Universitatea „Transilvania” din Braşov

Facultatea IESC
Specializarea ET
I.
Denumire disciplină Matematică aplicată în economie Categoria DF
II.
Structură disciplină (Nr. ore/ săptămână)
Semestrul Curs Seminar Laborator Proiect
I 3 2 - -
III.
Statut disciplină Obligatorie OpŃională Facultativă
(se marchează cu X) X
IV.
Titular disciplină
Numele şi prenumele Curs Seminar Laborator Proiect
Stan Ion Gabriel Stan Ion Gabriel
InstituŃia Univ.”Transilvania”Bv.
Catedră / Departament Analiză Matem.şi
ProbabilităŃi/Fac. Matem.-
Informatică
Titlul ştiinŃific Doctororand
Gradul didactic Lector
Încadrarea Norma de bază
(norma de bază/asociat)
Vârsta 33
V.
Obiectivele disciplinei (curs şi aplicaŃii) (maxim 5 rânduri, în corelare cu obiectivele şi misiunea specializării)
Însuşirea de către studenŃi a cunoştinŃelor de Matematică necesare abordării problemelor specifice disciplinelor de
specialitate.
VI.
ConŃinutul disciplinei Nr. ore/
VI.1. Curs (capitole/subcapitole) săpt.
Curs 1: Relatii; Corpul Numerelor Reale 3
Curs 2: Serii Numerice 3
Curs 3:Functii reale de o variabila 3
Curs 4:Siruri si serii de functii 3
Curs 5:Spatiul real n-dimensional 3
Curs 6:Limita si continuitate 3
Curs 7:Diferentiabilitatea functiilor de mai multe variabile 3
Curs 8:Aplicatii ale calculului diferential 3
Curs 9:Integrala Riemann 3
Curs 10:Integrala multipla 3
Curs 11:Integrale improprii 3
Curs 12:Integrale cu parametru.Functiile lui Euler 3
Curs 13:Drumuri si curbe.Integrale curbilinii 3
Curs 14:Integrala curbilinie de speta a doua 3
VI.2. Seminar (dacă este cazul)
Seminarul urmează programa cursului 28
VI.3. Lucrări de laborator (dacă este cazul)

VI.4. Tematică proiect (dacă este cazul)

VII.
Bibliografie
1. Radu Păltănea si Eugen Păltănea, Analiză matematică, editura Univ.”Transilvania”,Braşov,2003
2.O. Stănăşilă, Analiză matematică, editura didactică şi pedagogic, Bucureşti, 1981
3.M. Nicolescu, Analiză matematică , editura didactică şi pedagogic, Bucureşti, 1966
4.Gh. SireŃchi, Calcul DiferenŃial şi Integral, editura ştiinŃifică şi enciclopedică, Bucureşti 1985
VIII.
Forme de Metode didactice folosite
activitate
Curs Clasic
Seminar Clasic
Laborator -
Proiect -
IX.
Forme de Evaluare Procent din nota finală
activitate (scris, scris şi oral, oral, test, aplicaŃie practică, altele)
Examen Scris 80%
Colocviu - -
Seminar Test scris 20%
Laborator - -
Proiect - -
Curs 1
Relaţii. Corpul numerelor reale
1 Relaţii
Noţiunea matematică de relaţie are un grad mare de generalitate. Definirea şi dez-
voltarea acestei noţiuni presupune raportarea la o serie de concepte matematice
elementare precum: element, mulţime, submulţime, apartenenţă la o mulţime, in-
cluziune, operaţii cu mulţimi, pereche ordonată, produs cartezian. Vom porni de
la premiza că toate acestea sunt cunoscute. Deasemenea vom presupune cunoscute
elementele de bază ale calculului propoziţiilor şi predicatelor, cu simbolistica uzuală.

Definiţia 1.1. Un triplet R = (A, B, GR ) unde A şi B sunt două mulţimi nevide,
iar GR este o submulţime a produsului cartezian A × B , se numeşte relaţie ı̂ntre
mulţimile A şi B.
Mulţimea GR ⊂ A × B se numeşte graficul relaţiei R.

Fiind dată o relaţie R = (A, B, GR ), vom spune că elementul a ∈ A este ı̂n
relaţia R cu elementul b ∈ B şi vom nota a R b, dacă (a, b) ∈ GR . In cazul
particular B = A vom spune că R este o relaţie pe mulţimea A. In cele ce
urmează vom prezenta câteva din principalele tipuri de relaţii.

1.1 Relaţii pe o mulţime

Pentru a indica ı̂nzestrarea unei mulţimii A cu o relaţie R = (A, A, GR ) vom utiliza
ı̂n general notaţia (A, R). O relaţie pe o mulţime se poate bucura de o serie de
proprietăţi elementare. Definirea axiomatică a acestora este realizată prin enunţul
următor.

Definiţia 1.2. Fie (A, R). Relaţia R se numeşte:

• reflexivă, dacă (∀) a ∈ A aRa

• simetrică, dacă (∀) a, b ∈ A a R b ⇒ b R a

• antisimetrică, dacă (∀) a, b ∈ A a R b ∧ b R a ⇒ a = b

• tranzitivă, dacă (∀) a, b, c ∈ A a R b ∧ b R c ⇒ a R c

• totală, dacă (∀) a, b ∈ A a R b ∨ b R a

Cele mai importante relaţii pe o mulţime sunt cele de echivalenţă şi respectiv de
ordine.

Definiţia 1.3. O relaţie R definită pe o mulţime A se numeşte relaţie de echivalenţă

dacă este reflexivă, simetrică şi tranzitivă.

1
 Simbolurile utilizate ı̂n general pentru indicarea relaţiilor de echivalenţă sunt
următoarele: = , ≡ , ≈ , ∼=, ∼ .
Fie (A, ∼) o mulţme ı̂nzestrată cu o relaţie de echivalenţă. Pentru fiecare ele-
ment a ∈ A, definim mulţmea:

e
a = {x ∈ A | x ∼ a}

numită clasa de echivalenţă a elementului a, relativ la relaţia ” ∼ ”.

Definiţia 1.4. O familie F ⊂ P(A) de submulţimi (părţi) ale mulţimii A se

numeşte partiţie a mulţimii A dacă satisface proprietăţile:

1) (∀) X ∈ F X 6= ∅
2) (∀) X, Y ∈ F X ∩ Y 6= ∅ ⇒ X = Y
3) ∪X∈F X = A

Pentru (A, ∼), să notăm:

A/∼ = { e
a | a ∈ A}

mulţimea claselor de echivalenţă ale mulţimii A relativ la relaţia ” ∼ ”.

O proprietate importantă a mulţimii claselor de echivalenţă este evidenţiată de
teorema următoare.

Teorema 1.1. Mulţimea claselor de echivalenţă A/∼ , relativ la o relaţie ” ∼ ” de

echivalenţă pe mulţimea A, reprezintă o partiţie a mulţimii A.

O atenţie specială vom acorda ı̂n continuare relaţiilor de ordine.

Definiţia 1.5. O relaţie R definită pe o mulţime A se numeşte relaţie de ordine

dacă este reflexivă, antisimetrică şi tranzitivă.

Simbolurile utilizate ı̂n general pentru indicarea relaţiilor de echivalenţă sunt

următoarele: ≤ ,  ,  , v , ⊂ .
O mulţime A ı̂nzestrată cu o relaţie de ordine ≤ se numeşte mulţime ordonată
şi se notează (A, ≤). Dacă relaţia de ordine ≤ este totală atunci mulţimea A se
numeşte total ordonată; ı̂n caz contrar, mulţimea A se numeşte parţial ordonată.
Menţionăm deasemenea următoarele notaţii convenţionale:
a ≥ b ⇔ b ≤ a; a < b ⇔ a ≤ b ∧ a 6= b; a > b ⇔ a ≥ b ∧ a 6= b.
Prezentăm ı̂n continuare câteva noţiuni fundamentale legate de conceptul de
mărginire ı̂n mulţimi ordonate.

Definiţia 1.6. Fie (A, ≤) o mulţime ordonată şi X ⊂ A o submulţime nevidă a

mulţimii A.
Un element a ∈ A se numeşte:

• majorant al mulţimii X, dacă: (∀) x ∈ X x ≤ a

• minorant al mulţimii X, dacă: (∀) x ∈ X a ≤ x

2
 • cel mai mare element al mulţimii X, dacă aparţine mulţimii X şi este un
majorant al acestei mulţimi

• cel mai mic element al mulţimii X, dacă aparţine mulţimii X şi este un
minorant al acestei mulţimi

• marginea superioară (supremumul) mulţimii X, dacă este cel mai mic

majorant al mulţimii X

• marginea inferioară (infimumul) mulţimii X, dacă este cel mai mare mi-
norant al mulţimii X

Mulţimea X se numeşte mărginiă dacă admite cel puţin un minorant (este minorată)
şi respectiv cel puţin un majorant (este majorată), adică:

(∃) a, b ∈ A (∀) x ∈ X a≤x≤b

Să presupunem că mulţimea nevidă X ⊂ A admite o margine superioară s ∈ A.

Din definiţia de mai sus deducem că s este caracterizat de următoarele două pro-
prietăţi:
1) (∀) x ∈ X x ≤ s
2) (∀) t ∈ A t < s ⇒ (∃) x ∈ X x > t.
Deasemenea este uşor de observat că, ı̂n cazul că există, marginea superioră a
mulţimii X este unică (se aplică antisimetria relaţiei de ordine). Unicitatea supre-
mumului s ı̂ndreptăţeste notaţia:

s = sup X

In mod similar putem caracteriza (ı̂n caz de existenţă) infimumul i al unei mulţimi
X prin:
1) (∀) x ∈ X x ≥ i
2) (∀) t ∈ A t > i ⇒ (∃) x ∈ X x < t.
Notăm:
i = inf X

Definiţia 1.7. Mulţimea ordonată (A, ≤) se numeşte:

• completă ı̂n ordine, dacă orice submulţime nevidă şi majorată a lui A admite
supremum

• bine ordonată, dacă orice submulţime nevidă a lui A admite un cel mai mic
element

Existenţa marginii superioare a mulţimilor mărginite superior (majorate) asigură

existenţa marginii inferioare a mulţimilor mărginite inferior (minorate).

Teorema 1.2. Intr-o mulţime (A, ≤) completă ı̂n ordine, orice submulţime nevidă
şi minorată admite infimum.

3
 Demonstraţie. Fie mulţimea X ⊂ A, X 6= ∅, mărginită inferior. Atunci mulţimea
M = { m ∈ A | (∀) x ∈ X m ≤ x } a minoranţilor lui X este nevidă şi majorată de
oricare element x ∈ X (X 6= ∅). Conform ipotezei, există i = sup M. Cum i este
cel mai mic majorant al mulţimii M , deducem i ≤ x, (∀) x ∈ X, deci i este un
minorant al mulţimii X. Rezultă i ∈ M. Dar i = sup M, deci i ≥ m, (∀) m ∈ M.
Ca urmare, i este cel mai mare minorant al mulţimii X. Obţinem i = inf X.

Exemplul 1. Inegalitatea numerelor naturale este o relaţie de ordine totală pe

mulţimea N. In plus (N, ≤) este bine ordonată şi completă ı̂n ordine.
Exemplul 2. Incluziunea, definită pe mulţimea P(M ) a submulţimilor unei mulţimi
nevide M , este o relaţie de ordine partială, iar mulţimea (P(M ), ⊂) este completă
ı̂n ordine. Astfel, pentru F ⊂ P(M ), avem sup F = ∪X∈F X şi inf F = ∩X∈F X.

1.2 Funcţii
Definiţia 1.8. O relaţie R = (A, B, GR ), se numeşte relaţie funcţională dacă
satisface proprietatea (numită de univocitate):

(∀) a ∈ A (∀) b, c ∈ B aRb ∧ aRc ⇒ b = c.

O relaţie funcţională f = (A, B, Gf ), se numeşte funcţie dacă este definită pe

mulţimea A cu valori ı̂n B, adică:

(∀) a ∈ A (∃) b ∈ B a f b (sau (a, b) ∈ Gf )

Notaţia uzuală pentru o funcţie f = (A, B, Gf ) este f : A → B. Existenţa şi

unicitatea elementului b ∈ B, asociat unui element fixat a ∈ A, având proprietatea
(a, b) ∈ Gf , justifică utilizarea curentă a notaţiei f (a) = b. Astfel avem:

Gf = { (a, f (a)) | a ∈ A}

Este important să distingem noţiunea (algebrică) de grafic de reprezentarea geomet-

rică a graficului, realizabilă ı̂n cazul relaţiilor (ı̂n particular funcţiilor) definite pe
mulţimi numerice.
Oricărei mulţimi M ı̂i putem asocia o funcţia 1M : M → M numită identitatea
mulţimii M definită prin:

1M (x) = x, (∀) x ∈ M

Prezentăm succint definiţiile injectivităţii, surjectivităţii, compunerii şi inversabilităţii

funcţiilor.
Definiţia 1.9. Fie funcţiile f : A → B, şi g : B → C.
1) Funcţia compusă g ◦ f : A → C este definită prin: g ◦ f (a) = g(f (a)), (∀) a ∈
A
2) Funcţia f se numeşte:
• injectivă, dacă (∀) a1 , a2 ∈ A f (a1 ) = f (a2 ) ⇒ a1 = a2

4
 • surjectivă, dacă (∀) b ∈ B (∃) a ∈ A f (a) = b

• bijectivă, dacă este injectivă şi surjectivă

• inversabilă, dacă (∃) g : B → A f ◦ g = 1A ∧ g ◦ f = 1B

Un rezultat fundamental care leagă de noţiunile definite anterior este formulat

ı̂n teorema următoare.

Teorema 1.3. O funcţie este inversabilă dacă şi numai dacă este bijectivă.

Definiţia 1.10. Fie două mulţimi ordonate (A, ≤) şi (B, ). O funcţie f : A → B
se numeşte:

• monoton crescătoare, dacă (∀) a1 , a2 ∈ A a1 ≤ a2 ⇒ f (a1 )  f (a2 )

• stict crescătoare, dacă (∀) a1 , a2 ∈ A a1 < a2 ⇒ f (a1 ) ≺ f (a2 )

• monoton descrescătoare, dacă (∀) a1 , a2 ∈ A a1 ≤ a2 ⇒ f (a1 )  f (a2 )

• strict descrescătoare, dacă (∀) a1 , a2 ∈ A a1 < a2 ⇒ f (a1 )  f (a2 )

In sfârsit, vom defini noţiunile de imagine şi respectiv preimagine a unei mulţimi
printr-o funcţie.

Definiţia 1.11. Fie funcţia f : A → B, şi mulţimile X ⊂ A, Y ⊂ B.

Imaginea mulţimii X prin funcţia f este mulţimea:

f (X) = { f (x) | x ∈ X } = { y ∈ B | (∃) x ∈ X f (x) = y }.

Preimaginea mulţimii Y prin funcţia f este mulţimea:

f −1 (Y ) = { x ∈ A | f (x) ∈ Y }.

O funcţie f : A → B este surjectivă dacă şi numai dacă f (A) = B. Pe de altă

parte, atragem atenţia că definiţia ”preimaginii” nu este legată de invesabilitate.
Să urmărim acum proprietăţi legate de imaginea şi preimaginea reuniunii şi
intersecţiei.

Propoziţia 1.1. Fie funcţia f : A → B. Au loc relaţiile:

1) X ⊂ Y ⇒ f (X) ⊂ f (Y ), (∀) X, Y ⊂ A
2) f (X ∪ Y ) = f (X) ∪ f (Y ), (∀) X, Y ⊂ A
3) f (X ∩ Y ) ⊂ f (X) ∩ f (Y ), (∀) X, Y ⊂ A
4) f −1 (X ∪ Y ) = f −1 (X) ∪ f −1 (Y ), (∀) X, Y ⊂ B
5) f −1 (X ∩ Y ) = f −1 (X) ∩ f −1 (Y ), (∀) X, Y ⊂ B

5
2 Familii de mulţimi
Definiţia 2.1. Fie o mulţime A, cu mulţimea submulţimilor sale P(A), iar I o
mulţime nevidă (numită mulţimea indexilor).
• O mulţime F ⊂ P(A) se numeşte familie de mulţimi (părţi ale mulţimii
A).

• O funcţie I : I → P(A), I(i) = Ai i ∈ I se numeşte familie indexată de

mulţimi (părţi ale mulţimii A) şi se notează

I = { Ai | i ∈ I. } = (Ai )i∈I

In particular, o familie indexată după mulţimea numerelor naturale se numeşte

şir de mulţimi şi se notează (An )n∈N .
Un şir (An )n∈N de mulţimi se numeşte crescător dacă An ⊂ An+1 , (∀) n ∈ N,
şi respectiv descrescător dacă An ⊃ An+1 , (∀) n ∈ N.
Operaţiile curente cu familiile de mulţimi sunt reuniunea, intersecţia şi produsul
cartezian.
Definiţia 2.2. Pentru o familie indexată de mulţimi (Ai )i∈I , părţi ale unei mulţimi
A, definim
• reuniunea:
∪i∈I Ai = { x ∈ A | (∃) i ∈ I x ∈ Ai }

• intersecţia:
∩i∈I Ai = { x ∈ A | (∀) i ∈ I x ∈ A }

• produsul cartezian:
Y
Ai = { ϕ : I → A | ϕ(i) ∈ Ai , (∀) i ∈ I } = { (ai )i∈I | ai ∈ Ai , (∀) i ∈ I }
i∈I

3 Definirea axiomatică mulţimii numerelor reale

Mulţimea numerelor reale este obiectul matematic fundamental al analizei. Ea con-
stituie cadrul natural de dezvoltare a noţiunilor de convergenţă, continuitate, deriv-
abilitate, integrabilitate etc. Deasemenea mulţimea R este indispensabilă definirii
noţiunii de metrică. Ce este mulţimea numerelor reale? Simpla asociere a mulţimii
R cu mulţimea tuturor punctelor unei drepte orientate este o afirmaţie satisfăcătoare
intuitiv, utilă pentru fundamentarea geometriei analitice, dar nu poate fi acceptată
drept definiţie. O definiţie a mulţimii numerelor reale este dată ı̂n continuare
Definiţia 3.1. Se numeşte mulţimea numerelor reale o mulţime nevidă R,
ı̂nzestrată cu două operaţii interne + şi · şi cu o relaţie de ordine ≤, care verifică
următoarele proprietăţi:
1) (R, +, ·) este un corp (algebric) comutativ;

6
2) (R, ≤) este o mulţime total ordonată;
3) Relaţia de ordine ” ≤ ” este compatibilă cu operaţiile algebrice de adunare (+) şi
respectiv ı̂nmulţire (·), adică sunt satisfăcute axiomele

(i) (∀) x, y, z ∈ R x ≤ y ⇒ x + z ≤ y + z
(ii) (∀) x, y, z ∈ R x ≤ y ∧ z ≥ 0 ⇒ xz ≤ yz.

4) Orice mulţime nevidă şi mărginită superior, A ⊂ R, admite margine superioară,

(deci exită sup A), (Axioma marginii superioare).

Observaţia 3.1. Se poate demonstra că orice două mulţimi R1 şi R2 care ar verifica
axiomele de mai sus, sunt izomorfe. Deci, făcı̂nd abstracţie de un izomorfism, există
o singură mulţime de numere reale. Existenţa corpului ordonat al numerelor reale,
a fost demonstrată, prima dată de Dedekind, bazı̂ndu-se pe mulţimea cunoscută a
numerelor raţionale.

Observaţia 3.2. Mulţimea numerelor raţionale (Q, +, ·, ≤) verifică proprietăţile

1), 2) şi 3) de mai sus, dar nu verifică axioma marginii superioare.

Notăm R+ = { x ∈ R | x ≥ 0} mulţimea elementelor pozitive ale corpului,

numită conul pozitiv. Notăm deasemenea R− = { −x | x ∈ R+ }.
Să observăm că ı̂n cadrul lui R se regăseşte o parte izomorfă cu mulţimea nu-
merelor naturale. Într-adevăr, deoarece R este corp, el conţine un element neutru
ı̂n raport cu ı̂nmulţirea, pe care ı̂l notăm cu 1. Apoi prin adunări repetate a lui 1
cu el ı̂nsuşi se obţin toate numerele naturale din cadrul lui R.

Definiţia 3.2. Modulul unui element x ∈ R se defineşte prin:


x, x ≥ 0
|x| =
−x, x < 0

Din definiţia de mai sus rezultă o serie de proprietăţi caracteristice modulului.

Propoziţia 3.1. Modulul are proprietăţile următoare:

(i) |x| = max{x, −x} ≥ 0, (∀) x ∈ R;

(ii) |x| = 0 ⇔ x = 0 (∀) x ∈ R;
(iii) |x| < c ⇔ −c < x < c, (∀) c ∈ R∗+ , (∀) x ∈ R;
(iv) |xy| = |x||y|, (∀) x, y ∈ R;
(v) |x|2 = x2 , (∀) x ∈ R;
(vi) |x + y| ≤ |x| + |y|, (∀) x, y ∈ R.

Demonstrarea acestor proprietăţi este imediată. Din proprietatea (iii) deducem:

|x − a| < ε ⇔ a − ε < x < a + ε, (∀) x, a ∈ R, (∀) ε ∈ R∗+

7
4 Şiruri de numere reale
Un şir (xn )n∈N cu termenii ı̂n R trebuie ı̂nţeles ca o funcţie ϕ : N → R pentru
care notăm xn = ϕ(n), n ∈ N. Dacă (in )n∈N este un şir strict crescător de numere
naturale, atunci şirul (xin )n∈N se numeşte subşir al şirului (xn )n∈N .
Definiţia 4.1. Şirul (xn )n∈N se numeşte:
• mărginit, dacă
(∃) m > 0 (∀) n ∈ N |xn | ≤ m

• monoton crescător (respectiv descrescător), dacă

(∀) n ∈ N xn ≤ xn+1 (respectiv xn ≥ xn+1 )

• convergent, dacă

(∃) a ∈ R (∀) ε > 0 (∃) N ∈ N (∀) n ∈ N n ≥ Nε ⇒ |xn − a| < ε

şi ı̂n acest caz notăm xn → a

• fundamental (sau şir Cauchy), dacă

(∀) ε > 0 (∃) N ∈ N (∀) n, m ∈ N n, m ≥ Nε ⇒ |xn − xm | < ε

”Convergenţa” semnifică tendinţa termenilor şirului (xn )n∈N de a se apropia,

pe măsura creşterii rangului, de un anumit element a al corpului R. Elementul
respectiv, dacă există, este unic. Unicitatea rezultă prin reducere la absurd. Astfel,
să presupunem că ı̂n acelaşi timp avem xn → a şi xn → b cu a 6= b. Atunci,
din definiţia convergenţei (aplicată pentru a şi b) deducem că există un număr
natural N astfel ı̂ncât pentru orice n ∈ N, cu n ≥ N, să avem |xn − a| < |b−a| 2
şi
|b−a|
|xn − b| < 2 . Dar ı̂n acest caz, alegând un rang n ≥ N, obţinem :

|b − a| |b − a|
|b − a| ≤ |b − xn | + |xn − a| = |xn − b| + |xn − a| < + = |b − a|
2 2
adică |b − a| < |b − a|, contradicţie.
Numărul unic a din definiţia convergenţei se numeşte limita şirului (xn )n∈N şi
notăm:
lim xn = a.
n→∞

”Fundamentabilitatea” semnifică tendinţa termenilor şirului (xn )n∈N de a se apropia

ı̂ntre ei, pe măsura creşterii rangului lor.
Proprietăţi imediate ale definiţiilor de mai sus sunt următoarele.
Teorema 4.1. (i) orice şir convergent este fundamental;
(ii) orice şir fundamental este mărginit;
(iii) dacă un şir fundamental admite un subşir convergent atunci şirul este conver-
gent.

8
 Demonstraţie. (i) Fie şirul convergent (xn )n∈N cu limn→∞ xn = a. Pentru un
ε > 0 arbitrar, există un rang natural N astfel ca pentru orice rang natural n ≥ N
să avem |xn − a| < ε/2. Atunci, pentru numerele naturale n, m ≥ N, avem
ε ε
|xn − xm | ≤ |xn − a| + |a − xm | < + = ε.
2 2
Rezultă că şirul (xn )n∈N este fundamental.
(ii) Presupunem că şirul (xn )n∈N este fundamental. Atunci, pentru ε = 1 există un
rang natural N astfel ı̂ncât |xn −xm | < 1, (∀) n, m ≥ N. In particular obţinem |xn −
xN | < 1, (∀) n ≥ N de unde |xn | ≤ |xn − xN | +
+|xN | < 1 + |xN |, (∀) n ≥ N. Atunci |xn | ≤ m, (∀) n ∈ N, unde m =
= max{ |x0 |, |x1 |, · · · , |xN −1 |, 1 + |xN | } > 0. Rezultă că şirul dat este mărginit.
(iii) Să presupunem că şirul fundamental (xn )n∈N admite subşirul convergent (xin )n∈N
cu limita a ∈ R.
Fie ε > 0. Putem găsi un rang N1 ∈ N astfel ca |xn − xm | < 2ε , (∀) n, m ≥ N1
şi respectiv un rang N2 ∈ N astfel ca |xin − a| < 2ε , (∀) n ≥ N2 . Notăm
N = max{N1 , N2 }. Pentru orice rang natural n ≥ N avem |xn −xin | < 2ε , deoarece
in ≥ n ≥ N ≥ N1 , şi |xin − a| < 2ε , deoarece n ≥ N ≥ N2 . Obţinem:
ε ε
|xn − a| ≤ |xn − xin | + |xin − a| < + = ε, (∀) n ≥ N.
2 2
Rezultă că şirul Cauchy (xn )n∈N este convergent cu limn→∞ xn = a.

Reciproca afirmaţiei (i) a teoremei 4.1 nu este valabilă ı̂n corpul ordonat Q,
Fie de exemplu şirul cu termeni raţionali (xn )n∈N , definit recurent prin x0 = 0 şi
2
xn+1 = xn + 2−n , (∀) n ∈ N, este fundamental dar neconvergent (ı̂n Q).
Prezentăm ı̂n continuare, proprietăţi fundamentale ale şirurior de numere reale,
precum şi axiomele lui Arhimede şi Cantor, pe care le verifică corpul numerelor
reale.
Teorema 4.2. Corpul numerelor reale verifică Axioma lui Arhimede, adică:

(∀) a, b ∈ R∗+ (∃) n ∈ N∗ n · a > b.

Teorema 4.3. Orice şir monoton şi mărginit din R este convergent.
Demonstraţie. Presupunem că şirul (xn )nN este mărginit şi monoton crescător.
Atunci există a = sup{ xn | n ∈ N }. Vom arăta limn→∞ xn = a. Fie ε > 0. Din
definiţia marginii superioare deducem că există N ∈ N astfel ı̂ncât a − ε < xN .
Atunci
a − ε < xN ≤ xn ≤ a < a + ε, (∀) n ≥ N.
Urmează xn → a.
Similar, dacă şirul (xn )n∈N este monoton descrescător şi mărginit inferior, atunci
şirul este convergent, cu limn→∞ xn = inf{ xn | n ∈ N }.
Corpul numerelor reale verifică Axioma lui Cantor, adică pentru orice şir
(In )n∈N descrescător de intervale ı̂nchise din R, unde In = [an , bn ] = { x ∈ R | an ≤

9
x ≤ bn }, cu In ⊃ In+1 , (∀) n ∈ N şi limn→∞ (bn − an ) = 0, există un element
c ∈ R astfel ı̂ncât
∩n∈N In = {c}

Teorema 4.4. R este complet ı̂n sens Cauchy, adică are proprietatea că orice
şir fundamental este convergent.
Demonstraţie. Fie (xn )n∈N un şir fundamental. Atunci (xn )n∈N este mărginit
(conform teoremei 4.1), deci există două elemente din R, a0 < b0 , astfel ca a0 ≤
xn ≤ b0 , (∀) n ∈ N . Vom dovedi că şirul admite un subşir convergent (Lema lui
Cesaro). Astfel, definim ı̂n mod recurent şirul strict crescător de numere naturale
(in )n∈N şi şirul descrescător de intervale ı̂nchise (In )n∈N , In = [an , bn ] prin:
• i0 = 0, I0 = [a0 , b0 ];
• Intervalul In+1 este ales ca unul dintre intervalele [an , an +b 2
n
] şi [ an +b
2
n
, bn ],
care conţine o infinitate de termeni ai şirului dat, iar in+1 > in este ales astfel ı̂ncât
xin+1 ∈ In+1 . Din construcţia indicată rezultă (prin inducţie)
b0 − a0
0 < bn − an = , n ∈ N.
2n
Cum 21n → 0 , avem bn − an → 0. Conform ipotezei (axioma lui Cantor) există
c ∈ R a. ı̂. ∩n∈N In = {c}. Dar din xin , c ∈ In deducem |xin − c| ≤ bn − an → 0,
de unde obţinem limn→∞ xin = c. Atunci, conform teoremei 4.1, rezultă că şirul
fundamental (xn )n∈N este convergent, cu limn→∞ xn = c. Aşadar R este complet
ı̂n sens Cauchy.
În continuare vom introduce noi noţiuni legate de extindererea mulţimii R, cu
două noi elemente +∞ şi −∞. Convenim să notăm R = R ∪ {−∞, ∞} mulţimea
numită dreapta ı̂ncheiată. Elementul +∞ este cel mai mare element a lui R, iar
−∞ este cel mai mic element al acestei mulţimi.
Pentru o mulţime nevidă A din R, notăm

• sup A = ∞, dacă mulţimea A este nemărginită superior;

• inf A = −∞, dacă mulţimea A este nemărginită inferior.

Definim limitele ”infinite” ale şirurilor reale astfel:
• limn→∞ xn = ∞ dacă

(∀) m > 0 (∃) N ∈ N (∀) n ∈ N n ≥ N ⇒ xn > m

• limn→∞ xn = −∞ dacă

(∀) m < 0 (∃) N ∈ N (∀) n ∈ N n ≥ N ⇒ xn < m

Definiţia 4.2. Un element a ∈ R se numeşte punct limită al unui şir (xn )n∈N
de numere reale dacă există un subşir (xin )n∈N al şirului (xn )n∈N cu limn→∞ xin =
= a.

10
Propoziţia 4.1. Orice şir de numere reale admite cel puţin un punct limită.
Demonstraţie. Dacă şirul este mărginit se aplică Lema lui Cesaro. Dacă şirul
este nemărginit se arată că acesta admite un subşir cu limita infinită.
In contextul de mai sus, să definim punctele limită extreme ale unui şir de numere
reale.
Definiţia 4.3. Fie (xn )n∈N un şir de numere reale.
Notăm Xn = { xk | k ≥ n } mulţimea termenilor şirului de rang cel puţin n.
Definim
• limita superioară a şirului:
lim sup xn = inf{ sup Xn | n ∈ N },
n→∞

cu convenţia inf{∞} = ∞.
• limita inferioară a şirului:
lim inf xn = sup{ inf Xn | n ∈ N },
n→∞

cu convenţia sup{−∞} = −∞.

Se dovedeşte că limitele superioară şi inferioară ale unui şir de numere reale
reprezintă cel mai mare şi respectiv cel mai mic punct limită al şirului. Deasemenea
are loc următoarea caracterizare a limitei:
Propoziţia 4.2. Un şir de numere reale are limită (ı̂n particular este convergent)
dacăşi numai dacă limitele superioară şi inferioară sunt egale (ı̂n particular finite şi
egale). In acest caz avem:
lim xn = lim sup xn = lim inf xn .
n→∞ n→∞ n→∞

In finalul discuţiei despre şirurile de numere reale, amintim câteva criterii im-
portante de convergenţă.
• Criteriul majorării: Dacă pentru şirurile (xn )n∈N şi (pn )n∈N , cu proprietăţile
pn > 0, (∀) n ∈ N şi pn → 0 şi numărul real a avem
|xn − a| ≤ pn , (∀) n ∈ N,
atunci xn → a;
• Criteriul cleşte: Dacă pentru şirurile (xn )n∈N , (an )n∈N şi (bn )n∈N , cu pro-
prietăţile an → c, bn → c, avem
an ≤ xn ≤ bn , (∀) n ∈ N,
atunci xn → c;
• Criteriul lui Stolz: Dacă pentru şirurile (an )n∈N şi (bn )n∈N , cu proprietăţile
0 < bn < bn+1 , (∀) n ∈ N şi bn → ∞ , avem
an+1 − an
lim =c
n→∞ bn+1 − bn

atunci limn→∞ abnn = c.

11
Curs 2
Serii numerice
1 Definiţii. Generalităţi.

În acest capitol vom studia seriile de numere reale. Cu ajutorul seriilor se poate
da un sens noţiunii de ”sumă” a termenilor unui şir de numere reale. Spre deosebire
de suma unui număr finit de termeni, care poate fi definită pur algebric, suma
termenilor unui şir, necesită folosirea noţiunii de convergenţă. În definiţia următoare
vom introduce noţiunile fundamentale pe care le vom folosi ı̂n continuare.

Definiţia 1.1. Fie un şir de numere reale (an )n∈N . Se numeşte seria ataşată şirului
dat, ansamblul format din şirurile (an )n∈N
P şi (Sn )n∈N , unde Sn := a0 + . . . + an ,
(n ≥ 0). Această serie se notează cu an . Termenii an se numesc termenii
n≥0
seriei, iar termenii Sn se numesc sumele parţiale ale seriei. În cazul ı̂n care şirul
(Sn )n∈N este convergent, seria se numeşte convergentă, iar ı̂n caz contrar, seria
se numeşte divergentă. Limita şirului (Sn )n∈N , ı̂n cazul ı̂n care există, se numeşte
P∞
suma seriei şi se notează cu an .
n=0
Calitatea unei serii de a fi convergentă sau divergentă poartă numele de natura
seriei.
P
Seria an , precum şi suma ei, ı̂n cazul convergenţei se mai notează prin a0 +
n≥0 P
a1 + . . .. Dacă ı̂n seria avem a0 = a1 = . . . = ak−1 = 0, notăm seria şi prin
n≥0
P P∞
an , iar suma sa prin an .
n≥k n=k
Vom da ı̂n continuare câteva exemple de serii. Una dintre cele mai importante
serii, de care vom avea nevoie şi ı̂n continuare este seria geometrică.
P n
Exemplul 1.1. Seria geometrică se defineşte prin q , unde q ∈ R. Avem
n≥0
n+1
Sn = 1 + q + . . . + q n = 1−q
1−q
, pentru q 6= 1 şi Sn = n + 1, pentru q = 1. Rezultă că
1
seria este convergentă şi are suma 1−q , dacă |q| < 1 şi este divergentă când |q| ≥ 1.
În plus suma seriei este +∞ pentru q ≥ 1.
P 1 1 1
Exemplul 1.2. Fie seria n(n+1)
. Pentru n ≥ 1, avem Sn = 1·2 + . . . n(n+1)
n≥1



= 11 − 21 + . . . + n1 − n+1
1
. După reducerea termenilor asemenea, obţinem Sn =
1
1 − n+1 . Deoarece limn→∞ Sn = 1, conchidem că seria este convergentă şi are suma
egală cu 1.

1
 P n P
n
k
Exemplul 1.3. Fie seria (n+1)!
. Avem S n = (k+1)!
=
n≥1 k=0
Pn  
1 1
= k!
− (k+1)!
= 0!1 − (n+1)!
1
= 1 − (n+1)!1
. Obţinem limn→∞ Sn = 1. Deci se-
k=0
ria este convergentă cu suma 1.
P
Propoziţia 1.1. i) Dacă ı̂ntr-o serie an , adăugăm, eliminăm, sau modifi-
n≥0
căm un număr finit de termeni, natura seriei nu se schimbă, ci doar suma ei se
modifică, ı̂n cazul când este convergentă.
ii) Dacă toţi termenii unei serii se ı̂nmulţesc cu o constantă k 6= 0, atunci natura
seriei nu se modifică dar, ı̂n cazul convergenţei, suma noii serii este egală cu suma
seriei date ı̂nmulţită cu k.

Demonstraţie. i) Să observăm că toate operaţiile menţionate, se pot reduce doar
la două mai simple şi anume, a) adăugarea unui număr finit de termeni la ı̂nceputul
seriei şi b) eliminarea unui număr finit de termeni de la ı̂nceputul seriei. Datorită
simetriei,
P este suficient să vedem doar operaţia
P b). Deci să observăm că orice serie
an are aceaşi natură cu seria de forma an+k , unde k ∈ N. Dar sumele parţiale
n≥0 n≥0
ale acestor două serii diferă prin constanta, a0 + . . . + ak−1 , şi deci cele două şiruri
au aceaşi natură. În cazul convergenţei, limitele lor diferă prin această constantă
aditivă.
ii) Sumele parţiale ale seriei modificate, sunt egale cu sumele parţiale ale seriei
date ı̂nmulţite cu factorul k. Atunci cele două şiruri sunt simultan convergente sau
divergente şi ı̂n cazul convergenţei, limitele lor diferă de asemenea prin factorul mul-
tiplicativ k.

Obiectul studiului seriilor nu vizează doar calculul sumei seriilor. De fapt pentru
o mică parte a seriilor lucrul acesta este posibil. De obicei ne vom mulţumi să
stabilim doar dacă seria este convergentă sau divergentă. Acest lucru se poate face
prin aplicarea diferitelor criterii de convergenţă. În funcţie de tipul seriei se va alege
un criteriu sau altul. Există un criteriu general de convergenţa, şi anume Criteriul
general al lui Cauchy, pe care ı̂l vom prezenta ı̂n continuare. Totuşi menţionăm că
aplicarea acestui criteriu ı̂n practică este dificil. De aceea, importanţa lui este mai
mult teoretică şi ne va folosi pentru a demonstra alte criterii de convergenţă mai
simple.
P
Teorema 1.1. (Criteriul general al lui Cauchy) Seria an , este convergentă,
n≥0
dacă şi numai dacă, pentru orice ε > 0, există un indice nε ∈ N, astfel ı̂ncât, pentru
orice n ≥ nε şi m ≥ nε , n ≤ m, avem |an + . . . + am | < ε.

Demonstraţie. Să notăm Sn := a0 + . . . + an , (n ∈ N). Condiţia din enunţul teo-

remei este echivalentă cu condiţia ca pentru orice ε > 0, să existe un indice nε ∈ N,
astfel ı̂ncât, pentru orice n ≥ nε şi m ≥ nε , n ≤ m, să avem |Sm − Sn−1 | < ε.
Dar această este condiţia ca şirul (Sn )n∈N să fie fundamental. Deoarece un şir este
convergent, dacă şi numai dacă este fundamental, găsim că condiţia din enunţul

2
teoremei este echivalentă cu faptul
P că şirul (Sn )n∈N este convergent, ceea ce este
acelaşi lucru cu faptul că seria an este convergentă.
n≥0

Observaţia
P 1.1. Condiţia din criteriul lui Cauchy, se poate formula pentru seria
an , ı̂n mod echivalent astfel: pentru orice ε > 0, să existĕ un indice nε ∈ N, astfel
n≥0
ı̂ncât, pentru orice n ≥ nε şi orice p ≥ 0, să avem |an + . . . + an+p | < ε.
P
Corolarul 1.1. Dacă seria an este convergentă, atunci limn→∞ an = 0.
n≥0

Demonstraţie. Aplicăm necesitatea condiţiei din criteriul lui Cauchy. Deoarece

ı̂n această condiţie indicii n ≥ nε şi m ≥ nε , se pot alege arbitrar, putem lua m = n
şi obţinem |an | < ε, pentru orice n ≥ nε , ceea ce arată că şirul (an )n∈N are limita 0.

Observaţia 1.2. Reciproca din Corolarul 1.1 nu este adevărată. În Exemplele 3.1
şi 3.2, din paragraful următor, sunt prezentate serii divergente, dar cu termenul
general tinzând la zero.
P P
Definiţia 1.2. Seria an se numeşte absolut convergentă, dacă seria |an |
n≥0 n≥0
este convergentă.

Teorema 1.2. (Criteriul absolutei convergenţe) Orice serie absolut conver-

gentă este convergentă.
P
Demonstraţie. Fie seria an absolut convergentă. Aplicând criteriul general al
n≥0
lui Cauchy, partea de necesitate, la seria modulelor, rezultă că pentru orice ε > 0,
există un indice nε ∈ N, astfel ı̂ncât, pentru orice n ≥ nε şi m ≥ nε , n ≤ m, avem
|an | + . . . + |am | < ε. Dar atunci avem |an + . . . + am | ≤ |an | P
+ . . . + |am | < ε.
Aplicând acum suficienţa criteriului general al lui Cauchy seriei an , obţinem că
n∈N
aceasta este convergentă.

Observaţia 1.3. Reciproca teoremei de mai sus nu este adevărată. Exemple ı̂n
acest sens vom prezenta ulterior. Din acest motiv este utilă definiţia următoare.

Definiţia 1.3. O serie se numeşte semiconvergentă, dacă ea este convergentă,

dar nu este absolut convergentă.
P
Propoziţia 1.2. Fie an o serie absolut convergentă, cu suma a. Fie ε > 0 şi
n≥0
P
n+p
nε ∈ N, astfel ı̂ncât |ak | < ε, pentru orice n ≥ nε şi orice p ≥ 0. Atunci avem
k=n
P
n
| ak − a| ≤ ε, (∀) n ≤ nε .
k=0

3
 P
Demonstraţie. Notăm cu (Sn )n∈N şirul sumelor parţiale ale seriei an . Fie n ≥
n≥0
P
n+p P
n+p
nε fixat şi fie p ≥ 1 variabil. Avem Sn+p = Sn + ak ≤ Sn + |ak | ≤ Sn + ε.
k=n+1 k=n+1
Analog avem Sn+p ≥ Sn − ε. Trecând la limită când p → ∞, ı̂n cele două inegalităţi
obţinem Sn − ε ≤ a ≤ Sn + ε, adică |Sn − a| < ε.

2 Criterii de comparaţie pentru seriile cu termeni

pozitivi.
P
Observaţia 2.1. Dacă an este o serie cu termeni pozitivi: an ≥ 0, (n ≥ 0),
n≥0
P
atunci şirul sumelor parţiale (Sn )n∈N este crescător. În consecinţă, seria an este
n≥0
convergentă, dacă şi numai dacă şirul (Sn )n∈N este mărginit. Dacă şirul (Sn )n∈N este
P
∞
mărginit, si deci seria este convergentă, notăm an < ∞. Dacă şirul (Sn )n∈N este
n=0
P
∞
nemărginit, şi deci seria este divergentă, avem an = ∞.
n=0

În continuare vom analiza criterii pentru stabili natura unei serii cu termeni
pozitivi. Vom ı̂mpărţii aceste criterii ı̂n două categorii: i) criterii de comparaţie, pe
care le vom studia ı̂n acest paragraf, ı̂n care, natura unei serii se stabileşte folosind
o serie ajutătoare a cărei natură este cunoscută şi ii) criterii directe, prezentate ı̂n
paragraful următor, la care natura unei serii se obţine studiind doar termenii săi.
P
Teorema 2.1. (Criteriul 1 de comparaţie) Fie seriile cu termeni pozitivi, an
P n≥0
şi bn , pentru care există n0 ∈ N astfel ı̂ncât
n≥0

an ≤ bn , pentru orice n ≥ n0 .
P
∞ P
∞
i) Dacă an < ∞, atunci an < ∞.
n=0 n=0
P
∞ P
∞
ii) Dacă an = ∞, atunci bn = ∞.
n=0 n=0

Demonstraţie. Fie Sn = a0 + . . . + an şi Tn = b0 + . . . + bn . Avem Sn − Sn0 ≤

P
∞
Tn − Tn0 , pentru orice n ≥ n0 . Dacă bn < ∞, atunci şirul (Tn )n∈N este mărginit.
n=0
P
∞ P
∞
Rezultă şirul (Sn )n∈N mărginit, adică an < ∞. Dacă an = ∞, rezultă că şirul
n=0 n=0
P
∞
(Sn )n∈N este nemărginit şi deci şi şirul (Tn )n∈N este nemărginit, adică bn = ∞.
n=0

4
Teorema
P 2.2.P(Criteriul 2 de comparaţie) Fie seriile cu termeni strict pozi-
tivi, an şi bn , pentru care există n0 ∈ N astfel ı̂ncât
n≥0 n≥0

an+1 bn+1
≤ , pentru orice n ≥ n0 .
an bn
P
∞ P
∞
i) Dacă bn < ∞, atunci an < ∞.
n=0 n=0
P
∞ P∞
ii) Dacă an = ∞, atunci bn = ∞.
n=0 n=0

Demonstraţie. Din ipoteză avem pentru orice n ≥ n0 :

un un un−1 un +1 vn vn−1 vn +1
= · ··· 0 ≤ · ··· 0 .
un 0 un−1 un−2 un 0 vn−1 vn−2 vn0
u P P
Deci un ≤ kvn , (n ≥ n0 ), unde k := vnn0 . Ţinı̂nd cont că seriile vn şi kvn
0
n≥0 n≥0
au aceaşi natură, prin aplicarea primului criteriu de comparaţie, se obţine teorema.

TeoremaP2.3. (Criteriul
P de comparaţie cu limită) Fie seriile cu termeni strict
pozitivi, an şi bn . Presupunem că există l ∈ [0, ∞) ∪ {∞} astfel ı̂ncât
n≥0 n≥0

bn
lim = l.
n→∞ an

P
∞ P
∞
i) Dacă an < ∞, şi l < ∞, atunci bn < ∞.
n=0 n=0
P
∞ P
∞
ii) Dacă an = ∞, şi l > 0, atunci bn = ∞.
n=0 n=0

Demonstraţie. i) Alegem ρ > l. Există n0 ∈ N, astfel ı̂ncât abnn < ρ, pentru orice
P
∞ P∞
n ≥ n0 . Deci bn < ρun , (n ≥ n0 ). Din an < ∞, rezultă ρan < ∞ şi aplicând
n=0 n=0
P
∞
primul criteriu de comparaţie, rezultă bn < ∞.
n=0
ii) Alegem 0 < ρ < l. Există n0 ∈ N astfel ı̂ncât abnn > ρ, adică bn > ρan , pentru
P∞ P
∞
n ≥ n0 . Din an = ∞, rezultă ρan = ∞ şi apoi, aplicând primul criteriu de
n=0 n=0
P
∞
comparaţie, rezultă bn = ∞.
n=0

P
Teorema 2.4. (Criteriul lui Kummer) Fie seria an , an > 0, (n ≥ 0), şi şirul
n≥0
(bn )n∈N , bn > 0, (n ≥ 0). Notăm:
an
Kn := bn − bn+1 , (n ≥ 0).
an+1

5
 P
∞
i) Dacă există ρ > 0 şi n0 ∈ N astfel ı̂ncât, Kn ≥ ρ, (n ≥ n0 ), atunci an < ∞.
n=0
P
∞
1
ii) Dacă bn
= ∞ şi există n0 ∈ N, astfel ı̂ncât Kn ≤ 0, (n ≥ n0 ), atunci
n=0
P
∞
an = ∞.
n=0

Demonstraţie. i) Din ipoteză avem: ak+1 ≤ ρ1 (ak bk − ak+1 bk+1 ), (k ≥ n0 ). Deci

n−1
1 X
a0 + . . . + an ≤ a0 + . . . + an0 + (ak bk − ak+1 bk+1 ) =
ρ k=n
0

1 1
= a0 + . . . + an0 + (an0 bn0 − an bn ) ≤ a0 + . . . + an0 + an0 bn0 .
ρ ρ
P
∞
Deoarece sumele parţiale sunt mărginite, rezultă an < ∞.
n=0
1

ii) Din condiţia Kn ≤ 0, (n ≥ n0 ) se obţine an+1

b
an
≥ n+1
1 , (n ≥ n0 ). Ţinând
bn
P 1 P
∞
seama că bn
= ∞ şi aplicând al doilea criteriu de comparaţie, se obţine an =
n≥0 n=0
∞.

P
Corolarul 2.1. Fie seria an , an > 0, (n ≥ 0), şi şirul (bn )n∈N , bn > 0,
n≥0
P 1
(n ≥ n0 ), cu proprietatea că bn
= ∞. Presupunem că există l ∈ R, astfel
n≥0
ı̂ncât l = limn→∞ Kn .
P
∞
i) Dacă l > 0, atunci an < ∞,
n=0
P
∞
ii) Dacă l < 0, atunci an = ∞.
n=0

Demonstraţie. i) Alegem 0 < ρ < l. Există n0 ∈ N, astfel ı̂ncât Kn ≥ ρ, pentru

n ≥ n0 şi putem aplica teorema.
ii) Există n0 ∈ N, astfel ı̂ncât Kn ≤ 0, pentru n ≥ n0 şi de asemenea putem
aplica teorema.

3 Criterii directe pentru serii cu termeni pozitivi

Teorema 3.1. (Criteriul
P rădăcinii, sau criteriul lui Cauchy) Fie seria cu
termeni pozitivi, an . Notăm
n≥0

√
Cn := n
an , n ∈ N.

6
 i) Dacă există q < 1 şi un indice n0 ∈ N, astfel ı̂ncât Cn ≤ q, (n ≥ n0 ), atunci
P
∞
an < ∞,
n=0

ii) Dacă există un subşir de indici (nk )k∈N astfel ı̂ncât Cnk ≥ 1, pentru orice
P
∞
k ∈ N, atunci an = ∞.
n=0

Demonstraţie. i) Din ipoteză avem an ≤ q n , (n ≥ n0 ). Deoarece 0 ≤ q < 1 seria

geometrică cu raţia q este convergentă, vezi Exemplul 1.1. Atunci, aplicând criteriul
P∞
1 de comparaţie, rezultă an < ∞.
n=0
ii) Din ipoteză rezultă că ank ≥ 1, (k ∈ N). Rezultă că şirul (an )n∈N nuP
are limita
0 şi atunci din corolarul criteriului general al lui Cauchy, rezultă că seria an este
n≥0
divergentă.

P
Corolarul 3.1. Fie seria cu termeni pozitivi an . Să notăm l :=
n≥0
= lim supn→∞ Cn .
P
∞
i) Dacă l < 1, atunci an < ∞,
n=0
P
∞
ii) Dacă l > 1, atunci an = ∞.
n=0

Demonstraţie. i) Alegem l < q < 1. Există un indice n0 ∈ N, astfel ı̂ncât

Cn < q, (n ≥ n0 ). Deci se poate aplica teorema precedentă.
ii) Există un subşir al şirului (Cn )n∈N , cu limita l > 1. De la un rang ı̂ncepând,
termenii subşirului sunt mai mari sau egali cu 1. Atunci putem aplica teorema.

Teorema 3.2. (CriteriulPraportului, sau criteriul lui D’Alembert) Fie seria

cu termeni strict pozitivi an . Notăm:
n≥0

an+1
Dn := .
an
i) Dacă există q < 1 şi un indice n0 ∈ N, astfel ı̂ncât Dn ≤ q, (n ≥ n0 ), atunci
P
∞
an < ∞,
n=0
P
∞
ii) Dacă există un indice n0 ∈ N, astfel ı̂ncât Dn ≥ 1, (n ≥ n0 ), atunci an =
n=0
∞.
n+1
Demonstraţie. i) Din ipoteză, avem an+1 ≤ q qn , (n ≥ n0 ). Deoarece
P n an
0 ≤ q < 1, seria q este convergentă. Aplicând al doilea criteriu de comparaţie,
n≥0
P
∞
rezultă că an < ∞.
n=0

7
 ii) DinP
ipoteză, rezultă că şirul (an )n∈N nu coverge la 0 şi potrivit Corolarului
1.1, seria an este divergentă.
n≥0

P
Corolarul 3.2. Fie seria cu termeni strict pozitivi an . Presupunem că există
n≥0
limn→∞ Dn = l.
i) Dacă l < 1, atunci seria converge.
ii) Dacă l > 1, atunci seria diverge.
Demonstraţie. i) Alegem l < q < 1. Există n0 ∈ N, astfel ı̂ncât, Dn ≤ q, pentru
n ≥ n0 . Se poate aplica apoi criteriul raportului.
ii) Există un indice n0 ∈ N, astfel ı̂ncât, Dn ≥ 1, pentru n ≥ n0 . Se poate aplica
atunci teorema precedentă.

P
Teorema 3.3. (Criteriul condensării) Fie seria an , p ∈ N cu termenii pozitivi
n≥p
P k
şi descrescători. Această serie are aceaşi natură cu seria 2 a2k , unde j ∈ N este
k≥j
ales arbitrar astfel ı̂ncât 2j ≥ p.
Demonstraţie. Dacă p > 0,
Pcompletăm seria, luând numerele ai := ap ,Ppentru
(0 ≤ i ≤ p − 1). Seria dată an are aceaşi natură cu seria completată an şi
n≥p n≥0
ı̂n plus termenii seriei completate sunt pozitivi şi descrescători. Să notăm Sn :=
a0 + . . . + an , (n ≥ 0). Tk := a1 + 2a2 + 22 a22 + . . . + 2k a2k , (k ≥ 0). Deoarece şirul
(Sn )n∈N este crescător, el are aceaşi natură cu şubşirul (S2k )k∈N . Folosind monotonia
şirului (an )n∈N . Avem:


S2k = a0 + a1 + (a2 ) + (a3 + a4 ) + (a5 + . . . + a8 ) + . . . + a{2k−1 +1} + . . . + a2k ≥

1 1
≥ a0 + a1 + 20 a21 + 21 a22 + 22 a23 + . . . + 2k−1 a2k = a0 + · a1 + · Tk .
2 2
Pe de altă parte:


S2k = a0 + (a1 ) + (a2 + a3 ) + (a4 + . . . + a7 ) + . . . + a{2k−1 } + . . . + a{2k −1} + a2k ≤

≤ a0 + 20 a20 + 21 a21 + 22 a22 + . . . + 2k−1 a{2k−1 } + 2k a2k = a0 + Tk .

Din dubla inegalitate
1 1
a0 + · a1 + · Tk ≤ S2k ≤ a0 + Tk , (k ≥ 1),
2 2
P P k
rezultă că şirurile (Tk )k∈N şi (S2k )k∈N au aceaşi natură. Deci seriile an şi 2 a2k
n≥0 k≥0
P k P k
au aceaşi natură. Dar ı̂n plus seriile 2 a2k şi 2 a2k au aceaşi natură. Obţinem
k≥j k≥0
P k P
că seriile 2 a2k şi an au aceaşi natură.
k≥j n≥p

8
Exemplul
P 1 3.1. (Seria armonică) Seria armonică de parametru α ∈ R se defineşte
prin nα
. Avem
n≥1
X∞ 
1 < ∞, α > 1
= .
n α = ∞, α ≤ 0
n=1

Într-adevăr, folosind
P k 1 criteriulP condensării, rezultă că seria armonică are aceaşi
1−α k
natură cu seria 2 (2k )α = (2 ) . Aceasta este o serie geometrică cu raţia
k≥0 k≥0
1−α
2 , care este convergentă sau divergentă după cum raţia este strict subunitară sau
respectiv mai mare sau egală cu 1. De aici rezultă discuţia după α.

Exemplul 3.2. Avem:

∞
X 1
= ∞.
n=2
n ln n
P k 1
Într-adevăr, din criteriul condensării, această serie are aceaşi natură cu seria 2 2k ln 2k =
P 1 k=1

k
. Dar această este seria armonică cu α = 1 şi deci este divergentă.
k≥1

Teorema
P 3.4. (Criteriul Raabe-Duhamel) Fie seria cu termeni strict pozitivi
an . Notăm:
n≥0
 
an
Rn := n − 1 , (n ∈ N).
an+1
P
∞
i) Dacă există q > 1 şi n0 ∈ N, astfel ı̂ncât Rn ≥ q, (n ≥ n0 ), atunci an < ∞,
n=0
P
∞
ii) Dacă există n0 ∈ N, astfel ı̂ncât Rn ≤ 1, (n ≥ n0 ), atunci an = ∞.
n=0

Demonstraţie. Alegem bn := n, (n ∈ N) ı̂n criteriul lui Kummer. Se ob-

P
∞
1
P∞
1
servă că bn
= n
= ∞, (vezi Exemplul 3.1, pentru α = 1). Avem Kn =
n=1 n=1
an
= bn an+1 − bn+1 = Rn − 1.
P
∞
i) Notăm ρ := q − 1 şi obţinem Kn ≥ ρ, (n ≥ n0 ). Se obţine an < ∞.
n=0
P
∞
ii) Din Rn ≥ 1, (n ≥ n0 ), se obţine Kn ≥ 0, (n ≥ n0 ) şi apoi an = ∞.
n=0

P
Corolarul 3.3. Fie seria cu termeni strict pozitivi an . Presupunem că există
n≥0
limn→∞ Rn = l.
P
∞
i) Dacă l > 1, atunci an < ∞,
n=0
P
∞
ii) Dacă l < 1, atunci an = ∞.
n=0

9
 Demonstraţie. i) Alegem 1 < q < 1. Există n0 ∈ N, astfel ı̂ncât Rn ≥ q,
(n ≥ n0 ). Deci se poate aplica teorema.
ii) Există un indice n0 ∈ N, astfel ı̂ncât, Rn ≤ 1, pentru n ≥ n0 . Se poate aplica
atunci teorema.

4 Criterii de convergenţă pentru serii cu termeni

oarecare
P
Teorema 4.1. (Criteriul lui Dirichlet) Fie seria n≥0 (an bn ). Notăm Sn :=
a0 + . . . + an , (n ≥ 0). Dacă
i) şirul (Sn )n este mărginit,
ii) şirul (bn )n este descrescător, cu limita zero,
atunci seria dată este convergentă.
Demonstraţie. Fie n, p ∈ M. Are loc următoarea formulă, numită transfor-
mata lui Abel:

an bn + . . . + an+p bn+p = bn (Sn − Sn−1 ) + . . . + bn+p (Sn+p − Sn+p−1 ) =

n+p−1
X
= bn+p Sn+p − bn Sn−1 + Sk (bk − bk+1 ). (1)
k=n

Fie M > 0, astfel ı̂ncât |Sk | ≤ M , pentru orice k ∈ N. Avem

n+p−1
X
|an bn + . . . + an+p bn+p | ≤ (bn+p |Sn+p | + bn |Sn |) + |Sk |(bk − bk+1 ) =
k=n
n+p−1
!
X
=M bn+p + bn + (bk − bk+1 ) = 2M bn .
k=n

ε
Dacă ε > 0, alegem nε ∈ N, astfel ı̂ncât bn < 2M , pentru orice n ≥ nε . Atunci
rezultă |an bn + . . . + an+p bn+p
P| < ε, (n ≥ nε , p ≥ 0). Aplicând criteriul general al
lui Cauchy, rezultă că seria n≥0 an bn este convergentă.
P
Corolarul 4.1. (Criteriul lui Leibniz) Fie seria n≥0 (−1)n un , Dacă şirul (un )n
este monoton descrescător şi cu limita zero, atunci seria dată este convergentă.
Demonstraţie. Se poate aplica criteriul lui Dirichlet, făcând alegerile: an :=
(−1)n , şi bn := un , pentru n ≥ 0. Într-adevăr, şirul (Sn )n , ia doar valorile 1 şi 0,
deci este mărginit, iar şirul (un )n satisface condiţiile cerute pentru şirul (bn )n .
P
Teorema 4.2. P (Criteriul lui Abel) Fie seria n≥0 (an bn ). Dacă
i) seria an este convergentă, iar
n≥0
ii) şirul (bn )n este monoton şi mărginit,
atunci seria dată este convergentă.

10
 Demonstraţie. Presupunem, pentru a face o alegere, că şirul
P (bn )n este monoton
descrescător. Notăm Sn := a0 + . . . + an , (n ≥ 0) şi S := an . Deoarece şirul
n≥0
(bn )n este convergent, el este şi mărginit. Fie M > 0, astfel ı̂ncât |bn | ≤ M , pentru
orice n ∈ N.
Fie ε > 0 ales arbitrar. Există un rang nε ∈ N, astfel ı̂ncât, pentru orice n ≥ nε
ε
să avem |Sn − S| < 4M . Folosind transformata lui Abel, vezi (1) din teorema
precedentă, găsim pentru n ≥ nε şi p ≥ 0:

|an bn + . . . + an+p bn+p | =

n+p−1
X
= |bn+p (Sn+p − S) − bn (Sn − S) + (bk − bk+1 )(Sk − S)| ≤
k=n
n+p−1
X
≤ |bn+p | |Sn+p − S| + |bn | |Sn − S| + |bk − bk+1 | |Sk − S| ≤
k=n
n+p−1
!
ε X ε
≤ |bn+p | + |bn | + (bk − bk+1 ) = (2|bn+p | + 2|bn |) = ε.
4M k=n
4M
P
Folosind criteriul general al lui Cauchy, rezultă că seria n≥0 (an bn ) este convergentă.

5 Operaţii cu serii
Deoarece operaţia de amplificarea cu un scalar al unei serii am discutat-o ı̂n Propoziţia
1.1, vom analiza acum suma şi produsul a două serii.
P P P
Definiţia 5.1. Seria n≥0 (an + bn ) se numeşte suma seriilor an şi bn .
n≥0 n≥0
P P
Teorema 5.1. Fie seriile an şi bn .
n≥0 n≥0
i) Dacă ambele serii sunt convergente, atunci seria sumă este de asemenea con-
vergentă şi ı̂n plus avem:
X X X
(an + bn ) = an + bn .
n≥0 n≥0 n≥0

ii) Dacă una dintre serii are suma infinită, iar cealaltă este convergentă, sau are
suma infinită, de acelaşi semn cu prima, atunci seria sumă este infinită, de acelaşi
semn.

Demonstraţie.
P P Dacă notăm cu P(Sn )n , (Tn )n , (Un )n , (n ≥ 0), sumele parţiale ale
seriilor an , bn şi respectiv n≥0 (an + bn ), atunci avem pentru orice n ∈ N:
n≥0 n≥0
Sn + Tn = Un . De aici, folosind proprietăţiile sirurilor, obţinem punctele i) şi ii) din
teoremă.

11
 P P
Definiţia 5.2. Fie seriile an şi bn . Notăm pentru orice n ≥ 0:
n≥0 n≥0

cn := a0 bn + a1 bn−1 + . . . + an b0 .
P P P
Seria cn se numeşte seria produs al seriilor an şi bn . Seria produs se
n≥0 n≥0 n≥0
mai numaşte şi produsul Cauchy sau produsul de convoluţie al seriilor date.
P P
Teorema 5.2. (Mertens) Dacă seriile an şi bn sunt convergente şi una
n≥0 n≥0 P
dintre ele este absolut convergentă, atunci seria produs a lor, cn este convergentă
n≥0
şi ı̂n plus avem: ! !
X X X
cn = an bn . (2)
n≥0 n≥0 n≥0

Demonstraţie. Fie Sn := a0 +.P. .+an , Tn :=P b0 +. . .+bn , Un := c0 +. . .+cn , (n ≥

0). Să notăm de asemenea a := an şi b := bn . Presupunem, pentru o alegere
P n≥0 n≥0
că seria bn , este absolut convergentă. Fie M > 0 şi M1 > 0, astfel ı̂ncât |bn | ≤ M
n≥0
şi |Sn − a| ≤ M1 , pentru orice n ∈ N.
Fie ε > 0 ales arbitrar. În primul rând, deoarece limn→∞ Tn = b, putem alege un
indice n1ε ∈ N, astfel ı̂ncât
ε
|a| |Tn − b| < , (∀) n ≥ nε .
3
P
Apoi, deoarece seria bn este absolut convergentă putem găsi un indice n2ε ≥ n1ε ,
n≥0
astfel ı̂ncât
ε
|bn | + . . . + |bn+p | < , (∀) n ≥ n2ε (∀) p ≥ 0.
3M1
În final există un indice n3ε ≥ n2ε , astfel ı̂ncât
ε
|Sn − a| < . (∀) n ≥ n3ε .
3M (n2ε + 1)
Alegem acum nε = n2ε + n3ε . Fie n ≥ nε . Avem:
|U − ab| = |b0 Sn + b1 Sn−1 + . . . + bn S0 − ab| =
= |a(b0 + . . . + bn − b) + b0 (Sn − a) + . . . + bn (S0 − a)| ≤
X n
≤ |a| |Tn − b| + |bk | |Sn−k − a| <
k=0
n2ε n
ε X X
< + |bk | |Sn−k − a| + |bk | |Sn−k − a| <
3 k=0 2 k=nε +1
n2ε n
ε X X ε ε ε
< +M |Sn−k − a| + M1 |bk | < + + = ε.
3 k=0 2
3 3 3
k=nε +1

Deoarece ε este arbitrar, rezultă că limn→∞ Un = ab.

12
 P P
Teorema 5.3. (Cauchy) Dacă seriile an şi bn sunt absolut convergente,
P n≥0 n≥0
atunci seria produs a lor cn este de asemenea absolut convergentă şi are loc
n≥0
relaţia (2).

Demonstraţie. Este suficient să demonstrăm absolut convergenţa seriei produs.

Avem pentru n ≥ 0:
 
Xn X n  X  X n X X
 
|ck | =  ai bj  ≤ |ai | |bj | ≤ |ai | |bj | =
 
k=0 k=0 i+j=k k=0 i+j=k i+j≤n
n
! n ! ∞
! ∞ !
X X X X
= |ai | |bj | ≤ |ai | |bj | .
i=0 j=0 i=0 j=0
P
Deoarece sumele parţiale ale seriei n≥0 |cn | sunt mărginite, seria produs este ab-
solut convergentă.

13
Curs 3
Funcţii reale de o variabilă
La ı̂nceput vom reaminti definiţiile de bază ale limitei, continuităţii şi
derivabilităţii. De asemenea se reamintesc, fără demonstraţie, teoremele de bază
ale limitei şi ale continuităţii, precum şi câteva proprietăţi simple ale derivatelor.
Menţionăm că proprietăţile respective se vor extinde la cazul funcţiilor de mai multe
variabile, care vor fi studiate ulterior. În ceea ce priveşte funcţiile derivabile, ı̂n para-
grafele următoare vom studia detailat teoremele de medie, regu-
lile lui l’Hospital şi polinomul lui Taylor. De asemenea menţionăm că studiul
funcţiilor elementare: exponenţială, putere, logaritm şi funcţii trigonometrice şi in-
vers trigonometrice, va fi făcut ı̂n capitolul următor, după definirea seriilor
Taylor.

1 Definiţii şi rezultate de bază

Definiţia 1.1. Fie a ∈ R. O mulţime V ⊂ R se numeşte vecinătate, (respectiv
vecinătate la stânga, vecinătate la deapta) a punctului a dacă există ε > 0
astfel ı̂ncât (a − ε, a + ε) ⊂ V , ( respectiv (a − ε, a] ⊂ V , [a, a + ε) ⊂ V ).

Reamintim că notăm cu R muţimea R ∪ {∞} ∪ {−∞}.

Definiţia 1.2. O mulţime V ⊂ R se numeşte vecinătate a lui ∞, dacă există α ∈ R,

astfel ı̂ncât (α, ∞) ∪ {∞} ⊂ V . O mulţime V ⊂ R se numeşte vecinătate a lui −∞,
dacă există α ∈ R, astfel ı̂ncât (−∞, α) ∪ {−∞} ⊂ V .

Definiţia 1.3. Fie D ⊂ R. Un element a ∈ R se numeşte punct de acumulare

(respectiv punct de acumulare la stânga, punct de acumulare la dreapta),
al lui D, dacă pentru orice vecinătate, (respectiv vecinătate la stânga, vecinătate la
dreapta), V a lui a, există x ∈ V , astfel ı̂ncât x 6= a.

Propoziţia 1.1. Punctul a ∈ R este punct de acumulare al mulţimii D ⊂ R, dacă

şi numai dacă există un şir (xn )n∈N convergent la a, de puncte xn ∈ D, xn 6=
a, (∀) n ∈ N.

Pentru punctele de acumulare la stânga sau la dreapta, avem:

Propoziţia 1.2. Fie D ⊂ R şi a ∈ R. Sunt echivalente afirmaţiile:

i) a este punct de acumulare la dreapta, (respectiv la stânga),
ii) există un şir (xn )n∈N , convergent la a, de puncte xn ∈ D, xn < a (respectiv
xn > a) (∀) n ∈ N,
iii) există un şir (xn )n∈N , convergent şi strict crescător (respectiv strict des-
crescător) de puncte xn din D.

1
Definiţia 1.4. Fie D ⊂ R, f : D → R şi a ∈ R punct de acumulare (respectiv punct
de acumulare la stânga, punct de acumulare la dreapta) a lui D. Spunem că funcţia
f are limită, (respectiv limită la stânga, limită la dreapta) ı̂n punctul a, dacă
există l ∈ R, cu proprietatea că pentru orice vecinătate U a lui l există o vecinătate
(respectiv vecinătate la stânga, vecinătate la dreapta) V a lui a astfel ı̂ncât pentru
orice x ∈ V ∩ D, x 6= a să avem f (x) ∈ U .

Observaţiile 1.1. i) Condiţia din definiţia de mai sus poate fi scrisă şi sub forma
f (V ∩ D \ {a}) ⊂ U .
ii) Definiţia precedentă foloseşte limbajul vecinătăţilor, care prezintă avantajul
de a exprima ı̂n mod unitar existenţa limitei indiferent dacă a şi l sunt numere reale
sau sunt egale cu +∞ sau −∞. Dacă particularizăm pe a şi pe l după cazurile
când sunt finiţi sau infiniţi, putem exprima ı̂n mod echivalent condiţia din definiţia
limitei, ı̂n limbajul numit ”delta-epsilon”. Obţinem următoarele forme echivalente
ale definiţiei precedente

• Dacă a ∈ R, l ∈ R : (∀) ε > 0, (∃)δε > 0, (∀) x ∈ D, x 6= a, |x − a| < δε ⇒

|f (x) − l| < ε. (Condiţia x 6= a se ı̂nlocuieşte pentru limita la stânga cu cu
condiţia x < a, iar pentru limita la dreapta, cu condiţia x > a.)

• Dacă a ∈ R, l = ∞ : (∀) α ∈ R, (∃)δ > 0, (∀) x ∈ D, x 6= a, |x − a| < δ ⇒

f (x) > α. (Condiţia x 6= a se ı̂nlocuieşte pentru limita la stânga cu cu condiţia
x < a, iar pentru limita la dreapta, cu condiţia x > a.)

• Dacă a = ∞, l ∈ R (∀) α ∈ R, (∃)δα > 0, (∀) x ∈ D, x > α ⇒ |f (x) − l| < ε.

• Dacă a = ∞, l = ∞ (∀) α ∈ R, (∃)βα ∈ R (∀) x ∈ D, x > βα ⇒ f (x) > α.

Dacă a sau l sunt egali cu −∞, se obţine o scriere analoagă cu cele pentru +∞.

Propoziţia 1.3. Dacă o funcţie admite ı̂ntr-un punct a limită, (respectiv limită la
stânga, limită la dreapta) atunci elementul l ∈ R care apare ı̂n Definiţia 1.4 este
unic.

Din această propoziţie rezultă că sunt bine definite următoarele definiţii şi notaţii.

Definiţia 1.5. Elementul unic l ∈ R care apare in Definiţia 1.4 se numeşte limita,
(respectiv limita la stânga, limita la dreapta) a funcţiei f ı̂n punctul a. Limita
funcţiei se notează cu limx→a f (x), limita la stânga se noteză cu limx%a f (x) sau cu
f (a − 0), iar limita la dreapta se noteză cu limx&a f (x) sau cu f (a + 0). Limita
ı̂ntr-un punct se mai numeşte şi limita globală, iar limitele la stânga şi la dreapta
se mai numesc şi limitele laterale (la stânga şi la dreapta).

Caracterizarea limitei globale cu ajutorul limitelor laterale este următoarea:

2
Propoziţia 1.4. Fie funcţia f : D → R, D ⊂ R şi a ∈ R. Avem:
i) Dacă a este punct de acumulare la stânga a lui D şi nu este punct de acumulare
la dreapta, atunci f are limită ı̂n a dacă şi numai dacă f are limită la stânga ı̂n a.
În acest caz cele două limite sunt egale. (Un enunţ similar are loc pentru situaţia
simetrică).
ii) Dacă a este punct de acumulare atât la stânga cât şi la dreapta pentru D,
atunci f are limită ı̂n a, dacă şi numai dacă f are ambele limite laterale şi egale
ı̂ntre ele. În acest caz valoarea limitei globale coincide cu cea a limitelor laterale.

Dăm ı̂n continuare caracterizarea cu şiruri a limitei:

Teorema 1.1. (Heine) Fie D ⊂ R, f : D → R şi a ∈ R un punct de acumulare a

lui D. Sunt echivalente următoarele afirmaţii:
i) limx→a f (x) = l,
ii) pentru orice şir (xn )n∈N cu limita a şi cu termeni xn ∈ D, xn 6= a, avem
limn→∞ f (xn ) = l.

Corolarul 1.1. Fie D ⊂ R, f : D → R şi a ∈ R un punct de acumulare a lui D.

Dacă există l1 , l2 ∈ R, l1 6= l2 şi două şiruri (x1n )n∈N , (x2n )n∈N , unde pentru i = 1, 2,
avem xin ∈ D, xin 6= a, (n ∈ N), limn→∞ xin = a, şi limn→∞ f (xin ) = li , atunci
funcţia f nu are limită ı̂n a.

Caracterizarea limitelor laterale se poate face şi numai cu ajutorul şirurilor strict
monotone. Dăm ı̂n continuare doar caracterizarea limitei la stânga. Pentru limita
la dreapta avem un rezultat similar.

Teorema 1.2. (Heine),(pentru limita la stânga) Fie D ⊂ R, f : D → R

şi a ∈ R un punct de acumulare la stânga a lui D. Sunt echivalente următoarele
afirmaţii:
i) limx%a f (x) = l,
ii) pentru orice şir (xn )n∈N , xn ∈ D, (n ∈ N) strict crescător şi cu limita a
avem limn→∞ f (xn ) = l.

În continuare enunţăm câteva proprietăţi ale limitei globale. Rezultate similare
au loc şi pentru limite laterale.

Propoziţia 1.5. (Criteriul majorării) Fie funcţiile f, g : D → R, unde D ⊂ R.

Fie a un punct de acumulare a lui D.
i) Dacă |f (x) − l| ≤ g(x), (∀) x ∈ D, l ∈ R şi limx→a g(x) = 0, atunci
limx→a f (x) = l.
ii) Dacă f (x) ≥ g(x), (∀) x ∈ D şi limx→a g(x) = ∞, atunci limx→a f (x) = ∞.

Propoziţia 1.6. Dacă f : [a, b) → [c, d) este o bijecţie crescătoare, unde a, c ∈ R

şi b, d ∈ R, atunci avem limx→b f (x) = d.

Teorema 1.3. Fie funcţiile f, g : D → R, D ⊂ R şi a un punct de acumulare

a lui D, Presupunem că exista limitele limx→a f (x) = lf şi limx→a g(x) = lg , unde
lf , lg ∈ R. Să notăm cu ? oricare din operaţiile +, −, ·, /. Dacă ? este /, atunci,

3
presupunem ı̂n plus că există o vecinătate V a lui a astfel ı̂ncât g(x) 6= 0, (∀) x ∈
D ∩ V . În aceste condiţii, dacă lf ? lg are sens ı̂n R, atunci există limx→a (f ∗ g)(x)
şi este egală cu lf ? lg . Pe scurt

lim (f ∗ g)(x) = (lim f (x)) ? (lim g(x)).

x→a x→a x→a

Observaţiile 1.2. i) Folosind Teorema 1.3, putem obţine limitele funcţiilor raţionale.
Limitele altor funcţii elementare, vor fi obţinute ı̂n paragrafele 4 şi 5 din capitolul
următor.
ii) Enuţuri similare celor din Teorema 1.3 au loc şi pentru limitele laterale.

Definiţia 1.6. Funcţia f : D → R, D ⊂ R, se numeşte continuă ı̂n punc-

tul a ∈ D, (respectiv continuă la stânga, continuă la dreapta), dacă pentru
orice vecinătate V a lui f (a), există o vecinătate U , (respectiv vecinătate la stânga,
vecinătate la dreapta) a lui a, astfel ı̂ncât f (x) ∈ V , pentru orice x ∈ D∩V . În cazul
contrar funcţia se numeşte discontinuă ı̂n a, (respectiv discontinuă la stânga,
discontinuă la dreapta).

Observaţia 1.1. O definiţie echivalentă a continuităţii ı̂n punctul a este: (∀) ε >
0, (∃)δε > 0, (∀) x ∈ D, |x − a| < δε ⇒ |f (x) − f (a)| < ε. Pentru continuitatea la
stânga, (la dreapta) se impun suplimentar condiţiile x ≤ a, (respectiv x ≥ a).

Definiţia 1.7. O funcţie f : D → R, D ⊂ R se numeşte continuă pe D, dacă ea

este continuă ı̂n orice punct din D. În caz contrar se numeşte discontinuă.

Propoziţia 1.7. Fie f : D → R, D ⊂ R şi fie a ∈ D, care este totodată punct de

acumulare a lui D. Funcţia f este continuă ı̂n a, dacă şi numai dacă există limita:

lim f (x) = f (a).

x→a

Un enunţ similar are loc pentru continuitatea laterală.

Definiţia 1.8. Fie funcţia f : D → R, D ⊂ R şi a ∈ D un punct de dicontinuitate

a lui f . Punctul a se numeşte punct de discontinuitate de speţa I, dacă f admite
limitele laterale posibile ı̂n a şi cel puţin una dintre limitele laterale este diferită de
valoarea funcţiei. În caz contrar punctul a se numeşte punct de discontinuitate
de speţa a II.

Din Propoziţia 1.7 şi din rezultatele stabilite pentru limitele de funcţii se obţine:

Teorema 1.4. Funcţia f : D → R, D ⊂ R, este continuă ı̂n punctul a ∈ D,

dacă şi numai dacă, pentru orice şir de puncte (xn )n∈N , xn ∈ D, are loc
limn→∞ f (xn ) = f (a).

Teorema 1.5. Fie funcţiile f, g : D → R, D ⊂ R. Să notăm cu ? oricare din

operaţiile +, −, ·, /. Dacă ? este /, atunci, presupunem ı̂n plus că există o vecinătate
V a lui a astfel ı̂ncât g(x) 6= 0, (∀) x ∈ D ∩ V . Dacă funţiile f şi g sunt continue
ı̂ntr-un punct a ∈ D, atunci f ? g este continuă ı̂n a.

4
Teorema 1.6. Fie funcţiile f : D → E, g : E → R, D, E ⊂ R. Dacă f este
continuă ı̂ntr-un punct a ∈ D, iar g este continuă ı̂n f (a), atunci g ◦ f este continuă
ı̂n a.

Teorema 1.7. Orice funţie monotonă f : D → R, D ⊂ R, are pe D doar dis-

continuităţi de prima speţă. În plus mulţimea discontinuităţilor lui f este cel mult
numărabilă.

Definiţia 1.9. O funcţie f : D → R, D ⊂ R se numeţe convexă, (respectiv

strict convexă, concavă, strict concavă) pe D, dacă pentru orice puncte x < y
din D şi pentru orice λ ∈ (0, 1), astfel ı̂ncât λx + (1 − λ)y ∈ D, avem λf (x) +
+(1 − λ)f (y) − f (λx + (1 − λ)y) ≥ 0, (respectiv > 0, ≤ 0, < 0).

În continuare enunţăm câteva proprietăţi ale funcţiilor continue definite pe in-
tervale.

Teorema 1.8. Orice funcţie convexă sau concavă definită pe un interval deschis
este continuă pe acel interval.

Definiţia 1.10. Spunem că funcţia f : I → R, unde I este un interval, are pro-
prietatea lui Darboux, dacă imaginea f (J) a oricărui subinterval J ⊂ I este un
interval.

Observaţia 1.2. Proprietatea lui Darboux poate fi enunţată şi astfel: pentru orice
puncte x < y din I şi orice λ astfel ı̂ncât f (x) < λ < f (y) sau f (y) < λ < f (x),
există un punct c, x < c < y astfel ı̂ncât f (c) = λ.

Teorema 1.9. Orice funcţie continuă pe un interval are proprietatea lui

Darboux.

Teorema 1.10. O funcţie continuă şi injectivă pe un interval este strict monotonă
pe acel interval.

Teorema 1.11. Dacă o funcţie definită pe un interval este monotonă şi are drept
imagine un interval, atunci ea este continuă.

Teorema 1.12. O funcţie continuă şi bijectivă pe un interval are inversa tot o
funcţie continuă.

Teorema 1.13. (Weierstrass) Orice funcţie continuă f : [a, b] → R este mărgi-

nită şi ı̂şi atinge marginile. Mai concret, există m, M ∈ R şi există xm , xM ∈
∈ [a, b], astfel ı̂ncât
i) m ≤ f (x) ≤ M, (∀) x ∈ [a, b].
ii) f (xm ) = m şi f (xM ) = M .

În continuare vom considera noţiunea de derivabilitate a unei funcţii reale.

5
Definiţia 1.11. Fie funcţia f : D → R, D ⊂ R şi a ∈ D, care este totodată
punct de acumulare a lui D. Numim derivata funcţiei f ı̂n a, elementul f 0 (a) ∈
∈ R, definit prin
f (x) − f (a)
f 0 (a) := lim ,
x→a x−a
ı̂n cazul când limita există. Dacă f 0 (a) ∈ R, atunci funcţia f se numeşte deri-
vabilă ı̂n a.
Dacă D este un interval, iar f este derivabilă ı̂n orice punct din D, atunci f se
numeşte funcţie derivabilă pe D, iar funcţia f 0 : D → R, care ia ı̂n orice punct
a ∈ D valoarea f (a), se numeşte funcţia derivată a lui f . Funţia f se numeşte
primitiva funcţiei f 0 .

Definiţia derivabilităţii unei funcţii ı̂ntr-un punct se poate extinde astfel.

Definiţia 1.12. Fie funcţia f : D → R, D ⊂ R şi a ∈ D. Presupunem că a este

punct de acumulare la stânga, (respectiv la dreapta) a lui D. Numim derivata la
stânga, (respectiv derivata la dreapta) a funcţiei f ı̂n a, elementul fs0 (a) ∈ R,
(respectiv fs0 (a) ∈ R), definit prin

f (x) − f (a) f (x) − f (a)

fs0 (a) := lim , (respectiv fd0 (a) := lim ),
x%a x−a x&a x−a
ı̂n cazul când limitele există. Acestea se numesc derivatele laterale ale lui f ı̂n a.
Dacă fs0 (a) ∈ R, (respectiv fs0 (a) ∈ R), atunci f se numeşte derivabilă la stânga,
(respectiv la dreapta) ı̂n a.

Propoziţia 1.8. Fie funcţia f : D → R, D ⊂ R şi a ∈ D.

i) Dacă a este punct de acumulare la stânga şi nu este punct de acumulare la
dreapta a lui D, atunci f are derivată ı̂n a dacă şi numai dacă f are derivată la
stânga ı̂n a. (Un enunţ similar există pentru situaţia simetrică).
ii) Dacă a este punct de acumulare la stânga şi la dreapta pentru D, atunci f
are derivată ı̂n a dacă şi numai dacă are derivate laterale şi acestea sunt egale.

Teorema 1.14. O funcţie derivabilă ı̂ntr-un punct este continuă ı̂n acel punct.
Ofuncţie derivabilă la stânga (la dreapta) ı̂ntr-un punct este continuă la stânga, (la
dreapta) ı̂n acel punct.

Teorema 1.15. Fie funcţiile f, g : D → R derivabile ı̂n punctul a ∈ D. Atunci

există:
i) (f + g)0 (a) = f 0 (a) + g 0 (a).
ii) (f · g)0 (a) = f 0 (a) · g(a) + f (a) · g 0 (a).
iii)Dacă
 există o vecinătate V a lui a astfel ca g(x) 6= 0, (∀) x ∈ D ∩ V , atunci
0 0 0
există fg (a) = g(a)f (a)−f
g 2 (a)
(a)g (a)
.
iv) Dacă f este constantă, atunci f 0 (a) = 0.

Teorema 1.16. (Derivarea funcţiilor compuse) Fie funcţiile f : D → E şi

g : E → R, D, E ⊂ R. Fie a ∈ D un punct de acumulare a lui D şi presupunem

6
că b := f (a) este punct de acumulare a lui E. Dacă f este derivabilă ı̂n a şi g este
derivabilă ı̂n b, atunci g ◦ f : D → R este derivabilă ı̂n a şi

(g ◦ f )0 (a) = g 0 (b) · f 0 (a).

Teorema 1.17. (Derivarea funcţiilor inverse) Fie I, J intervale şi funcţia f :

I → J bijectivă şi continuă. Dacă f este derivabilă ı̂n a, şi f 0 (a) 6= 0, atunci f −1
este derivabilă ı̂n punctul b = f (a) şi
1
(f −1 )0 (b) = .
f 0 (a)
Definiţia 1.13. (Derivate de ordin superior) Fie funcţia f : D → R, D ⊂
⊂ R şi a ∈ D, punct de acumulare a lui D. Definim derivatele de ordinul k,
k ≥ 0 ale lui f ı̂n a, ı̂n mod recursiv astfel: f (0) (a) := f (a), iar dacă k > 0, atunci
derivată f (k) (a) se defineşte ı̂n cazul când există o vecinătate V a lui a , astfel că
f admite derivată de ordin (k − 1) ı̂n toate punctele lui D ∩ V şi ı̂n plus funcţia
f (k−1) : D ∩ V → R este derivabilă ı̂n a. Atunci definim

f (k) (a) := (f (k−1) )0 (a).

Teorema 1.18. (Formula lui Leibniz) Dacă funcţiile f, g : D → R, D ⊂ R sunt

derivabile de ordinul k ≥ 0 ı̂n punctul a ∈ D, atunci avem:
Xk  
(k) k
(f · g) (a) = f (j) (a) · g (k−j) (a).
j
j=0

Teorema 1.19. Fie I ⊂ R un interval şi f : I → R o funcţie derivabilă de ordinul

doi. Sunt echivalente următoarele condiţii
i) f este convexă (concavă) pe I,
ii) f 0 este crescătoare (descrescătoare) pe I,
iii) f 00 (x) ≥ 0, (∀) x ∈ I (f 00 (x) ≤ 0, (∀) x ∈ I).

2 Teoreme de medie
Prin teoremă de medie pentru funcţii reale ı̂nţelegem o teoremă care asigură
existenţă unui punct ı̂n care una sau mai multe funcţii ferifică o anumită identitate.
Definiţia 2.1. Fie f : D → R, D ⊂ R. Un punct x0 ∈ D se numeşte punct de
maxim local, respectiv punct de minim local al lui f , dacă există o vecinătate
V a lui x0 , astfel ı̂ncât să avem f (x) ≤ f (x0 ), (∀) x ∈ D ∩ V , respectiv f (x) ≥
≥ f (x0 ), (∀) x ∈ D ∩ V . Un punct care este de maxim local sau de minim local se
numeşte punct de extrem local.
Definiţia 2.2. Fie funcţia f : D → R, D ⊂ R. Un punct ı̂n care f ı̂şi atinge
valoarea maximă se numeşte punct de maxim global, iar un punct ı̂n care f ı̂şi
atinge valoarea minimă se numeşte punct de minim global. Un punct de maxim
sau de minim global se numeşte punct de extrem global.

7
Observaţia 2.1. Orice punct de extrem global este şi un punct de extrem local de
acelaşi tip.

Teorema 2.1. (Fermat) Fie f : D → R, D ⊂ R şi un punct x0 ∈ D. care este

punct de acumulare la stânga şi la dreapta pentru D. Dacă
i) x0 este punct de extrem local pentru funcţia f şi
ii) f este derivabilă ı̂n x0 ,
atunci f 0 (x0 ) = 0.

Teorema 2.2. (Darboux) Dacă o funcţie f : I → R, I interval, este derivabilă

pe I, atunci funcţia derivată f 0 : I → R are proprietatea lui Darboux pe I.

Teorema 2.3. (Rolle) Fie funcţia f : [a, b] → R. Dacă

i) f este continuă pe [a, b],
ii) f este derivabilă pe (a, b) şi
iii) f (a) = f (b),
atunci există c ∈ (a, b), astfel ı̂ncât f 0 (c) = 0.

Teorema 2.4. (Cauchy) Fie funcţia f : [a, b] → R. Dacă

i) f este continuă pe [a, b],
ii) f este derivabilă pe (a, b) şi
iii) g 0 (x) 6= 0, pentru orice x ∈ (a, b),
atunci g(b) 6= g(a)şi există c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât

f (b) − f (a) f 0 (c)

= 0 .
g(b) − g(a) g (c)

Dacă alegem funcţia g(x) = x ı̂n Teorema lui Cauchy se obţine următoarea
teoremă, numită şi teorema creşterilor finite.

Teorema 2.5. (Lagrange) Fie funcţia f : [a, b] → R. Dacă

i) f este continuă pe [a, b] şi
ii) f este derivabilă pe (a, b),
atunci există c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât

f (b) − f (a) = f 0 (c)(b − a).

Observaţia 2.2. Se vede imediat că relaţiile din concluziile teoremelor lui Cauchy
şi respectiv Lagrange sunt adevărate şi dacă presupunem funcţiile f , respectiv g,
definite şi derivabile pe un interval I, g 0 (x) 6= 0, (x ∈ I), iar a şi b sunt două puncte
diferite oarecare din I, nu neapărat cu a < b.

Corolarul 2.1. i) Dacă o funcţie, f definită pe un interval I este derivabilă şi are
derivata strict pozitivă pe I, cu excepţia eventuală al unui număr finit de puncte,
atunci f este strict crescătoare pe I. Analog dacă are o derivată strict negativă pe
I, cu excepţia unei muţimi finite, atunci ea este strict descrescătoare pe I.
ii) Două funcţii derivabile pe un interval, care au derivatele egale peste tot, diferă
ı̂ntre ele printr-o constantă aditivă.

8
 iii) Fie o funcţie f : [a, b] → R. Dacă
a) f este continuă pe [a, b],
b) f este derivabilă pe (a, b) şi
c) există limita limx%b f 0 (x) = l, unde l ∈ R,
atunci f admite derivată la stânga ı̂n punctul b şi fs0 (b) = l.

Observaţiile 2.1. i) Dacă pe intervalul I funcţia f are derivată nenegativă, rezultă

f crscătoare, nu neapărat strict. Analog pentru cele cu derivată nepozitivă.
ii) Un criteriu analog celui din punctul iii) al Corolarului precedent, funcţionează
şi pentru existenţă limitei la dreapta, precum şi pentru existenţa limitei bilat-
erale(globale).

3 Regulile lui l’Hospital

În acest paragraf prezentăm regulile lui l’Hospital pentru rezolvarea unor cazuri
de nedeterminare de limite de funcţii.

Teorema 3.1. (Regula pentru cazul 00 ) Fie I ⊂ R un interval, a un punct de

acumulare a lui I şi f, g : I → R. Dacă sunt ı̂ndeplinite condiţiile:
i) f şi g sunt derivabile pe I \ {a},
ii) g 0 (x) 6= 0, (∀) x ∈ I,
iii) limx→a f (x) = 0 şi limx→a g(x0 ) = 0,
0 (x)
iv) există l ∈ R astfel ı̂ncât limx→a fg0 (x) = l,
atunci g(x) 6= 0, (∀) x ∈ I \ {a} şi există limita

f (x)
lim = l.
x→a g(x)

Teorema 3.2. (Regula pentru cazul ∞ ∞

) Fie I ⊂ R un interval, a un punct de
acumulare a lui I şi f, g : I → R. Dacă sunt ı̂ndeplinite condiţiile:
i) f şi g sunt derivabile pe I \ {a},
ii) g 0 (x) 6= 0, (∀) x ∈ I
iii) limx→a g(x0 ) = ∞,
0 (x)
iv) există l ∈ R astfel ı̂ncât limx→a fg0 (x) = l,
atunci există o vecinătate V a lui a, astfel ı̂ncât g(x) 6= 0, (∀) x ∈ I ∩ V \ {a} şi
există limita
f (x)
lim = l.
x→a g(x)

4 Polinomul lui Taylor

Polinomul lui Taylor asociat unei funcţii derivabile de ordin superior şi unui punct
din domeniul să de definiţie, este ales astfel ı̂ncât să dea cea mai bună aproximare
locală a funcţiei, dintre toate polinoamele de acelaşi grad cu polinomul lui Taylor
considerat. Avem următoarea definiţie de bază.

9
Definiţia 4.1. Fie funcţia f : D → R, D ⊂ R, derivabilă de ordinul n ∈ N ı̂n
punctul a ∈ D. Se numeşte polinomul lui Taylor de ordinul n al funţiei f ı̂n
punctul a, următorul polinom algebric:
f 0 (a) f (n) (a)
Ta,n (f )(x) = f (a) + · (x − a) + . . . + · (x − a)n , (x ∈ R). (1)
1! n!
Numim restul polinomului lui Taylor de ordinul n al funcţiei f ı̂n punctul a, funcţia:
Ra,n (f )(x) = f (x) − Ta,n (f )(x), (x ∈ D).
P
n
f ( k)(a)
Dacă notăm f 0 := f , atunci putem scrie Ta,n (f )(x) = k!
· (x − a)k .
k=0
Se observă că dacă funcţia f este derivabilă ı̂ntr-un punct a din domeniul său
de definiţie, atunci dreapta tangentă la graficul lui f , de ecuaţie y = f (a) +
+f 0 (a)(x − a) este graficul polinomului lui Taylor de ordinul unu. Dacă mărim
ordinul polinomului lui Taylor obţinem o ı̂mbunătăţire a ordinului de aproximare, a
funcţiei, după cum rezultă din teorema următoare.
Teorema 4.1. Fie f : I → R, I interval. Dacă funcţia f este derivabilă de ordinul
n ≥ 1 ı̂ntr-un punct a ∈ I, atunci
Ra,n (f )(x)
lim = 0.
x→a (x − a)n
Demonstraţie. Să notăm, pentru simplificare g(x) := Ra,x (f )(x) şi h(x) :=
= (x − a)n , pentru x ∈ I. Deoarece f este derivabilă de ordinul n ı̂n a, rezultă
că există δ > 0 astfel ı̂ncât f este derivabilă de ordinul n − 1 pe I ∩ (a − δ, a + δ).
Notăm J := I ∩ (a − δ, a + δ).
Următoarele formule pot fi obţinute uşor prin inducţie:
n
X
(k) (k) j! f j (a)
g (x) = f (x) − · · (x − a)j−k , x ∈ I, 0 ≤ k ≤ n,
j=k
(j − k)! j!
n!
h(k) (x) = (x − a)n−k , x ∈ I, 0 ≤ k ≤ n.
(n − k)!
De aici obţinem imediat că g (k) (a) = 0, 0 ≤ k ≤ n, şi de asemenea h(k) (a) = 0,
0 ≤ k ≤ n − 1.
Fie (xp )p , un şir de puncte din J, convergent la a, cu xp 6= a, p ≥ 0. Notăm
0
xp := xp . Demonstrăm prin inducţie dupa 0 ≤ k ≤ n − 1 că există pentru orice
p ≥ 0 câte un punct xkp situat pe inervalul de capete a şi xk−1
p , astfel ı̂ncât să avem

g(xp ) g (k) (xkp )

= (k) k .
h(xp ) h (xp )
Presupunum adevărat pentru k < n − 1 şi demonstrăm pentru k + 1. Aplicând
teorema lui Cauchy pe intervalul de capete a şi xkp , perechii de funcţii f (k) şi h(k)
găsim un punct xk+1
p situat pe intervalul deschis de capete a şi xkp astfel ı̂ncât
g (k) (xkp ) g (k) (xkp ) − g (k) (a) g (k+1) (xk+1
p )
(k) k
= (k) (k)
= (k+1)
.
h (xp ) h (xp ) − h (a) h (xk+1
p )

10
Cu aceasta inducţia este demonstrată. Avem ı̂n final

g(xp ) g (n−1) (xn−1

p )
= (n−1) n−1 .
h(xp ) h (xp )

Deoarece limp→∞ xp = a, rezultă limp→∞ xn−1 p = a. Aplicând criteriul cu şiruri

al limitei, partea de necesitate, precum şi faptul că f este derivabilă de ordinul n ı̂n
a, obţinem:
 
g(xp ) g (n−1) (x) 1 f (n−1) (x) − f (n−1) (a) (n)
lim = lim (n−1) = lim − f (a) = 0.
p→∞ h(xp ) x→a h (x) x→a n! x−a
Deoarece şirul (xp )p a fost ales arbitrar, aplicând criteriul cu şiruri al limitei, partea
g(x)
de suficienţă, rezultă limx→a h(x) = 0.

Teorema 4.2. (Formula lui Taylor cu restul lui Lagrange) Fie I un interval
şi f : I → R o funcţie derivabilă de ordinul n + 1, n ∈ N pe I. Atunci pentru orice
două puncte a şi x din I, x 6= a, există un punct c situat ı̂ntre a şi x, astfel ı̂ncât
să avem n
X f (k) (a) f (n+1) (c)
f (x) = · (x − a)k + · (x − a)n+1 .
k=0
k! (n + 1)!

Demonstraţie. Fie x şi a puncte fixate şi distincte din I. Să notăm
" n
#
X f (k) (a)
M := f (x) − · (x − a)k (x − a)−n−1 .
k=0
k!

Să considerăm funcţia g : I → R, definită prin:

n
X f (k) (t)
g(t) := −f (x) + · (x − t)k + M (x − t)n+1 , (t ∈ I).
k=0
k!

Din modul de alegere al constantei M rezultă că avem g(a) = 0. Totodată avem
şi g(x) = 0. Deoarece f este derivabilă de ordinul n + 1 pe I, obţinem că g este
derivabilă pe I. Aplicând Teorema lui Rolle, funcţiei g pe intervalul de capete x şi
a, găsim un punct c situat strict ı̂ntre aceste puncte astfel ı̂ncât g 0 (c) = 0. Avem
Xn  (k+1) 
0 0 f (c) k f (k) (c) k−1
0 = g (c) = f (c) + · (x − c) − · (x − c) −
k=1
k! (k − 1)!
f (n+1) (c)
−(n + 1)M (x − c)n = · (x − c)n − (n + 1)M (x − c)n .
n!
f n+1 (c)
Deoaorece x 6= c, rezultă M = (n+1)!
.

11
Curs 4
Şiruri şi serii de funcţii
Studiul şirurilor şi a seriilor de funcţii constituie un capitol de mare importanţă
ı̂n analiză. Şirurile şi seriile de funcţii, dau o extindere a funcţiilor care pot fi
reprezentate. Astfel clasa funcţiilor reprezentabile ca limite de şiruri sau sume de
serii de funcţii, este mult mai bogată decât cea a funţiilor care se pot reprezenta
printr-o formulă finită. Mai mult, seriile de funcţii pot constitui un mijloc riguros
de a defini funcţiile elementare.

1 Şiruri de funcţii.
Definiţia 1.1. Se numeşte şir de funcţii, definite pe o mulţime D ⊂ R şi cu valori
reale, orice aplicaţie din mulţimea N ı̂n mulţimea funcţiilor {f : D → R}. Un astfel
de şir de funcţii se notează prin (fn )n∈N .
Definiţia 1.2. Şirul de funcţii (fn )n∈N , fn : D → R, D ⊂ R, se numeşte conver-
gent punctual, sau convergent simplu, dacă există o funcţie f : D → R, astfel
ı̂ncât pentru orice x ∈ D fixat, avem limn→∞ fn (x) = f (x). Funcţia f se numeşte
limita şirului (fn )n∈N şi se notează prin limn→∞ fn .
Definiţia 1.3. Şirul de funcţii (fn )n∈N , fn : D → R, D ⊂ R, se numeşte con-
vergent uniform, pe D, dacă există o funcţie f : D → R, astfel ı̂ncât pentru
orice ε > 0, există un indice nε ∈ N astfel ı̂ncât |fn (x) − f (x)| < ε, pentru orice
n ∈ N, n ≥ nε şi orice x ∈ D.
Observaţiile 1.1. i) Limita unui şir de funcţii, dacă există este unică, ceea ce
justifică notaţia f = limn→∞ fn .
ii) Condiţia, din definiţie, de convergenţă punctuală a şirului de funcţii (fn )n∈N
la funcţie f se poate scrie detailat astfel:

(∀x ∈ D)(∀ε > 0)(∃nx,ε ∈ N)(∀n ∈ N, n ≥ nx,ε )(|fn (x) − f (x)| < ε).

Sub această formă, condiţia de convergenţă simplă poate fi comparată cu conver-

genţă uniformă care se scrie astfel:

(∀ε > 0)(∃nε ∈ N)(∀n ∈ N, n ≥ nε )(∀x ∈ D)(|fn (x) − f (x)| < ε).

Diferenţa constă ı̂n faptul că rangul nε nu depinde ı̂n covergenţa uniformă de punctul
x ∈ D. Rezultă că orice şir convergen uniform este şi convergent simplu la aceaşi
funcţie limită. Reciproca nu este adevărată.
iii) Convergenţa simplă nu asigură faptul că dacă funcţiile din şir au proprităţiile
de existenţă a limitei, continuitate, derivabilitate, sau integrabilitate, aceleaşi pro-
prietăţi le va avea şi funcţia limită. Pentru a avea acest transfer al proprietăţilor
la funcţia limită este necesară convergenţa uniformă. Vom vedea acest lucru ı̂n
continuare.

1
 iii) Condiţia de convergenţă uniformă a şirului de funcţii (fn )n∈N , fn : D → R
la funcţia f : D → R, se poate scrie echivalent astfel:

lim sup |fn (x) − f (x)| = 0.

n→∞ x∈D

Teorema 1.1. Fie şirul de funcţii (fn )n∈N , fn : D → R, D ⊂ R şi o funcţie

f : D → R. Sunt echivalente următoarele afirmaţii:
i) Şirul de funcţii (fn )n∈N nu converge uniform la f pe D şi
ii) Există δ > 0, un subşir de indici (nk )k∈N şi un şir (xk )n∈N , xk ∈ D, astfel
ı̂ncât |fnk (xk ) − f (xk )| ≥ δ, (∀) k ∈ N.

Demonstraţie. Demonstrăm i)⇒ ii). Din i) rezultă că există δ > 0, astfel ı̂ncât,
pentru orice n ∈ N există m ∈ N, m ≥ n şi există x ∈ D, astfel ı̂ncât |fm (x) −
f (x)| ≥ δ. Atunci subşirul de indici (nk )k∈N şi termenii şirului (xk )k∈N se construiesc
inductiv astfel: dacă indicii n0 < . . . < nk au fost construiţi, şi ı̂n plus s-au construit
punctele x0 , . . . , xk , atunci alegem n := nk ı̂n relaţia de mai sus, şi definim, folosind
notaţiile din această relaţie, nk+1 := m şi xk+1 := x.
Demonstrăm: ii)⇒ i). Dacă şirul (fn )n∈N ar fi uniform convergent la f , ar tre-
bui ca pentru δ > 0 dat să existe un indice nδ astfel ca să avem |fn (x) − f (x)| < δ,
pentru orice n ≥ nδ . Dar acest lucru nu se ı̂ntâmplă dacă k este suficient de mare
astfel ı̂ncât nk ≥ nδ .

Teorema 1.2. (Transferul limitei) Fie şirul de funcţii (fn )n∈N , fn : D → R,

D ⊂ R, uniform convergent la funcţia f : D → R şi fie x0 un punct de acu-
mulare al lui D. Presupunem că pentru orice n ∈ N, există limx→x0 fn (x) = ln ,
ln ∈ R. Atunci şirul (ln )n∈N este convergent, iar funcţia f are limită ı̂n punctul x0
egală cu limita şirului (ln )n∈N . Pe scurt avem

lim lim fn (x) = lim lim fn (x).

x→x0 n→∞ n→∞ x→x0

Demonstraţie. Arătăm mai ı̂ntâi că şirul (ln )n∈N este convergent. Fie ε > 0.
Deoarece şirul (fn )n∈N este uniform convergent, există un indice nε , astfel ı̂ncât:
ε
|fn (x) − f (x)| < , (∀) n ∈ N, n ≥ nε , (∀) x ∈ D. (1)
3
Fie n, m ≥ nε Deoarece limx→x0 fn (x) = ln şi limx→x0 fm (x) = lm , putem alege un
punct x ∈ D, x 6= x0 , astfel ı̂ncât să avem |fn (x) − ln | < 3ε şi |fm (x) − lm | < 3ε .
Atunci rezultă
ε ε ε
|ln − lm | ≤ |ln − fn (x)| + |fn (x) − fm (x)| + |fm (x) − lm | < + + = ε.
3 3 3
Am obţinut că şirul (ln )n∈N este fundamental şi deci el este şi convergent. Fie
l := limn→∞ .
Arătăm acum că există limx→x0 f (x) = l. Fie din nou ε > 0 şi considerăm
un rang nε , pentru care are loc (1). Să fixăm un indice n0 ≥ nε , cu proprietatea

2
suplimentară că |ln0 − l| < 3ε . Există o vecinătate V a lui x0 , astfel ı̂ncât pentru
orice x ∈ V ∩ D, x 6= x0 , să avem |fn0 (x) − ln0 | < 3ε . Atunci pentru astfel de puncte
x avem
ε ε ε
|f (x) − l| ≤ |f (x) − fn0 (x)| + |fn0 (x) − ln0 | + |ln0 − l| < + + = ε.
3 3 3
Teorema este demonstrată.

Teorema 1.3. (Transferul continuităţii) Orice şir uniform convergent de funcţii

continue, are limita tot o funcţie continuă.

Demonstraţie. Teorema este o consecinţă imediată a teoremei precedente.

Enunţăm de asemenea, următorul rezultat.

Teorema 1.4. (Transferul derivabilităţii) Fie şirul de funcţii (fn )n∈N , defi-
nite pe inervalul mărginit I. Presupunem că
i) funcţiile fn , n ≥ 0 sunt derivabile pe I, iar şirul (fn0 )n∈N converge uniform pe
I la o funcţie g : I → R,
ii) există un punct x0 ∈ I, astfel ı̂ncât şirul (fn (x0 ))n∈N este convergent.
Atunci şirul de funcţii (fn )n∈N converge uniform pe I la o funcţie derivabilă
f : I → R şi in plus f 0 = g.

2 Serii de funcţii.
Definiţia 2.1. Fie şirul de funcţii (fn )n∈N , fn : D → R, D ⊂ R. Se numeşte
seria de funcţii ataşată şirului (fn )n∈N , ansamblul format din şirurile de funcţii
(fn )n∈N şi (S
Pn )n∈N , unde Sn := f0 + . . . + fn , (n ∈ N). Această serie de funcţii se
notează cu fn . Dacă şirul de funcţii (Sn )n∈N , numit şirul sumelor parţiale,
n≥0
este convergent punctual pe mulţimea D, atunci seria se numeşte convergentă
punctual, sau convergentă simplu, iar funcţia limită se numeşte suma seriei
P
∞
de funcţii şi se notează prin fn . Dacă şirul (Sn )n∈N este convergent uniform,
n=0
atunci seria se numeşte la rândul ei uniform convergentă.
P
Seria fn se mai notează şi prin f0 + f1 + . . ..
n≥0
P
Teorema 2.1. (Criteriul lui Cauchy) Seria de funcţii fn , fn : D → R,
n≥0
D ⊂ R este uniform convergentă pe D, dacă şi numai dacă pentru orice ε > 0
există nε ∈ N, astfel ı̂ncât pentru orice m, n ∈ N, m ≥ n ≥ nε şi orice x ∈ D să
avem |fn (x) + . . . + fm (x)| < ε.

Demonstraţie. Se aplică Teorema 1.1 la şirul sumelor parţiale ale seriei.

3
 P
Teorema 2.2. (Criteriul lui Weierstrass) Fie seria de funcţii fn ,
P n≥0
fn : D → R, D ⊂ R şi fie seria numerică an . Dacă sunt ı̂ndeplinite condiţiile:
n≥0
i) |fnP
(x)| ≤ an , (∀) x ∈ D, (∀) n ∈ N, P
ii) an < ∞, atunci seria de funcţii fn converge uniform pe D.
n≥0 n≥0

Demonstraţie. Fie ε > 0 ales arbitrar. Din criteriul general al lui Cauchy rezultă
că există nε ∈ N, astfel ı̂ncât an + . . . + am < ε, (∀) n ≥ m ≥ nε . Avem pentru orice
x ∈ D şi orice indici n, m ca mai sus |fn (x) + . . . + fm (x)| ≤ |f
Pn (x)| + . . . + |fm (x)| ≤
≤ an +. . .+am < ε. Din teorema precedentă rezultă că seria fn converge uniform
n≥0
pe D.

Aplicând rezultatele din secţiunea precedentă la şirul sumelor parţiale ale seriilor
de funcţii, se obţin imediat următoarele teoreme:
P
Teorema 2.3. (Transferul limitei) Fie seria de funcţii fn , fn : D → R,
n≥0
D ⊂ R convergentă uniform, având suma f : D → R. Fie x0 un punct de acu-
mulare al lui D. Presupunem
P că pentru orice n ∈ N, există limx→x0 fn (x) = ln ,
ln ∈ R. Atunci seria ln este convergentă, iar funcţia f are limită ı̂n punctul x0
P n≥0
egală cu ln . Pe scurt avem
n≥0

X X
lim fn (x) = lim f (x).
x→x0 x→x0
n≥0 n≥0
P
Teorema 2.4. (Transferul continuităţii) Dacă seria de funcţii fn ,
n≥0
fn : D → R, D ⊂ R este uniform convergentă şi toate funcţiile fn sunt continue pe
D, atunci funcţia sumă este tot continuă pe D.

Teorema
P 2.5. (Transferul derivabilităţii) Fie seria de funcţii derivabile
fn , fn : D → R, D ⊂ R. Dacă
n≥0 P 0
i) seria fn este uniform convergentă la o funcţie g : D → R şi
n≥0 P
ii) există un punct x0 ∈ D, astfel ı̂ncât fn (x0 ) este convergentă,
P n≥0
atunci seria fn este uniform convergentă, iar suma sa este o funcţie deri-
n≥0
vabilă, cu derivata egală cu g. Pe scurt avem:
!0
X X
fn = fn0 .
n≥0 n≥0

4
3 Serii de puteri. Serii Taylor.
În acest paragraf vom studia un caz particular, de mare importanţă, de serii de
funcţii şi anume seriile de puteri. Seriile de puteri reprezintă extinderea noţiunii de
polinom algebric.
Definiţia
P 3.1. Se numeşte serie de puteri, o serie de funcţii de forma
n
an x , unde (an )n∈N este un şir numeric fixat, numit şirul coeficienţilor se-
n≥0
riei de puteri, iar x ∈ R este variabila seriei. Mulţimea D ⊂ R a punctelor x
pentru care seria de puteri converge, se numeşte domeniul de convergenţă al
seriei.
Mai general avem:
Definiţia
P 3.2. Se numeşte serie de puteri centrată ı̂n x0 , o serie de funcţii de
n
forma an (x − x0 ) , unde (an )n∈N este şirul coeficienţilor, x0 ∈ R este un punct
n≥0
fixat, iar x ∈ R este variabila.
Făcând o schimbare de variabilă y := x − x0 , studiul seriei de puteri centrată ı̂n
punctul x0 se reduce la seria de puteri centrată ı̂n origine, având aceeaşi coeficienţi.
De aceea ı̂n continuare vom studia doar seriile de puteri propriuzise, adică cele
centrate ı̂n origine.
Observaţia 3.1. Orice serie de puteri converge pentru x = 0. În cele ce urmează
vom studia domeniul de convergenţă a unei serii de puteri.
Definiţia 3.3.P(Formula Cauchy-Hadamard) Numim raza de conver-
genţă a seriei an xn , numărul R ∈ [0, ∞) ∩ {∞}, definit astfel:
n≥0

1
R := p .
lim supn→∞ n |an |
P
Observaţia 3.2. Fie seria de puteri an xn . Raza de convergenţă a seriei se poate
n≥0
calcula şi după următoarele formule:
 
1  an 
R= p ; şi R = lim  ,
limn→∞ n
|an | n→∞ an+1 

ı̂n cazul când există limitele care apar ı̂n aceste formule. Cea de a două formulă
provine din prima, aplicând criteriul lui Cauchy pentru calculul limitelor de radicali
de ordin n.
Teorema
P 3.1. (Teorema razei de convergenţă a lui Abel) Fie seria de puteri
an xn având raza de convergenţă R ∈ [0, ∞) ∩ {∞}.
n≥0
i) Dacă R > 0, atunci seria de puteri converge absolut pentru orice x cu |x| < R.
ii) Dacă R < ∞, atunci seria de puteri este divergentă pentru orice x cu |x| > R.
iii) Dacă R > 0 şi 0 < r < R, atunci seria de puteri este uniform convergentă
pe intervalul [−r, r].

5
 Demonstraţie. i) Fie
p |x| < R. Alegem un număr q, astfel ca |x| < q < R.
Deoarece lim supn→∞ n |an | < 1q , există un indice n0 ∈ N, astfel ca pentru orice
p  n
n ∈ N, n ≥ n0 săvem n
|an | ≤ q , adică |an | ≤ 1q . Atunci obţinem |an xn | ≤
1
 n P  |x| n
≤ |x|
q
, (n ≥ n 0 ). Deoarece |x| < q, rezultă că seria geometrică q
n≥0
este
P convergentă şi atunci aplicând primul criteriu al comparaţiei, rezultă că seria
|an xn | este convergentă.
n≥0
ii) Fie |x| > R. Alegem un numă q, astfel ı̂ncât
p R < q < |x|. Există un subşir
de indici (nk )k∈N astfel ı̂ncât să avem limk→∞ |an | = R1 . Deoarece R1 > 1q , există
n

p
un indice k0 ∈ N, astfel ı̂ncât nk |ank | ≥ 1q pentru orice k ≥ k0 . Deci obţinem
  nk
|ank xnk | ≥ |x|q
, (k ≥ k0 ). Cum |x| > q, rezultă limk→∞ |ank xnk | = ∞, deci
P
limn→∞ |an xn | 6= 0. Aplicând Corolarul ??, rezultă că seria an xn este divergentă.
n≥0
n n
iii) Pentru orice
P x cun |x| ≤ r şi orice n ∈ N obţinem |an x | ≤ |an |r . Dar din
punctul i) seria |an |r este convergentă. Aplicând criteriul lui Weierstrass rezultă
n≥0
convergenţa uniformă a seriei de puteri pe intervalul [−r, r].

Observaţia 3.3. Din teoremă rezultă că dacă R = 0, domeniul de conver-

genţă al seriei de puteri se reduce la mulţimea {0}, iar dacă R = ∞, domeniul
de convergenţă este R. Dacă 0 < R < ∞, ı̂n general nu se poate spune numic de-
spre convergenţa ı̂n punctele ±R. Sunt serii care converg ı̂n unul sau ambele puncte,
precum şi serii care diverg ı̂n ambele puncte.
P
∞
Teorema 3.2. Fie funcţiile f (x) = an xn , (|x| < R1 ) şi g(x) =
n=0
P
∞
= bxn xn , (|x| < R2 ), unde R1 > 0 şi R2 > 0 sunt razele de convergenţă a
n=0
celor două serii de puteri. Notăm R = min{R1 , R2 }. Avem:
P∞
i) (f + g)(x) = (an + bn )xn , (|x| < R),
n=0
P
∞
ii) (f · g) = cn xn , (|x| < R), iar cn = a0 bn + a1 bn−1 + . . . + an b0 , (n ≥ 0).
n=0

Demonstraţie. i) Relaţia este evidentă.

ii) Fie |x| < R, un = an xn , vn = bn xn , (n ≥ P 0). Folosind Teorema lui
Abel, şi teorema lui Mertens, obţinem că (f · g)(x) = wn , unde, pentru n ≥ 0,
n≥0
wn = un v0 + . . . + u0 vn = cn xn .

Formulăm, fără demonstraţie şi următoatrea teoremă..

P
∞
Teorema 3.3. Fie funcţia f (x) = an xn , (|x| < R), unde R > 0 este raza de
n=0
convergenţă seriei de puteri. Presupunem că a0 6= 0. Atunci există un şir nu-

6
 1
P
∞
meric (bn )n∈N şi un număr r, 0 < r < R, astfel ı̂ncât f (x)
= bn xn , |x| < r.
n=0

P
Definiţia 3.4. Seria de puteri (n + 1)an+1 xn se numeşte seria de puteri
P n≥0
derivată a seriei de puteri a n xn .
n≥0

Teorema 3.4. Seria de puteri derivată are aceaşi rază de convergenţă ca şi seria
de puteri iniţială.
P P
Demonstraţie. Fie seria de puteri an xn şi fie (n+1)an+1 xn seria sa derivată.
n≥0 n≥0
Să obsevăm că pentru un x ∈ R, convergenţa
P seriei derivate este echivalentă cu
n
convergenţa următoarei serii de puteri nan x . Din Teorema razei de convergenţă,
n≥0
rezultă că două serii de puteri care converg pentru aceleaşi valori ale variabilei x,
au aceaşi rază de convergenţă. Deci rămâne să determinăm raza de convergenţă
a acestei noi serii. Folosim acum următorul fapt: dacă şirul (αn )n∈N este conver-
gent, cu termeni pozitivi şi dacă (βn )n∈N estepun alt şir, atunci lim
√ supn→∞ αn βnp=
limn→∞ αn ·limp supn→∞ βn . Avem lim supn→∞ |nan | = limn→∞ n·lim supn→∞ n |an | =
n n

lim supn→∞ n |an |. De aici rezultă teorema.

P
Teorema 3.5. Fie funcţia f : (−R, R) → R, f (x) = an xn , x ∈ (−R, R), unde
n≥0
R > 0 este raza de convergenţă a serie de puteri care defineşte pe f . Rezultă că
funcţia f este indefinit derivabilă pe intervalul (−R, R),
X n!
f (k) (x) = an xn−k , (∀) x ∈ (−R, R)
n≥k
(n − k)!

şi
1
ak = · f (k) (0), (∀) k ∈ N.
k!
Demonstraţie. Fie g : (−R, R) → R funcţia definită ca sumă a seriei de puteri
derivate. Existenţă funcţiei g este asigurată de teorema precedentă. Să observăm că
P
∞
putem scrie şi g(x) := nan xn−1 , (x ∈ (−R, R)). Termenii acestei serii de funcţii
n=1
se obţin prin derivarea termenilor seriei de puteri care defineşte pe f . Fie un punct
x0 ∈ (−R, R) fixat. Putem alege 0 < r < R astfel ı̂ncât x0 ∈ [−r, r]. Aplicând
Teorema razei de convergenţă - punctul iii), seriei derivate, rezultă că seria de mai
sus este uniform convergentă pe intervalul [−r, r] şi are suma g. De asemenea, seria
care defineşte pe f este convergentă ı̂n punctul x0 . Se ı̂ndeplinesc deci condiţiile
de aplicare a teoremei de derivare termen cu termen a seriilor de funcţii - Teorema
2.5, si deci rezultă că f este derivabilă pe intervalul [−r, r]. În particular f este
derivabilă ı̂n punctul x0 , şi f 0 (x0 ) = g(x0 ). Deoarece punctul x0 a fost ales arbitrar
ı̂n intervalul (−R, R) rezultă că f este derivabilă pe (−R, R) şi f 0 = g.

7
 Pentru a vedea că f este derivabilă de orice ordin pe intervalul (−R, R) raţionăm
inductiv. Deoarece derivata serii de puteri este tot o serie de puteri, şi anume seria
de puteri derivată, rezultă că şi derivata de un ordin k ≥ 2 a seriei de puteri va
fi tot o serie de puteri, şi anume seria de puteri obţinută prin derivarea de k ori
termenilor seriei date. Deci are loc prima relaţie din enunţ. Dacă ı̂n această relaţie
facem x = 0, obţinem a doua relaţia din enunţ.

P
Corolarul 3.1. O funcţie f : (x0 − R, x0 + R) → R, f (x) = an xn ,
n≥0
x ∈ (x0 − R, x0 + R), unde R > 0 este raza de convergenţă a serie de puteri,
este indefinit derivabilă pe intervalul (x0 − R, x0 + R) şi
1
ak = · f (k) (x0 ), (∀) k ∈ N.
k!
Definiţia 3.5. Fie funcţia f : D → R, D ⊂ R. Presupunem că există un punct
a ∈ D, astfel ı̂ncât, f admite derivate de orice ordin ı̂n punctul a. Seria de puteri
centrată ı̂n a X 1
f (n) (a)(x − a)n ,
n≥0
n!

se numeşte seria Taylor a funcţiei f ı̂n punctul a. Dacă a = 0, atunci această

serie se mai numeşte şi serie MacLaurin.

Prezentăm mai jos dezvoltările Mc Laurin a principalelor funcţii elementare.

X xn ∞
x x2
exp(x) = 1 + + + ... = , (∀) x ∈ R,
1! 2! n=0
n!
∞
X (−1)n−1
ln(1 + x) = xn , (∀) x ∈ (−1, 1),
n=1
n
∞ 
X 
r
(1 + x)r = xn , (∀) x ∈ (−1, 1), r > 0,
n
n=0

r r(r − 1) . . . (r − n + 1)
unde :=
n r!
x3 x5 X (−1)2n+1
sin x := x − + + ... = · x2n+1 , (x ∈ R),
3! 5! n≥0
(2n + 1)!
x2 x4 X (−1)2n
cos x := 1 − + − ... = · x2n , (x ∈ R).
2! 4! n≥0
(2n)!

8
Curs 5
Spaţiul Rn
1 Structura vectorială a lui Rn
Definiţia 1.1. Notăm prin Rn , n ≥ 1 produsul cartezian R × . . . × R, (de n ori).
Spaţiul Rn se numeşte spaţiul aritmetic n-dimensional. Elemenetele lui Rn
se numesc puncte sau vectori. Orice element x ∈ Rn se reprezintă sub forma
x = (x1 , . . . , xn ), unde xi ∈ R, (1 ≤ i ≤ n) se numesc componentele lui x. Pe
spaţiul Rn se introduc următoarele două operaţii:

• adunarea + : Rn × Rn → Rn , definită prin:

x + y := (x1 + y1 , . . . , xn + yn ), (∀) x = (x1 , . . . , xn ) ∈ Rn , (∀) y =
= (y1 , . . . , yn ) ∈ Rn şi

• amplificarea cu scalar: R × Rn → Rn , (notată prin juxtapunerea ope-

ranzilor), definită prin:
λx := (λx1 , . . . , λxn ), (∀) x = (x1 , . . . , xn ) ∈ Rn , (∀) λ ∈ R.

Menţionăm că vom nota ı̂ntotdeauna elementele spacţiului Rn , n ≥ 2 cu litere

ı̂ngroşate, eventual indiciate: a, b, x, a1 , a2 ş.a.m.d., ı̂n timp ce numerele reale le
vom nota ı̂ntotdeauna cu litere normale, eventual indiciate: a, b, x, a1 , a2 , ş.a.m.d.

Pe spaţiul Rn nu vom defini o operaţie de ı̂nmulţire şi nici o relaţie de ordine.

Aceasta face ca structura algebrică a spaţiului Rn , cu n oarecare, să fie mai slabă
decât a a mulţimii R.
Se observă imediat că Rn ı̂nzestrat cu operaţiile de adunare şi amplificare cu
scalar este un spaţiu vectorial, adică (Rn , +) este un grup comutativ, iar operaţia
de amplificare cu scalar are proprietăţile:

• λ(x + y) = λx + λy, (∀) x, y ∈ Rn , (∀) λ ∈ R;

• (λ + µ)x = λx + µx, (∀) x ∈ Rn , (∀) λ, µ ∈ R;

• λ(µx) = (λµ)x, (∀) x ∈ Rn , (∀) λ, µ ∈ R;

• 1x = x, (∀) x ∈ Rn .

Considerăm ı̂n continuare câteva elemente de analiză vectorială pe spaţiul Rn .

Notăm 0 = (0, . . . , 0) ∈ Rn . Avem (−1)x = −x şi 0x = 0, pentru orice x ∈ Rn .
Pentru orice indice 1 ≤ i ≤ n, notăm cu ei , vectorul ei = (0, . . . , 1, . . . , 0), unde 1
apare pe poziţia a i-a. Mulţimea {e1 , . . . , en }, formează baza canonică a spaţiului
Rn . Orice x = (x1 , . . . , xn ) ∈ Rn , admite o unică reprezentare ı̂n raport cu această
bază şi anume x = x1 e1 + . . . + xn en .

Definiţia 1.2. Introducem următoarele tipuri de mulţimi speciale ı̂n Rn :

1
 • Dacă a, b ∈ Rn , se numeşte segmentul de capete a şi b, mulţimea

[a, b] := {ta + (1 − t)b| t ∈ [0, 1]}.

• O mulţime C ⊂ Rn se numeşte convexă, dacă pentru orice puncte a, b ∈ C,

avem [a, b] ⊂ C.

• Dacă a, v ∈ Rn , v 6= 0, se numeşte dreapta ce trece prin a şi de direcţie v,

mulţimea
{a + tv| t ∈ R}.
De asemenea, mulţimea {a + tv| t ∈ [0, ∞)} se numeşte semidreapta de
capăt a şi de sens v.

Definiţia 1.3. Pentru indicii 1 ≤ i ≤ n, funcţiile πi : Rn → R, definite prin

πi (x1 , . . . , xn ) = xi , (x1 , . . . , xn ) ∈ Rn , se numesc funcţiile proiecţie de indice i.

Definiţia 1.4. Fie funţia f : D → Rn , unde D este o mulţime oarecare. Pentru

indicii 1 ≤ i ≤ n, notăm cu fi : D → R, funcţiile fi := πi ◦f . Funcţiile fi se numesc
funcţiile componente de indice i ale funcţiei f .

Observăm că funcţia f considerată ı̂n definiţia precedentă, admite reprezentarea

f = (f1 , . . . , fn ).

Definiţia 1.5. Fie funcţia f : D → E, unde D ⊂ Rn , iar E este o mulţime

oarecare şi fie de asemenea un punct a ∈ D şi v ∈, v 6= 0. Funcţia ϕ(t) :=
= f (a + tv), t ∈ I, unde I = {t ∈ R| a + tv ∈ D}, este restricţia funcţiei f la
drepta de direcţie v care trece prin a.
În cazul particular, când v = ei , unde 1 ≤ i ≤ n, funcţia ϕ se numeşte funcţia
parţială de indice i a lui f ı̂n punctul a. Această funcţie parţială o notăm cu
ϕa,i .

Observăm că funcţiile partiale ϕa,i admit pentru a = (a1 , . . . , an ), reprezentarea

ϕa,i (xi ) = f (a1 , . . . , xi , . . . , an ), xi ∈ {xi ∈ R| (a1 , . . . , xi , . . . , an ) ∈ D}.

2 Topologia spaţiului Rn. Generalităţi

Definiţia 2.1. Se numeşte norma unui element x ∈ Rn , x = (x1 , . . . , xn ), numărul
real pozitiv: q
kxk := x21 + . . . + x2n .

2
Propoziţia 2.1. (Inegalitatea lui Cauchy) Pentru orice puncte x, y ∈ Rn , x =
(x1 , . . . , xn ), y = (y1 , . . . , yn ), avem

|x1 y1 + . . . + xn yn | ≤ kxk kyk.

Demonstraţie. Să considerăm funcţia g(t) := (x1 + ty1 )2 + . . . + (xn + tyn )2 , t ∈

∈ R. Evident g(t) ≥ 0, pentru orice t ∈ R. Dar g este un polinom de gradul doi ı̂n
variabila t:

g(t) = (y12 + . . . + yn2 )t2 + 2(x1 y1 + . . . + xn yn )t + (x21 + . . . + x2n ).

Rezultă că discriminantul ∆ lui g satisface inegalitatea ∆ ≤ 0. Acestă inegalitate

este echivalentă imediat cu inegalitatea din enunţ.

Propoziţia 2.2. Norma are următoarele proprietăţi:

a) kxk = 0, dacă şi numai dacă x = 0, când x ∈ Rn .
b) kλxk = |λ| kxk, pentru orice x ∈ Rn şi λ ∈ R. (Proprietatea de omogeni-
tate)
c) kx + yk ≤ kxk + kyk, pentru orice x, y ∈ Rn . (Inegalitatea triunghiului
sau Inegalitatea lui Minkowski).

Demonstraţie. a) Condiţia kxk = 0 este echivalentă cu condiţia x2i = 0, (∀) 1 ≤

≤ i ≤ n, care la rândul
p ei este echivalentă cu condiţia
p x = 0.
b) Avem kλxk = (λx1 ) + . . . + (λxn ) = (λ) (x21 + . . . + x2n ) = |λ| kxk.
2 2 2

c) Dacă ridicăm la pătrat inegalitatea din enunţ, obţinem inegalitatea echivalentă

n
X n
X n
X n
X n
X
x2i + yi2 +2 xi yn ≤ x2i + yi2 + 2kxk kyk.
i=1 i=1 i=1 i=1 i=1

După simplificare această inegalitate rezultă din inegalitatea lui Cauchy.

Sunt utile următoarele inegalităţi.

Propoziţia 2.3. Pentru orice punct x ∈ Rn , x = (x1 , . . . , xn ), şi orice indice

1 ≤ i ≤ n avem
n
X
|xi | ≤ kxk ≤ |xj |. (1)
j=1

Demonstraţie. Inegalităţiile din enunţ se obţin imediat prin ridicare la pătrat.

Definiţia 2.2. Pentru x, y ∈ Rn , numărul d(x, y) := kx − yk se numeşte distanţa

dintre punctele x şi y.

Propoziţia 2.4. Distanţa are următoarele proprietăţi:

a) d(x, y) = 0, dacă şi numai dacă x = y, x, y ∈ Rn .
b) d(x, y) = d(y, x), pentru orice x, y ∈ Rn .
c) d(x, z) ≤ d(x, y) + d(y, z), pentru orice x, y, z ∈ Rn .

3
 Demonstraţie. a) d(x, y) = 0 este echivalent cu kx − yk = 0, ceea ce este echiva-
lent cu x − y = 0.
b) d(x, y) = kx − yk = k(−1)(y − x)k = | − 1| ky − xk = d(y, x).
c) d(x, z) = kx−zk = k(x−y)+(y−z)k ≤ kx−yk+ky−zk = d(x, y)+d(y, z).
Definiţia 2.3. Dacă a ∈ Rn şi r > 0, se numeşte sferă deschisă de centru a şi
de rază r, mulţimea

B(a, r) := {y ∈ Rn | ky − xk < r}.

Sfera deschisă centrată ı̂n a şi de rază r este pentru n = 1, intervalul deschis
(a − r, a + r), pentru n = 2, interiorul geometric al cercului centrat ı̂n a şi de rază
r, iar pentru n = 3, interiorul geometric al sferei de centru a şi de rază r.
Definiţia 2.4. Mulţimea A ⊂ Rn se numeşte marginită, dacă există R > 0, astfel
ı̂ncât A ⊂ B(0, R).
Definiţia 2.5. Se numeşte vecinătate a unui punct a ∈ Rn , orice mulţime V ⊂ Rn
cu proprietatea că există un număr r > 0, astfel ı̂ncât B(a, r) ⊂ V . Notăm cu Va
familia vecinătăţiilor lui a.
Propoziţia 2.5. Avem pentru orice a ∈ Rn
a) a ∈ V , pentru orice V ∈ Va .
b) V1 ∩ V2 ∈ Va , pentru orice V1 , V2 ∈ Va .
c) Dacă V ∈ Va , şi V ⊂ A, A ⊂ Rn , atunci A ∈ Va .
Demonstraţie. Punctele a) şi c) sunt evidente. Pentru a vedea b), fie r1 , r2 > 0,
astfel ca B(a, r1 ) ⊂ V1 şi B(a, r2 ) ⊂ V2 . Dacă luăm r := min{r1 , r2 }, atunci avem
B(a, r) ⊂ V1 ∩ V2 .

Sferele deschise centrate ı̂ntr-un punct a sunt cele mai simple vecinătăţi ale
punctului a. După cum vom remarca ı̂n continuare, noţiunile care pot fi construite
cu ajutorul familiei de vecinătaţi ale unui punct, pot fi definite echivalent folosind
doar subfamilia sferelor deschise centrate ı̂n acel punct.
Definiţia 2.6. O mulţime A ⊂ Rn se numeşte mulţime deschisă, dacă pentru
pentru orice a ∈ A, există r > 0, astfel ı̂ncât B(a, r) ⊂ A, (sau echivalent, dacă A
este vecinătate pentru toate punctele sale).
Propoziţia 2.6. Avem:
a) Orice sferă deschisă este o mulţime deschisă.
b) O mulţime este deschisă, dacă şi numai dacă ea este o reuniune arbitrară de
sfere deschise.
Demonstraţie. a) Fie sfera B(a, r) şi fie x ∈ B(a, r). Notăm ρ := r − kx − ak.
Avem ρ > 0. Arătăm că B(x, ρ) ⊂ B(a, r). Într-adevăr, dacă y ∈ B(x, ρ), rezultă
că ky − ak ≤ ky − xk + kx − ak < ρ + kx − ak = r. Cum y a fost ales arbitrar,
rezultă afirmaţia. Apoi, deoarece pentru un punct arbitrar x ∈ B(a, r), am găsit
ρ > 0, astfel ca B(x, ρ) ⊂ B(a, r), rezultă că B(a, r) este mulţime deschisă.

4
 S
b) Fie D = i∈I B(ai , ri ). Dacă x ∈ D, atunci există, i ∈ I, astfel ca x ∈
∈ B(ai , ri ). Din punctul a) rezultă că există ρ > 0 astfel ca B(x, ρ) ⊂ B(ai , ri ) şi
deci B(x, ρ) ⊂ D. Aşadar D este deschisă. Reciproc, dacă D ⊂ Rn este deschisă,
atunci pentru orice punctSx ∈ D, există rx > 0, astfel ca B(x, rx ) ⊂ D. Din
identitatea imediată D = x∈D B(x, rx ), rezultă afirmaţia reciprocă.

Propoziţia 2.7. Familia mulţimile deschise are următoarele proprietăţi:

a) Mulţimea vidă ∅ si spaţiul Rn sunt mulţimi deschise.
b) O reuniune arbitrară de mulţimi deschise este o mulţime deschisă.
c) Intersecţia a două mulţimi deschise este o mulţime deschisă.

Demonstraţie. a) Mulţimea ∅ este deschisă, dearece ea nu conţine nici un punct

ı̂n care să trebuiască verificată condiţia din definiţia mulţimilor deschise. Mulţimea
Rn este evident deschisă.
b) Fie D o reuniune arbitrară de mulţimi deschise. Din Propoziţia 2.6-b) rezultă
că D este o reuniune de reuniuni de sfere deschise, deci este o reuniune de sfere
deschise. Aplicând din nou Propoziţia 2.6-b), partea de suficinţă, rezultă că D este
deschisă.
c) Fie D1 , D2 , mulţimi deschise. Fie x ∈ D1 ∩ D2 . Există razele r1 > 0, r2 > 0,
astfel ca B(x, r1 ) ⊂ D1 şi B(x, r2 ) ⊂ D2 . Dacă notăm r = min{r1 , r2 }, atunci avem
B(x, r) ⊂ D1 ∩D2 . Deoarece x a fost ales arbitrar, rezultă că D1 ∩D2 este deschisă.

Observaţia 2.1. Din punctul c) al propoziţiei precedente, rezultă prin inducţie că
o intersecţie finită de mulţimi deschise este o mulţime deschisă.

O familie de mulţimi τ ⊂ P(X), unde X este o mulţime oarecare, care verifică

condiţiile a), b), c), din Propoziţia 2.7 se numeşte spaţiu topologic. Deci ı̂n
Propoziţia 2.7 am demostrat că spaţiul Rn , ı̂nzestrat cu familia de mulţimi deschise,
aşa cum au fost definite ı̂n Definiţia 2.6, este un spaţiu topologic. Menţionăm că o
parte din noţiunile pe care le considerăm ı̂n acest capitol, referitoare la spaţiul Rn
pot fi considerate mai general ı̂ntr-un spaţiu topologic abstract. Spaţiile topologice
reprezintă cadrul cel mai general ı̂n care se studiază noţiunile de convergenţă, limită
şi continuitate.

Definiţia 2.7. O mulţime din Rn se numeşte ı̂nchisă, dacă complementara sa este

o mulţime deschisă.

Definiţia 2.8. Fie A ⊂ Rn şi a ∈ Rn . Punctul a se numeşte:

• punct interior al lui A, dacă există r > 0 astfel ı̂ncât B(a, r) ⊂ A

• punct aderent al lui A, dacă pentru orice r > 0, avem B(a, r) ∩ A 6= ∅.

• punct de acumulare al lui A, dacă pentru orice r > 0, avem

B(a, r) ∩ A \ {a} 6= ∅.

• punct izolat al lui A, dacă există r > 0 astfel ı̂ncât B(a, r) ∩ A = {a}.

5
Definiţia 2.9. Fie A ⊂ Rn . Definim:
◦
• interiorul lui A, notat cu A, mulţimea punctelor interioare ale lui A,

• aderenţa sau ı̂nchiderea lui A, notată cu A, mulţimea punctelor aderente

ale lui A,

• mulţimea derivată a lui A, notată cu A0 , mulţimea punctelor de acumulare

ale lui A,
◦
• frontiera lui A, mulţimea Fr A := A \ A.
Relativ la interior şi aderenţă avem următoarele rezultate:
◦
Propoziţia 2.8. i) Pentru orice mulţime A ⊂ Rn , mulţimea A este cea mai mare
mulţime deschisă inclusă ı̂n A. Rezultă că o mulţime A ⊂ Rn este deschisă, dacă şi
◦
numai dacă A =A.
ii) Pentru orice mulţime A ⊂ Rn , mulţimea A este cea mai mică mulţime ı̂nchisă
care include pe A. Rezultă că o mulţime A ⊂ Rn este ı̂nchisă, dacă şi numai dacă
A = A.

3 Şiruri ı̂n spaţiul Rn

Definiţia 3.1. Un şir (xk )k∈N se numeşte convergent, dacă există a ∈ Rn , astfel
ı̂ncât, limk→∞ kxk −ak = 0. În acest caz punctul a se numeşte limita şirului (xk )k∈N
şi se notează cu limk→∞ xk .
Observaţia 3.1. Condiţia a = limk→∞ xk se scrie ı̂n mod echivalent astfel: (∀) ε >
0, (∃)kε ∈ N, (∀) k ∈ N, k ≥ kε , kxk − ak < ε.
Propoziţia 3.1. Dacă un şir (xk )k∈N din Rn este convergent, atunci limita sa este
unică.
Urmă toarea propoziţie arată că convergenţa şirurilor de vectori din Rn se reduce
la convergenţa şirurilor de componente.
Propoziţia 3.2. Fie şirul (xk )k∈N , unde xk = (xk 1 , . . . , xk n ), k ∈ N şi fie punctul
a ∈ Rn , a = (a1 , . . . , an ). Sunt echivalente:
i) limk→∞ xk = a,
ii) limk→∞ xk i = ai , pentru orice indice 1 ≤ i ≤ n.
Demonstraţie. i) ⇒ ii). Fie indicele 1 ≤ i ≤ n fixat. Avem |xk i − ai | ≤
≤ kxk −ak, vezi (1), şi din limk→∞ kxk −ak = 0, obţinem folosind criteriul majorării
că limk→∞ |xk i − ai | = 0.
Pn
ii) ⇒ i). Folosim inegalitatea kxk − ak ≤ |xk i − ai |, vezi (1). Din limitele
i=1
limk→∞ |xk i − ai | = 0, pentru orice 1 ≤ i ≤ n, aplicând criteriul majorării, obţinem
limk→∞ kxk − ak = 0.

6
Definiţia 3.2. Un şir (xk )k∈N din Rn se numeşte fundamental sau şir Cauchy,
dacă pentru orice ε > 0, există kε ∈ N, astfel ca pentru orice k, l ∈ N, k, l ≥ kε , să
avem kxl − xk k < ε.
Propoziţia 3.3. Orice şir (xk )k∈N convergent, din Rn este fundamental.
Demonstraţie. Fie a = limk→∞ xk şi fie ε > 0. Există un indice kε ∈ N, astfel
ı̂ncât să avem kxk − ak < 2ε , pentru orice k ≥ kε . Atunci, dacă k, l ∈ N, k, l ≥ kε ,
avem kxl − xk k ≤ kxl − ak + ka − xk k < 2ε + 2ε = ε.

Reciproca acestei propoziţii este de asemenea adevărată, aşa cum va rezulta din
teorema următoare.
Teorema 3.1. Orice şir fundamental (xk )k∈N din Rn este convergent, adică spaţiul
Rn este complet ı̂n sensul lui Cauchy.
Demonstraţie. Fie şirul fundamental (xk )k∈N , unde xk = (xk 1 , . . . , xk n ), k ∈
∈ N. Folosind inegalitatea (1), rezultă imediat că şirurile (xk i )k∈N sunt fundamentale
pentru toţi indicii 1 ≤ i ≤ n. Deoarece spaţiul R este complet ı̂n sens Cauchy, rezultă
că şirurile componentelor sunt convergente. Notăm ai :=
= limk→∞ xk i , 1 ≤ i ≤ n. Apoi considerăm punctul a := (a1 , . . . , an ). Aplicând
Propoziţia 3.2, obţinem că limk→∞ xk = a.

Cu ajutorul şirurilor putem caracteriza punctele aderente, punctele de acumulare

şi mulţimile ı̂nchise.
Propoziţia 3.4. Fie A ⊂ Rn şi a ∈ Rn Avem:
i) a este punct aderent al mulţimii A, dacă şi numai dacă, există un şir (xk )k∈N ,
de puncte din A, convergent la a.
ii) a este punct de acumulare al mulţimii A, dacă şi numai dacă exită un şir de
puncte (xk )k∈N , din A \ {a}, convergent la a.
Demonstraţie. i) Presupunem că a ∈ A. Pentru orice k ∈ N, k ≥ 1, există câte
un punct xk ∈ A∩B(a, k1 ). Definim x0 arbitrar. Atunci şirul (xk )k∈N astfel construit
este convergent la a.
Reciproc, să presupunem că există un şir (xk )k∈N , de puncte din A, convergent
la a. Fie r > 0. Există un indice k ∈ N astfel ca kxk − ak < r. Deci A ∩ B(a, r) 6= ∅.
Cum r > 0 a fost ales arbitrar, rezultă că a ∈ A.
Punctul ii) se demonstrează analog.
Propoziţia 3.5. O mulţime A ⊂ Rn este ı̂nchisă, dacă şi numai dacă orice şir
convergent de puncte din A are limita ı̂n A.
Demonstraţie. Să presupunem că A este mulţime ı̂nchisă şi fie un şir (xk )k∈N de
puncte xk ∈ A, care este convergent la punctul a. Fie r > 0 arbitrar. Există un
indice k ∈ N astfel ca kxk − ak < r. Deci B(a, r) ∩ A 6= ∅. Deoarece r > 0 a fost
ales arbitrar rezultă că a ∈ A. Dar cum A este ı̂nchisă, rezultă că a ∈ A.
Reciproc presupunem ı̂ndeplinită pentru A, condiţia cu şiruri, din enunţ. Fie a ∈
A. Din Propoziţia 3.4 rezultă că există un şir (xk )k∈N de puncte din A, convergent
la a. Atunci a ∈ A. Deoarece a ∈ A a fost ales arbitrar, rezultă că A = A. Din
Propoziţia 2.8 rezultă că A este mulţime ı̂nchisă.

7
4 Mulţimi compacte şi mulţimi conexe
n
Numim acoperire cu deschişi a unei S mulţimi A ⊂ R , o familie de mulţimi deschise
{Di , i ∈ I} cu proprietatea că A ⊂ i∈I Di .

Definiţia 4.1. O mulţime A ⊂ Rn se numeşte compactă, dacă din orice acoperire S

cu deschişi a lui A se poate extrage o subacoperire finită, adică dacă A ⊂ i∈I Di
cu Di deschişi, există indicii i1 , . . . , ik , astfel ı̂ncât A ⊂ Di1 ∪ . . . ∪ Dik .

Vom da ı̂n continuare o caracterizare a mulţimilor compacte.

Teorema 4.1. (Borel-Lebesque) Fie A ⊂ Rn . Sunt echivalente:

i) A este compactă,
ii) A este mărginită şi ı̂nchisă.

Definiţia 4.2. O mulţime A ⊂ Rn se numeşte conexă, dacă nu există două mulţimi

deschise D1 , D2 cu proprietăţile:
a) A ∩ D1 6= ∅ şi A ∩ D2 6= ∅,
b) A ⊂ D1 ∪ D2 şi
c) A ∩ D1 ∩ D2 = ∅.
În caz contrar, mulţimea A se numeşte disconexă.

Două rezultate importante sunt următoarele:

Teorema 4.2. Orice mulţime convexă A ⊂ Rn este conexă.

Teorema 4.3. O mulţime din R este conexă, dacă şi numai dacă ea este un interval.

Reamintim că o mulţime I ⊂ R se numeşte interval, dacă, pentru orice numere

a < x < b, dacă a, b ∈ I, rezultă x ∈ I

8
Curs 6
Limită şi continuitate
Funcţiile care vor interveni ı̂n acest capitol vor fi de forma f : D → Rm , unde
D ⊂ Rn , n, m ≥ 1. O astfel de funcţie se numeşte funcţie scalară dacă m = 1 şi
respectiv funcţie vectorială, dacă m ≥ 2. De asemenea, funcţia f se numeşte de
o variabilă, dacă n = 1 şi de mai multe variabile, dacă n ≥ 2. Pentru funcţiile
vectoriale putem considera funcţiile componente scalare, iar pentru funcţiile de mai
multe variabile puten considera funcţiile parţiale ı̂ntr-un punct, aşa cum au fost
introduse acestea ı̂n paragraful 6.1.

1 Limite de funcţii
Vom considera ı̂n acest capitol limitele de funcţii, ı̂n sens global, după o direcţie
şi parţiale. Definiţia de bază este cea a limitei globale, din care prin particularizare
se obţin limitele după o direcţie şi limitele parţiale. Când nu se precizează tipul
limitei, se consideră implicit că este vorba de limita globală.

Definiţia 1.1. Fie funcţia f : D → Rm , D ⊂ Rn , n ≥ 1, m ≥ 1 şi fie a ∈ Rn un

punct de acumulare al lui D. Fie de asemenea l ∈ Rm . Spunem că l este limita
funcţiei f ı̂n punctul a, (sau ı̂ncă limita globală a lui f ı̂n a), dacă, pentru orice
vecinătate V a lui l, există o vecinătate U a lui a, astfel ı̂ncât

f (U ∩ D \ {a}) ⊂ V. (1)

Observaţia 1.1. Definiţia limitei lui f ı̂n a, de mai sus, poate fi exprimată echivalent
ı̂n următoarea formă:

(∀) ε > 0, (∃)δε > 0, (∀) x ∈ D, 0 < kx − ak < δε ⇒ kf (x) − lk < ε. (2)

Într-adevăr, această exprimare ı̂n limbaj ”delta-epsilon”, se obţine din definiţia cu

vecinătăţi, dacă considerăm vecinătăţi V ale lui l de forma V = B(l, ε) şi vecinătăţi
ale lui a de forma B(a, δε ). Apoi echivalenţa celor două exprimări se deduce imediat.
Astfel, dacă l este limita funcţiei f ı̂n a ı̂n sensul definiţiei cu vecinătăţi, atunci
pentru orice ε > 0, există o vecinătate U a lui a astfel ı̂ncât f (U ∩ D \ {a}) ⊂ B(l, ε).
Dar există δ > 0, astfel ca B(a, δ) ⊂ U . Deoarece acest δ, depinde de ε, ı̂l notăm
δε > 0. Se obţine că l verifică condiţia (2).
Reciproc, dacă l verifică condiţia (2), atunci dacă V este o vecinătate a lui l,
există ε > 0, astfel ı̂ncât, B(l, ε) ⊂ V . Atunci există δε > 0, care verifică condiţia
din (2). Dacă notăm U := B(a, δε ), obţinem (1).

Propoziţia 1.1. Dacă o funcţie f : D → Rm , D ⊂ Rn , admite ı̂ntr-un punct

a ∈ D0 o limită, atunci aceasta este unică.

1
 Demonstraţie. Presupunem prin absurd, că exită două puncte diferite l1 , l2 ∈
∈ Rm , care verifică condiţia (2). Alegem ε < 21 kl1 − l2 k. Există atunci, pentru
i = 1, 2, numerele δεi > 0, astfel ı̂ncât kf (x) − li k < ε, pentru orice x ∈ D, x 6= a şi
|x − a| < δεi . Fie fixat un punct x ∈ D \ {a}, astfel ı̂ncât kx − ak < min{δε1 , δε2 }.
Un astfel de punct există deoarece a este punct de acumulare a lui D. Atunci avem
kl1 − l2 k ≤ kl1 − f (x)k + kf (x) − l2 k < 2ε < kl1 − l2 k. Contradicţia găsită, demon-
strează propoziţia.

Propoziţia precedentă justifică următoarea notaţie:

Definiţia 1.2. Dacă funcţia f : D → Rm , D ⊂ Rn admite limită ı̂n punctul a ∈ D0 ,
atunci limita sa se notează cu limx→a f (x).
Următoarea propoziţie arată că studiul limitelor funcţiilor vectoriale se reduce
la studiul limitelor funcţiilor componente.
Propoziţia 1.2. Fie funcţia f : D → Rm , D ⊂ Rn , f = (f1 , . . . , fm ), unde
fi : D → R, (1 ≤ i ≤ m). Fie a ∈ D0 şi l ∈ Rm , l = (l1 , . . . , lm ). Sunt echivalente:
i) limx→a f (x) = l,
ii) limx→a fi (x) = li , pentru orice 1 ≤ i ≤ m.
Demonstraţie. Propoziţia rezultă imediat din următoarele inegalităţi deduse din
proprietăţile normei:
m
X
|fi (x) − li | ≤ kf (x) − lk ≤ |fj (x) − lj |, (∀) 1 ≤ i ≤ m, (∀) x ∈ D.
j=0
◦
Definiţia 1.3. Fie funcţia f : D → Rm , D ⊂ Rn , a ∈D, v ∈ R, ; v 6= 0 şi l ∈ Rm .
Spunem că l este limita după direcţia v a lui f ı̂n punctul a, dacă:
lim f (a + tv) = l. (3)
t→0

În cazul particular când v = ei , 1 ≤ i ≤ n, atunci limita de mai sus se numeşte

limita parţială de indice i.
Observaţiile 1.1. În legătură cu limitele definite ı̂n Definiţia 1.3 facem urmă-
toarele remarci: ◦
a) Condiţia a ∈D este considerată doar pentru simplificare. De fapt această
condiţie ar putea fi ı̂nlocuită cu condiţia mai slabă ca a să fie punct de acumulare
al mulţimii obţinute prin intersecţia lui D cu dreapta ce trece prin a, de direcţie v.

b) Definiţia limitei exprimate prin (3), trebuie ı̂nţeleasă ca limita ı̂n 0 a funcţiei
ϕ(t) := f (a + tv), t ∈ I, unde I := {t ∈ R| a + tv ∈ D}. Explicit ea ı̂nsemnă:
(∀) ε > 0, (∃)δε > 0, (∀) t ∈ R, 0 < |t| < δε , a + tv ∈ D ⇒ kf (a + tv) − lk < ε.
În cazul particular al limitei parţiale de indice i, aceasta se mai poate nota şi prin
l = limxi →ai f (a1 , . . . , xi , . . . , an ), unde l verifică condiţia echivalentă:

(∀) ε > 0, (∃)δε > 0, (∀) xi ∈ R, 0 < |xi − ai | < δε , (a1 , . . . , xi , . . . , an ) ∈ D ⇒

⇒ kf (a1 , . . . , xi , . . . , an ) − lk < ε.

2
 ◦
Propoziţia 1.3. Fie funcţia f : D → Rm , D ⊂ Rn şi a ∈D. Dacă f admite limita
(globală) l ı̂n punctul a, atunci ea admite limite după orice direcţie v 6= 0 ı̂n a şi
toate sunt egale cu l.
Demonstraţie. Fie ε > 0. Putem alege δ > 0, astfel ı̂ncât să fie ı̂ndeplinite
următoarele două condiţii: B(a, δ) ⊂ D şi pentru orice x ∈ B(a, δ), x 6= a, să avem
kf (x) − lk < ε. Atunci, dacă fixăm v ∈ Rn , v 6= 0, Avem kf (a + tv) − lk < ε,
δ
pentru orice t astfel ca 0 < |t| < kvk . Deci limt→0 f (a + tv) = l.

Următoarea teoremă caracterizează limitele de funcţii cu ajutorul limitelor de

şiruri.
Teorema 1.1. (Heine) Fie funcţia f : D → Rm , D ⊂ Rn şi a ∈ D0 . Sunt
echivalente:
i) există limx→a f (x),
ii) pentru orice şir (xk )k∈N de puncte xk ∈ D \ {a}, convergent la a, şirul
valorilor: (f (xk ))k∈N este convergent.
Mai mult, ı̂n cazul când acestea au loc, atunci
lim f (x) = lim f (xk ),
x→a k→∞

pentru orice şir (xk )k∈N ca mai sus.

Demonstraţie. Presupunem mai ı̂ntâi că există limx→a f (x) = l şi arătăm că pen-
tru orice şir (xk )k∈N de puncte xk ∈ D\{a}, convergent la a, avem limk→∞ f (xk ) = l.
Fie (xk )k∈N un astfel de şir şi fie ε > 0 ales arbitrar. Din ipoteză, există δε > 0 astfel
ı̂ncât să avem kf (x) − lk < ε, pentru orice x ∈ D, astfel ı̂ncât 0 < kx − ak < δε .
Există kε ∈ N, astfel ca să avem kxk − ak < δε , pentru orice k ∈ N, k ≥ kε . Atunci
pentru k ≥ kε , avem kf (xk ) − lk < ε. Deci limk→∞ f (xk ) = l.
Reciproc, să presupunem condiţia ii) ı̂ndeplinită. Mai ı̂ntâi să remarcăm că
atunci există un unic element l ∈ Rm la care converg toate şirurile (f (xk ))k∈N , când
(xk )k∈N verifică condiţiile din ii). Într-adevăr, fie două şiruri (xk )k∈N şi (yk )k∈N ,
de elemente din D \ {a}, convergente la a şi astfel ı̂ncât limk→∞ f (xk ) = l1 , iar
limk→∞ f (yk ) = l2 . Atunci putem considera şirul alternant (zk )k∈N , definit prin
z2k := xk , z2k+1 := yk , (k ∈ N). Atunci din ii) rezultă că există l3 ∈ Rm , astfel
ca limk→∞ f (zk ) = l3 . Dar cum, (f (xk ))k∈N şi (f (yk ))k∈N sunt subşiruri ale şirului
(f (zk ))k∈N , rezultă că l1 = l3 şi l2 = l3 . Deci l1 = l2 .
Să presupunem acum ii) şi să notăm cu l, acel unic element din Rm la care
converg toate şirurile (f (xk ))k∈N , când (xk )k∈N verifică condiţiile din ii). Pre-
supunem prin absurd că l 6= limx→a f (x). Atunci există ε0 > 0, astfel ı̂ncât, pentru
orice δ > 0, există xδ ∈ D \ {a} astfel ı̂ncât kxδ − ak < δ şi kf (x) − lk ≥ ε0 .
Alegând δ := k1 , k ∈ N, k ≥ 1, obţinem un şir (xk )k∈N cu proprietăţile xk ∈
D \ {a}, limk→∞ xk = a, şi kf (xk ) − lk ≥ ε0 . Aceasta contrazice ı̂nsă ipoteza. Deci
trebuie să avem limx→a f (x) = l.

Ca o consecinţă imediată a Teoremei lui Heine, avem următorul criteriu util

pentru a demonstra neexistenţa limitei unei funcţii ı̂ntr-un punct.

3
Corolarul 1.1. Fie funcţia f : D → Rm , D ⊂ Rn şi a ∈ D0 . Dacă există două
şiruri (xk )k∈N şi (yk )k∈N de puncte din D \ {a}, convergente la a şi astfel ı̂ncât
limk→∞ f (xk ) = l1 şi limk→∞ f (yk ) = l2 , unde l1 6= l2 , atunci f nu admite limită ı̂n
punctul a.
Observaţiile 1.2. În legătură cu corolarul precedent facem următoarele remarci:
i) În general, reciproca Corolarului 1.1 nu este adevărată. Un exemplu este dat
ı̂n Exerciţiul 1. din paragraful de aplicaţii.
ii) Dacă m = 1, atunci avem o reciprocă slabă a Corolorului 1.1, astfel: Dacă f
nu admite limită ı̂n punctul a, atunci există două şiruri (xk )k∈N şi (yk )k∈N de puncte
din D \ {a}, convergente la a şi astfel ı̂ncât limk→∞ f (xk ) = l1 şi limk→∞ f (yk ) = l2 ,
unde l1 , l2 ∈ R şi l1 6= l2 . Într-adevăr, dacă f nu are limită ı̂n a, rezultă din Teorema
lui Heine că există un şir (zk )k∈N de puncte din D \ {a} şi convergent la a, astfel
ı̂ncât şirul (f (zk ))k∈N nu este convergent ı̂n R. Dar orice şir neconvergent din R
are cel puţin două puncte limită diferite l1 , l2 ı̂n R. Atunci notăm cu (xk )k∈N şi cu
(yk )k∈N , două subşiruri ale şirului (zk )k∈N , alese astfel ı̂ncât limk→∞ f (xk ) = l1 şi
limk→∞ f (yk ) = l2 .
Următorul criteriu, pe care ı̂l prezentăm ı̂n continuare, reprezintă un analog al
criteriului general de convergenţă a lui Cauchy, ı̂ntâlnit la şiruri a̧i la serii numerice.
Teorema 1.2. (Criteriul Cauchy-Bolzano) Fie funcţia f : D → Rm , D ⊂
⊂ Rn şi a ∈ D0 . Sunt echivalente:
i) există limx→a f (x),
ii) pentru orice ε > 0 există δε > 0, astfel ı̂ncât pentru orice puncte x, y ∈
∈ D \ {a}, astfel ı̂ncât kx − ak < δε , şi ky − ak < δε , avem kf (x) − f (y)k < ε.
Demonstraţie. i) → ii). Fie l := limx→a f (x). Considerăm un număr ε > 0
arbitrar ales. Din i) există δε > 0, astfel ca kf (x) − lk < 2ε , pentru orice x ∈ D, cu
0 < kx − ak < δε . Atunci, dacă x, y ∈ D sunt astfel ca 0 < kx − ak, ky − ak < δε ,
atunci kf (x) − f (y)k ≤ kf (x) − lk + kl − f (y)k < 2ε + 2ε = ε.
ii) → ii). Presupunem prin absurd că condiţia ii) este ı̂ndeplinită, dar că f nu
are limită ı̂n a. Din Teorema lui Heine rezultă că există un şir (xk )k∈N de puncte din
D \ {a}, convergent la a şi astfel ı̂ncât şirul (f (xk ))k∈N nu este convergent. Atunci
şirul (f (xk ))k∈N nu este şir Cauchy. Deci există ε0 > 0 cu proprietatea că pentru
orice k ∈ N există indicii k1 , k2 ≥ k, astfel ı̂ncât kf (xk1 ) − f (xk2 )k ≥ ε0
Fie numărul δε0 > 0, care satisface condiţia din punctul ii) pentru alegerea
ε := ε0 . Putem considera indicele k0 ∈ N, astfel ca pentru orice indici l ≥ k0 ,
să avem kxl − ak < δε0 . Din cele spuse mai sus putem alege indicii k1 , k2 ≥ k0 ,
astfel ı̂ncât kf (xk1 ) − f (xk2 )k ≥ ε0 . Aceasta contrazice ı̂nsă inegalitatea asigurată
de punctul ii). Contradicţia obţinută demonstrează condiţia i).
Propoziţia 1.4. (Criteriul majorării) Fie D ⊂ Rn , a ∈ D0 , şi fie funcţiile
f : D → Rm şi ϕ : D → R. Dacă există l ∈ Rm , astfel ı̂ncât
i) kf (x) − lk ≤ ϕ(x), pentru orice x ∈ V ∩ D \ {a}, unde V este o vecinătate a
punctului a,
ii) limx→a ϕ(x) = 0,
atunci există limx→a f (x) = l.

4
 Demonstraţie. Fie ε > 0 ales arbitrar. Alegem o vecinătate U ⊂ V a lui a, astfel
ı̂ncât să avem |ϕ(x)| < ε, pentru orice x ∈ U ∩ D \ {a}. Atunci, pentru astfel de
puncte x avem kf (x) − lk < ε. Deci limx→a f (x) = l.

2 Funcţii continue ı̂ntr-un punct

Vom defini două noţiuni de continuitate a unei funcţii ı̂ntr-un punct: conti-
nuitatea globală, (care este continuitatea obişnuită) şi continuitatea parţială. Dacă
nu se precizează tipul continuităţii, atunci se consideră implicit că este vorba de
continuitatea globală. De obicei, vom omite ı̂n exprimare termenul ”global”.

Definiţia 2.1. Spunem că o funcţie f : D → Rm , D ⊂ Rn este continuă (global)

ı̂n punctul a ∈ D, dacă pentru orice vecinătate V a lui f (a) există o vecinătate U
a lui a astfel ı̂ncât f (U ∩ D) ⊂ V .

Observaţia 2.1. O definiţie echivalentă cu cea de mai sus, este următoarea:

(∀) ε > 0, (∃)δε > 0, (∀) x ∈ D, kx − ak < δε ⇒ kf (x) − f (a)k < ε.

Continuitatea poate fi caracterizată cu ajutorul limitei. Ţinem cont că un punct

a ∈ D este fie un punct de acumulare al lui D, fie un punct izolat al lui D.

Propoziţia 2.1. Fie o funcţie f : D → Rm , D ⊂ Rn şi punctul a ∈ D. Avem:

i) Dacă a este un punct izolat al lui D, atunci f este continuă ı̂n a.
ii) Dacă a este un punct de acumulare a lui D, atunci f este continuă ı̂n a, dacă
şi numai dacă f are limită ı̂n a şi limx→a f (x) = f (a).

Demonstraţie. i) Fie V o vecinătate oarecare a lui f (a). Deoarece a este punct

izolat, putem alege o vecinătate U a lui a, astfel ca U ∩D = {a}. Atunci f (U ∩D) =
= {f (a)} ⊂ V .
ii) Rezultă imediat, dacă comparăm ı̂ntre ele definiţiile limitei şi ale conti-
nuităţii.

Din propoziţia precedentă şi din proprietăţile limitelor, deducem imediat urmă-
toarele caracterizări ale continuităţii ı̂ntr-un punct:

Propoziţia 2.2. O funcţie f : D → Rm , D ⊂ Rn , f = (f1 , . . . , fm ) este continuă

ı̂n punctul a ∈ D, dacă şi numai dacă toate funcţiile componente fi : D → R,
1 ≤ i ≤ m, sunt continue ı̂n a.

Propoziţia 2.3. O funcţie f : D → Rm , D ⊂ Rn este continuă ı̂n punctul a ∈ D,

dacă şi numai dacă pentru orice şir (xk )k∈N , de puncte din D, avem limk→∞ f (xk ) =
f (a).

O altă caracterizare a continuităţii unei funcţii ı̂ntr-un punct se poate face

folosind oscilaţia funcţiei ı̂n acel punct. În acest scop definim:

5
Definiţia 2.2. Fie funcţia f : D → Rm , D ⊂ Rn şi fie A ⊂ D. Numim oscilaţia
funcţiei f pe mulţimea A, numărul Osc(f, A) ∈ R, definit prin

Osc(f, A) := sup kf (x) − f (y)k.

x,y∈A

Definiţia 2.3. Fie funcţia f : D → Rm , D ⊂ Rn şi fie punctul a ∈ D. Numim

oscilaţia funcţiei f ı̂n punctul a, numărul Osc(f, a) ∈ R, numărul definit prin

Osc(f, a) := inf Osc(f, V ∩ D).

V ∈Va

Teorema 2.1. O funcţie f : D → Rm , D ⊂ Rn este continuă ı̂ntr-un punct a ∈ D,

dacă şi numai dacă Osc(f, a) = 0.

Demonstraţie. Să presupunem că f este continuă ı̂n punctul a. Fie ε > 0.
Există δε > 0 astfel ca kf (x) − f (a)k < 2ε , pentru orice x ∈ D, astfel ca kf (x) −
−f (a)k < δε . Atunci, dacă x, y ∈ D ∩ B(a, δε ), atunci kf (x) − f (y)k ≤ kf (x) −
−f (a)k + kf (a) − f (y)k < ε. Aşadar Osc(f, B(a, δε )) ≤ ε şi deci Osc(f, a) ≤ ε. Cum
ε > 0 a fost ales arbitrar, rezultă Osc(f, a) = 0.
Reciproc, presupunem Osc(f, a) = 0. Fie ε > 0. Există o vecinătate V a lui
a, astfel ca Osc(f, D ∩ V ) < ε. Atunci pentru orice punct x ∈ D ∩ V , avem
kf (x) − f (a)k ≤ ε. Deci f este continuă ı̂n a.

Definiţia 2.4. Fie o funcţie f : D → Rm , D ⊂ Rn , fie a = (a1 , . . . , an ) ∈ D

şi fie un indice 1 ≤ i ≤ n. Spunem că f este continuă parţial ı̂n punctul
a ∈ D, ı̂n raport cu variabila de indice i, dacă funcţia parţială ϕa,i (xi ) :=
= f (a1 , . . . , xi , . . . , an ), xi ∈ {xi ∈ R| (a1 , . . . , xi , . . . , an ) ∈ D}, este continuă ı̂n
punctul ai . De asemenea, spunem simplu, că f este continuă parţial ı̂n punctul
a, dacă ea este continuă parţial ı̂n a ı̂n raport cu toate variabilele.

Folosind Propoziţia 2.1 şi legătura dintre limita globală şi limitele parţiale,
obţinem:

Propoziţia 2.4. Dacă funcţia f : D → Rm , D ⊂ Rn este continuă global ı̂n a,

atunci ea este continuă parţial ı̂n a.

Propoziţia 2.5. Fie D ⊂ Rn şi a ∈ D.

i) Dacă funcţiile f : D → Rm şi g : D → Rm sunt continue ı̂n punctul a, atunci
funcţia f + g : D → Rm este continuă ı̂n a.
ii) Dacă funcţia f : D → Rm este continuă ı̂n punctul a, atunci funcţia kf k şi
funcţiile αf , unde α ∈ R, sunt continue ı̂n a.

Propoziţia 2.6. Fie D ⊂ Rn şi a ∈ D şi fie funcţiile f : D → R şi g : D → R

continue ı̂n punctul a. Atunci funcţia f · g este continuă ı̂n a, iar dacă există o
vecinătate V a lui a astfel ı̂ncât g(x) 6= 0, pentru orice x ∈ D ∩ V , atunci funcţia fg
este continuă ı̂n a.

În finalul paragrafului menţionăm şi următoarea proprietate:

6
Teorema 2.2. Fie D ⊂ Rn , E ⊂ Rm şi fie funţiile f : D → E şi g : E → Rp .
Fie a ∈ D şi notăm cu b := f (a). Dacă funcţia f este continuă ı̂n punctul a, iar
funcţia g este continuă ı̂n punctul b, atunci funcţia g ◦ f : D → Rp este continuă
ı̂n punctul a.
Demonstraţie. Putem considera doar cazul când a este punct de acumulare a
lui D. Fie (xk )k∈N , un şir oarecare de puncte din D, convergent la a. Atunci, din
Propoziţia 2.1, partea directă, avem limk→∞ f (xk ) = b şi apoi limk→∞ g(f (xk )) =
g(b) = (g◦f )(a). Atunci, folosind partea inversă a Propoziţiei 2.1, rezultă că funcţia
g ◦ f este continuă ı̂n a.

3 Funcţii continue pe o mulţime

Definiţia 3.1. Funcţia f : D → Rm , D ⊂ Rn se numeşte continuă pe D dacă ea
este continuă ı̂n orice punct din D.
Observaţia 3.1. Se va folosi şi terminologia simplă de funcţie continuă, ı̂n loc de
funcţie continuă pe D.
Din proprietăţile funcţiilor continue ı̂ntr-un punct, deducem imediat următoarele
proprietăţi ale funcţiilor continue pe o mulţime.
Propoziţia 3.1. Compunerea a două funcţii continue este o funcţie continuă. Pe
larg, dacă funcţiile f : D → E şi g : E → Rp sunt continue, unde D ⊂ Rn , E ⊂ Rm ,
atunci funcţia g ◦ f : E → Rp este continuă (pe D).
Propoziţia 3.2. Dacă funcţiile f : D → Rm şi g : D → Rm , D ⊂ Rn sunt continue
pe D, atunci funcţiile f + g, kf k şi αf , unde α ∈ R este o constantă, sunt continue
pe D.
Propoziţia 3.3. Dacă funcţiile f : D → R şi g : D → R, D ⊂ Rn sunt continue
pe D, atunci funcţia f · g este continuă pe D. Dacă ı̂n plus g(x) 6= 0, pentru orice
x ∈ D, atunci funcţia fg este continuă pe D.
În plus avem:
Propoziţia 3.4. Dacă funcţiile f : D → R şi g : D → R, D ⊂ Rn sunt continue pe
D, atunci funcţiile max{f, g} şi min{f, g} sunt continue pe D.
Demonstraţie. Propoziţia rezultă imediat din Propoziţia 3.2 şi din relaţiile: max{f, g} =
1
2
(|f −g|+f +g) şi min{f, g} = 12 (f +g−|f −g|), ţinând cont că avem |f −g| = kf −gk.

Folosind Propoziţia 2.1, este justificată următoarea noţiune.

Definiţia 3.2. Fie funcţia f : D → Rm D ⊂ Rn . Presupunem că există limx→a f (x),
unde a ∈ D0 \ D. Numim prelungirea prin continuitate a funcţiei f ı̂n punctul
a, funcţia continuă f˜ : D ∪ {a} → Rm , definită prin:

˜ f (x), x∈D
f (x) := .
limx→a f (x), x = a

7
 Continuitatea unei funcţii pe o mulţime poate fi caracterizată ı̂n modul următor.
Teorema 3.1. O funcţie f : D → Rm , D ⊂ Rn este continuă pe D, dacă şi numai
dacă, pentru orice mulţime deschisă B ⊂ Rm , există o mulţime deschisă U ∈ Rn
astfel ı̂ncât f −1 (B) = D ∩ U .
Demonstraţie. Să presupunem că f este continuă pe D şi fie B ⊂ Rm o mulţime
deschisă. Fie a ∈ f −1 (B). Notăm b := f (a). Deoarece B este des-
chisă, ea este vecinătate a punctului b. Din continuitatea funcţiei f ı̂n punc-
tul a,Sgăsim un număr δa > 0, astfel ı̂ncât, f (D ∩ B(a, δa )) ⊂ B. Să notăm
U := a∈f −1 (B) B(a, δa ). Rezultă că U este deschisă. Demonstrăm relaţia din enunţ.
Pentru orice a ∈ f −1 (B) avem a ∈ B(a, δa ) ⊂ U şi totodată a ∈ D. Deci
f (B) ⊂ D∩U . Reciproc, dacă x ∈ D∩U , există a ∈ f −1 (B), astfel ca x ∈ B(a, δa ).
−1

Din construcţia lui δa , avem f (D ∪ B(a, δa )) ⊂ B. Deci f (x) ∈ B. Aceasta arată că
x ∈ f −1 (B). Deoarece punctul x a fost ales arbitrar, rezultă U ∩ D ⊂ f −1 (B). Am
obţinut deci f −1 (U ) = D ∩ B.
Reciproc, să presupunem că pentru orice mulţime B ⊂ Rm are loc condiţia
din teoremă şi să demonstrăm că f este continuă. Fie a ∈ D. Considerăm V ,
o vecinătate oarecare a punctului f (a). Există o mulţime deschisă B astfel ı̂ncât
f (a) ∈ B ⊂ V . De exemplu B se poate lua de forma unei sfere deschise centrate
ı̂n f (a). Fie U ⊂ Rn , o mulţime deschisă asigurată de ipoteză astfel ı̂ncât U ∩ D =
= f −1 (B). Deoarece f (a) ∈ B rezultă că a ∈ U ∩ D. Deoarece U este de-
schisă, ea este vecinătate a punctului a. Din relaţia U ∩ D = f −1 (B) rezultă că
f (U ∩ D) ⊂ B ⊂ V . Deoarece vecinătatea V a lui f (a) a fos aleasă arbitrară,
rezultă că f este continuă ı̂n a, iar cum a a fost ales arbitrar, rezultă că f este
continuă pe D.

Vom utiliza ı̂n continuare caracterizarea continuităţii dată ı̂n Teorema 3.1 pentru
a stabili legătura dintre continuitate, pe de o parte şi compactitate şi conexitate pe
de altă parte.
Teorema 3.2. Dacă D ⊂ Rn este mulţime compactă şi dacă funcţia f : D →
→ Rm este continuă, atunci mulţimea f (D) este compactă.
Demonstraţie. Fie {Ai , i ∈ I} o acoperire cu deschişi a lui f (D). Din Teorema
3.1 există familia de mulţimi deschise {Ui , i ∈ I}, astfel ı̂ncât, f −1 (Ai ) = D ∩ Ui .
Pentru orice punct a ∈ D, există i ∈ I astfel ca f (a) ∈ Ai . Deci a ∈ Ui . Aşadar,
familia {Ui , i ∈ I} este o acoperire cu deschişi a lui D. Deoarece D este compactă,
rezultă că există indicii i1 , . . . , ik ∈ I, astfel ca D ⊂ Ui1 ∪ . . . ∪ Uin . Deoarece
f (D ∩ Ui ) ⊂ Ai , rezultă că f (D) ⊂ Ai1 ∪ . . . ∪ Aik . Deci din acoperirea arbitrară
cu deschişi a lui f (D) am putut extrage o subacoperire finită. Rezultă că f (D) este
compactă.
Corolarul 3.1. (Teorema lui Weierstrass) Dacă D ⊂ Rn este compactă, atunci
orice funcţie continuă f : D → R este mărginită şi ı̂şi atinge marginile. Aceasta
ı̂nseamnă că există, m, M ∈ R, şi xm , xM ∈ D astfel ca
i) m ≤ f (x) ≤ M , pentru orice x ∈ D şi
ii) m = f (xm ), M = f (xM ).

8
 Demonstraţie. Din Teorema 3.2 rezultă că f (D) este compactă, iar din Teorema
Borel-Lebesgue rezultă că f (D) este mulţime mărginită şi ı̂nchisă. Deoarece este
mărginită, exită numerele m := inf{f (x| x ∈ D} şi M := sup{f (x)|
x ∈ D}. Din proprietăţile infimumului, pentru orice k ∈ N, k ≥ 1, există un
element xk ∈ D, astfel ca f (xk ) < m + k1 . Atunci şirul (f (xk ))k∈N , (unde x0 ∈ D
este ales arbitrar), este convergent cu limita m. Deoarece f (D) este ı̂nchisă, obţinem
m ∈ f (D). Deci există xm ∈ D, astfel ı̂ncât m = f (xm ). În mod analog se demon-
strează existenţa elementului xM .
Teorema 3.3. Dacă D ⊂ Rn este mulţime conexă, iar funcţia f : D → Rm este
continuă, atunci mulţimea f (D) este conexă.
Demonstraţie. Presupunem prin absurd că f (D) este disconexă. Aceasta ı̂n-
seamnă că există două mulţimi deschise C1 ⊂ Rm , C2 ⊂ Rm , astfel ı̂ncât să avem
i) f (D) ⊂ C1 ∪ C2 , ii) f (D) ∩ C1 6= ∅, f (D) ∩ C2 6= ∅ şi iii) f (D) ∩ C1 ∩ C2 = ∅.
Fie mulţimile deschise U1 ⊂ Rn , U2 ⊂ Rn , asigurate de Teorema 3.1, astfel ı̂ncât
f −1 (C1 ) = U1 ∩ D şi f −1 (C2 ) = U2 ∩ D. Din proprietăţiile i), ii), iii) de mai sus,
rezultă că avem a) D ⊂ U1 ∪ U2 , b) D ∩ U1 6= ∅, D ∩ U2 6= ∅ şi c) D ∩ U1 ∩ U2 = ∅.
Am obţinut că D este disconexă. Contradicţia obţinută demonstrează teorema.
Corolarul 3.2. (Teorema lui Darboux) Dacă I ⊂ R este un interval, iar
f : I → R este continuă, atunci f are proprietatea lui Darboux pe I.
Demonstraţie. Fie x1 < x2 două puncte din I şi λ ∈ R, astfel ı̂ncât λ este cuprins
strict ı̂ntre f (x1 ) şi f (x2 ). Din Teorema 3.3 deducem că f ([x1 , x2 ]) este mulţime
conexă din R, deci este interval. Atunci λ ∈ f ([x1 , x2 ]), adică există c ∈ (x1 , x2 ),
astfel ca f (c) = λ.

Vom introducem acum un tip special de funcţie continună pe o mulţime.

Definiţia 3.3. Funcţia f : D → Rm , D ⊂ Rn se numeşte uniform continuă pe
D dacă, pentru orice ε > 0, există δε > 0, astfel ı̂ncât pentru orice x, y ∈ D, cu
kx − yk < δε să avem kf (x) − f (y)k < ε.
Observaţia 3.2. Diferenţa dintre continuitatea uniformă şi continiutatea obişnu-
ită, constă ı̂n faptul că la continuitatea uniformă, numărul δε este acelaşi ı̂n toate
punctele lui D. La continuitatea obşnuită avem ı̂ndeplinită doar conduiţia mai slabă:
(∀) x ∈ D, (∀) ε > 0, (∃)δx,ε > 0, (∀) y ∈ D, kx − yk < δx,ε ⇒ kf (x) − f (y)k < ε.
Avem deci:
Propoziţia 3.5. Orice funcţie f : D → Rm , D ⊂ Rn care este uniform continuă
pe D este şi continuă obişnuit pe D.
Vom considera ı̂n comtinuare criterii privitoare la convergenţă uniformă.
Propoziţia 3.6. Fie o funcţie f : D → Rm , D ⊂ Rn . Dacă există un ε0 > 0 şi
două şiruri (xk )k∈N şi (yk )k∈N , cu xk , yk ∈ D cu proprietăţile
i) limk→∞ (xk − yk ) = 0 şi
ii) kf (xk ) − f (yk )k ≥ ε0 , atunci funcţia f nu este uniform continuă pe D.

9
 Demonstraţie. Rezultă imediat prin negarea condiţiei de uniform continuitate şi
alegând δ := δk , unde (δk )k∈N este un şir de numere strict pozitive convergente la
0.

Teorema 3.4. Orice funcţie continuă definită pe o mulţime compactă, f : D →

→ Rm , D ⊂ Rn , este uniform continuă pe domeniul de definiţie D.

Demonstraţie. Fie ε > 0. Pentru orce punct x ∈ D, există câte o sferă deschisă
B(x, rx ), astfel ca pentru orice y ∈ B(x, rx ) să avem kf (y) − f (x)k < 2ε . Familia
{B(x, 21 rx ), x ∈ D} este o acoperire cu deschişi a lui D. Deoarece D este compactă,
S
putem găsi punctele x1 , . . . , xk ∈ D, astfel ca D ⊂ ki=1 B(xi , 12 rxi ). Alegem δε :=
= 12 min{rx1 , . . . , rxk }. Fie x, y ∈ D două puncte astfel ca kx − yk < δε . Există
1 ≤ i ≤ k, astfel ca x ∈ B(xi , 12 rxi ). Avem

1
ky − xi k ≤ ky − xk + kx − xi k < δε + rxi ≤ rxi .
2
Deci y ∈ B(xi , rxi ). Atunci, din alegerea sferelor B(x, rx ), rezultă că
ε ε
kf (x) − f (y)k ≤ kf (x) − f (xi )k + kf (xi ) − f (y)k < + < ε.
2 2

Considerăm acum o clasă de funcţii mai restrânsă decât cea a funcţiilor uniform
continue.

Definiţia 3.4. O funcţie f : D → Rm , D ⊂ Rn , se numeşte lipschitziană pe D

dacă există o constantă M > 0, astfel ı̂ncât

kf (x) − f (y)k ≤ M · kx − yk, pentru orice puncte x, y ∈ D. (4)

Propoziţia 3.7. Orice funcţie f : D → Rm , D ⊂ Rn , care este lipschitziană pe D

este uniform continuă pe D.

Demonstraţie. Fie M > 0 constanta pentru care are loc relaţia (4). Fie ε > 0
arbitrar ales. Dacă notăm δε := Mε , atunci obţinem kf (x) − f (y)k < ε, pentru orice
puncte x, y ∈ D, astfel ca kx − yk < δε . Deci f este uniform continuă.

Propoziţia 3.8. Dacă I ⊂ R este interval, iar f : I → R este o funcţie cu derivată

mărginită pe I, atunci f este lipschitziană pe I.

Demonstraţie. Fie M > 0, astfel ca |f 0 (x)| ≤ M , pentru orice x ∈ I. Fie ε > 0.

Pentru orice puncte x, y ∈ I, din Teorema lui Lagrange, există un punct c cuprins
ı̂ntre x şi y, astfel ca f (x) − f (y) = f 0 (c)(x − y). Atunci |f (x) − f (y)| < M · |x − y|.

10
4 Aplicatii liniare
Definiţia 4.1. O aplicaţie L : Rn → Rm , n, m ≥ 1, se numeşte liniară dacă
ı̂ndeplineşte condiţia

L(ax + by) = aL(x) + bL(y), pentru orice x, y ∈ Rn , şi orice a, b ∈ R.

O aplicaţie liniară se mai numeşte şi operator liniar. Notăm cu L(Rn , Rm ),

mulţimea aplicaţiilor liniare din Rn ı̂n Rm .
Vom prezenta ı̂n continuare reprezentarea matriceală ı̂n raport cu bazele
canonice a aplicaţiilor liniare. Fie {e1 , . . . , en }, baza canonică a spaţiului Rn şi fie
{e1 , . . . , em }, baza canonică a spaţiului Rm . Dacă L ∈ L(Rn , Rm ), atunci pentru
orice 1 ≤ j ≤ n există o reprezentare unică
m
X
L(ej ) = ai,j ei .
i=1

Matricea A := (ai,j ) 1≤i≤m , de ordin (m, n) se numeşte matricea ataşată aplicaţiei

1≤j≤n
liniare L, ı̂n raport cu bazele canonice.
Să observăm că, dacă x = (x1 , . . . , xn ) ∈ Rn şi notăm cu y := L(x), y =
= (y1 , . . . , ym ), atunci avem:
n
! n n m m n
!
X X X X X X
L(x) = L xj e j = xj L(ej ) = xj ai,j ei = ai,j xj ei .
j=1 j=1 j=1 i=1 i=1 j=1

Pe de altă parte avem

m
X
L(x) = y = yi ei .
i=1

Prin identificarea coeficienţilor vectorilor ei , (1 ≤ i ≤ m), obţinem:

n
X
yi = ai,j xj , (1 ≤ i ≤ m, 1 ≤ j ≤ n). (5)
j=1

Aceste relaţii sunt echivalente cu următoarea reprezentare matriceală:

    
y1 a1,1 . . . a1,n x1
   
L(x) =  ...  =  . . . . . . . . .   ...  .
ym am,1 . . . am,n xn

În cazul particular m = 1, pentru orice L ∈ L(Rn , R), există un vector (a1 , . . . , an ),
astfel ca L admite reprezentarea:
n
X
L(x) = aj xj , (∀) x = (x1 , . . . , xn ) ∈ Rn .
j=1

11
 În cazul particular m = n = 1, pentru orice L ∈ L(R, R), există un număr a ∈ R,
astfel ca L admite reprezentarea:

L(x) = a · x, (∀) x ∈ R.

Studiem ı̂n continuare continuitatea aplicaţiilor liniare. Avem mai ı̂ntâi:

Teorema 4.1. Dacă L ∈ L(Rn , Rm ), atunci există M > 0, astfel ca kL(x)k ≤

M · kxk.

Demonstraţie. Fie A := (ai,j ) 1≤i≤m matricea ataşată aplicaţiei L, ı̂n raport cu

1≤j≤n
bazele canonice. Fie x = (x1 , . . . , xn ) ∈ Rn şi y = L(x), y = (y1 , . . . , ym ). Folosind
relaţiile date ı̂n (5) şi inegalităţile normei, găsim
m
X m
X n
X m X
X n m X
X n
kyk ≤ |yi | = | ai,j xj | ≤ |ai,j | · |xj | ≤ |ai,j | · kxk.
i=1 i=1 j=1 i=1 j=1 i=1 j=1

m P
P n
Deci putem alege M := |ai,j |.
i=1 j=1

Corolarul 4.1. Orice aplicaţie L ∈ (Rn , ) este o funcţie lipschitziană.

Demonstraţie. Fie M ≥ 0, constanta care verifică condiţia din Teorema 4.1. Fie
x, y ∈ Rn . Avem kL(x) − L(y)k = kL(x − y)k ≤ M · kx − yk.
Din Teorema 4.1 rezultă că are sens:

Definiţia 4.2. Pentru orice L ∈ L(Rn , Rm ) notăm

kLk := inf{M | kL(x)k ≤ M kxk, (∀) x ∈ Rn }.

Numărul kLk se numeşte norma operatorului L.

Denumirea de ”normă” atribuită numărului kLk se justifică prin faptul că aplicaţia
care ataşază fiecărui operator L pe kLk, verifică proprietăţi analoage celor verificate
de norma vectorilor. Nu vom analiza ı̂nsă aici aceaste proprietăţi.

Teorema 4.2. Pentru orice L ∈ L(Rn , Rm ) şi orice x ∈ Rn , avem kL(x)k ≤

kLk ≤ kxk.

Demonstraţie. Dacă x = 0, atunci relaţia este adevărată, deoarece pentru orice

L ∈ L(Rn , Rm ), avem L(0) = 0. Fie L fixat, şi notăm A := {M > 0|kL(x)k ≤
≤ kxk, (∀) x ∈ Rn }. Dacă x 6= 0 şi M ∈ A, obţinem că kL(x)k
kxk
≤ M . Cum M ∈ A
kL(x)k
este arbitrar, rezultă că kxk
este un minorant al mulţimii A. Dar inf A este cel
kL(x)k
mai mare minorant al lui A, şi deci kxk
≤ kLk. De aici rezultă relaţia din enunţ.

12
Curs 7
Diferenţiabilitatea funcţiilor de mai
multe variabile
Extinderea ”derivabilităţii” de la funcţii de o variabilă la funcţii de mai
multe variabile aduce după sine o diferenţiere a proprietăţilor de derivabilitate şi
diferenţiabilitate, proprietăţi care, la funcţiile de o variabilă coincideau. Noţiunea
de bază a calculului diferenţial pentru funcţii de mai multe variabile este diferenţia-
bilitatea, iar o noţiune mai slabă este cea de derivabilitate parţială. În acest capitol
vom trata aceste noţiuni pentru funcţii scalare şi vectoriale. Remarcăm ı̂nsă că,
extinderea noţiunilor de diferenţiabilitate şi de derivabilitate parţială de la funcţii
scalare la funcţii vectoriale se face relativ simplu.

1 Derivate după o direcţie. Derivate parţiale

◦
Definiţia 1.1. Fie D ⊂ Rn , f : D → R, a ∈D şi v ∈ Rn , v 6= 0. Spunem că
funcţia f este derivabilă după direcţia v ı̂n punctul a, dacă exită numărul
df
dv
(a) ∈ R astfel ı̂ncât are loc următoarea limită (de funcţie reală şi de variabilă
reală):
df f (a + tv) − f (a)
(a) = lim .
dv t→0 t
◦
Definiţia 1.2. Fie D ⊂ Rn , a ∈D, v ∈ Rn , v 6= 0. Fie de asemenea funcţia vec-
torială f : D → Rm , f = (f1 , . . . , fm ), unde fi : D → R, (1 ≤ i ≤ m). Spunem că
funcţia f admite derivată după direcţia v ı̂n punctul a, dacă pentru orice indice

df
(1 ≤ j ≤ m), există d vj (a). În acest caz, definim dd vf (a) := ddfv1 (a), . . . , ddfvn (a) .
◦
Definiţia 1.3. Fie D ⊂ Rn , f : D → R, a ∈D, a = (a1 , . . . , an ). Notăm argumenţii
funcţiei f cu x1 , . . . , xn . Spunem că funcţia f este derivabilă parţial ı̂n raport
cu variabila xi , 1 ≤ i ≤ n, ı̂n punctul a dacă exită numărul ∂∂ xfi (a) ∈ R astfel
ı̂ncât are loc următoarea limită (de funcţie reală şi de variabilă reală):

∂f f (a1 , . . . , ai−1 , xi , ai+1 , . . . , an ) − f (a1 , . . . , an )

(a) = lim .
∂ xi xi →ai xi − a i

Numărul ∂∂ xfi (a), notat şi fx0 i (a) se numeşte derivata parţială a funcţiei f ı̂n
raport cu variabila xi , ı̂n punctul a.
Dacă funcţia f admite derivate parţiale ı̂n punctul a ı̂n raport cu toate variabilele
xi , (1 ≤ i ≤ n), atunci f se numeşte derivabilă parţial ı̂n punctul a.
◦
Definiţia 1.4. Fie D ⊂ Rn , a ∈D, v ∈ Rn , v 6= 0. Fie de asemenea funcţia
vectorială f : D → Rm , f = (f1 , . . . , fm ), fi : D → R, (1 ≤ i ≤ m). Notăm
argumenţii funcţiei f cu x1 , . . . , xn . Spunem că funcţia f admite derivată parţială

1
ı̂n punctul a ı̂n raport cu variabila xi , dacă  pentru orice indice  (1 ≤ j ≤ m),
∂ fj ∂f ∂ f1 d fn
există ∂ xi (a). În acest caz, definim ∂ xi (a) := ∂ xi (a), . . . , d xi (a) .
Dacă funcţia f admite derivate parţiale ı̂n punctul a ı̂n raport cu toate variabilele
xi , (1 ≤ i ≤ n), atunci f se numeşte derivabilă parţial ı̂n punctul a.

Observaţia 1.1. Derivatea parţială a unei funcţii ı̂ntr-un punct este un caz par-
ticular al derivabilităţii după o direcţie. Într-adevăr, cu notaţiile anterioare avem
∂f
∂ xi
(a) = ddefi (a). Această relaţie se obţine cu ajutorul substituţiei t = xi − ai .

Deoarece derivabilitatea parţială a funcţiilor vectoriale se reduce imediat, prin

definiţia dată la derivabilitatea funcţiilor scalare componente, ı̂n continuare vom
trata doar cazul funcţiilor cu valori reale.

Definiţia 1.5. Fie D ⊂ Rn o mulţime deschisă şi f : D → R. Spunem că f este

derivabilă parţial pe D, dacă f este derivabilă parţial ı̂n orice punct a ∈ D.

Folosind relaţia dintre derivabilitate şi continuitate de la funcţiile reale de vari-

abilă reală, obţinem imediat:
◦
Propoziţia 1.1. Fie D ⊂ Rn , a ∈D şi f : D → R. Dacă f este derivabilă parţial
ı̂n raport cu variabila xi ı̂n punctul a, atunci f este continuă parţial ı̂n raport cu
variabila xi ı̂n punctul a.

Observaţia 1.2. Derivabilitatea partială ı̂ntr-un punct nu implică continuitatea

globală ı̂n acel punct.

Vom extinde ı̂n continuare Teorema lui Lagrange pentru funcţii de mai multe
variabile.

Teorema 1.1. Fie D ⊂ Rn , D deschisă şi f : D → R derivabilă parţial pe D.

Fie punctele a, x ∈ D, astfel ca D conţine toate punctele y = (y1 , . . . , yn ), cu
proprietatea că yi ∈ [ai , xi ], dacă ai ≤ xi , (respectiv yi ∈ [xi , ai ], dacă xi ≤ ai ),
(1 ≤ i ≤ n). Atunci exită punctele ci din intervalele ı̂nchise de capete ai şi xi , astfel
ı̂n cât să avem
Xn
∂f
f (x) − f (a) = (a1 , . . . , ai−1 , ci , xi+1 , . . . , xn )(xi − ai ). (1)
i=1
∂ x i

Demonstraţie. Din ipoteză rezultă că pentru orice 1 ≤ i ≤ n, segmentul de

capete (a1 , . . . , ai−1 , xi , . . . , xn ) şi (a1 , . . . , ai , xi+1 , . . . , xn ) este conţinut ı̂n D. Avem
descompunerea:
n
X
f (x) − f (a) = f (a1 , . . . , ai−1 , xi , . . . , xn ) − f (a1 , . . . , ai , xi+1 , . . . , xn ).
i=1

Să notăm cu ϕi , (1 ≤ i ≤ n) funcţiile definite prin

ϕi (t) := f (a1 , . . . , ai−1 , t, xi+1 , . . . , xn ), t ∈ [ai , xi ],

2
dacă ai ≤ xi , (respectiv t ∈ [xi , ai ], dacă xi ≤ ai ) Dacă xi = ai , atunci luăm
ci = ai . Dacă xi 6= ai , din teorema lui Lagrange, rezultă că există ci cuprins
ı̂ntre ai şi xi astefel ca ϕ(xi ) − ϕ(ai ) = ϕ0 (ci )(xi − ai ). Ţinând cont că ϕ0 (ci ) =
= ∂∂ xfi (a1 , . . . , ai−1 , ci , xi+1 , . . . , xn ), din descompunerea de mai sus rezultă teorema.
În finalul acestui paragraf vom introduce câteva noţiuni construite cu ajutorul
derivatelor parţiale.
◦
Definiţia 1.6. Fie D ⊂ Rn , a ∈D şi fie funcţiile fi : D → R, 1 ≤ i ≤ m derivabile
parţial ı̂n punctul a. Notăm argumenţii acestor funcţii cu variabilele x1 , . . . , xn .
Pentru orice indici j1 , . . . , jm ∈ {1, . . . , n}, definim ( după numele lui C. Jacobi),
Jacobianul funcţiilor f1 , . . . , fm ı̂n raport cu variabilele xj1 , . . . , xjm , determinantul
de ordin m  
 ∂ f1 (a) . . . ∂ f1 (a) 
 ∂ x j1 ∂ xjm 
D(f1 , . . . , fm )  . . . 

(a) :=  .. .. .. .
D(xj1 , . . . , xjm ) 
 ∂ fm ∂ fm 
 ∂ xj (a) . . . ∂ xj
(a) 
1 m

◦
Definiţia 1.7. Fie D ⊂ Rn , a ∈D şi f : D → R. Dacă f este derivabilă parţial ı̂n
punctul a, numim gradientul lui f ı̂n punctul a, vectorul
 
∂f ∂f
∇ f (a) := (a), . . . , (a) .
∂ x1 ∂ xn
Gradientul lui f ı̂n a se mai notează şi prin grad f (a).
◦
Definiţia 1.8. Fie D ⊂ R3 , a ∈D şi f : D → R3 , f = (P, Q, R). Notăm
argumenţii lui f cu x, y, z. Dacă f este derivabilă parţial ı̂n punctul a, atunci
definim:
i) rotorul lui f ı̂n punctul a, ca fiind vectorul
 
∂R ∂Q ∂P ∂R ∂Q ∂P
rot f (a) := (a) − (a), (a) − (a), (a) − (a) .
∂y ∂z ∂z ∂x ∂x ∂y
şi
ii) divergenţa lui f ı̂n punctul a, ca fiind numărul real
∂P ∂Q ∂R
div f (a) := (a) + (a) + (a).
∂x ∂y ∂z

2 Diferenţiabilitatea
◦
Definiţia 2.1. Fie D ⊂ Rn , a ∈D şi f : D → Rm . Spunem că funcţia f este
diferenţiabilă ı̂n punctul a, dacă există un operator liniar L : Rn → Rm astfel
ca să existe limita (ı̂n Rm ):
f (x) − f (a) − L(x − a)
lim = 0. (2)
x→a kx − ak
În acest caz, operatorul L se numeşte diferenţiala funcţiei f ı̂n punctul a şi se
notează prin df (a).

3
Observaţia 2.1. Se poate arăta că dacă există un operator liniar L care verifică
condiţia din definiţia de mai sus, atunci el este unic.
Observaţia 2.2. Condiţia de diferenţiablitate poate fi exprimată echivalent, astfel:
există o funcţie ω : D → Rm , astfel ca să avem

f (x) = f (a) + df (a)(x − a) + kx − akω(x), (∀) x ∈ D şi lim ω(x) = 0. (3)

x→a

Dacă utilizăm simbolul lui Landau, putem scrie condiţia de diferenţiabilitate prin
următoarea relaţie

f (x) = f (a) + df (a)(x − a) + o(kx − ak), (x → a). (4)

De asemenea, dacă utilizăm reprezentarea matriceală a operatorilor liniari, rezultă

că diferenţiabilitatea lui f ı̂n pumctul a mai poate fi exprimată ı̂ncă sub următoarea
formă: existăm matricea de dimensiune m × n, (ci,j ) 1≤i≤m , astfel ca
1≤j≤n
  
c1,1 . . . c1,n x1 − a1
 ..   
f (x) − f (a) =  ... ..
. . 
..
.  + o(kx − ak), (x → a), (5)
cm,1 . . . cm,n xn − an

unde am notat a = (a1 , . . . , an ), x = (x1 , . . . , xn ). În această reprezentare, funcţia

diferenţială df (a) : Rn → Rm se reprezintă prin
  
c1,1 . . . c1,n h1
 ..   ..  , (∀) (h , . . . , h ) ∈ Rn . (6)
df (a)(h1 , . . . , hn ) =  ... ..
. .  .  1 n
cm,1 . . . cm,n hn

Dacă reprezentăm f = (f1 , . . . , fm ), fi : D → R, (1 ≤ i ≤ m), atunci relaţia (5)

este echivalentă cu următoarele relaţii obţinute pe componente:
n
X
fi (x) − fi (a) = ci,j (xj − aj ) + o(kx − ak), (x → a), (1 ≤ i ≤ m), (7)
j=1

iar funcţiile diferenţiale dfi (a) : Rn → R sunt definite prin:

n
X
dfi (a)(h1 , . . . , hn ) = ci,j · hj , (∀) (h1 , . . . , hn ) ∈ Rn , (1 ≤ i ≤ m). (8)
j=1

Definiţia 2.2. O funcţie f : D → Rm , D ∈ Rn , D deschis, se numeşte diferenţiabilă

pe D, dacă f este diferenţiabilă ı̂n orice punct a ∈ D.
◦
Propoziţia 2.1. Fie D ⊂ Rn , a ∈D şi f : D → Rm , f = (f1 , . . . , fm ). Funcţia
f este diferenţiabilă ı̂n punctul a dacă şi numai dacă toate funcţiile componente
fi : D → R, 1 ≤ i ≤ m sunt diferenţiabile ı̂n a. În plus, ı̂n acest caz avem
df (a) = (df1 (a), . . . , dfm (a)).

4
 Demonstraţie. Rezultă din echivalenţa relaţiilor (5) şi (7), precum şi din relaţiile
(6) şi (8).

Propoziţia 2.2. Orice funcţie liniară f : D → Rm , D ∈ Rn , este diferenţiabilă ı̂n

◦
orice punct a ∈D şi ı̂n plus df (a) = f .

Demonstraţie. Pentru orice x ∈ D, avem f (x) − f (a) = f (x − a), deci are loc
relaţia (4).
◦
Propoziţia 2.3. Fie D ⊂ Rn , a ∈D şi f : D → Rm . Dacă f este diferenţiabilă ı̂n
punctul a, atunci f este continuă global ı̂n a.

Demonstraţie. Rezultă imediat din relaţia (3), deoarece funcţia liniară df (a) este
continuă.

În continuare vom urmării legătura care există ı̂ntre diferenţiabilitate şi conti-
nuitate parţială. Datorită Propoziţiei 2.1, putem considera doar cazul funcţiilor
scalare: m = 1.
◦
Teorema 2.1. Fie D ⊂ Rn , a ∈D şi f : D → R. Dacă f este diferenţiabilă ı̂n
punctul a, atunci ea este derivabilă parţial ı̂n a şi ı̂n plus funcţia liniară df (a) :
Rn → R este definită prin:
Xn
∂f
df (a)(h1 , . . . , hn ) = (a) · hj , (∀) (h1 , . . . , hn ) ∈ Rn . (9)
j=1
∂ xj

Demonstraţie. Presupunem că f este diferenţiabilă ı̂n a. Din (7), (3), obţinem
reprezentarea
n
X
f (x) − f (a) = cj (xj − aj ) + kx − akω(x), x ∈ D, unde lim ω(x) = 0.
x→a
j=1

Fie j, 1 ≤ j ≤ n fixat. Dacă alegem ı̂n relaţia de mai sus un punct x ∈ D de forma
x̃ = (a1 , . . . , aj−1 , xj , aj+1 , . . . , an ), xj 6= aj , obţinem

f (x̃) − f (a) |xj − aj |

= cj + ω(x̃).
xj − aj xj − a j
∂f
Atunci trcând la limită xj → aj , obţinem că cj = ∂ xj
(a). Ţinând cont de (8),
teorema este demonstrată.

Observaţia 2.3. Folosind funcţiile proiecţie πj : Rn → R, πj (h1 , . . . , hn ) = hj ,

(h1 , . . . , hn ) ∈ Rn , relaţia (9) poate fi rescrisă astfel:

Xn
∂f
df (a) = (a) · πj . (10)
j=1
∂ x j

5
Deoarece funcţiile πj sunt liniare avem dπj = πj . O altă notaţie a diferenţialelor
dπj este dxj . Obţinem astfel o nouă scriere a diferenţialei, şi anume:

Xn
∂f
df (a) = (a)dxj . (11)
j=1
∂ x j

Observaţia 2.4. Reciproca Teoremei 2.1 nu este adevărată.

Din Propoziţia 2.1 şi din Teorema 2.1 rezultă cu avem:

◦
Propoziţia 2.4. Fie D ⊂ Rn , a ∈D şi f : D → Rm , f = (f1 , . . . , fm ). Dacă f
este diferenţiabilă ı̂n punctul a atunci toate funcţiile componente fi , 1 ≤ i ≤ m sunt
diferenţiabile ı̂n punctul a şi avem reprezentarea
 ∂ f1 ∂ f1
 
∂ x1
(a) . . . ∂ xn
(a) h1
 .. .. ..   ..  n
df (a)(h1 , . . . , hn ) =  . . .   .  , (∀) (h1 , . . . , hn ) ∈ R .
∂ fm ∂ fm
∂ x1
(a) ... ∂ xn
(a) hn
◦
Definiţia 2.3. Dacă D ⊂ Rn , a ∈D şi funcţia f : D → Rm , f = (f1 , . . . , fm ) este
derivabilă parţial ı̂n punctul a, atunci matricea
 ∂ f1 ∂ f1

∂ x1
(a) . . . ∂ xn
(a)
 .. .. .. 
J(f, a) :=  . . . 
∂ fm ∂ fm
∂ x1
(a) . . . ∂ xn (a)

se numeşte matricea lui Jacobi a funcţiei f ı̂n punctul a.

Dacă ı̂ntărim condiţia de derivabilitate parţială, după cum urmează ı̂n teorema
următoare, se poate obţine o reciprocă mai slabă a Teoremei 2.1.
◦
Teorema 2.2. Fie D ⊂ Rn , a ∈D şi f : D → R. Dacă f admite derivate parţiale
pe o vecinătate a punctului a şi dacă aceste derivate parţiale sunt continue ı̂n punctul
a, atunci f este diferenţiabilă ı̂n punctul a.

Demonstraţie. Fie r > 0, astfel ca B(a, r) ⊂ D şi f admite derivate parţiale pe

B(a, r). Pentru orice punct x ∈ B(a, r) există punctele ci , 1 ≤ i ≤ n, situate pe
intervalele de capete ai şi xi , pentru care are loc relaţia (1). Putem scrie

Xn
∂f
f (x) − f (a) = (a)(xi − ai ) + kx − akω(x),
i=1
∂ x i

unde
Xn  
1 ∂f ∂f
ω(x) = (a1 , . . . , ai−1 , ci , xi+1 , . . . , xn ) − (a) (xi − ai ).
kx − ak i=1 ∂ xi ∂ xi

6
  
 xi −ai 
Rămâne să artătăm că limx→a ω(x) = 0. Dar avem  kx−ak  ≤ 1, şi
 
∂f ∂f
lim (a1 , . . . , ai−1 , ci , xi+1 , . . . , xn ) − (a) = 0,
x→a ∂ xi ∂ xi

deoarece atunci când x tinde la a, punctul (a1 , . . . , ai−1 , ci , xi+1 , . . . , xn ) tinde la a.

Teorema este demonstrată.

Următoarele proprietăţi sunt imediate:

◦
Propoziţia 2.5. Fie D ⊂ Rn , a ∈D. Dacă funcţiile f : D → R şi g : D → R sunt
diferenţiabile ı̂n punctul a, atunci pentru orice numere α, β ∈ R, funcţia αf + βg
este diferenţiabilă ı̂n a şi d(αf + βg)(a) = αdf (a) + βdg(a).

O proprietate de mare importanţă o reprezintă teorema următoare:

Teorema 2.3. Fie D ⊂ Rn , E ⊂ Rm şi funcţiile f : D → E şi g : E → Rp . Fie

◦ ◦
punctele a ∈D şi b ∈E astfel ca b = f (a). Dacă funcţia f este diferenţiabilă ı̂n
punctul a, iar funcţia g este diferenţiabilă ı̂n punctul b, atunci funcţia g◦f : D → Rp
este diferenţiabilă ı̂n punctul a şi

d(g ◦ f )(a) = dg(b) ◦ df (a). (12)

Omitem demonstraţia acestei teoreme.

Observaţia 2.5. Din teorema precedentă, folosind reprezentarea matriceală a diferenţialei

şi faptul că matricea ataşată compunerii a două aplicaţii liniare este produsul ma-
triciilor celor două aplicaţii, obţinem:

J(g ◦ f, a) = J(g, b) · J(f, a). (13)

Prin particularizare: p = 1, folosind Teorema 2.3 şi relaţia (13), obţinem:

Propoziţia 2.6. (Formula derivării funcţiilor compuse) Fie D ⊂ Rn , E ⊂

◦
⊂ Rm şi funcţiile f : D → E, f = (f1 , . . . , fm ), g : E →. Fie punctele a ∈D
◦
şi b ∈E astfel ca b = f (a). Notăm cu x1 , . . . , xn argumenţii funcţiei f şi cu
y1 , . . . , ym , argumenţii funcţiei g. Dacă funcţiile f1 , . . . , fm sunt diferenţiabilă ı̂n
punctul a, iar funcţia g este diferenţiabilă ı̂n punctul b, atunci funcţia compusă
h : D → R, h = g ◦ f are derivatele parţiale:
X ∂gm
∂h ∂ fi
(a) = (b) · (a), 1 ≤ j ≤ n. (14)
∂ xj i=1
∂ y i ∂ x j

Proprietatea de diferenţiabilitate a funcţiilor permite introducerea multor noţiuni

de geometrie diferenţială. Menţionăm aici:

7
 ◦
Definiţia 2.4. Fie D ⊂ R2 , fie (a, b) ∈D şi fie funcţia f : D → R, ai cărei
argumenţi sunt notaţi cu x şi y. Dacă f este diferenţiabilă ı̂n punctul (a, b), atunci
planul de ecuaţie
∂f ∂f
z − f (a, b) = (a, b)(x − a) + (a, b)(y − b)
∂x ∂y

se numeşte planul tangent la suprafaţa z = f (x, y) ı̂n punctul (a, b, f (a, b)), iar
vectorii de norma unu, perpendiculari pe planul tangent, adică
 
1 ∂f ∂f
±r  2 (a, b), (a, b), −1
∂f

2 ∂ x ∂ y
∂x
(a, b) + ∂∂ fy (a, b) + 1

se numesc vectorii normali la suprafaţa z = f (x, y) ı̂n punctul (a, b, f (a, b)).

3 Derivate parţiale şi diferenţiale de ordin supe-

rior
Derivatele parţiale de ordin superior se definesc recursiv astfel.
◦
Definiţia 3.1. Fie D ⊂ Rn , a ∈D şi f : D → Rm . Notăm variabilele lui f cu
x1 , . . . , xn . Spunem că f admite derivată parţială de ordinul k, k ≥ 2, ı̂n
kf
punctul a, ı̂n raport cu variabilele xi1 , . . . , xik , notată ∂xi ∂...∂x i
(a), sau cu
k 1
(k)
fxi1 ,...,xik (a), dacă există o vecinătate V a punctului a, astfel ca să existe derivata
k−1 f
parţială ∂xi ∂ ...∂x i1
(x), când x ∈ V şi aceasta să fie derivabilă parţial ı̂n raport cu
k−1
variabila xik ı̂n punctul a, adică
 
∂kf ∂ ∂ k−1 f
(a) := (a).
∂xik . . . ∂xi1 ∂xik ∂xik−1 . . . ∂xi1

De asemenea, spunem că funcţia f este diferenţiabilă de ordinul k ı̂n punc-

tul a, dacă f admite toate derivatele parţiale de ordinul k ı̂n punctul a.

Definiţia 3.2. O funcţie f : D → Rm , unde D ⊂ Rn este un deschis, se numeşte

derivabilă parţial de ordinul k pe D, k ≥ 1 dacă f este derivabilă parţial
de ordinul k ı̂n orice punct a ∈ D. Dacă f admite derivate parţiale de ordinul k
continue pe D spunem că funcţia f este de clasă C k pe D. Notăm cu C k (D, Rm ),
şi simplu cu C k (D), dacă m = 1, mulţimea funcţiilor de clasă C k pe D.
◦
Definiţia 3.3. Fie D ⊂ Rn , a ∈D şi f : D → Rm . Spunem că f este diferenţiabilă
de ordinul k, k ≥ 2 ı̂n punctul a, dacă f admite pe o vecinătate a lui a toate
derivatele parţiale de ordinul k−1, şi dacă aceste derivate parţiale sunt diferenţiabile
ı̂n punctul a.

8
Observaţia 3.1. Orice funcţie f : D → Rm , D ⊂ Rn deschisă, care care este de
clasă C k pe D este diferenţiabilă de ordinul k pe D.

Observaţia 3.2. Din definiţiile date, rezultă că pentru o funcţie vectorială f , pro-
prietatea de deribabilitate parţială de ordin k, ı̂n raport cu k variabile fixate, sau
ı̂n raport cu orice k variabile, proprietatea de funcţie de clasă C k , precum şi propri-
etatea de diferenţiabilitate de ordinul k sunt echivalente cu faptul că toate funcţiile
componente au respectiv aceste proprietăţi. De aceea ı̂n continuare vom considera
ı̂n acest paragraf doar funcţii cu valori reale.
◦
Definiţia 3.4. Fie D ⊂ Rn , a ∈D şi f : D → R diferenţiabilă ı̂n punctul a. Numim
diferenţiala de ordinul k a funcţiei f ı̂n punctul a, notată dk f (a), aplicaţia
n
dk f (a) : R . . × Rn} → R, definită prin
| × .{z
k ori
n
X n
X
k ∂kf
d f (a)(h1 , . . . , hk ) = ... (a) h1,i1 . . . hk,ik ,
i1 =1 ik =1
∂xik . . . ∂xi1

pentru orice h1 , . . . hk ∈ Rn , unde hj = (hj,1 , . . . , hj,n ), (1 ≤ j ≤ k).

◦
Teorema 3.1. Fie D ⊂ Rn , a ∈D şi f : D → R. Dacă f admite derivate parţiale
de ordinul k pe o vecinătate a punctului a, şi dacă acestea sunt continue ı̂n punctul
a, atunci f este diferenţiabilă de ordinul k ı̂n a.

Demonstraţie. Rezultă aplicând Teorema 2.2.

O proprietate importantă a derivatelor parţiale de ordin superior o reprezintă

simetria ı̂n raport cu ordinea variabilelor ı̂n raport cu care se face derivarea. Vom
demonstra mai ı̂ntâi această proprietate ı̂n cazul simplu al derivatelor de ordinul doi,
pentru funcţii de două variabile şi apoi vom extinde proprietatea la cazul general.
◦
Teorema 3.2. (Schwartz) Fie D ⊂ R2 , f : D → R şi (a, b) ∈D. Notăm cu x şi
∂2f ∂2f
y argumenţii lui f . Dacă f admite dertivatele parţiale ∂x∂y şi ∂y∂x pe o vecinătate
a punctului (a, b) şi dacă acestea sunt continue ı̂n punctul (a, b), atunci avem

∂ 2f ∂ 2f
(a, b) = (a, b).
∂x∂y ∂y∂x
◦
Corolarul 3.1. Fie D ⊂ Rn , a ∈D şi f : D → R, având argumenţii x1 , . . . , xn .
Dacă funcţia f admite derivate parţiale de ordinul k continue pe o vecinătate de-
schisă V ⊂ D a punctului a, şi continue ı̂n a, atunci pentru orice indici i1 , . . . , ik ∈
∈ {1, . . . , n} şi orice permutare σ : {1, . . . , k} → {1, . . . , k}, avem

∂kf ∂kf
(a) = (a).
∂xi1 . . . ∂xik ∂xiσ(1) . . . ∂xiσ(k)

9
 În majoritatea aplicaţiilor, diferenţiala de ordin k, se aplică la k argumenţi egali.
Pentru simplificarea notaţiei vom introduce următoarea scriere:
Definiţia 3.5. Cu notaţiile din Definiţia 3.4, notăm
dk f (a) · hk := dk f (a)(h, . . . , h), h := (h1 , . . . , hn ).
| {z }
k ori

Dacă ı̂n plus, derivatele parţiale de ordinul k sunt simetrice, atunci diferenţiala
admite, cu notaţiile din Definiţia 3.4 o reprezentare de forma:
X k! ∂kf
dk f (a) · hk = · j1 (a) · (h1 )j1 . . . (hn )jn ,
j1 +···+jn =k
(j1 )! . . . (jn )! ∂ x1 . . . ∂ jn xn
ji ≥0, 1≤i≤n

unde h = (h1 , . . . , hn ) ∈ Rn .
Pentru diferenţiala de ordinul al doilea, rezultă imediat din Definiţia 3.4, următoarea
reprezentare:
 ∂2f 2f  
∂x1 ∂x1
(a) . . . ∂x∂1 ∂x n
(a) h 1
 .. .. ..   .. 
d2 f (a) · h2 = (h1 , . . . , hn )  . . .  . ,
∂2f ∂2f hn
∂x ∂x
(a) . . . ∂x ∂x (a)
n 1 n n

unde h = (h1 , . . . , hn ) ∈ Rn .
Cu notaţiile clasice diferenţiala de ordinul doi se reprezinta sub forma:
Xn X
2 ∂ 2f 2 ∂2f
d f (a) = 2x
(a)(dx i ) + 2 (a) dxi dxj . (15)
i=1
∂ i 1≤i<≤n
∂x i ∂xj

Definiţia 3.6. Dacă funcţia f : D → R, D ⊂ Rn , admite derivate parţiale de

◦
ordinul al doilea ı̂n punctul a ∈( D), atunci matricea
 2 
∂ f
H(f, a) := (a) ,
∂xi ∂xj 1≤i,j≤n

se numeşte matricea lui Hesse a funcţiei f ı̂n punctul a.

Aplicaţiei h 7→ d2 f (a)(h, h) i se pot aplica următoarele rezultate cunoscute din
algebra liniară:
Definiţia 3.7. O aplicaţie G : Rn → R se numeşte formă pătratică, dacă ea este
de forma
  
a1,1 . . . a1,n x1
 .. .. ..   .. 
G(x) = (x1 , . . . , xn )  . . .  . , x = (x1 , . . . , xn ). (16)
an,1 . . . an,n xn

Forma pătratică G se numeşte pozitiv definită, (respectiv negativ definită), dacă

pentru orice x ∈ Rn , x 6= 0, avem G(x) > 0, (respectiv G(x) < 0).

10
Teorema 3.3. Dacă forma pătratică G este pozitiv definită, sau este negativ definită,
atunci ea este coercivă, adică există o constantă K > 0, astfel ca |G(x)| ≥ Kkxk2 ,
pentru orice x ∈ Rn .

Teorema 3.4. (Criteriul lui Jacobi) Fie forma pătratică definită ı̂n (16). Pre-
supunem că matricea (ai,j )1≤i,j≤n este simetrică. Pentru orice 1 ≤ k ≤ n, notăm cu
Γk := det(ai,j )1≤i,j≤k .
i) Dacă Γk > 0, 1 ≤ k ≤ n, atunci G este o formă pătratică pozitiv definită,
ii) Dacă (−1)k Γk > 0, 1 ≤ k ≤ n, atunci G este o formă pătratică negativ
definită.

Observaţia 3.3. În cazul n = 2, formele pătratice cu matrice simetrică, au forma

G(x1 , x2 ) = a(x1 )2 +bx1 x2 +c(x2 )2 . Dacă x2 6= 0, notând t = xx21 obţinem G(x1 , x2 ) =
(x1 )2 (at2 + bt + c). Folosind proprietăţiile polinoamelor de gradul al doilea deducem
că forma pătratică G este pozitiv definită dacă şi numai dacă ∆ < 0 şi a > 0 şi este
negativ definită dacă şi numai dacă ∆ < 0 şi a < 0, unde ∆ = b2 − 4ac. Aceste
condiţii sunt echivalente cu cele din criteriul lui Jacobi.

11
Curs 8
Aplicaţii ale calculului diferenţial
1 Polinomul lui Taylor. Extreme
Cu ajutorul diferenţialelor de ordin superior, putem introduce polinomul lui
Taylor, care reprezintă cel mai uzual instrument de aproximare locală a funcţiilor
diferenţiabile de ordin superior.
◦
Definiţia 1.1. Fie D ⊂ Rn , a ∈D şi f : D → R, diferenţiabilă de ordinul k ı̂n
punctul a. Numim polinomul lui Taylor de ordin k, k ≥ 0 ataşat funcţiei f ı̂n
punctul a, funcţia polinomială Ta,k (f ) : Rn → R, definită prin
1 1
Ta,k (f )(x) = f (a) + df (a) · (x − a) + . . . + dk f (a) · (x − a)k x ∈ Rn .
1! k!
Teorema 1.1. (Formula lui Taylor cu restul lui Lagrange) Fie D ⊂ Rn , D
deschis şi convex. Fie f : D → R, de clasă C k+1 , k ≥ 0 pe D. Pentru orice puncte
a, x ∈ D, există un punct c ∈ [a, x], astfel ı̂ncât avem:
1
f (x) = Ta,k (f )(x) + dk+1 f (c) · (x − a)k+1 .
(k + 1)!
Demonstraţie. Fie funcţiile ϕ : [0, 1] → D, ϕ(t) := (1 − t)a + tx, (t ∈ [0, 1])
şi g : [0, 1] → R, g(t) := f (ϕ(t)), t ∈ [0, 1]. Avem g(0) = f (a), g(1) = f (x). De
asemenea avem, mai general
g (j) (t) := dj f (ϕ(t)) · (x − a)j , 0 ≤ j ≤ k + 1. (1)
Această relaţie poate fi dedusă prin inducţie j. Nu mai detailem demonstraţia.
Aplicăm formula lui Taylor cu restul lui Lagrange pentru funcţia de variabilă reală
g. Găsim un punct c ∈ (0, 1) astfel ca
Xk
1 (j) 1
g(1) = g (0) · 1j + g (k+1) (c) · 1k+1 .
j=0
j! (k + 1)!

Dacă notăm c := ϕ(c) şi ţinem cont de relaţia (1), obţinem Teorema.
Observaţia 1.1. Dacă aplicăm Formula lui Taylor cu restul lui Lagrange, pentru
k = 0, atunci, cu notaţiile din Teorema 1.1, pentru orice x, a ∈ D, găsim un punct
c de pe segmentul [a, x] astfel ca
Xn
∂f
f (x) − f (a) = (c)(xi − ai ).
i=1
∂ xi

Această reprezentare a diferenţei f (x)−f (a) este mai simplă decât formula stabilită
ı̂n Teorema ??, ı̂nsă ipoteza Teoremei 1.1 este mai puternică decât cea a Teoremei
??, deoarece se cere ca f să admită derivate parţiale continue pe D.

1
 Vom studia ı̂n continuare condiţii necesare şi suficiente pentru pentru extremele
locale ale funcţiilor diferenţiabile.
Definiţia 1.2. Fie D ⊂ Rn , a ∈ D şi f : D → R. Spunem că punctul a este
un punct de maxim local, (respectiv de minim local) al funcţiei f , dacă există
o vecinătate V a lui a astfel ca f (x) ≤ f (a), (∀) x ∈ V ∪ D, (respectiv f (x) ≥
f (a), (∀) x ∈ V ∪ D). Punctul a se numeşte de extrem local al lui f dacă el este
de maxim local sau este de minim local.
Următoarea teoremă furnizează un criteriu necesar de extrem local.
◦
Teorema 1.2. Fie D ⊂ Rn , a ∈D şi f : D → R. Dacă a este punct de extrem local
pentru funcţia f şi dacă f este diferenţiabilă ı̂n punctul a, atunci df (a) = 0.
Demonstraţie. Să notăm cu x1 , . . . , xn argumenţii funcţiei f . Fie 1 ≤ i ≤ n un
indice fixat. Considerăm funcţia ϕi : J → R
ϕi (xi ) := f (a1 , . . . , ai−1 , xi , ai+1 , . . . , an ), xi ∈ J ⊂ R,
◦ ◦
unde J := {xi |(a1 , . . . , ai−1 , xi , ai+1 , . . . , an ) ∈ D}. Deoarece a ∈D, rezultă că ai ∈J .
Deoarece a este punct de extrem local al lui f , rezultă că ai este punct de extrem
local pentru ϕi . Apoi deoarece f este diferenţiabilă ı̂n punctul a, rezultă că f
este derivabilă parţial ı̂n raport cu xi ı̂n acest punct. Deci există ϕ0 (ai ) = ∂∂ xfi (a).
Aplicând teorema lui Fermat (Teorema 4.2.1 - Fascicola I), rezultă că ϕ0 (ai ) = 0.
Deci ∂∂ xfi (a) = 0. Cum indicele i a fost ales arbitrar, rezultă că df (a) = 0.

Pentru a prezenta un criteriu suficient de extrem local, vom impune condiţia mai
restrictivă ca funcţia să fie de clasă C 2 pe o vecinătate a punctului respectiv.
◦
Teorema 1.3. Fie D ⊂ Rn , a ∈D şi f : D → R de clasă C 2 pe o vecinătate
deschisă V ⊂ D a punctului a. Presupunem că
i) df (a) = 0 şi
ii) forma pătratică h 7→ d2 f (a) · h2 , h ∈ Rn este pozitiv definită, (respectiv
negativ definită). Atunci a este punct de minim local, (respectiv punct de maxim
local) a lui f .
Demonstraţie. Să presupunem, pentru o alegere, că forma pătratică
h 7→ d2 f (a) · h2 , h ∈ Rn este pozitiv definită. Alegem r > 0, astfel ca B(a, r) ⊂ V .
Atunci, din Teorema 1.1, pentru orice x ∈ B(a, r) există cx ∈ [a, x], astfel ca
1 2
f (x) − f (a) = df (a)(x − a) + d f (cx ) · (x − a)2 .
2!
Deoarece df (a) = 0, avem reprezentarea
1
f (x) − f (a) = d2 f (a) · (x − a)2 + kx − ak2 ϕ(x),
2
unde
1
ϕ(x) := 2
[d2 f (cx ) · (x − a)2 − d2 f (a) · (x − a)2 ].
2kx − ak

2
Deoarece forma pătratică ataşată diferenţiale d2 f (a) este coercivă, există K > 0
astfel că d2 f (a) · (x − a)2 ≥ Kkx − ak2 , pentru orice x ∈ B(a, r). Deci
 
2 K
f (x) − f (a) ≥ kx − ak + ϕ(x) .
2
Aşadar, pentru a arăta că a este punct de minim local, este suficient să demonstrăm
că limx→a ϕ(x) = 0. Avem
 
X n X n  2 2
 
 ∂ f ∂ f (x i − a i )(x j − a )
j 
|ϕ(x)| =  (cx ) − (a) ≤
 ∂x i ∂x j ∂x i ∂x j kx − ak 2 
i=1 j=1
X n X n  
∂2f ∂ 2f |xi − ai | · |xj − aj |
≤ (cx ) − (a) 2
≤
i=1 j=1
∂x i ∂x j ∂x i ∂x j kx − ak
X n X n  
∂2f ∂ 2f
≤ (cx ) − (a) .
i=1 j=1
∂x i ∂x j ∂x i ∂x j

2 ∂2f
Deoarece limx→a ∂x∂i ∂x
f
j
(cx ) = ∂xi ∂xj
(a), (∀) 1 ≤ i, j ≤ n, rezultă limx→a ϕ(x) = 0.
Teorema este demonstrată.

2 Funcţii implicite. Transformări regulate

În acest paragraf vom prezenta un rezultat fundamental al analizei funcţiilor de
mai multe variabile, şi anume teorema funcţiilor implicite. De asemenea vom aborda
câteva aplicaţii ale acestei teoreme la transformările regulate şi extreme cu legături.
Fie D ⊂ Rn+m , n ≥ 1, m ≥ 1. Vom nota elementele lui D sub forma (x, y),
unde x = (x1 , . . . , xn ) ∈ Rn şi y = (y1 , . . . , ym ) ∈ Rm . Fie funcţia F : D → Rm ,
F = (F1 , . . . , Fm ). Ecuaţiei
F (x, y) = 0, (2)
ı̂i corespunde o mulţime de soluţii M ⊂ D. Dacă M 6= ∅ să notăm Mx :=
= {x ∈ Rn | (∃)y ∈ Rm , astfel ca (x, y) ∈ M }. Atunci pentru orice x ∈ Mx putem
alege un y ∈ Rm , astfel ca (x, y) ∈ M . Cu alte cuvinte există funcţii ϕ : Mx → Rm ,
astfel ca (x, ϕ(x)) ∈ M, x ∈ Mx , adică echivalent, F (x, ϕ(x)) = 0. Mai general,
putem considera funcţii ϕ, definite pe submulţimi ale lui Mx şi care verifică condiţia
de mai sus. Suntem conduşi la următoarea definiţie.
Definiţia 2.1. Cu notaţiile de mai sus, se numeşte funcţie implicită definită de
ecuaţia (2), orice funcţie ϕ : E → Rm , E ⊂ Rn cu proprietatea că pentru orice
x ∈ E să avem
i) (x, ϕ(x)) ∈ D şi
ii) F (x, ϕ(x)) = 0.
Putem privi funcţiile implicite definite de ecuaţia (2) ca explicitări ale vectorului
y ı̂n funcţie de vectorul x, sau echivalent ca ”rezolvarea” sistemului de ecuaţii
Fi (x1 , . . . , xn , y1 , . . . , ym ) = 0, 1 ≤ i ≤ m

3
ı̂n raport cu necunoscutele y1 , . . . , ym , ı̂n funcţie de parametrii x1 , . . . , xn . Această
explicitare este considerată aici doar ı̂n mod abstract, de existenţă. Pentru ce ne
interesează ı̂n continuare, vom presupune că F este o funcţie continuă pe D şi vom
căuta doar acele funcţii implicite care sunt şi ele continue. Pusă ı̂n acest fel problema,
familia funcţiilor implicite definite de ecuaţia (2) se reduce substanţial.

Exemplul 2.1. Fie n = 1, m = 1 şi funcţia F : R2 → R, F (x, y) = x2 + y 2 −

1, (x, y) ∈ R2 . Mulţimea M a soluţiilor ecuaţiei F (x, y) = 0 este constituită din
punctele aflate pe cercul de rază 1, centrat ı̂n origine, iar proiecţia Mx a acestei
mulţimi pe axa Ox este [−1, 1]. Observăm că există doar două funcţii√implicite
continue, definite
√ pe [−1, 1] de ecuaţia F (x, y) = 0 şi anume: ϕ1 (x) := 1 − x2 şi
ϕ2 (x) := − 1 − x2 . Mai mult observăm că dacă se cunoaşte un punct (a, b), care
verifică condiţia F (a, b) = 1 şi dacă a 6= ±1, atunci doar una dintre funcţiile ϕ1 şi
ϕ2 are graficul trecând prin punctul (a, b). Dacă ı̂nsă a = ±1, atunci prin punctul
(a, b), trec graficele ambelor funcţii. De asemenea avem ∂∂ Fy (±1, 0) = 0.

Exemplul de mai sus, ne arată că pentru a pentru a preciza o funcţie implicită
continua, definită de ecuaţia (2) este necesar să se precizeze un punct (a, b) care
verifică ecuaţia F (a, b) = 0, prin care să treacă graficul funcţiei implicite. Totodată,
acest exemplu, arată că există cazuri exceptate, ı̂n care precizarea unui astfel de
punct nu determină ı̂n mod univoc o funcţie implicită. În teorema următoare, se
asigură, ı̂n anumite condiţii, existenţă şi unicitatea unei funcţiei implicite definite
pe o vecinătate neprecizată a unui punct a. Folosim notaţiile de mai sus.

Teorema 2.1. (Teorema funcţiilor implicite) Fie D ⊂ Rn+m , n ≥ 1, m ≥ 1

şi fie funcţia F : D → Rm , F = (F1 , . . . , Fm ). Presupunem că există un punct
◦
(a, b) ∈D, astfel ı̂ncât:
a) există o vecinătate W ⊂ D a punctului (a, b) pe care funcţia F admite derivate
parţiale continue,
b) F (a, b) = 0,
c) D(F 1 ,...,Fm )
D(y1 ,...,ym )
(a, b) 6= 0.
Atunci există o vecinătate deschisă U ⊂ Rn a lui a şi o vecinătate deschisă
V ⊂ Rm a lui b, şi o funcţie unică ϕ : U → V , ϕ = (ϕ1 , . . . , ϕm ) cu proprietăţile:
i) ϕ(a) = b şi
ii) pentru orice x ∈ U , avem (x, ϕ(x)) ∈ D şi F (x, ϕ(x)) = 0.
De asemenea,
iii) funcţia ϕ este de clasă C 1 pe U şi avem pentru orice 1 ≤ i ≤ m, 1 ≤ j ≤ n:

∂ ϕi D(F1 , . . . , Fm ) D(F1 , . . . , Fm )
(x) = − (x, ϕ(x)) / (x, ϕ(x)).
∂ xj D(y1 , . . . , yi−1 , xj , yi+1 , . . . , ym ) D(y1 , . . . , ym )

iv) Dacă funcţia F este de clasă C k pe W , atunci ϕ este de clasă C k pe U .

Nu vom prezenta demonstraţia acestei teoreme. În continuare vom considera o

clasă importantă de aplicatii diferenţiabile.

4
Definiţia 2.2. Fie D ⊂ Rn un domeniu din Rn , adică o mulţime deschisă şi conexă.
Fie f : D → Rn , f = (f1 , . . . , fn ), având argumenţii x1 , . . . , xn . Funcţia f se
numeşte transformare regulată, ( sau schimbare de coordonate) pe D, dacă
f este de clasă C 1 pe D şi ı̂n orice punct a ∈ D avem

D(f1 , . . . , fn )
(a) 6= 0.
D(x1 , . . . , xn )

Observaţia 2.1. Deoarece domeniul D este conex, iar Jacobianul funcţiilor

f1 , . . . , fn este funcţie continuă, (fiind un determinant de funcţii continue), din pro-
D(f1 ,...,fn )
prietatea lui Darboux rezultă că Jacobianul D(x 1 ,...,xn )
are semn constant pe D.

Încheiem acest paragraf cu discutarea extremelor cu legături.

Definiţia 2.3. Fie D ⊂ Rn , unde n ≥ 2. Fie funcţiile f : D → R şi Fi : D →

◦
Rm , (1 ≤ i ≤ m), cu 1 ≤ m < n. Spunem că punctul a ∈D este punct de
maxim local, (respectiv de minim local) al funcţiei f cu legăturile Fi (x) = 0,
x ∈ D, (1 ≤ i ≤ m), dacă există o vecinătate V ⊂ D a punctului a, astfel ı̂ncât,
pentru orice punct x ∈ V , cu proprietatea că Fi (x) = 0, x ∈ D, (1 ≤ i ≤ m), să
avem f (x) ≤ f (a), (respectiv f (x) ≥ f (a)). Un punct care este de maxim local sau
de minim local cu legături, se numeşte punct de extrem local cu legături.

Teorema următoare stabileşte condiţii necesare de extrem.

Teorema 2.2. Teorema multiplicatorilor lui Lagrange Fie D ⊂ Rn şi fie

funcţiile f : D → R, Fi : D → Rm , (1 ≤ i ≤ m), cu 1 ≤ m < n. Presupunem că
◦
există un punct a ∈D cu următoarele proprietăţi:
i) Fi (a) = 0, (1 ≤ i ≤ m),
ii) există o vecinătate deschisă U ⊂ D a punctului a, astfel că pentru orice
punct x ∈ U care verifică condiţiile Fi (x) = 0, (1 ≤ i ≤ m), diferenţa f (x) − f (a)
are semn constant sau este nulă pe U ,
iii) funcţiile f , F1 , . . . , Fm sunt de clasă C 1 pe U ,
iv) rangul matricei ( ∂∂ xFji (a)) 1≤i≤m este m.
1≤j≤n
Atunci există vectorul , λ0 = (λ01 , . . . , λ0m ) ∈ Rm , numit vectorul multiplicatorilor
lui Lagrange, astfel ı̂ncât dθ(a, , λ0 ) = 0, unde funcţia θ : D × Rm → R, numită
Lagrangeanul problemei, se defineşte prin
m
X
θ(x, λ) = f (x) + λi · Fi (x), x = (x1 , . . . , xn ) ∈ D, λ = (λ1 , . . . , λm ) ∈ Rm .
i=1

Observaţia 2.2. Condiţia dθ(a, λ0 ) = 0, constă ı̂ntr-un sistem de n + m ecuaţii, cu

n + m necunoscute, care principial poate fi rezolvat.

5
Curs 9
Integrala Riemann
1 Definiţii. Criterii de integrabilitate.
Definiţia 1.1. Se numeşte diviziune a intervalului [a, b], un şir finit ordonat de
puncte ∆ := {a = x0 < . . . < xn = b}. Notăm k∆k := max1≤i≤n |xi − xi−1 |.
Numărul k∆k se numeşte norma diviziunii ∆. Notăm cu ∆[a, b] familia tuturor
diviziunilor intervalului [a, b].
Definiţia 1.2. Fie ∆ = {a = x0 < . . . < xn = b} ∈ ∆[a, b]. Spunem că familia
de puncte ξ = (ξi )1≤i≤n este un sistem de puncte intermediare compatibile
cu diviziunea ∆, dacă avem ξi ∈ [xi−1 , xi ], (1 ≤ i ≤ n). Notăm cu S(∆) familia
sistemelor de puncte intermediare compatibile cu diviziunea ∆.
Definiţia 1.3. Pentru o funcţie f : [a, b] → R, o diviziune ∆ = {a = x0 < . . . <
< xn = b} şi un sistem de puncte intermediare ξ = (ξi )1≤i≤n , ξi ∈ [xi−1 , xi ], (1 ≤
≤ i ≤ n), notăm cu σ∆ (f, ξ) suma Riemann ataşată tripletului format din f , ∆
şi ξ, definită prin
Xn
σ∆ (f, ξ) = f (ξi )(xi − xi−1 ).
i=1

Definiţia 1.4. Funcţia f : [a, b] → R se numeşte integrabilă Riemann pe inter-

valul [a, b], dacă există un număr I ∈ R, astfel că pentru orice ε > 0, există δε > 0
cu proprietatea că pentru orice diviziune ∆ ∈ ∆[a, b] cu k∆k < δε şi orice sistem
de puncte ξ ∈ S(∆), avem
|I − σ∆ (f, ξ)| < ε.
Notăm f ∈ R[a, b] , dacă funcţia f este integrabilă Riemann pe intervalul [a, b].
Propoziţia 1.1. Numărul I din Definiţia 1.4, dacă există, el este unic.
Ţinând cont de propoziţia precedentă, rezultă cu a are sens următoarea notaţie.
Definiţia 1.5. Numărul I, care din Propoziţia 1.1, dacă există, este unic cu Rpro-
b
prietatea dată, se numeşte integrala Riemann a funţiei f şi se notează cu a f ,
Rb
sau cu a f (x) dx, unde x este o variabilă aleasă arbitrar.
Notaţia inegralei Riemann se extinde prin următoarea definiţie.
Definiţia
Ra 1.6.
R a Fie funcţia integrabilă Riemann, f : [a, b] → R, unde a < b. Notăm
cu b f sau b f (x) dx, numărul:
Z a Z b
f := − f.
b a
Ra
De asemenea, considerăm a
f := 0.

1
 Integrabilitatea Riemann admite următoarea caracterizare cu şiruri, analoagă
teoremei lui Heine de la limitele de funcţii:

Teorema 1.1. Pentru orice funcţie f : [a, b] → R sunt echivalente condiţiile

următoare:
i) f ∈ R[a, b] .
ii) Pentru orice şir de diviziuni (∆k )k∈N , ∆k ∈ ∆[a, b], cu limk→∞ k∆k k = 0 şi
orice şir (ξ k )k∈N , ξ k ∈ S(∆k ), (k ∈ N), şirul (σ∆k (f, ξ k ))k∈N este convergent şi are
drept limită integrala funcţiei.

Pentru funţiile mărginite pe un interval [a, b], vom introduce sumele Darboux şi
integralele Darboux.

Definiţia 1.7. Dacă funcţia f : [a, b] → R este mărginită, atunci pentru orice
diviziune ∆ := {a = x0 < . . . < xn = b}, notăm cu
n
X
S∆ (f ) := sup f (x)
i=1 x∈[xi−1 , xi ]

şi
n
X
s∆ (f ) := inf f (x),
x∈[xi−1 , xi ]
i=1

sumele Darboux superioară şi respectiv inferioară ale funcţiei f ı̂n raport cu
diviziunea ∆.

Fără dificultate obţinem:

Corolarul 1.1. Pentru orice funcţie mărginită f : [a, b] → R avem:

sup s∆ (f ) ≤ inf S∆ (f ).
∆∈∆[a, b] ∆∈∆[a, b]

Folosind corolarul de mai sus are sens următoarea definiţie

Definiţia 1.8. Fie f : [a, b] → R o funcţie mărgimită. Definim integralele Dar-

boux superioară şi respectiv inferioară, numerele:
Z b
(D) f := inf S∆ (f ),
a ∆∈∆[a, b]

şi Z b
(D) f := sup s∆ (f )
a ∆∈∆[a, b]
Rb Rb
Dacă (D) a f = (D) a f , atunci funcţia f se numeşte integrabilă Darboux
pe intervalul [a, b] şi notăm acest lucru prin f ∈ D[a, b] . Valoarea comună a celor
Rb
două integrale se numeşte integrala Darboux a funţiei f şi se notează cu (D) a f .

2
 Vom enunţa ı̂n continuare caracterizarea integrabilităţii Riemann cu ajutorul
integrabilităţii Darboux.
Teorema 1.2. Fie funcţia f : [a, b] → R. Sunt echivalente afirmaţiile următoare
i) f ∈ R[a, b] .
ii) Funcţia f este mărginită şi pentru orice ε > 0 există δε > 0, astfel ı̂ncât
pentru orice ∆ ∈ ∆[a, b] cu k∆k < δε şi orice ξ ∈ S(∆), avem S∆ (f ) − s∆ (f ) < ε.
(Criteriul lui Darboux)
iii) Funcţia f este mărginită şi pentru orice ε > 0 există ∆ ∈ ∆[a, b] astfel ca
S∆ (f ) − s∆ (f ) < ε.
iv) f ∈ D[a, b] .
Vom prezenta ı̂n continuare criteriul de integrabilitate a lui Lebesgue, care da-
torită simplităţii sale, este deosebit de util ı̂n aplicaţii.
Definiţia 1.9. Numim măsura exterioară a unei mulţimi A ⊂ R, numărul
m? (A) ∈ R, definit prin
∞
X [
?
m (A) := inf{ (bn − an )| A ⊂ (an , bn )}.
n=0 n∈N

O mulţime A ⊂ R se numeşte neglijabilă, dacă m? (A) = 0.

Cu aceste pregătiri enunţăm:
Teorema 1.3. (Criteriul lui Lebesgue) O funcţie f : [a, b] → R este integra-
bilă Riemann, dacă şi numai dacă ea este mărginită şi are mulţimea punctelor de
discontinuitate neglijabilă.
Corolarul 1.2. Orice funcţie monotonă f : [a, b] → R este integrabilă Riemanm pe
[a, b].
Demonstraţie. Deoarece f este monotonă ea are o mulţime cel mult numărabilă
de discontinuităţi de prima speţă. Dar orice mulţime numărabilă este neglijabilă.
În plus, f este mărginită, şi anume |f (x)| ≤ max{|f (a)|, |f (b)|}, (x ∈ [a, b]). Deci
putem aplica criteriul lui Lebesgue.

2 Primitive
Metoda generală de calcul al integralelor Riemann se bazează pe determinarea
primitivelor funcţiilor care se integrează. În acest paragraf vom studia proprietăţi
ale primitivelor, precum şi algoritmi de determinare a primitivelor pentru unele clase
particulare de funcţii.
Reamintim următoarea definiţie:
Definiţia 2.1. Fie funcţiile f : I → R şi F : I → R, unde I este un interval al axei
reale. Spunem că F este o primitivă a lui f pe intervalul I, dacă F este derivabilă
pe I şi avem F 0 (x) = f (x), x ∈ I. O funcţie
R care admite
R primitive pe un interval
se numeşte şi primitivabilă. Notăm cu f sau cu f (x) dx muţimea primitivelor
lui f numită integrala nedefinită a lui f .

3
 Din Corolarul Teoremei lui Lagrange, rezultă următoarea proprietate:

Propoziţia 2.1. Dacă o funcţie f admite pe un interval, o primitivă F , atunci

toate primitivele lui f diferă de F printr-o constantă aditivă. Deci avem
Z
f = {F + C | C ∈ R}.

Un rezultat de mare importanţă este conţinut ı̂n următoarea teoremă.

Teorema 2.1. Orice funcţie f continuă pe un interval I, admite primitive pe I.

Observaţia 2.1. Teorema precedentă asigură existenţa primitivelor funcţiilor con-

tinue, fără a furniza o reprezentare a acestora. Cel mai uzual mod de reprezentare a
funcţiilor este prin funcţii elementare. Însă dacă funcţia f este o funcţie elementară,
nu rezultă ı̂n general că primitivele sale sunt tot funcţii elementare. Un exemplu
simplu ı̂n acest sens ı̂l constituie funcţia f (x) := sinx x , x ∈ (0, ∞). De fapt doar
o clasă restrânsă de funcţii elementare au primitivele exprimabile tot prin funcţii
elementare.

Teorema lui Darboux se poate reformula astfel:

Teorema 2.2. Orice funcţie care admite primitive pe un interval, are proprietatea
lui Darboux pe acel interval.

Precedentele două teoreme dau o ı̂ncadrare a clasei funcţiilor cu primitive ı̂ntre

clasele funcţiilor continue şi cele cu proprietatea lui Darboux. Nu există ı̂nsă o
relaţie de incluziune ı̂ntre clasa funcţiilor cu primitive şi clasa funcţiilor integrabile
Riemann. Exemple ı̂n acest sens vom prezenta ı̂n paragraful de aplicaţii.
Vom prezenta acum proprietatea de liniaritate a funcţiilor cu primitive. În pre-
alabil vom considera o definiţie generală.

Definiţia 2.2. Dacă A ⊂ R, B ⊂ R şi a ∈ R, notăm:

A + B := {x + y | x ∈ A, y ∈ B}
aA := {ax | x ∈ A}.

Propoziţia 2.2. Dacă funcţiile f, g : I → R au prmitive pe inetrvalul I, atunci

pentru orice a, b ∈ R, funcţia af + bg are primitive pe I şi avem
Z Z Z
(af + bg) = a f + b g.
R R 0
Demonstraţie.
R Fie F ∈ f şi G ∈ g. Atunci
R (aF
R + bG)R = af + bg. Deci
aF + bG ∈ (af + bg). DeR aici rezultă că a f + b g ⊂ R(af + bg). Pentru
incluziunea inversă, fie H ∈ (af + bg). Fie de asemenea F ∈ f . Să considerăm
cazulR b 6= 0. Definim G := b−1 (H − aFR). Obţinem
R G0 = b−1 (H 0 − aF 0 ) = g. Deci
G ∈ Rg. Am obţinutRH = aF R + bG ∈ a f + b g. Deoarece H a fost ales arbitrar,
avem (af + bg) ⊂ a f + b g. Cazul b = 0 este imediat.

4
Observaţia 2.2. Dacă f, g : I → R, nu rezultă ı̂n general că funcţia f g admite
primitive pe I.

În continuare ne vom ocupa de determinarea primitivelor unor funcţii. Această

operaţie se numeşte uzual calculul primitivelor. Există două metode generale de
a reduce calculul primitivelor unor funcţii la calculul primitivelor unor funţii mai
simple, şi anume metoda ”integrării prin părţi” şi metoda ”schimbării de variabilă”.

Teorema 2.3. (Teorema integrării prin părţi) Fie funcţiile f, g : I → R deriv-

abile pe I. Dacă funcţia f 0 g admite primitive pe I, atunci funcţia f g 0 admite prim-
itive pe I şi ı̂n plus avem Z Z
f g0 = f g − f 0 g.
R R
Demonstraţie. Fie H ∈ f 0 g. RAvem (f R g − H)0 = f g 0 . Deci f g − H ∈ f g 0 .
0 0 0
Rezută că
R f g0 are primitive şi f0g − 0 f g ⊂ f g . Pentru a arăta incluziunea
R inversă,
fie H ∈ f g . Avem (f g − H) = f g. Deci RH = f g − (f gR − H) ∈ f g − f 0 g. Cum
funcţia H a fost aleasă arbitrar, rezultă că f g 0 ⊂ f g − f 0 g.

Teorema 2.4. (Prima schimbare de variabilă) Fie intervalele I, J şi funcţiile

ϕ : I → J şi f : J → R. Presupunem că ϕ este derivabilă pe I, iar f are primitive
pe J. Dacă F este o primitivă a lui f pe intervalul J, atunci F ◦ ϕ : I → R este o
primitivă a funcţiei (f ◦ ϕ)ϕ0 : I → R.

Demonstraţie. Avem (F ◦ ϕ)0 = (F 0 ◦ ϕ)ϕ0 = (f ◦ ϕ)ϕ0 .

Observaţia
R 2.3. Teorema precedentă permite reducerea R calcului integralei nede-
0
finite f (ϕ(x))ϕ (x) dx, la calculul integralei nedefinite f (t) dt. Se observă că cea
de a doua integrală se poate obţine din prima, ı̂n mod formal, prin substituţia
t = ϕ(x) şi dt = ϕ0 (x) dx, care se obţine prin ”diferenţierea” primei relaţii. Evi-
dent, această ı̂nlocuire
R formală, nu reprezintă
R şi o demonstraţie a teoremei. Între
integralele nedefinite f (ϕ(x))ϕ0 (x) dx şi f (t) dt nu se poate pune semnul de egal-
itate, deoarece prima dintre ele defineşte o familie de funcţii definite pe I, ı̂n timp
ce a două defineşte o familie de funcţii definite pe J.

Teorema 2.5. (A doua schimbare de variabilă) Fie intervalele I, J şi func-

ţiile ϕ : I → J şi f : J → R. Presupunem că ϕ este bijectivă, derivabilă şi cu
inversă derivabilă. Notăm cu v : J → I, funcţia inversă lui ϕ. Dacă F : J → R
este o primitivă a funcţiei f v 0 pe intervalul J, atunci funcţia F ◦ ϕ : I → R este o
primitivă a funcţiei f ◦ ϕ pe intervalul I.
1
Demonstraţie. Din teorema de derivare a funcţiei inverse, avem ϕ0 (x) = v 0 (ϕ(x))
,
pentru orice punct x ∈ I. Atunci avem

(F ◦ ϕ)0 = (F 0 ◦ ϕ)ϕ0 = ((f v 0 ) ◦ ϕ)ϕ0 = (f ◦ ϕ)(v 0 ◦ ϕ)ϕ0 = f ◦ ϕ.

5
Observaţia 2.4. Şi ı̂n acest caz putem face o observaţie asemănătoare cu cea de la
prima schimbare
R de variabilă. Astfel teorema precedentăR reduce calculul integralei
0
nedefinite f (ϕ(x)) dx la calculul integralei nedefinite f (t)v (t) dt. În mod formal,
cea de a doua integrală se obţine din prima, prin schimbarea de variabilă t = ϕ(x).
Din aceasta, prin aplicarea funcţiei inverse, (concret prin ”explicitarea” lui x ı̂n
funcţie de t) se obţine x = v(t) şi de aici prin ”diferenţiere” obţinem dx = v 0 (t) dt.
Prezentăm ı̂n continuare tabloul principalelor primitive:

R k (x + a)k+1
(x + a) dx = + C, a ∈ R, k 6= −1,
R 1 k+1
x+a
dx = ln |x + a| + C a ∈ R,
R 1 1 x
x2 +a2
dx = arctg + C, a 6= 0,
a  a 
R 1 x − a
1
dx = ln   + C, a 6= 0,
x2 −a2
2a  x + a 
R √
√ 1 dx = ln |x + x2 ± a2 | + C, a 6= 0,
x2 ±a2
R x
√ 1 dx = arcsin + C, a 6= 0,
a2 −x2 a
R
sin x dx = cos x + C,
R
cos x dx = − sin x + C,
R 1
dx = tg x + C,
R cos12 x
sin2 x
dx = −ctg x + C,
R x ax
a dx = + C, a > 0, a 6= 1
ln a
Plecând de la primitivele date ı̂n lista de mai sus, prin aplicarea metodelor de
schimbare de variabilă şi integrare prin parţi, se pot determina primitivele unor clase
mai largi de funcţii. Ilustrăm ı̂n continuare metode generale de determinare a primi-
tivelor pentru câteva clase de funcţii. Aceste metode generale, nu eclud posibilitatea
ca ı̂n anumite cazuri particulare să existe metode mai rapide.

A. Primitivele functiilor rationale

Ne vom ocupa de primitivele de forma

Z
P (x)
dx,
Q(x)
unde P şi Q sunt polinoame. Metoda generală de tratare a acestor integrale este
metoda desfacerii ı̂n fracţii simple. Avem:
Definiţia 2.3. Se numeşte fractie simplă o funcţie ratională f : I → R, de forma
α
f (x) := , x ∈ I, unde α, a ∈ R, n ∈ N, n ≥ 1,
(x + a)n

6
sau de forma
βx + γ
f (x) = , x ∈ I, unde β, γ, b, c ∈ R, n ∈ N, n ≥ 1 şi b2 < 4c
(x2 + bx + c)n
şi unde I este un interval pe care numitorul lui f nu se anulează.
Vom utiliza următoarea teoremă de algebra.
P (x)
Teorema 2.6. Orice functie ratională de forma f (x) = Q(x) , x ∈ I, unde I este
interval, iar P, Q sunt polinoame astfel ca gr P <gr Q, se descompune ı̂n mod unic
ı̂n fractii simple.
Utilizand metoda desfacerii ı̂n fracţii simple, determinarea primitivelor unei func-
P (x)
tii de forma Q(x) , x ∈ I, unde P şi Q sunt polinoame arbitrare, se face ı̂n următoarele
trei etape:
Etapa 1. Se aplică, numai dacă gr P ≥ gr Q, ı̂n caz contrar se trece direct la
Etapa 2. Dacă gr Q ≥ gr P , ı̂mpărţim pe Q la P . Fie M, R polinoame astfel ca
P = Q · M + R şi gr R < gr Q. Avem
Z Z Z
P (x) R(x)
dx = M (x) dx + dx.
Q(x) Q(x)
R
Integrala nedefinită M (x) dx se determină imediat, iar pentru calculul integralei
R R(x)
Q(x)
dx se trece la Etapa 2
P (x)
Etapa 2. Dacă gr P < gr Q, atunci se descompune funcţia polinomială Q(x) ,
x ∈ I ı̂n fracţii simple. Putem presupune că coeficientul termenului dominant
al polinomului Q este 1. Posibilitatea teoretică a acestei descompuneri este asig-
urată de teorema precedentă. Totuşi posibilitatea efectivă depinde de cunoaşterea
descompunerii in factori primi ai polinomului Q. După cum este cunoscut din Al-
gebră, polinomul Q are o unică descopunere ı̂n factori primi, formaţi din polinoame
cu coeficienţi reali, dar nu există algoritm general de obţinere a descompunerii ı̂n
factorii primi, dacă gr Q > 4.
În cazul cunoaşterii descompunerii polinomului Q ı̂n factori primi, atunci se
P (x)
poate determina descompunerea fracţiei Q(x) ı̂n fracţii simple, folosind metoda
coeficienţilor
Q nedeterminaţi.
Qs Aceasta ı̂nseamnă că dacă avem descompunerea
mi 2 nj P (x)
Q = i=1 r(X + ai ) j=1 (X + bj X + cj ) să descompunem Q(x) sub forma

r m s nj
P (x) X X i
αi,k X X βj,k x + γj,k
= k
+ 2 + b x + c )k
, x ∈ I,
Q(x) i=1 k=1
(x + a i ) j=1 k=1
(x j j

unde coeficienţii αi,k , 1 ≤ i ≤ r, 1 ≤ k ≤ mi şi βj,k , γj,k , 1 ≤ j ≤ s, 1 ≤ k ≤ mj ,

se determină prin identificare, ı̂n egalitatea polinomială dintre P şi polinomul de la
numărătorul fracţiei obţinut prin ı̂nsumarea fracţiilor simple din membrul drept al
egalităţii de mai sus.
Etapa 3. Determinarea primitivelor fracţiilor simple. Vom analiza separat următoarele
α α
patru tipuri de fracţii simple: a) x+a , α, a ∈ R; b) (x+a) n, α, a ∈ R,

7
n ∈ N, n ≥ 2; c) x2βx+γ +bx+c
, β, γ, b, c ∈ R, b2 < 4c; d) (x2 +bx+c) βx+γ
n , β, γ, b, c ∈ R,
2
b < 4c, n ∈ RN, n ≥ 2.
α
a) Avem x+a dx = α ln |x + a| + C.
R α 1
b) Avem (x+a)n dx = 1−n (x + a)1−n + C.
c) Facem schimbarea de variabilă t = x + 2b . Avem x2 + bx + c = t2 + d2 , unde
2
am notat d2 := c − b4 . Aplicând prima teoremă de schimbare de variabilă, calculul
R βx+γ R
integralei nedefinite x2 +bx+c dx se reduce la calculul integralei nedefinite tβt+δ 2 +d2 dt,
βb
R βt+δ β 2 2 δ t
unde am notat δ := γ − 2 . Avem t2 +d2 dt = 2 ln(t + d ) + d arctg d + C. Apoi,
dacă ı̂n aceste funcţii ı̂nlocuim pe t cu x + 2b , obţinem primitivele căutate.
d) Facem schimbarea de variabilă t = x + 2b . Cu notaţiile de la punctul c), cal-
R βx+γ
culul integralei nedefinite (x2 +bx+c) n dx se reduce la calculul integralei nedefinite
R βt+δ R βt+δ β
R 1
(t2 +d2 )n
dt. Avem (t2 +d2 )n dt = 2(1−n) + δ In , unde am notat In := (t2 +d 2 )n dt.

Calculul integralelor de tipul In , n ∈ N se poate face recursiv, R folosind recurenţa.

t t2 t
Într-adevăr, integrând prin părţi avem In = (t2 +d + 2n dt = (t2 +d 2 )n +
h 2 )n (t2 +d2 )n+1 i
1 t
+2n In − 2nd2 In+1 . Deci obţinem In+1 := 2nd 2 (t2 +d2 )n
+ (2n − 1)In , n ≥ 1.

B. Primitivele unor clase de funcţii iraţionale

Vom considera ı̂n continuare trei tipuri de functii iraţionale, pentru care calcu-
lul primitivelor se poate reduce prin schimbări de variabilă la calculul primitivelor
de funcţii raţionale. La toate cele trei tipuri se foloseţe a doua schimbare de variabilă.

Tipul B1. Vom considera integrale de forma:

Z r !
n ax + b
R x, dx,
cx + d

unde R este  o funcţie

 ratională de două variabile, coeficienţii a, b, c, d ∈ R verifică
 a b 
condiţiile   6= 0 şi a2 + c2 6= 0, n ∈ N, n ≥ 2, iar primitivele sunt considerate
c d 
 q 
pe un interval I pe care funcţia R x, n ax+b cx+d
, x ∈ I este bine definită. Facem
schimbarea de variabilă r
n ax + b
t= .
cx + d
q
Considerăm funcţia ϕ(x) = n ax+b cx+d
, x ∈ I şi vom nota J := ϕ(I). Se observă
imediat că funcţia ϕ este o bijecţie ı̂ntre intervalele I şi J. Să notăm cu v : J → I,
funcţia inversă a lui ϕ. Reprezentare acestei funcţii se poate obţinem imediat prin
dtn −b
explicitarea lui x din relaţia de substituţie şi anume: v(t) := a−ct n , t ∈ J. Se poate

observa, din condiţiile impuse coeficienţiilor a, b, c, d că a − ctn 6= 0, (∀) t ∈ J.

Putem scrie R(x, ϕ(x)) = R(v(ϕ(x)), ϕ(x)), x ∈ I. Să considerăm functia f (t) :=
R(v(t), t), t ∈ J. Atunci aplicând  a două
q shimbare
 de variabilă, rezultă că pentru a
R n ax+b
R
determina integrala nedefinită R x, cx+d
dx = f (ϕ(x)) dx pe I este suficient

8
 R
să determinăm integrala nedefinită f (t)v 0 (t) dt. Mai exact, dacă F este o primitivă
a funcţiei raţionale f v 0 pe J, atunci
Z r ! ( r ! )
n ax + b n ax + b
R x, dx = F + C |C ∈ R .
cx + d cx + d

Tipul B2. Vom considera integrale de forma:

Z √
R(x, ax2 + bx + c) dx,

unde R este o funcţie ratională de două variabile, coeficienţii a, b, c ∈ R verifică

condiţiile a 6= 0 şi b2 −√4ac 6= 0, iar primitivele sunt considerate pe un interval
I pe care funcţia R(x, ax2 + bx + c), x ∈ I este bine definită. Notăm ∆ :=
= b2 − 4ac. Pentru calculul acestor integrale putem folosi următoarele substuţii,
numite substituţiile lui Euler:
√ √
• Dacă a > 0, atunci ax2 + bx + c = ax + t.
√ √
• Dacă c > 0, atunci ax2 + bx + c = c + tx.
√
• Dacă ∆ > 0, atunci ax2 + bx + c = t(x − α), unde α ∈ R este o rădăcină a
polinomului ax2 + bx + c.
Să observăm că ı̂ntotdeauna se poate aplica cel puţin una dintre cele trei substituţii.
Într-adevăr, dacă am avea simultan a < 0 şi ∆ < 0, atunci ar rezulta I = ∅. Uti-
lizănd a doua schimbare de variabilă, cu aceste substituţii, calculul integralei date
se reduce la calculul unei integrale raţionale. Vom exemplifica acest lucru numai
pentru prima substituţie. √ √
Fie funcţia ϕ(x) = ax2 + bx + c − ax, x ∈ I. Notăm J√:=√ϕ(J). Să ob-
servăm că ecuaţia ϕ0 (x) = 0 este echivalentă cu 2ax + b = 2 a ax2 + bx + c,
ecuaţie care nu are soluţii, deoarece ∆ 6= 0. Deci ϕ este stict monotonă pe I şi
ı̂n consecinţă este o bijecţie ı̂ntre intervalele I şi J. Să notăm cu v : J → I,
inversa funcţiei ϕ. Reprezentarea funcţiei v, se obţine imediat prin explicitarea
lui x din substituţie, (se ridică la pătrat cei doi membrii, ş.a.m.d.). Avem v(t) =
t2 −c b
= b−2 √ , t ∈ J. Se poate observa că √
at 2 a
6∈ J, deoarece ∆ 6= 0. Putem scrie
R(x, ϕ(x)) = R(v(ϕ(x)), ϕ(x)), x ∈ I. Să considerăm functia f (t) :=
= R(v(t), t), t ∈ J. Atunci aplicând R a două
√ shimbare de variabilă,
R rezultă că pentru
2
a determina integrala nedefinită R(x, ax + bx + c)Rdx = f (ϕ(x)) dx pe I este
suficient să determinăm integrala nedefinită raţională f (t)v 0 (t) dt. Adică, dacă F
este o primitivă a lui f v 0 pe J, atunci
Z √ n √ o
√
R(x, ax2 + bx + c) dx = F ( ax2 + bx + c − ax) + C | C ∈ R .

Tipul B3. Vom considera integrale de forma următoare, numite integrale bi-
nome: Z
xm (axn + b)p dx,

9
unde a, b ∈ R, a, b 6= 0, m, n, p ∈ Q, iar primitivele sunt considerate pe un inter-
val I care nu conţine ı̂n interior punctul 0 şi pe care funcţia xm (axn + b)p , x ∈ I
este bine definită. Pentru calculul acestor integrale putem folosi următoarele substuţii,
numite substituţiile lui Cebı̂şev:

• Dacă p ∈ Z, atunci t = xr , unde r ∈ N este numitorul comun ale numerelor

raţionale m şi n.
√
• Dacă p 6∈ Z şi m+1
n
∈ Z atunci t = s axn + b, unde s este numitorul lui p.
√
• Dacă p 6∈ Z şi m+1
n
∈
6 Z, dar m+1
n
+ p ∈ Z, atunci t = s
a + bx−n , unde s este
numitorul lui p.

Observăm că dacă p ∈ Z, atunci inetegrala binomă este de tipul B1, iar substituţia
dată, decurge din substituţia considerată pentru tipul B1. O teoremă a lui Cebı̂şev
afirmă că dacă nu se verifică nici una din condiţia date pentru substituţiile de mai
sus, atunci integrala binomă nu admite o reprezetare printr-o funcţie elementară.
Dacă putem aplica una din cele trei substituţii, atunci, folosind cea de a două
schimbare de variabilă, calculul integralei binome se reduce la calculul unei inte-
grale raţionale. Vom exemplifica acest√ lucru pentru substituţia a doua.
s n
Considerăm funcţia ϕ(x) = ax + b, x ∈ I. Deoarece 0 6∈ I, rezultă că
funcţia ϕ este injectivă pe I. Notăm J := ϕ(I). Deci există inversa funcţiei ϕ,

1
ts −b n
pe care o notăm
R m n v, v : J → I. RObţinem imediat că v(t) = a
, t ∈ J.
p m ps
Putem scrie x (ax + b) dx = (v(ϕ(x)) (ϕ(x)) dx. Să considerăm functia
f (t) := v m (t)tps , t ∈ J. Atunci aplicând Ra două shimbare de Rvariabilă, rezultă
că pentru a determina integrala nedefinită xm (ax n
R + b)
p
dx = f (ϕ(x)) dx pe I
0
este suficient să determinăm integrala nedefinită f (t)v (t) dt. Deci, dacă F este o
primitivă a lui f v 0 pe J, atunci
Z n √ o
xm (axn + b)p dx = F ( axn + b) + C | C ∈ R .
s

s
mn ts −b

n1 −1 ts −b

m+1 −1
Avem f (t)v 0 (t) = t a−b tps s s−1
n
t a
= s ps+s−1
n
t a
n
. Deci f v 0 este
funcţie raţională pe J.

C. Primitivele unor clase de funcţii trigonometrice

Vom considera integrale nedefinite de forma

Z
R(sin x, cos x) dx,

unde R este o funcţie raţională de două variabile, iar primitivele se consideră pe un

interval I pe care funcţia R(sin x, cos x), x ∈ I este bine definită.
Să considerăm mai ı̂ntâi cazul general când funcţia nu ı̂ndeplineşte alte condiţii
suplimentare. Vom presupune că intervalul I nu conţine nici un punct de forma
(2k + 1)π, k ∈ Z. Facem substituţia t = tg x2 . Să considerăm funcţia ϕ(x) =

10
  2

2ϕ(x)
= tg x2 , x ∈ I. Avem R(sin x, cos x) dx = R , 1−ϕ (x)
1+ϕ2 (x) 1+ϕ3 (x)
2
1+ϕ2 (x)
ϕ0 (x) dx.
 
2 1−t2 2
Să notăm J := ϕ(I). Considerăm funcţia f (t) := R 1+t 2 , 1+t2 1+t2
, t ∈ J.
Evident f este raţională.
R Aplicând prima
R schimbare de variabilă, calculul inte-
gralei nedefinite
R R(sin x, cos x) dx = f (ϕ(x))ϕ0 (x) dx, pe I se reduce la calculul
integralei f (t) dt pe J. Astfel dacă F este o promitivă a lui f , atunci
Z n  x o
R(sin x, cos x) dx = F tg + C |C ∈ R .
2

În cazul ı̂n care funcţia R verifică anumite proprităţi de paritate sau imparitate,
există şi alte substituţii care conduc la integrale din funcţii raţionale mai simple.
Astfel avem:

• Dacă I nu conţine puncte de forma π2 +kπ, k ∈ Z şi dacă R(− sin x, − cos x) =
= R(sin x, cos x), (∀) x ∈ I, atunci t = tg x,

• Dacă R(− sin x, cos x) = −R(sin x, cos x), (∀) x ∈ I, atunci t = cos x,

• Dacă R(sin x, − cos x) = −R(cos x, sin x), (∀) x ∈ I, atunci t = sin x,

La prima dintre aceste substituţii, condiţia de paritate ı̂n raport cu ansam-

blul celor doi argumenţi implică faptul că există o funcţie raţională g astfel ca
R(sin
R x, cos x) = g (tg)R, x ∈ I. Dacă considerăm funcţia ϕ(x) = tg x, x ∈ I, avem
R(sin x, cos x) dx = g(ϕ(x)) 1+ϕ12 (x) ϕ0 (x) dx. Aplicând prima schimbare de vari-
R 1
abilă, suntem conduşi la integrala nedefinită g(t) 1+t 2 dt pe intervalul J := ϕ(I).
1
Fie funcţia f (t) = g(t) 1+t2 , t ∈ J. Rezultă că dacă F este o primitivă a funcţiei
raţionale f pe J, atunci
Z
R(sin x, cos x) dx = {F (tg x) + C | C ∈ R} .

La cea de a doua dintre aceste substituţii, condiţia de imparitate ı̂n primul

argument implică faptul că există o funcţie raţională g astfel ca R(sin x, cos x) =
R= − sin x · g(cos x), x ∈
R I. Dacă considerăm
0
funcţia ϕ(x) = cos x, x, x ∈ I, avem
R(sin x, cos x) dx = g(ϕ(x))ϕ (x) dx. R Aplicând prima schimbare de variabilă,
suntem conduşi la integrala nedefinită g(t) dt pe intervalul J := ϕ(I). Rezultă că
dacă F este o primitivă a funcţiei raţionale g pe J, atunci
Z
R(sin x, cos x) dx = {F (cos x) + C | C ∈ R} .

În cazul celei de a treia substituţii, condiţia de imparitate ı̂n raport cu al doilea
argument implică faptul că există o funcţie raţională g astfel ca R(sin x, cos x) =
= cos x · g(sin x), x ∈ I. În continuare se raţionează analog ca ı̂n cazul precedent.

11
 R
Observaţia 2.5. Anumite integrale trigonometrice de forma R(sin x, cos x) dx
pot fi calculate mai rapid, folosind diferite formule trigonometrice. De exemplu, să
considerăm integralele de forma:
Z
sinm x cosn x dx, m, n ∈ N.

Dacă m sau respectiv n este impar aplicăm substituţiile de mai sus, adică t = cos x
şi respectiv t = sin x. În cazul când m şi n sunt ambele pare s-ar putea aplica
substituţia t = tg x, dar calculele sunt lungi. În acest caz este de preferabil să
folosim formulele sin2 x = 1−cos
2
2x
şi cos2 x = 1+cos
2
2x
.

3 Proprietăţile integralei Riemann

Vom prezenta la inceput legătură ce există ı̂ntre integrala Riemann şi primitive.

Teorema 3.1. (Formula Leibniz-Newton) Dacă f ∈ R[a, b] şi dacă F admite o

primitivă F pe intervalul [a, b], atunci avem
Z b
f = F (b) − F (a).
a

Observaţiile 3.1. i) Formula Leibniz-Newton poate fi aplicată functiilor continue,

deoarece acestea sunt integrabile Riemann şi totodată admit primitive.
ii) Expresia F (b) − F (a) se mai notează şi prin F |ba .

Folosind formula Leibniz-Newton şi teoremele de integrare prin părţi şi de schim-
bare de variabilă pentru primitive, obţinem următoarele teoreme pentru integrala
Riemann.

Teorema 3.2. (Formula integrării prin părţi) Dacă f, g ∈ C 1 [a, b], atunci
Z Z b
0
f g = f (b)g(b) − f (a)g(a) − f 0 g.
a

Teorema 3.3. (Prima schimbare de variabilă) Fie ϕ ∈ C 1 [a, b] şi f : ϕ([a, b]) →
R o funcţie continuă. Atunci avem:
Z b Z ϕ(b)
0
(f ◦ ϕ)ϕ = f.
a ϕ(a)

Teorema 3.4. (A doua schimbare de variabilă) Fie ϕ ∈ C 1 [a, b] injectivă

şi f : ϕ([a, b]) → R o funcţie continuă. Presupunem că funcţia inversă lui ϕ,
v : ϕ([a, b]) → [a, b] are derivată continuă pe intervalul ϕ([a, b]). Atunci avem
Z b Z ϕ(b)
f ◦ϕ= f v0.
a ϕ(a)

12
 Vom prezeta ı̂n continuare proprietăţile inegralei Riemann, legate de operaţii
algebrice, monotonie, şiruri de funcţii, aditivitate la interval, şi evaluare medie.

Teorema 3.5. (Proprietatea de liniaritate) Dacă f, g ∈ R[a, b] , atunci pentru

Rb Rb Rb
orice α, β ∈ R avem αf + βg ∈∈ R[a, b] şi a (αf + βg) = α a f + β a g.

Teorema 3.6. Dacă f, g ∈ R[a, b] , atunci f g ∈ R[a, b] .

Teorema 3.7. Dacă f ∈ R[a, b] , atunci |f | ∈ R[a, b] .

Teorema 3.8. Dacă f, g ∈ R[a, b] , atunci max{f, g}, min{f, g} ∈ R[a, b] .

Teorema 3.9. (Proprietatea de pozitivitate) Dacă f ∈ R[a, b] şi f ≥ 0, atunci

Rb
a
f ≥ 0.

Teorema 3.10. (Proprietatea de monotonie) Dacă f, g ∈ R[a, b] şi f ≤ g,

Rb Rb
atunci a f ≤ a g.

Teorema 3.11. Dacă f ∈ R[a, b] şi există constantele m, M ∈ R astfel ca m ≤ f ≤

Rb
M , atunci m(b − a) ≤ a f ≤ M (b − a).
Rb Rb
Teorema 3.12. Dacă f ∈ R[a, b] , atunci | a f | ≤ a |f |.

Teorema 3.13. Dacă (fn )n este un şir de funcţii fn ∈ R[a, b] , n ∈ N, care converge
Rb
uniform pe intervalul [a, b] la o funcţie f , atunci f ∈ R[a, b] şi ı̂n plus limn→∞ a fn =
Rb
a
f.

Teorema 3.14. (Proprietatea de ereditate) Dacă f ∈ R[a, b] , atunci f ∈ R[c, d] ,

pentru orice interval [c, d] ⊂ [a, b].

Teorema 3.15. (Proprietatea de aditivitate la interval) Fie f : [a, b] → R şi

c ∈ (a, b). Sunt echivalente:
i) f ∈ R[a, b] ,
ii) f ∈ R[a, c] şi f ∈ R[c, b] .
Rb Rc Rb
Mai mult, ı̂n aceste condiţii avem a f = a f + a f .

Teorema 3.16. (Teorema I de medie) Dacă f ∈ C[a, b], atunci există un punct
Rb
c ∈ [a, b] astfel ca a f = f (c)(b − a).

Teorema 3.17. (Teorema a II-a de medie) Dacă f : [a, b] → R este monotonă R

şi g ∈ R[a, b] , atunci f g ∈ R[a, b] şi există un punct c ∈ [a, b] astfel ca f g =
Rc Rb
f (a) a g + f (b) c g.

13
Curs 10
Integrala multiplă
În acest capitol vom studia integrala ı̂n sensul lui Riemann pentru funcţii de
mai multe variabile. Această integrală se mai numeşte integrală multiplă. Definirea
integralei multiple se bazează pe măsura Jordan, a anumitor mulţimilor din spaţiul
Rn . Această măsură o vom prezenta ı̂n primul paragraf.

1 Măsura Jordan
F
Pentru reuniunea unor mulţimi disjuncte vom utiliza simbolul . Fie n ∈ N, n ≥ 1.
Definiţia 1.1. Numim cub n - dimensional, (sau simplu cub), oricem mulţime
din Rn de forma C = I1 × . . . × In , unde pentru orice indice 1 ≤ i ≤ n, Ii este
un interval mărginit din R, adică un interval de una din următoarele forme: (a, b),
(a, b], [a, b), [a, b], a ≤ b. Cubul se va numi deschis, dacă toate intervalele Ii sunt
deschise şi se va numi ı̂nchis, dacă aceste intervale sunt ı̂nchise.
Pentru orice astfel de cub, considerăm volumul său, numărul, definit prin

vol(C) = l(I1 ) · l(I2 ) . . . l(In ),

unde pentru orice indice 1 ≤ i ≤ n, l(Ii ) reprezintă lungimea intervalului Ii .

Observăm că intervalele Ii , 1 ≤ i ≤ n care definesc cubul C, pot fi, ı̂n particular
formate dintr-un singur punct sau pot fi eagale cu mulţimea vidă.
Definiţia 1.2. Numim mulţime elementară ı̂n Rn , orice mulţime E ⊂ Rn care se
poate reprezenta ca o reuniune finită de cuburi n - dimensionale. Notăm cu E(Rn ),
familia mulţimilor elementare din Rn .
Propoziţia 1.1. Orice mulţime elementară E ∈ E(Rn ) poate fi reprezentată ca o
reuniune finită de cuburi disjuncte.
F
p
Definiţia 1.3. Fie E ∈ E(Rn ), E = Cp , unde Ci , 1 ≤ i ≤ n sunt cuburi n-
i=1
◦ ◦
dimensionale cu proprietatea că Ci ∩ Cj = ∅, pentru orice i 6= j, 1 ≤ i, j ≤ n.
Definim volumul lui E ca fiind numărul:
p
X
vol(E) := vol(Ci ).
i=1

Observaţia 1.1. Se poate arăta că definiţia volumului unei mulţimi elementare E
este corectă, adică, se obţine acelaşi rezultat, indiferent de modul de descompunere
a lui E ı̂ntr-o reuniune finită de cuburi n- dimensionale disjuncte două, câte două.
În continuare vom prezenta noţiunile de măsură Jordan interioară şi exterioară.
Vom nota cu B(Rn ) familia mulţiimilor mărginite din spaţiul Rn .

1
Definiţia 1.4. Pentru orice mulţime A ∈ B(Rn ), definim măsura Jordan inte-
rioară, numărul:

λi (A) := sup{vol(E) | E ∈ E(Rn ), E ⊂ A},

şi definim măsura Jordan exterioară, numărul:

λe (A) := inf{vol(F ) | F ∈ E(Rn ), A ⊂ F }.

Cu ajutorul măsurilor Jordan interioare şi exterioare definim măsurabilitatea ı̂n

sensul lui Jordan, ı̂n felul următor:
Definiţia 1.5. O mulţime A ∈ B(Rn ) se numeşte măsurabilă Jordan, dacă avem

λi (A) = λe (A).

Dacă muţimea A este măsurabilă Jordan, notăm cu λ(A), valoarea comună a lui
λi (A) şi λe (A) şi numim acest număr măsura Jordan a lui A.
Notăm cu M(Rn ) familia mulţimilor măsurabile Jordan.
În calculul integral vor intervine ı̂n mod frecvent mulţimi ce pot fi descrise ca
intergraficul a două funcţii. Referitor la acestea avem următorul rezultat.
Teorema 1.1. Fie D ∈ Mc (Rn ) şi fie ϕ, ψ : D → R, două funcţii continue, astfel
ca ϕ(x) ≤ ψ(x), (x ∈ D). Definim mulţimea Kϕ,ψ ⊂ Rn+1 , numită intergraficul
funcţiilor ϕ şi ψ, prin:

Kϕ,ψ = {(x, y) ∈ Rn+1 | x ∈ D, ϕ(x) ≤ y ≤ ψ(x)}, (1)

unde x = (x1 , . . . , xn ). Avem Kϕ,ψ ∈ Mc (Rn+1 ).

2 Integrabilitatea Riemann multiplă

Notăm cu Mc (Rn ) familia mulţimilor din Rn care sunt compacte, (echivalent mărginite
şi ı̂nchise) şi care au interiorul nevid.
Definiţia 2.1. Fie D ∈ Mc (Rn ). O familie finită ∆ = {D1 , . . . , Dp } se numeşte
diviziune a mulţimii D dacă are următoarele proprietăţi:
Sp
a) Di = D,
i=1
◦ ◦
b) Di ∩ Dj = ∅, pentru orice 1 ≤ i, j ≤ p, i 6= j,
c) Di ∈ Mc (Rn ) şi λ(Di ) > 0, pentru orice 1 ≤ i ≤ p.
Pentru o astfel de diviziune ∆, vom nota cu k∆k, norma diviziunii, definită prin

kδk := max δ(Di ),

1≤i≤p

unde δ(Di ) := sup{kx − yk | x, y ∈ Di } este diametrul mulţimii Di .

Notăm cu ∆(D), familia diviziunilor lui D.

2
Definiţia 2.2. Fie D ∈ Mc (Rn ) şi fie ∆ ∈ ∆(D), ∆ = {D1 , . . . , Dp }. Un sistem
de puncte c = (ci )1≤i≤p , cu propietatea ci ∈ Di , 1 ≤ i ≤ p se numeşte compati-
bil cu diviziunea ∆. Notăm cu S(∆) familia sistemelor de puncte intermediare
compatibile cu diviziunea ∆.
Definiţia 2.3. Fie D ∈ Mc (Rn ), f : D → R, ∆ ∈ ∆(D), ∆ = {D1 , . . . , Dp } şi
c ∈ S(∆), c = (ci )1≤i≤p . Numărul
p
X
σ∆ (f, c) := f (ci )λ(Di ),
i=1

se numeşte suma Riemann ataşată funcţiei f ı̂n raport cu diviziunea ∆ şi cu

sistemul de puncte intermediare c.
Definiţia de bază este următoartea:
Definiţia 2.4. Funcţia f : D → R, unde D ∈ Mc (Rn ), se numeşte integrabilă pe
D, dacă există un număr I ∈ R astfel ca pentru orice ε > 0, să existe δε > 0, astfel
ca pentru orice ∆ ∈ ∆(D) cu k∆k < δε şi pentru orice c ∈ S(∆) să avem

|σ∆ (f, c) − I| < ε.

În acest caz numărul I se numeşte

R integrala
R RiemannRsau integrala multiplă a
lui f pe D şi se notează cu f , sau f (x) dx, sau că cu f (x1 , . . . , xn ) dx1 . . . dxn .
D D D
Dacă n = 2, integrala multiplă se numeşte integrală dublă şi se mai notează cu
RR
D
f (x, y) dx dy.RRRDacă n = 3, integrala multiplă se numeşte integrală triplă şi se
mai notează cu D f (x, y, z) dx dy dz.
Notăm cu R(D) familia funcţiilor integrabile pe D.
Observaţia 2.1. Se poate arăta că dacă există un număr I ca ı̂n din definiţia
precedentă, atunci el este unic. Aceasta justifică definirea integralei.
Se extind pentru integralele multiple, criteriile de integrabilitate considerate la
integrala funcţiilor definite pe un segment. Vom prezenta ı̂n continuare criteriul lui
Lebesgue. Considerăm mai ı̂ntâi următoarea definiţie.
Definiţia 2.5. O mulţime A ⊂ Rn se numeşte neglijabilă dacă, pentru orice ε > 0,
există un şirSde mulţimi (Bk )k∈N , Bk ∈ M(Rn ), astfel ca:
i) A ⊂ Bk şi
P k∈N
ii) λ(Bk ) < ε.
k∈N

Teorema 2.1. Criteriul lui Lebesgue) Fie D ∈ Mc (Rn ) şi f : D → R. Sunt

echivalente condiţiile:
i) f ∈ R(D),
ii) f este mărginită şi are mulţimea discontinuităţilor neglijabilă.
Cu ajutorul acestui criteriu de integrabilitate, se pot obţine fără dificultate,
următoarele proprietăţi ale integralei Riemann.

3
Teorema 2.2. Fie D ∈ Mc (Rn ).
R i) Dacă f, g ∈R R(D), atunci
R pentru orice α, β ∈ R, avem αf + βg ∈ R(D) şi
D
(αf + βg) = α D f + β D g (Proprietatea de limiaritate)
ii) Dacă f, g ∈ R(D), atunci f g ∈ R(D).
iii) Dacă f ∈ R(D), atunci |f | ∈ R(D).

Teorema 2.3. (Proprietatea de aditivitate la domeniu) Fie D ∈ Mc (Rn ) şi

f : D → R. Presupunem că aven descompunerea D = D1 ∪ D2 , unde D1 , D2 ∈
◦ ◦
∈ Mc (Rn ) şi D1 ∩ D2 = ∅. Atunci sunt echivalente condiţiile:
i) f ∈ R(D) şi
ii) f |D1 ∈ R(D1 ) şi f |D2 ∈ R(D R 2 ). R R
În plus, ı̂n aceste condiţii avem D f = D1 f + D2 f.

Teorema 2.4. Fie D ∈ Mc (Rn ). Avem:

i) Dacă fR : D → R este o funcţie constantă, f (x) = a, (x ∈ D), atunci
f ∈ R(D) şi D f = aλ(D). R
ii) Dacă f ∈ R(D) are proprietatea f (x) ≥ 0 , (∀) x ∈ D, atunci D f ≥ 0
(Proprietatea de pozitivitate).
R iii) RDacă f, g ∈ R(D) au proprietatea că f (x) ≤ g(x), (∀) x ∈ D, atunci
D
f ≤ D g (Proprietatea de monotonie).
R  R
iv) Pentru orice f ∈ R(D) avem  D f  ≤ d |f |. R
v) Pentru orice f ∈ R(D) avem mλ(D) ≤ D f ≤ M λ(D), unde m :=
= inf f (x), iar M := sup f (x).
x∈D x∈D
vi) Dacă
R f ∈ C(D) şi D este mulţime conexă, atunci există un punct c ∈ D,
astfel ca D f = f (c)λ(D)(Teorema de medie).

3 Calculul integralelor multiple

Motoda de bază al calcului integralelor multiple este dată de formula de iterare, care
reduce integrala a unei funcţii de mai multe variabile, la integrala unei funcţii cu
un număr mai mic de variabile. În final calculul integralelor funcţiilor de mai multe
variabile se reduce la calculul integralelor funcţiilor de o variabilă.

Teorema 3.1. Fie D ∈ Rn şi fie ϕ, ψ : D → R, două funcţii continue, astfel ca

ϕ(x) ≤ ψ(x), (x ∈ D). Considerăm mulţimea Kϕ,ψ ⊂ Rn+1 , intergraficul funcţiilor
ϕ şi ψ, din (1). Dacă f : Kϕ,ψ → R, este continuă, atunci există şi sunt egale
următoarele integrale:
Z
f (x1 , . . . , xn , y)dx1 . . . dxn dy =
Kϕ,ψ
Z Z ψ(x1 ,...,xn )
dx1 . . . dxn . . . dxn f (x1 , . . . , xn , y) dy.
D ϕ(x1 ,...,xn )

4
 Vom prezenta acum transformarea integralelor multiple când se aplică un difeo-
morfism domeniului de definiţie. Această transformare se numeşte uzual schim-
barea de variabilă şi este deosebit de utilă ı̂n simplificarea calcului unor tipuri de
integrale.

Teorema 3.2. (Teorema schimbării de variabilă) Fie ϕ : U → V , un difeo-

morfism, ı̂ntre mulţimile deschise U, V ⊂ Rn , ϕ = (ϕ1 , . . . , ϕn ). Dacă A ⊂ U, A ∈
Mc (Rn ) şi f : ϕ(A) → R este o funcţie continuă, atunci avem
Z Z  
 D(ϕ1 , . . . , ϕn ) 
f (y) dy = 
f (ϕ(x)) ·   dx1 . . . dxn . (2)
D(x 1 , . . . , x n ) 
ϕ(A) A

5
Curs 11
Integrale improprii
1 Integrale improprii
Definiţia 1.1. Dacă I ⊂ R este un interval, notăm cu RI mulţimea funcţiilor
f : I → R care sunt integrabile Riemann pe orce subinterval compact [c, d] din I.
Observaţia 1.1. Această notaţie nu este ı̂n contradicţie cu notaţia R[a, b] , introdusă
anterior. Într-adevăr, dacă I = [a, b], atunci, din proprietatea de ereditate a inte-
gralei Riemann, rezultă că dacă f ∈ R[a, b] atunci f ∈ R[c, d] , pentru orice interval
[c, d] ⊂ [a, b]. Pe de altă parte notaţia introdusă acum este mai generală, deoarece
se aplică şi la intervale I care nu sunt compacte.
Definiţia 1.2. Fie f ∈ R[a,b) , unde a ∈ R şi b ∈ R, sau b = ∞. Spunem că funcţia
f este integrabilă impropriu pe intervalul [a, b), dacă există şi este finită limita
Z B
lim f. (1)
B→b a

Limita de maiR sus se numeşte

R integrala improprie a lui f Rpe intervalul [a, b) şi se
notează prin f , sau f (x) dx. Vom spune că integrala f este convergentă,
[a,b) [a,b) [a,b)
dacă funcţia f este integrabilă impropriu pe [a, b) şi vom spune că această integrală
este divergentă, ı̂n caz contrar. R
În cazul b ∈ R, atunci integrala improprie f se numeşte integrală improprie
[a,b)
R
b−0 R
b−0
de prima speţă şi se mai notează şi prin f , sau f (x) dx.
a a
R
În cazul b = ∞, atunci integrala improprie f se numeşte integrală improprie
[a,b)
R∞ R∞
de de a doua speţă şi se mai notează şi prin f , sau f (x) dx.
a a
Definiţia 1.3.
R Dacă f ∈ R R (a,b] , unde a ∈ R, sau a = −∞, iar b ∈ R, integrala
improprie f , notată şi f (x) dx, se defineşte prin
(a,b] (a,b]
Z Z b
f = lim f.
(a,b] A→a A

Noţiunile de integrabilitate improprie, integrală convergentăşi integrală R di-

vergentă se definesc analog ca ı̂n definiţia precedentă. Integrala improprie (a,b] f
Rb Rb
se mai noteză ı̂n cazul a ∈ R şi prin f sau f (x) dx şi se numeţe de prima
a+0 a+0
Rb Rb
speţă, iar ı̂n cazul a = −∞ se notează şi prin f , sau f (x) dx şi se numeţe
−∞ −∞
de a două speţă.

1
Definiţia 1.4. Dacă f ∈ R(a,b) , unde a ∈ R sau a = −∞, iar b ∈ R sau b = ∞ se
numeşte integrabilă impropriu
R peR (a, b), dacă există un punct c ∈ (a, b), astfel ca
ambele integrale improprii f şi f să fie convergente. În acest caz se definecşte
(a,c] [c,b)
Z Z Z
f := f+ f.
(a,b)
(a,c] [c,b)
R
În caz contrar, integrala improprie f se numeşte divergentă.
(a,b)
R
Alte notaţii ale integralei f se construiesc după modelul notaţiilor din definiţiile
(a,b)
precedente.
R R
Observaţia 1.2. Dacă f ∈ R[a, b) şi c ∈ (a, b), atunci integralele f şi f au
[a,b) [c,b)
aceaşi natură, adică sunt simultan convergente sau divergente şi ı̂n plus avem
Z Z Z
f= f+ f.
[a,b) [a,c] [c,b)

O proprietate analoagă are loc pentru integralele improprii definite pe intervale care
au capătul stâng deschis.
Ca o consecinţă, rezultă că dacă există un punct c ∈ (a, b) care verifică condiţia de
convergenţă din Definiţia 1.4, atunci
R orice punct c1 ∈ (a, b) verifică acea condiţie. În
plus valoarea integralei f nu depinde de alegerea punctului c.
(a,b)

În final, avem următoarea definiţie generală.

Sp
Definiţia 1.5. Fie f : D → R, unde D = Ii , iar Ii sunt intervale. Presupunem
i=1
că f ∈ RIi , pentru orice indice 1 ≤ i ≤ p. Spunem că f este integrabilă impro-
priu pe D, dacă f este integrabilă pe fiecare din intervalele Ii , (ı̂n sens impropriu,
dacă Ii nu este compact). În acest caz definim
Z Xp Z
f := f.
D i=1 Ii

Există, ı̂n cazul domeniilor de forma D = [a, c) ∪ (c, b], sau D = (−∞, ∞) o
variantă mai slabă, (mai generală) a integrabilităţii improprii şi anume integrala ı̂n
sensul valorii principale a lui Cauchy, pe care o vom prezenta ı̂n definiţiile următoare.
Definiţia 1.6. Fie f : [a, c) ∪ (c, b] → R astfel ca f ∈ R[a,c) şi f ∈ R(c,b] . Spunem
că f este integrabilă impropriu ı̂n sensul valorii principale (a lui Cauchy),
dacă există şi este finită limita:
Z b Z c−ε Z b 
v.p f := lim f+ f .
a ε&0 a c+ε
Rb
În acest caz valoarea v.p a
f se numeşte integrala ı̂n sensul valorii principale.

2
Definiţia 1.7. Fie f ∈ R(−∞, ∞) . Spunem că f este integrabilă impropriu ı̂n
sensul valorii principale (a lui Cauchy), dacă există şi este finită limita:
Z ∞ Z R
v.p f := lim f.
−∞ R→∞ R
R∞
În acest caz valoarea v.p −∞
f se numeşte integrala ı̂n sensul valorii principale.

Observaţia 1.3. Dacă funcţia f : [a, c) ∪ (c, b] → R este integrabilă impropriu,

atunci ea admite şi integrala ı̂n sensul valorii principale Rşi cele doă valori
R sunt egale.
dx dx
Reciproca ı̂nsă nu este adevărată. De exemplu avem x
= −∞, x
= +∞,
[−1,0) (0,1]
deci f nu este integrabilă impropriu ı̂n sens obişnuit pe [0, 1] \ {0}. Pe de altă parte
R1
avem v.p. dx x
= 0.
−1
Aceaşi observaţie se poate face şi pentru integrabilitatea pe intervalul (−∞, ∞).
R
În cele ce urmează vom studia doar integralele improprii de forma f , unde
[a, b)
b ∈ R ∪ {∞}. Vom specifica,
R când este cazul, dacă b ∈ r sau b = ∞. Proprietăţile
integralelor de forma f se obţin imediat prin simetrie.
(a, b]
R
Propoziţia 1.1. Dacă f ∈ R[a, b] , atunci integrala improprie f este convergentă
[a, b)
şi
Z Zb
f= f.
[a, b) a
R
Un enunţ similar are loc pentru integrala f.
(a, b]

Demonstraţie. Fie B ∈ (a, b) şi notăm M := sup |f (x)|. Avem

x∈[a,b]

Z b Z  Z b  Z b
 B   
 f− f  =  f  ≤ |f | ≤ M (b − B) → 0, (B → b).

a a B B

Rb
Deci lim f = f.
B→b a

Teorema 1.1. (Criteriul

R Cauchy-Bolzano) Fie f ∈ R[a, b) . Sunt echivalente:
1) Integrala f este convergentă.
[a, b)
2) Pentru
 orice ε > 0, există bε ∈ (a, b), astfel ı̂ncât, pentru orice b1 , b2 ∈ (bε , b)
Rb2 
 
avem  f  < ε.
b1 

3
 Rx
Demonstraţie. Să notăm F (x) := f, (x ∈ [a, b)). Condiţiile 1) şi 2) din enunţ
a
se transcriu echivalent sub forma:
1’) Există limita finită lim F (x).
x%b
2’) Pentru orice ε > 0, există bε ∈ (a, b), astfel ı̂ncât, pentru orice b1 , b2 ∈ (bε , b)
avem |F (b1 ) − F (b2 )| < ε. Dar echivalenţa condiţiilor 1’) şi 2’) rezultă din Criteriul
Cauchy-Bolzano pentru limite de funcţii.
Din Crieriul Cauchy-Bolzano, putem deduce următorul criteriu:

Teorema 1.2. (Criteriul

R absolutei convergenţe) Fie f ∈ R[a, b)R. Dacă inte-
grala improprie |f | este convergentă, atunci integrala improprie f este con-
[a, b) [a, b)
vergentă.

Demonstraţie. Fie ε > 0Rales arbitrar. Aplicând criteriul Cauchy-Bolzano, partea

de necesitate, la inegrala |f |, rezultă că există bε ∈ (a, b), astfel ca pentru orice
[a, b)
 
Rb2 Rb2  Rb2
 
b1 , b2 ∈ (bε , b) să avem |f | < ε. Dar atunci  f  ≤ |f | < ε. Aplicând acum
b1 b1  b1
R
criteriul lui Cauchy-Bolzano, partea de suficienţă integralei f , rezultă că ea este
[a, b)
convergentă.
Pentru integralele improprii a funcţiilor pozitive avem următoarele criterii de
comparaţie.

Teorema 1.3. (Criteriul de comparaţie cu inegalităţi) Fie f, g ∈ R[a,b) , astfel

ca 0 ≤ f ≤ g. R R
i) Dacă integrala g converge, atunci integrala f converge.
[a, b) [a, b)
R R
ii) Dacă f = ∞, atunci g = ∞.
[a, b) [a, b)

Demonstraţie. Cele două implicaţii se obţin imediat din definiţia integralei improprii.

Teorema 1.4. (Criteriul de comparaţie cu limită) Fie f, g ∈ R[a,b) , astfel ca

f > 0, g > 0. Dacă există l ∈ (0, ∞) astfel ca

f (x)
= l, lim
x%b g(x)

R R
atunci integralele improprii f şi g au aceeaşi natură.
[a, b) [a, b)

Demonstraţie. Din existenţa limitei, rezultă că există c ∈ (a, b), astfel ca pentru
orice x ∈ [c, b) să avem 2l g(x) ≤ f (x) ≤ 2lf (x).
R Folosind
R criteriul de comparaţie cu
inegalităţi, rezultă că integralele improprii f şi g au aceaşi natură. De aici
[c, b) [c, b)
rezultă imediat teorema.

4
 După cum rezultă şi din rezultatele precedente, există o analogie ı̂ntre criteri-
ile pentru convergenţa integralelor improprii şi criteriile de convergenţa seriilor nu-
merice. În cazul integralelor funcţiilor pozitive descrescătoare putem găsii o legătură
directă ı̂ntre integrale improprii şi serii. Avem:

Teorema 1.5. ( Criteriul integral al lui Cauchy) Fie f : [a, ∞) → R o funcţie

R∞
pozitivă şi monoton descrescă toare. Fie p ∈ N, p ≥ a. Integrala f şi seria
a
P
∞
f (n) au aceaşi natură.
n=p

5
Curs 12
Integrale cu parametru. Funcţiile lui
Euler
1 Integrale cu parametru
Definiţia 1.1. Fie I, J intervale din R. Fie f : I ×J → R o funcţie cu proprietatea
că pentru orice punct x ∈ J, avem f (·, x) ∈ RI . Fie de asemenea funcţiile ϕ, ψ :
J → I. Funcţia F : J → R, definită prin
Z ψ(x)
F (x) := f (t, x) dt, (x ∈ J), (1)
ϕ(x)

se numeşte integrală cu parametru (cu capete variabile). Dacă funcţiile ϕ şi

ψ sunt constante: ϕ(x) = a, ψ(x) = b, x ∈ J, atunci integrala cu parametru se
numeşte integrală cu parametru cu capete fixe.
Enunţăm ı̂n continuare principalele proprietăţi ale integralelor cu parametru.
Folosim notaţiile de mai sus.
Teorema 1.1. Dacă funcţia f : I ×J → R este continuă global pe I ×J, iar funcţiile
ϕ, ψ sunt continue pe J, atunci funcţia F : J → R, definită ı̂n (1) este continuă pe
J.
Teorema 1.2. Dacă funcţia f : I × J → R, (t, x) 7→ f (t, x), (t, x) ∈ I × J, admite
derivata parţială ∂f
∂x
, continuă global pe I × J, iar funcţiile ϕ, ψ admit derivate
parţiale continue pe J, atunci F , din (1) este derivabilă continuu pe J şi are loc
următoarea formulă, numită Formula lui Leibniz:
Z ψ(x)
0 0 0 ∂f
F (x) = f (ψ(x), x)ϕ (x) − f (ϕ(x), x)ϕ (x) + (t, x) dt, (x ∈ J). (2)
ϕ(x) ∂x

Teorema 1.3. Dacă f : [a, b] × [c, d] → R este continuă, atunci există şi sunt egale
integralele iterate următoare:
Z b Z d  Z d Z b 
f (t, x) dx dt = f (t, x) dt dx. (3)
a c c a

2 Integrale improprii cu parametru

Definiţia 2.1. Fie funcţia f : [a, b) × J → R, unde b ∈ R ∪ {∞}, iar J ⊂ R este un
interval.
R Presupunem că, pentru orice x ∈ J, f (·, x) ∈ R[a, b) şi integrala improprie
f (t, x) dt este convergentă. Funcţia F : J → R, definită prin:
[a,b)
Z
F (x) := f (t, x) dt, x ∈ J, (4)
[a,b)

se numeşte integrală improprie cu parametru.

1
 Pentru ca proprietăţile de continuitate, derivabilitate şi integrabilitate ale funcţiei
fR să se transfere funcţiei F , nu este suficientă simpla convergenţă a integralelor
[a,b)
f (t, x) dt, (x ∈ J). Pentru aceasta, trebuie să punem o condiţie mai puternică,
pe care o definim mai jos.
Definiţia 2.2. În condiţiile din Definiţia 2.1, spunem că integrala cu parametru
F : J → R, definită prin relaţia (4) este uniform convergentă pe J, dacă pentru
orice ε > 0, există, bε ∈ (a, b), astfel ca, pentru orice B ∈ (bε , b) şi orice x ∈ J să
avem Z Z B 
 
 f (t, x) dt − f (t, x) dt  < ε.
 
[a,b) a

În următoarea teoremă se dă un criteriu des utilizat pentru stabilirea convergenţei
uniforme a integralelor cu parametru.
Teorema 2.1. (Criteriul lui Weierstrass) Fie funcţia f : [a, b) × J → R, unde
b ∈ R ∪ {∞}, iar J ⊂ R este un interval. Presupunem că, pentru orice x ∈
J, f (·, x) ∈ R[a, b) . De asemenea, presupunem că există o funcţie ϕ ∈ R[a, b) cu
următoarele proprietăţi:
1) |f (t, x)| ≤ ϕ(t), pentru
R orice (t, x) ∈ [a, b) × J şi
2) integrala improprie ϕ este convergentă. Atunci funcţia F : J → R definită
[a,b)
prin relaţia (4) este uniform convergentă pe J.
Prezentăm ı̂n continuare câteva proprietăţi fundamentale ale integralelor impro-
prii cu parametru.
Teorema 2.2. Dacă funcţia f : [a, b) × J → R, este continuă global, iar integrala cu
parametru F : J → R, definită ı̂n (4) este uniform convergentă pe J, atunci funcţia
F este continuă pe J,
Teorema 2.3. Fie funcţia f : [a, b) × J → R, J interval, care admite derivată
parţială ∂f
∂x
, continuă global pe [a, b) × J. Presupunem
R că:
1) pentru orice x ∈ J, integrala improprie f (t, x) dt este convergentă, şi
[a,b)
R ∂f
2) integrala cu parametru ∂x
(t, x) dt, este uniform convergentă ı̂n raport cu
[a,b)
x ∈ J.
Atunci funcţia F : J → R, definită ı̂n (4) este derivabilă continuu pe J şi
Z
0 ∂f
F (x) = (t, x) dt, x ∈ J.
∂x
[a,b)

Teorema 2.4. Dacă funcţia f : [a, b)×J → R, unde J = [c, d], este continuă globol,
iar integrala cu parametru F : J → R, definită ı̂n (4) este uniform convergentă pe
J, atunci există egalitatea:
Z d Z  Z Z d 
f (t, x) dt dx = f (t, x) dx dt.
c [a,b) [a,b) c

2
3 Funcţiile lui Euler
Vom prezenta succint două familii remarcabile de integrale improprii cu parametru,
denumite funcţiile lui Euler.

Definiţia 3.1. Funcţia beta se defineşte prin:

Z 1−0
B(a, b) := ta−1 (1 − t)b−1 dt, a > 0, b > 0.
0+0

Definiţia 3.2. Funcţia gama se defineşte prin:

Z ∞
Γ(a) := ta−1 e−t dt, a > 0.
0

Principalele proprietăţi ale acestor funcţii le prezentăm ı̂n teorema următoare:

Teorema 3.1. Avem:

1) Funcţia B(a, b), (a, b) ∈ (0, ∞) × (0, ∞), există şi este indefinit derivabilă pe
domeniul de definiţie.
2) Funcţia Γ(a), a ∈ (0, ∞), există şi este indefinit derivabilă pe domeniul de
definiţie.
3) B(a, b) = B(b, a), (a, b) ∈ (0, ∞) × (0, ∞).
4) B(a, b) = Γ(a)Γ(b)
Γ(a+b)
, a > 0, b > 0.
5) Γ(a + 1) = aΓ(a), a > 0.
6) Γ(n + 1) = n!, n ∈ N.
7) Γ(a)Γ(1 − a) = sinππa , a ∈ (0, 1).

Observaţia 3.1. Din punctul 6) al teoremei precedente rezultă că funcţia Γ este o
extindere pe (0, ∞) a factoriarului.

3
Curs 13
Drumuri şi curbe. Integrale curbilinii
Vom trata problema integrării funcţiilor reale de mai multe variabile ”de-a lun-
gul” curbelor parametrizate (drumurilor) din spaţiul Rn .

1 Drumuri şi curbe ı̂n spaţiul Rn

Definiţia 1.1. O funcţie continuă γ = (γ1 , γ2 , · · · , γn ) : [a, b] → Rn se numeşte
drum din spaţiul Rn . Mulţimea {γ} = γ([a, b]) ⊂ Rn (imaginea funcţiei γ) este
suportul drumului.
Drumul γ se numeşte:

• ı̂nchis, dacă γ(a) = γ(b);

• simplu, dacă este o funcţie injectivă pe [a, b);

• neted, dacă este o funcţie de clasă C 1 (derivabilă, cu derivata continuă).

Fie drumurile γ1 : [a, b] → Rn , γ2 : [c, d] → Rn , cu γ1 (b) = γ2 (c). Drumul notat

γ∪ γ2 : [a, b + d − c] → Rn , definit prin :

γ1 (t), t ∈ [a, b]
(γ1 ∪ γ2 )(t) =
γ2 (t − b + c), t ∈ [b, b + d − c]

se numeşte suma drumurilor γ1 şi γ2 .

Drumul γ − : [a, b] → Rn definit prin:

γ − (t) = γ(a + b − t), t ∈ [a, b]

se numeşte opusul drumului γ : [a, b] → Rn .

O importanţă deosebită ı̂n dezvotarea teoriei integrabilităţii ”curbilinii” o au

drumurile cărora li se poate atribui o ”lungime” finită.
Pentru un drum γ = (γ1 , γ2 , · · · , γn ) : [a, b] → Rn şi o diviziune ∆ = (x0 , x1 , · · · , xp )
a intervalului [a, b] observăm că lungimea ”liniei poligonale” cu vârfurile
γ(a), γ(x1 ), · · · , γ(xp−1 ), γ(b) este variaţia funcţiei γ asociată diviziunii ∆, adică:
v
p p u n
X X uX
V∆ (γ) = kγ(xk ) − γ(xk−1 )k = t (γi (xk ) − γi (xk−1 ))2
k=1 k=1 i=1

În mod natural, drumurile cu lungime finită vor fi considerate acelea pentru care
lungimile tuturor liniilor poligonale cu vârfurile pe suporturile acestora vor admite
un majorant comun.

1
Definiţia 1.2. Un drum γ se numeşte rectificabil dacă este cu variaţie mărginită;
lungimea drumulul rectificabil γ se defineşte ca variaţia funcţiei γ pe intervalul
[a, b]:
l(γ) = Vab (γ) = sup V∆ (γ).
∆∈D[a,b]

Pentru a ”identifica” două drumuri de acelaşi tip, vom defini pe mulţimea dru-
murilor din Rn o relaţie de echivalenţă.
Definiţia 1.3. Două drumuri γ1 : [a, b] → Rn şi γ2 : [c, d] → Rn se numesc
echivalente şi notăm γ1 ∼ γ2 dacă există o funcţie continuă, strict crescătoare şi
surjectivă φ : [c, d] → [a, b] astfel ı̂ncât γ2 = γ1 ◦ φ.
Putem verifica cu uşurinţă că relaţia ” ∼ ” definită mai sus este o relaţie de
echivalenţă pe mulţimea drumurilor din Rn . De asemenea constatăm că două dru-
muri echivalente au aceleaşi extremităţi şi pot fi numai simultan ı̂nchise, simple sau
rectificabile. Pentru echivalenţa drumurilor netede, putem presupune suplimentar
că funcţia φ din definiţia de mai sus este de clasă C 1 .
Definiţia 1.4. O curbă Γ din spaţiul Rn se defineşte ca o clasă de drumuri echiva-
lente. Orice drum γ aparţinând clasei respective se numeşte o parametrizare a
curbei Γ.
Lungimea l(Γ) a unei curbe Γ este lungimea l(γ) a oricărei parametrizări γ
a curbei Γ. Curba se numeşte simplă (ı̂nchisă, netedă) dacă parametrizările sale
sunt simple (ı̂nchise, netede). Din proprietăţile variaţiei mărginite a funcţiilor reale
deducem formula de calcul a lungimii unei curbe netede (cu parametrizări netede).
Teorema 1.1. Fie Γ o curbă netedă care admite parametrizarea netedă γ : [a, b] →
Rn , γ = (γ1 , γ2 , · · · , γn ). Atunci Γ este o curbă rectificabilă şi lungimea sa se
determină astfel:
v
Z b Z bu
uXn
l(Γ) = 0
kγ (t)k dt = t (γi0 (t))2 dt.
a a i=1

Formula de mai sus este independentăde parametrizarea curbei Γ.

2 Integrala curbilinie de prima speţă

Fie Γ o curbă rectificabilă din Rn iar γ : [a, b] → R o parametrizare a sa. Con-
siderăm funcţia reală, pozitivă şi monoton crescătoare, lγ : [a, b] → [0, ∞) definită
prin lγ (t) = Vat (γ), t ∈ [a, b]. Pentru drumuri netede, din teorema 1.1, obţinem
derivabilitatea pe [a, b] a funcţiei lγ , cu:
v
u n
uX
lγ (t) = kγ (t)k = t (γi0 (t))2 , t ∈ [a, b].
0 0
(1)
i=1

Fie de asemenea o funcţie continuă f : D ⊂ Rn → R, cu {γ} ⊂ D.

2
Definiţia 2.1. Se numeşte integrală curbilinie de prima speţă pe curba Γ, cu parametrizarea
γ, numărul real Z Z Z b
f dl = f dl = f (γ(t)) dlγ (t),
Γ γ a

definit printr-o integrală de tip Stieltjes-Riemann.

Definiţia de mai sus a integralei curbilinii de prima speţă este independentă

de parametrizari. Prezentăm câteva proprietăţi fundamentale ale acestui tip de
integrală curbilinie, considerând parametrizări fixate.
R R R
1. γ1 ∪γ2 f dl = γ1 f dl + γ2 f dl;
R R R
2. γ (α1 f1 + α2 f2 ) dl = α1 γ f1 dl + α2 γ f2 dl, α1 , α2 ∈ R;
R
3. γ 1 dl = l(γ);
R R
4. γ − f dl = γ f dl.

Din proprietăţile integralei Stieltjes-Riemann şi relaţia (1) obţinem formula de

calcul a integralei curbilinii de prima speţă, pentru parametrizări netede.

Teorema 2.1. Fie γ : [a, b] → R un drum neted şi f : D ⊂ Rn → R o funcţie

continuă, cu {γ} ⊂ D,. Atunci
v
Z Z b Z b u n
uX
f dl = 0
f (γ(t))kγ (t)k dt = f (γ(t))t (γi0 (t))2 dt.
γ a a i=1

3
Curs 14
Integrala curbilinie de speţa a doua
1 Integrala curbilinie de speţa a doua
Vom defini ı̂n continuare un alt tip de integrală curbilinie constând ı̂n integrarea
formelor diferenţiabile de gradul I de-a lungul curbelor rectificabile din Rn .
Fie aplicaţiile dxi ∈ L(Rn , R) de proiecţie de indice i ∈ {1, 2, · · · , n} definite
prin
dxi (t1 , t2 , · · · , tn ) = ti , t = (t1 , t2 , · · · , tn ) ∈ Rn , i = 1, 2, · · · , n.
Fie o mulţime deschisă U ⊂ Rn şi aplicaţiile continue Pi : U → R, i = 1, 2, · · · , n.

Definiţia 1.1. Aplicaţia continuă ω : U → L(Rn , R), ω = P1 dx1 + P2 dx2 +

· · · Pn dxn , cu

ω(t) = P1 (t)dx1 + P2 (t)dx2 + · · · Pn (t)dxn , t ∈ U,

se numeşte formă diferenţiabilăde gradul I.

Forma ω se numeşte:

• exactă, dacă există o funcţie de clasă C 1 f : U → R astfel ı̂ncât ω = df (deci

∂f
∂xi
= Pi , i = 1, 2, · · · , n) pe domeniul U .

• ı̂nchisă, dacă funcţiile Pi sunt de clasă C 1 pe domeniul U şi satisfac relaţiile

∂Pj ∂Pi
∂xi
= ∂x j
, (∀) i 6= j.

Definiţia 1.2. Numim integrală curbilinie de speţa a doua a formei diferenţiabile

Pn
de gradul I ω = Pi dxi : U → L(Rn , R), de-a lungul curbei rectificabile Γ, cu
i=1
parametrizarea γ : [a, b] → U , numărul real
Z Z n Z
X b
ω= ω= Pi (γ(t)) dγi (t),
Γ γ i=1 a

definit ca o sumă de integrale Stieltjes-Riemann.

Definiţia de mai sus este independentă de parametrizarea curbei Γ.

Proprietăţile elementare ale integralei curbilinii de speţa a doua, pentru parametrizări
fixate, sunt următoarele:
R R R
1. γ1 ∪γ2 ω = γ1 ω + γ2 ω;
R R R
2. γ (α1 ω1 + α2 ω2 ) = α1 γ ω1 + α2 γ ω2 , α1 , α2 ∈ R;
R R
3. γ − ω = − γ ω.

1
De asemenea, putem determina cu uşurinţă formula de calcul a integralei curbilinii
de speţa a doua ı̂n cazul parametrizărilor netede.
P
Teorema 1.1. Dacă γ = (γi ) : [a, b] → U este un drum neted şi ω = Pi dxi :
n
U → L(R , R) este o formă diferenţiabilă, atunci
Z Z b
ω= (P1 (γ(t))γ10 (t) + P2 (γ(t))γ20 (t) + · · · + Pn (γ(t))γn0 (t)) dt.
γ a

Un rezultat fundamental legat de ”independenţa de drum” a integralei curbilinii

de speţa a doua este dat de teorema următoare.

Teorema 1.2. Fie U ⊂ Rn o mulţime conexă şi deschisă şi ω o formă diferenţiabilă
de gradul I definităpe U . Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(i) pentru oricare două drumuri rectificabile cu suportul ı̂n U , γ1 şi γ2 , având acelaşi
”capăt de plecare” şi acelaşi ”capăt de sosire” avem
Z Z
ω= ω
γ1 γ2

(ii) pentru orice drum rectificabil ı̂nchis γ cu suportul ı̂n U avem

Z
ω=0
γ

(iii) ω este o formă diferenţiabilă exactă.

În acest caz, dacă ω = df pe domeniul U , iar γ este un drum rectificabil cu suportul
ı̂n U , ce uneşte punctele x, y ∈ U , avem
Z Z y
ω= ω = f (x) − f (y).
γ x

Următoarea teoremă stabileşte legătura ı̂ntre noţiunile de formă diferenţiabilă

exactă şi respectiv ı̂nchisă.
P
n
Teorema 1.3. Fie ω = Pi dxi o formă diferenţiabilă, cu Pi de clasă C 1 pe o
i=1
mulţime deschisă şi convexă. Atunci ω este exactă daca şi numai dacă este ı̂nchisă.

În final vom enunţa teorema lui Green, care stabileşte o legătură ı̂ntre integrala
curbilinii de speţa a doua pe drumuri ı̂nchise, simple din spaţiul R2 şi integrala
dubă. Menţinăm următorul rezultat:

Teorema 1.4. (Jordan) Orice drum ı̂nchis şi simpluγ din R2 , descompune spaţiul
R2 ı̂n: R2 = D ∪ E ∪ {γ}, unde {γ} este imaginea lui γ, D c si E sunt mulţimi
deschise şi disjuncte, {γ} = Fr D = Fr E şi astfel ca D este mulţime măginită, iar
E este mulţime nemărginită. Mulţimea D se numeşte interiorul drumului γ, iar
mulţimea E se numeşte exteriorul drumului ga.

2
 Pentru un drum ı̂nchis, se poate preciza sensul de parcurgere, care poate fi di-
rect sau invers şi care corespunde intuitiv, sensului direct trigonometric şi respectiv
invers trigonometric care se consideră pe un cerc. Definiţia riguroasă a sensului unui
drum ı̂nchis, o vom omite.

Teorema 1.5. Fie U ⊂ R2 o mulţime deschisă şi convexă şi fie P, Q : U → R,

două funcţii de clasă C 1 pe U . Fie de asemenea un drum simplu şi ı̂nchis γ ı̂n
U cu sens direct, cu imaginea notată {γ}. Notăm cu D1 interiorul drumului γ,
şi D = D1 ∪ {γ}. Presupunem că D ∈ M(R2 ). Are loc formula lui Green-
Riemann:
Z ZZ  
∂Q ∂P
P (x, y)dx + Q(x, y)dy = (x, y) − (x, y) dx dy. (1)
D ∂x ∂y
γ