Conditia femeii. Jane Eyre.

După 166 de ani de când a fost publicat romanul Jane Eyre, ideile scriitoarei Charlotte Brontë, care a semnat cu un
pseudonim masculin pentru ca manuscrisul ei să poate trece de gândirea sexistă a vremii,  sunt, din păcate, de
mare actualitate încă. Povestea i-a şocat și scandalizat pe contemporani care s-au repezit totuși să cumpere cartea.
Cele câteva mii de exemplare din prima ediție s-au epuizat în şase săptămâni… Charlotte n-a scăpat nici după
moartea ei de răutățile criticilor: “poate că romanul a fost scris de o femeie, dar cu siguranţă nu de o doamnă”.

  Jane este o eroină neobişnuită, o orfană micuţă şi urâtă. În perioada şederii sale într-un cămin pentru copiii
nobililor săraci, Jane este educată să devină profesoară pentru copiii aristocraţilor, îşi însuşeşte toate talentele pe

care fetele nobile trebuie să le afişeze pentru a impresiona potenţialii soţi:dans, pictură, croşetat, limba franceză.

De asemenea, are principii solide, este independentă şi incoruptibilă.

Jane este imediat aruncată în lumea reală a iubirii ilicite. Prima ei slujbă este aceea de institutoare a micuţei Adele,

pupila unui nobil de ţară, Edward Rochester. Rochester îi dezvăluie că Adele este fiica naturală a amantei sale de o

noapte, Celine Varens, o „balerină” franţuzoaică decedată .

Povestea lui Rochester rezumă părerea lui despre amante, o părere pe care şi Jane o împărtăşeşte. Amanta este o
femeie decăzută, cu intelect şi moralitate discutabile. Este trădătoare şi mercantilă, instabilă şi adesea de o
naţionalitate străină, iar bărbatul care se însoţeşte cu ea îşi periclitează situaţia.

Pentru a nu cădea în ispita de a deveni amanta englezoiacă a lui Rochester, Jane fuge la ţară. Rătăceşte fără bani,
îngheţată şi aproape moartă de foame, până când, în cele din urmă, întâlneşte două călugăriţe devotate şi pe
fratele lor, un fanatic religios, St. John Rivers. După ce o repun pe picioare pe Jane, fraţii îi asigură un trai modest,
dar onorabil, ca profesoară pentru copiii de la ţară. Uneori Jane regretă ce a pierdut:„viaţa în Franţa, ca amantă a
lui Rochester;înnebunită de dragoste jumătate din timp… sclavă într-un paradis prostesc, la Marsilia”.

Devenind brusc independentă, in urma averii lasate de unchiul sau care a decedat, Jane se grăbeşte să-l regăsească
pe Rochester, cu care acum se poate împrieteni fără să devină amanta lui, refuzandu-l pe St. John.

Rochester a ajuns un om nenorocit. Soţia lui nebună a dat foc conacului şi a murit în incendiu. Rochester a
supravieţuit, cu arsuri grave şi orb, dar rămânând la fel de îndrăgostit de Jane ca şi ea de el. „Jane, vrei să te
căsătoreşti cu mine?”o întreabă el încet. „Da, domnule”, îi răspunde ea cu inima plină de bucurie. Voinţa de fier a
lui Jane şi tăria ei de caracter, susţinută prin cîteva intrigi bine gândite, o salvează de la josnicia statutului de
amantă. Numai în cadrul căsătoriei, ne spune Charlotte Bronte, Jane se poate bucura pe deplin de forţa magnetică
a atracţiei reciproce care există între ea şi Rochester.