MMERIRE MD E ET TT TTTTTTTE T

Nicolas Lossky

Renaşterea

CAPITOLUL I

MUZICA ŞI SINODUL VII ECUMENIC

Pî a fi o temă provocatoare să vorbim despre muzică în relație cu un Sinod Ecumenic care, aşa
cum ştie toată lumea (cu admirație sau, pentru unii, cu un sentiment de reticență sau chiar de
respingere), s-a ocupat de icoane şi de cinstirea lor. De fapt, este mai presus de orice îndoială
faptul că acest Sinod a abordat în principal problemele ridicate de atacurile la adresa icoanelor
şi distrugerea lor, adică criza iconodlastă, iar decizia (6Q0c) sinodală priveşte în special acest
aspect.

Înainte de a reaminti cele mai importante pasaje care vizează subiectul nostru, ar putea fi util
să atragem atenția asupra faptului că Biserica, în istoria sa cea mai autentică, fidelă Tradiției,
are tendința de a vorbi cât mai puțin, chiar cu un fel de reticență. Este vorba de o manieră de a
respecta caracterul tainic, „contemplativ” al credinței. Sinodul Ecumenic s-a întrunit şi a
deliberat, constrâns, oarecum, şi silit de o provocare apărută. Atunci când însăşi inima
credinței este amenințată, este vorba de o provocare. Această inimă a credinței este natura
mântuirii oferite credincioşilor în cadrul botezului şi a vieții euharistice.

Dacă acceptăm faptul că Biserica nu vorbeşte printr-un Sinod decât atunci când există
pericolul îndepărtării de mărturisirea şi receptarea plenitudinii Revelației, atunci înțelegem că
icoana trebuie să facă parte din această plenitudine şi că, fără icoană,

17
-arjvonfiumas 1$v9290 24b [2]24wOI] 15 vIoy8uvag] VII ad vun yzvauţUNŢ 3s 4wI NI VuLUI]
1983 1SO[O7 N.AsOU [nUNq a1ds Pyindisuz Nu sv 'YIVA -paapv asa nazauunŢ 1] InjnguganS
vaswdna3u3 Po vIav V n4jUod sațo 1 ap “24v0g1S0Jof 3ţriuu or j1pDAj O 11y8uvag
unpvaodosd vasuquțaa mo puoov uy 'aJoureoo! 18 ay1ed De; are> oNUIp “gNOU aSTUISULI)
(35|4IS -au nus asL4IS 1148231351 a[H]1PVAJ 3ȚDO) IIVAUILYISIU upuysyd :p1yseou
eomsunyIgur pugymnos '[*] yeurepo1d e uopoo[euD UIp InpouIS 18 umoard 31ă1paysap o 15
y184paysop nozauunc Ț-npuISIIMyIRUI uf pnop av erTE JA eILOPIĂ vomund 15 nozouum] 9p
B91L0JRISEN UIP Jodruquţ D-S 20 122 E 15 wunsunyIeW [*] nusou nozouumq SOISUH ajsa
aIeD “UAL, vIUĂS Up vInUŢI D dnuy pdnp VIII 2452 po nuzuod “naZAUVINC] VP 2ILOJPISEN
JPIPABpe MD IS udap od a1so “ere eIURIS 'enseou eupdeIS RD WIISȚIMIIRUI “jvzuvuaşmun
191324 1Susd -sa4 quns 18 uvyrodoutyuvysuo2-oaotu vjutpaso ap InJoquIIS 10419 2459 1915)
aDUBUIMIA IPLOUIS AJUNS SES [2 VIRULIN 18 B[eSIOATU] PISSIA ISBALId 8 3[9> LO)
IJPUIMPSIU wgysgd D “eAoo wg$nepE nu DIU IS WRIMILUŢ NU ȚArugADpE ndoos purguun
15 OIALDE PINUL n pugzIIeue IS puguȚurexo '1epe5Yy "QUnuIOD FISEOU LOIPIPIOU UIId
ajLIEJUL 9Y ES V[PSIDAIU] MHIOSIA opitpen &> nquod “eul 18 UUeJSUOD 1gsou
1ogrjergduuy eroa n> rânpe 18 goserozouunp BUARI op pun IjeoSrur “o[Lmoo] aye0) UTP
“tarjoo1d IUeuu eu OU ad yeuroup e-au '1[oq eauourase Țaun epeid res m10odod ase ps
pugrsu “ejuroagumq eg e nd “nqsou [noZouumĂ ŢNUWIOC] “e9jsoDE PUEZEA 'nS9[0APIp
IOŢMOP! IO[MYEIS COUBUIBSE UP IES 10juys e 18 mnuwog eueod71H020S ne (97 “77 'Za[)
IUBI 2450 NU Nes JUIS 3)s2 20 Baa) ANUL AIqosOap 25EJ L PIEJ “1 BSPOIA 0-31po8oj e-I8
are> od “n1ysou nozouuma 'SOISHL] IN] e PILIOSIA PIUPIS NEI Op 31e18 ne '9,93n>
apr1doad op eușur “e[empuei p1ey eqrgq 10un pugurm 46 '[*] mpnrgaope ea108agajur ej ap
yeyrgdopur ne-s “opes -TeATU A MDUSSTA omirpen op s-npueedopur 5 giurpard eydeap er op
yey1gdopur ne-s Seu/p1A [NUEDpIA 914z> op PUII eugur rep JSaDe e BuIEIS pugnțou “mun
psuŢ "(07 LI UI 'P) I0[ muRAN> N -uod Mm] 2pPUmN UL JNZOID WE > 10[2D “gnOU IS [>
“e10Jode ILOp nu 0-jnoey e 9185 od auntstuosd “(07 '8Z IW) INneA [NI81PIS e[ gured “aJa[IZ
9420) UL IOA N UNS NA] PIUBIN IES IO[UyS pUŞIIZ “goseozgd o ps ynpgBey e “(7 'S 4 3)
RIMIILqZ nes eyed gIpy

= Iuawns3 ŢIA înpouts 15 viznA

"NXYOHNOH 1 9HDG NOA "UD 18 XISNAAS

let N '1:sn: 4 Ney

%, P PIN] ui

“Săshorg, SN UL 18 9se1zXxo 1 „es

"51124 sa8vi U[BIUŢ Wang * % du Mp s; 7 = 'd '4861 “S!ed 4 i _ $asp$ as ere 2200 (/861-/97)
11 ar die < H) Mp 3Ipg pm UN [13 "Pen A II 120J onpen O (566 OA "T'N-ATIISDg (ezoaI “Ioa g
ooraler sola “uIULIOA CĂ “18 atm "IP IPA “In ga "PURA Buner 'Pea1$) a AP IEIIpa) 213 ara 1
os-npursp8 $ “66 BASIL) eritpo tapoA as e “ZadUeIy m. Io[pIOU e L Xa) NIIUog '(sszsz 'ddj ,
"IO4JDI 2S1187,1 sp ai ) Z9LT-6SIT oMmieuuye 18 d SIPPIZD VIP ESSDIN II

'SIAP op JURS3I3IUT % 1 SţuBwIpuOT 145 Anocșo BEI — 5 ID mas 2 pirate a eaTNoDŞ

“e3Uurase od 'TI0zZ “t20d

SIPATUŢ) IDHSSIg '* BDHOSIA eueys o enop e usd a LASUOD 1ou ujeredun SOJSULŢ _ SIP
MHEIEIOU e aIEULIM PI 15 naz JUBLINDĂ POUIS aPoreJy 15 [AțUesS

'U 'NSZIUUMCJ [i 1PNŢRIS POSIINJ ep pre

“DIUSUMIA JA > PAaJP> ERFI UI 3)1S0J0y eye SP su10y 1047 eiunand un CE _ I aHAţId n>
opnjewaye Jprdun urjnd po eat > Di Teur “WIBpoA PS ojluuIad eA ImpmIxa) sa N dur
1ajurpozo esutpnyruețd no orjepoz ur I 1 [pour wo$oJojur es WE>IoIUN Es “anse 15 [PP 'UIp
10[njeurue eyIqosoap ariuage o * ANUL IEN NU pIep Tepun3s nun 2Js3 IE Cl map [9LIOJS!
[NS1NMD UI BEJ O e ap WIODUL urjnd . ES IEOCIEIETIE SEE al * IG [9> “NES
PyLUOISIOJSIp dutMop ejurpaI>
ps INg31) 1

] 1M10114Y) sI

"ze 'd 'E66L "sxo0og um$uog '424n4D XopouiiO aL (SO4SITIVĂ "'dq) TIVM L pndy , "(1'u) €00z
'nSomng 'npegruca IPA “somuawunog apeouts 40[2444/s aJupmop “up 'wuoa pe 8 JO a[nsoIme
urjrede a[roruțqns '/4S5-TSS "IOD “/91 “sed IA 'TOA “1uVSsSOD 'D $ aaav] 'Ud 'P? “v11340D
VJIUVSOIIVS, ş

reo “ordure peur Nur ajuPISUOD

are 9$urdsa1 a[ e Ip LAIEIIVIUL ŢPISSIA JP ouyBoq 15 azeqdoooe armitpen oDUIp vun JeIAp
2459 NU “mnIS e Nes IooyBueAg E “10[2)$tOUI POINSUD E [97 | 10[0ULODI vaImSUD pep
IEUD” :orDS pug> Punge IEP ȚeUI papoads1ed o-1uţ UNDAŢ ezese (touorA Țe doosrdonyre
mnpeurp1e>) UIOqu9UPS UOA 1dojstuD '„„nezouum 9p puțureor au e a1ds asmuypsop Hp”
uns agoueoo! go aunds are> “(059 '? 1) odeN ap 9409] INŢ IO[LIHDS e pystrduus
ozeyosduaoyur o op qI0A 93 ES eaynd 1e-s 'Tjoqeyreue e[ pPrIPUBUPAȚ POISOA eyurzo1dor
eye180U0I! FO PUŞI e “euq -EynISIp WMDAIEO FIDJULUI O-HUL UN 91083 DP
gyego1d193ur 3507 e axeze Bo FyseDOV 1oyBUDOŢ DANSA 18 puvoal a43uIp Va4WIIuBo
a1dsap aj50qI0A 9IeD TUȘIEIOU [MIX] 15nsuz op 3ep 2159 JUoureJP 1nysaoe Țe [paru nud
“oqe18op Ieu 'neS “oIEqoIUI RISeADE e[ mpnsundsg1 [e jusuroțe [NUI] “uIo[os 9p eye
JUDUIMDD pouIŞ Um “UBULIB) [NJS9DE [E JENJUBIDE ȚEVI [9) ŢeIso[oo nsus uţ Ţuud e nod
Topa "15 ŢuMaI E UT aIEIRULUIISUŢ VIU DP JeIe O aIe BUPOI] IED n1yuad [nAgOUI
WIEZIȚEUE ES UIRDIOIU ES reSa0au UrgIBpISUCD “BSUŢ 'o[epOUIS „IEIRIOU“ 19)S0DE
IN[MXP) Ţe queurwop [n339IqnS ajsa eueod! po [nydey opadulț ISA „onsgyredun ej op
1iey1gdopug og ES “DDpe] NES HUJeEUOUI 3ums goep IEI jISIBIED ay gS “PHIOp nes
1doosrdo jums goep “egăooe LO wpun1od :o3mustqo tigyrane nquod HINSPURUI JPJUPS NES
SEA I[2JUUS RISEASOJOJ PS DSAUZEIPUŢ NES “a[esIAŢUŢ) IDISSIA [e aurIBoȚ AMiNpen
PUDEUIȚRISEI OUSPIA nd 1 qurg1ys DSopug3 Nes IO[PIUBONUI o[e aj5LOW d[9IUyS NES
“a)IABIBNZ DULCI] NES ŢIPNID [NUUIOS NES “erppyBueag “PIIOSIA ap oaţurzd [92
MINUIp LUNIA pugBurdsor nes eA2> pupJUBAUI

“1OȚoURODI vurarqo1d 2saăgdop 2

Tz otuawno3 JIA Inpouts 15 vIIZNA

Tla, Pas, “es 1 "A oNitpesy asatnfords1p

3) n Ie ajoaur D912 10[1jW2IS9[q pusurm

RS nes poseapug8 a 6 eta E PUBS PS ISIUZPIpUI ore> _ po. ESPOA Teva LI . ss P) eomnd sun
ajsad Y PA aosd E arz01 Tetufeza Pugur up, 15) INoorltur uţ apSojereduny muze Ipru, | „SUL
VIP NARŢZI 2-a) 18 10pDIUALIO aramd cl ago EA a a n * IO[PTUALIIOĂ 3]UIdnse E TUI
B120) UIp ajSa[asaA a; Ţ ) 18

PHIPEI) TIE r MEd HISou 1oprjurg PINARĂRAUI a)SozeIUL 5 uSe 16

= E AMARIBNZ IBUCOSIad

(651 TE Dd “SF ŞI “SSI n

) dq0y01d e om IRI a

HIPUSUEAJ 3[3JUPS MI “4 E PMI) Ioreo; Ru MD 3D83 "aIEOJBOPJ PieTA : J 95 WIND [3] e]

“eI0)SaIe a, aude EIB Nuuas b 5 “Iutozauunp twwnu

aIeINIES 10% AQrlo010D) 24v ANES ENDATO EP 351 5 TMGan 1 oa 18 a

IS 10[ ndqo701d BISeazuTUre 15-Ps 1; “ar ednp sara [30 NU TE E S-RS HPUIPLD UNS fo
E[ SIE: PE veazeq 10 , ia. TEI PaJSBOP ajIZEA urs Spre are “NAZonUNA sp _L Or 10114) ape
1 HaStuț Iopinsup SOJSHIEŢ SnSIŢ EI PIPONEPSEN 'OISEOU IOUPĂRIS PeyemoPaz PUPOof
muta nd range E DAT IS m[nozouwng mnmuwoq Sea a[erugs ad a E arta od prod tuatoa ş MS
3;0491d “auroor alee d n er eng are —_ _—_ 2! ms 18 a2414Sur9 18 ozaSe as PS “NoZIUUNC
FM] WeIuozardal a um _ 10) DMI IaIEOJRIRy PjeLA DP 15 IINSUL a sarma — UI9SE :PTALIDE
IS PIZIDaId PyLO) NI WrEIEIOU “ou “ESIBATU) ADU BIS MINUNI E 9J53 EJSeBVe URĂ und
ese DEI “a EeWnsur em Sta eritpen 15 rute uăou 1orjuns ajsorozauump * PITIRĂPAUL 18
goseoyereduut eajeo pușurin “1epesy

| 1M10LIdVI)

0z

"1992 'd “9961 'Sued 3123 NP PA HOL n 'SFl do "ls6r 'd “3 “oz pen >] PI de

apuiuţ 25 oreo 1 — gueosrod op eritpuoo op vy0$oJ SULIIS Hy Ie a1e> mndnp e o1jdoouoo

pyfe o “ared os țu umo “oundnso1d 1e 23 303 “orqrsod PaIIqosoap JS toreugurose 91NUŢ
ao1dogari un vo pyezose TieyIqrsod ur eye8oq 'oueum PINLU P PIULUIp a1jda2uoD o pyeze [']
2x93 ae” :EZLOUOIZNDUOD “(907 'T'I04 eopoA as e) „nozouwund MI mndruy>” 24so 9>
eoa> ayurzordor 18-pS POIPIIUŢ NUDUILO BIBI urud tipyrrepouu oposeosumnu aj -oSI9ATp
pueIMISIp SS0] INUIPE[A “ou op adeosde Te "„„Byeor> sum] e$eoI)UI 15 MUIATP mun]
eayeILUdop ajăsUŢIIUL AS SOJSUP UI JOSIDA ysooe [*] 193 -yse yeqord1ogur ure “dn op 15
wwo049jd op IOŢUBUIIA) E BOŢUISOD eageymqeorde ej op puruzod” :PyIse gordxa b eyou ur
“131q1d v potuaunoa va4npuAL “(6 7 103) „HIozsuumd (orlmdlyu) eazeILUIŢĂ g3,0I
“(427140J0d409 “Scoxuorlowo) aqadnuy ”459rn>0[“ SOJSHLŢ UI go aundSs ou [oAedg
103s0dy [rquegs 'njeuIge 19)so0e erdnse erjoagaz PILIMAZOP FIŢIN '„IMUPanD nozauuncŢ
IN] “wndyouq nu 15 vyv4poapv "earedn.quţ Ul IojUTpoI PAIMIBIUL” 9JSI I0[9ueOD! [N[OI
PIBIRI UIIOJUOD erjeurge UL BpIZOI JI P9OIN er op ngIEIOU” [E — B[PIOPUL OPIU FI53 —
yueyoduut reur [99 [MyuousJ2 TAPUBUEAȚ LOINSOA 18 aueOIJ DINU Tojuo[eATUDD [e [Bus
myuours]o P$UFI ad “B> 2)SajUu0D PA NU JUBUIIN "PZeaSIBJUL IU B[B0]02] P dn jsaoe
reuIDO) 10 'n„PPHIpeu 15 1918009) exdnse gremored arjdaouoo o purgorțduu “10paueoo!
euaJqo1d 2sasedop areo opduue ŢEUI J[NUI 9jUȚIISUOD ore aBurdso1 o] e op LoIEIIIUJ
TDIIOSIA ape sum1oq 15 ayeydavoe apirpen onurp vun yeoop 2350 nu [|] 10foueOd] PaINSUD
ISop“ PD mydey p$nepe “eopon ayeod os und pdnp “N1ZIEI eur EAD0 PIqV 'ș„[1DIISSIA]
FojuTpo> LOISIIMIRUI DD “218009; voI9geqZIp JS NU [orepours] u1g1830y ndoos“
“UIOqUQUDŞ UOA [N[eUIpIED Pee LUND ese “VeIpABpe ISA

€z uaunoI IA MNpouss 15 voIzn A

"4 tori . "P> Ie TUI 'ToA “ea yd “G8I-t rar “P10jxQ “13

OM ui “„oaorAuŢi PL 9[ e ermur AIE 'E['[ “oumpoa ÎI

O” 'sSamauany 1 ,

"d "PI

PI va [Fer 'd 9007 'năa. l z Caru) eg UBrenop 18 îndiyo sdnqq oa na, SENUPLIME INA]
VUDOoŢ al “BSamng FV BIC] IP BIUIAWISSa4 DJ D 33 E Te

164 Zooueap E A Wor poz e El PA 22r8ar0z) a2onporgu E» LL SISU AP E1gIp 5 ] "d

'WSoupUIOZ Hirpo rojsoe afefa F HD aj Ţ , Ip 1 = BIZ) 0) Buz; 8661 “UNA “Bnui p| a o
ElUBISpea pogua SI MMNUL eIOgEpeai a FE

4T

0910) SJuatap, SUIO1 PoIoNPeI[] sp] d 986 pa o gdnp

MPA ozon, d UI d 4961 “sue 1

"Cd ISHID p 2ugoL,] “ao; aNGHOŞ paz a "TaIPUBUeA —X_ It e -A3A JIA m îl IE SU3S Jsaoe
ape A înnpourg „ IOA 349 /3/ mure UTP IJUSUL
„PIPI a * EYBI9PISUOD amqary erou,

JŢVUŢVI) NSINISIp e; "P EJIN e ore PS POIEqUNUIS P[ 18 ep; Ey Ie

UŢ "Bjuo[soxo usd er80ro;

1 E Pl a” Ag — eo] gdnp enouuera mă P 'Mn10qgej SPIUnA od sie e

! SOJSIr FONRPe EDEC 'CUaŢepSe Bt sn ei tă apte u; a1soseii as a, SEP ANNU ţeur es one pe
005 a a IoIAUŢ 18 PONTA ȚeDods ur sȚes arojur : mpnuzei i, guno1duut “sapajuraurg —
earednnur a pas „a PtISFUIISOID [? [EIUDLIEPUN) InuBop dej asa [-] să TUL” RO Paooe UL
PPIZAI „WSEUOA d” IMysade AO Ie «d 'o„WISeuOaŢd un odeo1de ruoAap Pa as ep 180[02J»
eISaIdxa JPIUT 'ayeBay sugns ap ere n tnreod d 18 «dryp»“ 4[SS0] 'A dna “(ama3 ap apoumu
MIndn e pă men EoEo13 EqUUIŢ UE po Inydej Wupym nu ps) “mda »130 Pune 2180[091 op
munrjou e a1Boyode o uruŢEIU Mdo dn a e TIR BIIeod 15 “Nazauuna 1] vauvupULISV 15
tinede 14uso0 Nysod [NUMȚOA up ayIed a3e; IEI //S6[ [NUe UL “Joritpezy 18 "| ITVIPEŢA InȚ
ope Ion oourgm onuIp cun-nUŢ LIS 1or80Joay exdnse premonred arjdeouoo o pugordun

] 1MOLAVI um

24 CAPITOLUL ]

unei z a Şp uman, fără a exclude «tunicile d,

lul Persoanelar divine, 1 oct oil dup

N Persoanelor d ine, „ireductibilitatea omului lan

com reduc , şi nu «ceva ireductibil» sau «ceva a Ura sa

fi vorba de «ceva» dle _ _ m aa "up

se distinge de propria sa natură, d inert Sarei In cre

natura, chiar conținând-o, şi car dh ce să existe ca = ppășe ,

EEE ata E ! e face să existe ca n, Uma

dq A sasi du Pășire ŞI, cu toate acestea, nu na atura pe care o «enipostaziază» şi pe a

Pielea Pă mode.

O depăşeşte fără încetare”,

Pentru demer: sul nostru, deplină mată de că 5 Stru, deplinătatea naturii e către Hristos şi
îndumnezeită în E] făcândul a fe, 7 u-l, astfel,

pe om capabil cu aj a Fiul Îl sălăşluiesc î da Satului Duh pe Ăl şi _ —. Sa aşiulesc a a sa — să îşi

determine Pat E t ţi a . ra sa, să n a tuturor le pla mia a o importanță capitală. în sensul cel mai
i ze „ ocusul un” ismai nobil al expresiei de locus) al „c a atris„coborârii

minții în inimă” Ceea ce adesea tindem să uită fi să uităm este faptul

că „inima” î dfienati în sens biblic, este cenț; 4 Sa concentreze şi să uni nu doar minte: i Sa
unifice to i a : ate i î si Beatenirnaia au inteligența” De fapt etil omului, şi en istorie ente prin
aceeaşi eri Iistos Şi-a asumat Evanghel : condusă de Duhul dna „Viața nouă iadăomă i ici
ânt”15 : tos, în deplina Sa um antic suficientă asupra a H Ceea ce ne interese arutate,
beneficiază de Eului că Hrisază aici, în particular, ste simțurile.

"" Lossky, După „ După chipul, p. 140 (sublini Noțiunea teologică de persoană umani! 1 și ţ
gică de pe ă ame ul). “O. Cotuan, în: O. Cromarna, B. Bora nos, Du ă /— MPă chipul, |p.122,

BORODINE, „La D 1, B. BOBRINSKOy, ouloureuse Joie”, Spiritualită orientale, nr. 13 ie M. L

„Nr. 14, Bellofor, " “e lefontaini m

rom. M şi A Alexandre. * PP. 20-21 (pentru inimă) [Ferici 158, BULGAKOV, rescu, Edit.
IBMBOR, Bucureşti a Întristare, mm anca "YMCA Press, Paris, 1936 (în WnPP1335), , Edit.
Paidea, Bucureşti, 1994) * rUSă) [tr |, : ltrad,

Bun:

Muzica şi Sinodul VII Ecumenic 25

voce şi încă o voce puternică. Pe lângă predica Sa de pe Munte şi cea din corabie, vom utiliza
alte două episoade pentru a ilustra acest lucru: Hristos aflat pe Cruce şi învierea lui Lazăr.

Pe Cruce, „a strigat Iisus cu glas mare, zicând: Eli, Eli, lama sabahtani? adică: Dumnezeul
Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Mt. 27, 46 şi Mc. 15, 34). Îmi permit aici să
exprim convingerea mea profundă că, după Ghetsimani, ca simbol al maximei Sale coborâri în
ființa umană, până în adâncurile deznădejdii, doar Hristos ar putea interpreta ca referindu-se
la El acest verset (Ps. 21, 1). De fapt, ființele umane create nu pot niciodată pretinde că sunt
abandonate de Dumnezeu — deşi gândesc aşa uneori. Este vorba aici de un aspect esențial a
ceea ce Sfântul Grigorie Teologul a afirmat cu privire la această expresie uimitoare:
„umanitatea lui Dumnezeu” (To

dvOToniv ToD 05)".

Cuvintele Martei, atunci când s-a referit la mirosul unui mort de patru zile, au atestat moartea
reală alui Lazăr: „Doamne, deja miroase...” (In. 11, 39). In plus, aceasta aminteşte de realitatea
unui alt simț, mirosul. Iar tăria voinței lui Hristos este expresia umanității sale îndumnezeite,
pentru că prin aceasta îl învie pe Lazăr după rugăciunea adresată Tatălui „ca să creadă că Tu
M-ai trimis” (In. 11, 42). Această înviere a lui Lazăr — „A strigat cu glas mare: «Lazăre, vino
afară»” (ln. 11, 43) — este semnul învierii univers

Pătimirea lui Hristos pe Cruce, prin Învierea zi, prin Înălțarea Sa şi prin trimiterea Duhului
Sfânt la Cinctzecime, Care va permite omului să se îndumnezeiască, pentru a deveni, prin har,
„părtaş dumnezeieştii firi” ul Ptr. L 4).

Dacă vom admite că arta icoanei, subiectul principal al Sinodului VILE cumenic, este o artă
liturgică (sau „sacră”, dacă dorim să folosim acest termen) care atestă realitatea Întrupâri

Fiului lui Dumnezeu, atunci toate cele ce au de-a face cu umanitatea Sa au o implicație
liturgică. Aceasta interesează şi vocea Or 45, 22 (La Paşti), PG 36, col. 653.

26 CAPpiTOLUL ]

lui Hristos, cu atât mai mult cu cât, pe lângă cele două exe; menționate mai sus, avem mărturii
care atestă că Hri „le " m + Oe: n A, TI cântat împreună cu ucenicii Săi, a cântat într-un
context ln = prin excelență, pentru că, am putea spune, avem de-a f e Taina Pascală. Atât
Matei (26, 30) cât şi Marcu (14, 26) d a acelaşi lucru: „după ce au cântat laude, au ieşit 1 „pun
E t E eşit la Muntele islinilor”. ste vorba de Psalmii aleluiarici (Hallel). , În tradiția liturgică
iudaică, Psalmii Hallel („de laudă”, Ali îa—Pel („de laudă”, AliluŢ salmii 112-118, la care se
adaugă, în anumite cazuri, Psald n se cântă în zilele marilor sărbători şi, în pt eul Faptil „ein
izecime şi la Sărbătoarea Corturilor (Suktoty? ristos şi ucenicii Săi au cântat aceşti i tul că şti
psalmi ne inSică două aspecte. Pe de-o parte, ne confirmă faptul că Fide _as E racița liturgică a
vremii Sale şi, pe de altă , . , RP a re sfârşitul cinei pascale ilustrează ceea _ afir, Dinti a si şi
istoricii muzicii liturgice — spre exempl a, t mos, care atrage atenția n erei , ţia asupra ci i
mestie al doeveorărilor liturgice” la iudei, ni, NN n er Cântare era utilizat îndeosebi!8, Am NL
itate, ia e În focița liturgică siro-bizantină, o serie d adăuga psa mice şi cel puțin un psalm
aleluiaic a re întordea stlhuzi = u celebrarea Învierii. Astfel stihna ie noi deauna 18 —_ Cântate
la Utreniile duminicale (care dir a cl . Bic, sunt pascale, chiar şi în Postul Ma "n punct de
vedere devenit Polieleul (după refrenul său din S ) lar Psalmul 135 a ste mila Lui (6TL zic TOV
aiva TA înece "aginta, „că în veac * AUt0D)”, cântat la

17 cubtdramarea i-a, Coroana Brat D ui S.-A. GorpsERc, Dictionnai; Ă înli Fair. , Dictionnai; „JP
ată înlii du Cerf Paris, 193, at „Halle, „Soukkor”, Caite deja . Orkonomou, „Early Christian and
ine Va ” Performance”, în: Si artere Musi da „în: Syndesmos News: Quarterlt De Hi and W I
erly Newsl, —_ orld Fellowship of Orthodox Youth, vol XIIL2, var. Sundesmoa, The Vara anului
1999,

Doresc să-i i Di sc să-i mulțumesc lui Dimitri Oikonomou (Conoi

judaica, adaptat

mi-a trimii ial x Mos; "P:3, FR toate articolele sale — publicate sau nu — mfetentru faptul că
gică, la istoria şi la caracterul acesteia "iloare la Muzi; a

. lCa

Utreniile duminicilor după praznicul Înălţării Cinstitei Cruci” (de la începutul Postului Mare şi
până la odovania Înălţării Cinstitei Cruci se cântă doar Psalmul 118) şi la marile sărbători
(trebuie reținut că în Rusia există tendința cântării Polieleului de-a lungul întregului an).

După ce am insistat asupra faptului că Întruparea „Unuia din Sfânta Treime” (imn atribuit lui
Justinian) este exprimată — printre altele, prin existența şi folosirea tuturor capacităților
umane — în particular, în contextul nostru, prin folosirea vocii, considerăm că este necesar să
evocăm încă un „/ detaliu” al tradiției evanghelice. Este vorba de faptul că, de trei ori, s-a făcut
auzit glasul Tatălui: la Botezul lui Hristos (Mt.3,17; Mc. 1,11; Lc. 3,22), la Schimbarea la Faţă
(Mt. 17, 5; Mc.9,7;Lc.9,35) i ca răspuns la rugăciunea lui Hristos (In. 12, 28) pentru lume (In.
12,30). Am putea adăuga toate relatările din Vechiul Testament cu privire la cele grăite de
Dumnezeu — Spre exemplu, în rugul aprins (leş3,4-4,17), pe Sinai (leş. 19), la Proroci etc..

Este imposibil de evitat o reflecţie asupra modului în care trebuie înțeleasă — dacă putem să
ne exprimăm în acest mod = natura acestei voci, fărăa trăda Tradiția, conform căreia Tatăl
este Dumnezeu, izvorul întregii dumnezeiri şi al tuturor celor materiale din cadrul creației.
isus îi spune lui Filip: „Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl” (n. 14 9). Aici este însăşi
temelia teologiei icoanei: reprezentarea ŞI venerarea icoanei

celei de-a doua Persoane â Sfintei Treimi, Care S-a făcut om, permite contemplarea vizuală şi
spirituală a Ipostasului Fiului aflat în unitate cu Tatăl, respectând însă deosebirea (Fiul este tot
ce este şi Tatăl, cu excepția faptului că nu este Tată; Tatăl este Dumnezeu în egală măsură cu
Fiul, însă nu este şi Fiu).

* Dela anul nou liturgic bizantin (23 septembrie —a se vedea J. MATEOS, Le Typicon de la
Grande Eglise (Ms. Sainte-Croix n" 40, Xe siecle) = OCA 165), Roma, 1962, pp. 42-43; cf. P55),
datorită lungimii nopții în această perioadă de iarnă [cf. C. LOGIN, „Adaptări ale slujbelor de
noapte în perioada de iarnă”, în Renaşterea, 2,2006, p. 6] (nr).

28 CAPITOLUL I

Prin Întrupare, Hristos, făcându-Se om deplin, asumându-<; întreaga umanitate în afară de

păcat, a transformat Poni. , umană, îndumnezeind-o. Iar atunci când le-a îngăduit î, a Petru, lui
Iacov şi lui Ioan să întrevadă slava pe care o va ca prin Cruce şi Inviere, „a strălucit fața Lui ca
soarele, iar vez mintele Lui s-au făcut albe ca lumina” (Mt. 17, 2) NE poate înălbi așa pe
pământ înălbitorul” (Mc. 9, 3). Astfel, omul îndumnezeit este iluminat de o lumină care are un
tan divin. Prin urmare, este o lumină necreată, prin care, prin da rul harului Sfântului Duh,
toate ființele umane pot ajun e la

starea de a primi şi de a fructifica acest dar, acest „talant-a

prin excelență (a se vedea Mt. 25, 14-30). Spre e:

această posibilitate este adeverită de Sfântul Ser fim n

în dialogurile sale cu Motovilov, atunci câ dară caro scopul vieții creştine”, , cînd

Cred că într-o Îvă ilă

necreată, Latina da. vapleetr an m PE RI Este o voce „netrupească”, repre — Prim glasul
Tatălui. de suflare simbolică. După cam lama m n, nu poate fi văzută decât în h; câtre Creată a
harului

, : ar, de că Ea transfigurat, aşa şi glasul Tatălui nu te E oct s-au

ctre e e Lat priit pe Fu Su Cui Pet ce

acest glas este una di Un runet (a se vedea In 1225) pila

şi în privința gl. 5 Ea calitățile liniştii — ee ca ada,

Său este îndumnez ul întrupat al lui Hristos, în ii

învățăturilor Sale dar i în pri fapt este adevărat în p a

urechi de auzit să audă”, ME 11, 15ag ar a (Eine are .). Astfel

" “ele afirmate

discută despre

DA , se vedea un extras din acest dialog citat în penulti mul c

mina dumnezeiască“) al lucră i mina dumneze! lucrării lui V. Lossky, Essai colo de Ei d'Orient,
Aubier, Paris, 1944, pp. 235-227 |n ln thiologi, i (Lu814 mistică a Bisericii de Răsărit, Edit.
Humanita Bu url dura au manitas, Bucureşti „aducă; "2010, "PP.

se referă la un caracter particular al tăcerii, liniştii, necesar în muzica liturgică. Vom reveni
asupra acestei dimensiuni. Putem concluziona aici că, aşa cum reprezentările iconografice ale
lui Hristos, ale Maicii Domnului, ale Sfinților şi ale Sărbătorilor trebuie să participe la
propovăduirea Evangheliei —în conformitate cu „hotărârea” de la Sinodul VII Ecumenic =, tot
aşa şi muzica liturgică are aceeaşi chemare”. Dar, înainte de a ajunge la concluziile acestui
capitol, este util de creionat o remarcă cu privire la reprezentările iconografice „în
conformitate cu Sinodul VII Ecumenic”. Adesea, vorbim de „stilul bizantin”, expresie pe care
Leonid Uspensky o contestă cu tărie. În opinia sa, avem de-a face cu o iconografie liturgică, nu
cu un „stil” legat de o epocă anume. O excelentă ilustrare cu privire la această problematică
poate fi întâlnită într-un volum al lui David Talbot Rice, carte insuficient cunoscută, care a
arătat că această iconografie nu este limitată la ceea ce noi mult prea uşor numim „Orient
creştin”, singurul vizat de Sinodul VII Ecumenic de la Niceea?

Ar putea fi interesant să reținem aici că marele specialist în muzica bizantină, protopsaltul

Lycourgos Angelopoulos, este în deplin acord cu Leonid Uspensky, atunci când afirmă:

m „muzică bizantină” era, inițial, cântarea liturgică a romanității creştine apusene şi

răsăritene, ulterior doar răsăriteană şi care, în consecinţă, ar trebui să poarte epitetul ă”,
Această muzică demuzicalizată, vocală, iar

de muzică „ortodoxă E de marile puncte de convergență istorică ŞI

nu instrumentală, ține c geografică care au fost leagănul Evangheliei. Creuzet al melodiilor

Ceea ce obişnuim să numi!

ZI A se vedea S. OSSoRGUINE, „REfl&xions sur le râle de la musique dans la liturgie

orthodoxe, suivies d'unbref expos€ sur la musique Tusse”, comunicare ştiinţifică la sesiunea
interdisciplinară „La musique (et le) sacră(e)”, organizată de Institutul de Teologie Ortodoxă
Sfântul Serghie şi Facultatea de Teologie Protestantă, supliment la Service orthodoxe de
presse ( SOP), nr. 177, aprilie 1993.

2 D. Taruor Rice, Byzantine Painting A.D. 1200, Londra, 1948.

and Developments in the West Before

30 CapirToLuL I

lumii antice, iudaice, persane, faraonice, asiro-mesopotamj provenite de la Ierusalim, Edesa,

Alexandria, sau Antiohia me

tă muzică a fost matricea tuturor sistemelor muzicale ulteriaae. create în această „altă”
Europă, care exista deja în Răsărit *Balcani, şi unde misiunea s-a făcut întotdeauna în limba ori
a de popor. Ruşii, primind botezul de la Constantinopol, au ad, zbită în egală măsură şi
Liturghia şi imnografia ermsiratinapoBt n însă traduse în slavonă. Se ajunge, astfel, la o
profundă unitar, Spirituală în această diversitate de tradiții etnice care, prin ai "ate au toate un
singur punct de origine”. PT aceasta,

ne,

nt, aşadar, constata diversitatea în unitate între Ori

n Li ccidentul creştin raportându-ne la textele deosebit

comune PIuDE are da metan pentru existența aspectelor k ntate de teologi şi teoloage, de că

om ] teologi age, de către „profesorii

teologie sacramentală şi de liturgică «din Franța şi Navarra

dar şi de către studenți, foşti şi i,ai dar şi de că lenți, foşti şi actuali, ai Institutului i a rică a
Instal Catolic din Paris”, în cadrul unui TE a n anul 2000 având ca temă „caracterul oral În
continuare teti pe care vom încerca şi noi să le abordăm. și Liturghie dintr-o perspe spalizăm
legătura dintre muzică face aceasta, trebuii de re veamin dna. Dax, înai ie dea , e să ne
reamintim elernentele esențiale cae nțiale care

trebuie cunoscute în privi PENA rivința : însăși, Pp ţa caracterului teological Liturghiei

“ Interviu cu L; , ycourgos Angelopoulos, în vol :

șilenee _ ta Desclăe de Broawer, Paris, 2001 E CoLost

refața la nr. 226 al revistei La Maison Dieu, „Voix ct La n Dieu, „Voi

Cerf, Paris, 2001, trimestrul al 2-lea, „Oralit6 dans la tari e "PP. 5-5,

Carrrorur II

LITURGHIE ŞI TEOLOGIE

A? putea afirma că Liturghia reprezintă respirația Bisericii. Are, aşadar, o strânsă legătură cu
aerul inspirat sau expirat. Cu toții ştim că, în limba greacă, respirația poartă numele de
pneuma, termen care înseamnă uneori „respirație”, alteori „duh” (sau Duh). Lancelot Andrews,
episcopul teolog englez deja menționat! după ce a arătat că Sfântul Duh este „Inima Bisericii”,
Hristos fiind „Capul” Trupului*, vorbeşte despre timpul liturgic folosind nu doar terminologia
respiratorie”, ci şi cea cardiacă, definind-o ca o succesiune de „sistole” şi „diastole”*. Aceste
momente de inspirație şi de expirație reprezintă punctele culminante, festive, respectiv
perioadele de pregătire, de întoarcere şi reînnoire prin pocăință”. Privit astfel, întregul timp
este, în mare măsură, liturgic, căci neîncetat

omul este chemat să rămână „întors spre Dumnezeu" şi să nu se închidă niciodată în sine.

1 A se vedea cap. 1, PP: 22-24.

2 AnpREWS, CEuvres, Vol. III, „Pentecâte 1”, p. 124.

1 Adică despre cele două mişcări ale respirației, prin care aerul intră şi iese din plămâni:
inspirul”, fenomen întotdeauna activ, şi „expirul”, fenomen de obicei pasiv (n.tr.).

+ Este vorba despre etapele funcționării normale a inimii: zintă contracția prin care inima
pompează sângele în artere, iar „/ este perioada de relaxare a inimii. Ca şi în cazul respirației,
averi de-a face cu un fenomen activ (sistola) şi altul pasiv (diastola) (tr).

5 AnpREws, „Pentecâte 5", pp. 192 şi 198.

istola” reprediastola”

31

32 CAPiTOLUL II

În acest moment, putem încerca să formulăm o întreb, clasice. Există, oare, o distincție sau o
diferență netă între m găciunea „particulară” şi Liturghia propriu-zisă? Nu spre oare Hristos:
„când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând u; roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi
Tatăl tău, Care n în ascuns, îți va răsplăti ție” (Mt. 6, 6). Este adevărat, în taină. în încăperea
proprie sau în „pustie”, comportamentul poate fi foarte diferit de ceea ce este — sau ar trebui
să fie — în cadrul comunității. În „singurătate” se poate da curs liber întrepij expresii
corporale şi, în particular, vocale; se pot mării iai patimile proprii fără a-l tulbura pe aproapele;
se poate câ , fals. Liturghia însă, care prin definiție este obştească, i une un alt comporti â l cât
şi nai

portament, atât corporal cât şi vocal. Vom reveni

asupra ae comportament. ”

acelaşi ti ă Â

tei, după = N a ucida Carl —srane I--l Ma adaugă: „aşa să vă ua voi” (Mt Eu O mÎn ascuns”,
Hristos Tatăl nostru..., rugăciune formulată | an E E a persoana întâi plural, ând ne aflăm în
izolare

„în ascuns”, cu atât mai mult intrăm î

i este di î i

: ste din ce în ce mai mult este asumată înt i

e şi întreaga creație. Reformulând, cu cât ste E umanttaTugăclunea privată, cu atât este ea

Mai e E autențică intreaga viață este invitată să fie liturgi

liturpică” a urBică ". Într-un fel, 5 _ Credinci. ca vocație, aşa cum am arătat, chemar, '
edinciosu] având

nu „antropocentric” — tendința soclatări ne ui „teocentric”, niste”. “Sire „SupraumaDacă

întreaga viață a credinciosului este chi

turgică, trebuie accentuat un fapt evident: Lity, pp E separată de Teologie. Ca urmare a marii
deschid Si "poate fi Alexander Schmemann, însăşi ideea unei „teolor „Părintelui a devenit din
ce în ce mai mult acceptată. În teză ca rBice”

Octora

Să fie li

1ă, Introducere în teologia liturgică, prezintă calitățile Mișcării liturgice din prima jumătate a
secolului al XX-lea şi, mergând chiar mai departe, depăşeşte abordarea exclusiv istorică sau
„arheologică” a Liturghiei. În această lucrare, aprofundează faimoasa expresie, Lex orandi, lex
credendi. O aprofundează din punct de vedere teologic, demonstrând că nu doar imnografia
este expresia credinței Bisericii, ci şi structura slujbelor —respiraţia Bisericii — reprezintă o
veritabilă şcoală de teologie. Aceasta ne face să constatăm că ideea conform căreia regula
rugăciunii reprezintă regula credinței, trebuie completată prin inversarea sa: Lex credendi
statuit legem orandi (regula credinței ordonează regula de rugăciune). Şi astfel, analogia cu
teologia icoanei, aşa cum este exprimată în decizia Sinodului VII Ecumenic, poate fi aplicată
teologiei liturgice: toate, asemenea icoanei, sunt „în acord cu relatarea propovăduirii
evanghelice [...] căci lumina cu care se luminează între ele [Evanghelia şi icoanele] este spre
mărirea amândurora" şi, prin urmare, Liturghia nu poate fi în contradicție cu mesajul
evanghelic. Este oare necesar să subliniem din nou faptul că mesajul evanghelic este teologie
prin excelență? , Părintele Alexander Schmemann, criticând abordările frecvent desfigurate ale
rânduielii celebrărilor liturgice, subliniază în repetate rânduri faptul că structura slujbelor ca,
de altfel, toate aspectele Liturghiei, au un sens profund teologic. În opinia sa, una dintre
aceste structuri afectate în mod deosebit de grav de o criză denaturantă, este aspectul care ne
interesează pe noi aici: cântarea liturgică. Părintele Schmemann afirmă că acest tip de
cântare, odinioară, a fost „cel mai important element al structurii liturgice [iar acum] este
îndepărtat tot mai mult din schema globală a cultului, din structura sa ŞI, încetând să mai fie
expresia acestei structuri, foarte adesea devine expresia doar a ceea ce este uman... cu totul
prea uman”. Devierile de la sensul corect al rânduielii celebrărilor liturgice, mărturisesc

34 CAprroruL II

„pierderea unei înțelegeri a Tipicului şi a oricărui interes + semnificația şi scopul său, [şi,
astfel,] problema Tipicul N descoperită în semnificația sa spirituală şi teologică”? m. Părintele
Alexander Schmemann deplânge şi faptul că prea frecvent, în cadrul comunităților de
credincioşi (în e; __ ortodocşi), Tânduiala şi-a pierdut complet sensul său. A deva o „literă
moartă” care trebuie respectată cu strictețe (a ca ca este imposibil; frecvent afirma că, pentru
a respecta întrez a aa, ar trebui ca ziua să aibă patruzeci şi opt de ore n zeci patru), n. cauza
caracterului său arhaic 3 ă ărți care plac poporului. Părintele Stmeman ridic ct e

bar ială: ă lipsă deî

o Cracaă această lipsă de înțelegere a rânduielii slujbelor

Adevăr” e d corespundă unor slujbe dumnezeieşti „în Duh şi

împărăteza rosie a retur Bisericii, „seminție aleasă preoți ască, neam sfânt, po isi . ” )

2, 9). Slujbele dumnezeiceti Beat Ci Umnezeu” (IP

x j um şti, Biserica îlci ă „în Duh şi Adevăr” (ln. 4, 23), TEptezini stg dea E i,

amanti ia bri Nimeni nu poate contesta acest fapt. Între; Er ociaă e aj i

ga lume ştie că cei

Ap 75. a acesi , poate fi în contradicție cu ditai dumnezeiești nu a pri

“ Devine din cot ce ra nd a rânduletii

creştină, liturghia timpul Anei acpat faptul că, î

strân: Ipului [= laudele zilni *_în tradiția s contact cu tradiția liturgică a Ie "lce] s-a născut în

țeles, prin adăugarea la această tradiții

imului <; 1: Euharistiei, incluse î sa lea 2 bineîn1, incluse în această structură într. or
Botezului şi

o Esi Manieră Specific

" Introducere în teologia liturgică, i, trad. â cureşti, 2009", p. 93. ja8 rom V-a

TZU, Edit *Ibid, p. 94. —Pophia, Bu

Liturghie şi Teologie 35

creştină. Structura principalelor slujbe prezintă, până astăzi, vestigii ale tradiției sinagogale,
aşa cum era ea practicată în epoca primilor creştini. Noutatea mărturisirii lui Iisus Hristos ca
Dumnezeu şi Mântuitor constă în spiritul rugăciunii, iar nu în structura slujbelor.

În acest moment şi în acest context, merită menționată masa Paştelui iudaic de aşa-numiții
„evrei mesianici”. Este vorba de un grup, destul de important, care mărturiseşte că lisus
Hristos este Mesia şi că El este „Unul din Sfânta Treime”. În acelaşi timp, ei continuă să
respecte şi să practice formele de viață iudaică (circumcizia, obiceiurile alimentare etc.).
Fondatorii şi conducătorii aceste mişcări (cu care am corespondat) mi-au explicat modul în
care ei interpretează masa pascală iudaică în sens hristologic şi trinitar. Ei le cer creştinilor să
îi recunoască ca „iudeo-creştini”, reinterpretând Sinodul de la Ierusalim (FA 15) nu ca o
interdicție a circumciziei şi a altor practici iudaice ci, la fel cum Sfântul Duh, apostolii şi cei
din vechime au decis să nu impună circumcizia neamurilor, la fel şi creştinii de azi, îndrumați
de acelaşi Duh Sfânt, să le permită iudeilor creştini să trăiască în concordanță cu practicile
iudaice compatibile cu creştinismul. Unii catolici, unii anglicani şi câțiva ortodocşi

sunt de acord cu această opinie.

Una dintre aceste structuri foarte vechi preluate de creştini din tradiția liturgică iudaică este
muzica. Bineînţeles, nu ştim cu precizie cum suna această muzică dincolo de izvoarele scrise
notate pe care suntem capabili să le descifrăm. Specialiştii, muzicologii, istoricii muzicii
liturgice în special, par să fic de acord asupra unui aspect: începând cu momentul în care
manuscrisele notate au apărut, fie ele de tradiție iudaică, sirobizantină, gregoriană sau slavă, o
dimensiune importantă a muzicii liturgice a suferit o transformare profundă. Şi-a pierdut o
parte din caracterul liber. Pe măsură ce tradiția muzicală a început să fie indicată prin semne
care intenționau să transmită o idee asupra melodiei, psalmodiei sau cântării (despre care

36 CAPrTOLuL II

vom discuta mai jos), aceste semne, la rândul lor, s-au fixat ş; în final, au fost transcrise prin
note individuale şi „, calculabiţ:"

* i te: Îi , din punct de vedere ritmic. În acest sens, Maxim Kovalevsk (1903-1988), vorbind
despre muzica liturgică „tradiţională? afirmă că „melodia este alcătuită [...] pornindu-se de la
inflexi, unile vocii şi de la un ritm care apare pe măsură ce se dezvoltă discursul muzical, iar
nu pornind de la note (sunete prestabilite) şi ritmuri precalculate”?.

. Înainte de amai face un pas, trebuie să ne reamintim faptul ă opiniile sunt, totuşi, divergente
în ceea ce priveşte originea sinagogelă a muzicii liturgice a primilor creştini. Astfel, după

!,

imitri Conomos, „muzica nu era folosită în cultul vechii sn

goi, la TEA muzica nu era folosită decât pentru a însoţi ul jertfelor”"". În arti ă i i e tnt rticolul
său, Conomos emite opinia că

zic practicată la celebrările casnice, ă deja. Însă, în alt loc, Conomos — disci i e dl mprelii ace
cialist în istoria EI bizantini po Adel zi marelui PE Wellesz — admite posibilitatea Time a ir i a

i_

psalmodia melodică". Atitudinea s îna a sogale pentru este, în realitate, un semn al marii one tt
ERIE a nestităti î : Conomos în ceea ce priveşte incertitudinea n d etuole alui S-ar putea ca
Dimitri Conomos să înfelesză rit în izvoare. n acest caz, ca referindu-se la muzica nd termenul
„muzică”, P" al modie. O ezitare similară întâlnim la mentală, iar nu la muzica atargică iudaică,
Amnon Shiloah cara d specialist în arelor — sau, mai degrabă, prin constatarea apă analiza

a absenței l. E — el IOF =, ne a „Le formulisme dans la musi; : ! , dori ncyclopădie des

musiques sacrees, Edit, Libor urgique chretiânN Berie-Mame, Paris, Hi . ConoMos
(Orkonomou), „Early Christian , F dor and Performance”, conferință susținută la e : irlanda,
1998, publicată în: Syndesmos Nas, vara anl ch B Conomos, „Change in Early Christian and
By, 5 ant ” Stut ies în Music, V, 1980, pp. 49-63. Cf. E. W.

yzantine Music and Hymnography, Oxford, 1961. ”

YZantine Music;

ui 196 n Joensuu, "Pp.3-8.

înazua a turgical A History of

Liturghie şi Teologie 37

folosindu-se de Talmud, scrie: „prin urmare, într-o perioadă foarte îndepărtată, se pare că
leviții citeau textele sub formă muzicală”. Apoi, face referire la comentariile omiletice
(Midrashim), citându-le: „Despre cel care citeşte plăcut Scripturile în frumusețea lor şi
melodios, se spune că «mierea şi laptele sunt pe limba lui» (Cântarea Cântărilor, Rabba la
Cant. 4, n

Şi, de aici, nuanțările de accent sau de expresie pe care le întâlnim la specialişti, la liturgişti, la
istorici şi muzicologi care, se pare în unanimitate, recunosc o origine parțial iudaică a cultului
Bisericii creştine primare — şi, prin urmare, susțin existența acestui tip de muzică liturgică —
chiar dacă nu exclud influența altor tradiții (siriană, orientală, greco-romană etc.). A fost o
perioadă în care a existat tendința negării complete a unei posibile origini iudaice a cultului —
despre care am vorbit deja — perioadă în care s-a susținut ideea că la baza cultului a stat doar
antichitatea greco-romană, pe filiera elenismului. Pe la junătatea secolului al XX-lea, părintele
Alexander Schmemann scria că această perioadă, sau acest „mit”, ar trebui „arhivată””.

Este momentul să ne întrebăm cu ce ar fi putut semăna muzica din perioada iudeo-creştină.

Toţi specialiştii sunt de acord cu faptul că nu se pot afirma foarte multe referitor la

acest aspect şi că se pot creiona doar ipoteze. Dar, pentru toate

religiile, viața liturgică comunitară are o importantă dimensiune muzicală. Însă nu trebuie
uitat că, în Biserica creştină, la fel ca în iudaism (şi, fără nicio îndoială, în islam, hinduism şi
budism), dimensiunea muzicală — aşa cum am văzut în textele citate din lucrările lui Maxim
Kovalevsky — era o tradiție orală, transmisă din generație în generație prin intermediul unor
cântăreți experimentați, purtători ai unei vechi tradiții, care îi formau în mod direct pe viitorii
cântăreți. Aşa au stat lucrurile până către secolul al IX-lea al erei creştine. În această

ales juives, trad. fr. C. Aslanoff, Mais

2 A, SurLoan, Les Traditions în onnneuve et Larose, Paris, 1995, p126.

DA, SCUMEMANN, Introducere în teologia liturgică, PP112-115.

38 CaPrroLuL II

perioadă s-a început, pe alocuri, „notarea” textelor |; folosindu-se semne care, în primul rând,
sugerau şi, reia cundar, reprezentau „formule” muzicale. Cunoaşte; OAI se. semne din
tradițiile siro-bizantină, georgiană sau slavă: Aceste numele de „neume”. Trebuie accentuat
faptul că neun Poartă sunt note muzicale, ci reprezintă accente — muzicale, a nu les, nu de tip
matematic — ale textelor greceşti, 1 ati neînțe. ebraice şi siriace. „ îatine, slave, După cum
subliniază corect Dimitri Conomos, „int = unei notații muzicale neumatice în secolul ai Olea
etil Foii ser frsca dar şi negative, Eat artă a G înseamnă că o versi ; î transmisă dee fi alterată
sau dete: forate cunoşteau tradiția. Negeti în îndepărtate care nu fixarea definitivă a melodiilor
cântă erea notației a însemnat arll simple”"*, Astfel, aşa

Cum se sugerează în râ : în rândurile d i e < cu introducerea notelor mai sus, vedem că, odată

, ăi : unritm „clasic” precis, tradiția ud unde, care indicau Ș 1cală liturgică şi a pi ; -a pierdut

riorată — putea

cu textul liturgi saltul, ci E (canonarhul este ai tul, citeț sau canonarh ății, după caz, modul în c
Care „arată” stranei sau

de vedere „muzical” are trebuie î

= „muzical” L ebuie ă cântarea şi indică (dor) moda Țarul teal a eta de sensul textului liturgic.
PMI decâ care dirijează

, carpa i tradiționale, A , rânduri, sunt, într-o oarecare

opinia marelui sali măsură, „Schite”” ui specialist al „formulismului, aj “zicale care, în "N
seco)| ( ul al XX

lea, părintel ne. cere aa (1886-1961), re : Ea e mai vechi timpuri, pentru. eri 9 manieră e, în
special cele sacre şi, în con “mană de a II int

Performance", : „Early Christian and Byzantine Musi : 16; Hisţ 9ry and

Liturghie şi Teologie 39

liturgice. Părintele Jousse a studiat un număr impresionant de jimbi vechi şi a observat

fenomenul formulismului în relație cu ideea prezentată de noi mai sus. În planul muzicii
liturgice, Maxim Kovalevsky a avut aceleaşi intuiții ca şi părintele Jousse pe care, din
nefericire, nu La cunoscut, descoperindu-i opera doar în anul 1965. În acest sens, Kovalevsky
scria: „Găsirea lucrărilor părintelui Jousse a reprezentat pentru mine o descoperire extrem de
importantă. Cunoaşterea acestor scrieri mi-a clarificat o serie de probleme pragmatice pe care
mi le-am pus pe parcursul studiilor mele în domeniul muzicii liturgice, în general, şi, al
cântărilor Liturghiei, în particular: problema oralității, problema opoziției între învățarea
cântărilor prin exemplu vocal sau după materiale scrise. M-a ajutat să formulez observațiile pe
care mi le schițasem, uneori fără a beneficia de cunoştinţele ştiinţifice necesare””. În trecere,
trebuie remarcat că această ultimă idee este de o modestie exemplară, având în vedere că vine
de la un personaj carea fost un matematician de geniu.

Aşadar, se pare că muzicile liturgice tradiționale, care exprimă o manieră de celebrare a

cultului, a Liturghiei şi, prin urmare, a teologiei, se fundamentează pe un „formulism” care s-a
estompat — în cel mai bun caz — şi care foloseşte o scriere de tip „clasic” a muzicii.

Şi atunci, evocându-l pe părintele Alexander Schmemann, s-ar putea afirma, oare, că muzica
clasică nu poate pretinde a fi liturgică şi, în consecință, nu poate reprezenta o structură
teologică esențială a celebrării? Şi ce s-ar putea spune despre necesitatea celebrării în limbile
moderne care nu au o legătură istorică cu formulele legate de limbile ebraică, greacă, latină
15M, KovarEvskx, Retrouver În source oubliec, Edit. „Presence orthodoxe”, Paris, 1984, p.
163; citat şi în Madeleine KovaLEvskx, Maxime KovalevskyL'homme qui chantait Dieu, Edit.
Osmondes, Paris, 1994, p. 237. Pentru tema „formulismului” la părintele M. Jousse, a se vedea
M. KOvALEVSKY, „Le

formulisme dans la musique liturgique chrătienne”, în: L'Encyclopădie des musiques sacrâes,
care prezintă o bibliografie a savantului iezuit.

Carrrorur III MUZICA ŞI TEOLOGIA

uzica reprezintă, aşa cum am remarcat deja, una dintre

structurile fundamentale ale Liturghiei. În calitatea ei de rugăciune obştească, Liturghia, prin

natura Sa, O Bunăvestire a mântuirii oferite umanității prin Pătimirea şi Învierea lui Hristos,
este obligatoriu legată de cuvânt. Cuvântul este „structura“ sa fundamentală. Această vestire
liturgică a Evangheliei are un caracter doxologic căci, aproape întotdeauna, este o proclamare
care îmbracă forma unei rugăciuni sau a unei laude.

Aşa cum ştim, rugăciunea este teologia prin excelenţă. Toată lumea cunoaște faimosul text al
lui Evagrie Ponticul: „dacă eşti teolog, roagă-te cu adevărat; şi dacă te rogi cu adevărat, eşti
teolog”. Din această perspectivă, rugăciunea şi teologia sunt inseparabile, şi orice creştin este
chemat să fie un teolog în aceeaşi măsură în care este chemat să se şi roage. Însă acest sens
„universal” — am putea spune —al teologiei nu suprimă necesitatea unei teologii savante sau
„profesioniste”. Aceasta din urmă este indispensabilă învăţământului, formării de cercetători,
de predicatori, de cateheți sau, la modul mai general, de creştini conştienţi care doresc să îşi
aprofundeze credinţa. Însă teologia academică nu trebuie niciodată să fie separată de
rugăciune sau, mai precis, trebuie să fie întotdeauna înrădăcinată în experiența eclesială a lui
Dumnezeu. Aceasta se

! „Cuvânt despre rugăciune”, 60, în Filocalia, vol. 1, trad. rom. D. Stăniloae, Sibiu, 1947, p. 81.

41

2 CarrroLuL III

trăieşte şi se aprofundează în Liturghia Bisericii unde cuvâ este omniprezent. Pl

În celebrarea tradițională iudaică şi creştină — şi i în celebrările tuturor religiilor — se pare că

prorlmtrear Vântului avea întotdeauna un caracter muzical, aşa a a arătat. Există, însă, unele
ezitări, dezacorduri sau pr aparente cu privire la ce ar trebui înțeles prin noțiuni Le „muzică”.
Unii monahi au mers până la a condamna prezenta te caer Tagătiunii liturgice. Dar, în acelaşi
timp, m putem ne e sept că n. monahii sunt cei care au contribuit tine si latine N cară
dezvoltarea imnografiei siro-bizanletal" x ! âmp stor Sfântul Roman este supranumit a c-am
putea gândi că monahii c

uzica aveau în vedere dezvoltarea cântării deti al prin contrast cu maniera monastică di etnare
ati ciuda ezitărilor, specialiştii sunt d, a Na Rara Fi

e acord în ceea ce priveşte

recunoaşterea multimil; ă Tu

pt «nară a unor forme muzi i

ae aste zba de Psalmodie şi recitare (c E E fereră piniile privitoare la apar antilație). Indiferent

e pri teneni ceea A lo; i î ce mă priveşte, cu le nisidez, T la genul muzical, în

cca € fără , suşi fundamentul muzicii litur ice, Sa FE

iudaică şi creştină, tale ca E celebrărilo iți pricina sat , toate cuvintele, cu excent: r
tradiționale, E unt proclamate monodic, pe o „pla predicii proare loc un discurs i gură ă î niera
ob _ notă, nu în Astăzi, în numeroase locuri, dar mai Snuit În viața de zi cuzi

în cadrul cultului limbi TI ales acol tului limbile modei e, această pranie se folosesc ctică în ă
cepe să

se estompeze. i ă ă frece "poze. Totuşi, se păstrează în tradiții, ciscană) şi în celebn a latine

(benedictină, gorj bizantine ebrările izvorâte di e pa) iNicană i în in ca; folosesc limbile
moderne. este “radiții da, Ta MI I " dar caj losit von se face pe o singură notă, pe când = re
cantorii evrei, de că irij osit c : ătre dirijorii citeţii, canonarhii creştini, a

Tecita; cor c3liVUl fo

sau de către protopsalți, acea ăreții Stă notă otă

Muzica şi Teologia 43

PA

fundamentală este „ornată”, împodobită cu inflexiuni care,

indiscutabil, dau o notă „muzicală” acestui tip de recitativ. Am

văzut deja mărturia unui Midrash la Cântarea cântărilor” care l-a

făcut pe Amnon Shiloah să remarce faptul că „se consideră că,

odinioară, leviții citeau textele într-o formă muzicală”. Bineîn

țeles, este vorba aici de lectura Torei. Însă, în alte locuri, Amnon

Shiloah lasă să se înțeleagă că se folosea acest tip de recitare

şi pentru alte „texte fundamentale dinafara cultului”“, care ar putea include învățământul
catehetic şi tâlcuirile. Acest aspect ne interesează în mod deosebit, pentru că sugerează ideea
că la creştinii siro-bizantini, latini şi, ulterior, slavi, a fost moştenită din tradiția iudeo-creştină
nu doar maniera de „citire” a Scripturilor, ci şi dezvoltarea imnografiei, în particular a celor
opt glasuri sau moduri: patru „autentice” şi patru „plagale” [sau derivate] (glasul al 5-lea este
plagalul glasului 1, glasul al 6-lea este plagalul glasului al 2-lea, glasul al 7-lea — în limba
greacă, glasul «varis», «baritonal» sau «grav» — este plagalul iar glasul al 8-lea, al glasului al
4-lea).

teză. Există o controversă întâlnită în lumea ortodoxă, dar şi în afara ei. Unii consideră ca doar
o muzică de tip monodic poate fi liturgică, pe când alții acceptă că şi polifonia poate fi, în egală
măsură, liturgică. Unii partizani ai monodiei îi acuză pe ruşi că au trădat Tradiția şi au adoptat
o cântare corală polifonică de tip „orgă” sau de tip instrumental. Este adevărat, unele coruri
ruseşti cântă în acest fel. Dar recent, unul dintre cei mai talentați dirijori de cor din Ortodoxia
actuală, părintele Michel Fortounatto, a reabilitat folosirea polifoniei, arătând condițiile în care
aceasta poate fi fidelă Tradiției şi, în consecință, poate fi folosită în cult; el afirmă că este
posibil să „îmbisericim polifonia”. În cadrul unei conferințe susținute la Conservatorul din
Moscova, a analizat

glasului al 3-lea; Ar fi utilă aici o paran!

2 A se vedea cap. ÎI, p. 34 şi p. 35 n. 12. 3 Les Traditions musicales juives, p126. “Ibid,, pp.
110-111.

44 CAPITOLUL III

cu rafinament „cântarea liturgică kieveană din punctul d, dereal unui dirijor”. Termenul —
raspev — pe careelîlutili e este mult mai bogat în semnificații decât cuvântul na (poate ar
trebui tradus prin „cântare «simplă»”) o manieră locală (în general dintr-o mânăstire) ta
„formulele“ celor opt glasuri sau moduri, insistă şi asupra legăturii dintre muzica litur
deducând faptul că „melodia” unei cântări locale — care trebuii să fie interpretarea „liberă” a
unui text — implică, darea , ,

ela fa Cp rai Probabil că fanaticii monodi esteri de şi. Totuşi, cântarea bizantină, monodică,

, „ison”, care urmează i principi onizarea modală, ază acelaşi principiu cu

A PAZĂ „Cântare“ Şi desemnează dea interpre. De asemenea, Bică şi cuvânt,

libertăți. Ar trebui să examiră tradiția iudaică. De £

ţ De fapt, este extri f Amnon Shiloah:

„Muzicienii _ap
S * „MUZICienii — afirmă

afai i E Î n orice li are lor corect. Similar, pa au libertatea de rin rată a elaborării generale a
uncie religioasă este Pena 5 : „este tributară Semnificație; e 8îndrri teologice”“. , gioase le
atribuie perceperii omului În “are autoritățile reocului şi finalității sale în cadru] univerga 2

i e în nive ar şi perceperii

, In perspectiva tradiției creştine, muz. ” zu i 7

8loasă , pe care noi preferăm să o numi nu

d”, pe "mită aici este limitată în libertatea sa de sensul te

ÎM Muz: „relixtul “UZĂCĂ „litur ică” ui rec gică”,

"tat sau cântat,

5 M. FORTOUNATTO, „Le chant kicviei cheeur' ", conferință susținut: în luna septembrie
2000, pei

* Les Traditions musicales

? Ibid.

ch n dans la pe; ă în limba rusă la Constry ntru dirijorii de cor şi pei Jutves, p. 97. Subliniere

TCeptio,

a nd Yatorul di, u "ENĂTU coriști a ne aparţine

Chef de Moscova,

Muzica şi Teologia 45

Acest sens este dat — sau ar trebui să fie dat — de ceea ce noi numim conştiinţa eclesială sau
conştiinţa „catolică” [= universală], în accepțiunea pe care o dă acestui termen Vladimir
Lossky?. Cu siguranță, am înțeles că este vorba de sensul feologic al textului recitat sau
cântat. Astfel, dirijorul, canonarhul, cântărețul sau protopsaltul — responsabil de
„interpretarea” textului, şi care trebuie să indice corului sau comunității, după caz, cum să
cânte textul — trebuie să fie el însuşi teolog, cel puțin în înţelesul evagrian al termenului.
Libertatea sa dea asocia formulele muzicale este libertatea despre care vorbeşte Hristos când
spune: „adevărul vă va face liberi” (In. 8, 32), iar Adevărul este chiar El (ln. 14, 6) în care
„Duhul Adevărului” (În. 14, 15) îi încorporează pe credincioşi. Prin urmare, nici nu se poate
pune problema de o expresie individuală a gustului artistic subiectiv. După cum arată Maxim
Kovalevsky: „doar un tip particular de executare a cântării [recitativului] îi permite
[liturghisitorului] să se elibereze de individualitatea proprie pentru a nu o impune
credincioşilor”. Şi, la rândul său, părintele Michel Fortounatto, spune că „un cântăreţ
conştient şi dăruit va cânta într-o manieră expresivă necesară pentru aprofundarea sensului
textului pe care îl cântă, iar nu după

i ntiment liric”". : , * Meri & menționată aici o veche anecdotă. La Institutul de Teologie
Ortodoxă „Sfântul Serghie” din Paris, Nicolas Ossorguine — fiul lui Michel Ossorguine, unul
dintre TE Institutului şi al Parohiei „Sfântul Serghie” „ care în anii 20ai secolul al XX-lea a
întrebuințat şi a făcut să prospere cântarea "şi „La conscience catholique. ImpliV'Eglise”,
ambele capitole ale lucrării

Dieu, Edit. Aubier-Montaigne, Paris, trad. rom. A. Manolache, Edit.

lisme dans la musique liturgique chrstienne”, sacrăes, Edit. Labergerie-Mame, Paris, 1970.

liturgică tradițională rusească de tip monastic, nu cea decadentă—a continuat lucrarea tatălui
său. El preda structura tuturor slujbelor zilnice şi insista ca studenții să participe la Utrenie şi
la Vecernie în fiecare zi pentru a deprinde maniera tradițională de cântare. Într-o zi, l-a pus pe
un student să citească Psalmul 50, Atunci când studentul a terminat lectura, Nicolas
Ossorguine i-a spus: „Tu nu ai citit psalmul; ci tu ne-ai transmis impresiile tale cu privire la
acest psalm!”.

La rândul său, compozitorul şi muzicologul rus Vladimir Martynov, într-un volum recent,
dedicat, în mare parte, muzicii liturgice, spune că muzica liturgică este „un material muzical
organizat pe baza rugăciunii”. Acest volum include pasaje
e o mare valoare dar prezintă şi unele aspecte discutabile cum ar fi faptul că rugăciunea are
mai multe niveluri, o idee întemeiată pe o lectură puțin cam abstractă a scrieril pagitice
(ajunge chiar la un tip de cercuri care deri a unele din altele, dând naştere unei i ii datoria) fe

, ui i ic). fi itm n nt ştere unei ierarhii de tip neoplatonic). În stanță, dacă îi urmăm lui Mari intii
au ajuns la desăvârsi m lui Martynov, doar Sfinții care j a desăvârşirea Rugăciunii lui Ii ti
coborârii „minții în inimă”, ar putea na E perfecțiunea Celelalte aspecte discutabile ale acestei
| , IE E ucrări, de altfel valo

roase, constau în faptul că autorul intă ji x la evoluția muzicii liturgice în Aparitie ia 1 pornind
de tradițiile monahale care există încă, şi că dorea săvârşire de (fără a vorbi de altceva) la
vechea cântare lite A limiteze moscovită". În realitate, afirmațiile sale pot fi "BIcĂ rusească tru
alte locuri — din Rusia sau din afara ei pre Şi penremarcat că ilustrațiile întâlnite în acest
volum, an sant de frumoase, sunt aproape integral occidentale, " “e altfe] foarte Totuşi, Dimitri
Conomos, susține că „muzica Biseri;

xe este tocmai muzica «demnă de sfințenia lui Dumneze OrtodoZeu» [ l m

"” VL MARTYNOY, Cultura, mediu al icoanei şi al cântării litur moscovite (în limba rusă),
„Tradition, Chemin russe”, Moscova,

ice a R

igraş, Usiej

2000,

Muzica şi Teologia 47

având o legătură vie cu sensul textului”"". Iar într-o conferință inedită „O introducere în
muzica bizantină”), vorbind despre maniera în care se cântă — în special despre grupuri —
citează un frumos text din secolul al IV-lea al episcopului Niceta al Remesianei lu 414) care
face deosebirea între maniera de cântare „teatrală” şi cea liturgică. Pentru cântarea liturgică,
îi dă ca exemplu ideal pe cei trei tineri din cuptor care, deşi erau trei, au cântat Domnului într-
un singur glas, slujindu-l, slăvindu-L şi binecuvântându-L pe Dumnezeu în cuptor zicând: „Bine
eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinților noştri” (Dn. 3, 51-52). Şi sfântul episcop continuă
„Vedeți că spre învățătura noastră ni se spune că cei trei tineri, cu smerenie şi sfințenie, au
cântat lui Dumnezeu într-un singur glas. Prin urmare, să cântăm toți împreună, într-un singur
glas, şi fiecare dintre noi să-şi moduleze vocea în acelaşi mod”. Restul textului citat de
Conomos demonstrează că Sfântul Niceta descrie cântarea unui cor care s-a unit într-un singur
glas, în ciuda diversității. Acest lucru îl susține şi părintele Michel Fortounatto. Legătura
dintre muzică şi cuvânt în cult devine din ce în ce mai evidentă. Oricum, este limpede faptul
că, în tradiția iudeo-creştină, muzica nu este un ornament estetic, suplimentar; după cum
icoanele nu au simplul rol de a împodobi edificiile liturgice, ci, astăzi, realizăm că ele sunt
„teologie în culori” (a se vedea E. Trubeţkoy)Unii au afirmat şi continua Să afirme că lujească
cuvântului. Într-un anumit

muzica liturgică trebuie să S! c ui. n sens, acest lucru este adevărat, dar, în acelaşi timp, o ast
el e formulare riscă să fie interpretată greşit, unii înțelegând că muzica este „secundară” în
raport cu cuvântul. În realitate, considerăm că este mai firesc să urmăm exemplul celor trei
tineri din cuptor şi să afirmăm că muzică şi cuvântul per un întreg, un singur glas. Atenție
însă: expresia d. su glas” nu exclude cântarea corală pe mai multe voci. Adeseori,

Orthodox Church Music”, Sourozh, nr. $, mai 1982, p. 17.

a_n

D. CoNOMOS, „i

48 CAPITOLUL III
referindu-mă la cuplul cuvânt-muzică din cult, folosesc nologia inversată: cuvântul cântă, iar
muzica proclamă Om Prin urmare, cuvântul fiind teologic -— şi cu siguranță căci altfel ar fi
vorbire deşartă, iar sintagma lex orandi, lex ar dendi sau lex credendi, lex orandi nu ar mai
avea nici un Sena atunci şi muzica trebuie să fie teologică. Având rolul de a a muzica nu poate
fi în contradicție cu ceea ce proclamă, adică 1 teologia Liturghiei. Referitor la unitatea
cuvântului şi a nnsiat în cadrul Liturghiei, Serge Ossorguine (fratele lui Nicolas, pe care l-am
menționat mai sus) are un pasaj de o rară frumus , . care şi el compară muzica cu icoana.
Spune că „muzica cate lumina cuvântului”, după cum lumina „face să fie perceptibilă z ea
culorilor unei icoane”?, at L ierința inedit a lui Dimitri Conomos, citată mai sus, monahale
(Spre a le EBA Bisericii — din marile centre dionul la Constantinopol) sd EEE Sofia din
Constantinopol) — au fost fi —_— EEE Liturghie. De asemenea, dacă acce; mir muzical de
către află SL însăşi inima creştinismului o orala: iapa prezintă bătăile acestei inimi. Consider
ne, a Der această minunată imagine şi faptul necesar să adăugăm la teologia pe muzicienii
care practică o “turghia însăşi îi învață Rgt ermeciu practicii şi rugăciunii po E autenera 4 fel
cum devin teologi și iconarii SF , ță Vestea cea Bună prin repre onarii. Iconarii, de

transfigurate pe c î ăpri “entarea vi ă ii gurate pe care o învață prin participarea lor vală alumii
a rugăciunea

liturgică şi prin practicarea acestei arte liturp; Bice,

a) zel S. OssoRGuIxe, „Reflexions sur le râle de la musi usi,

orthor ivie: : eco d'un bref expos€ sur la musique n dans la pi iunea în erdisciplinară La
musique (et le) sacră(e), SS*", Comunicare | itutul de Teologie Ortodoxă Sfântul Serghie şi Fo
al împre ună E ună

gie Protestantă, Paris, 9-11 martie 1993. Supplement au sop sa de Teolo.

1993, p. 4. „Ar, 177, aprilie

liturgie

Muzica şi Teologia 49

Acceptând faptul că muzica liturgică este indisolubil legată de cuvânt, ar trebui să reflectăm,
pentru câteva clipe, la natura sa. Rugăciunea liturgică a comunității Poporului lui Dumnezeu ar
putea, şi trebuie să poată purta în sine toate posibilitățile condiției umane şi ale întregii creații
— în această privință, Rugăciunea Euharistică a Sfântului Vasile cel Mare este deosebit de
interesantă, fiind extrem de dezvoltată şi de cuprinzătoare — însă aceasta nu înseamnă că
toate cuvintele, oricare ar fiele, pot fi utilizate în Liturghie. Aici, mai mult decât în alte locuri,
sunt esențiale cuvintele Mântuitorului Hristos: „Vă spun că pentru orice cuvânt deşert pe care-
l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecății. Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept şi
din cuvintele tale vei fi osândit” (Mt. 12, 36-37).

Acest avertisment acut al lui Hristos ne determină să evocăm acel tip de cuvânt care,
tradițional, nu este legat de muzică — dar care, indirect, ar putea fi, aşa cum vom vedea
ulterior. Este vorba, după cum ne-am dat deja seama, de predică. Referitor la acest aspect,
vom face din nou referire la marele episcop, teolog şi predicator englez Lancelot Andrews
(1555-1626) care, în Omiliile sale la Praznicul Cincizecimii, subliniază importanța vestirii
Cuvântului lui Dumnezeu şi responsabilitatea celor pe care Biserica i-a desemnat, prin
hirotonie, să facă aceasta (episcopii sunt cei dintâi responsabili de puritatea doctrinei — lex
credendi -, dar şi preoții). Pentruel, predica nu poate fi altceva decât „ecoul” (xvos) „Vvântului”
şi al „limbilor” (a se vedea FA 2, 2-3), acțiunea conjugată de Duhul Sfânt şi de Cuvânt,

a hirotonie şi completată prin studiul biblic şi patris

cbuie să renunțe la personalitatea sa şi să Il

orbească şi să nu substituie duhul său vizați, şi cei care limbă, melodiile

primit | tic. Predicatorul tr

lase pe Dumnezeu săv ” Duhului Sfânt". Predicatorii impro

„privat predică „ceea ce le vine pe

nu practică asceza,

sources de

ateur (1555-1626). Au 1986, pP

orre, Edit. Du Cert, Pari

Muzica şi Teologia 51

Însă pentru acele cuvinte care sunt indiscutabil legate de muzici, trebuie să ne orientăm
atenția spre imnografia sirobizantină şi latină. Înainte de a trece mai departe, să reținem
articolul specialistului atenian în muzica bizantină, Mihail Adamis, „o remarcă privind relația
dintre cântările răsăritene şi apusene" , care menționează o corespondență de la finele
secolului al XII-lea, care arată faptul că latinii şi grecii aveau acelaşi tip de muzică liturgică".
Astăzi, aşa cum vom vedea, imnografia este frecvent legată de predică, căci imnografia
serveşte ca izvor pentru predicatori mai ales pentru cei mai prestigioși dintre ei — atât în
occident cât şi orient. În cele mai multe cazuri, imnografia este un ansamblu de scurte omilii
care tâlcuiesc Sfintele Scripturi sau evenimentele istorice relative praznicelor sau sfinților
sărbătoriți. Legătura dintre cuvânt şi muzică constă în faptul că imnografii au compus texte
poetice însoțite şi de melodia lor. Cazul Sfântului Roman „Melodul” nu este nicidecum unic.

Cunoaştem imnografi vestiți ca Sfântul loan Damaschinul, Sfântul Andrei Criteanul, Sfântul
Ambrozie al Mediolanului, probabil şi Sfântul Grigorie cel Mare etc. Cunoaştem şi cazurile
unor imnografi care şi-au semnat operele. Alţii, ca şi în cazul iconarilor, au rămas anonimi.
Imnografia, în particular cea sirobizantină, este extrem de dezvoltată şi bogată, folosind o
exprimare moderată, cu toată onestitatea —în ceea ce priveşte textele bune şi cele mai puțin
bune. De fapt, pentru marile sărbători, cu dată fixă sau variabilă, pentru marii sfinți şi sfinte,
de-a lungul anului liturgic există slujbe de o extraordinară calitate teologică şi poetică (şi,
astfel, se conjugă perfect cu o muzică tradițională, în cel mai bun sens al termenului). Dar, în
special în cazul ciclului mineal, există slujbe care au o imnografie mai mult decât stereotipă.
Acestea nu fac altceva decât să aplice

18 M. ADAMS, „A reference to the Relation of Eastern and Western Chant”, în: E. WerEsz,
MVELIMIROVICI, Studies in Eastern Chant, IN, SVSP,
New York, 1979, pp. 3-4.

52 CarirouL III

o hagiografie „şablon”: slujbele tuturor mucenicilor folosesc acelaşi tip de exprimări, toți
cuvioşii şi cuvioasele au un Singur model („au refuzat laptele mamei lor în zilele de miercuri şi
vineri” etc.). O astfel de imnografie este alcătuită, bineînțeles pornind de la ideile şi structurile
existente „respectate”, deci fixe; şi, astfel, textele fiind „goale”, muzica primează asupra
cuvântului. Un fenomen identic se întâlneşte, uneori, la iconarii care nu fac altceva decât să
recopieze mode existente. Aceasta ne determină să evocăm o altă idee întâlnită la numeroşi
ortodocşi şi la unii catolici care nu încurajează absolut deloc o atitudine vie şi constructivă în
ceea ce priveşte slujirea liturgică şi, implicit, muzica liturgică. Este vorba de zi gerea conform
căreia cultul, imnografia şi muzica reprezintă : _mestenire pe care an primit-o de la o serie de
liturghisitori trată. Prin urmare, totul ci an =) aevule păsvechi este, în consecință, perfect le
RR e ruen “lor chiar indispensabilă. Tot ce este nau a tinar po ste sau chiar „reformei” şi este
de rău au paine „modernității“ pentru Tradiție (rău înțeleasă). SEE Poarta periculos impune o
întrebare referi i pe care le-am moştenit sunt de neatnanBerea că foate cele liturgică s-a oprit
într-o epocă anume, Între —e creativitatea „În ce epocă s-a oprit această creativitate? În ca
este simplă:

În secolul al X-lea? În secolul al XIV-lea (din = 21 IV-lea? Grigorie Palama, pentru ortodocşi)”.
Această întreba Sfântului = Tel

nă cu cea care se pune în unele cercuri protesta bare SeamăBiserica „primară”. Oare Biserica
nu mai există Privire la Sfânt nu mai insuflă? Şi, deci, nu se mai poate «i Duhul materie de cult,
imnografie sau muzică? * crea Nimic în Această primă întrebare antrenează o a doua: „1; gice
noi, spre exemplu cele alcătuite de patria al Antiohiei, slujba pentru sărbătoarea întregii C, _
de Patriarhia Constantinopolului, slujbele de a

le lit UrBhatie ați stabori 0 Tară fr

Muzica şi Teologia 53

alcătuite de Biserica Rusiei cu ocazia sărbătoririi unui mileniu de la botezul Sfântului Vladimir,
sunt oare toate respinse ca fiind «reformatoare»?”. Şi acestea sunt doar câteva exemple.
Există, bineînțeles, multe altele. Noii mucenici ai secolului al XX-lea merită slujbe care să aibă
şi o valoare poetică, iar nu simple copii stereotipe ale slujbelor din Minei (Mineiul de obşte
care, de fapt, dă chiar aceste „modele“ prefabricate). Cuvintele folosite în aceste cazuri nu mai
„cântă”, iar muzica folosită (glasurile) nu mai proclamă ceva datorită sărăciei cuvintelor.

Şi atunci, ce se poate face? De la bun început, trebuie reamintitun element evident. Toate
cuvintele care intră în alcătuirea rugăciunilor liturgice şi nimic nu se opune folosirii de cuvinte
noi — trebuie să fie pătrunse de ceea ce ne spune psalmistul: „Cuvintele Domnului [sunt]
cuvinte curate, argint lămurit în foc, încercate în pământ mai înainte curățat de şapte ori” (Ps.
11,7). Odată ce cuvintele au fost stabilite, trecute prin foc, prin verificate de frații şi surorile
înrădăcinați în

Cruce şi, ulterior, i în se pune problema muzidi.

experiența eclesială alui Dumnezeu, se F p : . Cum se raportează cântăreții la imnuri? (noile

cereri ale unei ectenii sunt recitate simplu de către diacon).

Ne putem orienta atenția asupra unel practici muzicale a traditiei siro-bizantine care ne-ar
putea ajuta mult în acest caz. Este vorba de acele texte care au propria lor muzică, folosind un
glas specific, dar care poate fi adaptată pentru RASA particular (este vorba de automele,
folosind Hermentă e , sau samopodobii, folosind termenul slavon; E? e, în _ melodie proprie,
[care nu este folosită ca mo e Pa pa stihiri]). Practica aceasta constă în ap CER d eatia alt text
(spre exemplu, la un text nou) precei , n a „Asemenea cur...” (Podobie :...) urmată de prime le
ouă cu : te ale textului model care se presupune că Vor fi EI imediat de un dirijor sau
protopsalt experimentat. Un Ep . interesant este oferit chiar de imnurile alcătuite n e =

rea împlinirii unui mileniu de la botezul Sfântului Vladimur.

54 CAprToLuL III

Acestea se cântă „după modelul” imnurilor care fac parte din slujba Duminicii dinaintea
Naşterii Domnului, care au ca prime cuvinte sintagma „Casa Efratului”. N

Aici, indicația „asemenea cu” se cere explicată. Nu este vor. ba de o imitație servilă, de o
simplă copiere. Este vorba de o invitație adresată cântăreților de a regăsi practica tradițională
a formulismului în cântare. De fapt, dirijorul sau primul Cântăreț şi, după el, toți cântăreții,
sunt invitați să practice asocierea formulelor muzicale (neumatice) în maniera în care se
întâlnesc în cântarea model, însă adaptând această asociere la noile cuvinte. Adaptarea, vom
înțelege îndată, constă în interpretarea muzicală a textului în funcție de sintaxa sa, de
accentele sale (lingvistice — diferite de la o limbă la alta) şi, mai presus de toate, în funcție de
sensul său teologic. Aici, şi astfel, muzica participă la teologie sau devine ea însăşi teologie,
fiind în unitate a cuvântul. Şi considerăm că, în acest sens, nu este doar posibil, ci suntem
chiar obligați să vorbim despre „teologia muzicii liturgice „după cum vorbim de „teologia
icoanei” şi „teologia liturgică”. Iconarul, folosindu-se de culori şi di de e interpretează teologic
un praznic, sa + ce desene,

E 'leoloy uun chip, folosindu

libertate, dar în linia Tradiției, înțeleasă ca obiect u se de

alui Dumnezeu — care nu este niciodată iformă, Rl na CE Sfânt n

drei Rubliov nu este Maxim Grecul, după n

Teologul nu este Sfântul loan Gură de. Atari Grigorie cel Mare. La fel, întâiul cântăreț,
canonarhul (în ântul Vasile al termenului) sau protopsaltul sunt invitați să to propriu teologic
textul pentru asocierea sa cu formulele mt a Teteze exista diferențe; nu vor fi doi canonarhi
sau doi ap, ale. Vor care să facă o interpretare identică, dar vor Tămâ; "lori de cor

= x ş nefj

înțeleasă ca experiența eclesială a lui Dumnezeu e Tradiția , Încheiem acest capitol citând o
frază favorită a păr:

Ciprian Kern: „Corul Bisericii este o catedră de Părintelui

teologie”

Leonid Uspensky (1902-1987)

Maxim Kovalevsky ' (1903-1988)

55
TEOLOGIA Muzicii LITURGICE

t liturgic k dul (c. 450), poe îi Uepensky Sfântul Roman E XX-lea pictată de Leon A din seco
Icoană din se

Photo D.R.

Sfântul Spiridon, episcopul Trimitundei, patronul c; Icoană din secolul al XX-lea, pictată de
Grăâgoire Kro, Notre-Dame-des-Afligăs et Saint-Genevieve din Paris

Antăreților ug, Parohi; a a

56

TtorocIA MUZICII LITURGICE

BN

lu fiţ |

| 5 | | a : TIE a | ml e 5 rr A de VA | i l Manuscris Cu neu: 11 i neume (BN 7275, ms. lat. 1118,

£. 104) Manuscris cu 58

(BN 7275, ms. lat. 1118, £. 111)

TeoLoGIA MuzICII LITURGICE

STILOU PONT QFu Fo : Capa TE Da CApiToLUL IV

0 et & & = Şi Ms ARI a Duta MUZICA LITURGICA ASTĂZI

Li începutul celui de al treilea mileniu creştin, în sfera

muzicii liturgice ne vedem confruntați cu o mare diver

sitate. Aceasta ar putea fi una dintre consecințele

globalizări, privită aici în sensul său pozitiv: grație dezvoltării mijloacelor de comunicare, avem
posibilitatea să ne cunoaştem | unii pe alții până în colțurile cele mai îndepărtate ale
universului. Celebra Oikoumene (OlcovuEvT), având sensul de „lume

| locuită”, s-a extins pe întregul glob pământesc. Şi înțelegem această realitate. Nu este vorba
de conceperea unui nou impe

riu uniform; dimpotrivă! Într-o perspectivă creştină autentică,

a cunoaşterii, înțele

această mondializare oferă oportunitate aşte gerii, aprecierii Ş turor regiunilor acestei

i respectării culturii tutu ț i lumi şi, astfel, ne permite să ne îmbogățim reciproc prin toate
elementele pe care fiecare dintre aceste locuri le poate oferi cu privire la propria tradiție -în
sensul cel mai bogatşi mai viu al termenului — ceea cear trebui să ne antreneze într-o reflecţie
nă şi într-un dialog — poate contradictoriu, dar care întot

tradiției, pentru

Cântăreți țină comu' i ținâi A , dial (BN 91196, nd o carte cu note pătrate deauna ne
îmbogățește cu privire la natura „ms. lat. 1076, E 120%) “ a reuşi să învăţăm săo recunoaştem
În formele sale cele mai CI ra întâlni x alt iverse şi, adesea, la prima întâlnire, „străine“. . it i
Tradiția este redusă

Pentru unii, chiar pentru unii ortodocşi, la ceea ce ni se transmite din trecut: ceea ce Părinții
noştri au 60 spus şi au făcut. Deci, este suficient să îi copiem, Sâ repetăm asţăzi ceea ce ci au
spus sau au făcutieri pentru a fi

61

am a
62 CAaPrrour IV

la perspectivă particulară, creştinismul actual ar Putea fi Care ba E urmare, într-un anume

sens, mort. de : cntore d a liturgică, ar trebui doar să reproducă for ogaale o „acceptate de
către diferitele culturi locale fzti, II ce. Dacă fi numim pe Părinţii Bisericii cu a; n _ dir pi 1
facem aceasta pentru că ei ne-au născu a de rană TE) eine invită să devenim „adulți” pentru de
ie să mr ele noastre despre ceea ce ei au ştiut atât În etinre | sească în zilele lor: deplinătatea
Revelației

„ adevărata tradiție creştină este orice altceva

numai repetitivă i petitivă nu. În capitolul precedent am vorbit despre

Tadiție ca atrea eclesială a lui Dumnezeu: este VI I fiind tri clesială a lui D te bi orba

despre experi i periența lui Dumni ăită îi tatea aceluiaşi D ezeu trăită în Biserică, adică în uni
toate timpurile Put CU Io „norul de mărturii” (Er. 12, Iydin linia unei teologii mt pică această
idee, epnândă, în Bisericii —, iar nu a rstce = adică trăită în maniera Pă înţlor majusculă) este
9 imitare palidă şi repetitivă, Ti Ai termenului) cre „Teceptare” (în sensul pute nl per gheliei
Evanghelier” [ia inimii R elor n sial al receptare nu _ folosind O expresie dea ct e „e a ct e
posibilă decât printr-o scai ată. O astfel de Fiind Unic, Sâ are necontenită 4) care a inspi i
Careul Duh est 1, pirat Scripturile şi _ este Cel (cf. 1 C vremurile, după cum şi „norii de
mărturii” dir, 1. 12, le, vom sublinia î; sol din t Aceasta i-a di i îi teolcei Et du afirme că Tr pe
unii teologi ai secat Iânduri. CE ţia na este altceva decât suflarea al XX-lea să ; Duhul Sfânt
este „Spiritul critic” aj ului Sfânt Sericii!, C, (material Scris m rs Graf-Verja * tru

_L Sia de ea Lost, „Tradiția şi tradițiile” d onen, în colaborare cu L. U: )

şi reprodus în A l'image et ă ce de Dieu,

și reprod ' mage et î la ressemblance de Dieu, erlag, 1

Da e 5 ul și na lui Dumnezeu, trad. A. Manolache fad rom

and traditiona”, d Fa PP. 142-172) şi Kallistos (Timothy) Wa Huma

rii Losskx at al., Dictionary of the Ecumeni, i fn, *dition

ions, Geneva, 1991; a se vedea, de asemenea, _ Moveneng

, J. Me d

„Traditii iti on and Traditions; Towards a Conciliar Agenda”, în St VIN DoRer “IN SE Vladi, ,
Muzica liturgică astăzi 63

alte cuvinte, Tradiţia nu poate fi sub nicio formă înțeleasă ca un element cristalizat, sclerozat,
conservator, static, fără a se respinge sau „a se uita” ceea ce ne descoperă experiența
eclesială alui Dumnezeu din toate timpurile şi, am putea adăuga, din toate locurile. Această
viziune asupra Tradiției a fost din nou exprimată în discursul susținut la sesiunea solemnă
anuală a Institutului de Teologie „Sfântul Serghie” din Paris de către părintele Nikolai Ozolin
(17 februarie 2002, „Tradiția creştină şi creativitatea artistică: câteva remarci pentru o
abordare ortodoxă”; există numeroase referiri la arta liturgică şi, alături

1 de ele, este menționată şi cântarea liturgică).

Considerăm că acum este momentul să menționăm tendința, din păcate, foarte răspândită, de
ane ignora unii pe alții. Ştim că, în practică, muzica liturgică suferă de faptul că, într-o mare
măsură, este tributară gustului fiecăruia. Pentru foarte mulți, o anume muzică va fi
considerată „liturgică“ în funcție de gradulei de „ familiaritate”. „Sunt liturgice acele trăsături
cu care suntem obişnuiţi, dacă se poate, chiar din copilărie (sau încă de când am venit la
Ortodoxie, în cutare sau cutare biserică)!”.

iliar mi dox rus

Astfel, pentru a da un exemplu familiar mie, un orto ocru va avea mari dificultăți în a accepta
că s-ar putea să ai

i odi : cor african însoțită de tobe,

caracter liturgic o melodie a unu! CO O trăi E

i i ican, însoțită .

sau cea a unui Cor sud-american, ÎnS05, și de nai.

Totuşi, ar fi exagerat, cred eu, Să respingă ca „netradițiorari , Misa criolla mesa de inspirație
folclorică argentiniană

i irez (1968). MEN ONEA , ,

x Palit n ii muzicii liturgice, în special cei orto

Pa ă insistent că Tradiția exclude folosirea oricărui

E dom t muzical la cântarea liturgică. Realita

up de o are a fi chi atât de simplă. Nimen! nu poate

tea ear cal E Psalmii menţionează instrumente muzicale,

I, nr.3. A se vedea şi Y-M. -]. CONGAR, La

a 1960-1963, şi A.M. ALLCHIN,

2, vol. V s, 2 vol, Fayard, Paris, Trade DT, Londra, 81

The Dynani

64 Carrrorur IV

cel mai explicit fiind Psalmul 150 care ocupă un loc im; în slujba laudelor siro-bizantine. Unii,
însă, ar p— Ortanț este vorba de iudaism; tradiția creştină nu cunoa: afirma „zarea
instrumentelor. În realitate, este vorba de o mda ni pre a Benerală : pripită. De fapt, fără a
menționa ET lor prechalcedoniene (sau „ort ori Se „7 PPECI „ortodoxe ori; —_— O Ă entale
(deci ctalo mite, există anumite mânăstiri ortodoxe grecesti edoniene) foarte vechi und i cesti
sluibel , unde anumite moj mezi fe dereiE cuvinte sunt punctate, folosindu-se în _ de stra e e;
recitarea psalmilor este şi ea uneori î; C car n te de percuție: toaca, trigonul şi Soţia care
rezonează sub loviturile ciocănel lui E un cerc metalic în aceste mânăstiri SUIE ES ă, În e
mânăstiri, nu este vorba deo „i te clar faptul că, _ e foarte vechi. „mmovaţie”, ci de tradiții
intre prechalcedonieni .. a nieni (sau £ at erati | fără nicio îndoială cei ortodocşi orientali),
etiopipro abil rămaşi cei mai aorcri mai impresionanți, i mea lui li : apropiați de tradiția i FL
Aceştia, i lisus Hristos, nu numai că Tadiția iudaică din vreâ utilizează o limbi

foarte a Ru propiată aică ci <1 psalmi — de aaa aramaică ci, atunci când cântă ă liturgică
Paniază de instrumente ps laic. îndeosebi almice: ta; . : tamburi

ne, psaltiri, ală i Gr tiri, alăute, chimvale etc. şi folo: când e a vesti chemarea la ru a ntă = ' aci
t 1 f i Liturghia, ei dansează aniera 7 plus i oarte convingăti ir ns est Fir Bătoare deoarece,
contrar ca 5 e fi complet opus lascivită ii D â de aplicare a hotărâ ma otărâri TI i provire la
8esturile liturgice şi, de Bcjunea comunitară ceasta nu înse; 41 sati a „nseamnă, însă, că, în
Europa, ş, ua /'a în emisfera nordică, creşti er i reali ansul în cultul lor. Să introdi uta to.
ealitate, în iți io pdoniană ex tradiția ortodoxă chalcedoni: 5 există SC unor dara c edonlană
există car liceal 14 nu mai sunt „dansate“ la bote; i mi b rotonii. Am asistat cândva Ja oM (=

un fel de trâmbită

65

geni, o Mesă în cadrul căreia fiecare cu adevărat, dansată. Totul era fi

unct de vedere liturgic, era natural. Dar atunci când nii au încercat să imite ceea ce făceau
liturghistorii, st dezastruos şi total antiliturgic, ca urmare, fără aracterului lasciv pe care l-a
dobândit dansul în dezvoltate”. ştinii foarte vechi — unii dintre ei pretind că mai veche ca
urmare a „fugii din Egipt” runcul a întemeiat Biserica lor — folosesc

instrumente de percuție, chimvale, trigoane şi, de asemenea, marchează ritmul prin bătăi din
palme. Majoritatea practicilor liturgice, în particular cele muzicale, ale Bisericilor Orientale au
fost prezentate într-un excelent film realizat de Jean-Francois Colosimo şi Olivier Mille,
transmis pe canalul de televiziune „Arte” la data de 11 aprilie 200 gerilor

ă de africani aborij are mişcare era,

non-africa efectul a fo îndoială, a € țările noastre „ _ Copții, şi ei cre! Biserica lor este cea prin
care Dumnezeu-P:

1. Este intitulat Tăcerea În drul unei serii pe care acest

şi prezintă cântările ortodoxe în cadrul une! SE re ace: post de televiziune a dedicat-o muzia!
religioase. Călătoria todox chalcedonian ŞI nechal

în țările Orientului creştin, ori ilor documentarului să prezinte o

cedonian, a permis autor ien să prezint extraordinară diversitate a Tradiției prin intermediul E
dar şi prin interviurile realizate cu specialişti, cu dft protopsalți, cu reprezentanți ai tradițiilor
care au o trăsă FI . * . a rație

ă, fii iţii orale, transmise din generație în generaț comună, fiind tradiții le ete

T „maeştri“, şi mai puțin pr n c un pentru cântarea litur

prin intermediul uno! scrise. Şi acesta este un element com descoperim,

ică şi i afie”

pică şi pentru iconogt , , , i Îi ngerilor — filmul şi cartea — ne-a făcut să amintim de existența
unel comori ine

puizabile în

des anges rtline t mai dezvoltate bilul volum al

sau să ne re filmul La Sil

IP TITĂ sarile îi ca şi asculta interviurile în fi artlinefilms.tv) ş

2 Putem vea , se, site: WWW. ) , mult autorului, în remarca!

ilms, edit. Montp BILE ate, însoțite de comentariile | bilul volum ȘI COE Frangois Cotostno,
care Poartă acelaşi titlu (Desclfe de Browner i Jean Erangois

Paris, 2001)

66 Carirorur IV domeniul cântării liturgice demne de acest nume: cântări te. ologice strâns
legate de cuvânt, de text. Specialiştii în Muzica

liturgică tradițională, muzicologii, istoricii muzicii, Cântăreții, conducătorii de coruri sau

protopsalții subliniază în UNanimj. tate că transmiterea acestui tip de cântare se face de la
maestru la ucenic, şi mai puțin prin intermediul manualelor. Chiar şi cei care astăzi învață să
descifreze manuscrisele muzicale cu notație neumatică sau cu semne convenționale care
reprezintă formule antice, nu doar admit, ci şi subliniază faptul că nu trebuie să se renunțe la
tradiția orală. Similar cazului iconarilor, cântarea liturgică se învață de la un maestru care, şi
el la Tândul său, a deprins-o de la maestrul lui etc.. Prin Urmare, nu este vorba de o simplă
„restaurare a trecutului”, Astfel, Lycourgos Angelopoulos, fără nicio îndoială unul di mai buni
cunoscători şi interpreți actuali ai muzicii bizantine, afirma că „Se vrea a fi un vestitor viu al
Ortodoxiei”3, deci astăzi şi pentru prezent. De asemenea, Lycourgos Angelopoulos afirmă şi că
Orientului folosește doar vocea, că întregului corp, a întregii Persoane, a întregului om”. Şi
adau8: „cântarea este o cărare duhovni, ă A

9 ucenicie într-ale tainei”, Putem constata că, îi

Bâseşte în profund acord cu V. Martynovy (deşi c Xa nu se cunosc) şi cu alții, ca Anatole

Grinde; nke dci, b doi În z eva

în lucrarea Tăcerea Ingerilor. Şi totuşi, Lycourgos Angel,

nu se lasă sedus de ierarhia Cerească a scrieri] Be „Poulos cum o face Martynov. „Seducția”
const; PoBitice, aşa lui Martynov, dacă le urmărim până la concluziile lori șlizele lasă să se
înțeleagă că nu pot cânta în biserică decât cei E ajuns la un grad „superior” de sfințenie.
Aceeaşi abor, a au Cântării liturgice drept „cale duhovnicească, practică ascetică a

„Muzica

Or areo, â ÎN ceea

învățare a tainei”, însă fără excese, se întâlneşte în ——_—

Silence des anges, p. 123, *Ibid.

Muzica liturgică astăzi 67

mitropolitul Ilarion Alfeyev carea explicat admirabil autor rus, tării liturgice într-o comunicare
prezentată laun teologia Ale Leningrad (Sankt Petersburgul de astăzi) în anul Congres de
sarea unui mileniu de la încreştinarea Rusiei : 1988, la tul —încreştinarea Rusiei —
mitropolitul ca e vorbeşte despre caracterul teologic al cântă! urare Pa aL în realitate, cele
afirmate pot fi aplicate ansamblului ruseşti. ar, ITS îtionale. cântărilor ne PE Loourgis
Angelopoulos _ d — vocea omenească, trebuie să îl ascultăm cântând, predân

La el, la fel ca în cazul celor mai buni : cântarea este atât de

pre x i dirijând grupul său. € . a căret Rr nuzicii bizantine autentice, d ziniă întim legată de
cuvânt încât, într-un fel, aceasta re pi a ie ere” a vocii, care şterge sau depăşeşte (Miteopo litul
iblități individuale, „relația aL muri in oda i „impresiile Re sporire PE Bra le ; ine) ale Câr
oarecare" debit pr aspect, avem aici de-a face cu mod1aza.

ical” ifică caracterul „muzi

ŢI iei, care modifică c

9 „obiectivare” a melodie EI oricât de paradoxal ne-ar putea

icii, ” melodia —în sens lumesc — al muzicii, onC: că vocea „şterge“ me asta. Am putea spune
odi al muzicii ă ce ' ic ' z Pau, mai degrabă, caracterul apoi Mihail Adamis san Sau, os Ange
âteva exemple de Bineînțeles, Lyco al Franței, pt ba greacă Însă ace5 itul leremla A cântă în
limba greacă. a mitropolitul lerem litate, cân "alizare” a muzicii A tăroti bizantini de ca!
zicalizare : cântăreți bizare ebiectivare sau de „demuz sete cazul bunului eaşi manieră Ce
Armenia sau la arabi, cu onahi din Muntele este întâlnită Dimitri Koutilla. La unii Brio Polta,
cele două meu prieten ll de la mânăstirea Simone: intensități a vocii, în specia ic. Datorită
acesi ap i Athos, în SE re puternic. dectivitatea şi „demuz strane cânt”, foarte E idualitatea,
subiectiv TEA a cântării care depăşeste ica, la un moment dat fiecare — pă” muzica, a calizea”
teologică rusă asupra cântării liturgice — —indirea te

Gândi imitla autor. 5 „Gândirea € re am primit-o de

-ință inedită pe ca!

rință ÎN

„obiecti

” (în limba rusă),

68 CAPiroLuL IV

slujbelor devine inteligibilă pentru întreaga co;

pentru _ care au cunoştinţe limitate de limbă greacă Chiar și

aul pai şi în privința unor mânăstiri bena : .

sregoriene e cântarea în limba latină se face d. eliberează de dezvoltarea târzie a „lite caleră

care tinde să FE 4 EXcesive,

şi latină — monahii î , = x care evită atât n soi de mul Ja acest ideal al cântării Ii al pt —_ l
murmur plângăcios confundat Tgice să-i depăşească sau să d competitiv”, în care fiecare vea
ajuns să cân! 1 să-i acopere pe ceilalți. Aceşti _ Dumnezeu e asocia, în mod ideal, îndrăznesla
monahi au şi slăvire lui permite proclamarea cu re: RUTE a lui Dumnezeu. Astfel, ei cântă
spect a rugăciunilo; , ei cântă „în Biserică” .

dividual. S; i : Sau Biseri x serica este cea care cântă prin fi urati , ecare dintre ei ee,

adevărații gri i .Pej ini şi Bregorieni, merită dirt pal d douzes re Gouzes : SE de înțeles,
me„demuzicalizate”, » Particulare, sau a ca

celaşi Ne ş; au

lismel -. sunt temperate şi, prin urm; — bn e preferințelor îndividuz ; 1 artistic al executării pa
executării cântării de că A li di operă, ceea ce îl conduce ie ta pm demnă de a E la ispita de „a
se „moasă, demnă de “ St ântâi reprezintă o eliberare care sed lia Dumnea = cițiu sub îi imaest
: țiu sub îndrumarea unui — E _ ară prin ra , prin exer

teologiei liturgi i

: Igice practic “Xperimentat

este e. Această -mentat z

importantă pentru cântăreț, " depăşire, ac în domeniul ţ, pe

conducăto; ni Sastă eli rul de cor, pentru coriști tru Compozi eliberare Tişti, pentru că ZLtor,
pentru

pentru „a se r “ elaxa”, ci pei i E nti Tr e pentru a sluji Liturghi "NU Sunt acolo

comunitate; a poporului lui ia, adj care au responsabilitatea vesti și sl adunat în Bica Pentru
cântării trebui stirii şi edificării serică : ebuie să şi edificării prip ; ică. Cei Bisericii de către ŢI
ecte „receptarea“ liberă Întermecii incioşi. Din acest motiv ici a ugăciaLiI 1 este NI Necesară
Sară

obiectivarea” despre care vorbim, şi care este dobândită prin Axerciții ascetice, în linia unei
tradiț orale.

În Liturghiile tradiționale există, şi nu ne miră acest fapt, o „diversitate de daruri” (I Cor. 12,
4) şi, în consecință, o di

versitate de responsabilități. Distribuția rolurilor îl priveşte

pe proestos, care rosteşte Rugăciunea Euharistică în numele întregii comunități, pe diacon,

care invită la rugăciune, şi pe cântăreţi. Unele părți ale slujbei trebuie, sau ar trebui, în mod
normal, să fie cântate de întreaga comunitate (răspunsurile la ectenii, anumite elemente fixe,
unele imnuri care prezintă sărbătoarea şi care se cântă de multe ori, Simbolul de credință,
rugăciunea Tatăl nostru... etc.); însă toate elementele variabile şi care servesc la edificarea
comunității prin intermediul imnografiei care, în cele mai multe cazuri, a dobândit un caracter
omiletic, intră în responsabilitățile corului sau stranei. Şi, indiferent dacă este vorba de
cor/strană sau de comunitate, aceeaşi căutare a „obiectivării” se impune, pentrua respecta
libertatea de „receptare“ a comunității — atunci când cântă corul -, sau a celui aflat lângă noi
— atunci când cântă toţi (aşadar, trebuie avută mare grijă ca să „nu urlăm pentru noi înşine )
Dobândirea acestei „obiectivări”, această eliberare IN raport cu tendința de auto-exprimare,
are un grad de accesibilitate diferit, în funcție de caz. În realitate, Va trebui să înțelegem
legătura strânsă dintre cântarea liturgică ŞI cuvânt şi, implicit, cu o anumită limbă, care are O
gramatică, o sintaxă, cva proprii de exprimare. + într-un cuvant E are PEPI die a Or, ştim că
anumite limbi au priv! egiul le avea ( : He cântării liturgice seculare, transmisă de la maeştri la
ucerictEbraica, grea“? latina, araba, armeana, apo!

etiopiana, siriaca, româna Si slavona, toate sunt limbi care, în felul lor, „cântă u condiția

i tradițional, c de anu se lăsa să cadă într-o

i hia ibui LitUrE , muzicalizantă”. Secolul al X-lea a contribuit mult serică,

de a cânta în bi:

decadenţă „m , Ă la redescoperirea unei maniere liturgice F dincolo de diversele forme de

decadență, care constau, mai pre_— mm RE

“tyspoaq ydaso[ pod 1ngezouSoz up BI? un

eyurzo1doi [NPIL (gsna equuți 'uţ) mă / d “1002 AMI 6 UP vwaED] overa?

vea] 194STADI [NUOLUIȚĂNS UT “„FIŢZNUL eBvonuţ ur quozod 2159 ped” e nue uţ

eA0ISON IP qn10yeA105U0D I

y niutrapuoo, , 4s0oajUBd [32 UŞILD IP suep saImaUȚuI SAULIOZ DP suogrsodu0>

:Aopsurerrog”“ 0. wnozod 2 a “axeoţ1ay n aogoumu UŢ areuun 18 “1007 8 II ur are CUI
“(gsnu 18 gsruoporq ui) 191sstg IMUPAnD eJSţAMI UL Jequazoad 2159 [N ZED v uSonur e
unp m$urs Un-1UȚ EIIUN doos eo are Nu pnd 019452 * “suţAUOD ȚEUI quns 3g3e N

ejuorradxo g> “e103nur 1orudo 1e1,uo> ur pea 182 N? 10 "goHAISD eo10og[d

“apduroxa op [op1se Im TE ! :doos In$urs um 1g29p n4e E NU rorjndaxa vajosnunII PICIU

-NuIOI Ly E BaIOp 9S IE aunrpg$n10 E] “gor81m31] oIe1q[9D O e wreza 3 joduroo eqm ure
IIRIURI mpeuy el sumfe ne pug> Pued "peg IM] e g[e10> sord o yeyord1ayut Ne — joxue> es
9Urq 9yIEOJ nengă are I5— 1uew19$ oul) OP 102 un “wepysod e] golusurmde

eynumjsns gsn equuri UI

aNMUȚEIUŢ O E[ 1Z O-HUŢ -oyeyo1drajur 9)59 BOFZNUI FISESDP DIE UŢ pour ur gysuo>

2181MyI nuopPEIEI — ES POFZAUE ur1d 80,02) un Arextod Aejsozef od --npueIP 'uoH

ajso go p$eopojur os FS PSP] -err [y—pOdoq Tur aIE> a1dsap — peg 9d 935oATId [1 22 2335
UL 1 rep 'oqfngs onsotozouunp nad şeunpe nozouum FN] InŢ -n1odod mjgyrunuo> [Ig>HIpo
[NSUBS UŢ “eor8angu gezedeou 9jso nu MIZNUI e BUTATp Ienp 11oaum “9josNUNII
RISEMDE 1840

"gzne> ap gjug5oum UL ajăoq10A 22180[02) Apus adaouţ ră-e ap JURUL EA0ISOJA UI

ȚNIOFEA19SU0D JAJosqe e 91e> — UEDIZ -nur 18 382 80[03) 3932 'UOIIEŢI INOdOnIN
“so[euOIS97UCD [sI -eq o)508gdap goIZNUI PISEADE PI RULIUE “nu Țeur „opxopoy10”
IMJMMURAND [NsUBS 15 PUIU EJSaDE “, 19105 ȚPUI 153 nozouumd Im] poseofn]s 1-ps
gejeAur e m101rzoduuo» “ejerA es eSeonut” E? nsues ur 'gxopoy10 y Band Ie ȚAJ EOIZNUI
FO BI9pSUOD uroqnd “peg uenseqos ueuo[ od ojSoat1d [1 0 eaaD UL “> yeuge P “4euorjuour
efop 949J[y UoIIe[] [ymodonur Ie] “ „Aqsueruy08 IM[ o[e BIN] I0UN P IEIIqLOI O RDILIDUL
“oqyeunoyIod pp apozurrgd “IZeyse op 90IBINI] MIZNUI „Hydoeur“ onUIP mur “ayre 2a
'oreoBexo o uns “ersnsofotq UI ASUIN utp ppaed ș

4 1zu3sv pt8unyi] VIZA

"hp, Puţ xl

PISeooe ed, 7 "(anu rel ŞI TEI 1BIUD NES) IDOA DOA ned

"[Euoumn NI "Te AIBoUO” d, T1&S „[PI)SPLPIO“ IZNUr „E[e1payez _ PP IMUL FELU 35 UT

25 up IZNUU UI si I 21810 op 1 Safe TEI “S3Im3, , 2159 Pa 18 area OI UITSU [Nope FIDo[uŢ
FoueOD1 180[0a; 33 pa 12 Toye1Bouooy edu OeIED (EUerTe 9 TI JUBUIOUI eo ve UD aaa
saumu 19UI0D 35 La33) a USII

"E IPIZNUI ej FDI USngUI ap 4 [MUTI UŢ Țar ! SP “WBurure a 1 s HUIUTe 3U LIN) ese 4 ,
Raper ap tra DEI eIznur aaa PQIOA 9)S3 pus e IN[N[os9s rsreze sos ur Sa ea "SEA “NI BIZNUI
ap EAIO 5 PpZMI 1 apti . + PPIZNUI IDIIOJSI joy P EQIOA 3153 Țuedezy nrduraxa un un
Pama. seos PZIȚEUe sp e : : i rin Uud 38 218003; nes arest ara „Aoarmp“ R eat 105 II
BOIZNUI 18 JUPAM aur lonape i ani TETE 1 Pnsuzs AP18 PZeazaj aIe> auNILDE “a er da a
BR „peredsrp JUAN 10un e — ed und Ei : NS dundenui sd op arp SoEp — EIBIUŢ somon vă
PUPuztoşap 7 _ dy op DIEZIUOUUIE o-nuud 10pmuurI sta Eap ala —_— Ue[d ur [nyugano
o$urdun e ap nes sur es Pope Sope oIL „POILZIJEIIZNIA“ 'NJUȘANI NI BUNUL FUN UI
JeIDO) PJSUOI 3I80[03] I9JEIEI IoIEI Ip 'ol8Imur
HIeyure; "XUŞO e oIsep d, | na Hop „AIEZIfeoIZNUL” O-UL *eABIJ[E 9010 p SS

72 Carirorur IV

comunități adunate pentru rugăciune. Ascultarea unei care are ca unic scop frumusețea
estetică, similară Unei muzicj unui tablou deosebit de frumos într-un muzeu contemplări; avea
un subiect religios) are ca scop izolarea esa ai a a contrar adunării liturgice. (Evident, Baa Iute
şi RF ; pasi , maniera unei muzici „matematice“ d en Ta piescle a însuşi a avut această
convingere, mai _ mulți dintre _ corale şi pentru Patimi). Îmi dau Bes ă fi de acord £ mine, a Ru
ales dintre protestanți, nu Vor încerc să regăsesc : Ga ultimă instanță, sunt ortodox i care o
denaturează, în s c ial mereu curățită de lvitnie din punct de vedere teclogc, de Cântarea
liturgică demnă că în Rusia, deja la în cepuzul e acest epitet. Tot el afirmă şi sul pregătirilor
pentru caleb secolului al X-lea, pe parcur1917-1918, au fost numeroşi cei inod de la Moscova
din anii Ș: SEL care au denunțat „caracterul

mundan al «conce a telor» şi dițiile muzicale al ŞI Juptat pentru nl)

Y i an o i Monseniorul le vechii Rusii”? Într-un fel Tevi enire la tral rului Chevrot citat de el, se
alătură butadei

îngrozi aa 3: către pări Brozesc de muzica din biserică: sau cat. Martin: „Mă

şi mă oripilează : Sau pilează, sau este foarte bună este de proastă calitate

ambele cazuri mă împiedică i

Mărturisiri (Carte „piedică să mă rog” F distrage atenția. În

mi se întâmplă a X, cap. XXII), afirmă aro Augustin, în

se cântă, mărturisesc că mişte mai mult cântec lucru: „când 5 că păcătuies cul decât cee

a ce

prefera să nu C, merită aud pe cel care cântă”n1 ând Pedeapsă, şi aş E ,

"A . aur „ode cartea captivantă a părintel va, 2001, p. 108. Acest volume ata dza ei renașterii
olum studiază şi prezintă ca fn gi) Mos ţe și la , CO

documentele li E turgice pregăti contextul actual al Rusii Bătitoare pentru Sinod. Este utilă : ă
în special î ial în

10 Citati itat în M. Ki KOVALEVSKY, Reti , Retrouver la source a oubliee, P, Paroles

lui Nikola: la BALAşov, Ha "y! *. mu

d'un homme qui qui chante Die i 2, "Ci u, Edit. „Pr: see d de M. Potzar, „Verbe, Voix, cor ore n
oxe”, Paris, 1982 liturgie revistei La Maison Dieu, nr. 226, ee aBage”, într-un P: 114 TI parole",
ser „umăr

m. 2, 2001,

Muzica liturgică astăzi 73

să revenim în prezent, la problema dificilă a raportului dinre cântarea liturgică şi geniul

Liturghiei. Am afirmat că limbile jiturgice, avându-și rădăcinile în urmă cu unul, două sau chiar
mai multe milenii, au capacitatea de a practica o psalmodie, o cântare, un sistem de glasuri
care se pot reîmprospăta prin intermediul tradiției orale, ceea ce le permite să se protejeze de
influențele „decadente”, ce se schimbă odată cu moda. Dar alta este situația limbilor
„moderne“. Acestea, de fapt, ridică

o sumedenie de probleme. Unele, cum este cazul limbilor ensunt întrebuințate liturgic încă

gleză, franceză sau germană, din secolul al XVI-lea. În acelaşi timp, aceste limbi, ca dealtfel
toate limbile vii, evoluează relativ rapid. În consecință, folosirea muzicală a unei astfel de
limbi, care datează din secolele XVI-XVII, nu mai este neapărat actuală astăzi. Deoarece
limbile s-au modificat, trebuie modernizate şi traducerile.

În secolul al XVI-lea, în contextul Reformei, limbile moder

ne au fost introduse în cult în diferite locuri. (Însă, pentru afi oneşti, trebuie să recunoaştem că
în Biserica veche exista deja practica folosirii limbilor vernaculare, cum este cazul limbii
armene, georgiene, fărăa uita binecunoscutul exemplu Sfinților Chiril şi Metodie. Însă aceste
limbiodinioară vernaculare % au „îmbătrânit” şi nu mai sunt complet înțelese de toți mem rii
comunităților respective).

Martin Luther, după cu

imbi ipul germanei, en& Title n a francezei nu doar

m bine ştim, a fost muzician. Or, lezei (cazul Reformei engleze este au îmbătrânit, ci şi relația
ă într-un context în care tradițiile orale fuseseră deja profund modifiapoi rotunde, care alizând-
o”,

e latină a notelor, inițial pătrate,

izat” cântarea liturgică, „muzic nei polifonii din ce în ce mai ornate. semănătoare cu cea â
arhitecturii: stitrad, N. Barbu (= PSB 64),

treptat aur mai ales P" Este o situa

in folosirea u! ție oarecum a: -rom.: Confessiones — Mărturisiri, Bucureşti, 1985, p230].

74 CariToLuL IV

lul romanic devine gotic, din ce în ce mai împopoțonat

cântarea imnurilor s-a văzut acompaniată de orgă c Apoi, timpul, a „umbrit” şi mai mult
cuvântul. Pare oarec are, cy radoxal faptul că Reforma, care a dorit să facă Litur ia
pacomprehensibilă pentru credincioşi, a fost responsabilă. _

mult sau mai puțin voit — de apariția unor celebrări în cadre cărora cântarea este mai greu de
urmărit. Omniprezența orgii ţ a

cucerit şi alte Biserici, cum este cazul Bisericii Catolice si

alte B h atolice şi chi, al unor Biserici Ortodoxe (prechalcedoniene şi chiar chalceda niene:
unele parohii greceşti din Statele Unite”). ”

bull Peste, devine limpede faptul că limbile moderne vii tree at „plate pentr a fi înțelese de
generații succesive. Aceasta amnă că modernizarea trebuie întreprinsă peri iei : : eriodic, iar
da totdeauna. De fiecare dată, raportul cu citata a a prin tradiția orală trebuie să evolueze, iar
ponsa ilitatea cântăreților este enormă, Aceştia trebuie să treba den Şi, prin urmare, aşa cum
am arătat, ați de Liturghi i işi si i la noua stare sri, Bhie, dar şi deschişi şi adaptabili

i emplu îi A nui 'Piu interesant în i _ perccipat la Utrenie şi la Vecernie în toate zil _— _ ui la

Seminarul Grec Ortodo, alea ar
Acta, x „Sfâ e Boston. Se cânta în limba engleză, anta Cruce” din Brookli asurile bizan

eme arm înțeles de ce. Era vorba de Calitatea e a E d preceşti: acolo unde engleza era literală,
artifici eii Fetelor să calchieze cât mai îndeaproape textul sreceaa ne

C, cântarea m, se

Băsea la limita incomprehensibilului şi, Oricum, era ur4 ce antrena un „divorț“ între cuvânt Şi
muzică "A urâtă, ceea traducerea engleză era de bună calitate, sesiz colo unde

logical textului original, nu literalitatea sa, c And sensul teo

aa E ântarea bi NN

tradițională se mula pe text de o manieră foarte conp;oizantină îngă

, Ase vedea P. MEYENDORFF, „The Liturgical Path of Orth, Soare.

ica”, St Vladimir's Theological Quarterly, vol. 40, nr. 1 şi 2, 198

dox

96. Y În Amer.

Muzica liturgică astăzi 75

Nu doar cantilația, cum afirma Kovalevsky, „sacralizează” (preferabil „îmbisericeşte” sau face
să fie „liturgică”) o limbă modernă vernaculară”, ci folosirea corectă — din punct de vedere
teologic — a unei limbi (din nou, în sensul evagrian al unei „teologii-rugăciune”).

Este evident faptul că limbile ridică probleme diferite în raport cu cântarea liturgică. Unele
limbi sunt mai „cantabile” decât altele. Spre exemplu, italiana oferă posibilități extraordinare.
Este suficient să ascultăm slujbele cântate de către comunitatea de la Bose, unde frații şi
surorile care se adună pentru rugăciunea comunitară — deşi viețuiesc separat — cântă
antifonic deosebit de frumos. Iată un loc unde, cu adevărat, cuvintele limbii vernaculare cântă,
şi cântarea, cu adevărat

liturgică, poate proclama, toate săvârșindu-se într-o comple

ică in pă i teologică". Din păcate, astfel de cazuri sunt ra! ne. Pi , : a ar putea oferi o faci

întâlnite. Poate că spaniola şi portughezi ar] rio: litate comparabilă cu cea a limbii italiene căci,
la fel ca italiana,

sunt limbi accentuate. , ficare În contextul acestor limbi = Pe! care, Per man :

i limbi meridionale — se țiune

fara Fe eariton e rii teologice a geniului

E z ita utiliză E pa efecte vor la reuşi arintelui Andr€ Gouzes de unei limbi.

ba de Mesa P: C 15 sn limba occitană. Este un exemplu în care s-a SEE n bile romanice,
inclusiv franceza .t să se facă să cânte limbile ro: : a a reuşit să a oneşti, trebuie adăugat faptul
că Sr sn (pentru ţă cântarea în această limbă; „expo” a trebui Er fidel geniului „maestrului ).
Părin . RI este întotdeati cum să exploateze, teologic şi DE E e nl SI cântării bărbăteşti care se
naşte firesc din icular a particu'

e de 103-105. Iti ver la source oubliee, PP. ico EVSKY, Bere Giorno del Signiore. Ufficio
monastico ecument
Cale Comunită di Bose, 2000... —zoș, Edit ica, Bai. CARP oa d'Oc, musique d'Andr€ Gouzes,
Edit

76 CarironuL IV

de tipul occitanei, corsicanei, sardinei şi, fără îndoială î locuri, unde cântarea populară se lasă
„îmbisericită” În HI alte exemple similare şi în alte regiuni meridionale, cum e sari Georgiei
sau Armeniei. S-ar putea ca acest fapt să fie _ Nr în E re a, populare autentice. *Verat , areveni
ă ca o limbă să fie accentuată tera _ _ n en ' : , bineînțeles, di tonice) pentru a uşura sarcina
compozitorilor, dirij rilor de a cântăreților sau protopsalților. Am ej a pp o limbii engleze o
imbă arca Am evocat deja cazul dificil al ist și alt Fe Dă accentuată, dacă se vrea. Şi nu este
uni, constata une E În realitate, în țările anglofone put : bă litargică e POR i ri n unei fidelități
față deo lim. anul 1611 (King) egată de frumoasa traducere a Bibliei di —_— consoră. _.
Version sau Authorized Version) —îi put m ” ori” — şi cei care do îzare _ cu tnprimarea, pre
axe resc o modernizare radicală mplu, a modului iţi e a pro : , ui tradiții i al Rato personal la
persoana a doua sin: __ de folosire umnezeu. Evident, am prezentat orcii FI două : rmediare
care se i E care în e extreme. Trebuie subliniat faptul că a identifică între cele bi Cn sânul
Bisericii Anglicane, ci şi î “est conflict nu există sebi în Biserica Ortodoxă. Cântarea it Bisericii,
îndeocum am văzut în cazul limbii engh a este afectată — aşa bizantine. Este i ibil î Bieze
cântate după : La E e imposibil, însă, de trecut cu upă glasurile Fa era an greacă în engleză a
slujbei n excelenta are, realizată de Arhiepi Cor praznice şi col 1episcopul i RE foaorare cu
Maica Mary de la mânăstirea UA Ware în _ I cca ce priveşte cântarea liturgică engl USsy-en-
Othe!“, pu __ are în America şi în Europa. Am a Ec, tradițiile nu „foştii ruși”, dacă putem folosi
această Beprzin 7 grecilor. Sle, din Ame

"* The Festal Menaion, F. im; , , Faber & Faber, Londi ii 1984; The Lenten Triodion, Faber &
Faber, Londra papii " ultii

anul 1984. Este regretabi a Penticostarul. gretabil faptul că arhiepiscopul Kallistos n

diție în anu] na ediție în ua tradus şi

Muzica liturgică astăzi 7

există şcoala lui David Drillock, de la Seminarul Sfântul VIadimir, atât pentru traducerea
textelor cât şi pentru cântarea care se foloseşte în sânul „Bisericii Autocefale din America”
(Orthodox Church in America). În Marea Britanie, cea mai mare influență o are activitatea
părintelui Michel Fortounatto. Din propria experiență, limba cea mai dificilă este franceza.
asta ține de caracterul său neaccentuat. Practic, accentul

rica,

Şi ace tonic cade întotdeauna pe ultima silabă şi, astfel, cuvintele au o mare dificultate îna fi
cântate utilizând formulele unei cântări

te în mediul unor limbi accentuate ca greaca, latina, slavona, araba şi altele care utilizează o
cântare formulistă. Spre exemplu, în opinia mea, franceza suportă foarte greu melismele
întâlnite în alte tradiții ale cântării liturgice tradiționale. Aplicarea lor în franceză are tendința
de a masca sensul teologic al textului, ceea ce contrazice complet legătura carear trebui să
existe între cuvânt şi muzică — dacă aplicăm principiul absenței contradicțiilor subliniat de
hotărârea Sinodului VII Ecumenic cu privire la icoane (şi, în consecință, aplicabil la toate
formele de artă liturgică): vestirea Evangheliei pentru

liturgice izvorâl

rin receptarea liberăa acestei vestiri. ai sus, o lim

i i î ul arătat m Totuşi, deşi franceza este, în sens : aa ea are un alt tip de accentuare, care
poate fi

centuarea cuvinte
bă neaccentuată, foarte frumoasă: lor, ci în sintaxă. Fii corespunzătoare sensul franceză,
trebuie căutat S

: ii pentru a fiecărei propoziții PP Gece, Tirabi. Astfel, orto

asta nu constă în ac aa) ocare frază şi fiecare propoziție au accente lui. Pentru cântarea
liturgică în limba ensul teologic al fiecărei fraze ŞI al adapta formulele tradiționale fololt docşii
francofoni — folosesc acest site în a ă îmi cel mai familiar —încearcă să cânexemplu, pent CĂ
ge de melodii preluate din tradițiile ă, cuun grad variabil de reuşită. o-BIZAT nţ însă daptatorii,
greci sau ruşi, din respect slavo-rusă — aceasta din urmă fiind i”, prin

ica bizantină sau franceza pentru a0 „potriv'

lentă — lezează

78 Carrrour IV

lovituri de ciocan, la linia melodică, în ă dia la sensul textului. Dacă li se te ateri dapteze
"neloaspect, n general răspunsul lor constă în afirmarea [sti pn rii patrimoniul muzical original
şi că te e o importanță secundară. Ceea ce semnifică E ra a ar gtia este secundară, iar teologia
este i n datate uri e termenului). Troparul Paştilor, „Hristoa a _, a n, E melodia bizantină,
începe, [în limba fran. Dune decenta rist este rE-E-ssuscită des morts...”, Ceea ci feformează so
pe prima silabă a cuvântului „ressuscite” şi î rioăta LL Un alt exemplu: la Fericiri, cântate
după afiligăs, car ile ENE [în limba franceză]: „Bienheureux les exemple (şi există enumnale In
aceeaşi situație În ces denis a E nenumărate altele), muzica accentue ă 8radându-l, uneori
făcându-l de-a dreptul neinteli

gibil. Am putea adău icită Ba, tot pentru limb, < . zile de a pronunța, mai puternic decta
tendința rile surde de la finalul cuvintelor restul cuvântului,

Pentru a se cânta liturgi — a liturgic în lim] < mână, de altfel], trei lucruri par na rit |şi în
limba ro5 nsabi : a n "a de o bună traducere. O traduca ap Primul rînd, gre ă, latină, siri acă,
ebraică etc) dna Te de calitate (din 4 ja să se înțeleagă, sesizarea şi exprima; / Asa cum am
lăsat n original şi nu încercarea, cu orice preţ, de a leoogie pefiunile gramaticale sau sintactice
ale ln * calchia decoţ fosirea chiar de aliterații sonore... Apoi în, de origine sau în oseşte un
formulism născut într-o altă limbă “ul în care se a „să fie adaptată” la text, pentru a-l putea
face "melodia trea, aceasta înseamnă lezarea muzicii „original Cântat, chiar el _ schimbat
pentru a se adapta la muzică, În sta "nu textul e Fine un Minim de edificare a comunității Pta
Pentru pteze „liber” teologia textului, cântăreții trebuie i să

= moduleze intensitatea vocii lor în funcție de Sens; învețe al textului. Această responsabilitate
— am arătat deja — teologic Sade în

Muzica liturgică astăzi 79

seama canonarhului sau a protopsaltului care trebuie să fie un teolog liturgic, adică trebuie să
„slujească” şi el Liturghia. Slujirea Liturghiei înseamnă, în acest caz, „interpretarea” teologică
a textelor prin intermediul cântării.

Şi aceste observații sunt aplicabile atât monodiei cât şi polifoniei. Ultima este ceva mai dificilă.
Pentru polifonie, trebuie ca dirijorul, sau canonarhul-protopsalt, să reuşească să facă — prin
muncă susținută, sistematică, asiduă şi chiar dificilă uneori (bineînțeles, în afara slujbelor) —
ca cele patru voci (sau mai multe, dar uneori şi mai puține) să cânte ca şi când ar fi una

ără îndoială, idealul este exemplul citat în capitolul

singură. Fără în precedent, preluat de la Sfântul Niceta al Remesianei, care,

explicând Prorocia lui Daniel, arată cazul celor trei tineri din „într-un singur glas”: „Bine eşti
cuvântat Doamne, Dumnezeu părinților noştri..." (Dn. 3, 51-52). Dar această idee interesează şi
monodia, mai ales atunci când este
icală a melodiei care uti

însoțită de un „ison” (susținerea muz lizează una sau două voci monotone). Pentru a ne
convinge, este suficient să-l ascultăm cântând pe Lycourgos Angelopoulos atunci când lucrează
cu grupul său sau să mergem o slujbă la Mănăstirea Simono-Petras din Sfântul van 7 ambele
cazuri, isonul nu se limitează la susținerea me] | logică „a unei singure

i ă cuvi inteligența teo! ci pronunță cuvintele cu 1 nteligența teo CE voci” alături de cei care
cântă monodia. Din aceste exemp.

i când cântăm în li anceză trebuie să ne inspirăm atunci când cântăm în limba fr

5 limbi modernel[sau în alte li tun exemplu a

cuptor care au cântat

tât de reuşit pentru cântarea

Este greu de COŞ realitate, fără nicio îndoială — cel puțin liturgie În de vedere — cel mai bun
compozitor de cândin pune lin secolul al XX-lea a fost Maxim Kovalevsky tări E re mi-a fost
naş, m-a inițiat în slujire şi în cân(1903-1988) 8 i căruia îi dedic acest eseu). A lăsat în urma E
rurB e E derabilă de o foarte bună calitate, liturgică sa e oPcală “căci teologia îi era firească.
Totuşi, i-a lipsit un şi mu ,

element: simțul limbii franceze nu a fost întotdeauna perfect (la fel ca şi în cazul fratelui său,
părintele Eugraphe). Pentru a realiza acest lucru este suficient să comparâm lucrările sale în
franceză cu cele în slavonă (o limbă pentru care avea un simț excepțional)”. Nimic uimitor.
Familia Kovalevsky a fost, şi a rămas kieveană, în sensul cel mai bun al termenului, adică nu
naționalistă, ci cosmopolită. Unii discipoli ai lui Maxim Kovalevsky — spre exemplu, părintele
Andre Gouzes, deja menționat — au, indiscutabil, o percepție mult mai bună a limbii franceze
şi, din punct de vedere liturgic, au realizat lucruri excepționale. Am putea evoca, de asemenea,
influența lui Maxim Kovalevsky asupra cântăreților, protopsalților sau dirijorilor de cor de
limbă engleză din Marea Britanie şi din Statele Unite. Dar, revenind, la mediul francofon,
trebuie să fim conştienţi că este vorba de o limbă vie, ceea ce înseamnă că franceza nu
încetează să evolueze şi că această direcție tinde să se accelereze. În consecință, aceasta nu
înseamnă că munca noastră de perfecționare a textelor liturgice este una definitivă. La fiecare
douăzeci de ani — poate chiar la fiecare zece ani —ar trebui reluată munca de revizuire pentru
a rămâne fideli teologiei, fără a ne menține cantonați în trecut. Acest proces de aducere la zi a
textelor, având ca scop înțelegerea sensului lor teologic, afectează şi cântarea. Va fi necesară o
imaginație, limpezită de Sfântul Duh şi, deci asceză şi exercițiu, din partea celor care răspund
de cântarea bisericească. Trebuie să fie, pe de-o parte, fideli tradiției orale

, "" Pe cei care citesc muzică, îi invit să arunce o privire asupra manusCrisului Psalmului 136
(La râul Vavilonului...) cântat înaintea de începutul Postului Mare, scris pe o melodie
tradițională slavonă armonizată admirabil, redat la începutul volumului: Madeleine
KovaLEVsKY, Maxime Kovalevsky. L homme qui chantait Dieu, Edit. Osmondes, Paris, 1994,
p.2. Melodia slavonă este atât de bine păstrată încât franceza este complet mutilată.

A x ână Di ! la fel şi limba română. Din acest motiv Biserica Ortodoxă Română a revizuit şi
revizuieşte periodic cărțile sale de cult (n.tr.)

Muzica liturgică astăzi 81 LT —____ _ n

(pentru modul de execuție) dar şi Tradiției, pentru conținutul teologic. Este o grea sarcină
pentru muzicieni.

Dacă este vorba de limbile moderne, există totuşi o problemă care priveşte şi limbile liturgice
vechi, cum este cazul limbii greceşti şi slavone. Asifel, în ceea ce priveşte slujbele tradiției siro-
bizantine, numeroşi greci, mai ales tinerii, au ajuns să nu înțeleagă limba folosită în cult şi
pentru citirea Sfintelor Scripturi. Există ediții bilingve ale Bibliei (cu textul original pe pagina
stângă şi o traducere în greaca modernă, în dreapta). Totuşi, lectura liturgică, atunci când se
face în limba modernă, nu mai este cântată sau psalmodiată din câte ştim. În alte părți, în
Statele Unite, spre exemplu, marea majoritate a greco-americanilor merge la biserică cu cărți
bilingve greco-engleze (acolo unde slujbele nu se celebrează în engleză, un obicei destul de
puțin răspândit în parohiile greceşti). Folosirea citirii de tip cotidian reprezintă o pierdere a
unui element valoros, dar şi o tentație pentru citeț de a lăsa să se exprime prin citire propria
personalitate, prin pierderea „obiectivității cântării sau recitării.

În ceea ce priveşte slavona, aceasta Il VIZEază. îndeosebi pe ortodocşii ruşi — cei mai mulți
ucraineni, bulgari, sârbi _ utilizează din ce în ce mai mult limbile lor moderne d a vorbi de
români sau de antiohieni, care nu mai a aderi cu slavona). Odată cu sfârşitul ateismului
militant, nu şi

adulți vin la biserică şi, e e dna e, n imbă străină. Este mult mai are :

E An feat distanța dintre rusa modernă, îndeoscbă

ică, şi slavonă fiind incomparabil mai mică

din ra ă şi latină. Astăzi, asistăm în Rusia la =

br iei d prerupite după revoluția din 1917 a

ata traducerii textelor liturgice în limba rusă. În

apatti ș bui doar reluată, pentru că a

realitate, această discuţie ar tre

ani fost deja inițiată la Sinodul de la Moscova din anii 1917-1918”. 0S ej î

1 A se vedea N. BALAŞOV, P

82 Cartroru IV

Încă din 1905, P. Pobedonosțev, procurorul şef al Sfântului Sinod, a făcut o anchetă printre toți
episcopii, cerându-le opinia lor cu privire la situația Bisericii. Mulți dintre ei au răspuns că
există probleme referitoare la înțelegerea slujbelor de către credincioşi, în special legate de
necesitatea — susținută de unii, blamată de alții — a traducerii textelor din slavonă în rusă,
asupra căreia s-a discutat îndelung la Sinod, unde s-a propus „rusificarea” slavonei (înlocuirea
prin cuvinte ruseşti poetice a expresiilor slavone străine ca urmare a îmbătrânirii limbii). Am
evocat deja care ar putea fi efectul unei simple traduceri în limba rusă asupra patrimoniului
muzical „tradițional” pe care începem să-l regăsim exact în aceeaşi epocă, printr-o reacție
împotriva muzicii de tip „concert”.

Referitor la acest tip de muzică, merită menționată o veche anecdotă care ilustrează primatul
muzicii pentru numeroşi ruşi. În urmă cu câteva decenii, la Paris, un dirijor de cor, destul de
bun, dirija o repetiție şi cânta o versiune a Rugăciunii domneşti. A dat tonul şi semnul pentru a
începe intonarea. Curând, s-a oprit şi, furios, a întrebat: „Cine a rostit «Tatăl nostru»?”. În
opinia lui, trebuia să se facă auzite doar acordurile, intonate, practic, fără a deschide gura.
Acest exemplu ilustrează foarte bine atitudinea unor conducători de coruri ruseşti pentru care,
în extremis, cuvintele sunt pe ultimul plan; şi atitudinea se întâlneşte şi la unii clerici!

În prima parte a secolului al XX-lea, am văzut că a început să fie luată în serios teologia
icoanei”, nu s-a vorbit, însă, şi de teologia muzicii liturgice, deşi unii, tot în cadrul Sinodului de
la Moscova, au ridicat problema inteligibilității cântării în biserică. Astăzi această discuție a
fost inițiată, deşi termenul de „teologie a muzicii” nu a fost folosit. Astfel, deşi volumele lui V.
Martynov, sau articolele mitropolitului Ilarion Alfeyev, deja menționate, prezintă această
problematică şi, chiar dacă

“ A se vedea prințul Eugene N. TRusEŢor, menționat deja, Hou, Ymospenuiie 6 xpasxax

(Icoanele. Contemplare în pictură), Moscova, 1916,
Muzica liturgică astăzi 83 se limitează la cântarea liturgică a vechii Rusii, în realitate se referă
la cântarea liturgică în general, aplicabilă tuturor celor care, indiferent de limba lor, doresc să
păstreze sau să restaureze caracterul teologic al Liturghiei, atât în ceea ce priveşte cuvântul
cât şi legătura intimă dintre cuvânt şi cântare. Aşadar, putem vorbi de o teologie a muzicii
liturgice, după cum vorbim de o teologie a icoanei.

Este limpede faptul că toate cele afirmate până în acest moment tind să analizeze principiile
cântării liturgice dintr-o perspectivă ortodoxă. Deci, este vorba de o invitație adresată
ortodocşilor de a reveni la ceea ce ne spune Sinodul VII Ecumenic de la Niceea, din anul 787,
cu privire la toate formele de artă liturgică. Aşa cum iconografii au înțeles că pictura înulei nu
este o modalitate convenabilă pentru „teologia în culori”, tot aşa şi cântăreții sunt invitați să
înțeleagă faptul că în biserică nu se cântă la fel ca la un concert. Cântarea bisericească nu ar
trebui să folosească vocea umană în acest mod.

Deşi această invitație se adresează în primul rând ortodocşilor, consider că ea se înscrie şi în

direcția mişcării OCUPARE, Aceasta încearcă să scoată la iveală izvoarele comune n
creştinilor, care pot stimula rugăciunea comună e să alimenteze şi să susțină tensiunea e ni
refacerea unității depline ela rile În realitate, EEE n divert, fa ri noastre comune de
cerLiturghia este unu. intre eler cetare privind natura Bisericii.

IIOA are> a1dsop goIznUI O “mnjuezig e gynjosqe eorznur op 21

a4s9 “sturepY [PeUIN N104IZodur0d NU] "pd zeu E nEJSUOI API “a19AJ] BAHNŢOAS
'9jUIAND Bp aIsĂI] NPO[PUL _—_ o -14DL WIŢUMU ȚOU 20 999 “IIpen UI PISA“ :poIse UDUI
a aysaoe gzeayosdzayuț somnodops8uy so8moo41 "U-VI-DA sei un e[ guyseou erjtpez uţ
'opundsa10o Ie 02 8999 atat E aparand '(odure1 n] e Dnstged [nuo2x] FILIE fat i) UD “1oynfe
“Piua]sIse 'oI2UT|SNS PUUTEASUL area ovi A osesoa18 VI] IIUIMU JUNS IJUIUIOUU 3)SDL
“pars e] (04 '0£ ZNDUCI INI E[ op “VIII INUIMU 33S9 [M3uUBUEUIO XD) UN gzeSUOF pat
areI “9JUIAND ap 3ISĂIŢ AJeIIZNUI BJUBUIEUIO OP eqIOA 9) = e[) 20381EIS BUIS op suaS
p1py oqe[ls/oxuțA nd DP ozeziHn UL ES „DJUTANI FIEJ” DILIUPD Dp AJUBUIOUI a)spo —
aria IP) “UB COLA UT ȘINSPRUI PINUL FRUIT O-IIUŢ 8astz-nţ1do1d y52o -218 aUgULZIA
NIEJUPD IILE UŢ “oppodse aqpe 15 gySpO IE] “auardonz 9[LBIq2]2D UI AJUDUNINSUL ap
e911S0[07 e[ nes ueorge [nsuep E] aIIALId MD şeuIE Ure > uWnuTUre Su PS “Mife e]
urggoadsoz aj areo ad a[ojusuuo[o goIBIny -I[ EIySECU EI|IpEI) UŢ UIBONPOINUI PS FDI) IE
PI FUUIEOSUL NU eseaDe PSU] 'EIEĂSIp ES EISLI PISTUDUIMII POIEISȚUL “a110doosop
EyseoDE BIB "„aurgS” 1ed ou ndodur ej “o1e> Njrpezy 1oun e padsar n eo1r1adoosop Ip ajred
aoey eystoDe IS '910DP) DP aAJUBUIOUI JFUȚEIUŢ Ure “33 aueoue ozuejsazod “orgpoye>
aq(n]s e[— 3eysIse ure no [5 — UIISISE DID 10) 'pueI nuuId UŢ "pgoed a4pe 18 mundo a4Țe
15 vISPXo SNJOJ, 'Np 1Sepode UI EyIUM ezeumpe PSEITUNUIOI DUUBUU DIBIMIȚ JEIUŞD
[NJUPAND IEOP RD PIOpIS -u0> — no [$ 1gunu pur oreo aud — UC) I0poq(ns empn13S
2sa1qumn 183 orsordxa [e AryeSou nsuos ur “,„Hjov dum” +doup 21998) ap afojusurouu
ey1drayur e ap ejurpusy ny 10[2q -n[s ndurm Ur e130p) 3S98e1puţ nu 1550poj10 e10u8 uŢ
(87 '€ 'IVD eopoa 2 £) SOJSUH U ifeyrun oruarmod ursipenprArpur un n.guad 20] FISIX9 NU
RIHOSIg UI “exopoj10 PArpods1ad ur “IQ 'EISIȚENPIA "IPUI MLJIJLINIOA O-1)UŢ O-
pURUIIOJSUEI) eoreunpe 2sad1s11 “BD

VASIUIŢ

7 HRAMUL e “o19oP) UT IIPRI O D3LJ as 0[IDUBonud “(1'u) puostq

Id PZUnTeUr VE BOIpe “„augs nuquț” IEN [NSOĂ UL IS „ermţiry” no stea spa Ie

"NIMULIS munreÎnyg eo1nso1 Dsasd AES IN[MUEIS e 2 nr Way E "AL,

art "SEOUN RS OJ UI “dILI I0[9IIUNS e e i EjUrAId ug 8 aunds od as non dr a PS PEW30)

PUIU NAHOUU TăOPUIPaD oUTId pued Surse a PoIeZIeo1 ej pdrored nu go nud
“eațeNTUNUIOI Soia) PoIe1qa[2> op PUIBIIS PUIU ED Pyndao1ad 150y e aleUSUI ED nd
[PINUL JUIUIBLIŢ Dp PaIBONpOnUI "gxopoy1o sorin a e1douoo ur “go Imdez p8eapojuy as =
3esE[ we “sns en i IO[BIUŢAN e Iqosoapur “5 10[8J008z ejuas -qe uț1d 1eop nu “eaşărun
ensed e op aLIIŢEPOUI PIȚe O pIsmXa TES EEXOpOII0 PIUBINII] UL ESIZIAIUI a)sa 31808)
ap RULIOŢ 210 RD RJSeLODE “oIEO “guureasur "(«nseuRUI apoum UT afeuoridooxa
a[euorZzeDO USUGUI Ion erjdaoxa n3) gxopoq1o eomoesd u — 10[2J9UNS IjuoSqL [NSUBS
UI — 31938) Mp BIUDUIOUI FISTXO AN “1o[oq[N]S e AMNSIEARS Ap EXOPOIO
PozENŢEpOUI UL Eyuosqe Ţexsu -28 ul “PSUL 9459 BOQDEId EISEDV “00I8IMIŢ
IO[LRIqAJeD m1pe3 Ul 9192£) 9p 9JUIUIOUI ofea1 10UN I2jBJSIXI [MIIIIqO JEINEJSUL e-S
“oueSIBue “331035 “agueJsazord DDHSSIA 3I[e UIp amseOU o[OImS 1 MjeIy E] TPU$INIIŢ
[NIPED UI IMSTUN/III00R) eImgeU ap “safe reuu “15 [n20] o1dsap EgIOA ISA 'WRUOIjUDUI
O ES INqa1) Ie BD WIBIOpISUOD DIE ad FUI9) O SUpUIEI o

VALSINIT

HIZATINOD Ha IOTNI

reo “mpnuooeI!P

“SI e Ip [NȚOI ȚEUDOJ IL 9. „ooIBImyI] ay ps 0vy” AJ e DP INJO1 a naiso 20)

TUISUPII UNS [9 IE “yUBASUIA uns a[euosIA stoluţeuta rai erirpen E ayeogoesd uns mo
orunpPeÎn1 ANOUI JS3IE UIC JeuUEpUOD omqon A = EI -n>“ 2010 go efop JeIeIe UV
HUNPRÂNI ejurațrd uţ 15 193 na O “rouestg UL EDS a ap M[MUE;S [NSE[3 IuBAop e nmyuod
„Iopmunp E BP EAT? 10aum “areIMISe p NţjP19xI UN Op LQIOA asa ISI aunds = dn ap
10[1nsInsIp nsndo q>exo asa “und DOE uaspuţ eaao e „n0Da“ VI “eIpoId [2 nod Rp?
WwpuŢWE 9U E apari! ",0gooue] od -npugip “nou Id “aunppg$n1 UŢ Pa So URI un pru
njeurBeuur rorsdoad 1oq1] sIn> Wșp ES sţurrod 9) ua mmqdey exdnse efop yeystsur wy
OIBINIIT nun Y sap a JUBATD 23O EAre O PS a[nqaI) DIED ad “gapiStun “NEI n -vourp
eyseaoe op “ayeorrqnd ages a[HgDNA] UL 5 1oţohuyI3UOD MIpe> UL O NUL few DP JIQIOA
P JUBUIȘ[D IPIAŢO aus u IBIMIŢ M[MIURAND e aseOjUA[IS NUNISUSUIIP exdnse nes n
-SIUII njegye> esdnse ejuage wo$eye ps Op We DIV JUŞAN 18 asegugo onUIp osueNS IMP
exdns2 unpugi ayeyodor ur “JeXSISUI UIE IE) UI Nas MUN [E AJSNPUOD N1)SOU mnpoyde>
UŢ UIEJNISIp ES VILIOp SIUI Sp dn qsooe oadsop nu 15mgoL “ajăŢUIŢ ap FULIOŢ O MD DEJ
P-op WIoAP IqeJNSIPUI TEd “JUEWDIŢOS op 11qasoap [BOA 410J2 UM N>EJ Ne OD ednp
10p2ueS MIquaur nod „arexepo1“ op [23 UN > E3ISO[OJ E19 LNU-BI-U-AL ap eareuOIUI BI
(exuounrodxo Hjareyugd Hosumu op JeWIgUC> JS0J P-ŢUI 183) [MUALUUSS J[NUU ȚEUI DI
UŢ o UIp ure “SO aJazungA 2[ Bou ejuoredxo UIC] 31 3S0y e 23 eaao pueBopajur "[euU „UIT“
JoDe PISEAJSOI PS MAIN ICI MEIIUNUIOD „PIIIp 12" a1dS ţe [n[O1 15 201BINIII NUPIUPD
EUIB[qId FeUDO; PIBIICP e nquod Țe189UT JUIDII PIIBU (G[-] [9)9S19A) IO[UBIULIOD
ayesorpe 9[0151do row1d pe ȘI noyde> 'oyespeor UŢ (ET ȘI 40I 1) „goSeodgUIȚE) 18 ps ED
9$EO1 DS PS PUIBIIS EAUIIŢ o-nUL ajsorg13 2 19 “eaose aq” “(6 “ȘI 407 ]) „UŞA UL
ISOŢIOA aIED JUDWIEO SȚU Hy HA G4IR1S 1je 20 aStOUNI PA as MI “sapojur op aUSoJ

8 VISIUIŢ

'arBojo o gyurzo1doz a1e> o[oNde> ap seund as:

INUIMȚOA RI [NJdEJ JEICULDI PyIIIUL

1o8ue euro od oH>Iyo1 eseowmuy d aqsa S28v sap 234311S V] “ouISo[oJ mj 19091) UȚ 'PEŢ
d '0MISO103 '4-'[,

d renontade ritual a sea” “PONPEUIȚEA/eaețozdrorur 10[UBIUIIOD aunds | oaeg __ TERT

apețid n n Wuoruns nd ur am 'e [NIUPJS 92 232) WIEN ES Ijey ză n a fe , a[8s Fnrnuo UŢAND
3S NU 3IE DIDISIdA Ut Țonted [orsode 12 (5 ZI) 14244140) 2130 vnop , IMURgs od azăoaud
[1 9> 8305 UL IEŢ , "(ȘI 'Z 71) „a1OARUMA TUBUIEO nnuţ “ooed jupued ad 1 nozauumq IM]
SnS ap 9[3> NNUL BAS” 'pugWug> 10[110JSgd 3eyeze ne-s năoroSur a[1m5o JUusuregsa]
NON UTP 1INDO[ 9)ŢE UŢ "EJIUBJUOSU PUN PI PSIIDSIp 3JS2 Poseoradur aIejug> RIseoV
"(85 '0dy) „SUI oo ]o3 18 ajsa 25 [_D 18 ego 92 [2D “IN1031H40IY “noZBUWNC] [NULIO]
JUPIS 4UEIS IUPIS” :ndo198UT ILIPȚURD e PyeIdorde PJUeITEA O ep ou vsdimody “(g “9 'S[)
„EL PAP[S op [MuURUrEd 1 123 3359 ud oeAeS muwoq [2452] 14EIS “UPIS IUBIS” BIURI IP
“9 VIVS[ E] "OUA op s-np -uS0[03 puBIuE> HeyUoZoId euneopIOJUL UNS dU MoySueyIy 15
1198up orqrg ut “eo mydez e] op “pupi nud ur 'ojsousod nou mp102ezoq '(UepIZNUI Ung un
nes [uopede sues ur] S0Joay unq un yergdeau o gs 9mqo1) NU JUPJS UM :JE3e IEOp WE
“pznyny ueoy mpnyueys erurdo aj8oAţud > Baa? UŢ) 10[Le8uI IEEE orezUDZOAdoI O PUII EI
SUBS Op ayISdiŢ BIUŢAND SS0[OJ IL IIEJUPI 10)530E PaIEJId1BJUI UL IEULIM J-e 1918 Op
9459 UN JEIC-NUL “00IBINIIŢ IDIZNUI [NUBUIOP UŢ E) 0D B93I 10) nqued sonodoyo8uy
soBanoo4q od nupe [nu op 3g> od 1eq "„„leX UI gIISEOU PSIPJUPI ȚUBASP PA IEI [8 19
P[ JEIPEI 1SOJ e pup? O-NZAP E JPAed n[oqsode oreo od eoo 'auIs Uy gosea1oBUţ BOIEJUPI
eud “Xo vyUWIȚUUŢ DIEI NUOd “pzIANĂ] UEOŢ IN[MUEJS IUDUIRUIS odo1 ps 1gIap
eABoIe a0EJ NN J0[HBBUL EOPZNUL SP Pqon 3 Lojnd 1e go 18 poue v[ID UIP JeIgADpe N
“guțAo1d gs eo Te-S Bo 18 pye10UBI ajso BD 9)SOSȚIMIIȘUI stpueurerpeded [OHEDS

98

1IZINOI

"ma IMJMJUEJS LOIEUMIPUL qnS “erjipe1], goseuaz ps ooey EMEAPIOIUI ared “„oreyueI Jă
URAM“ IUL A[LANȚOSIPUT 1nyg$o[ pun rmuuds un mpmuuroc] poseafnțs gs Iso10p AIE
10[9> 1010403 ŢUNUIOD I[X -opoy10 o ap eqIoA a4sa 'Ţdey aq] 'Jeu0159Ju0? SUS UL pre ord
Jsaoe 1SO[OJ e PIEJ “EXOpOIIO eapoedsrod utp “„oorBINIIŢ MDIZNUI e n80[0a)” Țoun e dap!
P|eoUZPIPUI JeuI POD ersardxa 'oyeod “2452 orpowyesd-muequg> je$nfuod M[NUŞAND
[1185R) EoIEII ED -10$n 20J2P 2152 NU 2I LII “PZBIULIJ PqUUIŢ UI JeIEIE Ure MD LSe
“BIUSD as pre go [rydey urp auțao1d 20] wn[n Jsaoe ap giey rernonzed InsazoquL 'SRUeAJĂŞ
erieqy/ ej op sozno5 pupuy aojurzed e[ UIO-USAssng *[ op LOINSRUPU E| Npuerg OZUA
mprured

68 vIIStuŢ

e asog e[ op eageIIUNUIOI E[ APO[IIA PIALA P[ ORLUNOOA IPP o;uzIgd E “aum$10ssQ)

Se[oDIN PI “(st810981pe) erur -a19[ nyyodoztu e[ "sonodopo3uy so8moD4q ej nozauund TAJ
PIII3 18 oIUZEIpUŢ NUL dajsoure un nd 'sorjuo]IS eugD e ap gIorueur deoooe WTUȚEIUŢ
'NozZouLUNĂ P 1DHJ e 18 (xvpnv “annuaoonedog “00lLAĂ01) IUZEIpUL e1so1dxo L0sun
9JS9 'BA -eu1ye RUN 9)So nu gj10J gJseoDe PSUŢ JUȘAND nuquod ppodsor

WUeUOUI Spun 'sezaA-oUOUNIS urpSEURUU ejuţaLid ur efop şeygre ue UIMD “PoIuIayNd

B)IROJ D0A o-nur1d ţ10oun ourţ1dxo as ps ayeod Farpouresd e 18 rueIuRI e „gseorjua[IS”
HENȚED FISEODY “ayeITUNUIOI 18 JUPAND 31UL „Ue123” UN UIȚUDADp ES ByeposIA
eJSȚI nu e nquod aug op ajeyPeded o “pseoruațIs 27071uI O ap PAIOA 3jsa P ŢIDOA
10[2y9uns ejuosqe op “efop so[sjuț ure “eqI0A a)S9 IN '9ăIUIŢ pyseoDe E[ adporyred gs roy
armqozy morgyugo nes uiresdoqo1d “Iuyreuoue> “IuepIzIUI 15 erpoupesd “e>Iznur R>
1mdey opoduut asa “erpouesd nes 3eueo puTIy JUȘATD 1SaIL IEŢ '31BIMII] IO[9IUPAND
V343IHJ DP IQIOA uraynd 'suas Jsade UI] A 108opUIpoD eanseyredun nqued 183ugAn>
nquad zuoredsuen TuoAop e nod IgIMD 94 RS MAP [MURAD “BjuPaSUCD UŢ "nES m[ndn],
oŢe arenpgu [uonsp e ned UIENUT pS JNDEJ P-ou NA MUBIS 316 UL [MURAND MD
"gjueJooxo uLd [NJUPAND 34S9 AIE [2 MD oja ur gyeumpe ea;eUnUIOD gund ps agrqede> o
ps omqon a018INIIŢ AJoNUIAND ae) “apeIȚLSI UŢ ')[MD UI PDUI DIE JUȘAND MIEI e
“pIeSaDIU JNJOSqE aurjg1m> op “gseoriuețis eounsusuIIp uro8uge PILE IS “uţjnd [22 “Ho
oydeă op 31 1In2” 93 RS 8,207 ut junure[“ many 4EIgIe UTE WM eăe 14SOI JUBAMD 91E39Ă
“axeo1 op snsa1d reu 15 "ao1BIMIIŢ HIRUNPE Pe HUIDU „prureasd 10Jsaoe ejurmăuoo
pISEDURI NU ES ayIS0[0J [PIUŢADD anurp [NU -NPPIU eo 3eaBoA 9IMqaI) “eISEODP nod
THRUmUIOD 18onuy ore yergaope no sunpEÂnI ap Iuoțuț FUBASP P nuyuod [19192 3jSAIP
IUIIOJSULI) PS IMAOI) PA nuooserp > guureosuţ E)SEBOY

TIZNTINOI 88

"1002 SHEd I9MnoIg Sp RpPsA 's98uv sap dIuJIS 7] OWISO Dif '9661 7517

fuauvnQ) v3180joauj] s,HupvrA IS ui “„PIIOM Aaex0dur9)

-U07) 9) UL IISNA [PIIBINITŢ XOpoYIO SursodwuoD” Aarva W

EIZNA

"[6007 “T00z “Won “erydos pg nzIeg A 'Wor'pen] 196] SHLd 'sso1d-VOWAĂ “(RSNI PquII UT)
potBungI] VIS0J0aȚ UI dAONpPOAȚUŢ "NNVWIWHDŞ 'V "9661 '7 SI Iu fisojuonQ)
1v9:50g0au] SHMIPUIA ISU “„eoueury UI Îxopoyy10 Jo ed ŢESI8myI] UL” LPIOANAAZAŢ A
"TOOZ 'Z [N4SIUL “„BI8INIIŢ E] OP PHILIO "JOI -ed 39 XIOA“ “977 IU NA UOSIVA V]
19ISIADI [E [eppads IpwnN 'v86L “SIHed “„oxopouy10 2UISPId“ NPA MIO UI nb awuwoy un,p
2154nq1] V] INS Sajo4vĂ '231]qno 204N0S V] 49AN04JI] “XASARTVAOX "A “861 '0[qand
“H10X, MN AB0J0] 1VI184NIŢ UO BOVNYAVA VY "1002 “eA02SOJ IIUDI rorsnyy nuyrergeg
zesd 'nbi5ungiy ouvssiwuoa un S4aA A0OSVIVA N

BIBIMII

'[666I 'WSomong “elsejseuy JIpA “B[IZNA ' 'WIOI

"pen 'buvoot audsap 141353 £] 916] “EA0ISOJ (V4ngI1d uq 24vjduuaz -u0D) 'aq2uvoo[) xvaevd
9 annnadsong Hou RoxzIaanoa], NA

'[LIOZ

“u8omng SEIIUEUNEI SpA “RINPEI A “VIOI pes) PI150J0a4

24301p043Uu1 O :S0JSIŢŢ 11] VUVOIŢ] 9861 “SIIed 319D np NPă “sanb15003u3 squauapuog
'1SlU) Np Ugo], Ţ NUOANQHOŞ NOA HD

"19002 'năomong “erydos

'MPA “nsadog 'V “uro1 "pen 134voo1 von] uy uIZnuIWD) TS6L

Be[IoA-JEID SI) “Uauoy] sop uuIS 12 XASSOŢ 'A 18 ANSNAASAO "1

16 ayvsSorarg

06

ci 'ÎZIOZ od "O d UPJIPIA 361 SHed 1, np UL VŢ AISNAISAQ 1 pg “ApPeŢOUeLA

-eN-ÎND “SOUNE ]/eosa)ăcu, "WIO1 'PEI) B[E189)UL “Pa 13unoy

, Ţ ! n, “WpA '2X0poyjuo asi, 1suvp ua] E aa. 19002 1iSEIMONg “Sejrueup, ME m _

"IIZBUUNC PAL BO4BUwWMaSy 1$ Indup pdn,

Iqny “SI ed nau ap JIUVIQWIssa4 | Da aBvu,] A E v 1, 01:

ca pa i a OR a E

, , q PUDAoW [apei 2967 1PILWPN9N PSN n XIeWPEoŢ “na %» d cm A

“seyTUeUIN E IPA 1866[ 'Somong dar i “Sombng “erseyseuy 3Ipg “dROMUeIS 'q Țard d d _
"Pen UBS] DP HIMISIA D post MS di V 0J0a -nY 443140,P 251183, | ap anbysfu 218 FL] FIG
Sed “ana HOP 35103, 13Sfiua 180J03W; | ans 10553 ISO A 'uNd 28010314 ap anby13
24buuoigrg "(por at 661 BS0mng HOAWAI IPA “n3sa1puexo[y 'V IS W 'Wor pe “B4UISIAUI
VIII 3) ȘL6T “aureyuozoIpog “„o[ezua0 sageryunds“ 'Mof snaunonoq VI “ANIMOHOŞ-1O] "MN
“1391S-3HIG '3 RONSNIUAOG 'Q LNIWITI 'O '[;661 “BSomong “eropreg po 'NS015) 'N 'WOI
'pey “V1x0poj1Q] 9£61 “stred “Ssa1dg-VDINĂ 'VX0po HD, T A0AVIII0g 'S '/86[ 'SUed 3193 Np
IPA “Sosnanătpau saBvwut,p soţogis 2znoQ] '/861-/84 TI PIN 11550] NB OMHISDA I

PI MPA 'Daaz

2180J091

VAILDA13S AIAVNDOIAIA

"îudvs8oum puv o , ISN 3Unuvz L96T “p103x . a fo 401Stq ' O "H V 'ZSHTIIM '3

1 E 1. E 4 SAS AT I9A 3UI4D 4421553 UI Sarpnyg (pai m MN 'SSaId — qNS) DIAONIW _ S661
“SIeg “3so TITA "IN . Ie OUeLSV 4 “Pen “soom[ sojvoISTuL suo "112 BANaUUOSTeJA; II
HIPUUL S7] VOTES Y “„SSTU UIUISUD “U “a "0007 “8403504 n 21BunţI mu n 5 "aa (RSI
EQUUIȚ UI) 9[1203s0zu 1315n)g , 1] IHBIUI DI E [IP pour “DINIIND DONXLEVȚA A
'0/6[ 'SHed “UTE -o19810q2] 313 'Sap4IVS S , : qP11P3 amr = san sn sap atpgdopofou3,] :uţ
“„ouuonanp an5:3 1 onbISnur e suep uISINUIIOJ 3] RISATTVAOX ILINCA "';66[ 'SHed
'sopuowsO 31p3 "Ia um înb auioy,Ţ “fopsoațuaoy] Ip IISATTYAOX APPPEN 666] INŢNUe PIEA
Z-IIIX “94 ARDO XOPoUIIQ 70 drysmolȚoA PIIOM UL 'Somsopuhs fo 125215P)N Auaurni)
'smaN sowsapu/iş :uţ “„aDuewaogtod PHP AJOISIE ISN UnUeZĂg pue ueysHUD Area“
sonoxOD) 0roXEXIO A “6661 !NINue PIeA [ub1) NNsUoO [u SOLISIpuAS ur0z1dJ pue AOISIH
25 NOIWNONOXIQ) SOWONO. a pryS UL |AUPUD [eo18

'SmaN sowsapu/fiş ut 8661 (PPU” NNUad eynurjsns pjuII9Ju0 “„DUP NM sumuezĂg pue
uensHyD Area“ 1

0861 A MSI HE SE E pu SOINONOD | Mr]

ouguez/g pue venstD Ape VP NOE TI 7
ayvsbona!d

cir