele douæ sfe`nice
împæræte`ti, dupæ care
Doi diaconi îl iau (din dreapta `i din stânga) `i plecându-l pu\in de cap îl aduc la
arhiereu, zicând pe r]nd: “Porunce`te !”, “Porunci\i !”, “Porunce`te, Prea
Sfin\ite Stæpâne…”
Arhiereul îl binecuvinteazæ pe cap de trei ori, dupæ care

184
Diaconul zice: “Domnului sæ ne rugæm !”
Se cântæ: “Doamne, miluie`te”. Ræmânând pe solee
Candidatul îngenunchiazæ, iar
Arhiereul cite`te Rugæciunea de hirotesie (“Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul
nostru, Cel ce lui Petru…”. Apoi, dupæ ce
Diaconul zice: “Sæ luæm aminte !”
Arhiereul pune mâna pe capul candidatului `i cite`te formula hirotesiei în
duhovnic (“Smerenia mea, prin harul întru tot Sfântului Duh…”); la cuvintele
“… în numele Tatælui `i al Fiului `i al Sfântului Duh…”, îl binecuvinteazæ le
candidat cruci` pe cap `i zice: “Vrednic este !”
Se cântæ “Vrednic este” (de 3 ori).
Când arhiereul nu liturghise`te `i hirotesia se sævâr`e`te în paraclis (între U`ile
împæræte`ti), rânduiala hirotesiei este urmætoarea:
Arhiereul fiind înve`mântat cu epitrahil `i omofor
Candidatul îngenunchiaz[
Diaconul zice: “Binecuvinteazæ Stæpâne !”
Arhiereul dæ binecuvântarea, dupæ care urmeazæ
Rugæciunile începætoare, iar dupæ ecfonisul (de la “Tatæl nostru…”) “Cæ a Ta este
împæræ\ia…”, se sævâr`e`te
Rânduiala arætatæ la hirotesie când arhiereul liturghise`te (mai ^nainte ar[tat[)
Cu deosebirea cæ, dupæ rugæciunea “Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul
nostru…”, se introduce Evanghelia (de la Ioan) “Fiind searæ în ziua aceea…”,
urmând apoi formula de hirotesie `i celelalte.
Rânduiala hirotesiilor pentru ranguri onorifice `i pentru
func\iunile administrstive biserice`ti (hirotesia arhidiaconului,
sachelarului, marelui econom, protosincelului, arhimandritului,
eclesiarhului `i economului mænæstirii) se sævâr`esc dupæ acee`i
rânduialæ ca pentru hirotesia duhovnicului, ^ns[ rugæciunile citite de
arhiereu se deosebesc `i se acord[ de fiecare dat[ ^nsemnele prevæzute
în Regulamentele Bisericii Ortodoxe Române.
Hirotesia în vrednicia de stare\ (egumen) se sævâr`e`te dupæ o
rânduialæ aparte (din Arhieraticon sau din cartea cu rânduielile
cælugæriei) - de obicei, în mânæstirea pentru care se rânduie`te stare\ul.

185
IERURGII

Am prezentat deja o serie de Ierurgii, care se s[v]r`esc ^n


leg[tur[ cu unele Sfinte Taine. @n continuare red[m pe scurt r]nduiala
altor c]torva Ierurgii.

Sfin\irea apei

Aceasta este de dou[ feluri: Sfin\irea cea mare a apei sau


Aghiasma mare, care se s[v]r`e`te doar de dou[ ori pe an (^n leg[tur[
cu Praznicul Bobotezei) `i Sfin\irea cea mic[ a apei sau Sfe`tania, care
se s[v]r`e`te ori de c]te ori este nevoie.
*
Aghiasma mare (Sfin\irea cea mare a apei) se s[v]r`e`te ^n
Ajunul `i Ziua Botezului Domnului (Boboteaza), dup[ rug[ciunea
amvonului (conform Tipicului) sau dup[ otpustul Liturghiei (a`a cum
se obi`nuie`te adesea ^n practic[). Slujba se afl[ descris[ pe larg ^n
Mineiul pe ianuarie (^n data de 5 ianuarie, deci ^n Ajunul Bobotezei),
precum `i ^n Molitfelnic:
Preotul ia Sf]nta Evanghelie `i Sf]nta Cruce de pe sf]nta mas[ din altar `i ie`ind
prin u`ile ^mp[r[te`ti merge la locul unde se va s[v]r`i sfin\irea apei, fiind
precedat de credincio`i cu lum]n[ri aprinse, cu c[delni\a, cu icoane `i prapori
(steaguri), ^n timp ce
C]nt[re\ii c]nt[ troparele “Glasul Domnului peste ape strig[ gr[ind…” de 3 ori `i
celelalte dou[ care urmeaz[, de c]te 2 ori, “Slav[…”, “C[tre glasul celui ce
strig[…”, “~i acum…”, tot acela`i. La locul sfin\irii
Preotul, cu fa\a spre r[s[rit, a`eaz[ pe masa dinainte preg[tit[ Sf]nta Evanghelie
`i Sf]nta Cruce. Sf]r`indu-se troparele mai sus ar[tate
Preotul (sau diaconul, dac[ este): “@n\elepciune !”
C]nt[re\ul (cite\ul): “Din proorocia lui Isaia, citire.”
Preotul (diaconul): “S[ lu[m aminte”.
C]nt[re\ul (cite\ul) cite`te paremia ^nt]i (Isaia 35,1-10) apoi, dup[ aceea`i
r]nduial[ (adic[ ^ncep]nd cu “@n\elepciune !”), paremia a doua (Isaia 45,1-13)
`i a treia (Isaia 12,3-6).
Preotul (diaconul) zice: “S[ lu[m aminte”.
Preotul binecuv]nt]nd pe credincio`i: “Pace tuturor !”

186
C]nt[re\ul c]nt[ prochimenul (glasul al 3-lea): “Domnul este luminarea mea…”.
Apoi se cite`te dup[ r]nduiala obi`nuit[ (ca la celelalte slujbe)
Apostolul `i Evanghelia
Preotul (diaconul): Ectenia mare, cu cereri speciale, ^n timpul c[reia preotul
(protosul, c]nd se sluje`te ^n sobor) cite`te ^n tain[ rug[ciunea: “Doamne
Iisuse Hristoase, Fiule, Unule - n[scut, Care e`ti ^n s]nul Tat[lui…”. Dup[
ecfonisul ecteniei
Preotul cite`te cu glas mare rug[ciunea: “Treime mai presus de fire, preabun[…”
- la cuvintele “… Mare e`ti, Doamne, `i minunate sunt lucrurile Tale…” le
repet[ de trei ori, iar credincio`ii r[spund de fiecare dat[: “Amin”; citind ^n
continuare rug[ciunea, la cuvintele: “… Tu ^nsu\i dar, Iubitorule de oameni,
@mp[rate, vino `i acum prin venirea Sf]ntului T[u Duh `i sfin\e`te apa
aceasta…”, le repet[ de trei ori, de fiecare dat[ binecuv]nt]nd apa cu m]na,
pe care o afund[ ^n chipul Crucii, iar credincio`ii r[spunz]nd: “Amin”; la fel
`i c]nd ajunge la cuvintele “@nsu\i `i acum, St[p]ne, sfin\e`te apa aceasta cu
Duhul T[u cel Sf]nt”. Dup[ sf]r`itul rug[ciunii
Preotul, binecuv]nt]nd pe credincio`i, zice: “Pace tuturor !”
Credincio`ii: “~i duhului t[u”.
Preotul (diaconul): “Capetele voastre Domnului s[ le pleca\i !” Credincio`ii c]nt[
(rar): “|ie, Doamne”. @ntre timp
Preotul cite`te ^n tain[ rug[ciunea: “Pleac[, Doamne, ureche Ta…”, ecfonisul “C[
Tu e`ti sfin\irea noast[…” rostindu-l cu glas. Apoi
Preotul ia Sf]nta Cruce `i busuiocul (sfitocul), pe care \in]ndu-le cu am]ndou[
m]inile le afund[ de trei ori ^n ap[, f[c]nd semnul Crucii, c]nt]nd troparul “@n
Iordan botez]ndu-Te Tu, Doamne…”. Dup[ care
Preotul strope`te biserica `i altarul, iar dac[ nu s-a f[cut otpustul, se continu[ cu
“Fie numele Domnului bunecuv]ntat…” p]n[ la otpust.
Credincio`ii gust[ ^nt]i din aghiazm[ (din care ^`i iau `i ^n vasele lor pentru acas[)
`i doar apoi din anafur[.
*
Sfe`tania (Sfin\irea cea mic[ a apei), a c[rei r]nduial[ se afl[ ^n
Molitfelnic (Aghiasmatar) se s[v]r`e`te ^n casele credincio`ilor (sau ^n alt
loc), la cerere, ori de c]te ori este nevoie. @n biserici se s[v]r`e`te ^n ziua
^nt]i a fiec[rei luni, vineri ^n S[pt[m]na Luminat[, miercuri la
@njum[t[\irea Cincizecimii sau ori de c]te ori va voi cel mai mare.
R]nduiala este urm[toarea:
Dup[ ce pune Sf]nta Evanghelie `i Sf]nta Cruce pe o mas[ pe care se afl[ deja un
vas cu ap[, lum]n[ri `i busuioc
Preotul, cu epitrafil `i felon, face ^nceputul obi`nuit: “Binecuv]ntat este
Dumnezeul nostru…”. Apoi se cite`te
Ps.142 (“Doamne, auzi rug[ciunea mea…”), cu “Slav[…”, “~i acum…”,
“Aliluia” (de 3 ori)

187
“Dumnezeu este Domnul…”, cu troparele: “C[tre N[sc[toarea de Dumnezeu…”,
“Slav[…, ~i acum…”, “Nu vom t[cea, N[sc[toare de Dumnezeu…”
Ps.50
Irmosul “Ceea ce ai primit bucurie prin ^nger…” (de 2 ori, glasul 6), urmat de
troparele cu rug[ciuni de laud[ `i cereri (fiecare cu stih ^nainte) c[tre
N[sc[toarea de Dumnezeu, M]ntuitorul Hristos, arhangheli `i ^ngeri, Sf]ntul
Ioan Botez[torul etc. - sf]r`ind cu “Slav[…”, “Sl[vim pe Tat[l `i pe Fiul `i pe
Sf[ntul Duh…”, “~i acum…”, “Ceea ce ^n vremile cele mai de pe urm[…”.
Apoi
“U`a milostivirii…” Dup[ care
Preotul (diaconul) zice: “Domnului s[ ne rug[m”.
Credincio`ii: “Doamne miluie`te”.
Preotul zice ecfonisul: “C[ sf]nt e`ti, Dumnezeul nostru…”
C]nt[re\ii: “Amin”, `i c]nt[ troparele (pe glas 6) “Acum a sosit vremea care
sfi\e`te pe to\i…” `i celelalte trei care urmeaz[, sf]r`ind cu “Sfinte
Dumnezeule…” (de 3 ori). @n continuare
Prochimenul
Apostolul, Evanghelia
Ectenia mare (cu cereri deosebite)
Rug[ciunea de sfin\ire a apei “St[p]ne Doamne, Dumnezeul nostru, Cel mare
^ntru sfat `i minunat ^n lucruri…”; la cuvintele “…~i acum trimite harul
Preasf]ntului `i de via\[ f[c[torului T[u Duh, Care sfi\e`te toate , `i sfin\e`te
apa aceasta…”, preotul le zice de trei ori binecuvint]nd apa de fiecare dat[ cu
m]na afundat[ ^n semnul Crucii. Dup[ ecfonisul rug[ciunii (“C[ Tu e`ti
izvorul t[m[duirilor…”)
Preotul zice: “Pace tuturor !” `i celelalte, citind ^n tain[ rug[ciunea “Pleac[,
Doamne, urechea Ta…”, pe care o sf]r`e`te cu ecfonisul, rostit cu glas: “C[
Tu e`ti sfi\irea sufletelor `i a trupurilor…” Apoi
Preotul, \in]nd cu am]ndou[ m]inile Sf]nta Cruce, o afund[ cruci`, de trei ori ^n
ap[, ^n timp ce se c]nt[ troparul (tot de trei ori) “M]ntuie`te, Doamne,
poporul T[u…”. Cu Sf]nta Cruce ^n m]na st]ng[ `i busuiocul ^n m]na
dreapt[,
Preotul strope`te cu ap[ sfin\it[, ^n chipul Crucii, altarul `i biserica (sau casa),
c]nt]ndu-se troparul “Darurilor Tale, f[-ne pe noi vrednici…”. Dup[ care,
s[rut]nd Sf]nta Cruce, se strope`te pe sine (pe cap, cu busuiocul) `i pe ceilal\i
credincio`i (c[rora le d[ Sf]nta Cruce spre s[rutare), ^n timp ce
C]nt[re\ii c]nt[ Stihirile “Izvorul t[m[duirilor…” `i celelalte. Sf]r`indu-se
acestea
Preotul zice ectenia ^ntreit[ (doar trei cereri), la care se r[spunde dup[ prima `i a
doua cerere cu “Doamne miluie`te” (de 3 ori), iar dup[ a treia cu “Doamne
miluie`te” (de 40 ori). Ectenia se sf]r`e`te cu
Rug[ciunea, citit[ de preot, “Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, M]ntuitorul nostru…”,
cu ecfonisul “C[ milostiv `i iubitor de oameni Dumnezeu e`ti…”. Apoi
Otpustul zilei.

188
Sfin\irea cea mic[ a apei ^n S[pt[m]na Luminat[ urmeaz[ o
r]nduial[ deosebit[, s[v]r`indu-se ^n biseric[ de Izvorul t[m[duirii
(Vineri, ^n S[pt[m]na Luminat[), iar ^n casele credincio`ilor la cerere:
Preotul d[ binecuv]ntarea `i c]nt[ “Hristos a ^nviat…” (de trei ori), dup[ care
roste`te Stihurile Pa`tilor (“@nviaz[ Dumnezeu, risipindu-se vr[jma`ii Lui…”
`i celelalte) la care
Credincio`ii r[spund cu “Hristos a ^nviat…”. Urmeaz[
Ectenia mare `i
Canonul Pa`tilor
Dup[ c]ntarea a 3-a a Canonului se zice ectenia mic[ `i “Venit-au mai ^nainte de
diminea\[ cele ce au fost cu Maria…”, iar
Dup[ c]ntarea a 6-a iar[`i ectenia mic[, apoi Condacul `i Icosul Pa`tilor
Prochimenul
Apostolul `i Evanghelia zilei,
“@nvierea lui Hristos v[z]nd...” (de 3 ori), “Miluie`te-m[, Dumnezeule, dup[ mare
mila Ta…” `i “@nviind Iisus din morm]nt…” (de 3 ori). Dup[ fiecare c]ntare
se c]nt[ “Hristos a ^nviat…” (de 3 ori).
(Dac[ se ^nt]mpl[ s[rb[toarea Sf]ntului Mare Mucenic Gheorghe, se c]nt[ dup[
C]ntarea a 3-a mai ^nt]i Condacul Sf]ntului `i apoi “Venit-au mai ^nainte de
diminea\[…”)
Dup[ C]ntarea a 9-a Ectenia mic[ `i se c]nt[
Lumin]nda “Cu trupul adormind…” (de trei ori) `i apoi se citesc
Rug[ciunile sfin\irii celei mici a apei (“St[p]ne, Doamne, Dumnezeul nostru, Cel
mare ^ntru sfat `i minunat ^n lucruri…” `i celelalte). C]nd
Preotul binecuvinteaz[ apa cu Sf]nta Cruce, afund]nd-o `i f[c]nd cu ea ^n ap[
semnul Crucii (nu se c]nt[ “M]ntuie`te, Doamne, poporul T[u…”, ci) se c]nt[
“Hristos a ^nviat…” (o dat[ de preot `i de 2 ori de c[tre credincio`i). Urmeaz[
Stihirile Pa`tilor cu stihurile lor, iar de la “~i acum…” se c]nt[
“Hristos a ^nviat…” p]n[ ce to\i credincio`ii s[rut[ Sf]nta Cruce `i sunt stropi\i cu
ap[ sfin\it[ de c[tre preot. Se ^ncheie cu
Ectenia ^ntreit[ `i
Otpustul pascal.

Ierurgii ^n leg[tur[ cu traiul cre`tinului


Exist[ o R]nduial[ a sfin\irii unei temelii de cas[, care se
sluje`te urm]nd cele ar[tate ^n Molitfelnic:
Pe locul de temelie a casei ce urmeazæ a se zidi, se aranjeazæ o masæ cu toate cele
necesare pentru Sfin\irea cea micæ a apei.
Preotul (cu epitrahil `i felon) stând înaintea mesei, cu fa\a spre ræsærit, prime`te
cædelni\a `i dæ binecuvântarea (“Binecuvântat este Dumnezeul nostru…”
Se c]nt[ “Împærate ceresc…” `i ^ntre timp

189
Preotul c[de`te masa `i `an\ul pregætit pentru temelie, începând de la col\ul din
dreapta `i mergând spre stânga de jur ^mprejur, apoi tæmâiazæ pe cei de fa\æ,
dup[ care vine din nou înaintea mesei, pe care o tæmâiazæ (de trei ori).
Urmeazæ
Sfin\irea micæ a apei, iar dupæ Rugæciunile de sfin\ire a apei `i binecuv]ntarea
apei cu Sfânta Cruce (cu troparul “Mântuie`te, Doamne, poporul Tæu…”)
Preotul cite`te Rugæciunea pentru temelia casei (“Stæpâne, Dumnezeule,
atot\iitorule, Care ai fæcut cerul cu în\elepciune…”) Sfâr`ind de citit
rugæciunea
Preotul strope`te cu apæ sfin\itæ `an\ul pentru temelie, mergând de jur împrejur (ca
la tæmâiere) `i având în mâna stângæ Sfânta Cruce. Revenind în fa\a mesei,
særutæ Sfânta Cruce `i î`i strope`te capul cu apæ sfin\itæ, dupæ care
To\i cei de fa\[ særut[ Crucea din m]na preotului, fiind stropi\i de acesta cu apæ
sfin\itæ, în timp ce
Cântære\ii cântæ cele arætate la rânduiala sfin\irii celei mici a apei. Urmeazæ cele
de sf]r`it, cu
Otpustul zilei `i un
Cuvânt de învæ\æturæ rostit de preot.
Sfin\irea temeliei unei case ^n[l\ate pe st]lpi de lemn se face la
fel cu a celei zidite, cu deosebirea cæ tæmâierea se face în jurul locului
pe care se va înæl\a casa, iar stropirea cu apæ sfin\itæ se face asupra
gropilor în care se vor înfige st]lpii casei.
O alt[ rânduial[ este cea a binecuvântærii casei noi, care se
s[v]r`e`te de asemenea dup[ cum este ar[tat detaliat ^n Molitfelnic:
@n casæ sau afaræ se aranjeazæ o masæ cu cele necesare pentru Sfin\irea cea micæ a
apei, preg[tindu-se `i un be\i`or av]nd la un capæt ^nf[`urat[ pu\inæ vatæ.
Preotul ^nsemneaz[ pe cei patru pere\i ai casei semnul Crucii cu o lumânare
aprinsæ (sau cu creion / cernealæ). Apoi, din fa\a mesei `i cu fa\a la ræsærit, dæ
binecuvântarea `i se sævâr`e`te
Sfin\irea cea micæ a apei
(Dacæ nu se poate face în casæ Sfin\irea cea micæ a apei, va fi a`ezat un vas cu
aghiasmæ pe masæ, dup[ care se dæ binecuvântarea `i se citesc Rugæciunile
începætoare.
Dacæ se face sfin\irea cea micæ a apei, atunci)
Dupæ “Mântuie`e, Doamne, poporul Tæu…” se zice
“Veni\i sæ ne închinæm…” (de 3 ori) `i se cite`te Ps.90 (“Cel ce locuie`te în
ajutorul Celui preaînalt…”), se cântæ
Troparul “Precum casei lui Zaheu…”, apoi se cite`te
Rugæciunea de intrare în casa nouæ (“Dumnezeule, Mantuitorul nostru, Care ai
învrednicit pe Zaheu de Te-a primit în casa lui…”, `i (în tainæ) Rugæciunea
“Stæpâne, Doamne, Dumnezeul nostru, Care ^ntru cele înalte locuie`ti `i spre
cele smerite prive`ti…”. Dup[ ecfonisul “Cæ al Tæu este a ne milui…”

190
Preotul însemneaz[ de trei ori untdelemnul în chipul Crucii, zic]nd: “În numele
Tatælui `i al Fiului `i al Sfântului Duh. Amin.” `i cite`te
Rugæciunea de sfin\ire a untdelemnului (“Doamne, Dumnezeul nostru, cautæ acum
cu milostivire asupra rugæciunii mele…”). Apoi
Strope`te cu apæ sfin\itæ to\i pere\ii casei împrejur `i toate camerele ei, zicând: “În
numele Tatælui `i al Fiului `i al Sfântului Duh, prin stropirea acestei ape
sfin\ite sæ se depærteze toatæ vicleana lucrare diavoleasc[. Amin.” `i
Unge cu untdelemnul sfin\it pere\ii casei unde este desenat semnul Sfintei Crucea,
la fiecare însemnare zic]nd: “Se binecuvinteazæ casa aceasta prin ungerea cu
acest untdelemn sfin\it, în numele Tatælui `i al Fiului `i al Sfântului Duh.
Amin.” Dupæ aceasta
Se aprind lumânæri la fiecare cruce de pe pere\i. @ntre timp
Cântære\ii cântæ stihira “Binecuvinteazæ, Doamne, casa aceasta…”. Sfâr`ind
Preotul vine înaintea mesei `i cite`te (dacæ voie`te) Evanghelia din Duminica lui
Zaheu (Luca 19, 1-10: “În vremea aceea venit-a Iisus în Ierihon…”) Apoi se
cite`te
Ps.100 (“Milæ `i judecatæ voi cânta |ie, Doamne…”), în care timp
Preotul (dacæ voie`te) c[de`te toatæ casa. Apoi zice
Ectenia întreitæ (cu cereri speciale), ^ncheind cu “Auzi-ne pe noi, Dumnezeule,
Mântuitorul nostru…” `i ecfonisul “Cæ milostiv…”. Se face apoi sfâr`it, cu
Otpustul zilei, dupæ care
Preotul strope`te pe credincio`i cu apæ sfin\itæ, îi miruie`te cu untdelemn sfin\it
(învætându-i sæ foloseascæ materiile întrebuin\ate la sfin\ire - la fel ca la
Sfântul Maslu) `i roste`te un
Cuvânt de învæ\æturæ.
Pentru sæparea unei fântâni exist[ o rânduial[ înainte de
sæparea ei `i o alta ce se s[v]r`e`te dup[ terminarea construirii.
Rânduiala înainte de sæparea unei fântâni este urm[toarea:
Preotul sævâr`e`te Sfin\irea cea micæ a apei (Sfe`tania) pe locul unde urmeazæ sæ
se sape fântâna nouæ `i spre sfâr`it, dupæ Troparul “Mântuie`te, Doamne,
poporul Tæu…”, va citi
Rugæciunea pentru începutul sæpatului fântânii (“Doamne, Dumnezeul nostru,
Atot\iitorule `i Atotputernice, Care toate le faci `i le prefaci numai ce voia
ta…). Apoi celelalte ale Sfe`taniei, p]n[ la
Otpustul zilei, dup[ care
Preotul strope`te cu apa sfin\itæ locul `i pe to\i credincio`ii de fa\æ, rostind `i un
Cuvânt de învæ\æturæ.
Rânduiala dupæ terminarea construirii f]nt]nii se s[v]r`e`te astfel:
La fântâna cea nouæ
Preotul (cu epitrahil `i felonul), aprinzând trei lumânæri, cæde`te fântâna împrejur,
apoi s[v]r`e`te
Sfin\irea cea micæ a apei într-un vas cu apæ din fântâna nouæ, iar dupæ Troparul
“Mântuie`te, Doamne, poporul Tæu…”

191
Preotul cite`te Rugæciunea de sfin\ire a fântânii (“Dumnezeule cel mare `i
minunat…”), dupæ care
Toarn[ în fântânæ apæ sfin\itæ, în chipul Crucii (de trei ori), spunând: “Se
binecuvinteazæ `i se sfin\e`te fântâna aceasta `i apa ce este într-însa, cu darul
Sfântului Duh, prin turnarea acestei ape sfin\ite, în numele Tatælui `i al Fiului
`i al Sfântului Duh. Amin.” Apoi
Strope`te cu apæ sfin\itæ pe credincio`ii de fa\æ, cântându-se cele de la sfâr`itul
Sfe`taniei `i zic]ndu-se
Ectenia întreitæ, cu pomenirea ctitorilor ^n via\[ ai fântânii `i a celorlal\i
credincio`i.
(Dac[ fântâna se face pentru pomenirea mor\ilor, se adæug[
Ectenia pentru mor\i, cu pomenirile respective.) Dupæ aceasta se face sfâr`it, cu
Otpustul zilei, preotul rostind `i un
Cuvânt de învæ\æturæ.

Ierurgiile în legæturæ cu sfâr`itul cre`tinului

Toate slujbele în legæturæ cu sfâr`itul cre`tinului se s[v]r`esc


din Molitfelnic.
O r]nduial[ special[ este cea La ie`irea cu greu a sufletului:
Venind la cel bolnav de boalæ grea, care se luptæ cu moartea
Preotul (cu epitrahil) dæ binecuvântarea, apoi
Rugæciunile începætoare; dupæ ecfonisul “Cæ a Ta este împæræ\ia…” zice
“Doamne miluie`te” (de 12 ori), “Slavæ…”, “Øi acum…”
“Veni\i sæ ne închinæm… (de 3 ori ) cu Ps.69, 142, 50 `i cântæ
Canonul (“pe patru”, alc[tuit de Sfântul Andrei Criteanul) “Veni\i sæ væ adunati
to\i…”. Dupæ Cântarea a 9-a urmeazæ
“Cuvine-se cu adeværat…” `i
Rugæciunea (pentru sufletul celui ce se luptæ greu cu moartea) “Doamne,
Dumnezeul nostru, Cel ce cu în\elepciunea Ta cea negræitæ ai zidit pe om din
\ærânæ…” `i se face
Otpustul zilei.
@nainte de ^nmorm]ntare exist[ o serie de rânduieli
premergætoare. A`a este Rânduiala ce se sævâr`e`te îndatæ dupæ
moartea cuiva (Panihida):
Venind la casa unde este trupul mortului
Preotul (cu epitrahilul) tæmâiazæ trupul mortului `i pe cei de fa\æ, apoi d[
binecuv]ntarea: “Binecuvântat este Dumnezeul nostru…”
Cântære\ul: “Sfinte Dumnezeule…” `i celelalte Rugæciuni începætoare. Dupæ
ecfonisul “Cæ a Ta este împæræ\ia…” se cântæ
Troparele mor\ilor: “Cu duhurile drep\ilor…” `i celelalte. Apoi urmeazæ
Ectenia întreitæ pentru mor\i (“Miluie`te- ne pe noi, Dumnezeule…”, cu

192
Rugæciunea “Dumnezeul duhurilor `i a tot trupul…” `i ecfonisul “Cæ Tu e`ti
învierea…”, dup[ care se face
Otpustul: “Cel ce a înviat din mor\i, Hristos, adeværatul nostru Dumnezeu…”.
Dup[ “Amin”
Preotul zice: “Întru fericita adormire , ve`nicæ odihnæ dæ, Doamne…” `i se cântæ
“Ve`nica pomenire” (de 3 ori).
Observa\ii: Aceastæ rânduialæ (Panihida) se sævâr`e`te `i cu alte
prilejuri pentru pomenirea celor ræposa\i.
Acolo unde trupul mortului este a`ezat în sicriu (co`ciug) numai dup[
ce acesta este binecuvântat de preot, se sævâr`e`te rânduiala arætatæ mai
^nainte (a Panihidei), tæmâindu-se `i sicriul, iar dupæ ectenia întreitæ,
preotul strope`te cu apæ sfin\itæ co`ciugul în chipul crucii, zicând: “Sæ
luæm aminte !”, credincio`ii ræspunzând: “Aliluia” (de 3 ori), dupæ care se
face otpust.
Alte r]nduieli premerg[toare ^nmorm]nt[rii se refer[ la citirea
“Stâlpilor” `i a Psaltirii:
Pentru citirea “Stâlpilor”, venind ^n casa unde se aflæ trupul mortului `i a`ez]nd
Sfânta Evanghelie pe o masæ acoperitæ cu o fa\æ curatæ (sau pe un analog)
Preotul (cu epitrahil `i felon) o tæmâiazæ pe aceasta, trupul celui ræposat `i pe to\i
cei de fa\æ. Apoi dæ binecuvântarea obi`nuitæ `i sævâr`e`te Panihida (dupæ
rânduiala arætatæ anterior). Dupæ Ectenia întreit[
Preotul zice: “Øi pentru ca sæ ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie…”
Credincio`ii ræspund: “Doamne miluie`te” (de 3 ori )
Preotul: “În\elepciune, drep\i ! …”, `i cite`te “Stâlpii”, adicæ unele dintre
pericopele evanghelice r]nduite (at]tea câte îngæduie timpul sau dupæ cererea
credincio`ilor), încep]nd cu cele 11 Evanghelii ale învierii (de la Utrenia
duminicii), cele pentru mor\i ale zilelor sæptæmânii, cele de la slujba
înmormântærii preo\ilor etc. Dup[ citirea “st]lpilor” se c]nt[ “Slavæ |ie,
Doamne, slavæ |ie” `i
Preotul zice: “În\elepciune !” Apoi se face
Otpust `i se cânt[
“Ve`nica pomenire” (de 3 ori).
Citirea Psaltirii, atunci c]nd se face (mai ales în timpul priveghilui, noaptea),
urmeaz[ urm[toarea r[nduial[:
Cântære\ul, venind ^n casa unde se aflæ mortul `i a`ez]nd Psaltirea pe o masæ
acoperitæ cu o fa\æ curatæ (sau pe un analog), se ^ntoarce cu fa\a la icoanæ sau
spre ræsærit, se înseamnæ de trei ori cu semnul Crucii `i zice: “Pentru
rugæciunile sfin\ilor pærin\ilor no`tri, Doamne, Iisuse Hristose, Dumnezeu
nostru, miluie`te-ne pe noi! Amin”. Apoi cite`te, dupæ rânduiala din Psaltire

193
Cele douæzeci de Catisme - sau mai pu\ine, dupæ cum îngæduie timpul (dar cel
pu\in Catisma a 17-a, specificæ slujbelor funebre), urmând ca, dacæ timpul nu
va îngædui, sæ continue citirea la mortul urmætor.

Slujba înmormântærii
Aceasta prezint[ mai multe variante, aflate toate ^n
Molitfelnic. Cea mai des slujit[ este Rânduiala înmormântærii
mirenilor adul\i (bærba\i `i femei):
@n casa unde este mortul
Preotul (cu epitrahil `i felon) tæmâiazæ mortul `i pe cei de fa\æ, dæ binecuvântarea
`i sævâr`e`te slujba Panihidei (arætatæ mai înainte).
Apoi, pentru Slujba înmormântærii mortul este dus la bisericæ (unde este de dorit
sæ se facæ prohodirea mortului).
În drum spre bisericæ (`i spre cimitir) se fac opriri cu ectenii, la r[sp]ntii, în
dreptul bisericilor (dac[ sunt ^n drum), put]ndu-se citi `i Evanghelii (dintre
cele arætate la “Stâlpi”).
La bisericæ, mortul se a`eazæ în pronaos, cu fa\a spre altar. Pe pieptul mortului se
pune o cruce sau o icoanæ, iar la capul lui, pe o masæ, coliva. În partea opusæ se
a`eazæ un analog, cu Sfânta Evanghelie `i cartea de slujb[ (Molitfelnicul), `i se
aprind lum]n[ri ^n sfe`nice, la cele patru col\uri ale sicriului. În dreapta mortului
(în partea de miazæzi) st]nd rudele lui `i preotul (sau soborul) înaintea
analogului, cu fa\a spre mort `i spre credincio`i, se face ^nceput slujbei
Preotul d]nd binecuvântarea
Cântære\ul cite`te Ps.90 (“Cel ce locuie`te în ajutorul celui preaînlt…”) cu
“Slavæ…, Øi acum…”, “Aliluia” (de 3 ori ), dupæ care se cite`te îndatæ
Catisma a 17-a (Psalmul 118) dupæ rânduiala indicat[ în Molitfelnic (sau se cânt[
cel pu\in stihurile însemnate). Urmeaz[
Binecuvântærile mor\ilor
Ectenia întreitæ pentru mor\i (“Miluie`te-ne pe noi , Dumnezeule…”) `i celelalte.
Dupæ ecfonisul ecteniei se cântæ
Troparul “Odihne`te, Mântuitorul nostru, cu drep\ii pe robul Tæu…” `i se
sævâr`e`te mai departe rânduiala arætatæ în Molitfelnic, cu
Cântærile `i citirile respective
Observa\ii: Când este diacon, acesta poate citi Apostolul, iar preotul
cite`te Evanghelia. @n sobor Evanghelia este cititæ de protos.
Când slujba înmormântærii se sævâr`e`te ^n sobor `i nu este arhiereu,
rugæciunile de iertare pot fi citite de trei dintre preo\ii mai în v]rst[, dacæ
sunt duhovnici.
Când slujba este fæcutæ de un singur preot, acesta va citi rugæciunile
de iertare chiar dacæ nu este duhovnic.

194
Dupæ rugæciunile de iertare se roste`te
Necrologul, urm]nd
Særutarea icoanei (sau a Crucii) de pe pieptul mortului, care se face ^n ordine de
c[tre preo\i, diaconi, rude to\i cei de fa\æ, în timp ce se cântæ stihirile cuvenite.
Apoi se sævâr`e`te rânduiala `i
Sfâr`itul arætat în Molitfelnic
Dup[ slujba prohodirii, trupul mortului este dus c[tre groapæ, cântându- se “Sfinte
Dumnezeule…” `i celelalte.
La groapæ sicriul fiind a`ezat jos, fa\a mortului se acoperæ cu pânzæ `i peste
aceasta preotul toarnæ, în formæ de cruce, vin amestecat cu untdelemn, zicând:
“Stropi-mæ-vei cu isop `i mæ voi curæ\i;spæla-mæ-vei `i mai vârtos decât
zæpada mæ voi albi”.
Se a`eazæ capacul, sicriul este coborât în groapæ `i, deasupra lui
Preotul, cu lopata, arunc[ p[m]nt cruci`, zicând: “Al Domnului este pæmântul `i
plinirea lui, lumea `i to\i cei ce locuiesc într-însa”.
Se varsæ în groapæ cenu`a din cædelni\æ `i se astupæ groapa cu pæmânt, c]nt]ndu-
se între timp
Troparele: “Cu duhurile drep\ilor…” `i celelalte; apoi se face
Otpust: “Slavæ lui Dumnezeu, Care a`a a binevoit”
(Preotul mai poate zice: “Dumnezeu sæ-l ierte !”, iar
Credincio`ii ræspund: “Dumnezeu sæ-l ierte !”)
Rânduiala înmormântærii pruncilor (care se afl[ de asemenea
^n Molitfelnic) se face pentru pruncii ^n v]rst[ de p]n[ la `apte ani.
Fa\[ de înmormântarea cre`tinilor adul\i, ^n afar[ de con\inutul diferit
al cântærilor `i rugæciunilor, aceast[ r]nduial[ mai prezint[ `i o serie
de alte deosebiri:
- Dupæ Psanmul 90 nu se cite`te Catisma a 17-a, ci se cântæ “Aliluia” (de 3 ori)
`i troparele: “Cel ce prin adâncul în\elepciunii…” etc.;
- Nu se cântæ Binecuvântærile pentru mor\i;
- Dupæ Condacul de la Cântarea a 6-a se citesc patru icoase;
- Dupæ Canon nu se cântæ cele opt stihiri idiomele, ci luminânda;
- Înainte de prochimen, preotul zice: “Cæ sfânt e`ti, Dumnezeul nostru…” `i se
cântæ: “Sfinte Dumnezeule…”;
- Ecteniile `i rugæciunile de iertare (“Dumnezeul duhurilor…”) au text deosebit;
`i rugæciunea de iertare de dupæ Evanghelie are text deosebit;
- Lipsesc Fericirile cu stihirile lor;
- Stihirile de la særutare au cuprins deosebit.
Rânduiala înmormântærii la Sfintele Pa`ti `i în toatæ
Sæptæmâna Luminatæ este cu totul deosebit[, pentru a se respecta
mærirea `i cinstea særbætorii Învierii, ale c[rei zile sunt de bucurie `i
veselie:

195
@n casa unde se afl[ mortul
Preotul (cu epitrahil `i felon) cæde`te `i d[ binecuv]ntarea: “Binecuvântat este
Dumnezeul nostru…”, dup[ care se cântæ
Troparul “Hristos a înviat din mor\i…” (de 3 ori). Apoi
Preotul zice cele patru Stihuri ale Pa`tilor: “Înviazæ Dumnezeu…” `i celelalte, cu
“Slavæ…”, “Øi acum…”, la fiecare ræspunzând
Credincio`ii: “Hristos a înviat din mor\i…”
Se a`eazæ trupul ræposatului în sicriu (dacæ n-a fost a`ezat mai înainte) `i se zice
Ectenia întreitæ pentru mor\i (“Miluie`te-ne pe noi Dumnezeule…”) cu
Rugæciunea “Dumnezeul duhurilor `i a tot trupul…”. Dupæ ecfonisul “Cæ Tu
e`i învierea `i via\a…” se cântæ
“Învierea lui Hristos væzând…”
În drum spre bisericæ se cântæ Canonul Pa`tilor (cât se va putea)
În bisericæ
Preotul cæde`te `i se cântæ
Canonul Pa`tilor de la început (“pe opt”)
Dupæ Cântarea a 3-a se zice Ectenia micæ pentru mor\i `i ipacoi (“Venit-au mai
înainte de diminea\æ…”)
Dupæ Cântarea a 6-a se zice din nou Ectenia micæ pentru mor\i, condacul “Cu
sfin\ii odihne`te…”, icosul “Tu singur e`ti færæ de moarte…”, din nou
condacul, apoi
“Câ\i în Hristos v-a\i botezat…”
Apostolul zilei
Evanghelia de la Matei (28,16- 20): “În vremea aceea cei unsprezece ucenici au
mers în Galileea…”, apoi
“Învierea lui Hristos væzând…” (de 3 ori ) `i “Înviind Iisus din mormânt…”
Dupæ Cântarea a 9-a se zice Ectenia micæ `i dup[ ecfonisul “Cæ pe Tine Te laudæ
toate puterile cere`ti…”
Lumininda Pa`tilor (“Cu trupul adormind…”)
Binecuvântærile Învierii (“Soborul îngeresc…”) `i
Stihurile Pa`tilor cu stihirile lor (“Înviazæ Dumnezeu…”, “Pa`tile cele sfin\ite…”
`i celelalte), dupæ care se zice
Ectenia întreitæ pentru mor\i (“Miluie`te-ne pe noi, Dumnezeule…”)
Rugæciunile de iertare `i celelalte cântæri `i rânduieli arætate la înmormântare
(pentru mireni sau a prunci). La urm[ se face
Otpustul pascal: “Hristos a înviat din mor\i, cu moartea pe moarte cælcând…”
Dup[ otpust se zice: “Întru fericitæ adormire…” `i se cântæ
“Ve`nica pomenire”
În drum spre groapæ se cântæ “Hristos a înviat…”
La groapæ se s[v]r`esc cele arætate la rânduiala înmormântærii mirenilor
(Se poate cântæ `i troparul “Pæmântule, deschide-\i `i prime`te pe cel zidit din
tine…” de la Rânduiala înmormântærii cælugærilor).

196
Slujba înmormântærii preo\ilor `i diaconilor de mir se
sævâr`e`te dupæ o rânduialæ deosebitæ, arætatæ în Molitfelnic.
Observa\ie: La aceast[ slujb[, dupæ Stihirile idiomele `i dupæ “Bine
este a ne mærturisi Domnului…” `i ectenia ultimæ (“Miluie`te-ne pe noi,
Dumnezeule…”), nu se mai citesc rugæciunile de iertare din rânduiala
înmormântærilor, ci se trece îndatæ la særutarea mortului, cu cântarea
Stihirilor respective.
Rânduiala înmormântærii cælugærilor este deosebitæ de
celelalte rânduieli ale înmormântærii `i se aflæ în Molitfelnic (edi\iile
mai vechi) sau în Cartea cu rânduielile cælugære`ti.
Slujba înmormântærii sinuciga`ilor nu se face în loca`ul Sfintei
Biserici , ci pe marginea gropii, fiind s[v]r`it[ dupæ un ritual redus, de
c[ter un singur preot, care poart[ doar epitrahilul (conform hot[r]rii
Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în Øedin\a din 8 iunie
1949). Nu se trag clopotele `i nu se \in cuvântæri.” (Temei nr. 7923/
1949).
Rânduiala este urmætoarea:
Binecuvântarea de început
Rugæciunile începætoare
Aliluia `i
Troparul “Cel ce prin adâncul în\elepciunii…”
Ectenia întreitæ pentru mor\i (“Miluie`te-ne pe noi, Dumnezeule…”, cu
rugæciunea “Dumnezeul duhurilor `i a tot trupul…”
Rugæciunile de iertare
Otpustul `i
Ve`nica pomenire.

Rânduielile pentru pomenirea mor\ilor, dupæ înmormântare

Termenele (Soroacele) de pomenire a mor\ilor (care urmeazæ


dupæ înmormântarea fiecærui cre`tin ortodox în parte) sunt: la trei zile,
la nouæ zile, la patruzeci de zile `i apoi în fiecare an pânæ la `apte ani
dupæ moarte.
La aceste soroace, se aduce la bisericæ (sau la mormânt)
colivæ, pâine (colac) `i vin, sævâr`indu-se rânduiala de pomenire a
ræposatului (mai pe scurt sau mai dezvoltat). De obicei, la soroacele de
patruzeci de zile, de un an `i de `apte ani se sævâr`e`te rânduiala de

197
pomenire numit[ Parastas, iar la celelalte soroace se sævâr`e`te
rânduiala prescurtatæ numit[ Panihidæ (Pomenire, Trisaghion etc.).
Rânduiala Panihidei este urm[toarea:
Preotul (cu epitrahil) merge unde este coliva `i o c[de`te cruci`, d]nd
binecuvântarea, dupæ care urmeazæ
Rugæciunile începætoare
Troparele: “Cu duhurile drep\ilor…”
Ectenia întreitæ pentru mor\i `i
Rugæciunea de dezlegare (“Dumnezezul duhurilor…”), apoi obi`nuitul sfâr`it, cu
Otpustul “Cel ce a înviat din mor\i, Hristos…” Dupæ aceasta
Preotul zice: “Întru fericita adormire, ve`nicæ odihnæ…” `i se cântæ
“Ve`nicæ pomenire…”, în care timp
Preotul, împreunæ cu familia ræposatului, ridicæ simbolic coliva, mi`când-o în sus
`i în jos, o strope`te cu pu\in vin `i dupæ ce o a`eazæ din nou la loc, zice
“Pentru rugæciunile sfin\ilor pærin\ilor no`tri…”
Când pomenirea se face în casa ræposatului, rânduiala este urmætoarea:
Fiind pregætitæ `i o masæ cu darurile de pâine `i bucate, se a`eazæ în capul mesei
coliva cu lumânare aprinsæ `i paosul (unde este obicei). Preotul, cædind, dæ
cuvenita binecuvântare `i se sævâr`e`te
Rânduiala Panihidei (arætatæ anterior). În timpul Rugæciunii “Dumnezeul
duhurilor…” se ridicæ de cætre preot `i de cei prezen\i coliva deasupra mesei,
iar dupæ ecfonis se a`eazæ coliva din nou pe masæ `i
Cântære\ul (sau unul din credincio`i) zice : “Tatæl nostru…, Slavæ…, Øi acum…,
Doamne miluie`te (de 3 ori), Binecuvinteazæ !”
Preotul binecuvinteazæ zicând: “Hristoase, Dumnezeule, binecuvinteazæ mâncarea
`i bæutura…” `i se a`eazæ cu to\ii la masæ
Preotul `i to\i ceilal\i gust]nd mai înainte pe rând din colivæ. Dupæ ce terminæ
masa, se scoalæ cu to\ii în picioare `i
Preotul zice: “Slavæ |ie, Hristoase, Dumnezeule…”
Cântære\ul: “Slavæ Tatælui…, Doamne miluie`te (de 3 ori) Binecuvinteazæ !”
Preotul: “Cel ce a înviat din mor\i, Hristos…”
Apoi: “Întru fericita adormire...” `i
Se cântæ: “Ve`nica pomenire” (de trei ori), în care timp se ridicæ paosul (a`a cum
s-a ridicat coliva în timpul rugæciunii “Dumnezeul duhurilor…”). Apoi
Preotul zice: “Pentru rugæciunile sfin\ilor pærin\ilor no`tri…”
(Dacæ se dau de pomanæ haine `i alte lucruri
Preotul, dupæ ecfonisul ecteniei întreite, înainte de a se a`eza la masæ, va merge
acolo unde sunt lucrurile, le va tæmâia `i va citi rugæciunea “Doamne, Iisuse
Hristoase, Cel ce stæpâne`ti peste cei mor\i `i peste cei vii…”)
Rânduiala Parastasului se sævâr`e`te la patruzeci de zile, la un
an `i la `apte ani (sau de câte ori dore`te familia ræposatului), a`a cum
este arætat în Molitfelnic (Aghiasmatar sau Panihidæ).

198
Se poate sævâr`i cu Liturghie, în bisericæ, sau se poate sævâr`i
færæ Liturghie.
Când se sævâr`e`te Parastasul cu Liturghie
Preotul va pomeni la Proscomidie pe cel ræposat atunci când cite`te cite`te
rugæciunea pentru mor\i, sco\ând `i pærticica respectivæ din prescuræ. Dupæ
vohodul cel mic, la troparele `i condacele respective se adaugæ
Troparul “Cel ce prin adâncul în\elepciunii…” `i condacul “Cu sfin\ii
odihne`te…” La Apostolul `i Evanghelia zilei se adaugæ
Apostolul `i Evanghelia pentru mor\i din ziua sæptæmânalæ respectivæ. Dupæ
ectenia întreitæ pentru vii se zice
Ectenia întreitæ pentru mor\i. În locul chinonicului sau sinaxarului, dacæ nu este
praznic, se cântæ
Canonul pentru mor\i, iar dacæ este praznic, canonul se cite`te în tainæ, în timpul
când se cite`te cazania sau sinaxarul. Dupæ otpustul Liturghiei se sævâr`e`te
R]nduiala Parastasului (care este ^n bun[ m[sur[ o prescurtare a slujbei
^nmorm]nt[rii):
Merg]nd unde este preg[tit[ coliva
Preotul (cu epitrahilul) o c[de`te cruci` `i d[ binecuv]ntarea: “Binecuvântat este
Dumnezeul nostru…”
Cântære\ul: “Sfinte Dumnezeule…” `i celelalte Rugæciuni începætoare. Dupæ
ecfonisul “Cæ a Ta este împæræ\ia…” se zice „Doamne miluie`te” de 12 ori,
apoi Ps.90 (“Cel ce locuie`te în ajutorul celui preaînlt…”) cu “Slavæ…, Øi
acum…”, “Aliluia” (de 3 ori ), dupæ care
Preotul roste`te Ectenia special[ pentru mor\i „Cu pace Domnului s[ ne rug[m...”;
dup[ ecfonis se c]nt[
Aliluia (pe glas VIII) de trei ori, cu stihurile prev[zute („Ferici\i cei pe care i-ai
ales...” `i celelalte)
Troparele: „Cela ce cu ad]ndul ^n\elepciunii..,”, “Slavæ…, Øi acum…”, “Pe tine
zid `i liman te avem...”)
Ectenia ^ntreit[ pentru mor\i („Miluie`te-ne pe noi, Dumnezeule...”), cu rug[ciunea
”Dumnezeul duhurilor...” `i ecfonisul „C[ Tu e`ti ^nvierea...”. Apoi
Binecuv]nt[rile mor\ilor („Bine e`ti cuv]ntat, Doamne...”, Ceata sfin\ilor...” etc.),
Troparul (glas V) „Odihne`te, M]ntuitorul nostru, cu drep\ii pe robii T[i..”),
Irmosul c]nt[rii a treia („Nu este sf]nt...”), sedealna „Cu adev[rat de`ert[ciune...”,
Irmosul c]nt[rii a `asea („Marea vie\ii...”), (Ectenie ^ntreit[ pentru mor\i),
Condacul („Cu sfin\ii odihne`te...”) `i icosul („Tu singur e`ti f[r[ de moarte...”),
(Preotul, t[m]ind: „Pe N[sc[toarea de Dumnezeu...”,
C]nt[re\ii: „Duhurile `i sufletele drep\ilor te vor l[uda...”)
Irmosul c]nt[rii a noua (Pe Dumnezeu a-L vedea...”), (Rug[ciunile ^ncep[toare...)
Troparele „Cu duhurile drep\ilor...”, „@ntru odihna Ta, Doamne...” `i celelalte,
Ectenia ^ntreit[ pentru mor\i („Miluie`te-ne pe noi, Dumnezeule...”), cu
rug[ciunea ”Dumnezeul duhurilor...” `i ecfonisul „C[ Tu e`ti ^nvierea...”.
Preotul cite`te Rug[ciunile de iertare, dup[ care zice „@n\elepciune” `i face
Otpustul special `i se c]nt[ de trei ori „Ve`nica pomenire”, ^ncheind cu

199
„Pentru rug[ciunile...”
Observa\ii: Nu se sævâr`e`te Parastas cu Liturghie în acele zile din
Postului Mare, în care nu se s[v]r`e`te Sfânta Liturghie; de asemenea,
nici în zilele în care nu se fac pomeniri pentru mor\i:
- de la 20 decembrie pânæ la 7 ianuarie
- de la sâmbæta Læsatului sec de carne pânæ la sâmbæta din
sæptæmâna întâi din Postul Mare
- din Sâmbæta Floriilor pânæ la Duminica Tomii
- nici duminica `i în zilele de praznic, afaræ de cazuri speciale,
Liturghia pæstrând în aceste zile caracterul specific særbætorii, færæ
a se cânta, dupæ vohodul mic, troparul `i condacul pentru mor\i, ci
numai rostindu-se, la timpul cuvenit, ectenia întreitæ pentru mor\i.
- La ectenia mare de la Parastas, precum `i la toate ecteniile mici de
la diferite rânduieli pentru mor\i (înmormântare, panihidæ,
parastas, særindar etc.) se ræspunde cu “Doamne miluie`te”, cântat
o singuræ datæ, nu de trei ori ca la ectenia întreitæ, însæ pe melodie
minoræ (tristæ).
Alte rânduieli pentru cei ræposa\i sunt Ridicarea Panaghiei
(unde se obi`nuie`te), care se va sævâr`i dupæ rânduiala arætatæ în
Panihid[, sau Binecuvântarea `i sfin\irea crucii ce se a`eazæ pe
mormânt, care se va sævâr`i de asemenea dupæ rânduiala arætatæ ^n
Panihidæ (sau ^n Molitfelnic).

Særindarele

Acestea sunt rânduieli de pomenire pentru mor\i sau pentru vii


la patruzeci de Liturghii la r]nd. Ele pot fi individuale sau de
ob`te.
Pentru Særindarul individual se aduce la bisericæ pomelnicul
cuvenit (pentru bunæ sporire a casei `i binele familiei, scriindu-se în
pomelnic numele viilor `i al mor\ilor) `i cele de trebuin\æ pentru
sævâr`irea celor patruzeci de Sfinte Liturghii (adicæ prescuri, vin,
untdelemn pentru candele, lumânæri `i tæmâie).
Preotul pomene`te la patruzeci de Proscomidii ale Sfintei Liturghii, pomelnicul de
særindar, sco\ând mirindele respective, pentru vii `i pentru mor\i. Sfâr`indu-se
de pomenit pomelnicul la patruzeci de Liturghii, se sævâr`e`te
Parastas cu Liturghie (dacæ særindarul este dat pentru mor\i), sau

200
Sfânta Liturghie cu Tedeum de mul\umire sau cu rugæciunile speciale, pentru
felurite trebuin\e, arætate în Liturghier (dacæ særindarul este dat pentru vii).
Uneori este obicei sæ se facæ rugæciune pentru mor\i `i la
mormânt, la încheierea særindarului.
@n acest caz preotul merge la mormânt `i sævâr`e`te acolo Rânduiala Panihidei,
arætatæ mai înainte.
De asemenea, se mai obi`nuie`te ca la slujba de încheiere a
særindarului sæ se dea de pomanæ felurite lucruri (haine, vase etc.).
@n aceast[ situa\ie
Preotul sævâr`e`te Rânduiala sfin\irii celei mici a apei, apoi
Rânduiala Panihidei, tæmâind lucrurile pentru pomanæ. Înainte de otpust va citi
Rugæciunea pentru împær\irea hainelor `i a altor lucruri care se dau de pomanæ
(din Molitfelnic), iar dupæ
Otpust
Strope`te cu apæ sfin\itæ toate darurile, dupæ care
Se cânt[ “Ve`nica pomenire”, dacæ darurile se dau de pomanæ pentru mor\i, sau
“Boga\ii au særæcit `i au flæmânzit…”, dacæ se dau pentru vii `i
Se face încheierea cu “Pentru rugæciunile sfin\ilor pærin\ilor no`tri…”
Dacæ særindarul s-a dat `i pentru vii (pentru casæ) `i pentru
mor\i, atunci slujba de încheiere se face acasæ:
Dupæ ce se sævâr`e`te Panihida `i se cânt[ “Ve`nica pomenire
Preotul (nu va încheia cu “Pentru rugæciunile sfin\ilor pærin\ilor no`tri…”, ci) d[
din nou binecuvântarea `i se zic
Rugæciunile începætoare
Ectenia întreitæ pentru vii (pomenindu-se numele celor vii din pomelnicul
særindarului)
Otpustul mic
“Boga\ii au særæcit `i au flæmânzit…” `i
“Pentru rugæciunile sfin\ilor pærin\ilor no`tri…”. Apoi
Preotul binecuvinteaz[ masa (dupæ rânduiala arætatæ mai înainte).
La Særindarul de ob`te preotul sævâr`e`te Sfânta Liturghie
timp de patruzeci de zile neîntrerupt, pentru vreun eveniment oarecare
(sfin\irea bisericii, sfin\irea unei fântâni, hirotonie `i altele). La acest
særindar preotul pomene`te la Proscomidie, patruzeci de zile la rând,
pomelnicele de vii `i de mor\i date de cei care au contribuit la facerea
sau restaurarea bisericii, fântânii etc.
Slujba de încheiere a acestui særindar se face la biserica sau la fântâna respectivæ,
unde

201
Preotul binecuvânteaz[ `i sfin\e`te, prin stropire cu apæ sfin\itæ, toate darurile de
bucate aduse de credincio`i pentru
Masa comunæ (dup[ rânduiala arætatæ mai înainte, la slujba de încheiere a
særindarului individual).

Observa\ie: Atât la slujba de încheiere a særindarului individual, cât `i


la cea a særindarului de ob`te, preotul va rosti un cuvânt de învæ\æturæ
pentru credincio`i.

Rugæciuni pentru diferite trebuin\e din via\a credincio`ilor

Numeroase astfel de rugæciuni izolate, pentru diferite


trebuin\e, se aflæ în Molitfelnic `i citirea lor se face dup[ aceia`i
rânduialæ:
Binecuvântare
Rugæciunile începætoare
Troparul zilei, al sfântului din Minei sau al hramului bisericii, apoi: “Domnului sæ
ne rugæm. Doamne miluie`te.”
Preotul cite`te Rugæciunea respectivæ, dupæ care va face cuvenitul sfâr`it, cu
Otpustul zilei (`i cu “Pentru rugæciunile fin\ilor pærin\ilor no`tri…”

Rânduiala Acatistului
Slujbele numite Acatiste se afl[ ^n Acatistier (sau Ceaslov) `i
se sævâr`esc, de obicei, dupæ otpustul Vecerniei (sau al Utreniei).
R]nduiala unui Acatist este urm[toarea:
Preotul, cu epitrahil `i felon, deschiz]nd u`ile împæræte`ti, dæ binecuvântarea.
Urmeazæ
Rugæciunile începætoare `i dupæ ecfonisul “Cæ a Ta este împæræ\ia…” se cântæ, rar
Troparul sau primul dintre condacele (^n num[r de 13 ale) Acatistului. Între timp
Preotul face cædirea micæ, apoi, venind înaintea analogului pe care se afl[
Acatistierul, cite`te
Condacele `i icoasele Acatistului.
Preotul roste`te Ectenia întreitæ cu pomelnicele credincio`ilor, eventual cu cereri
speciale (din Liturghier) `i (dacæ este)
Rugæciunea Acatististului, dup[ care face
Otpustul mic, intrând în altar prin u`ile împæræte`ti.
Observa\ii: Citirea condacelor `i icoaselor este ^ncadrat[ ^n c[r\ile de
slujb[ cu unele p[r\i luate din slujba Vecerniei `i a Utreniei. Acestea se
urmeaz[ uneori, dup[ cum este cu putin\[.

202
Uneori se obi`nuie`te sæ se citeascæ la Acatist `i Evanghelia zilei (sau
alta, dup[ cum socote`te potrivit preotul).
În acest din urm[ caz, îndatæ dupæ citirea condacelor `i icoaselor, `i înainte de
Ectenia întreitæ
Preotul zice: “Øi pentru ca sæ ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie, pe
Domnul Dumnezeu sæ-l rugæm !”, c]nt]ndu-se “Doamne miluie`te” de 3 ori.
Între timp
Preotul vine înaintea u`ilor împæræte`ti, cu fa\a spre credincio`i `i zice:
“În\elepciune, drep\i, sæ ascultæm Sfânta Evanghelie…” `i celelalte, dupæ care
cite`te, din fa\a u`ilor împæræte`ti
Sfânta Evanghelie. Apoi, venind iar ^n fa\a analogului, roste`te
Ectenia ^ntreit[ `i celelalte, p]n[ la sf]r`it, dup[ cum s-a ar[tat mai sus.

R]nduiala Paraclisului (Preasfintei N[sc[toare de Dumnezeu)

Aceast[ slujb[ se s[v]r`e`te la orice nevoie, ^n c[r\ile de slujb[


(Ceaslov, Acatistier `i altele) afl]ndu-se dou[ Paraclise ale
N[sc[toarei de Dumnezeu: Paraclisul ^nt]i `i Paraclisul al doilea, care
^n unele biserici se citesc alternativ, ^n fiecare zi din Postul Adormirii
Maicii Domnului.
R]nduiala Paraclisului, cu unele mici deosebiri, este
asem[n[toare cu cea a Utreniei:
Preotul, cu epitrahil `i felon, din altar, tr[g]nd dvera, d[ binecuv]ntarea:
“Binecuv]ntat este Dumnezeul nostru…” Urmeaz[
Rug[ciunile ^ncep[toare, Psalmul 142 (“Doamne, auzi rug[ciunea mea…”), apoi
“Dumnezeu este domnul…” cu troparele ar[tate
Psa.50 `i
Canonul “pe patru”. Dup[ c]ntarea a 3-a a Canonului se c]nt[ troparele
“M]ntuie`te din nevoi pe robii t[i…” `i “Caut[ cu milostivire…”, dup[ care
se zice
Ectenia ^ntreit[ (pe scurt) cu pomeniri `i “Doamne miluie`te” (de 12 ori). Dup[
ecfonisul “C[ milostiv `i iubitor de oameni tu e`ti…” urmeaz[
Sedealna “Ceea ce e`ti rug[toare…” Dup[ c]ntarea a 6-a se urmeaz[ aceea`i
r]nduial[ ca dup[ c]ntarea a 3-a, c]nt]ndu-se
Condacul “Ceea ce e`ti p[zitoare…” `i prochimenul “Pomeni-voi numele t[u…”
Se deschid U`ile ^mp[r[te`ti `i
Preotul cite`te Sf]nta Evanghelie (din fa\a u`ilor ^mp[r[te`ti, cu fa\a spre
credincio`i). Urmeaz[ “Slav[…”, “P[rinte, Cuv]ntule `i Duhule, Treime
Sf]nt[, cur[\e`te mul\imea gre`elilor noastre”, “~i acum…”, “Pentru
rug[ciunile N[sc[toarei de Dumnezeu…”, stihul “Miluie`te-m[, Dumnezeule,

203
dup[ mare mila Ta…” cu stihiri ale N[sc[toarei de Dumnezeu. Sf]r`indu-se
acestea
Preotul cite`te rug[ciunea “M]ntuie`te, Dumnezeule , poporul T[u…” cu
“Doamne miluie`te” (de 12 ori) `i
Preotul roste`te ecfonisul “Cu mila `i cu ^ndur[rile…”. Se ^nchid U`ile ^mp[r[te`ti
`i urmeaz[
C]nt[rile a 7-a , a 8-a `i a 9-a ale Canonului; apoi “Cuvine-se cu adev[rat…” `i
Patru stihiri la Laude, c[tre N[sc[toarea de Dumnezeu. Se ^nchid din nou U`ile
^mp[r[te`ti `i ^n timp ce
Strana c]nt[ `apte tropare c[tre N[sc[toarea de Dumnezeu
Preotul face c[dire mic[). Dup[ tropare urmeaz[
“Sfinte Dumnezeule… `i celelalte; iar dup[ ecfonisul “C[ a Ta este ^mp[r[\ia…”
se c]nt[
Troparele de umilin\[ (“Miluie`te-ne pe noi , Doamne…” `i celelalte, dup[ care
Preotul zice Ectenia ^ntreit[, la care
Credincio`ii r[spund cu “Doamne, miluie`te” de c]te 3 ori, la cererea “@nc[ ne
rug[m pentru mila, via\a… robului lui Dumnezeu (Numele) `i pentru ca s[ se
p[zeasc[ sf]nt loca`ul acesta…”, c]nt]ndu-se “Doamne miluie`te” de 40 de
ori. Dup[ ecfonis urmeaz[
Otpustul mic.

Rânduiala Tedeumului

Tedeum-ul este o slujb[ ce se s[v]r`e`te la comemor[ri, de


ziua numelui ierarhului, la începerea anului `colar din institu\iile de
învæ\æmânt teologic, pentru mul\umire etc.
Se folose`te cartea de slujb[ numit[ chiar Tedeum, care
cuprinde mai multe variante ale slujbei. De asemenea, ^n Molitfelnic,
R]nduiala rug[ciunii la ^nceperea anului `colar, ^n `colile pentru
preg[tirea personalului bisericesc este un Tedeum.
O r]nduial[ de Tedeum des s[v]r`it[ este cea pentru Anul nou:
Dupæ Sfinta Liturghie, îndatæ dupæ otpust, sfin\i\ii slujitori, înve`mânta\i în
odæjdii, ies din altar prin U`ile împæræte`ti, în urmætoarea ordine: diaconii cu
lumânæri `i cu cædelni\a, apoi preo\ii, câte doi, de la cei mai mici în rang pânæ
la cei mai mari în rang sau în vârstæ - protosul ie`ind din altar cel din urmæ cu
Sf]nta Cruce, iar preotul din dreapta lui cu Sfânta Evanghelie, pe care le
a`eazæ pe o masæ pregætitæ dinainte în mijlocul bisericii. @n fa\a mesei
slujitorii stau ca la vohodul de la Vecernie sau de la Litie, cu protosul în
mijloc.
Diaconul d[ cædelni\a protosului, apoi zice: “Binecuvinteazæ pærinte !”

204
Protosul dæ binecuvântarea: “Slavæ Sfintei `i Celei de o fiin\æ…”(cea de la
Utrenie), cædind Sfânta Evanghelie de pe masæ `i continuând sæ cædeascæ în
naos, în timp ce
Cântære\ii (sau to\i cei de fa\æ) cântæ “Împærate ceresc…”. Urmeazæ
Rugæciunile începætoare
“Veni\i sæ ne închinæm…” cu Ps.64 (“|ie se cuvine laudæ, Dumnezeule, în
Sion…”), “Slavæ…, Øi acum…”, “Aliluia” (de 3 ori).
Diaconul (sau un preot, dacæ nu este diacon): Ectenia mare (cu cereri speciale).
Dup[ ecfonis (rostit de protul r[nduit)
Cântære\ii c]nt[ “Dumnezeu este Domnul…” (glas 4) `i cele trei tropare care
urmeaz[ (fiecare pe glasul indicat): “Mul\umitori fiind noi…”, “Slavæ…” “De
binefacerile `i darurile…”, “Øi acum…” “Fæcætorule a toatæ fæptura…”.
Apostolul, f[c]ndu-se cædirea micæ
Evanghelia (citit[ de cætre protos)
Diaconul (preotul rânduit, dacæ nu este diacon) zice Ectenia întreitæ (cu cerei
speciale). Dup[ “Auzi-ne pe noi…” `i ecfonisul “Cæ milostiv `i iubitor de
oameni Dumnezeu e`ti…”
Protosul cite`te rugæciunea “Stæpâne, Doamne, Dumnezeul nostru, Izvorul
vie\ii…”
C]nt[re\ii c]nt[ Doxologia mare (“Slavæ întru cei de sus…”) sau imnul “Pe Tine,
Dumnezeule, Te læudæm…”
Otpustul ca la Utrenia zilei, urm]nd
Polihroniul s[v]r`it astfel:
Protosul (c]nd e sobor) merge pe solee, cu fa\a spre credincio`i `i având Sfânta
Cruce în mâna dreaptæ. Ceilal\i slujitori ræmân pe loc. Diaconii, din mijlocul
bisericii `i cu fa\a spre altar, rostesc alternativ formulele polihroniului (pentru
episcopul locului, pentru conducætorii \[rii etc.)
Protosul, dupæ fiecare formulæ, ridicând Sfânta Cruce, zice : “Mul\i ani træiascæ !”
C]nt[re\ii (corul”) c]nt[: “Mul\i ani træiascæ” ( de 3 ori), în timp ce
Protosul face semnul crucii de trei ori, o datæ spre apus, apoi spre spre miazæzi `i
spre miazænoapte. La sf]r`it
Protosul særutæ Sfânta Cruce. Urm[torul preot, purt]nd Sfânta Evanghelie vine de
s[rut[ Sfânta Cruce din mâna protosului, dup[ care se a`eazæ în dreapta
acestuia. ~i ceilal\i preo\i cu diaconii vin în ordine inversæ de cum au ie`it din
altar de særutæ Sfânta Cruce `i Sfânta Evanghelie, urm]nd apoi credincio`ii.
Dup[ ce preo\ii `i diaconii trec în altar, un preot ræmâne sæ împartæ anafura
sau sæ miruiascæ pe credincio`i.

Observa\ii:
La urarea pentru episcop, ^n unele eparhii se obi`nuie`te sæ se cânte
“Pe stæpânul `i arhiereul nostru…”
Când Tedeumul este sævâr`it de un singur preot, acesta roste`te
polihroniul din fa\a mesei, având în mânæ Sfânta Cruce.

205
La sfâr`it, dacæ Tedeumul a fost sævâr`it separat de Sfânta Liturghie,
preotul ia `i Sfânta Evanghelie de pe masæ `i merge în partea stângæ a
tetrapodului, unde stæ cu fa\a spre credincio`i pânæ ce to\i ace`tia trec s[
særute Sfânta Cruce `i Sfânta Evanghelie.
Dacæ Tedeumul a fost sævâr`it ^ndat[ dupæ Sfânta Liturghie, atunci
preotul, dup[ ce duce în altar Sfânta Cruce `i Sfânta Evanghelie, se
întoarce pentru a împær\i anafura sau a mirui pe credincio`i.
Dacæ asistæ arhiereul la sævâr`irea Tedeumului, atunci i se face
cuvenita primire `i î`i ia locul în scaunul arhieresc, fa\[ de rânduiala
obi`nuit[ (cea arætatæ mai înainte) fiind doar c]teva deosebiri:
- @nainte de ^nceperea slujbei, preo\ii î`i iau binecuvântare de la
arhiereu.
- Arhiereul zice la timpul cuvenit: “Pace tuturor !”
- La urarea fæcutæ pentru conducætorii \[rii, protosul ^nm]neaz[
arhiereului Sf]nta Cruce, særutându-i mâna. Arhiereul roste`te el
însu`i: “Mul\i ani træiascæ !” (de 3 ori), ^napoind apoi Sfânta Cruce
protosului (care îi særutæ mâna).
-La sfâr`it, arhiereul prime`te din nou Sfânta Cruce de la protos `i o
dæ spre særutare tuturor slujitorilor `i credincio`ilor.
Pentru alte ocazii, r]nduiala de Tedeum este asem[n[toare cu
cea arætatæ pentru Anul Nou, deosebindu-se cererile speciale de la
ectenii, troparele, Apostolul, Evanghelia `i rugæciunea de la sfâr`it,
care sunt alese potrivit fiec[rui caz în parte.

ALTE PROBLEME DE TIPIC BISERICESC

Deoarece scopul nostru a fost tratarea Tipicului bisericesc mai


ales ^n leg[tur[ cu ^ncadrarea (tipiconal[ a) C]nt[rii biserice`ti, o serie
de alte r]nduieli de tipic, ce privesc rostirea otpustului (apolisului -
care poate fi mic, mare `i special, ^n func\ie de felul slujbelor `i al
s[rb[torilor), folosirea ve`mintelor liturgice (care se folosesc `i la ce
moment se ^mbrac[ / dezbrac[), c[dirile (mari, mici `i speciale – la fel,
dup[ felul slujbelor `i al s[rb[torilor), deschiderea `i închiderea u`ilor
^mp[r[te`ti `i a dverei (perdeaua u`ilor împ[r[te`ti), folosirea
lum]n[rilor `i a candelelor, ca `i cele despre toac[ `i clopot, le
men\ion[m doar acum, atr[g]nd aten\ia asupra lor, dar f[r[ a le trata
detaliat – ele put]nd fi studiate ^n cadrul Liturgicii speciale (practice)

206
sau urmate dup[ c[r\ile de Tipic `i de slujb[, acolo unde sunt descrise
pe larg.
La fel este cazul acelor slujbe `i r]nduieli speciale pe care le
s[v[r`e`te arhiereul `i care se afl[ ^n Arhieraticon (cum ar fi sfin\irea
bisericilor etc.).
@n sf]r`it, o problem[ cu caracter mai general (prin care intr[m
deja ^n domeniul Liturgicii), dar care privind strict Tipicul,
consider[m bine de a o aminti ^n ^ncheiere, este cea a respectului
necesar fa\[ de r]nduielile slujbelor biserice`ti, pentru o slujire
corect[, din toate punctelele de vedere. @ntre o scrupulozitate
formalist[ (care de multe ori amestec[ `i confund[ detaliile
conjuncturale cu lucrurile ^nsemnate) `i laxitatea ^n urm[rirea
prescrip\iilor de tipic (adesea din dorin\a de „modernizare”) se
situeaz[ slujirea luminat[ de harul ^n\elegerii teologice `i duhovnice`ti
a r]nduielilor de tipic. Pentru c[ doar ^n felul acesta ne putem raporta
^n mod autentic la Tradi\ia Bisericii, ^n care se ^ncadreaz[ r]nduielile
de Tipic (ca `i cele ale C]nt[rii biserice`ti) - a c[ror stabilitate peste
secole se datoreaz[ faptului c[ „ ritul liturgic bizantin (al Bisericii
Ortodoxe –n.n.) privit în ansamblul lui, sau mæcar în elementele lui
fundamentale, nu constituie o operæ a teologilor, a episcopilor sau a
sinoadelor, nu este opera unei singure genera\ii de cre`tini, ci a
Bisericii întregi, o roadæ a colaborærii tuturor membrilor acestei
„ecclesia“: cler, teologi `i credincio`i laici. El este unul din modurile
de expresie ale Tradi\iei Biserice`ti anonime `i colective.“43

BIBLIOGRAFIE ORIENTATIV{

Cær\i de slujbæ

- Liturghier, Bucure`ti, 1956 (`i ed.din 1987).


- Molitfelnic, Bucure`ti, ed.IV, 1984.
- (Aghiazmatar, ed.IV, Bucure`ti, 1984).
- Ceaslov, Ia`i, 1990.
- Octoih mare, ed.VI, Bucure`ti, 1975.
- Octoih mic, Sibiu, 1970.

43
Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Probleme de actualitate ale bisericilor de azi: dezvoltare (evolu\ie) `i
revizuire (adaptare) în cult, din punct de vedere ortodox, „Ortodoxia” XXI (1969), nr.2, p.213.

207
- Triod, ed.VII, Bucure`ti, 1970; ed.VIII, 1986.
- Penticostar, ed.VII, Bucure`ti, 1988.
- Mineie pe:
Ianuarie, ed.II, Bucure`ti, 1909; ed.V, 1975.
Februarie, ed.V, Bucure`ti, 1976.
Martie, ed.V, Bucure`ti, 1977.
Aprilie, ed.V, Bucure`ti, 1977.
Mai, ed.V, Bucure`ti, 1978.
Iunie, ed.IV, Bucure`ti, 1972.
Iulie, ed.V, Bucure`ti, 1984.
August, ed.IV, Bucure`ti, 1974.
Septembrie, ed.V, Bucure`ti, 1984.
Octombrie, ed.V, Bucure`ti, 1983.
Noiembrie, ed.V, Bucure`ti, 1983.
Decembrie, ed.VI, Bucure`ti, 1991.
- Antologhion, Timi`oara, 1984.

Cær\i `i manuale de tipic


Popoviciu, Aurel
- Tipicul Bisericei Ortodoxe, ed.II, Sibiu, 1927.
Geomolean, Florian
- Manual de tipic bisericesc ortodox, Cluj 1940.
(Colectiv)
- Tipic bisericesc, Bucure`ti, 1976.
Literatur[ auxiliar[
Brani`te, Pr.Prof.Dr.Ene
- Probleme de actualitate ale bisericilor de azi: dezvoltare (evolu\ie) `i revizuire
(adaptare) în cult, din punct de vedere ortodox, „Ortodoxia” XXI (1969), nr.2,
p.197-215.
- Cultul ortodox în cadrul lumii de azi - Opinii ale unui teolog român ortodox,
„Mitropolia Olteniei” XXVI (1974), nr.3-4, p.245-251.
- Liturgica specialæ, Bucure`ti, 1985.
- Liturgica generalæ - cu no\iuni de artæ bisericeascæ, arhitecturæ `i picturæ
cre`tinæ, ed.II, Bucure`ti, 1993.
Necula, Pr.Prof.Dr.Nicolae D.
- Tradi\ie `i înnoire în slujirea liturgicæ, Gala\i, 1996.
Streza, Pr.Prof.Dr.Liviu
- Pæstrarea unitæ\ii în sævâr`irea cultului divin `i importan\a ei pentru unitatea
Bisericii Ortodoxe Române. Combaterea inova\iilor `i practicilor liturgice
necanonice, „Mitropolia Ardealului” XXXIV (1989), nr.2, p.29-36.

208
LEXICON MUZICAL-LITURGIC

Acatist: (grec. imnos acathistos - “ne`ez[tor”) imn de laud[ adresat


Persoanelor Dumnezeie`ti `i Sfin\ilor. Format din 13 condace `i 12
icoase. Cel mai vechi Imn Acatist cunoscut este cel al Maicii
Domnului sau al Bunei Vestiri (atribuit patriarhului Sergiu +638, care
l-ar fi introdus `i ^n cult, sau Sf]ntului Roman Melodul 536-556,
completat de Sf Andrei Criteanul +726), dup[ modelul c[ruia s-au
alc[tuit apoi alte A.
Acatistier: carte de slujb[ care cuprinde acatiste.
Aclama\ie: (lat. acclamatio; grec. epifonisis / prosfonisis) strig[t de bucurie /
entuziasm / felicitare adresat de mul\ime zeilor / ^mp[ra\ilor / altor
personalit[\i importante, la vechii evrei `i la romani / bizantini. @n
cultul cre`tin s-a p[strat sub forma unor r[spunsuri ale credincio`i lor
la slujbe: “~i Duhului T[u”, “Amin”, Vrednic este” etc.
Acolut: (grec. acolouthos / acouloutheo - “urmez”, “ascult”; / acolyt) slujitor
bisericesc ce face parte din treptele inferioare ale clerului ^n Apus,
corespondent al ipodiaconului din R[s[rit. @ncep]nd cu sec. al VI-lea
preia din func\iile c]nt[re\ului `i ale exorcistului.
Acoluthie: (grec. acoulouthia / acoulouthein - “a urma, a ^nso\i”) 1.Ordinea
(p[r\ilor) serviciului liturgic ^n ansamblul lui (mai pu\in Sf.Liturghie).
2.Colec\ie de c]nt[ri din principalele slujbe biserice`ti (cu excep\ia
Sf.Liturghii).
Acoper[m]nt: Pocrov[\.
Acrostih: (grec. acrostihion / acros - “extremitate”, stihos - “vers”) tehnic[
poetic[ ^n care literele ini\iale ale versurilor alc[tuiesc un cuv]nt, o
sintagm[, un nume (al poetului) sau o scurt[ propozi\ie ce exprim[ o
idee ^n leg[tur[ cu con\inutul textului poetic respectiv; ^nt]lnit mai
ales ^n canon `i condac.
Aer: (Sf]ntul Aer) Epitaf.
Afone: (grec. afona simadia - “semne afone”) semne de durat[, nuan\[ `i
expresie ^n nota\ia muzical[ bizantin[.
Agheasm[: aghiasm[.

209
Agheasmatar: aghiasmatar.
Aghiasmæ: (/ agheasmæ / aiasm[) 1.Ap[ sfin\it[. 2.Slujba de sfin\ire a apei,
care este de dou[ feluri: a. Aghiasma mic[ / Sfin\irea cea mic[ a apei
(Sfe`tanie) `i b. Aghiasma Mare (ce se s[v]r`e`te ^n Ajunul `i ^n ziua
Praznicului Botezului Domnului, pe 5 `i 6 ian).
Aghiasmatar: (/ agheasmatar) 1.Carte de slujb[, extras din Molitfelnic (/
Evhologhiu), ce cuprinde slujbele Sfintelor Taine `i a Ierurgiilor (mai
des) s[v]r`ite de preot la diferite trebuin\e din via\a cre`tinilor.
2.Edificiu, cl[dire, incint[ destinat[ sfin\irii apei. 3.Vas liturgic ^n care
se \ine aghiasma.
Aghios: (grec. aghios - “sf]nt”) 1.Imnul liturgic “Sfinte Dumnezeule…”.
2.Gen de c]nt[ri asem[n[toare colindelor.
Agne\: (lat. agnus; slav. agnici) bucat[ de p]ine de form[ p[trat[, t[iat[ de
preot din prescur[ `i a`ezat[ pe disc la Sf]nta Liturghie, spre
prefacerea, ^mpreun[ cu vinul din potir, ^n ^nsu`i Trupul `i S]ngele
M]ntuitorului nostru Iisus Hristos.
Agogic[: (grec. agoghi - “conducere”) termen care se refer[ la nuan\area
mi`c[rii (a tempo-ului) ^n muzic[.
Aiasm[: aghiasm[.
Ajun: (lat. adjunare) 1.Perioad[ (/ ziua) dinaintea unei s[rb[tori 2.Zi ^n care
se ajuneaz[ (se poste`te) 3.Post complet (“negru”).
Alleluia: (ebr. Hillel Yah - “L[uda\i pe Iehova”; / aliluia) c]ntare de laud[,
aclama\ie ^n cultul sinagogal. @n cultul cre`tin a c[p[tat un caracter
responsorial `i bogat melismatic.
Altar: (lat. altarium; / oltar) 1.Parte a bisericii, desp[r\it[ de restul bisericii
prin catapeteasm[, ^n care sluje`te preotul. 2.Sf]nta mas[ (jertfelnic /
prestol / pristol) aflat[ ^n altar (ca parte a bisericii) pe care se
s[v]r`e`te Sf.Jertf[ (Sf.Euharistie).
Amvon: (grec. amvon) loc ridicat ^ntr-o biseric[ (estrad[ sau balcon), de
unde se roste`te predica sau se cite`te Evanghelia.
Anafora: (grec. anafora) partea central[ a Sf.Liturghii, rug[ciunea `i
r]nduiala Sf.Jertfe.
Anaforni\[: vas ^n care se \ine anafura.
Anafur[: (/ antidoron / evloghia) buc[\ele de p]ine (prescur[) binecuv]ntate,
care se ^mpart credincio`ilor la sf]r`itul Sf.Liturghii. Amintire a
agapelor cre`tine din vechime.
Anagnost: (grec. anagnostis - “cite\” / “cete\” / “lector”) treapt[ a clerului
inferior ^n vechime (dup[ ipodiaconi), ^ns[rcinat cu citirea de pe
amvon (uneori `i cu c]ntarea), cu excep\ia pericopelor evanghelice.

210
Men\iona\i din sec. II, ^n timpul persecu\iilor A. aveau ^n grij[ c[r\ile
de cult. Au ^ndeplinit `i alte servicii ^n cadrul cultului.
Analog: tetrapod / iconostas (2).
Anastasima: (grec. anastasis - “^nviere”) v. Anastasimatar.
Anastasimatar: colec\ie de c]nt[ri con\in]nd imnele de la Vecernie `i Utrenie
pe cele opt glasuri. Primul A. ^n limba greac[ a fost tip[rit la Bucure`ti
de c[tre Petru Efesiu ^n 1820, iar ^n limba rom]n[ de c[tre Macarie
Iermonahul, la Viena, ^n 1823.
Anavatmi: (grec. anavatmos - “ridicat”, “treapt[“) 1. Psalmii catismei XVIII
(Ps.119-133), numi\i `i psalmi graduales (lat.), stepenna (slav.) sau
c]ntarea treptelor. 2. Cele 25 de antifoane ale glasurilor biserice`ti,
care cuprind versete din c]ntarea treptelor `i se c]nt[ la Duminica la
Utrenie ^ntre ipacoi `i prochimen.
An bisericesc: ^ncepe la 1 sept. (sf]r`indu-se la 31 aug.) `i cuprinde r]nduiala
s[rb[torilor, posturilor `i pomenirilor biserice`ti.
Anixandarii: (grec. anoixantes sou tin heira - “Deschiz]nd Tu m]na Ta…”; /
deschiz]nde) c]nt[ri de la ^nceputul Vecerniei praznicelor ^mp[r[te`ti
`i a s[rb[torilor, cu textul din Ps.103, de la partea a doua a versetului
28 (“Deschiz]nd Tu m]na Ta…”) mai departe.
Antidoron: anafur[.
Antifoane: (grec. antifona) stihiri sau tropare mai scurte, ^n serie, cu text din
Psalmi sau alte locuri biblice, numite astfel pentru c[ se c]nt[
alternativ de ambele strane, la Utrenia s[rb[torilor ^nainte de
Evanghelie. Atribuite Sf.Ioan Damaschin (+749) sau Sf.Teodor
Studitul (+826). Aceea`i denumire se d[ `i unor stihiri de la ^nceputul
Sf.Liturghii, din Denia celor 12 Evanghelii, din slujba ^mnorm]nt[rii
etc.
Antifonie: (grec. antifonia - “intonare contrar[, opus[“) stil de c]ntare ce
const[ ^n alternarea unui solist cu un grup (comp. cu responsorial), sau
a unor grupuri corale. Originile manierei antifonice de c]ntare par s[
se afle ^n cultul vechilor evrei sau ^n structura poetic[ elin[ strof[-
antistrof[.
Antimis: (grec. antiminsion - “^n loc de mas[“) p]nz[ de in sau m[tase ^n
form[ de p[trat cu dimensiunile de 50x60 cm, care con\ine cusut[ ^n
partea de sus la mijloc o p[rticic[ de Sf. Moa`te `i pe care este pictat[
sau brodat[ punerea ^n morm]nt a M]ntuitorului. F[r[ A. nu se poate
s[v]r`i Sf.Liturghie `i el se p[streaz[ pe Sf.Mas[ ^nvelit ^ntr-o p]nz[
numit[ iliton (de la grec. eilio - “^nf[`or”, “^nvelesc”, “acop[r”).
Originea A. dateaz[ din timpul persecu\iilor, c]nd era de preferat un

211
“altar mobil” cum este A. ^n locul meselor de altar construite din
materiale mai grele (lemn, metal).
Antologhion: (grec. anthologhion - “culegere de c]nt[ri frumoase, alese”)
1.Culegere de c]nt[ri biserice`ti din mai multe c[r\i, puse pe note
psaltice 2.Extras din cele 12 Minee, cuprinz]nd doar slujbele
S[rb[torilor mai importante de peste an (ale M]ntuitorului, Maicii
Domnului, Crucii `i ale Sfin\ilor mai mari).
Apehema: (/ enechema) formul[ de intonare specific[ fiec[rui glas (eh)
bisericesc, ^n muzica bizantin[.
Apli: semn temporal ^n c]ntarea psaltic[, ce adaug[ un timp (o b[taie) notei
sub care este pus, prelungirea respectiv[ execut]ndu-se f[r[ accent.
Apolis: (grec. apolisis, de la apo lio - “dezleg”; / slav. otpust) formula de
^ncheiere a slujbelor, mai dezvoltat[ (otpustul mare) sau mai scurt[
(otpustul mic); s[rb[torile au A. (otpust) special.
Apostih: stihoavn[.
Apostol: (grec. apostolos - “trimis”) carte de slujb[ care cuprinde pericopele
citite la Sf.Litughie ^nainte de Evanghelie `i care sunt alese din
Faptele Apostolilor, din cele 14 Epistole ale Sf.Apostol Pavel `i din
Epistolele sobornice`ti. R]nduiala citirilor ^ncepe la Sf.Pa`ti cu
Faptele Apostolilor, care se continu[ p]n[ la Rusalii, dup[ care
urmeaz[ epistolele pauline `i cele sobornice`ti.
Ar[tarea Domnului: Botezul Domnului (6.ian.).
Arhidiacon: (grec. arhidiaconos; / Protodiacon) “primul ^ntre diaconi”, rang
onorific de origine apostolic[ (primul A. fiind Sf.~tefan), ce se acord[
unor diaconi.
Arhidiecez[: Arhiepiscopie.
Arhiepiscop: (grec. arhiepiscopos - “primul ^ntre episcopi”) titlu onorific ce
se acord[ unui episcop care conduce eparhia principal[ din cadrul unei
mitropolii.
Arhiepiscopie: episcopie condus[ de un Arhiepiscop.
Arhieraticon: (grec arhieraticon - “cele ale arhiereului”; / liturghier arhieresc)
carte care cuprinde slujbele s[v]r`ite de arhiereu.
Arhiereu: (grec. arhos ierevs - “preotul cel dint]i / mai mare”) episcop.
Arhimandrit: (grec. arhon mandra - “conduc[tor de turm[“) cel mai ^nalt titlu
onorific ce se poate acorda monahilor; A. este de obicei stare\ sau
egumen.
Arhondar: c[lug[r care prime`te oaspe\ii unei m[n[stiri `i are ^n grij[
arhondaricul.
Arhondaric: locul destinat g[zduirii oaspe\ilor ^n cadrul unei m[n[stiri.

212
Arhonul condacelor: (grec. o arhon ton contachion) ^n vechime conducea
c]ntarea condacelor la s[rb[tori.
Artos: (grec. artos) p]ine sau prescur[ adus[ (^n special ^n ajunul s[rb[torilor
religioase) la Litie, spre a fi binecuv]ntat[ de preot.
Asem[n]nd[: podobie / prosomie.
Asmata: termen bizantin ce indic[ o categorie de c]nt[ri bogat melismatice,
^n epoca melozilor, sec.V-X.
Autentic: despre eh / glas bisericesc / mod. Primele patru glasuri biserice`ti
(I-IV) sunt autentice, celelalte patru (V-VIII) sunt plagale.
Automel[: (grec. automelon; slav. samoglasni(ca) - “^nsu`i gl[suitoare”)
c]ntare ^n form[ de tropar care are melodia sa proprie, ne^mprumutat[.
Se deosebe`te de irmos - deoarece acesta serve`te de model pentru
celelalte strofe din seriile peasnelor canonului, ^n timp ce A. prive`te
doar stihirile sau troparele izolate, cele numite prosomii, podobii,
asem[n]nde.
Axion: Imn adresat Sf Fecioare, care se g[se`te ^n oda IX a canonului
Utreniei de Duminic[ (a @nvierii) `i care se c]nt[ la Sf.Liturghie
imediat dup[ sfin\irea Darurilor. Denumirea provine de la primele
cuvinteale c]nt[rii ^n limba greac[: Axion estin o alithos - “Vrednic[
e`ti cu adev[rat” (“Cuvine-se cu adev[rat”). Este format din dou[
p[r\i: prima (“Cuvine-se cu adev[rat…”) este o completare t]rzie a
monahilor atoni\i (sec.X-XI), iar cea de-a doua (“Ceea ce e`ti mai
cinstit[…”) este atribuit[ lui Cosma Melodul (sec.VIII). A. “Cuvine-
se cu adev[rat” se c]nt[ de obicei la Liturghia Sf.Ioan Gur[ de Aur, la
Liturghia Sf.Vasile cel Mare se c]nt[ “De Tine se bucur[“, ^n Joia
Mare “Din osp[\ul”, ^n S]mb[ta Mare “Nu te t]ngui”, iar la Praznicele
@mp[r[te`ti se c]nt[ irmosul odei (c]nt[rii) IX a canonului s[rb[torii.
Axios: (grec. axios - “vrednic”) aclama\ie liturgic[ a credincio`ilor la
hirotonie.

B
Bederni\[: (slav. nabederni\a) epigonat.
Binecuv]nt[ri: evloghitarii.
Biseric[: 1.A`ez[m]nt sf]nt ^ntemeiat prin Jertfa `i @nvierea M]ntuitorului
Iisus Hristos pentru sfin\irea `i m]ntuirea oamenilor. 2.(^ntr-un sens
mai restr]ns) Loca` destinat celebr[rii cultului cre`tin.
Boboteaz[: Praznicul Botezului Domnului (6 ian).
Blagoslovire: (slav.) binecuv]ntare (ac\iunea de a binecuv]nta).

213
Blagove`tenie: (slav.) Buna Vestire (25 martie).
Blajenii: (slav. rom]nizat) fericiri.
Bogoiavlenie: (slav.) Boboteaza (6 ianuarie).
Bogorodicin[: 1.Stihira de la “~i acum…', “a N[sc[toarei”, la sf]r`itul
seriilor de stihiri sau tropare de la Vecernie, Litie, Utrenie sau la
canoanele din Octoih, Minei, Triod, Penticostar; 2.Colec\ia de
canoane alc[tuit[ ^n cinstea Maicii Domnului, pentru toate glasurile `i
pentru toate zilele, din care se cite`te zilnic la m[n[stiri, la Pavecerni\a
mic[, dup[ Simbolul credin\ei.
Botez: 1.Prima dintre cele `apte Sfinte Taine, prin care se iart[ celui botezat
p[catele, devenind membru al Bisericii. 2.Stropirea cu Aghiasm[ a
credincio`ilor `i a caselor de c[tre preot, cu ocazia unor slujbe sau
s[rb[tori biserice`ti.
Botezul Domnului: Boboteaza (6 ian.).
Br]u: ve`m]nt liturgic pentru arhierei `i preo\i, f[cut din stof[, care se poart[
^ncins peste mijloc.
Breviar: (temen apusean) ceaslov / orologiu.

Calendar (bisericesc): C. este un sistem de m[surare a timpului ^n ani, luni `i zile.


C. bisericesc indic[ toate s[rb[torile biserice`ti din cuprinsul unui an.
Calofonic: (grec. calos - “frumos”, foni - “sunet”; calofonie - “c]ntare
frumoas[“) stil papadic.
Calofonicon: (grec. calofonicon - “cel c]ntat frumos”) culegere antologic[ de
c]nt[ri religioase care nu fac obligatoriu parte dintr-una din slujbele
biserice`ti. Primele traduceri rom]ne`ti a unor astfel de culegeri se
numeau “frumos gl[suitoare”.
Camilafc[: (slav.) potcap acoperit cu v[l (de obicei negru) purtat de monahi
^n anumite ocazii.
Candel[: vas mic cu ulei folosit pentru iluminat, ce se at]rn[ de obicei ^n fa\a
unei icoane.
Canon: (grec. canon - “regul[“, “norm[“) 1.Norm[ bisericeasc[. 2.Tipic.
3.Form[ imnografic[ de mari dimensiuni, ale c[rei p[r\i se supun unor
reguli de structurare bine determinate. C. este alc[tuit de regul[ din
nou[ ode, pesne sau c]nt[ri (c]nt]nde). Fiecare od[ este format[ dintr-
o serie de trei p]n[ la nou[ tropare (strofe, stihiri) cu structura
izosilabic[ (acela`i num[r de silabe) `i homotonic[ (aceea`i distribu\ie
a accentelor), av]nd ca model prima strof[ din od[, numit[ irmos. C.

214
este numit dup[ tema tratat[ (“al @nvierii”, “al Crucii” etc.), fiecare
od[ relief]nd aspecte diferite ale respectivei teme. Peasna a doua a C.
lipse`te de obicei. Un exemplu de C. complet este Canonul cel Mare al
Sf.Andrei Criteanul (+726), care se c]nt[ ^n Postul Mare (sapt[m[na I
`i V). C. pot avea uneori `i mai pu\ine ode, numindu-se ^n acest caz
diode, triode sau tetraode.
Canonarh: (/ protocanonarh) cel care conducea ^n vechime c]ntarea
canoanelor `i avea ^n grij[ tipicul c]nt[rilor.
Cantor: c]nt[re\ / psalt.
Capel[: (ital. capella; / paraclis) biseric[ mic[ (eventual f[r[ parohie) sau
^nc[pere cu altar ^ntr-o cl[dire, unde se pot oficia slujbe religioase.
Catapeteasm[: (grec. catapetasma; / t]mpl[ / iconostas) perete de lemn sau de
zid care desparte altarul de naos `i care este ^mpodobit cu icoane.
Catavasie: (grec. catavasia - “cobor]re”) irmoase la canoanele de la Utreniile
s[rb[torilor, numite astfel deoarece ^n vechime c]nt[re\ii coborau din stran[,
unindu-se la mijlocul bisericii, pentru a le c]nta. Fiecare Praznic ^mp[r[tesc,
Duminicile Triodului `i zilele din S[pt[m]na Mare au C. proprii.
Catavasier: 1.Octoih mic. 2.Carte de c]nt[ri cu nota\ie muzical[ care
cuprinde Catavasii (numindu-se `i Irmologhion - deoarece catavasiile
sunt irmoase ale Praznicelor), Svetilne, Voscresne, Doxologii etc.
(put]nd cuprinde `i alte c]nt[ri).
Catedral[: (lat. cathedralis) biseric[ mare ^n ora`ul de re`edin\[ al ierarhului
unei eparhii (episcop, mitropolit), ^n care acesta sluje`te de obicei.
Catismale: sedelne.
Catisme: (grec. cathismata - “`ez]nde”; / stihologie) grupe de Psalmi din
Psaltire - aceasta fiind ^mp[r\it[ ^n 20 de C. - care se citesc la Vecernie
`i Utrenie, dar `i la alte Laude sau slujbe biserice`ti, numite astfel
deoarece ^n timpul citirii lor este permis[ `ederea ^n strane. @mp[r\irea
^n C. este atribuit[ fie Sinodului de la Laodiceea (se. IV), fie Sf.Ioan
Gur[ de Aur (+407).
Cazanie: (slav.) predic[ / omilie, t]lcuire a Evangheliei.
C[delni\[: (/ c[\uie / t[m]ier) obiect de cult compus dintr-un mic vas at]rnat
de trei l[n\i`oare, vas ^n care se pune t[m]ie (peste c[rbunii ^ncin`i) `i
care este folosit la c[dit (/ t[m]iere) ^n anumite momente ale slujbelor.
C[dire: (/ c[dire) act liturgic de t[m]iere (cu fumul de t[m]ie a`ezat[ peste
c[rbunii ^ncin`i din c[delni\[) a Sf.altar, a bisericii `i a credincio`ilor,
ca `i a unor obiecte aduse spre sfin\ire. C. poate fi mare (^n ^ntreaga
biseric[) sau mic[ (p]n[ ^n fa\a Sf.altar).
C[dit: c[dire.

215
C[ldura: apa cald[ care se toarn[, dup[ ce a fost binecuv]ntat[, ^n Sf]ntul
Potir ^nainte de ^mp[rt[`irea preo\ilor.
C[lug[r: monah.
C[s[torie: Cununie.
C[\uie: c[delni\[.
C]ntare: 1.(^n cultul cre`tin) rug[ciune de laud[ `i sl[vire, av]nd ^n general
form[ de poezie sau imn religios. 2.od[.
C]nt[re\: psalt / dasc[l / \]rcovnic / p[limar.
C]nt]nd[: od[.
C]rja (arhiereasc[): (toiag p[storesc / pateri\a) toiag ^nalt, bogat ^mpodobit,
terminat la cap[tul de sus cu doi `erpi, peste care se suprapune un glob
cu cruce deasupra, peste m]nerul toiagului fiind ^nf[`urat[ de obicei o
maram[ cusut[ cu fir; C. face parte dintre insignele (/ ornatele)
demnit[\ii arhiere`ti.
Ceaslov: (slav.; / orologiu) Carte de slujb[ care cuprinde ^n principal cele
~apte Laude (^ntre care Ceasurile, de la care `i -a luat numele), dar `i
alte tropare, condace, prochimene, acatiste etc. Ceaslovul poate fi
^nt]lnit ca C. “mare” (sau bogat) `i “mic” (sau breviar). Alc[tuirea C.
este atribuit[ prin tradi\ie Sf.Sava de la Ierusalim (+581), cu
complet[ri ale Sf.Ioan Damaschin (+749) `i Sf.Teodor Studitul
(+826).
Ceasuri: (grec. ore) slujbe biserice`ti f[c]nd parte dintre cele ~apte Laude.
Sunt de mai multe feluri: a) C. obi`nuite, care se citesc peste tot anul
(I dup[ Utrenie; III, VI ^nainte de Sf.Liturghie; IX ^nainte de
Vecernie) b) C. ^mp[r[te`ti (numite astfel pentru c[ odinioar[
participau la citirea lor `i ^mp[ra\ii), care se cirtesc ^n ajunul
Cr[ciunului, al Bobotezei `i ^n Vinerea Mare; c) C. Pa`tilor, care se
citesc (/ c]nt[) ^n S[pt[m]na Luminat[.
Cete\: (slav. citati - “a citi”; / cite\) anagnost.
Chilie: (slav. chelia) od[i\[ / c[m[ru\[ care serve`te monahului ca locuin\[
^ntr-o m[n[stire.
Ch(e)ironomice: semne afone ^n nota\ia muzical[ bizantin[.
Ch(e)ironomie: (grec. h(e)ir - “m]n[“; nomos - “regul[“) modalitate de a
dirija corul prin mi`c[ri ale m]inilor menite s[ sugereze linia
melodic[; practicat[ ^nc[ din antichitate.
Chinonic: (grec. chinonicon - imnul ^mp[rt[`i rii; / priceasn[) c]ntare care se
c]nt[ “pe larg” la Sf.Liturghie dup[ “Unul Sf]nt”, ^n timpul
^mp[rt[`irii preo\ilor `i a credincio`ilor; C. poate fi al zilei, al
s[rb[torii etc. La bisericile cu cor este ^nlocuit uneori cu un “concert
religios”.

216
Chinonicar: (grec. chinonicarion; / pricestniar) carte de c]nt[ri care cuprinde
chinonice.
Chiriarh: (grec. chiriarhos / chirios arhon - “principe domnesc”, ^n sensul de
“mai marele unei eparhii”); / vl[dic[) episcop / arhiereu care conduce
o episcopie, mitropolie sau patriarhie.
Chinovie: M[n[stire cu via\[ de ob`te (^ncep[tor al vie\ii monahale de ob`te
este considerat Sf.Pahomie, sec.IV).
Cite\: (/ cete\) anagnost.
Clasma: (grec.) semn temporal ^n muzica psaltic[, a`ezat fie deasupra, fie
dedesubtul unei note, care face ca durata sunetului respectiv s[ fie
prelungit[ cu un timp accentuat; ^n rela\ie cu petasti introduce `i o
u`oar[ ondula\ie ornamental[ a sunetului.
Cler: (grec. cliros - [ tragere la] sor\i”, “mo`tenire”; / preo\ime) totalitatea
slujtorilor unei Biserici sau a unui cult.
Clopot: (slav. clopotu) obiect metalic de diferite dimensiuni, ^n form[ de par[
`i deschis ^n partea inferioar[, av]nd o limb[ mobil[ ^n interior, care
prin lovirea de pere\ii C. produce sunete caracteristice.
Clopotni\[: turn / turl[ de biseric[ sau construc\ie special[ ^n care sunt
instalate clopotele.
Clopo\el: obiect de cult de mici dimensiuni ^n form[ de clopot, folosit ^n
anumite momente liturgice pentru a atrage aten\ia.
Colimvitr[: (grec. colimvitra; / cristelni\[) vas ^n care se pune apa pentru
Botez.
Coliv[: gr]u fiert amestecat cu zah[r sau miere `i nuci pisate (apoi ornat), care
se ^mparte la ^nmorm]nt[ri sau parastase dup[ ce e slujit([) de preot.
Condac: (grec. condachion / contachion; ipoteze etimologice diverse, ^ntre
care contachia - pergament scris pe ambele p[r\i `i ^nf[`urat pe sul)
poem imnografic alc[tuit din 18 p]n[ la 30 de strofe sau tropare
identice ca structur[ (izosilabice `i homotonice), dup[ modelul
primului tropar numit irmos. Strofele pot avea 3 p]n[ la 13 versuri
(sau chiar 20 p]n[ la 30) `i se ^ncheie cu un refren numit efimnion;
toate sunt ^ncadrate ^ntr-un acrostih care indic[ ziua, s[rb[toarea,
autorul sau ehul. C. este precedat de o strof[ independent[ din punct
de vedere structural numit[ proimion sau kuculion. La ^nceput C. era
cunoscut sub denumirea de imn, psalm, poem, c]ntec, laud[ sau chiar
rug[ciune `i doar prin sec. IX a primit denumirea de C. Dup[ sec. X-
XI ^n c[r\ile de cult s-au p[strat din vechile C. doar dou[ strofe
(numite condac `i icos) intercalate dup[ c]ntarea a VI-a a canoanelor
Utreniei. Unul dintre cei mai cunoscu\i autori de condace este
Sf.Roman Melodul (sec.VI), printre cele mai vechi condace

217
num[r]ndu-se “Fecioara ast[zi” (al Na`terii Domnului) `i
“Ap[r[toarei Doamn[“ (al Buneivestiri).
Condacarion: carte de carte de c]nt[ri care ^n vechime cuprindea condacele
s[rb[torilor; condacele puse pe note au mai fost adunate `i ^n cartea
numit[ sobornicariu.
Copie: (slav. kopije - “sabie”, “lance”) obiect de cult ^n form[ de cu\it mic,
cu v]rful triunghiular `i m]ner scurt, folosit la Proscomidie pentru
t[ierea Sf.Agne\ si a miridelor, amintind de suli\a cu care a fost
^mpuns[ pe Cruce coasta M]ntuitorului.
Consonante: semne de expresie `i ornamenta\ie ^n nota\ia psaltic[ (bizantin[).
Consonan\[: rela\ie succesiv[ sau (mai ales) simultan[ de sunete, a c[ror audi\ie
provoac[ o impresie agreabil[, de echilibru `i calm; opus[ disonan\ei.
Co`ciug: (/ sicriu) obiect (de obicei de lemn) folosit la ^nmorm]ntarea
cre`tinilor.
Cratim[: gen de c]ntare ^n stil papadic, c]ntate ^n vechime pe silabe f[r[
semnifica\ie - “te-ri-re(m)” etc., numite uneori din aceast[ cauz[ `i
tereremuri sau teretisme (grec. teretismos / teretisma), cu sens de
ornamenta\ie melodic[ (bizantin[). @n acest stil au fost scrise polielee,
heruvice, chinonice etc.
Cratimatarion: colec\ie de c]nt[ri (prin sec.XVIII) ce con\inea cratime.
Cr]snic: (slav. cristu - “cruce”; bulg. crastnic) paraclisier / \]rcovnic.
Credeu: Crez.
Crez: (/ Credeu / Simbolul de credin\[ [ niceo-constantinopolitan] ) expunere
succint[ a ^nv[\[turilor (/ dogmelor) fundamentale ale religiei cre`tine,
care se roste`te la Sf.Liturghie `i la alte slujbe biserice`ti.
Cristelni\[: colimvitr[.
Cruce: obiect de cult care se afl[ pe Sf.Mas[, ^nf[\i`]nd r[stignirea M]ntuitorului;
este folosit[ la binecuv]ntarea credincio`ilor ^n timpul slujbelor. C.
pectoral[ este o insign[ arhiereasc[ ce se poart[ pe piept (av]ndu-`i originea
^n engolpionul ^n form[ de cruce), put]nd fi acordat[ ca distinc\ie `i
preo\ilor cu rangul onorific cel mai ^nalt, de iconom-stavrofor.
Ctitor: persoan[ care suporta ^ntru totul sau ^n parte cheltuielile pentru
construirea unei biserici sau m[n[stiri.
Cucernic: (/ evlavios / pios) titlu care se d[ (de obicei) preo\ilor.
Cuminec[tur[: Sf]nta Euharistie.
Cununie: (Sf.Tain[ a Cununiei / c[s[torie religioas[) Sf]nta Tain[ a Bisericii
prin care se ^ntemeiaz[ o familie cre`tin[. R]nduiala C. se afl[ ^n
Molitfelnic / Aghiazmatar.
Cuvios: (/ evlavios / pios) titlu care se d[ (de obicei) monahilor.

218
D

Dasc[l: psalt / c]nt[re\ / \]rcovnic / p[limar.


Declama\ie: modalitate de expresie proprie retoricii `i poeziei, dar utilizat[ `i
^n muzica vocal[, const]nd ^n redarea nuan\at[ a unui text literar, cu
sublinierea accentelor, cezurilor `i curbei intona\ionale a frazei.
Denie: slujb[ a Utreniei oficiat[ ^n seara din ajunul zilei respective, specific[
Postului Pa`tilor (^n s[pt[m]na a V-a `i ^n S[pt[m]na Mare).
Deschiz]nde: anixandare.
Di: (grec. d-delta) treapta a patra ^n scara muzicii psaltice - ^n transcriere
liniar[ corespunde notei “sol”.
Diacon: (grec. diaconos - “servitor”) a treia treapt[ a preo\iei, de origine
apostolic[. D. ajut[ pe arhiereu sau preot la s[v]r`irea slujbelor
biserice`ti, at]t ^n vechime c]t `i ast[zi av]nd `i alte ^ns[rcin[ri.
Diaconic: (grec. diaconicon; / schevofilachiu; / ve`m]ntariu) camer[ / firid[ /
dulap (de obicei ^n partea dreapt[ a altarului) ^n care se p[streaz[
ve`mintele, vasele `i c[r\ile de cult, numit[ astfel pentru este dat[ ^n
grija diaconilor (sau a schevofilaxului) - mai nou a eclesiarhului.
Diatonic: dispunere natural[ a tonurilor `i semitonurilor ^ntr-o structur[
muzical[. @n c]ntarea bisericeasc[ r[s[ritean[ glasurile I, IV, V `i VIII
sunt diatonice.
Dicher: (grec. dichirion) sfe`nic cu dou[ lum]n[ri folosit, ^mpreun[ cu tricherul
la slujbele cu arhiereu (`i constituind astfel una dintre insignele
arhiere`ti). Cu D. `i tricherul arhiereul binecuvinteaz[ pe credincio`i, ^n
restul timpului cele dou[ sfe`nice fiind purtate de obicei de c[tre diaconi.
Diecez[: eparhie ortodox[.
Diez: semn muzical de altera\ie (ftora) ce se scrie deasupra unei note (neume)
psaltice, urc]nd intona\ia sunetului respectiv cu un semiton.
Digorgon: semn temporal ^n c]ntarea psaltic[, compus al gorgonului, care
face ca trei note (cea precedent[, cea pe care este scris digorgonul `i
cea care urmeaz[) s[ se c]nte ^ntr-un singur timp.
Dinamic[: (grec. dinamis - “putere”) termen ce se refer[ la nuan\area
intensit[\ii sonore.
Diocez[: diecez[.
Diod[: canon compus din dou[ ode.
Disc: vas de cult ^n form[ de taler sau tipsie cu picior, pe care se pune
Sf.Agne\ `i celelalte p[rticele de p]ine (miride) la Proscomidie; se
p[streaz[ ^n proscomidiar.

219
Disonan\[: rela\ie succesiv[ / simultan[ ^ntre sunete ce produce o impresie
dezagreabil[, de tensiune, necesit]nd de obicei “rezolvarea” ^ntr-o
rela\ie pl[cut[, opus[ D., numit[ consonan\[.
Dogmatic[: (grec. dogmaticon): “slava” (stihira de la “Slava… ~i acum…”)
pe cele opt glasuri, care se c]nt[ la Vecernia (mare `i mic[) de
s]mb[t[ seara, la “Doamne strigat-am” `i Stihoavn[. D. se numesc
astfel datorit[ con\inutului dogmatic (referitor la Persoana
M]ntuitorului) `i sunt ^nchinate Maicii Domnului. Autorul lor este
socotit a fi Sf.Ioan Damaschin (+749).
Domestic: (grec. domestoicoi) denumire dat[ celor doi conduc[tori ai
str[nilor (din dreapta `i din st]nga); ^n sec. XVIII D. din strana st]ng[
a primit numele de Lampadar.
Dorian: (grec. dorios) o alt[ denumire pentru glasul I ^n muzica bisericeasc[
psaltic[.
Doxastar: (grec. doxa - “slav[“, “m[rire”) cartea de c]nt[ri (pe nota\ie
psaltic[) ce cuprinde Slavele de la Vecernie, Litie `i Utrenie pentru
^ntregul an bisericesc, din Mineie, Triod `i Penticostar.
Doxologie: (grec. doxologia - “pream[rire”, de la doxa - slav[, logos -
cuv]nt; / slav. slavoslovie; / m[rind[) imnul “Slav[ ^ntru cei de sus, lui
Dumnezeu…” ce se c]nt[ sau se cite`te la sf]r`itul Utreniei. Duminica
`i la s[rb[tori se nume`te D. mare, iar ^n restul zilelor D. mic[. Tot D.
mic[ se nume`te uneori `i ecfonisul, ca `i formula trinitar[ (sec.IV)
“Slav[ Tat[lui `i Fiului `i Sf]ntului duh…”. D. mare este men\ionat[
^nc[ spre sf]r`itul sec.I , ^n Constitu\iile apostolice, care o reproduc
p]n[ la “Invrednice`te-ne Doamne…” (un adaus mai t]rziu).
Duhovnic: (slav. duhovinicu) preot care s[v]r`e`te Sf]nta Tain[ a
M[rturisirii / care spovede`te pe credincio`i.
Duminica: (lat. dies dominica - ziua Domnului) ziua s[pt[m]nal[ de odihn[
`i de s[rb[toare a cre`tinilor, ce dateaz[ ^nc[ din vremurile apostolice
(c]nd se s[v]r`ea “fr]ngerea p]inii”, adic[ Sf.Euharistie), consfin\it[
oficial ^n timpul ^mp[ratului Constantin cel Mare (321), a c[rei
semnifica\ie este asociat[ @nvierii Domului, Pogor]rii Duhului Sf]nt `i
altor evenimente importante din istoria m]ntuirii.
Dup[ cinare: pavecerni\[.
Dver[: perdeaua din dreptul u`ilor ^mp[r[te`ti ale altarului, care se ^nchide `i
se deschide dup[ tipicul Sfintelor slujbe.

220
Ecfonis: (grec. ecfonisis; ek foneo - “ridic glasul”; slav. vosglas) formula de
^ncheiere a ecteniilor sau a unor rug[ciuni.
Eclesiarh: (grec. ecclisiarhis) cel ce \ine biserica (m[n[stireasc[ sau
catedral[) ^n bun[ r]nduial[. Avea ^n subordine pe paraeclisiarhi
(grec. paraekklisiarhai) - de unde vine numele de paracliseri (grec.
parecclisiarioi).
Ectenie: (grec. ectenia - “^ntindere”, “prelungire”) rug[ciune prelungit[,
^ntins[ (cu r]vn[) ce cuprinde un `ir de cereri rostite de preot sau
diacon (`i la care ^ntreaga ob`te r[spunde cu “Doamne miluie`te” sau
“D[ Doamne”). E. poate fi mare, mic[, ^ntreit[ `i de cerere (“a
cererilor”). Originea E. urc[ p]n[ ^n vremurile apostolice `i ele mai
sunt numite sinapti (grec. - “leg[tur[“, “unire”), pentru c[ unesc ^ntr-o
rug[ciune mai multe cereri, eirinicai – deoarece unele ^ncep cu
cuvintele en eirini (grec. - “cu pace”) - sau diaconicai (grec.),
deoarece la ^nceput erau rostite doar de diaconi.
Efimnion: refren ^n condac.
Egumen: (grec. igheomai - “conduc”; igoumenos - “conduc[tor”; / stare\)
conduc[torul unei m[n[stiri / schit.
Eh: glas / mod al c]nt[rii biserice`ti; se folosesc opt glasuri biserice`ti (Octoeh).
E. este caracterizat prin scara sa (a`ezarea ^n ordinea ^n[l\imilor /
frecven\elor sonore componenete ale sunetelor E. / modului muzical),
formule melodice `i caden\e (^ncheieri de fraze muzicale) specifice.
Emmeles: (grec. emmelis - “^n melos”) termen ce indica sunetele cu
^n[l\imea precis[, care prin determinarea numeric[ a raporturilor
intervalice deosebesc sunetul muzical de cel al vorbirii; prin opozi\ie,
sunetele f[r[ ^n[l\ime determinat[, ce nu apar\in sferei melosului
(melodicului) se numesc ekmeles.
Enarmonie: ^n muzica greac[ indica alc[tuirea tetracordului (care este un
grup de patru trepte muzicale, luate ^n ordine, constituind o unitate
structural[ pentru sc[rile / gamele muzicale) ^n a c[rui componen\[
intrau dou[ sferturi de ton. Muzica bizantin[ a men\inut ideea
existen\ei unui gen enarmonic, ^n c]ntarea psaltic[ glasurile III `i VII
fiind considerate `i ast[zi ca fiind glasuri enarmonice. (@n sistemul
occidental enarmonia se refer[ la sunetele de aceea`i ^n[l\ime, dar cu
denumiri diferite.)
Enechema: Apehema.
Engolpion: (grec. en kolpos - “la s]n”) insign[ arhiereasc[ de forma unei
iconi\e-medalion, care se poart[ at]rnat[ pe piept, fiind legat[ cu un
l[n\i`or petrecut pe dup[ g]t.
Enhiridie: Propedie.

221
Enorie: Parohie.
Eotinale: (voscresne, stihiri ale Evangheliei, m]nec]nde, m]nec[tori) imne
alc[tuite de ^mp[ratul Leon Filozoful (+911), ce se c]nt[ pe r]nd, c]te
una ^n fiecare s[pt[m]n[ la Utrenia Duminicilor la „Slav[…” de la
Laude; sunt ^n leg[tur[ cu cele 11 Evanghelii ale @nvierii, care se
citesc de asemenea (pe r]nd, c]te una ^n fiecare s[pt[m]n[) la Utrenia
Duminicilor.
Eparhie: teritoriu supus jurisdic\iei unui episcop.
Epiclez[: (grec. epiclesis) rug[ciune de invocare a Duhului Sf]nt ^n cadrul
Sfintelor Taine `i a Ierurgiilor; ^n particular, rug[ciunea rostit[ de preot la
Sf]nta Liturghie, ^n timp ce la stran[ se c]nt[ “Pe Tine Te l[ud[m…”
Epifanie: (grec. epifania) 1.Manifestare a luiDumnezeu. 2.Ar[tarea
Domnului / Botezul Domnului / Boboteaz[ / Teofanie (6.ian.).
Epigonat: (grec. epigonation / ipogonation; epi / ipo gono - “pe / sub
genunchi”; / bederni\[) ornat arhieresc ^n form[ de romb, ce se poart[
at]rnat de un `nur pe genunchiul drept; este o distinc\ie ce se poate
acorda `i preo\ilor.
Episcop: (grec. episcopos - “p[zitor”, “supraveghetor”) cea mai ^nalt[ treapt[
preo\easc[, dob]ndit[ prin hirotonie; este de origine apostolic[. E. se
mai nume`te arhiereu (grec. arhos ierevs - “preotul cel dint]i / mai
mare”), ierarh (grec. ieros arhon - “principele preo\ilor”) sau chiriarh
(grec. chirios arhon - “principe domnesc”, ^n sensul de “mai marele
unei eparhii”). Titluri onorifice acordate ^n cadrul treptei episcopale
(care ^ns[ implic[ `i o jurisdic\ie administrativ[ superioar[) sunt cel de
arhiepiscop (grec. arhiepiscopos / arhos episcopos - “primul ^ntre
episcopi”) `i mitropolit (grec. mitropolis / mitir polis - “ora`ul mam[ /
capital[“), cu jurisdic\ie asupra unei provincii `i a capitalei acesteia.
Epistrof: (grec. epistrofos) semn vocal ^n muzica psaltic[, ce coboar[ o
treapt[ fa\[ de sunetul anterior.
Epitaf: (grec. epitafion; / Sf]ntul Aer) 1.Obiect de cult const]nd dintr-o p]nz[
pe care se afl[ zugr[vit[ icoana punerii ^n morm]nt a M]ntuitorului.
La Vecernia din Vinerea Mare se scoate din altar `i se a`eaz[ ^n
mijlocul bisericii pe o mas[; la Prohodul Domnului se poart[ ^n
procesiune ^n jurul bisericii, dup[ care este a`ezat pe Sf]nta Mas[ ^n
altar, unde va sta p]n[ la @n[l\are. 2.Inscrip\ie funerar[.
Epitrahil: (grec. epitrahilion; epi trahilion - “peste grumaz”; / patrafir)
ve`m]nt liturgic pentru arhierei `i preo\i, ^n form[ de f]`ie lung[ de
stof[, purtat[ peste grumaz - provenind din orarul diaconesc, a`ezat pe
dup[ grumaz `i av]nd cele dou[ capete at[rn]nd unite peste piept.

222
Et(h)os: (grec. ithos - “obicei”, “datin[“) 1.Ansamblu de tr[s[turi (etico-
estetice) specifice unei epoci / culturi / grup social etc. 2.(sens
muzical) @n concep\ia antichit[\ii grece`ti, proprietate a muzicii (sau a
unor componente / structuri ale sale: melodice, ritmice etc.) de a
influen\a sufletul omenesc; ^n particular se refer[ la caracterul
(expresiv) al unui mod / eh / glas.
Eufonie: (grec. eufonia; eu - “bun”, “bine”; foni - “sunet”) sonoritate bun[,
cu efect pl[cut asupra auzului.
Euharistie (Sf]nta Euharistie): (grec. euharistia - “mul\umire”,
“recuno`tin\[“; / Sf]nta @mp[rt[`anie; Cuminec[tur[, Grijanie) Sf]nta
Tain[ instituit[ de ^nsu`i M]ntuitorul Iisus Hristos la Cina cea de
tain[, actualizare sacramental[ a ^ntregii Iconomii a M]ntuirii prin
^mp[rt[`irea cu p]inea `i vinul pref[cute la Sf]nta Liturghie ^n ^nsu`i
Trupul `i ^nsu`i S]ngele M]ntuitorului.
Evangheliar: Evanghelie.
Evanghelie: (grec. evanghelion; evanghelizo - “binevestesc”; / Evangheliar /
Lec\ionar / Tetraevanghel) carte de slujb[ ce cuprinde pericopele din
cele patru Evanghelii, r]nduite s[ se citeasc[ la Sfintele Slujbe. De la
Evagrie (sec.IV) `i diaconul Eutalie din Alexandria (sec.V), apoi de la
Sf.Sava (+521) `i Sofronie al Ierusalimului (+638) dateaz[ prime
^mp[r\iri liturgice ale textelor evanghelice. Actuala ^mp[r\ire ^n
pericope povine aproximativ din vremea Sf.Ioan Danmaschin (+749)
`i Teodor Studitul (+749).
Ev(ho)loghii: (grec. evhi, logos - “cuv]nt de rug[ciune”) Ierurgii.
Evhologhiu: (grec. evhologhion; / Molitfelnic / slav. Trebnic) Cartea de slujb[
care cuprinde r]nduiala s[v]r`i rii Sfintelor Taine `i a Ierurgiilor.
Evloghia: anafur[.
Evloghitarii: (/ binecuv]nt[rile @nvierii) tropare ce se c]nt[ la Utrenia
Duminicilor, precedate de stihul “Bine e`ti cuv]ntat Doamne…”
(Ps.118,12).
Exapostilarie: (grec. exapostilaria - “trimi\[toare”; / svetiln[ / lumin]nd[ /
lumin[toare) imn ce se c]nt[ la Utrenie ^ntre canoane `i Laude. Cele
11 exapostilarii ale @nvierii, care se c[nt[ la Utrenia Duminicilor, sunt
^n leg[tur[ cu cele 11 Evanghelii ale @nvierii `i cu cele 11 voscresne,
fiind atribuite ^mp[ratului Constantin al VII-lea Porfirogenetul (sau
tat[lui s[u Leon Filozoful +911).
Exarh: (grec. exarhos) ^n vechime, demnitate bisericeasc[ conferit[ de
Patriarhia Ecumenic[; ast[zi, inspector al m[n[stirilor dintr-o eparhie,
numit de chiriarh.

223
Exorcist: treapt[ a clerului inferior ^n vechime, care avea ^n grij[ pe cei
st[p]ni\i de duhuri necurate (energumeni / demoniza\i).

Felon: (slav. felonu) ve`m]nt liturgic de forma unei pelerine scurte f[r[ m]neci,
care este ^mbr[cat de preot peste celelalte ve`minte la unele slujbe.
Fericiri: (grec. macarismoi; slav. blajenii) versete din Mat.5,3-12, care
constituie o parte din “predica de pe munte”; apar ca stihuri ^nso\ite de
tropare (stihiri) la al treilea Antifon de la Sf.Liturghie `i la alte slujbe.
Ftorale: (grec. fthora - “stricare”, “distrugere”, “modificare”, “schimbare”,
“alterare”, ^n sens muzical) semne ^n nota\ia psaltic[, folosite pentru
modularea dintr-un glas ^n altul, prin schimbarea denumirii `i a
intona\iei notei pe care sunt puse.

Ga: (grec. g-gama) treapta a treia ^n scara muzicii psaltice - ^n transcriere


liniar[ corespunde notei “fa”.
Gam[: (/ scar[ muzical[) a`ezarea ^n ordinea ^n[l\imilor a sunetelor unui mod
(/ eh / glas).
Glas: (slav. glasu) eh (^n cadrul Octoehului).
Gramatic[: Propedie.
Grijanie: Sf]nta Euharistie / @mp[rt[`anie.

Hamili: (grec.) semn vocal cobor]tor ^n muzica psaltic[, ce coboar[ patru


trepte s[rite fa\[ de sunetul aterior.
Har\i: (grec. armean.) perioad[ de post ^n care este ^ng[duit[ m]ncarea “de
dulce”.
Heruvic: (grec. herouvicon, herouvicos imnos) imn din cadrul Sf.Litughii, cu
denumirea derivat[ de la numele cetei ^ngere`ti a heruvimilor, ce
apare ^n textul imnului la Litughia Sf.Ioan Gur[ de Aur: “Noi, cari pre
heruvimi cu taina ^nchipuim…” (ce dateaz[ din timpul ^mp[ratului
Justin II (565-578). Se mai folosesc ^nc[ trei H. ^n cursul anului

224
bisericesc: “S[ tac[ tot trupul” la Liturghia Sf.Vasile cel Mare din
S]mb[ta Mare (care pare a fi cel mai vechi, provenind din Liturghia
Sf.Iacob, de origine apostolic[), “Cinei Tale celei de tain[“ la
Liturghia Sf.Vasile cel Mare din Joia Mare `i “Acum puterile cere`ti”
la Liturghia Sf.Grigorie Dialogul (/ a Darurilor mai ^nainte sfin\ite),
care se s[v]r`e`te ^n Postul mare, ^n timpul s[pt[m]nii (miercuri,
vineri).
Heruvico-chinonicar: carte de c]nt[ri (psaltice) ce cuprinde heruvice `i
chinonice.
Hirotesie: (grec. heirotesia - “punerea m]inilor”) ierurgie ^n care, prin
punerea m[inilor episcopului, se d[ candida\ilor la preo\ie consacrarea
^ntr-una din treptele inferioare ale clerului (cite\, ipodiacon) sau se
acord[ preo\ilor un grad onorific (sachelar, iconom, stavrofor, pentru
preo\ii de mir; sincel, protosincel `i arhimandrit pentru ieromonahi)
sau administrativ (stare\, egumen, protoiereu etc.).
Hirotonie: (grec. heirotonia - “^ntinderea m]inilor”) una dintre cele ~apte
Sfinte Taine, de origine apostolic[, administrat[ de c[tre episcop celor
ce urmeaz[ s[ devin[ diaconi, preo\i au episcopi.
Horarium: Orologiu / Ceasov.
Horologhion: (grec. hora - “ceas”, timp”; logos - “cuv]nt”) Ceaslov.
Hram: (slav. hramu) serbarea (/ praznicul) patronului unei biserici sau
m[n[stiri.
Hvalite: (slav. hvaliti; / Laude) c]nt[ri la Utrenie, ^ntre lumin]nde `i eotinale
(/ voscresne / stihirile Evangheliei), formate din stihuri ale Ps.148,
149, 150 (numi\i “alleluiatici”) `i stihiri intercalate. Peste s[pt[m]n[
se citesc (doar) respectivii psalmi (^ntrebuin\are men\ionat[ ^nc[ din
sec.IV, mo`tenire a cultului iudaic, sinagogal). Numite `i “toat[
suflarea laudelor” (grec. Pasapnoarion Ainoi - “toat[ suflarea
laudelor” / Ainoi - “laudele”) pentru a fi deosebite de Pasapnoarii
(grec. pasa pnoi - “toat[ suflarea”).

Ichimatariu: carte de slujb[ ce cuprinde icoasele tuturor s[rb[torilor anului.


Icoan[: (grec. eicon - “imagine”, “chip”) obiect de cult (consacrat, sfin\it)
const]nd ^ntr-o imagine pictat[ (/ zugr[vit[) a M]ntuitorului, a Maicii
Domnului sau a altor Sfin\i.
Iconom: (grec. oiconomos) 1.Administrator al averii episcopale sau al unei
m[n[stiri. 2.Rang onorific acordat preo\ilor.

225
Iconostas: 1.Catapeteasm[ / t]mpl[. 2.Pupitru fix ^n dreapta naosului, pe care
se pune icoana hramului (/ a praznicului) sau pupitru mobil folosit
pentru lecturile biblice la diferitele slujbe; / tetrapod / analog.
Icos: (grec. oicos - “cas[“, infl. a lb.ebr. unde ^nseamn[ `i “poezie” /
“c]ntare”) una dintre cele dou[ strofe r[mase p]n[ ast[zi din vechiul
condac, fiind a`ezat[ dup[ oda a `asea a canonului (uneori dup[ a
treia). Imnul acatist are de asemenea un num[r mare de I.
Idiomel[: (grec. idiomelon) imn ^n form[ de tropar, care ^`i are melodia sa proprie,
ne^mprumutat[ `i care nu serve`te de model pentru alte texte imnografice;
c]nd este alc[tuit[ din mai multe strofe, acestea au de obicei melodii
diferite.
Idiomelar: Stihirar.
Ierarh: (grec. ieros arhon - “principele preo\ilor”) episcop.
Ieraticon: liturghier (grec).
Ierodiacon: diacon monah.
Ieromonah: (grec. ierevs, monahos) preot monah.
Ierurgii: (grec. ierourgia - “lucrare sf]nt[“; slav. evhologhii) slujbe biserice`ti
aflate de obicei ^n Molitfelnic, de binecuv]ntare `i sfin\ire a oamenilor
`i a lucrurilor.
Imn: (grec. himnos) poezie prev[zut[ spre a fi c]ntat[, spre sl[virea
Dumnezeirii, a unor Sfin\i sau a unor evenimente importante din
Istoria M]ntuirii.
Imnograf: autor al (textelor) imnelor liturgice.
Insigne (arhiere`ti): (/ ornate) ^nsemne distinctive alte treptei arhiere`ti; I.
arhiere`ti sunt: mitra, epigonatul, engolpionul, crucea pectoral[, c]rja,
dicherul, tricherul `i vulturul.
Inspiratores: psalt.
Ipacoi: (grec. ipacoi - “ascultare”,”r[spuns”, “ecou”, “r[sunet”; ipacouo -
“ascult cu aten\ie”) strof[ (/ tropar / imn) care se cite`te dup[
antifoanele de la Utrenia duminicilor. Este cel mai vechi termen
cunoscut, legat de c]ntarea psalmodic[; prin sec.IV ipacouein era
asociat c]nt[rii responsoriale cu refren.
Ipodiacon: (grec. ipodiaconos; / subdiacon) treapt[ a clerului inferior.
Ipopsifiu: (grec. ipopsifos - “candidat”; ipopsifios - “cel ales ^n tain[“) cel
ales spre a fi hirotonit episcop.
Iporoi: (grec.) semn vocal cobor]tor ^n muzica psaltic[, indic]nd cobor]rea a
dou[ trepte succesive ^n raport cu sunetul anterior.
Ipovoleis: psalt.
Ipsili: (grec.) semn vocal suitor ^n muzica psaltic[, ce indic[ urcarea cu patru
trepte fa\[ de sunetul anterior.

226
Irmologhion: catavasier (2).
Irmologhion calofonicon: carte de c]nt[ri psaltice, care cuprinde “c]nt[ri
^mpodobite”, frumoase.
Irmologic: (grec. eirmologicos) ^n c]ntarea psaltic[ (de origine bizantin[)
este stilul silabic, simplu `i concis, care este ^ntrebuin\at pentru
irmoase (de unde denumirea) `i alte c]nt[ri av]nd model irmosul -
canoane, catavasii, tropare, prochimene sau alte c]nt[ri ^nrudite cu
acestea la Vecernie `i Utrenie; corespunde ^n muzica occidental[
mi`c[rilor moderato `i allegretto.
Irmos: (grec. eirmos - “leg[tur[“, “^nl[n\uire”; eiro - “leg”, “unesc”) primul
tropar (strof[) din condac (ca form[ imnografic[) sau dintr-o od[ a
canonului, care determin[ structura izosilabic[ `i homotonic[ a
celorlalte strofe din ^nl[n\uire `i serve`te ca punct de plecare
acrostihului; I. Poate fi alc[tuit din 3-13 sau chiar 20-30 versuri `i
apare integral ^n fruntea unei ode a canonului (sau uneori av]nd citate
doar c]teva cuvinte pentru a indica melodia pentru strofele ce
urmeaz[); I. canoanelor de la praznice se numesc catavasii.
Ison: semn ^n nota\ia muzical[ psaltic[ (bizantin[) indic]nd repetarea
sunetului precedent (/ r[m]nerea pe acela`i sunet).
Izosilabie: respectarea aceluia`i num[r de silabe (^n structura versurilor unor
imne).

@nchina(re): 1.A-`i manifesta evlavia fa\[ de Dumnezeu / a-`i face semnul


crucii. 2.A subordona o m[n[stire altei m[n[stiri sau unei Patriarhii.
@nmorm]ntare: slujba (aflat[ ^n Molitfelnic / Panihid[) ce ^nso\e`te punerea ^n
morm]nt a cre`tinului trecut la cele ve`nice (/ ce a decedat).
@mp[rt[`anie: Sf]nta Euharistie / Cuminec[tur[.
@n[l\are: Praznicul @n[l\[rii Domnului, serbat la 40 de zile dup[ Sfintele Pa`ti.
@nsu`i-glasul: automel[.
@nsu`i-gl[suitoare: automel[.
@nviere: S[rb[toarea Sfintelor Pa`ti, a @nvierii M]ntuitorului, a c[rei dat[
anual[ se stabile`te conform pascaliei.

227
Jertfelnic: altar.

Kekragarii: (crago - strig) stihiri precedate de stihul “Doamne strigat-am”


(Ps.140,1) care se c]nt[ la slujba Vecerniei.
Kondacarion: Condacarion.
Kontachion: condac.
Kukulion: (/ proimion) strof[ independent[ din punct de vedere structural
care precede condacul.
Kyrie eleison: (grec. - “Doamne miluie`te”)

Laic: (/ mirean) care nu face parte din cler.


Lampadar: (grec. lampadarios, candilaptis - cel ^ns[rcinat la Patriarhia din
Constantinopol cu aprinderea candelabrelor sau a policandrelor `i cu
mutatul sfe`nicelor) ^ncep]nd din sec.XVII conducea strana din st]nga
(pe care o conducea ^nainte un domestic), cea din dreapta fiind
condus[ de protopsalt.
Laude: 1.Cele ~apte Laude, slujbe ale ciclului zilnic, ce se afl[ ^n Ceaslov.
2.Hvalite.
Lector: anagnost / cite\ (/ cete\).
Lec\ionar: Evanghelie.
Linguri\[: obiect de cult (^n form[ de lingur[ mic[) folosit la @mp[rt[`irea
credincio`ilor.
Litanie: Litie.
Litie: (grec. liti - “rug[ciune”, “implorare”; / litanie) slujb[ s[v]r`it[ ^n ajunul
s[rb[torilor ^n cadrul Vecerniei (^nainte de Stihoavn[; ^n pronaos `i
naos), ^n timpul c[reia se binecuvinteaz[ p]inile numite artose, gr]ul,
vinul `i untdelemnul. Odinioar[ se numeau L. `i procesiunile cu ie`ire
solemn[ din biseric[, ^nso\ite de c]nt[ri `i rug[ciuni, pentru
^ndep[rtarea calamit[\ilor.
Litier: vasul pentru pentru artose, gr]u, vin `i untdelemn folosit la Litie.
Liturghie (Sf]nta Liturghie): (grec. leiton ergon - “lucrare public[“) termen
denumind ^n vechime ansamblul slujbelor cultului cre`tin,
actualmente indic[ slujba ^n cadrul c[reia se s[v]r`e`te Sf.Euharistie,

228
adic[ Sfin\irea Darurilor (Prefacerea p]inii `i a vinului) `i @mp[rt[`irea
credincio`ilor. Atestat[ din primele secole cre`tine, L. este ^mp[r\it[ ^n
dou[ p[r\i distincte: “a catehumenilor” `i a “credincio`ilor”. @n
Biserica Ortodox[ se s[v]r`esc trei L.: L. Sf.Ioan Gur[ de Aur (+407),
cea mai des slujit[ ^n timpul anului bisericesc, L. Sf.Vasile cel Mare
(+379), care se s[v]r`e`te doar de 10 ori pe an - aceste dou[ L. ^`i au
originea ^n L. mai veche a Sf.Iacob (sec.I) - `i L. Sf.Grigorie Dialogul
(+604), a Darurilor mai ^nainte sfin\ite, care se s[v]r`e`te peste
s[pt[m]n[ (mai ales miercuri `i vineri) ^n timpul Postului Mare.
Liturghier: (grec. leitourghicon) carte de slujb[ ^ntrebuin\at[ de episcop,
preot `i diacon, care cuprinde r]nduiala Vecerniei, Utreniei,
Proscomidiei `i a celor trei Sf.Liturghii, ca `i diferite alte r]nduieli (a
binecuv]nt[rii colivei, a @mp[rt[`irii etc.), rug[ciuni (/ molifte -
pentru bolnavi, ploaie etc.), apolise etc.
Lucernale: (grec. lihnica; lat. lucernare - “imnele luminilor”) rug[ciunile
citite ^n tain[ de preot la Vecernie, ^n timp ce la stran[ se cite`te
Ps.103.
Lum]nare: obiect de cear[ de form[ cilindric[ `i prev[zut pe mijloc cu fitil,
folosit ^n cult pentru iluminare.
Luminarii: lucernale.
Lumin[: lum]nare.
Lumin[toare: exapostilarie.
Lumin]nd[: exapostilarie.
Lun[: (lat. luna) perioad[ liturgic[ ale c[rei slujbe (^n ceea ce prive`te p[r\ile
schimb[toare `i imnografia s[rb[torilor cu dat[ fix[) se afl[ adunate ^n
cartea de slujb[ numit[ Minei.

Mantie: (grec. mandion) ve`m]nt specific arhiereilor, ^n form[ de pelerin[


lung[ `i larg[, f[r[ m]neci, de culoare purpurie, ^mpodobit[ pe laturi
cu ni`te “f]`ii” numite `i “r]uri”; M. se ^ncheie la g]t `i jos ^n fa\[,
av]nd ^n jurul ^ncheietorilor c]te dou[ t[bli\e.
Martyria: Paraclis.
Maslu: (slav. maslo - “ulei”, “untdelemn”; Sf]ntul Maslu) una dintre cele
~apte SfinteTaine a c[rei r]nduial[ se afl[ ^n Molitfelnic /
Aghiasmatar, s[v]r`it[ de `apte, cinci sau trei preo\i, prin ale c[ror
rug[ciuni `i prin ungerea cu untdelemnul sfin\it se ^mp[rt[`e`te
cre`tinul bolnav de Harul dumnezeiesc, spre vindecarea de bolile

229
suflete`ti `i trupe`ti `i spre iertarea p[catelor. M. de ob`te se
s[v]r`e`te ^n biseric[, pentru mai mul\i credincio`i.
Mathima: (grec. - “`tiin\[“, “studiu”, “lec\ie”) c]ntare bisericeasc[ ^n stil
stihiraric, servind pentru studiul celor care se exersau ^n arta c]nt[rii;
M. erau folosite de asemenea ca `i c]nt[ri calofonice la s[rb[tori.
M[n[stire: (grec. monos statis, monastirion - “loc izolat”, “loc singuratic”,
“locuin\[ izolat[“; / m]n[stire / monastire) a`ez[m]nt religios
cuprinz]nd o biseric[ `i mai multe chilii unde vie\uiesc (potrivit unor
reguli specifice) monahi / c[lug[ri sau c[lug[ri\e.
M[rimuri: Pripeale.
M[rind[: Doxologie.
M[rturii: (grec. martiria - “m[rturie”, “indica\ie”) semne ^n nota\ia psaltic[
(bizantin[) a`ezate la ^nceputul c]nt[rilor, pe parcursul acestora (la
^nceputul `i sf]r`itul frazelor poetico-muzicale) `i la sf]r`itul lor,
indic]nd sunetul de la care s-a plecat sau la care s-a ajuns (prin ini\iala
greceasc[ a notei, la partea superioar[ a M.) `i felul glasului c]nt[rii -
diatonic, cromatic sau enarmonic (prin semnul numit sc[una`ul M.,
a`ezat sub ini\iala notei).
M[rturisire: (/ spovedanie / poc[in\[) una dintre cele ~apte Sfinte Taine ale
Bisericii, prin care credinciosul, ^n urma m[rturisirii p[catelor sale
^naintea preotului duhovnic ob\ine de la Dumnezeu iertarea p[catelor
s[v]r`ite dup[ Botez sau dup[ alt[ M. R]nduiala M. se afl[ ^n
Molitfelnic / Aghiazmatar.
M[tanie: metanie.
M]n[stire: M[n[stire.
M]necare: Utrenie.
M]nec]nd[: Utrenie.
M]nec]nde: Eotinale.
M]nec[tori: Eotinale.
M]necu\e: (/ rucavi\e) ve`minte liturgice comune arhiereului, preotului `i
diaconului, care se pun peste marginile m]necilor stiharului.
Megala simadia: (grec. - “semne mari”; / megala ipostasis - “ipostase mari”)
semne afone ^n nota\ia muzical[ bizantin[.
Megalinarii: m[rimuri (/ timiotere).
Melism[: (grec. melisma - “c]nt”) termen ce desemneaz[ intonarea a dou[
sau mai multe sunete pe o singur[ silab[.
Melod: (grec. melodos - “cel care c]nt[ melodios”, “cel cu voce frumoas[“)
alc[tuitor de imne `i c]nt[ri biserice`ti ^n primul mileniu cre`tin, nume
dat mai multor Sfin\i ale c[ror c]nt[ri s-au p[strat ^n cultul ortodox:
Roman Melodul, Cosma Melodul etc.; / psalt / c]nt[re\.

230
Melodie: (grec. melos - “c]ntec”, odi - “c]ntare”) succesiune coerent[ de
sunete, al c[rei sens muzical poate fi perceput ca un ^ntreg; termen
sinonim ^ntr-o oarecare m[sur[ cu monodia.
Melurg: (grec. melurgos - “f[c[tor de melodii”) autorii melodiilor imnelor
liturgice, spre deosebire de imnografi, care erau autorii textelor.
Metanie: (grec. metanoia - “schimbarea g]ndului”, “(po)c[in\[“; / m[tanie)
1.Act liturgic (ritual) const]nd ^n ^nclinarea corpului p]n[ la p[m]nt
(eventual cu ^ngenunchere), ^n semn de venera\ie `i poc[in\[. 2.(la pl.)
~irag de m[rgele purtate de monahi / credincio`i pentru socotirea
rug[ciunilor. 3.M[n[stire unde a fost tuns la monahism un c[lug[r `i
de ascultarea c[reia depinde.
Miezonoptic[: (grec. mesonicticon - “de la miezul nop\ii”; / poluno`ni\[)
slujb[ de la miezul nop\ii care face parte din cele ~apte Laude `i se
afl[ ^n Ceaslov; este de trei feluri: M. de toate zilele, M. s]mbetelor `i
M. Duminicilor.
Mijloceasuri: (grec. mesoria) slujbe scurte, aflate ^n Ceaslov ^ntre Ceasuri,
care se citesc la m[n[stiri.
Milesian: (grec. / mixolidian) denumire dat[ glasului IV ^n c]ntarea psaltic[
(bizantin[).
Minei: (grec. min, minos - “lun[“; minaion - “lunar”) carte de slujb[ care
con\ine c]nt[rile `i citirile pentru fiecare din zilele unei luni la Vecernie,
Utrenie `i Liturghie, precum `i o scurt[ biografie a fiec[rui sf]nt
pr[znuit (^ncadrat[ dup[ c]ntarea a `asea a canonului Utreniei); exist[
12 M., c]te unul pentru fiecare lun[ a anului. Un extras din toate cele 12
M. este Antologhionul. Codificarea colec\iei de M. s-a ^ncheiat
aproximativ prin sec. XI, fiind legat[ de numele lui Ioan Mavropulos.
Minologhion: (grec.; / prolog / sinaxar) carte care cuprinde Vie\ile Sfin\ilor,
r]nduite dup[ calendar. @ntre cei care s-au ocupat de str]ngerea
relat[rilor despre vie\ile Sfin\ilor se num[r[: Simeon Metafrastul
(+970), Dimitrie al Rostovului (sec.XVIII), Nicodim Aghiritul
(+1807), monahul atonit Bartolomeu (m[n. Cutlumu`, a doua jum[tate
a sec.XIX).
Mir: (slav.) Sf]ntul `i Marele Mir - untdelemn ^n combina\ie cu numeroase
substan\e aromate, sfin\it de Arhierei (Patriarh) ^n Joia Mare, folosit la
Sf.Tain[ a Mirungerii `i la alte slujbe biserice`ti.
Mire: nume dat b[rbatului la Sf.Tain[ a Cununiei; [la pl.] nume dat celor ce
se c[s[toresc.
Mirean: (slav. miru - “lume”; / laic) care nu apar\ine clerului.
Mireas[: nume purtat de femeie ^n preajma `i ^n ziua c[s[toriei.

231
Mirid[: (grec. mirida) fiecare dintre buc[\elele mici de p]ine pe care la
Sf.Proscomidie le scoate preotul cu copia din prescur[ `i le a`eaz[ ^n
jurul Sf.Agne\ pe Sf.Disc, pentru Maica Domnului, Sfin\i, c]rmuitorii
biserice`ti `i laici, ctitori, pentru vii `i pentru mor\i.
Miruire: ungerea cu mir (sau, prin extensie, cu untdelemn, la unele slujbe) a
credincio`ilor.
Mirungere: Sf]nta Tain[ a ^mp[rt[`irii Darurilor Sf]ntului Duh, prin ungerea
cu Sf.Mir a celui care a primit mai ^nainte Sf.Tain[ a Botezului,
urm]nd ca apoi s[ primeasc[ Sf.Tain[ a Euharistiei.
Mitr[: (grec. mitra) acoper[m]nt pentru cap ^n form[ de coroan[
^mp[r[teasc[ (bizantin[), f[c]nd parte dintre ornatele (insignele)
arhiere`ti, folosit la slujbele biserice`ti.
Mitropolit: mitropolit (grec. mitropolis / mitir polis - “ora`ul mam[ /
capital[“), titlu onorific pentru un episcop cu jurisdic\ie asupra unei
provincii `i a capitalei acesteia.
Missale: (lat.) Liturghier.
Mixolidian: (grec.; / milesian) alt[ denumire dat[ glasului IV ^n c]ntarea
psaltic[ (bizantin[).
Mod: eh / glas.
Molitf[: (slav. molitva) rug[ciune.
Molitfelnic: (/ Molitvelnic) Evhologhiu.
Monah: (grec. monos, monahos - “singur”; / c[lug[r) cre`tin care a depus
voturile monahale (ascultare, s[r[cie `i castitate) `i vie\uie`te ^n
m[n[stire.
Monastire: m[n[stire.
Monitores: psalt.
Monodie: (grec. monos, odi - “o singur[ melodie”) c]ntare pe o singur[ voce,
lucrare muzical[ al c[rei unic element de expresie este melodia.
Musurg: melurg.

Naos: (grec. naos - “templu”; / nav[) partea principal[ a unei biserici, aflat[
^ntre altar `i pronaos.
Nartic[: (grec. nartix; / pronaos / tind[) vestibul, partea de la intrare a unei biserici.
Na`([): cel (/ cea / cei) ce devine p[rinte spiritual pentru cel (/ cea / cei) care
a(u) primit Taina Sf.Botez sau a Sf.Cununii.
Nav[: naos.

232
N[s[lie: (slav. nosilo) targ[ de lemn pe care se pune co`ciugul pentru a fi
transportat; car mortuar.
Necrolog: (grec. necrologhion) cuv]nt(are) la ^nmorm]ntare.
Neum[: (grec. pnevma – “duh”, “suflare”) nume generic dat semnelor ^n
nota\ia muzical[ de origine bizantin[ (psaltic[).
Ni: (grec. n - ni) treapta a `aptea din scara (gama) muzicii psaltice; ^n
transcriere occidental[ corespunde notei “do”.
Nisabur: ftora (semn de modula\ie ^n nota\ia muzical[ psaltic[) care a`ezat pe
nota di, face ca ^n continuare pe ga `i vu sa se c]nte cu diez.
Nopt]nd[: Pavecerni\[.

Obedni\[: (slav. obed - “mas[“, “pr]nz”; / pr]nzind[ / tipic[) slujba din


Ceaslov care se s[v]r`e`te ^n m[n[stiri ^nainte de masa de amiaz[ (de
“pr]nz”), uneori \in]nd locul Sf.Liturghii.
Obra`tenie: (slav.) sfin\irea apei la Boboteaz[.
Octoeh: Octoih.
Octoih: (grec. octo ihos - “opt glasuri”; / octoeh / optglasar / osmoglasnic)
cartea de slujb[ care suprinde c]nt[rile @nvierii de la Vecernie, Utrenie `i
Sf.Liturghie pentru fiecare zi din s[pt[m]n[, pe cele opt glasuri (/ octo
ihos) biserice`ti, fiecare glas urm]nd pe c]te o s[pt[m]n[ `i form]nd
astfel un ciclu de opt s[pt[m]ni, numit st]lp - anul ^ntreg fiind format
din opt st]lpi, care se succed ne^ncetat, cu excep\ia perioadei Triodului `i
a Penticostarului. O. a evoluat dintr-o culegere anterioar[ lui numit[
tropologhion, codificarea c]nt[rilor ^n cadrul O. fiind atribuit[ Sf.Ioan
Damaschin (+749) - c[ruia ^i apar\in ^n special c]nt[rile duminicale; la
completarea O. p]n[ la cuprinsul s[u de azi `i-au mai adus ^ns[
contribu\ia numero`i al\i autori: Anatolie, patriarh al Constantinopolului
(+458), Cosma Melodul, ep. de Maiuma (sec.VIII), Teodor Studitul
(+826), Iosif Studitul, arhiepiscop al Tesalonicului (+830), Teodor
Graptul, arhiepiscop al Niceei (sec.IX), Mitrofan, episcop al Smirnei
(sec.IX), ^mp[ra\ii Leon Filozoful (+912), Constantin Porfirogenetul
(+959) `i mul\i al\ii. O. ^ntreg, cu c]nt[rile tuturor zilelor s]pt[m]nii,
constituie O. mare (grec. Paracliticon / Paraclitichi). O. mic (/
Catavasier) cuprinde doar c]nt[rile Duminicilor pe cele opt glasuri,
al[turi de alte adausuri.
Od[: (grec. odi - “c]ntare”; / peasn[ / pesn[ / c]nt]nd[ / c]ntare) poem
alc[tuit dintr-un `ir de `ase p]n[ la nou[ tropare (strofe) iszosilabice `i

233
homotonice, av]nd ca model primul tropar din `ir numit irmos; nou[
(dar `i dou[, trei, patru, opt) O. alc[tuiesc un canon.
Od[jdii: (slav. odezda; / ve`minte liturgice) ve`minte purtate de c[tre
slujitorii biserice`ti (/ clerici: arhiereu, preot, diacon) ^n timpul
slujbelor religioase sau alte ^mprejur[ri deosebite. O.arhiereului sunt:
stiharul, epitrahilul, br]ul, m]necu\ele, sacosul, omoforul, mantia; ale
preotului: stiharul, br]ul, m]necu\ele, epitrahilul `i felonul; ale
diaconului: stiharul, m]necu\ele `i orarul. Arhiereul mai poart[ o serie
de insigne (ornate) pecifice treptei sale.
Odovanie: (slav. otdavanije) ^ncheierea perioadei de serbare a unui praznic
bisericesc, marcat[ printr-o r]nduial[ special[ (reluarea c]nt[rilor
praznicului).
Officium Matutinum: (latin.) Utrenie.
Omalon: (grec. omalos - “neted”) semn consonant (ornamental) ^n nota\ia
psaltic[, f[c]nd ca notele indic]nd un sunet de aceea`i ^n[l\ime, sub
care este a`ezat, s[ se c]nte cu o u`oar[ ondula\ie ^ntre ele.
Omilie: (grec. homilia) t]lcuire a Evngheliei; / predic[ / cazanie.
Omofor: (grec. omoforion - “purtat pe um[r”) ve`m]nt liturgic pentru
arhierei, care se poart[ pe umeri, ^mprejurul g]tului.
Optglasar: Octoeh.
Orar: (grec. orarion) ve`m]nt liturgic specific diaconului, de forma unei f]`ii lungi
`i ^nguste de stof[, care se poart[ peste um[rul st]ng ^n a`a fel ^nc]t un cap[t
s[ at]rne ^n spate p]n[ la picioare, iar cel[lalt cap[t fiind adus peste piept, pe
sub\ioara dreapt[, pe la spate, tot p]n[ pe um[rul st]ng, dar ^n fa\[.
Ornate (arhiere`ti): insigne arhiere`ti.
Orologhiu: (grec. orologhion - “^nv[\[tur[ despre ore”) Ceaslov.
Ortrin[: Utrenie.
Osmoglasnic: Octoih.
Osana: aclama\ie liturgic[ de laud[, sl[vire.
Otpust: Apolis.

Panahid[: (grec. pannihis, pas - “tot”, nix - “noapte”; / panihid[) 1.Slujb[


pentru cei mor\i (/ parastas); ^n vechime denumea slujba “de toat[
noaptea” (/ priveghere), s[v]r`it[ ^n ajunul s[rb[torilor sau pentru cei
r[posa\i, cu timpul p[str]ndu-se mai ales cel de-al doilea sens 2.Carte
de slujb[ care cuprinde r]nduielile funebre (^nmorm]ntare, parastas /
pomeniri ale celor r[posa\i).
P[limar: psalt.

234
Panihid[: panahid[.
Papadic: (grec. papadicon) stil al muzicii psaltice (bizantine) ^n care
melismele (ornamenta\iile) abund[ ^n linia linia melodic[, formulele
caden\iale sunt foarte variate, iar mi`carea este foarte rar[ (larg[); P.
este sinonim oarecum cu termenul de calofonic (“frumos c]ntat”),
fiind stilul ^n care se c]nt[ heruvicele, chinonicele etc.
Papadichie: (grec. papadicos - “care apar\ine preo\ilor, maistorilor”)
1.Termen ce denume`te ^ncep]nd cu sec. XIV partea tehnic[, de
me`te`ug, a c]nt[rii psaltice, adic[ semnele nota\iei muzicale
bizantine, combinarea lor etc.; din sec. XIX P. este folosit `i cu sensul
de gramatic[ muzical[ / propedie. 2.Colec\ie de c]nt[ri ^n stil papadic.
Paraclis: 1.(grec. paraclisis - “invocare”) rug[ciune / slujb[ special[ adresat[
Maicii Domnului sau a unui Sf]nt. 2.(grec. para ecclisia - “biseric[ mai
mic[“) capel[, bisericu\[ ^n care se s[v]r`e`te cultul particular sau public.
Paraclisier: paraeclesiarh / eclesiarh.
Paraclitichi: (grec.) Octoih (mare).
Paracliticon: (grec.) Octoih (mare) .
Paraeclesiarh: (grec. paraekklisiarhis) ajutor al eclesiarhului.
Paralaghie: (grec. parallaghi) solfegiere (c]ntare „pe note“) ^n c]ntarea (`i pe
nota\ia) psaltic[.
Parastas: (grec. parastasis - “aducere aminte, mijlocire pentru cei r[posa\i”; /
panahid[ / panihid[) slujb[ de pomenire pentru cei mor\i.
Paremier: carte de slujb[ care cuprinde paremii.
Paremii: (grec. paroimiai - “proverb”, “parabol[“, “pild[“) fragmente / pericope
din Vechiul Testament (^n afar[ de Psalmi), citite la Vecernia s[rb[torilor
(sau la cea de miercuri `i vineri ^n Postul Mare) dup[ prochimen.
Parohie: (/ enorie) unitate administrativ-bisericeasc[ cuprinz]nd credincio`ii
(unei comunit[\i de pe un anumit teritoriu) afla\i sub p[storirea unui
preot paroh.
Pasapnoarii: (grec. pasa pnoi - “toat[ suflarea”) cele trei stihuri care se c]nt[
^naintea Evangheliei de la Utrenia duminicilor sau a s[rb[torilor.
Patrafir: epitrahil.
Patriarh: (grec. patriarhis, patir - “tat[“, “p[rinte”) sens bisericesc - episcop
^nt]i st[t[tor ^n ierarhia unei Biserici Ortodoxe autocefale.
Patruc]ntare: tetraod[.
Patruzecime: P[resimi / Postul Sf.Pa`ti.
Pavecerni\[: (slav.; grec. apodeipnon - “dup[ cinare”; / Nopt]nd[) slujb[
cuprins[ ^n Ceaslov, care se s[v]r`e`te ^n m[n[stiri dup[ cin[ sau
dup[ Vecernie; este de dou[ feluri: P. mic[ (s[v]r`it[ ^n toate zilele de
peste an, cu excep\ia S[pt[m]nii Luminate, iar ^n Postul Mare

235
slujindu-se doar s]mb[ta `i duminica) `i P. mare (s[v]r`it[ ^n ajunul
Na`terii Domnului `i a Bobotezei, ca `i de luni p]n[ vineri ^n Postul
Mare, afar[ de miercuri `i vineri ^n s[pt[m]na a cincea).
Pascalie: (grec. pashalia, de la pasha - “Pa`ti”) procedeu de stabilire pentru
fiecare an a datei Sf.Pa`ti `i a calendarului s[rb[torilor cu dat[
variabil[ (^n func\ie de data Sf.Pa`ti).
Pateri\a: (grec. paterissa / pateritza) c]rj[ arhiereasc[.
Patriarh: (grec.) Ierarhul cu rangul cel mai ^nalt ^ntr-o Biseric[ Ortodox[
autocefal[.
P[resimi: Postul Sf.Pa`ti / Patruzecime.
Peasn[: (/ pesn[) od[.
Penticostar: (grec. penticosti imera - “cincizeci de zile”) carte de slujb[ ce
cuprinde c]nt[rile `i citirile speciale din perioada de la Sf.Pa`ti p]n[ la
prima duminic[ dup[ Rusalii (a tuturor Sfin\ilor). P. provine dintr-o
culegere liturgic[ ce cuprindea ^n comun `i c]nt[ri din perioada
Triodului (Triod-Penticostar); alc[tuirea P. este legat[ de numele
Sf.Iosif Studitul (+830), dar cuprinde `i crea\ii ale unor imnografi mai
t]rzii.
Pericop[: (grec. pericopi - “sec\iune”, “t[ietur[“, “desp[r\itur[“; lat. lectione -
“lec\iune”, “citire”) fragment din Evangelii sau alte c[r\i ale Sfintei
Scripturi, care se cite`te la slujbe.
Pesn[:(/ peasn[) od[.
Petasti: (grec.) semn vocal suitor ^n nota\ia psaltic[ (bizantin[), care urc[ o
treapt[ fa\[ de sunetul precedent, c]nt]ndu-se mai accentuat.
Podobie: (slav. podoben[ - “norm[“, “model”; / prosomie / asem[n]nd[)
stihir[ a c[rei melodie tip (model) este folosit[ `i pentru alte c]nt[ri,
cu texte diferite, dar av]nd aceea`i structur[ ca `i textul P. (izosilabice
`i homotonice ^n raport cu acesta). Exist[ P. pentru fiecare glas, ele
not]ndu-se deasupra imnelor ce trebuie c]ntate pe melodia P.
respective `i constituind astfel un mijloc mnemotehnic de c]ntare a
diferitelor stihiri.
Podobnici (-e): (slav.) “cuvio`i (-se)”.
Poc[in\a: (slav. pokajati) M[rturisire.
Pocrov[\ (pocrove\e): (slav. pokroveti; / procov[\ / pokrove\) acoper[m]nt(-
inte) din p]nz[ pentru Sfintele Vase.
Pogrebanie: (slav.) prohod(ire), ^nmorm]ntare.
Polieleu: (grec. polieleos - “mult[ mil[“) c]ntare la Utrenia praznicelor `i a
Sfin\ilor (“cu P.”), cu textul format din Ps.134-135 (“Robii
Domnului…”, “M[rturisi\i-v[ Domnului…”); la s[rb[torile Maicii
Domnului se introduc versete din Ps.44 (“Cuv]nt bun…), iar ^n

236
primele trei duminici ale Triodului din Ps.136 (“La r]ul
Vavilonului…”).
Polihronion: (grec. poli - “mult”, hronos - “timp”) urarea de “la mul\i ani” ^n
cadru liturgic, pentru conduc[tori biserice`ti, de stat sau alte persoane
particulare.
Poluno`ni\[: Miezonoptic[.
Potir: (slav. - potir^) vas liturgic const]nd ^ntr-o cup[ cu picior, ^n care se
pune vinul amestecat cu ap[, spre prefacere la Sf.Liturghie ^n ^nsu`i
S]ngele M]ntuitorului.
Potnoja (slav. - “sub picioare”) vulturul arhieresc.
Praznic: s[rb[toare.
Praznicar: Minei.
Pr]nzind[: Obedni\[.
Predic[: (lat. praedicare) cuv]ntare bisericeasc[ ^n care se explic[ un text biblic
(/ omilie), o ^nv[\[tur[ de credin\[ etc. Are `i sensul de “propoveduire”.
Predsve`tenie: (slav.; / Presve`tenie / Prejdeosve`tenie) Liturghia Sf Grigorie
Dialogul, a Darurilor mai ^nainte sfin\ite.
Prejdeosve`tenie: Predsve`tenie.
Preobrajenie: (slav.; / Preobra`tenie) Schimbarea la fa\[ (6.aug.).
Preot: (grec. presvis, presvitis) cel ce s[v]r`e`te slujbele biserice`tri, fiind
hirotonit ^n aceast[ a doua treapt[ a preo\iei de c[tre episcop.
Preo\ime: cler.
Prescur[: (slav. proscura) p]ine mic[ din aluat dospit, de obicei ^n form[ de
cruce sau rotund[, din care se preg[tesc Cinstitele Daruri la
Proscomidie, iar la sf]r`itul Sf.Liturghii se taie `i se ^mparte
credincio`ilor anafura.
Prestol: altar.
Presve`tenie: Predsve`tenie.
Priceasn[: (/ priceastn[) chinonic.
Priceastn[: priceasn[.
Pricestniar: chinonicar.
Primiceri: (grec. primichirioi) c]nt[re\i care urmau la fiecare stran[ dup[
domestic, cu ei ^ncep]nd num[r[toarea c]nt[re\ilor.
Pripeale: (slav. pripeat] - “a c]nta”; veliceanii / veniceanii / velicearii /
m[rimuri) stihiri scurte, al c[ror autor este Filotei Monahul de la
Cozia (cca.1400), care se c]nt[ dup[ Polieleul s[rb[torilor ^mpreun[
cu stihuri alese din Psalmi (de c[tre Nichifor Vlemides 1197-1272).
Pristol: altar.
Priveghere: slujb[ bisericeasc[ format[ din Vecernia Mare (cu Litie) unit[ cu
Utrenia, care se s[v]r`e`te ^n ajunul (seara / noaptea) unei s[rb[tori.

237
Privegh(i)er: carte de slujb[ ce con\ine r]nduiala privegherii.
Prochimen: (grec. procheimenos - “a`ezat ^nainte”) stih din Psalmi a`ezat
^nainte de Apostolul sau Evanghelia ce se citesc la o Sf]nt[ Slujb[.
Exist[ P. `i la Vecernia zilelor de peste s[pt[m]n[, la cea a
s[rb[torilor mari `i a duminicilor din Postul Mare.
Procov[\: Pocrov[\.
Proimion: (grec.) kukulion.
Prohod: (slav. provodu) 1.Slujba de ^nmorm]ntare. 2.Slujba ^nmorm]nt[rii
M]ntuitorului din Vinerea Mare (Prohodul Domnului) `i a Maicii
Domnului la 15 aug. (Adormirea Maicii Domnului). 3.Prohodul
Domnului - carte care cuprinde r]nduiala slujbei din Vinerea Mare.
Prolog: Minologhion / Sinaxar.
Pronaos: (grec.) nartic[ / tind[ (a unei biserici).
Propedie: (grec. propaideia - “^nv[\[tur[ preg[titoare”; / gramatic[ /
teoreticon / enhiridie / introducere) manual / carte de introducere ^n
teoria `i practica c]nt[rii psaltice (de orig. bizantin[), cuprinz]nd
denumirile `i semnifica\ia semnelor (neumelor) psaltice.
Proscomidiar: locul r]nduit ^n altar (o mas[ / o firid[, de obicei ^n partea
st]ng[) pentru s[v]r`irea proscomidiei.
Proscomidie: (grec. proscomidi - “proaducere”, “aducere, punere ^nainte”)
prima parte a Sf.Liturghii, care se s[v]r`e`te la Proscomidiar `i ^n care se
face preg[tirea Darurilor (p]inea `i vinul) necesare pentru Sf.Euharistie.
Prosomie: (grec. prosomoia - “asemenea”; asem[n]nd[ / podobie) stihir[ a
c[rei melodie este folosit[ `i pentru alte c]nt[ri (av]nd textul
izosilabic `i homotonic, ^n raport cu textul P.).
Protocanonarh: canonarh.
Protodiacon: (grec. protodiaconos - “primul dintre diaconi”) Arhidiacon.
Protoiereu: (grec. protoierevs - “cel dint]i dintre preo\i”; / protopop /
protoprezbiter) preot care conduce o protoierie (/ protopopiat).
Protoierie: (/ protopopiat) 1.Unitate administrativ-bisericeasc[ condus[ de un
protoiereu (/ protopop), care cuprinde mai multe parohii dintr-o
eparhie. 2.Func\ia preotului care conduce o protoierie (/ protopopiat);
Protopop: Protoiereu.
Protopopiat: Protoierie.
Protoprezbiter: Protoiereu.
Protopsalt: (grec. protopsaltis - “cel dint]i dintre c]nt[re\i”) psaltul (/
c]nt[re\ul) principal, din strana dreapt[, care conduce c]ntarea. @n
vechime st[tea ^n mijlocul bisericii, av]nd ^n subordine pe cei doi
domestici, care conduceau cele dou[ str[ni; avea `i atribu\ii didactice,
ini\iind pe ucenici ^n c]ntare `i tipic.

238
Proximul: (grec. proximos) ^n vechime c]nt[re\ subordonat canonarhului, la
c]ntarea canoanelor.
Psalmi: (grec. psalmos - “c]ntare”, “od[“, “imn”) 150 de Imne religioase
(“de laud[“, acompaniate cu instrumente de coarde) din Vechiul
Testament, atribuite ^n marea majoritate regelui David, care au fost
preluate ^n cultul cre`tin, form]nd cartea de slujb[ numit[ Psaltire.
Psalmi izbrani: (/ psalmi ale`i) stihiri alese din Psaltire (de c[tre Nichifor
Vlemide 1197-1272) spre a fi c]ntate la Polieleul unei s[rb[tori.
Psalmi ale`i: Psalmi izbrani.
Psalmodie: (grec. psalmodia, psalmos odi; lat.) c]ntarea psalmilor; prin
extensie, ^ntreaga c]ntare din cadrul slujbelor biserice`ti.
Psalt: (grec. psaltis - “c]nt[re\”; / dasc[l / \]rcovnic / p[limar) c]nt[re\ care
“c]nt[ psalmii”, prin extensie c]nt[re\ul bisericesc (deoarece Psalmii au
constituit primele c]nt[ri preluate din practica sinagogal[ ^n cultul cre`tin,
prin extensie ei denumeau la ^nceput ^ntreaga c]ntare bisericeasc[).
Psaltic[ (c]ntare psaltic[): Psaltichie.
Psaltichie: (grec. psaltichi, psallo - “c]nt din gur[“ / c]ntare psaltic[) c]ntarea
pe neume muzicale bizantine (`i cartea ce cuprinde aceast[ c]ntare),
av]ndu-`i originea ^n c]ntarea vechilor evrei, constituit[ mai ales din
psalmi - de unde denumirea de P.
Psaltire: cartea de slujb[ care cuprinde cei 150 de Psalmi din Vechiul Testament.

Ras[: hain[ lung[ pe care o poarta c[lug[rii peste ^mbr[c[minte.


R[spunsurile mari: c]nt[rile din cadrul Sfintei Liturghii ^ncep]nd cu “Pe
Tat[l, pe Fiul `i pe Sf]ntul Duh…”
Recitativ: (lat. recitare - “a citi”, “a declama”) R. liturgic - maniera de citire
solemn[, u`or c]ntat[ (“psalmodiat[“) a textelor liturgice (Apostol,
Evanghelie etc.); / psalmodie (^ntr-un sens mai restr]ns).
Responsorial: stil de c]ntare caracterizat de alternarea versetelor solistice cu
“r[spunsul” dat de un cor; comp. cu antifonie.
Ritual: (lat. ritualis; / tipic) r]nduiala unei slujbe biserice`ti.
Rom]nire: traducerea (textelor) c]nt[rilor biserice`ti ^n limba rom]n[, cu
adaptarea treptat[ a melodiilor la specificul limbii rom]ne (^ntr-o faz[
superioar[ prin compunerea unor melodii noi ^n cadrul stilului
tradi\ional), proces ^nceput spre sf]r`itul sec.XVII `i ^nceputul sec.XVIII
(Filothei sin Ag[i Jipei) `i finalizat ^n prima jum[tate a sec.XX (Ion
Popescu-Pas[rea); termenul a fost introdus de Anton Pann (sec. XIX).

239
Rucavi\e: (slav. ruca - “m]n[“) m]necu\e.
Rug[ciune: (lat. rogatio; slav. molitva; / molitf[) cerere, mul\umire sau (/ `i)
laud[ adresat[ ^n particular sau public (liturgic) de c[tre credincio`i lui
Dumnezeu; R. constituie un element de baz[ al slujbelor biserice`ti. R.
^ncep[toare sunt rug[ciunile care ^ncep cu “@mp[rate ceresc…” `i se
termin[ cu “Tat[l nostru”, `i care se rostesc la ^nceputul (`i uneori `i
pe parcursul) mai multor slujbe.

Sacerdo\iu: (lat. sacerdotium) demnitatea de preot; cler / preo\ime.


Sachelar(iu): (grec. sachellarios - “veghetorul celor sacre”) 1.Rang onorific
acordat preo\ilor. 2.Func\ia de supraveghetor al m[n[stirilor.
Sacos: (grec. saccos) ve`m]nt bisericesc purtat de arhiereu peste stihar (de
forma unui stihar mai scurt `i \in]nd oarecum loc de felon).
Samoglasnica: (slav. samoglasn^ - “^nsu`i gl[suitoare”) automel[.
S[pt[m]na Luminat[: s[pt[m]na care ^ncepe cu Duminica @nvierii (Sf.Pa`ti).
S[pt[m]na Mare: ultima s[pt[m]n[ din Postul Mare, ^nainte de Sf.Pa`ti.
S[rb[toare: S. bisericeasc[, zi ^n care se comemoreaz[ un eveniment religios
important (un eveniment din Istoria M]ntuirii, pomenirea unuia sau
mai multor Sfin\i etc.); S. sunt cu dat[ fix[ (mineal[, aflate ^n Mineie)
`i cu dat[ schimb[toare, ^n func\ie de data Sf.Pa`ti (aflate ^n Triod `i
Penticostar).
S[rindar: (grec. sarantaria, tessaroconta - “patruzeci”) pomenirea la 40 de
Liturghii la r]nd a celui r[posat.
Scar[ (muzical[): gam[.
Schevofilachiu: (grec. schevofilachion) Diaconic / ve`m]ntariu.
Schevofilax: (grec. schevofilax) cel ce are ^n grij[ vasele `i ve`mintele
liturgice.
Schim[: (grec. shima) 1.Slujba ^n care sunt hirotesi\i c[lug[rii de c[tre
arhiereu sau egumen; S. este de dou[ feluri: S.mare `i S.mic[.
2.Acoper[m]nt de cap purtat de schimonahi.
Schimonah: c[lug[r care a primit Schima mare `i tr[ie`te ca pustnic (/
sihastru).
Schit: m[n[stire mai mic[, izolat[.
Sedelne: (grec. cathismata - “`edere”; lat. sedeo - “a `edea”) c]nt[ri ^n timpul
c[rora se poate `edea ^n str[ni, care se c]nt[ dup[ catismele Utreniei,
dup[ Polieleu `i dup[ a treia Peasn[ a Canonului.
Ser]nd[: Vecernie.

240
Sfe`tanie: Aghiasma mic[.
Sfin\ire: (sens liturgic) slujba de consacrare liturgic[ a unei biserici (/
t]rnosire), a unor vase sau ve`minte liturgice etc.
Sicriu: co`ciug.
Simbolul credin\ei: m[rturisire de credin\[, formulat[ la primele dou[
Sinoade ecumenice (de aceea numit `i S.niceo-constantinopolitan)
care se roste`te la Sf.Liturghie `i la alte slujbe biserice`ti.
Sinax[: (grec. sinaxis: slav. sobor) adunare de slujb[ ^n biseric[.
Sinaxar: (grec. sinaxarion; / Minologhion / Prolog) descriere pe scurt a vie\ii
Sf]ntului sau a s[rb[torii zilei respective, care se cite`te din Minei la
Utrenie ^ntre oda a `asea `i a `aptea a canoanelor, dup[ condac `i icos.
@ntre cei care s-au ocupat de str]ngerea relat[rilor despre vie\ile Sfin\ilor
se num[r[ Simeon Metafrastul (+970), dar `i al\ii de mai t]rziu.
S.Triodului `i Penticostarului sunt alc[tuite de Nichifor Calist Xantopol
(cca. +1340).
Slav[: (slav. slava; / “m[rire”) exclama\ie folosit[ liturgic indic]nd lauda,
pream[rirea, gloria; element al formulei doxologice “Slav[ Tat[lui `i
Fiului `i Sf]ntului Duh…”, dup[ care urmeaz[ ^n seriile de stihiri cea
numit[ “a sf]ntului”.
Slavoslovie: doxologie.
Slujb[: (slav. slujiba) S. bisericeasc[, serviciu religios (/ divin) s[v]r`it (/
oficiat) de preot la s[rb[tori sau diferite ocazii, (de obicei) ^n cadrul (/
^n prezen\a credincio`ilor) comunit[\ii biserice`ti.
Slujbenic: (slav.) Liturghierul ortodox ^n Bisericile de limb[ slav[.
Sobornicariu: (slav. sobor - “adunare”) cartea cu c]nt[rile c]ntate ^n sobor de
slujitorii biserice`ti (/ preo\i).
Somata: (grec. somata - “trupuri) semne vocale, diastematice (arat[ c]t urc[
sau coboar[ melodia, de la sunet la sunet) ^n nota\ia muzical[
bizantin[.
Sp[senie: (slav.) m]ntuire.
Spovedanie: (slav. ispovedati) M[rturisire.
Stare: (grec. stasis, slav. statis - “oprire”) pauza dintre fragmentele unei
catisme sau ale unui Psalm mai lung (Ps.118).
Stare\: egumen.
Stavrofor: (grec. - “purt[tor de cruce”) iconom stavrofor.
Stelu\[: (lat. stella) obiect de cult din metal, alc[tuit din dou[ semicercuri
unite la mijloc, care se a`eaz[ pe Sf]ntul Disc pentru a sus\ine
acoper[mintele de deasupra Sf]ntului Agne\ `i a miridelor.
St]lp: (slav.) 1.Ciclul de opt s[pt[m]ni al Octoihului. 2.(pl.) Rug[ciuni
^nso\ite de citirea unor pericope evanghelice, care se citesc de c[tre

241
preot ^nainte de slujba de ^nmorm]ntare sau separat de aceasta.
3.Cruce care se poart[ ^naintea cotegiului funerar `i se a`eaz[ la
morm]nt.
Stih: (grec. stihos - “r]nd”) vers(et) scurt, luat din Psalmi sau alte c[r\i ale
Sfintei Scripturi, ce ^nso\e`te de obicei o stihir[.
Stihar: (grec. stiharion; / talaris) ve`m]nt lung, cu m]neci largi, care face parte
dintre ve`mintele liturgice ale arhiereului, preotului `i diaconului.
Stihir[: (grec. stihira - “ce este compus din stihuri”) strof[ (tropar) precedat[
de un stih, de obicei ^n serie cu alte S., aflat[ ^n componen\a diferitelor
slujbe (la Vecernie - la “Doamne strigat-am…”, la Stihoavn[, la
Utrenie - la Sedelne, la Laude etc.)
Stihirar: (grec.) culegere (manuscris[) de c]nt[ri cuprinz]nd Stihiri de la
Vecernie, Litie `i Utrenie.
Stihiraric: (grec. stihiraricon) stil al c]nt[rilor u`or melismatice ^n c]ntarea
psaltic[, c]ntate ^ntr-o mi`care moderat spre rar (andante). @n stilul S.
se c]nt[ stihiri, slave, axioane etc.
Stihirile Evangheliei: Eotinale.
Stihoavn[: parte a Vecerniei, intercalat[ ^ntre ectenia cererilor (“S[
plinim…”) `i “Acum sloboze`te…”. Este ac[tuit[ din stihiri, Slav[, ~i
acum, a N[sc[toarei. Stihirile sunt numite apostihuri (grec. apostiha)
sau “stihiri ale stihoavnei” (grec. stihira tou stihou)
Stihologie: (grec. stihologia) catism[ alc[tuit[ din stihuri sau versete de
psalmi.
Stran[ (str[ni): 1.Pupitre pentru c[r\ile de slujb[ (/ de c]nt[ri) folosite de
c]nt[re\i. 2.Scaune l]ng[ perete ^n biseric[.
Stretenie: (slav.) @nt]mpinarea Domnului (2 febr.).
Svetiln[: (slav.) exapostilarie.
Syntomon: (grec. sintomon - “scurt”, “concis”, “silabic”) ^n stil irmologic.

~ez]nd[: sedelne.

Tain[ (Sfintele Taine): (slav.) slujbe biserice`ti s[v]r`ite de arhiereu / preot,


^n num[r de `apte (Cele ~apte Taine), instituite de M]ntuitorul Iisus
Hristos, prin care, ca urmare a unor lucr[ri v[zute, se ^mp[rt[`e`te

242
credincio`ilor Harul Duhului Sf]nt. Cele ~apte Taine sunt: Botezul,
Mirungerea, Euharistia, Poc[in\a, Cununia, Maslul `i Hirotonia.
R]nduiala lor se afl[ ^n Molitfelnic / Aghiazmatar `i Liturghier (pentru
Sf]nta Euharistie).
Talaris: Stihar.
T[m]ie: substan\[ r[`inoas[ folosit[ pentru c[dire.
T[m]ier: c[delni\[.
T]mpl[: Catapeteasm[.
T]rnosire: Sfin\ire.
Tedeum: (lat. “Te Deum laudamus” - dup[ cuvintele imnului ce se c]nt[ la
aceast[ slujb[, imn atribuit Sf]ntului Ambrozie / Sf]ntului Niceta de
Remesiana) Slujb[ de laud[ `i mul\umire adus[ lui Dumnezeu, oficiat[
mai ales ^n ^mprejur[ri solemne (ziua na\ional[, ^nceputul anului `colar
etc.). T. pentru diferite ocazii sunt adunate ^n cartea de slujb[ numit[ T.
Temporale: (/ timporale) semne neumatice (neume) ce indic[ durata sunetelor
^n nota\ia muzical[ psaltic[ (bizantin[); se scriu deasupra sau
dedesubtul semnelor vocale.
Teofanie: (grec. theofaneia) 1.Manifestare a lui Dumnezeu. 2.Ar[tarea
Domnului / Botezul Domnului / Boboteaz[ / Epifanie (6.ian.).
Teoreticon: Propedie.
Tererem: Cratim[.
Tetraevanghel: Evanghelie.
Tetraod[: canon alc[tuit din patru ode (c]nt[ri).
Tetrapod: Analog / iconostas (2).
Timiotere: M[rimuri / megalinarii.
Tind[: nartic[ / pronaos.
Tipic: (grec. tipicon, de la tipos - “form[“ / “norm[“) carte de slujb[ ce
cuprinde (descrise pe scurt) r]nduielile `i regulile s[v]r`irii slujbelor
biserice`ti pe ^ntregul an bisericesc. R]nduielile descrise ^n T. ^`i au
originea ^nc[ ^n vremurile apostolice, ele fiind asociate apoi, prin
Tradi\ie, de numele Sf]ntului Hariton M[rturisitorul (sec.III), ale
Sf]ntului Eftimie cel Mare `i Teoctist (sec.IV), ale Sf]ntului Sava
(sec.V-VI) `i Sofronie al Ierusalimului (sec.VII) etc. Primul T. tip[rit
^n limba rom]n[ a fost T. Mare de la Ia`i, ^n 1816.
Tipica: (grec. tipica, akolouthia ton tipicon) Obedni\a.
Tiplot[: (slav. toplota) vas mic ^n care se ^nc[lze`te apa (c[ldura) ce se
toarn[, dup[ ce a fost binecuv]ntat[, ^n Sf]ntul Potir ^nainte de
^mp[rt[`ire.

243
Toac[: instrument muzical - fix sau portabil - alc[tuit dintr-o plac[ de lemn
sau de metal care se love`te ritmic cu unul sau dou[ cioc[nele, pentru
a anun\a ^nceperea slujbei la m[n[stiri `i la unele biserici.
Toiag (p[storesc): c]rj[ arhiereasc[.
Trapez[: (grec.) sala de mese ^ntr-o m[n[stire.
Trebnic: (slav.) Evhologhiu / Molitfelnic.
Trefologhion: Tropologhion.
Triadicale: (grec. triadica troparia - “troparele treimice”) cele 12 tropare pe glasul
II, care se c]nt[ la Miezonoptica duminicii dup[ Canonul Treimii
(Troi`nic). Se g[sesc ^n Ceaslov `i sunt atribuite lui Grigorie Sinaitul
(+1310).
Tric[ntare: triod[.
Tricher: (grec. trichirion) sfe`nic cu trei lum]n[ri folosit, ^mpreun[ cu dicherul la
slujbele cu arhiereu (`i constituind astfel una dintre insignele arhiere`ti). Cu
T. `i dicherul arhiereul binecuvinteaz[ pe credincio`i, ^n restul timpului cele
dou[ sfe`nice fiind purtate de obicei de c[tre diaconi.
Triod: (grec. triodion, de la treis odi - “trei ode”) carte de slujb[ care cuprinde
c]nt[rile `i citirile din perioada de zece s[pt[m]ni care ^ncepe cu
Duminica Vame`ului `i a Fariseului `i se ^ncheie cu S[pt[m]na Mare
(dinainte de Sfintele Pa`ti), perioad[ numit[ a T. Denumirea de T.
provine de la num[rul odelor care alc[tuiesc canoanele Utreniei din
aceast[ perioad[ `i care sunt de obicei ^n num[r de trei (triode). @ntre
cei care au contribuit la structurarea actual[ a T. se num[r[ Sf]ntul
Teodor Studitul (+826) `i fratele s[u Iosif Studitul (+830). T. s-a
desprins treptat din culegerea numit[ Tropologhion, din care f[cea
parte ^nc[ de prin sec.VII-VIII `i ^n cadrul c[reia se definea ca o
unitate distinct[.
Triod[: canon alc[tuit din trei ode (c]nt[ri).
Tripesne\: triod[.
Trisaghion: (grec. “de trei ori sf]nt”) denumire dat[ unor c]nt[ri liturgice
^nchinate Sfintei Treimi ^n care se repet[ de trei ori cuv[ntul “sf]nt”
(grec. aghios). T. mic sau liturgic (“Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare,
Sfinte f[r[ de moarte…”) a fost introdus ^n Sf]nta Liturghie ^nainte de
Apostol ^n vremea ^mp[ratului Teodosie II (408-450) `i mai poate fi
^nt]lnit ^ntre Rug[ciunile ^ncep[toare, care se rostesc la ^nceputul (`i
uneori `i pe parcursul) mai multor slujbe. T. serafimic sau biblic se
c]nt[ ^n cadrul Sfintei Liturghii la R[spunsurile Mari (^ntre c]nt[rile
“Cu vrednicie” `i “Pre Tine Te l[ud[m”) `i este format din Isaia 6,3
unit cu Psalmul 117,26 (Matei 21,9). Folosirea liturgic[ a T. serafimic
este atestat[ ^nc[ din primele veacuri cre`tine.

244
Trisfetiteli: (slav.) Sfin\ii Trei Ierarhi (Sf.Vasile cel Mare, Sf.Grigorie
Teologul, Sf.Ioan Gur[ de Aur), pr[znui\i la 30 ian.
Troi`nic: (/ troie`nic; grec. canon triadicos / imnos triadicos) Canonul Sfintei
Treimi, de la glasul de r]nd din Octoih, care se cite`te dup[ Psalmul
50 la Miezonoptica Duminicii.
Tropar: (cu o etimologie ^nc[ discutat[: grec. tropos - “fel, mod de a fi”,
oarecum “icoana”, descrierea s[rb[torii; tropaion – “trofeu”, semn al
biruin\ei; trope – “schimbare”, deoarece se c]ntau antifonic,
“schimb]ndu-se” de la o stran[ la alta; tropi - “^ntoarcere”, deoarece
se “^ntorceau” dup[ melodia irmosului `i pe toate glasurile) cea mai
simpl[ form[ imnografic[, const]nd dintr-o singur[ strof[ poetic[,
care poate fi g[sit[ ^n cuprinsul marii majorit[\i a slujbelor biserice`ti
(la sf]r`itul Vecerniei, la ^nceputul `i sf]r`itul Utreniei, la Vohodul
Sfintei Litughii etc.). Stihirile `i orice strofe ale formelor imnografice
mai dezvoltate sunt de asemenea T. Structurarea imnografic[ actual[ a
T. dateaz[ de prin sec.V.
Tropare Treimice: Triadicale.
Tropologhion: (grec. tropologhion / trefologhion / antologhion) colec\ie
general[ de tropare, foarte veche (manuscrise pe papirus sau
pergament), aflat[ ^n uz de pe la sf]r`itul sec.VIII-^nceputul sec.IX,
din care s-au desprins treptat c[r\ile de slujb[ actuale: Octoihul,
Triodul, Penticostarul, Mineiele.

|]rcovnic: psalt, c]nt[re\.

Uspenie: Adormirea Maicii Domnului (15 aug.).


U`i diacone`ti: u`ile laterale ale Sf.altar.
U`i ^mp[r[te`ti: u`ile centrale ale Sf. altar, pe care poate ie`i `i intra doar
arhiereul `i preotul sau diaconul, ^mbr[ca\i ^n ve`mintele liturgice
r]nduite.
Utrenie: (/ ortrina / m]necare / m]nec]nd[; grec. orthros - “zorii zilei”; slav.
utrenia) una dintre cele ~apte Laude, s[v]r`it[ ^n cursul dimine\ii. Este
de mai multe feluri: U. @nvierii (duminicilor), U. mare (cu Polieleu) la
s[rb[tori `i U. de toate zilele. Slujba de diminea\[ este atestat[ ^nc[ de
la ^nceputurile cre`tinismului. U. se sluje`te dup[ Liturghier de c[tre

245
preot, iar la stran[ dup[ Octoih (Mare / mic), Ceaslov, Minei - ^n
perioadele respective, dup[ Triod `i Penticostar.
Utrenier: colec\ie de c]nt[ri (cu nota\ie muzical[) de la slujba Utreniei
duminicilor.

Vase (Sfintele V. / V.liturgice): vasele folosite la Sfintele slujbe, consacrate


de obicei pentru aceasta printr-o slujb[ special[ de sfin\ire. Sfintele V.
liturgice sunt: discul, potirul, copia, stelu\a, linguri\a pentru
Sf.Liturghie; alte V. liturgice: vasul cu Sf.Mir, litierul, tiplota, vasul su
ap[ sfin\it[ (Aghiasm[).
Vecernie: (/ ser]nd[; grec. espera - “sear[“; lat. vespera; slav. vecernia)
slujb[ f[c]nd parte dintre cele ~apte Laude, care se s[v]r`e`te seara,
precedat[ de Ceasul al IX-lea `i urmat[ de Pavecerni\[. V. este de mai
multe feluri: V. mic[, V. mare (de s]mb[t[ seara sau din ajunul
s[rb[torilor) `i V. de toate zilele. Ca `i Utrenia, V. se sluje`te dup[
Liturghier de c[tre preot, iar la stran[ dup[ Octoih (Mare / mic),
Ceaslov, Minei - ^n perioadele respective, dup[ Triod `i Penticostar.
Veliceanii: pripe(a)le.
Veniceanii: pripe(a)le.
Venicearii: pripe(a)le.
Vespera: Vecernie.
Ve`m]ntariu: Schevofilachiu / diaconic(on).
Ve`minte (V. liturgice): Od[jdii.
Vl[dic[: chiriarh / episcop.
Vocale: semne neumatice (neume) cu ajutorul c[rora se indic[ ^n[l\imea
sunetelor ^n nota\ia psaltic[ (bizantin[).
Vohod: (slav. vohod - “ie`ire”) ritual de ie`ire din Sf.altar prin u`a dinspre
miaz[noapte `i reintrare prin u`ile ^np[r[te`ti. V. se face la Vecernia
s[rb[torilor (cu c[dire), de asemenea se face la Sf.Liturghie V. mic, la
ie`irea cu Sf.Evanghelie, `i V.Mare la ie`irea cu Sf.Daruri.
Voscresne: eotinale.
Vosglas: ecfonis.
Vovidenie: (slav.) Intrarea ^n Biseric[ a Maicii Domnului (21 nov.).
Vultur: (/ potnoja) covor mic, de form[ rotund[, av]nd brodat pe el un vultur
zbur]nd cu aripile ^ntinse deaupra unei cet[\i cu trei r]uri, care se pune
^n altar sau ^n naos la slujbele arhiere`ti, pentru a sta pe el arhiereul -

246
V. face astfel parte dintre insignele (/ ornatele) arhiere`ti. La hirotonia
de arhiereu se folose`te un V. mai mare.

Zlatoust: (slav.) Sf.Ioan Gur[ de Aur (/ Hrisostom, grec.)

BIBLIOGRAFIE ORIENTATIV{

- Filothei sin Agæi Jipei, Psaltichia româneascæ, ed. Sebastian Barbu-Bucur, ^n


“Izvoare ale muzicii românesti” - documenta et transcripta (VII D), vol.IV:
Stihirar-Penticostar, Buzæu, 1992, “Lexicon”, p. 486-502.
- Colectiv, Dic\ionar de termeni muzicali, Bucure`ti, 1984.
- Ion M.Stoian, Dic\ionar religios, Bucure`ti, 1994.

247
248
ANEXE

Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu


Facultatea de Teologie "Andrei ~aguna"
2001-2002

PROGRAME ANALITICE
pentru Muzic[ bisericeasc[ `i Ritual

Observa\ii cu caracter general

Sec\ia de Teologie Pastoral[ a Facult[\ii de Teologie realizeaz[ integral


Programa analitic[ pentru Muzic[ bisericeasc[ `i Ritual, pe parcursul a trei ani de
studiu.
La sec\iile cu dubl[ specializare, cum sunt cele de Teologie Litere, Teologie
Istorie, Teologie Patrimoniu pe de o parte, `i Teologie Asisten\[ Social[ pe de alt[
parte, pentru care Planul de ^nv[\[m]nt prevede disciplina Muzic[ bisericeasc[ `i
Ritual doar pentru doi, respectiv un an de studiu, cursul se realizeaz[ par\ial - adic[ ^n
cazul a doi ani de studiu (Teologie Litere, Teologie Istorie, Teologie Patrimoniu) se
va realiza Programa analitic[ prev[zut[ pentru doar doi ani de studiu, iar ^n cazul unui
singur an de studiu (Teologie Asisten\[ Social[), cea prev[zut[ pentru primul an de
studiu din cei doi ani ai Programei analitice reduse.
Pentru cazul ultim (Teologie Asisten\[ Social[ - un an de studiu) trebuie
f[cut[ observa\ia c[ ^n semestrul al doilea (al anului unic de studiu) se vor mai
introduce `i unele elemente din anul al doilea (respectiv chiar din anul al treilea al
Programei analitice de la Teologie Pastoral[), pentru ca studen\ii s[ aibe o imagine de
ansamblu c]t mai complet[ a domeniului studiat. @n general, structura Programei
analitice permite aceasta, datorit[ faptului c[ aspectele mai importante (sau absolut
necesare `i mai uzuale) sunt prezentate la ^nceput, avans]ndu-se apoi, ^n anii
terminali, spre aspecte mai speciale.
A`adar se poate spune c[ Programa analitic[ “de baz[“ este cea de la sec\ia
Teologie Pastoral[, dup[ care se structureaz[ `i variantele mai reduse pentru celelalte
sec\ii (la doi `i respectiv un an).
Cele ar[tate mai ^nainte privind realizarea Programei analitice pentru doar
doi, respectiv doar un an de studiu pot fi aplicate `i ^n cazul altor sec\ii combinate ale
Facult[\ii de Teologie, pentru care Planul de ^nv[\[m]nt prevede doar unul sau doi ani
de Muzic[ bisericeasc[ `i Ritual.
Mai trebuie amintit c[ tot ^n cadrul disciplinei Muzic[ bisericeasc[ `i Ritual
se desf[`oar[ `i activitatea coral[ a studen\ilor teologi. Numærul mare de studen\i la

249
Sec\ia de Teologie Pastoral[ constituie o baz[ de selec\ie a celor cu aptitudini pentru
cel pu\in un cor b[rb[tesc, iar prezen\a numeroas[ a studentelor ^n celelalte sec\ii
permite formarea `i a unui cor mixt (corurile de voci omogene feminine sunt de
asemenea posibile, chiar dac[ repertoriul specific este mai redus). Grupurile corale,
corurile "de an" sau alte formule corale, chiar dac[ de cele mai multe ori au un
caracter facultativ, contribuie `i ele la formarea muzical[ a studen\ilor.
Activitatea de preg[tire coral[ are o structur[ deosebit[ de cea a cursurilor `i
seminariilor curente de Muzic[ bisericeasc[ `i Ritual, ^n primul r]nd deoarece
repeti\iile de cor se fac adesea pe voci (sopran, alto, tenor, bariton-bas). La aceste
repeti\ii, ^n mod inevitabil particip[ studen\i din diferi\i ani de studiu, drept care apare
necesar[ alc[tuirea unui Program de activitate a corului (semestrial, anual sau de
perspectiv[). |in]nd seama de specificul bisericesc `i de profesionalismul muzical
relativ al studen\ilor teologi, repertoriul anual al unui cor de studen\i teologi poate
cuprinde (^n condi\iile unui minim de dou[ ore / s[pt[m]n[ pentru repeti\ii): C]nt[rile
Sfintei Liturghii (^n diferite armoniz[ri), 10 (-15) Pricesne `i c]nt[ri la S[rb[tori, 10 (-
15) Colinde, unele c]nt[ri (armonizate) la Taine `i Ierurgii, alte c]nt[ri cu caracter
patriotic, dintre cele legate de activitatea universitar[ sau din repertoriul coral (laic)
rom]nesc `i universal (5-10 piese). Un raport rezonabil ^ntre piesele nou ^nv[\ate si
cele aflate deja ^n repertoriu (reluate `i perfec\ionate) poate fi eventual cel de 1/3
piese noi - 2/3 piese reluate, \in]nd seama `i de stabilitatea mai accentuat[ a
repertoriului bisericesc. De asemenea, ^n cazul unui nivel superior de preg[tire
muzical[ anterioar[ a studen\ilor, num[rul lucr[rilor preg[tite ^n cadrul activit[\ii
corale poate fi sim\itor m[rit.
O serie de participæri ale corului (corurilor) de studen\i teologi ^n cursul
anului universitar (uneori `i ^n vacan\e) la Slujbele biserice`ti, concerte, concursuri `i
festivaluri muzicale motiveaz[ pozitiv pe cori`ti (`i pe dirijor). Pe de alt[ parte ^ns[,
un num[r prea mare de astfel de ac\iuni pare s[ nu \in[ seama totu`i de specificul unui
astfel de cor: este vorba de un cor de studen\i teologi `i nu de un cor profesionist, care
are un cu totul alt statut.
@n sf[r`it, practica de stran[, pentru anii mai mari (II-III), se realizeaz[ de
obicei corelat[ cu orele de seminar.

250
Program[ analitic[ pentru Teologie Pastoral[

ANUL I

Semestrul I
(14 s[pt[m]ni / semestru, 1 curs + 1 seminar / s[pt[m]n[)

1. Curs: Introducere general[, structura cursului. @ndrum[ri metodologice pentru


^nsu`irea deprindrilor de c]ntare bisericeasc[ `i tipic. Recapitularea `i
sistematizarea c]torva elemente de nota\ie muzical[ liniar[ (pe portativ).
Seminar: Sf]nta Liturghie, c]nt[ri `i tipic (I, Ectenii-Antifoane, ^n varianta
uniformizat[). Exerci\ii de solfegiere.
2. Curs: Istoria muzicii biserice`ti - Muzica bizantin[ (I). Lexicon muzical-liturgic (I,
a-f)
Seminar: Sf]nta Liturghie, c]nt[ri `i tipic (II, Fericirile-Heruvic).
3. Curs: Muzica bizantin[ (II). Lexicon muzical-liturgic (II, g-o)
Seminar: Sf]nta Liturghie, c]nt[ri `i tipic (III, R[spunsurile mari).
4. Curs: Muzica bisericeasc[ rom]neasc[ (prezentare istoric[). Lexicon muzical-
liturgic (III, p-s).
Seminar: Sf]nta Liturghie, c]nt[ri `i tipic (IV, R[spunsurile mari-continuare).
5. Curs: Evolu\ia cultului. C[r\ile de slujb[; organizarea lor specific[. Lexicon
muzical liturgic (IV, t-z).
Seminar: Sf]nta Liturghie, c]nt[ri `i tipic (V, Axion-Tat[l nostru)
6. Curs: Slujbele biserice`ti (Sfintele Taine, Ierurgii, cele `apte Laude etc.). S[rb[tori
^n anul bisericesc. Alte cicluri liturgice. Tipicul celor opt glasuri biserice`ti.
Seminar: Sf]nta Liturghie, c]nt[ri `i tipic (VI, p]n[ la sf]r`it).
7. Curs: Sf]nta Liturghie - privire de ansamblu, c]nt[rile `i tipicul ^n c[r\ile de slujb[.
Seminar: Sf]nta Liturghie, c]nt[ri `i tipic (VII, repetarea c]nt[rilor mai dificile).
8. Curs: Nota\ia muzical[ de origine bizantin[ - psaltic[ (I).
Seminar: Exerci\ii de citire (solfegiere) `i scriere psaltic[.
9. Curs: Nota\ia muzical[ de origine bizantin[ (II).
Seminar: Exerci\ii de citire (solfegiere) `i scriere psaltic[. Sf]nta Liturghie, c]nt[ri
`i tipic (VIII, recapitulare cu repetarea c]nt[rilor mai dificile).
10. Curs: Troparul `i Condacul Na`terii Domnului. (Mineiul pe decembrie)
Seminar: Exersarea Troparului `i Condacului Na`terii Domnului.
11. Curs: Troparul `i Condacul Botezului Domnului. (Mineiul pe ianuarie)
Seminar: Exersarea Troparului `i Condacului Botezului Domnului.
12. Curs: Glasurile biserice`ti. Glasul I - tropar (irmologic).
Seminar: Exersarea troparului @nvierii pe glasul I. Modele de aplicare practic[.
13. Curs: Glasul V - tropar (irmologic)
Seminar: Exersarea Troparului @nvierii pe glasul V. Modele de aplicare practic[.
14. Curs: Recapitulare trimestrial[.
Seminar: Exers[ri de c]nt[ri `i aplic[ri de tipic pe c[r\ile de slujb[.

251
Semestrul II
(14 s[pt[m]ni / semestru, 1 curs + 1 seminar / s[pt[m]n[)

1. Curs: Vecernia de s]mb[t[ seara, tipic `i c]nt[ri speciale (Fericit b[rbatul, Lumin[
lin[, Acum sloboze`te)
Seminar: Exersarea c]nt[rilor, recapitularea unor c]nt[ri din semestrul I.
2. Curs: Glasul IV - tropar `i antifon (irmologic).
Seminar: Exersarea Troparului @nvierii `i a Antifonului pe glasul IV, formule de
aplicare practic[.
3. Curs: Glasul VIII - tropar `i antifon (irmologic).
Seminar: Exersarea Troparului @nvierii `i a Antifonului pe glasul VIII, formule de
aplicare practic[.
4. Curs: Utrenia Duminicilor. Doxologia mare (variante notate `i aplicare pe forma de
antifon a glasului)
Seminar: Exersarea c]nt[rilor. Recapitularea practic[ a glasurilor diatonice (I, V,
IV, VIII).
5. Curs: Glasul III - tropar (irmologic).
Seminar: Exersarea Troparului @nvierii pe glasul III, formule de aplicare practic[.
6. Curs: Glasul VII - tropar (irmologic).
Seminar: Exersarea Troparului @nvierii pe glasul VII, formule de aplicare practic[.
Recapitularea glasurilor enarmonice (III,VII).
7. Curs: Glasul II - tropar `i antifon (irmologic).
Seminar: Exersarea Troparului @nvierii `i a Antifonului pe glasul II, formule de
aplicare practic[.
8. Curs: Glasul VI - tropar (irmologic).
Seminar: Exersarea Troparului @nvierii pe glasul VI, formule de aplicare practic[.
Recapitularea glasurilor cromatice (II,VI).
9. Curs: C]nt[ri uzuale din perioada Postului Mare (Cu noi este Dumnezeu, Doamne
al puterilor, Doamne de n-am avea pe Sfin\ii T[i, Prohodul Domnului) `i la
@nvierea Domnului (Troparul, Lumin]nda `i Irmosul @nvierii).
Seminar: Exersarea c]nt[rilor. Recapitularea practic[ a glasurilor biserice`ti (I-
VIII).
10. Curs: Melodiile Lumin]ndelor (`i la Praznice).
Seminar: Exersarea practic[ a melodiilor Lumin]ndelor.
11. Curs: Polieleul `i M[rimurile.
Seminar: Exersarea practic[ a melodiilor Polieleului `i M[rimurilor
12. Curs: Sistematizarea recomand[rilor privind cultivarea vocii `i a dic\iei.
Seminar: Exerci\ii practice.
13. Curs: @ndrum[ri teoretice `i practice pentru culegerea folclorului religios `i a
documentelor muzicale vechi.
Seminar: Repetarea unor c]nt[ri mai dificile `i rezolvarea unor probleme de tipic.
14. Curs: Recapitulare general[ (de an).
Seminar: Recapitulare practic[ a c]nt[rilor mai dficile `i a problemelor de tipic.

252
ANUL II

Semestrul I
(14 s[pt[m]ni / semestru, 1 curs + 1 seminar / s[pt[m]n[)

1. Curs: Recapitulare a unor aspecte predate ^n anul I. Prezentarea structurii cursului


^n anul II de studiu. R]nduiala Vecerniei `i a Utreniei de peste s[pt[m]n[
(diferen\e fa\[ de Duminic[).
Seminar: Organizarea practicii de stran[. Recapitularea unor c]nt[ri mai dificile `i
a unor probleme de tipic.
2. Curs: Glasurile diatonice - forma de "^nsu`i glasul" (stihiraric). Glasul I.
Seminar: Exersarea glasului I - ^nsu`i glasul (stihiraric): “Doamne strigat-am…” pe
note; formule de aplicare practic[. Practic[ de stran[.
3. Curs: Glasul V - ^nsu`i glasul (stihiraric).
Seminar: Exersarea glasului V - ^nsu`i glasul (stihiraric): “Doamne strigat-am…”
pe note; formule de aplicare practic[. Practic[ de stran[.
4. Curs: R]nduiala Vecerniei `i a Utreniei S[rb[torii unui sf]nt important, peste
s[pt[m]n[ `i Duminic[ (diferen\e).
Seminar: Exerci\ii practice de tipic. Repetarea glasurilor ^nv[\ate. Practic[ de stran[.
5. Curs: Glasul IV - ^nsu`i glasul (stihiraric).
Seminar: Exersarea glasului IV - ^nsu`i glasul (stihiraric): “Doamne strigat-am…”
pe note; formule de aplicare practic[. Practic[ de stran[.
6. Curs: Glasul VIII - ^nsu`i glasul (stihiraric).
Seminar: Exersarea glasului VIII - ^nsu`i glasul (stihiraric): “Doamne strigat-am…”
pe note; formule de aplicare practic[. Practic[ de stran[.
7. Curs: R]nduiala Vecerniei `i a Utreniei unui Praznic al Maicii Domnului, peste
s[pt[m]n[ `i Duminic[ (diferen\e).
Seminar: Exerci\ii practice de tipic. Repetarea glasurilor ^nv[\ate. Practic[ de stran[.
8. Curs: Glasurile enarmonice - forma de "^nsu`i glasul" (stihiraric). Glasul III.
Seminar: Exersarea glasului III - ^nsu`i glasul (stihiraric): “Doamne strigat-am…”
pe note; formule de aplicare practic[. Practic[ de stran[.
9. Curs: Glasul VII - ^nsu`i glasul (stihiraric).
Seminar: Exersarea glasului VII - ^nsu`i glasul (stihiraric): “Doamne strigat-am…”
pe note; formule de aplicare practic[. Practic[ de stran[.
10. Curs: R]nduiala Vecerniei `i a Utreniei unui Praznic ^mp[r[tesc, peste s[pt[m]n[
`i Duminic[ (diferen\e). (recapitularea tipicului `i a c]nt[rilor la Na`terea
`i Botezul Domnului).
Seminar: Exerci\ii practice de tipic. Repetarea glasurilor (c]nt[rilor) ^nv[\ate.
Practic[ de stran[.
11. Curs: Glasurile cromatice - forma de "^nsu`i glasul" (stihiraric). Glasul II.
Seminar: Exersarea glasului II - ^nsu`i glasul (stihiraric): “Doamne strigat-am…”
pe note; formule de aplicare practic[. Practic[ de stran[.
12. Curs: Glasul VI - ^nsu`i glasul (stihiraric).

253
Seminar: Exersarea glasului VI - ^nsu`i glasul (stihiraric): “Doamne strigat-am…”
pe note; formule de aplicare practic[. Practic[ de stran[.
13. Curs: Perioada Triodului. R]nduieli speciale de tipic `i c]nt[ri mai importante.
Seminar: Exerci\ii practice de tipic. Exersarea c]nt[rilor predate. Practic[ de
stran[.
14. Curs: Recapitularea problemelor de tipic `i cantare predate ^n cursul semestrului
Seminar: Exerci\ii practice de tipic. Exersarea glasurilor (c]nt[rilor) predate.
Practic[ de stran[.

Semestrul II
(14 s[pt[m]ni / semestru, 1 curs + 1 seminar / s[pt[m]n[)

1. Curs: Recapitul[ri ale unor aspecte predate ^n primul semestru.


Seminar: Rezolvarea unor probleme de tipic `i repetarea unor glasuri (c]nt[ri) mai
dificile. Practic[ de stran[.
2. Curs: Lecturile biblice: Paremii, Catisme, Apostol, Evanghelie. Recitativul
lirturgic. Formule tradi\ionale `i combaterea inova\iilor ^n recitativul
liturgic.
Seminar: Exerc\ii de recitativ liturgic. Practic[ de stran[.
3. Curs: Vecernia `i Utrenia de s]mb[t[ cu “Dumnezeu este Domnul…” `i cu
“Aliluia” (diferen\e).
Seminar: Exerci\ii practice de tipic. Repetarea unor c]nt[ri mai dificile. Practic[ de
stran[.
4. Curs: Liturghia Sf.Vasile cel Mare (deosebiri fa\[ de Liturghia Sf.Ioan Gur[ de
Aur). Tipic `i c]nt[ri.
Seminar: Exersarea tipicului `i a c]nt[rilor predate. Practic[ de stran[.
5. Curs: Liturghia Darurilor mai ^nainte sfin\ite. Tipic `i c]nt[ri.
Seminar: Exersarea tipicului `i a c]nt[rilor. Practic[ de stran[.
6. Curs: Diverse c]nt[ri la S[rb[tori (I - Antifoane praznicale, Tropare `i Condace).
Seminar: Exersarea c]nt[rilor. Practic[ de stran[.
7. Curs: C]nt[ri la S[rb[tori (II - continuare).
Seminar: Exersarea c]nt[rilor. Practic[ de stran[.
8. Curs: Tipicul `i c]nt[rile ^n S[pt[m]na Mare.
Seminar: Exersarea tipicului `i a c]nt[rilor predate. Practic[ de stran[.
9. Curs: Perioada Penticostarului. R]nduieli speciale de tipic `i c]nt[ri mai
importante.
Seminar: Exersarea tipicului `i a c]nt[rilor predate. Practic[ de stran[.
10. Curs: Tipicul `i c]nt[rile la Taine `i Ierurgii (I): Botez, Cununie.
Seminar: Exersarea tipicului `i a c]nt[rilor predate. Practic[ de stran[.
11. Curs: Tipicul `i c]nt[rile la Taine `i Ierurgii (II): Hirotonie, Sf.Maslu.
Seminar: Exersarea tipicului `i a c]nt[rilor predate. Practic[ de stran[. Practic[ de
stran[.
12. Curs: Tipicul `i c]nt[rile la Taine `i Ierurgii (III): Sfe`tanie, Te Deum.

254
Seminar: Exersarea tipicului `i a c]nt[rilor predate. Practic[ de stran[. Practic[ de
stran[.
13. Curs: Tipicul `i c]nt[rile la Taine `i Ierurgii (IV): @nmorm]ntare, Parastas.
Seminar: Exersarea tipicului `i a c]nt[rilor predate. Practic[ de stran[.
14. Curs: Recapitulare anual[.
Seminar: Recapitularea practic[ a problemelor de tipic `i a unor c]nt[ri mai
dificile. Practic[ de stran[.

ANUL III

Semestrul I
(14 s[pt[m]ni / semestru, 1 curs + 1 seminar / s[pt[m]n[)

1. Curs: Recapitularea problemelor de c]ntare `i tipic parcurse ^n anii anteriori de


studiu. Organizarea practicii de stran[.
Seminar: Recapitularea practic[ a glasurilor `i a altor c]nt[ri mai dificile predate
anterior. Practic[ de stran[.
2. Curs: Irmoasele (Axioanele) Praznicale). Irmosul la Na`terea Maicii Domnului (8
sept.).
Seminar: Exersarea Irmosului la Na`terea Maicii Domnului. Practic[ de stran[.
3. Curs: Irmosul la @n[l\area Sfintei Cruci (14 sept.).
Seminar: Exersarea Irmosului la @n[l\area Sfintei Cruci. Practic[ de stran[.
4. Curs: Irmosul la Intrarea ^n Biseric[ a Maicii Domnului (21 nov.).
Seminar: Exersarea Irmosului la Intrarea ^n Biseric[ a Maicii Domnului. Practic[ de
stran[.
5. Curs: Irmosul la Na`terea Domnului (25 dec.).
Seminar: Exersarea Irmosului la Na`terea Domnului. Practic[ de stran[.
6. Curs: Irmosul la Botezul Domnului (6 ian.).
Seminar: Exersarea Irmosului la Botezul Domnului. Practic[ de stran[.
7. Curs: Irmosul la @nt]mpinarea Domnului (2 febr.).
Seminar: Exersarea Irmosului la @nt]mpinarea Domnului. Practic[ de stran[.
8. Curs: Irmosul Buneivestiri (25 mart.) `i cel al Floriilor.
Seminar: Exersarea Irmoaselor Buneivestiri (25 mart.) `i al Floriilor. Practic[ de stran[.
9. Curs: Axionul ^n Joia Mare `i cel din S]mb[ta Patimilor.
Seminar: Exersarea Axioanelor din Joia `i S]mb[ta Patimilor. Practic[ de stran[.
10. Curs: Recapitularea Irmosului @nvierii (predat ^n anul I) `i predarea Irmosului
@n[l\[rii.
Seminar: Exersarea Irmoselor @nvierii `i al @n[l\[rii. Practic[ de stran[.
11. Curs: Irmosul la Pogor]rea Duhului Sf]nt.
Seminar: Exersarea Irmosului la Pogor]rea Duhului Sf]nt. Practic[ de stran[.
12. Curs: Irmosul Schimb[rii la Fa\[ (6 aug.).
Seminar: Exersarea Irmosului Schimb[rii la Fa\[. Practic[ de stran[.

255
13. Curs: Irmosul la Adormirea Maicii Domnului (15 aug.).
Seminar: Exersarea Irmosului la Adormirea Maicii Domnului. Practic[ de stran[.
14. Curs: Recapitulare semestrial[.
Seminar: Recapitularea Irmoaselor mai dificile predate ^n cursul semestrului.

Semestrul II
(14 s[pt[m]ni / semestru, 1 curs + 1 seminar / s[pt[m]n[)

1. Curs: Recapitularea problemelor de c]ntare `i tipic predate anterior. Organizarea


practicii de stran[.
Seminar: Recapitularea practic[ a unor c]nt[ri mai dificile. Practic[ de stran[.
2. Curs: Podobiile glasului I.
Seminar: Exersarea Podobiilor glasului I. Practic[ de stran[.
3. Curs: Podobiile glasului II.
Seminar: Exersarea Podobiilor glasului II. Practic[ de stran[.
4. Curs: Podobiile glasului III.
Seminar: Exersarea Podobiilor glasului III. Practic[ de stran[.
5. Curs: Podobiile glasului IV.
Seminar: Exersarea Podobiilor glasului IV. Practic[ de stran[.
6. Curs: Podobiile glasului V.
Seminar: Exersarea Podobiilor glasului V. Practic[ de stran[.
7. Curs: Podobiile glasului VI.
Seminar: Exersarea Podobiilor glasului VI. Practic[ de stran[.
8. Curs: Podobiile glasului VII.
Seminar: Exersarea Podobiilor glasului VII. Practic[ de stran[.
9. Curs: Podobiile glasului VIII.
Seminar: Exersarea Podobiilor glasului VIII. Practic[ de stran[.
10. Curs: Alc[tuirea unei cateheze cu con\inut muzical-imnografic. Elemente de
Teologie a c]nt[rii liturgice ^n Biserica Ortodox[ (I).
Seminar: Recapitularea unor Podobii mai dificile. Practic[ de stran[.
11. Curs: @ndrum[ri pentru organizarea `i conducerea unui cor bisericesc pe dou[, trei
sau patru voci. Elemente de Teologie a c]nt[rii liturgice ^n Biserica
Ortodox[ (II).
Seminar: C]nt[ri calofonice (cu un grad mai mare de dificultate). Practic[ de stran[.
12. Curs: Recomand[ri privind promovarea (^n parohie a) c]nt[rii ortodoxe autentice.
Elemente de Teologie a c]nt[rii liturgice ^n Biserica Ortodox[ (III).
Seminar: Exersarea unor c]nt[ri mai dificile. Practic[ de stran[.
13. Curs: Recapitul[ri finale (I).
Seminar: Recapitularea unor c]nt[ri mai dificile `i rezolvarea unor probleme
speciale de tipic. Practic[ de stran[.
14. Curs: Recapitul[ri finale (II).
Seminar: Practic[ de stran[.

256
Program[ analitic[ pentru:
Teologie Litere, Teologie Istorie, Teologie Patrimoniu - doi ani
Teologie Asisten\[ Social[ - un an

ANUL I

Semestrul I
(14 s[pt[m]ni / semestru, 1 curs + 1 seminar / s[pt[m]n[)

1. Curs: Introducere general[, structura cursului. @ndrum[ri metodologice pentru


^nsu`irea deprindrilor de c]ntare bisericeasc[ `i tipic. Recapitularea `i
sistematizarea c]torva elemente de nota\ie muzical[ liniar[ (pe portativ).
Seminar: Sf]nta Liturghie, c]nt[ri `i tipic (I, Ectenii-Antifoane, ^n varianta
uniformizat[). Exerci\ii de solfegiere.
2. Curs: Istoria muzicii biserice`ti - Muzica bizantin[ (I). Lexicon muzical-liturgic (I,
a-f)
Seminar: Sf]nta Liturghie, c]nt[ri `i tipic (II, Fericirile-Heruvic).
3. Curs: Muzica bizantin[ (II). Lexicon muzical-liturgic (II, g-o)
Seminar: Sf]nta Liturghie, c]nt[ri `i tipic (III, R[spunsurile mari).
4. Curs: Muzica bisericeasc[ rom]neasc[ (prezentare istoric[). Lexicon muzical-
liturgic (III, p-s).
Seminar: Sf]nta Liturghie, c]nt[ri `i tipic (IV, R[spunsurile mari-continuare).
5. Curs: Evolu\ia cultului. C[r\ile de slujb[; organizarea lor specific[. Lexicon
muzical liturgic (IV, t-z).
Seminar: Sf]nta Liturghie, c]nt[ri `i tipic (V, Axion-Tat[l nostru)
6. Curs: Slujbele biserice`ti (Sfintele Taine, Ierurgii, cele `apte Laude etc.). S[rb[tori ^n
anul bisericesc. Alte cicluri liturgice. Tipicul celor opt glasuri biserice`ti.
Seminar: Sf]nta Liturghie, c]nt[ri `i tipic (VI, p]n[ la sf]r`it).
7. Curs: Sf]nta Liturghie - privire de ansamblu, c]nt[rile `i tipicul ^n c[r\ile de slujb[.
Seminar: Sf]nta Liturghie, c]nt[ri `i tipic (VII, repetarea c]nt[rilor mai dificile)
8. Curs: Nota\ia muzical[ de origine bizantin[ - psaltic[ (I).
Seminar: Exerci\ii de citire (solfegiere) `i scriere psaltic[.
9. Curs: Nota\ia muzical[ de origine bizantin[ (II).
Seminar: Exerci\ii de citire (solfegiere) `i scriere psaltic[. Sf]nta Liturghie, c]nt[ri
`i tipic (VIII, recapitulare cu repetarea c]nt[rilor mai dificile).
10. Curs: Troparul `i Condacul Na`terii Domnului. (Mineiul pe decembrie)
Seminar: Exersarea Troparului `i Condacului Na`terii Domnului.
11. Curs: Troparul `i Condacul Botezului Domnului. (Mineiul pe ianuarie)
Seminar: Exersarea Troparului `i Condacului Botezului Domnului.
12. Curs: Glasurile biserice`ti. Glasul I - tropar (irmologic).
Seminar: Exersarea troparului @nvierii pe glasul I. Modele de aplicare practic[.
13. Curs: Glasul V - tropar (irmologic)

257
Seminar: Exersarea Troparului @nvierii pe glasul V. Modele de aplicare practic[.
14. Curs: Recapitulare trimestrial[.
Seminar: Exers[ri de c]nt[ri `i aplic[ri de tipic pe c[r\ile de slujb[.

Semestrul II
(14 s[pt[m]ni / semestru, 1 curs + 1 seminar / s[pt[m]n[)

1. Curs: Vecernia de s]mb[t[ seara, tipic `i c]nt[ri speciale (Fericit b[rbatul, Lumin[
lin[, Acum sloboze`te)
Seminar: Exersarea c]nt[rilor, recapitularea unor c]nt[ri din semestrul I.
2. Curs: Glasul IV - tropar `i antifon (irmologic).
Seminar: Exersarea Troparului @nvierii `i a Antifonului pe glasul IV, formule de
aplicare practic[.
3. Curs: Glasul VIII - tropar `i antifon (irmologic).
Seminar: Exersarea Troparului @nvierii `i a Antifonului pe glasul VIII, formule de
aplicare practic[.
4. Curs: Utrenia Duminicilor. Doxologia mare (variante notate `i aplicare pe forma de
antifon a glasului)
Seminar: Exersarea c]nt[rilor. Recapitularea practic[ a glasurilor diatonice (I, V,
IV, VIII).
5. Curs: Curs: Glasurile diatonice - forma de "^nsu`i glasul" (stihiraric). Glasul I.
Seminar: Exersarea glasului I - ^nsu`i glasul (stihiraric): Doamne strigat-am… pe
note; formule de aplicare practic[.
6. Curs: Curs: Glasul V - ^nsu`i glasul (stihiraric).
Seminar: Exersarea glasului V - ^nsu`i glasul (stihiraric): Doamne strigat-am… pe
note; formule de aplicare practic[.
7. Curs: Glasul IV - ^nsu`i glasul (stihiraric).
Seminar: Exersarea glasului IV - ^nsu`i glasul (stihiraric): Doamne strigat-am… pe
note; formule de aplicare practic[. Practic[ de stran[.
8. Curs:. Liturghia Sf.Vasile cel Mare (deosebiri fa\[ de Liturghia Sf.Ioan Gur[ de Aur).
Tipic `i c]nt[ri (De Tine se bucur[, Pe ar[t[torul). Liturghia Darurilor mai
^nainte sfin\ite. Tipic `i c]nt[ri (S[ se ^ndrepteze, Priceasna etc.).
Seminar: Exersarea tipicului `i a c]nt[rilor predate.
9. Curs: C]nt[ri uzuale ^n Postul Mare - perioada Triodului (Cu noi este Dumnezeu,
Doamne al puterilor, Doamne de n-am avea pe Sfin\ii T[i, Prohodul
Domnului) `i la @nvierea Domnului (Troparul, Lumin]nda `i Irmosul
@nvierii) – perioada Penticostarului.
Seminar: Exersarea c]nt[rilor.
10. Curs: Diverse c]nt[ri la S[rb[tori (Antifoane praznicale, tropare etc.).
Seminar: Exersarea c]nt[rilor.
11. Curs: Tipicul `i c]nt[rile la Taine `i Ierurgii: Botez (D[-mi mie hain[ luminoas[,
C]\i ^n Hristos), Cununie (Domne, Dumnezeul nostru, Isaie d[n\uie`te,
Sfin\ilor mucenici, M[rire |ie Hristoase, Paharul m]ntuirii etc.), Hirotonie

258
(Vrednic este), Sf.Maslu, Sfin\irea apei, @nmorm]ntare-Parastas (Cu sfin\ii
odihne`te), Te Deum.
Seminar: Exersarea tipicului `i a c]nt[rilor predate
12. Curs: Irmoase; Irmosul la Intrarea ^n Biseric[ a Maicii Domnului (21 nov.) – la
Bunavestire (25 martie)
Seminar: Exersarea Irmosului.
13. Curs: Podobii (Ceea ce e`ti bucuria etc.). Sistematizarea recomand[rilor privind
cultivarea vocii `i a dic\iei. @ndrum[ri teoretice `i practice pentru culegerea
folclorului religios `i a documentelor muzicale vechi.
Seminar: Repetarea unor c]nt[ri mai dificile `i rezolvarea unor probleme de tipic.
14. Curs: @ndrum[ri pentru organizarea unui grup coral. Elemente de Teologia c]nt[rii
liturgice. Recapitulare general[ (de an).
Seminar: Recapitulare practic[ a c]nt[rilor mai dficile `i a problemelor de tipic.

ANUL II

Semestrul I
(14 s[pt[m]ni / semestru, 1 curs + 1 seminar / s[pt[m]n[)

1. Curs: Recapitulare a unor aspecte predate ^n anul I. Prezentarea structurii cursului


^n anul II de studiu. R]nduiala Vecerniei `i a Utreniei de peste s[pt[m]n[
`i la s[rb[tori (diferen\e fa\[ de Duminic[, principii generale de combinare
a slujbelor).
Seminar: Recapitulare a unor c]nt[ri mai dificile `i a unor probleme de tipic.
2. Curs: Irmoase (Axioanele) Praznicale). Irmosul la Na`terea Maicii Domnului (8
sept.).
Seminar: Exersarea Irmosului.
3. Curs: Irmosul la @n[l\area Sfintei Cruci (14 sept.).
Seminar: Exersarea Irmosului.
4. Curs: Irmosul la Intrarea ^n Biseric[ a Maicii Domnului (21 nov.).
Seminar: Exersarea Irmosului.
5. Curs: Irmosul la Na`terea Domnului (25 dec.).
Seminar: Exersarea Irmosului.
6. Curs: Irmosul la Botezul Domnului (6 ian.).
Seminar: Exersarea Irmosului.
7. Curs: Irmosul Floriilor.
Seminar: Exersarea Irmosului.
8. Curs: Irmosul la Pogor]rea Duhului Sf]nt.
Seminar: Exersarea Irmosului.
9. Curs: Irmosul Schimb[rii la Fa\[ (6 aug.).
Seminar: Exersarea Irmosului.
10. Curs: Irmosul la Adormirea Maicii Domnului (15 aug.).

259
Seminar: Exersarea Irmosului.
11. Curs: Recapitulare a unor Irmoase predate ^n anul I de studiu.
Seminar: Exersarea Irmoaselor.
12. Curs: C]nt[ri la S[rb[tori. Recapitularea c]nt[rilor predate ^n anul anterior `i
^nv[\area unor c]nt[ri noi. Aspecte de tipic.
Seminar: Exersarea c]nt[rilor.
13. Curs: C]nt[ri la Taine `i Ierurgii. Recapitularea c]nt[rilor predate ^n anul anterior
`i ^nv[\area unor c]nt[ri noi. Elemente de tipic.
Seminar: Exersarea c]nt[rilor.
14. Curs: Recapitulare a problemelor de tipic `i c]ntare predate ^n cursul semestrului
Seminar: Exerci\ii practice de tipic. Exersarea c]nt[rilor predate.

Semestrul II
(14 s[pt[m]ni / semestru, 1 curs + 1 seminar / s[pt[m]n[)

1. Curs: Recapitulare a unor aspecte predate ^n primul semestru.


Seminar: Rezolvarea unor probleme de tipic `i repetarea unor c]nt[ri mai dificile.
2. Curs: Lecturile biblice: Paremii, catisme, Apostol, Evanghelie. Recitativul lirturgic.
Formule tradi\ionale `i combaterea inova\iilor ^n recitativul liturgic.
Seminar: Exerc\ii de recitativ liturgic.
3. Curs: Podobiile glasului I (Ceea ce e`ti bucuria -repetare, Prea l[uda\ilor Mucenici).
Seminar: Exersarea Podobiilor glasului I.
4. Curs: Podobiile glasului II (Casa Efratului) `i ale glasului III (Mare este puterea
Crucii, Laud[ de sear[).
Seminar: Exersarea Podobiilor glasurilor II `i III.
5. Curs: Podobiile glasului III – continuare (De frumse\ea, Fecioara ast[zi - repetare).
Seminar: Exersarea Podobiilor glasului III.
6. Curs: Podobiile glasului IV (Ar[tatu-te-ai ast[zi, Cel ce Te-ai ^n[l\at pe Cruce).
Seminar: Exersarea Podobiilor glasului IV.
7. Curs: Curs: Perioada Triodului. R]nduieli speciale de tipic `i c]nt[ri mai
importante. Recapitularea celor predate ^n anul anterior de studiu `i
predarea unor elemente noi.
Seminar: Exersarea tipicului `i a c]nt[rilor predate.
8. Curs: Perioada Penticostarului. R]nduieli speciale de tipic `i c]nt[ri mai
importante. Recapitularea celor predate ^n anul anterior de studiu `i
predarea unor elemente noi.
Seminar: Exersarea tipicului `i a c]nt[rilor predate.
9. Curs: Podobiile glasului V (Doamne p[c[tuind) `i ale glasului VI (A treia zi).
Seminar: Exersarea Podobiilor glasurilor V `i VI.
10. Curs: Podobiile glasului VII (Nu vom mai fi opri\i) `i ale glasului VIII Ce v[ vom
numi, Mucenicii T[i, Doamne).
Seminar: Exersarea Podobiilor glasurilor VII `i VIII.

260
11. Curs: Alc[tuirea unei cateheze cu con\inut muzical-imnografic. Elemente de
Teologie a c]nt[rii liturgice ^n Biserica Ortodox[ (I).
Seminar: Recapitularea unor Podobii mai dificile.
12. Curs: @ndrum[ri pentru organizarea `i conducerea unui cor bisericesc pe dou[, trei
sau patru voci. Elemente de Teologie a c]nt[rii liturgice ^n Biserica
Ortodox[ (II).
Seminar: C]nt[ri calofonice (cu un grad mai mare de dificultate).
13. Curs: Recomand[ri privind promovarea (^n parohie a) c]nt[rii ortodoxe autentice.
Elemente de Teologie a c]nt[rii liturgice ^n Biserica Ortodox[ (III).
Seminar: Exersarea unor c]nt[ri mai dificile.
14. Curs: Recapitulare final[.
Seminar: Recapitularea unor c]nt[ri mai dificile `i rezolvarea unor probleme
speciale de tipic.

261
262
263
264
265
266
267
268
269
CUPRINS

Cuv]nt
^nainte……………………………………………………............…3
Introducere……………………………………….………….6
Aspecte metodologice generale……………………………...6
Rela\ia C]nt[rii biserice`ti `i a Tipicului cu alte domenii
ale Teologiei………...9
ELEMENTE DE C}NTARE BISERICEASC{
Principii metodologice pentru ^nsu`irea deprinderilor
de c]ntare bisericeasc[………..11
Istoria c]nt[rii biserice`ti……………………………….……14
C]ntarea ^n Biserica Ortodox[ Rom]n[…………….……….34
Glasurile biserice`ti……………………….……………..…..53
Elemente de nota\ie muzical[………………………………..58
Nota\ia muzical[ apusean[…………………………..….…..61
Nota\ia muzical[ bizantin[……………………...…………..62
Probleme speciale legate de c]ntarea bisericeasc[…………..68
Aspecte teologice ale c]nt[rii liturgice ^n Biserica Ortodox[..77
ELEMENTE DE TIPIC BISERICESC
No\iuni introductive…………………………………………..85
Slujbele biserice`ti `i principiul practic al ^nsu`irii Tipicului..85
Originile `i evolu\ia tipicului bisericesc………………….….86
S[rb[torile `i ciclurile liturgice. C[r\ile de slujb[…………...88
Slujbele `i c[r\ile de slujb[ ale ciclului zilnic…..………......89
Slujbele `i c[r\ile de slujb[ ale ciclului s[pt[m]nal.
Duminica, ziua de s[rb[toare a s[pt[m]nii…....92
Ciclurile liturgice lunare `i anuale…………………………93
a) Ciclul mineal `i s[rb[torile cu dat[ fix[
(neschimb[toare)………..….....94
b) Ciclul pascal `i s[rb[torile cu dat[ schimb[toare
(dup[ data Sfintelor Pa`ti).........95
Slujbele neperiodice (ocazionale)………………..………....96
Sf]nta Liturghie……………………………..…………..……98

270
R]nduieli speciale privind s[v]r`irea Sfintei Liturghii..….102
Slujbele ciclului zilnic ^n perioada Octoihului……………..103
Vecernia `i Utrenia (no\iuni generale)………….….……...103
R]nduiala Vecerniei Duminicilor…………….....….….…...105
R]nduiala Litiei……………………………………….…...110
R]nduiala Utreniei Duminicilor………………..……..…....111
R]nduiala Privegherii………………………………………114
Vecernia `i Utrenia zilelor de r]nd…..………….….…….…115
R]nduiala Vecerniei `i a Utreniei la s[rb[tori………………118
R]nduiala Vecerniei `i a Utreniei pentru s[rb[tori
care se ^nt]mpl[ Duminica…119
Vecernia `i Utrenia s]mbetelor……………………………...126
R]nduieli speciale legate de s[v]r`irea Vecerniei
`i a Utreniei……127
R]nduieli speciale la Vecernie…………………………..…127
R]nduieli speciale la Utrenie…..…………………….….…128
@nainte-pr[znuiri, dup[-pr[znuiri `i odovanii………………129
Pavecerni\a………………………………………………….132
Pavecerni\a mic[……...……………………………………132
Pavecerni\a mare…...………………………………………133
Miezonoptica………………………………………………..136
Miezonoptica de toate zilele….……………………………136
Miezonoptica de s]mb[ta…..………………………………137
Miezonoptica de duminic[…………………………………137
Ceasurile…………………………………………………….139
Ceasul I…………...…...……………………………………139
Ceasul III…….…...…...……………………………………140
Ceasul VI…………...………………………………………141
Ceasul IX………....…...……………………………………141
Ceasuri cu r]nduial[ special[….……………………………142
Mijloceasurile………………………………………………144
Obedni\a……………………………………………………..145
R]nduieli speciale ^n perioada Triodului……………….…...147
Liturghia Darurilor mai ^nainte sfin\ite……….......................155
R]nduieli speciale ^n perioada Penticostarului……………...158
Slujbe ocazionale……………………………………………164
Sfintele Taine………………………………………………..164
Sf]nta Tain[ a Botezului `i a ungerii cu Sf]ntul Mir……….165

271
R]nduiala Sfintei Taine a M[rturisirii (Spovedaniei)….…...172
R]nduiala @mp[rt[`irii.…………………………………..…173
Sf]nta Tain[ a Cununiei……..…………………………..…175
Taina Sf]ntului Maslu……….……………………………..180
Sf]nta Tain[ a Preo\iei `i hirotesiile legate de aceast[ Tain[.......180
Ierurgii……............................................................................186
Sfin\irea apei………….…….………………….…………...186
Aghiasma Mare (Sfin\irea cea mare a apei)…......………...186
Sfe`tania (Sin\irea cea mic[ a apei)……………...………...187
Ierurgii ^n leg[tur[ cu traiul cre`tinului…...………………..189
Ierurgii ^n leg[tur[ cu sf]r`itul cre`tinului…...….………….192
Slujba ^nmorm]nt[rii……………………......….…………..194
R]nduielile pentru pomenirea mor\ilor, dup[ ^nmorm]ntare…197
S[rindarele………………………………………………….200
Rug[ciuni pentru diferite trebuin\e din via\a credincio`ilor..202
R]nduiala Acatistului……………………………………….202
R]nduiala Paraclisului Preasfintei N[sc[toare de Dumnezeu...203
R]nduiala Tedeumului.........................................................204
Alte probleme de tipic bisericesc............................................206
LEXICON MUZICAL-LITURGIC……………………....………........…209
Anexe
Programe analitice pentru Muzic[ bisericeasc[ `i Ritual……249
Observa\ii cu caracter general…………………………….……….249
Program[ analitic[ pentru Teologie Pastoral[……………..……...251
Program[ analitic[ pentru sec\ii cu dubl[ specializare…………....257
Plan`e:
Nota\ie muzical[ liniar[ (occidental[)……………….....Plan`a 1
Nota\ie psaltic[ (de origine bizantin[)……………….....Plan`ele 2 a-c
Recitativul liturgic……………………………………...Plan`ele 3 a-d
Cuprins……….………………………………………………....…270

272
ALTE LUCR{RI ALE AUTORULUI:

Cântæri biserice`ti (culegere), Sibiu, 1994, 240p.


Cântarea ca teologie (Studii `i articole de teologie a c]nt[rii liturgice),
Editura Universit[\ii “Lucian Blaga”, Sibiu, 1998, 243p. (ISBN 973-
9280-84-6).
Cântærile Sfintei Liturghii (Culegere pentru cor mixt), Sibiu, 1998, 231p.
Teologia cântærii liturgice în Biserica Ortodoxæ - Aspecte de identitate a
cântærii liturgice ortodoxe, Editura Universit[\ii “Lucian Blaga”, Sibiu,
2000, 258p (ISBN 973-651-058-1).
C]nt[ri religioase, colinde `i lucr[ri instrumentale, Editura Universit[\ii
“Lucian Blaga”, Sibiu, 2000, 118 p. (ISBN 973-651-171-5).
Aspects homilétiques dans les “Stichera Eothina” de Léon VI le Sage,
Editura Universit[\ii “Lucian Blaga”, Sibiu, 2001, 205p. (ISBN 973-651-
283-5).

273