Sunteți pe pagina 1din 158

Dave Hunt

PACEA
GLOBALA
apariţia lui
Editura Agape Făgăraş
Citatele biblice au fost traduse după versiunea engleză Authorized Version (King James) folosită în cartea
de faţă
Titlul original: Global Peace and the Rise of Antichrist
Copyright 1990 by Dave Hunt
Editat de Harvest House Publishers (SUA)
Copyright 1997 by Editura Agape
Traducător: Olimpiu S. Cosma
Tiparul: Agape S.R.L.
Str. Podului 8
2300 Făgăraş
ISBN 973-9228-18-6

Cuprins
1. Falsul Cristos
2. Cînd se zice: „Pace şi siguranţă"
3. împlinire în zilele noastre?
4. Ultimele „zile din urmă"?
5. O Europă unită: Primul pas către Pacea Globală?
6. Remarcabila profeţie a lui Daniel
7. Două mari mistere
8. Imperiul Roman renăscut
9. împăraţi şi papi
10. Prostituata Babilon
11. Comunism, catolicism şi destinul lumii
12. Ecumenismul şi Noua ordine mondială
13. Ecologie şi Pace globală
14. A fost Isus din Nazaret cu adevărat Cristosul?
15. Semnele timpului
16. El trebuie să vină de două ori!
17. Israel şi musulmanii din Arabia
18. Misterul Trinităţii
19. Cristos şi Anticrist în bătălia finală
20. Pregătirea pentru înşelăciune
21. Speranţa creştină Anexe
Note
7 13 23 35 50 59 68 80 92 104 122 136 151 164 178 188 202 214 229
241 257 268 288
1.
Falsul Cristos
UNDEVA, TOCMAI ÎN ACEASTĂ CLIPĂ, pe planeta Pămînt, este aproape sigur că Anticrist trăieşte -
aşteptînd semnalul apariţiei lui. Este această afirmaţie doar o căutare după senzaţional? Departe de asta!
Această probabilitate se bazează pe o evaluare lucidă a evenimentelor actuale în legătură cu profeţia
biblică. Om matur deja, el este probabil activ în politică, poate chiar un lider mondial admirat, al cărui
nume se află zilnic pe buzele tuturor. Ar putea fi la fel de bine capul unui concern multinaţional, vreun
bancher foarte bogat şi care acţionează internaţional din culise, ori vreun idol în sport. Este însă posibil ca
el să apară dintr-odată pe scenă dintr-un anonimat total. în orice caz, el se pregăteşte încă de pe acum cu
toată grija pentru misiunea lui, deşi probabil că nu are nici cea mai mică idee despre rolul decisiv pentru
care îl pregăteşte Satan şi pe care-1 va sili într-o zi să-i joace.
Oricine ar fi şi oriunde s-ar afla, acest om este stăpînit de o singură pasiune - setea de putere. Dar lucrul
acesta nu are nici o influenţă asupra faptului că apariţia sa publică este caracterizată de bunăvoinţă,
prudenţă, integritate şi principialitate. Cu siguranţă că nu pare să fie mai rău decît norma acceptată în
societatea lipsită de principii morale de astăzi. Este posibil să fie sincer convins pînă în această clipă a
vieţii lui că motivele lui sunt complet pure şi altruiste.
Obsesia care îl mînă pe acest om extraordinar să exceleze în ceea ce face i-a temperat calităţile
strălucitoare, şi în loc de asta i-a aprins carisma sa deosebită care face din el Mesia ales de Satan ca să
conducă lumea. Aşa cum lăcomia de bani a lui Iuda 1-a făcut vulnerabil în faţa
Hunt
lui Sata111» tot aşa pasiunea acestui bărbat pentru putere este punctul lui slab- Satan a găsit în el pe cel prin
care poate face o trădare şi mai perfidă a lui Cristos. Anticrist este atît de mult mînat de visul lui de a
conduc^Ji stăpîni - şi poate, în ochii lui, chiar de a salva - lumea, în-cît va pl^ti orice preţ, chiar
posesiunea satanică, ca să-şi facă un nume şi să intr« în istorie. Aşa a fost prezis, şi aşa se va întîmpla.
Antiftist! Mediile de comunicare în masă ne-au influenţat într-atît imaginea, încît la auzul acestui cuvînt
noi ne şi gîndim imediat la o figură î^Histră, care este răul întruchipat. Dar asemenea caricaturi
hollywo°diene fac doar jocul Anticristului adevărat, întrucît în felul acesta nu va fi suspectat sau bănuit cel
ale cărui calităţi uimitoare îi ascund #*fr de bine adevăratele intenţii. Cînd i-a venit timpul ridicării la
puteri "- ea va fi în mijlocul unei crize globale fără precedent -, el va fi sal^'at şi ovaţionat ca salvatorul
lumii, şi aşa va şi părea că este.
Aposului Pavel dă deoparte toate concepţiile greşite larg răspîn-dite şi ne dă faptele înspăimîntătoare:
„Satan însuşi s-a transformat într-un înger de lumină. Nu este mare lucru deci dacă şi slujitorii lui se
transformă în slujitori ai dreptăţii..." (2.Corinteni 11:14-15). Nici Anticristul nu e un „slujitor" obişnuit al
lui Satan. De aceea, putem fi siguri că eî se va arăta ca cel mai pur „înger de lumină" pe care-1 poate
produPe Satan. într-adevăr, însuşi titlul lui implică lucrul acesta.
Cu toa*e că prefixul grecesc „anti" înseamnă în general „împotriva", „cor^fa" sau „opus lui", el poate
însemna şi „în locul lui" sau „un substitut (înlocuitor) pentru". Anticristul va întruchipa ambele înţelesuri.
El se va opune lui Cristos în timp ce va pretinde că este Cristos. Această Mascaradă e cu atît mai uşor
crezută în societatea noastră de astăzi, în care deosebirea între bine şi rău s-a şters pînă la a nu mai fi
recunoscu*ă, şi în care chiar cele mai prestigioase universităţi şi seminare aP eliminat din gîndirea lor
noţiunea de absoluturi morale.
Societatea a suferit şi suferă o pregătire pas-cu-pas pentru sosirea lui Mesia ^1 lui Satan, şi în stadiul
actual al istoriei lumii a produs o generaţie atît de pervertită şi de stricată, încît ea îl va lua pe Anticrist
drept Cris^s.
In nurA^le libertăţii şi al dreptului de a alege, ţara noastră, care este una din ceh mai binecuvîntate naţiuni,
i-a condamnat pe cei încă nenăscuţi *a cea mai crudă dintre morţi; a făcut o bătaie de joc din sfinţenia
c
^sătoriei; se distrează cu programe şi filme axate pe teme
Falsul Cristos
ca sadismul, satanismul şi perversiunile sexuale; a distrus milioane din tinerii ei cu droguri, a umplut
oraşele cu crimă şi tîlhărie, şi a otrăvit planeta Pămînt. Răul va fi curînd gata de seceriş.
Chiar dacă ne-am aştepta la o asemenea devastare morală şi ecologică într-o lume decăzută, ne întrebăm
dacă situaţia n-ar trebui să arate altfel în Biserică. Cei ce se numesc creştini, şi chiar evanghelici născuţi
din nou, ascultă aceeaşi muzică, văd aceleaşi filme, privesc aceleaşi programe de televiziune, au aceiaşi
idoli, care astăzi sunt, iar mîine vor fi deja uitaţi, şi au cam acelaşi stil de viaţă. Comparativ cu generaţia
de acum 50 de ani, sunt nişte analfabeţi biblici. Lucrul acesta este adevărat mai ales în ce priveşte
profeţiile din Scriptură. Ei pot avea ocazional mustrări de conştiinţă şi pot chiar să se căiască de păcatele
lor cu prilejul unor adunări de trezire sau al unor servicii de duminică seara care fac apel la sentimente, dar
nu prea le va trece prin minte faptul că aici este implicat ceva mult mai important - faptul că generaţia lor
este coaptă pentru ca Anticristul să-şi facă apariţia.
Anticrist? Cei mai mulţi oameni îl iau la fel de puţin în serios ca pe Moş Crăciun sau Baba Cloanţa. Tot ce
ştiu ei despre el sunt denaturările pe care le concep filmele de groază. Dar adevărul este cu mult mai
înspăimîntător, chiar dacă lumea va crede la început că a intrat într-o epocă de aur de pace şi prosperitate
sub comanda celui mai strălucit şi mai binevoitor lider din istorie.
Jsjj^a-aveFţizat că muJtLxQ.Ly.sai şi vor pretinde că.sunt Cristos ui. Aceşti numerpşi anticrişti.mai pjuţin
importanţi care erau deja în lume, aşa cum a explicat apostolul Ioan în l.Ioan 2:18, vor pregăti calea pentru
adevăratul Anticrist care se va arăta în „zilele din urmă". Şi >a£gââîa_eşte ultima mare înşelăciune.: SaJan
se dă drept Dumnezeu, Anticristul se deghizează în adevăratul Cristos, şi nu numai lumea, -darjio biserică
apostaiă va fi Iqgejată^înjocul unui asalt frontal îm-potriva creştinismului, cel Rău va perverti Biserica din
interior prin aceea că se ya da drept întemeietorul ei. Cu şiretenie, el îl va prezenta deformat pe Cristos,
pretinzînd în acelaşi timp că este Cristos. Şi prin acest proces de substituire, el va submina şi va perverti
tot ceea ce este cu adevărat Cristos. Orice mai puţin decît o strategie diabolică răuvoitoare ar fi nedemnă
de geniul lui Satan.
Acesta este un scenariu complet diferit de cel pe care şi-i imaginează cei mai mulţi oameni. Dacă ei cred
de fapt într-un Anticrist
10 Dave Hunt
care există în mod real, atunci aşteaptă un monstru pe care orice copil l-ar recunoaşte imediat. în
realitate, el va fi cea mai asemănătoare falsificare a lui Cristos pe care o poate produce Satan.
Total înşelată de această mascaradă neruşinată, lumea îl va ovaţiona ca salvator al ei.
^HojEinjai-aicL&e complică problema. Dacă Anticristul va pretinde înjtadeyaxxă-£L.jCristosul,
atunci adepţii lui trebuie să fie „creştini"! Biserica din zilele acelea îl va ovaţiona fără excepţie ca
lider al ei.
O asemenea înşelare perversă şi totală întrece puterea noastră de imaginaţie. Cu siguranţă că nu
lucrul acesta îl cred cei mai mulţi dintre noi, ca să nu mai vorbim de ceea ce mediile de
comunicare în masă au sădit în mintea publicului. Totuşi aceasta e imaginea pe care ne-o prezintă
Biblia şi spre care par să indice tot mai limpede evenimentele actuale. Este tema de care ne vom
ocupa în paginile care urmează.
Se observă imediat că un asemenea scenariu greu de imaginat necesită împlinirea anumitor
condiţii preliminare care să-1 facă credibil şi realizabil. Mai întîi, biserica apostată din zilele din
urmă trebuie să de-YJnăjLlît de stricată, încît să se opună de fapt învăţăturii date de Cris-ţojs,
insistînd în acelaşi timp că-I este fidelă. Minciuna lui Satantrebuie S3.fie onorată ca adevăr al lui
Dumnezeu fără ca liderii bisericii cate înşală şi cej care sunt înşelaţi să ştie că a avut loc o
asemenea meja-mscfoză. Mai mult, această pervertire trebuie să fi provenit din însăşi biserica
„zilelor din urmă" chiar înainte de apariţia Anticristului.
Chiar lucrul acesta trebuie să-1 fi avut apostolul Pavel în minte atunci cînd a avertizat: „Nimeni
să nu vă înşele în vreun chip, pentru că ziua [aceea] nu va veni pînă nu va fi venit mai întîi
apostazia [deviere de la credinţă, de la calea dreaptă a lui Dumnezeu arătată Jn Scriptură] şi nu va
fi fost dezvăluit -omul păcatului [Anticristul], fiul pierzării" (2.Tesaloniceni 2:3). £u toate că
apostazia este legată fără îndoială de o simultană decădere morală generală în societate care
afectează orice domeniu al vieţii de la familie la învăţămînl, viaţa de afaceri şi politică, sensul
principal e o îndepărtare de,fe adevăruLCn-, vlntului lui Dumnezeu. ÎQyităţura..sănătoasă ya.fi
dispreţuită (2.Ti-motei 4:1-4). La mulţi oameni, adevărul obiectiv va fi fost înlocuit cu sentimente
şi experienţă.. Pentru alţii, intelectualismul şi scepticismul vor fi justificat ceea ce pare să fie o
nouă credinţă foarte raţională.
Isus însuşi, care a ridicat întrebarea dacă va mai fi credinţă pe pă-mînt înainte de revenirea Sa
(Luca 18:8), a folosit un limbaj asemănă-
Falsul Cristos 11
tor cu acela al lui Pavel. Cînd discipolii Săi L-au întrebat ce va caracteriza zilele din urmă chiar
înainte de întoarcerea Lui, El a explicat că va fi o vreme a celei mai mari înşelări religioase pe
care a văzut-o lumea pînă atunci sau pe care o va mai vedea vreodată. El a precedat aceste
observaţii cu avertizarea solemnă: „Ygdeţi să nu vă însele cineva" (Matei 24:4; cf. 24:5,11,24).
Cei care iau în serios asemenea avertizări nu vor cădea pradă spiritului din zilele din urmă. Ca şi
Dumnezeu, care deplînge o lume răzvrătită şi-Şi amînă judecăţile ca să le dea timp oamenilor să
se po-căiască, aceşti oameni se străduiesc pasionaţi de a duce lumii adevărul Său. Oricine îl
iubeşte pe Dumnezeu mai mult decît această lume, şi aprecierea făcută de Dumnezeu a propriei
lui vieţi înseamnă pentru el mai mult decît părerea mereu schimbătoare a altor oameni, va fi
ocrotit de marea înşelăciune care va trece ca un tăvălug peste lume. Celor ce se tem de Dumnezeu
şi-I păzesc Cuvîntul nu le este teamă de ceea ce pot crede sau spune alţii despre ei.
Lumea trebuie să fie pregătită atît din punct de vedere religios, cît şi politic pentru a-1 putea
întîmpina pe Anticrist atunci cînd acesta se va ridica brusc la putere. Dacă „creştinismul"
urmează să fie religia mondială oficială (cum trebuie să fie cazul dacă Anticristul pretinde că este
Cristos), atunci trebuie să devină destul de larg pentru a se adapta la toate credinţele din lume. în
ce priveşte climatul politic, lumea trebuie să fie unită în dubla chestiune a păcii mondiale şi a
supravieţuirii ecologice atunci cînd apare acest bărbat.
Prin multele evenimente uimitoare întîmplate foarte recent, liderii politici s-au văzut transportaţi
brusc şi aproape miraculos într-o lume nouă care pare să promită o evoluţie favorabilă. Multe se
datorează iniţiativei preşedintelui sovietic Mihail Gorbaciov. Neobişnuitul său discernămînt,
perspicacitate şi curaj a deschis Europa de Est spre un nivel de relaţii cu lumea dinafară de
neimaginat mai înainte, a sfîrşit Războiul Rece şi a început o nouă eră de încredere reciprocă şi
par-teneriat crescînd între Statele Unite şi Uniunea Sovietică.
în ultimii 70 de ani am trăit cu teama ca totalitarismul comunist să nu se deplaseze spre vest ca să
înghită lumea liberă. Dar vedem deodată în faţa ochilor deschizîndu-ni-se o imagine uimitor de
schimbata, care i-a luat prin surprindere chiar şi pe cei mai străluciţi strategi:
12 Dave Hunt
Democraţia se deplasează spre est! Alegeri libere sunt ţinute chiar şi în U.R.S.S. De ce tocmai
această nouă libertate face jocul Anticristului, vom înţelege tot mai limpede în paginile care
urmează.
Da, China a reprimat pe cei care căutau reforme similare. Totuşi chiar şi ea trebuie în cele din
urmă să cadă pradă opiniei mondiale sau să suporte o izolare tot mai mare şi mai costisitoare de o
comunitate internaţională crescîndă care a devenit remarcabil de unită. Lumea islamică, la rîndul
ei, îşi vede de programul şi ţelurile ei şi este încă susceptibilă la chemarea bruscă pentru un
Război Sfînt împotriva restului omenirii. Dar în ţările arabe, precum şi în restul omenirii există o
opoziţie faţă de stăpînitorii autocraţi, atît religioşi, cît şi profani, şi o mare tînjire după
democraţie, tînjire care nu mai poate fi negată. Există o mişcare internaţională a maselor populare
care ar putea contribui la o răspîndire mondială a democraţiei şi care ar reuşi să facă lucrul acesta
într-un timp mai scurt decît am crede.
în ciuda ostilităţilor care pîlpîie periodic şi a unor conflicte politice grave, promisiunea păcii pe
pămînt n-a părut niciodată mai realistă decît în prezent. într-un timp surprinzător de scurt, se va
părea că omenirea s-a unit în sfîrşit ca să elimine ameninţarea unor războaie majore de pe această
planetă. în sfîrşit se va fi dobîndit pace globală. Dar tocmai aceasta - oricît de ciudat ar părea -
este cel mai rău lucru care ni s-ar putea întîmpla, aşa cum vom vedea.
în paginile următoare vom trasa evenimentele şi procesele care pregătesc calea pentru apariţia
Anticristului pe scena istoriei mondiale. Cortina este gata să se ridice pentru ultimul act al istoriei
umane. Cu toate că Dumnezeu a ascuns cu bună ştiinţă multe lucruri de ochii noştri, ne-a spus
ceea ce doreşte să ştim despre incredibila confruntare personală dintre Cristos şi Anticrist spre
care se grăbesc acum evenimentele - şi despre rolul pe care trebuie să-1 jucăm fiecare dintre noi.
Profeţia este o temă dificilă, şi mulţi oameni au fost dezamăgiţi de eşecul unor interpretări greşite.
Alţii cred că subiectul este în mod necesar deprimant şi descurajant, şi astfel trebuie evitat. Dar
adevărata imagine nu este deloc întunecată şi sumbră, deoarece profeţia oferă de asemenea o
ocazie unică pentru cei care înţeleg „semnele vremurilor" şi care vor să creadă şi să acţioneze
conform cu ceea ce declară Biblia că se va întîmpla în zilele noastre.

2.
Cînd se zice: „Pace şi siguranţă"
O PACE DREAPTĂ ŞI DURABILĂ! Aceasta este tînjirea universală a omenirii încă din zorii
istoriei. Pace mondială, sfîrşitul oricărui război odată pentru totdeauna! Nimic nu pare mai de
dorit, şi totuşi mai greu de obţinut decît această pace! Dacă privim progresele spectaculoase pe
care omul le-a făcut în oricare alt domeniu, ne întrebăm de ce n-a găsit încă o reţetă pentru pacea
globală. .Cum s-a întîmplat oare că am devenit nişte uriaşi nucleari, în timp ce-am rămas nişte
pitici morali?
Ce lume incredibil de minunată ar putea produce ştiinţa şi tehnologia dacă ar înceta odată
distrugerea ruşinoasă de vieţi şi bunuri omeneşti, iar miliardele de dolari cheltuiţi pentru înarmări
ar putea fi folosiţi în scopuri constructive! Dar acum, în sfîrşit, perspectiva unei păci aşa cum
lumea încă n-a cunoscut-o pare să se fi metamorfozat dintr-un vis imposibil de realizat într-o
speranţă realistă. în realitate, naţiunile lumii vor face într-adevăr să domnească o pace internaţio-
nală fără precedent, şi aceasta probabil curînd. Noi suntem siguri de lucrul acesta, pentru că ea a
fost prezisă de Biblie în urmă cu mii de ani că se va întîmpla în „zilele din urmă".
Dar acest timp de pace e semnalat nu cu bucurie, ci cu întristare, căci profeţii au declarat că el va
fi semnul prevestitor al unui holocaust care va aduce în cel mai mare pericol supravieţuirea
omenirii pe această planetă. Oare de ce? Răspunsul la această întrebare trece ca un fir roşu prin
întreaga Biblie, care profeţeşte de fapt venirea a două pe rioade de pace globală: prima urmează a
fi realizată sub Anticrist, iar a doua urmează a fi fondată prin revenirea lui Isus Cristos în putere
şi glorie pe această planetă unde a fost atît de crunt respins şi crucificat.
14 Dave Hunt
Locuitorii de pe pămînt, sătui de război, vor saluta euforic prima perioadă de pace, convinşi că a început
regatul (împărăţia) de o mie de ani. O vreme va şi părea că problemele economice, sociale şi ecologice ale
lumii au fost rezolvate. Totuşi, ea se va dovedi a fi o mare înşelare. Profeţii Bibliei au avertizat că această
pace falsă va inaugura marea tribulaţie (necazul cel mare) după ce Cristos Şi-a luat Biserica la Sine prin
„răpire", iar după şapte ani ea va culmina cu cel mai distrugător război din istorie: Armaghedon! Ca o
prezicere sumbră, apostolul Pa-vel a declarat:
Cînd ei [lumea, nu adevăraţii creştini] vor zice: Pace şi siguranţă, atunci vine deodată peste ei distrugerea
ca durerile naşterii peste femeia însărcinată, şi nu vor scăpa (l.Tesaloniceni 5:3).
Pe de b parte pare de neînţeles că pacea internaţională cîştigată în sfîrşit ar putea fi preludiul unui dezastru.
Dar nu poate fi altfel, pentru că liderii lumii îşi fac negocierile între ei, dispreţuind total rolul esenţial care
trebuie să fie jucat de Prinţul Păcii, Isus Cristos. Dacă omenirea ar putea ca prin propriile ei eforturi să
instaureze o pace dreaptă şi durabilă, s-ar dovedi că Biblia - care declară că adevărata pace poate veni
numai prin domnia lui Isus Cristos pe pămînt - nu e adevărată. De aceea, toate încercările omeneşti sunt
sortite eşecului.
Oare spunem prin aceasta că liderii lumii n-ar trebui nici măcar să încerce să dobîndească pacea globală?
Bineînţeles că trebuie să încerce. Dar cei care nu sunt creştini nu-şi dau seama de zădărnicia eforturilor
lor, şi sunt mînaţi de necesitatea de a folosi orice mijloc posibil pentru instaurarea păcii. Şi liderii creştini
sunt chemaţi să lucreze pentru pacea lumii. în acelaşi timp totuşi, ei trebuie să declare solemn şi limpede
restului lumii că singura speranţă adevărată pentru pacea globală este să mărturisească şi să regrete faptul
că au încălcat legile lui Dumnezeu, să-L primească pe Isus Cristos ca Mîntuitorul care a murit pentru
păcatele lumii, şi apoi să-I ceară să Se întoarcă pe acest pămînt ca să domnească.
S-ar putea obiecta că un preşedinte creştin al Statelor Unite ar fi luat în rîs dacă ar prezenta cu seriozitate
un asemenea mesaj Naţiunilor Unite. Dar problema nu este modul cum ar fi primită o asemenea
proclamaţie, ci dacă ea este fidelă Cuvîntului lui Dumnezeu. Nu
Cînd se zice „Pace şi siguranţă" 15
suntem oare chemaţi să vorbim adevărul în dragoste indiferent de modul în care reacţionează la aceasta
ascultătorii?
Biblia se exprimă fără echivoc: „Nu este pace, zice Dumnezeul meu, pentru cei nelegiuiţi" (Isaia 57:21).
Pînă ce omul nu s-a pocăit de păcatul lui şi nu s-a împăcat cu Dumnezeu nu poate exista pe pămînt pace
adevărată. îngerii au vestit naşterea lui Isus cu aceste cuvinte: „Glorie lui Dumnezeu în înălţime, şi pe
pămînt pace, bunăvoinţă faţă de oameni" (Luca 2:14). Prinţul păcii este Cel prin care este întemeiat regatul
lui Dumnezeu de pace (Isaia 9:6,7). Nu există altă cale.
Şi oare cum se va face pace? Unii ar vrea să ne facă să credem că pacea poate fi realizată prin educarea
maselor de a se baza pe potenţialul lor interior spre bine. Alţii sugerează că ar trebui să convingem pe
oricine, pentru propriul lor beneficiu şi pentru supravieţuirea omenirii, să urmeze exemplul perfect al lui
Isus. Alţii, la rîndul lor, cred că ar trebui cumva să-i convingem pe liderii lumii de zădărnicia agresiunii.
Mai sunt şi cei care sunt convinşi că mesajul despre „paternitatea universală a lui Dumnezeu şi
fraternitatea omului" va aduce respect pentru drepturile fiecăruia şi ne va permite să trăim împreună în
pace. Totuşi, toate cele de mai sus au fost de atîtea ori încercate, şi omul a eşuat de fiecare dată.
Şi în privinţa aceasta Biblia este foarte limpede. Petru a explicat primilor păgîni convertiţi după învierea
lui Cristos că pacea trebuie predicată prin Isus Cristos (Fapte 10:36). Acesta este un gînd radical pentru
majoritatea creştinilor de astăzi. Care predicator sau evanghelist predică astăzi la radio sau televiziune
despre pacea globală prin Isus Cristos? Pavel a declarat că această pace era „atît pentru voi care eraţi
departe [păgînii, ne-evreii], cît şi celor care erau aproape [evreii]" (Efeseni 2:17) - şi că această pace este
posibilă numai prin fapul că Isus Cristos a murit pentru păcatele lumii:
Dumnezeu... ne-a împăcat cu Sine prin Isus Cristos... Dumnezeu era în Cristos [pe cruce], împăcînd lumea
cu Sine... [iertîndu-le] nelegiuirile... şi ne-a încredinţat nouă cuvîntul despre împăcare (2.Corinteni
5:18,19).
[Dumnezeu], făcînd pace prin sîngele crucii Lui [a lui Cristos], ca prin El să împace totul cu Sine... în
corpul Lui de carne prin moarte... (Coloseni 1:20,22).
16 Dave Hunt
Profeţii evrei au promis atingerea păcii perfecte sub domnia lui Mesia, cînd nu va mai fi putrezire
şi poluare, cînd boala şi moartea vor fi rare, iar pămîntul un paradis. Despre acea domnie timp de
o mie de ani, Biblia declară: „Mila şi adevărul s-au întîlnit; dreptatea şi pacea s-au sărutat una pe
alta" (Psalm 85:10). Nu poate exista pace reală fără să fi triumfat mila, adevărul şi dreptatea.
Credem noi ce spune Biblia? Atunci creştinii trebuie să declare acest fapt ca o parte a proclamării
Evangheliei despre Isus Cristos.
Hxistă unii în Biserica de azi care deplîng lipsa de implicare socială din partea multor creştini. Ei
lucrează pentru dreptatea socială, pentru salvarea ecologică a planetei noastre poluate, şi pentru
pace şi armonie intre naţiunile lumii. Aceastea sunt preocupări bune şi legitime, dar obiectivele
nu vor fi atinse fără supunerea la planul lui Dumnezeu pentru această lume.
Evanghelicii tind să prezinte Evanghelia în mod exclusiv ca un remediu pentru păcatul personal
şi ca o cale spre un cămin etern în cer. Fi neglijează în general s-o proclame ca pe mijlocul lui
Dumnezeu de a aduce pace acestei planete chinuite, aşa cum au făcut îngerii la naşterea lui
Cristos şi aşa cum a făcut Biserica primară. Este de datoria fiecărui lider politic creştin, fie el
preşedinte, ambasador sau altă persoană oficială, să arate în mod clar întregii lumi că toate
eforturile omeneşti de dobîndire a păcii sunt zadarnice, dacă Isus Cristos nu este invitat să Se
întoarcă pe acest pămînt ca să domnească în inimile oamenilor şi peste toate naţiunile.
Creatorul universului şi al omenirii, care este numit „Dumnezeul păcii" de cinci ori în Noul
Testament,1 are un plan de pace pentru planeta pămînt - un plan care este respins cu dispreţ,
pentru că se încearcă stabilirea unei păci umaniste. Aceasta din urmă, de fapt, va funcţiona în
mîinile Anticristului, care este primit în mod necesar atunci cînd adevăratul Prinţ al Păcii este
exclus din planurile omeneşti. Acuzîndu-i pe liderii lui Israel pentru împietrirea inimii lor, Cristos
a vorbit despre consecinţele respingerii Lui ca Mesia al lui Israel - o respingere la care va adera
într-o zi întreaga lume: „Eu vin în Numele Tatălui Meu, şi voi nu Mă primiţi; dacă va veni altul
în propriul său nume, pe el îl veţi primi" (Ioan 5:43). Profetul Daniel a avertizat cu privire la acel
impostor, Anticristul: „în pace va distruge el pe mulţi" (Daniel 8:25).
Cînd se zice „Pace şi siguranţă" 17

Pare o neruşinare chiar şi să pui la îndoială optimismul internaţional în curs care s-a înflăcărat atît
de brusc în timpul ultimelor cîteva luni din 1989 şi care de atunci a cîştigat tot mai mult teren. Cu
siguranţă că perioada aceea va fi socotită multă vreme ca cea mai uimitoare epocă din timpurile
moderne, dacă nu din întreaga istorie a omenirii. Cu toate acestea, ea ar putea marca foarte bine
un pas uriaş spre acea primă perioadă înşelătoare de pace la care se gîndeau profeţii, în paginile
care urmează vom explica mai îndeaproape multele motive pe care le avem de a crede lucrul
acesta.
Zi de zi, prin miracolul televizorului, lumea a privit uimită desfăşurarea senzaţională a unor
evenimente care fuseseră considerate mai înainte ca imposibile. în mod inexplicabil, Cortina de
Fier dintre Ungaria şi Austria a fost trasă la o parte, lăsînd ca zeci de mii de oameni din Germania
de Est să fugă în Occident. Acel eveniment extraordinar a fost urmat de căderea zidului
Berlinului, şi o mulţime în delir s-a năpustit peste el în ambele direcţii.
Ca la o comandă supranaturală, dictaturile comuniste aparent invulnerabile din Europa de est au
căzut rapid una după alta, ca nişte piese din jocul de domino. Ele au fost doborîte nu din exterior,
ci din interior, nu prin armate invadatoare, ci prin cetăţeni neînarmaţi mărşăluind pe străzi cu
sutele de mii şi copleşindu-şi tiranii doar prin numărul lor. Singura excepţie a fost România, unde
a fost nevoie de armată şi de multă vărsare de sînge pentru ca regimul cel rău să poată fi înlăturat.
Şi toate acestea s-au întîmplat fără ca Uniunea Sovietică să se amestece - ba chiar cu încurajarea
ei -, care a fost o altă dovadă, dacă mai era nevoie, că începuse o nouă eră. Imposibilul se întîm-
plase! Din cetatea Vaticanului, papa Ioan Paul II a anunţat că lumea se afla într-un „moment
foarte deosebit... ca şi cum s-ar fi trezit din-tr-un coşmar şi s-ar fi deschis pentru o speranţă mai
bună".2
Succesiunea incredibil de rapidă a evenimentelor părea să nu vestească altceva decît sfîrşitul
rapid al comunismului în Europa, însoţit de scuzele publice de neconceput mai înainte ale
liderilor comunişti pentru păcate trecute şi negijenţe. Nu mai avea nici un rost să se nege că
marxismul, ideologia pe care o propovăduiseră ca pe salvarea lumii eşuase în mod deplorabil.
Aparent de nicăieri, şi fără o explicaţie raţională, libertatea şi democraţia au măturat ca un uragan
întreaga Europă de Est. Rusia şi sateliţii ei sufereau o transformare rapidă şi radi-
18 Dave Hunt
cală care a luat prin surprindere chiar şi pe cei mai informaţi observatori de la Kremlin. Aşa cum va afirma
mai tîrziu preşedintele George Bush, la data de 31 ianuarie 1990, în declaraţia guvernului său:
Evenimentele din anul care tocmai s-a terminat — revoluţia din '89 - au fost o reacţie în lanţ, o schimbare
atît de izbitoare, încît marchează începutul unei noi ere în politica mondială... Astăzi, odată cu prăbuşirea
comunismului, obiectivul nostru trebuie să fie... preluarea conducerii pentru făurirea celei mai bune spe-
ranţe a libertăţii - o mare şi crescîndă comunitate de naţiuni libere... Şi este timpul să clădim pe noua
noastră relaţie cu Uniunea Sovietică, pentru a sprijini şi promova un proces paşnic de schimbare internă
spre democraţie şi economie de piaţă mai liberă.3
în timp ce s-au desfăşurat aceste evenimente remarcabile, am primit numeroase apeluri telefonice şi
scrisori, care-mi aminteau de o carte pe care o scrisesem cu şapte ani înainte, Peace, Prosperity and the
Coming Holocaust (Pace, prosperitate şi holocaustul care vine). „Am putut să urmărim toate evenimentele
exact cum le-aţi descris dumneavoastră în carte", mi s-a spus în mod repetat, „şi acum această evoluţie
incredibilă din Europa de Est e punctul culminant!" Aşa părea într-adevăr. Peste tot se vorbea cu
entuziasm despre pacea globală — şi se părea că era ceva îndreptăţit. Dar pentru cei care au crezut ce au
vestit apostolii şi profeţii în Biblie, se vedea tot mai mult cum se ridica cortina pentru ultima mare dramă a
pămîntului. Cu siguranţă că Anticristul aşteaptă în culise cuvîntul-cheie pentru a-şi prelua în sf îrşit rolul
principal pe scena lumii - şi apoi vine holocaustul!
în 1982, pe cînd scriam acea carte, rata şomajului se afla la cel mai înalt nivel din perioada postbelică, şi el
tot creştea. Atmosfera de declin a lumii se răspîndea în Wall Street. După luni de slăbiciune şi pesimism,
indicele Dow-Jones pentru cursul acţiunilor s-a stabilizat la 700 de puncte, şi experţii preziceau o cădere
abruptă care să rivalizeze, dacă nu cumva să depăşească crahul de bursă din 1929. Nişte cărţi scrise de
autori creştini care preziceau căderea dolarului, o prăbuşire internaţională a băncilor şi atacul sovietic
iminent asupra Israelului, fapt ce ar fi declanşat cel de al treilea război mondial, au devenit nişte best-
sellere. Aproape că nu era nici o îndoială că Orien-
Cînd se zice „Pace şi siguranţă" 19
tul Mijlociu putea exploda în orice clipă. Comentatorii necreştini erau de acord că perspectivele politice şi
economice nu fuseseră niciodată atît de sumbre de cînd o lume distrusă începuse să se regenereze singură
din ruinele celui de al doilea război mondial.
în acest context, şi bazat pe o abordare directă şi cinstită a profeţiilor biblice, am prezentat un „scenariu
alternativ" — titlul primului capitol. S-a sugerat că, în contrast cu aşteptările larg răspîndite, dacă ne-am
găsi într-adevăr în ultimele zile care preced răpirea Bisericii, atunci am vedea o îmbunătăţire neîncetată a
situaţiei mondiale în toate domeniile. Piaţa de acţiuni ar ajunge din nou la un nivel maxim, „reaganomica"
- o politică economică concepută în special de Ronald Reagan — ar da roade, dolarul s-ar întări, şi în faţa
ochilor noştri s-ar desfăşura o prosperitate crescîndă, deşi nu pe baze solide. Politicienii de frunte ai lumii
şi-ar clarifica diferenţele, ar reduce sau chiar desfiinţa tensiunile şi ar făuri acorduri care să aducă o nouă
speranţă şi o aparentă pace pe planeta noastră tulburată.
„Venirea unei noi ere de pace şi prosperitate fără precedent, la orizont"4 care era evocată în acea carte este
pe cale de împlinire. Evenimentele din timpul ultimilor opt ani, de departe cea mai lungă perioadă din
istoria postbelică fără „recesiune", au evoluat uimitor de precis, aşa cum prezisesem în cartea menţionată
mai sus. Bursa de valori a ajuns la înălţimi de neconceput mai înainte, în timp ce rata şomajului a scăzut
tot mereu la un nou minim. Glasnost-u\ (deschidere) şi perestroika (restructurare) preşedintelui sovietic
Mihail Gorbaciov, văzute la început cu suspiciune, au devenit expresii curente pentru o lume occidentală
recunoscătoare. întîlniri la vîrf sovieto-americane tot mai prieteneşti şi negocieri privind dezarmarea au
trezit noi speranţe privind arme mai puţine şi o pace internaţională durabilă. Săp-tămînalul conservator din
Londra, Spectator, a făcut o evaluare a acestei situaţii neobişnuite:
Europa trăieşte acum cea mai fericită epocă a istoriei ei. S-a bucurat deja de cea mai lungă perioadă fără
război general - 45 de ani, 1945-90 - de cînd s-a format noţiunea de Europă în timpul Evului Mediu. în
plus, la vest de Cortina de Fier - pentru prima dată în istorie - fiecare stat european este o democraţie
parlamentară. Iar Europa la vest de Cortina de Fier face un progres neîncetat spre ere-
20 Dave Hunt
area unor instituţii economice comune, [în timp ce]... toate statele europene libere se bucură de cel mai
înalt standard de trai din istoria lor, şi se speră un viitor şi mai strălucit pentru anii 90.5
„Scenariul alternativ" pe care l-am prezentat cu opt ani în urmă are încă nevoie de multă vreme pentru a
pregăti lumea pentru holocaustul final. Totuşi, prăbuşirea neaşteptată şi extraordinară a regimurilor
comuniste în Europa de Est care a survenit atît de rapid în timpul ultimei jumătăţi a lui 1989 a făcut brusc
ca perspectiva unei păci mondiale - şi ca urmare răpirea Bisericii şi apariţia Anticristului - să fie mult mai
apropiate, poate, decît credem.
Din perspectiva profeţiei biblice este nevoie de o mare prudenţă, mai degrabă decît de o euforie larg
răspîndită în evaluarea recentei introduceri de noi libertăţi în ţările comuniste şi a relaţiilor îmbunătăţite cu
Occidentul. Nu avem voie să neglijăm călăuzirea Scripturii în evaluarea evenimentelor în curs. Iar dacă
luăm în serios Cuvîn-tul lui Dumnezeu, atunci vom vedea că evenimentele la care suntem martori în toată
lumea ar putea să ducă foarte bine nu la rezolvarea problemelor omenirii, ci la cel mai mare dezastru din
istorie.
Nu este oare riscant să încercăm a corela evenimentele actuale cu profeţia biblică? Ba da. Totuşi, dacă
profeţia biblică privind „zilele din urmă" este cu adevărat inspirată de Dumnezeu, atunci trebuie să vină
timpul cînd ceea ce au scris profeţii descrie nişte evoluţii actuale, în paginile următoare vom vedea că în
titlurile de pe prima pagina a ziarelor, în radiojurnalele şi telejurnalele de astăzi se regăseşte exact ceea ce
au prezis profeţii cu mult timp în urmă privind punctul culminant al istoriei omenirii.
Am avut privilegiul de a fi martori prin intermediul micilor ecrane la neîncrederea şi totodată veselia de pe
feţele şi în vocile celor de curînd eliberaţi de sub opresiunea regimurilor comuniste. Şi, într-o anumită
măsură, am luat parte la bucuria care a cuprins Europa de Est. Am îndrăzni oare să insinuăm ceva care să
micşoreze şi să domolească optimismul de acum? Totuşi, trebuie să facem lucrul acesta, pentru că profeţia
biblică îl cere. Şi istoria ne învaţă ceva dacă vrem s-o ascultăm.
Am face bine să ne reamintim că într-o Europă cu puţin timp înainte de a izbucni cel de al doilea război
mondial domnea încrederea
Cînd se zice „Pace şi siguranţă" 21
optimistă că pacea era asigurată. Biografia captivantă a lui Sir Wins-ton Churchill scrisă de William
Manchester evocă în noi amintiri neplăcute şi obsesive despre Hitler - un om care aproape ar fi putut să
devină Anticristul -, şi care a înşelat lumea cu promisiunile lui de pace:
Thomas Jones, care a intrat şi a ieşit în Whitehall timp de aproape un sfert de secol, a scris în jurnalul lui:
„... Tot felul de oameni care l-au întîlnit pe Hitler sunt convinşi că el este un factor de pace... [El] nu caută
războiul... [ci] prietenia".
La o întîlnire de presă după o convorbire cu Hitler timp de o oră, Lloyd George a spus că-1 privea ca pe
„cel mai mare german în viaţă..." Un an mai tîrziu a scris: „... Aş dori să avem astăzi un om cu calităţile lui
în fruntea politicienilor din ţara noastră"... Scopurile naziştilor au fost aplaudate chiar şi de clerul anglican,
dintre care unii şi-au exprimat „admiraţia neţărmurită pentru aspectele morale şi etice ale programului
naţional-socialist, pentru poziţia clară faţă de religie şi creştinism şi pentru principiile etice ale Mişcării".
Sir John Simon, ministrul de externe al maiestăţii sale din 1931 pî-nă în 1935... [a văzut] în Hitler... nu
aroganţă, ci un om „mai degrabă retras şi timid..., care s-a arătat puţin interesat de politica din Europa
occidentală". Mai tîrziu, el 1-a descris regelui George ca pe „o Ioana d'Arc austriacă cu mustaţă"...
Arnold Toynbee... care era şi el fascinat şi încîntat de cancelarul Reich-ului, a declarat că era „convins de
sinceritatea lui cînd dorea pacea în Europa şi prietenia strînsă cu Anglia".6
Winston Churchill nu s-a lăsat înşelat de Hitler, dar a rămas aproape singur în avertizarea lumii că
intenţiile reale ale Fiihrer-ului vor să cuprindă Europa în război. Privind înapoi cu perspectiva limpede pe
care o avem acum, pare incredibil ca politicienii de frunte din zilele acelea să fi fost aproape unanimi în
lauda lor adusă acestui semizeu iraţional care devenise conducătorul Germaniei, şi în încrederea lor că
pacea era asigurată. înşelarea era aproape perfectă. Dar eroul pe care îl lăudau toţi erau un megalomaniac
periculos care îşi va avea într-o zi locul împreună cu cei mai inumani monştri din istorie. Mai mult, el îşi
dezvăluise sincer planurile rele încă de la bun început, dar adevărul dureros era trecut cu vederea de către
aproape toţi.
22 Dave Hunt
Ca în trecut, aşa şi astăzi, politicienii de pe scena internaţională pot fi greşit evaluaţi şi înţeleşi.
Evenimentele-cheie pot fi interpretate greşit. Iar sentimentul de siguranţă este uneori tocmai
atunci cel mai puternic, cînd lumea se clatină chiar pe marginea prăpastiei războiului. Totuşi
optimismul de astăzi, în multe privinţe, pare bine întemeiat din cauza ultimelor evoluţii. Chiar şi
invadarea Kuweitului de către Irak a devenit o nouă piatră de hotar pe drumul păcii globale.
Pentru prima dată în istorie, naţiunile lumii, aproape fără deosebire de opinii, s-au unit împotriva
unui agresor şi au întreprins paşi iuţi şi concreţi pentru a restabili suveranitatea unei ţări care
fusese invadată de trupe străine. Rusia, şi chiar şi China, au stat ferm de partea Statelor Unite.
Ceea ce altfel ar fi putut duce în cele din urmă la un alt război mondial a devenit o lecţie de
istorie, şi anume că s-au terminat zilele în care o naţiune agresoare poate ataca o altă naţiune fără
a fi pedepsită. După cît se pare, s-au ivit zorile unei zile noi. într-o vorbire adresată poporului
american, preşedintele Bush a declarat:
începem o eră nouă. Această nouă eră poate fi plină de promisiuni, o vreme de pace pentru toate
popoarele. Dar dacă istoria ne învaţă ceva, este că trebuie să ne împotrivim agresiunii, altfel ea ne
va distruge libertăţile. Politica de aplanare nu ajută la nimic.7 '
Cu luni de zile înainte, Mihail Gorbaciov proclamase deja optimist: „Vedem cum ia fiinţă o nouă
ordine mondială în care coexistenţa paşnică şi cooperarea pentru beneficiul reciproc bazat pe
bunăvoinţă vor fi norme universale". Alţi politicieni de frunte exprimă aceeaşi încredere. Au oare
dreptate? Tuturor ne-ar plăcea să fie aşa, dar oare care este adevărul?
Din nefericire, adevărul în politică este aproape imposibil de stabilit - ceea ce face cu atît mai
important să deosebim ce spune Biblia. Dar dacă a existat vreodată un timp în care să avem
nevoie să-I cerem lui Dumnezeu înţelepciune şi să căutăm să vedem ce a profeţit Cu-vîntul Lui
pentru zilele noastre, atunci acesta e acel timp. în paginile următoare vom încerca - fără
argumente teologice amănunţite şi complicate - să vedem cît de aproape putem fi de apariţia lui
Anticrist şi de a doua venire a lui Cristos.
3.
împlinire în zilele noastre?
ÎMI ADUC BINE AMINTE CUM, în timpul tinereţii mele, la sfîr-şitul anilor treizeci, ascultam
cu convingere crescîndă pe numeroşii predicatori itineranţi care au vizitat mica noastră adunare
de credincioşi pentru a ne prezenta din pasajele binecunoscute din Biblie „semnele" profeţite care
vestesc apropierea celei de a doua veniri a lui Cristos. Deşi nu atît de predominant ca în zilele
noastre, chiar şi în acele zile scepticismul cu privire la profeţia legată de „zilele din urmă" era
răspîndit printre unii creştini. Nu era oare o temă prea controversată cu prea multe opinii diferite?
Ce rost ar avea să facem speculaţii referitoare la evenimentele viitoare? De ce să nu ne trăim în
continuare viaţa cu fidelitate în prezent şi să lăsăm viitorul în seama lui Dumnezeu? La urma
urmei, ceea ce urmează să se întîmple se va petrece la momentul şi modul stabilit, aşa că de ce să
ne facem griji prematur?
Erau totuşi unii care credeau ferm în profeţia biblică şi erau convinşi că scopul ei e să furnizeze
„semne ale timpurilor" care pot fi recunoscute, pentru a călăuzi atitudinile şi acţiunile unei
generaţii viitoare ce ar urma să fie luată din viaţă la cer la revenirea lui Cristos. Aceasta era
concepţia părinţilor mei şi a creştinilor din cercul nostru de cunoscuţi. Pentru ei toţi, profeţia juca
un rol important. îmi amintesc discuţiile însufleţite despre locul pe care anumite tendinţe şi eve-
nimente din vremea aceea îl aveau în schema profetică. Care era semnificaţia crahului bursei de
valori din 1929 şi a marii depresiuni economice care a urmat în anii treizeci? Unde se încadra
noua politică e-conomică a preşedintelui Roosevelt, cu măsurile ei economice şi bancare
înnoitoare? Ce era cu Hitler care acumula putere crescîndă în Germania şi a cărui influenţă
creştea şi peste hotare? Putea el să fie
24 Dave Hunt
Anticristul profeţit? Exista un consens general că der Fiihrer era cu siguranţă un candidat
excelent. Numai timpul urma să dovedească.
Existau mai multe condiţii de bază pe care evanghelicii din zilele acelea le considerau în general
esenţiale pentru o interpretare corectă a profeţiilor privitoare la „zilele din urmă", dar care par să
fi fost în mare măsură uitate astăzi. în primul rînd, trebuie să se facă deosebire între Biserică şi
Israel, fiecare în parte avînd o relaţie unică cu Dumnezeu şi cu Cristos. Dacă cineva nu înţelege
exact la care dintre aceste două domenii se referă o profeţie, va ajunge într-o mare confuzie
privind evaluarea evenimentelor care se petrec în „zilele din urmă". Totuşi, printr-o înţelegere
corectă, profeţia aruncă o lumină preţioasă asupra prezentului şi viitorului, în timp ce profeţiile
deja împlinite, dacă sunt recunoscute ca atare, furnizează dovezi incontestabile că Biblia este într-
adevăr Cuvîntul lui Dumnezeu.
în al doilea rînd, trebuie să se facă deosebire între răpire şi a doua venire a lui Cristos. Acestea
erau privite ca două evenimente separate. Răpirea urma să fie pentru Biserică, atunci cînd Cristos
o va lua în văzduh ca să se întîlnească cu El şi o va duce ca Mireasă a Sa în casa Tatălui Său cu
multe locuinţe, pentru o glorioasă nuntă cerească şi apoi luna de miere. A doua venire urma să fie
pentru Israel şapte ani mai tîrziu, cînd Cristos va veni în mod vizibil în putere şi glorie cu
Biserica Sa pe acest pămînt ca să-Şi salveze poporul de armatele lui Anticrist şi de a-Şi începe
domnia de o mie de ani de pe tronul restabilit al lui David în Ierusalim.
înainte de Crucea lui Cristos, omenirea era împărţită în două grupe: evreii şi ne-evreii (păgînii,
Neamurile). Atît Vechiul, cît şi Noul Testament arată foarte clar cum s-a ajuns la această
deosebire: legămintele eterne pe care Dumnezeu le făcuse cu Avraam, Isaac şi Iacob, precum şi
cu descendenţii lor prin Moise. Aceste legăminte erau doar pentru Israel şi-1 separau astfel de
toate celelalte naţiuni de pe suprafaţa pămîntului (Levitic 20:24-26), făcînd astfel ca „poporul
ales" al lui Dumnezeu să fie absolut unic. Israel era separat de celelalte popoare prin Legea
mozaică şi prin relaţia sa specială cu Cel căruia îi place să Se numească pe Sine „Dumnezeul lui
Avraam... Isaac şi... Iacob" (Exod 3:6). Atît Isus Cristos (Luca 20:37), cît şi Petru în predica sa
inspirată şi convingătoare din ziua Cincizecimii (Fapte 3:13) L-au numit pe Dumnezeu cu acest
Nume.
împlinire în zilele noastre? 25
Această deosebire importantă dintre evrei şi ne-evrei este păstrată consecvent pe tot parcursul
Bibliei, iar relaţia specială a lui Israel cu Dumnezeu este declarată ca fiind eternă. „... Astfel vom
fi noi separaţi, Eu şi poporul tău, de toate celelalte popoare care sunt pe suprafaţa pămîntului"
(Exod 33:16). „Care naţiune de pe pămînt este ca poporul Tău Israel, pentru care Dumnezeu S-a
dus ca să-1 răscumpere şi să fie poporul Său pentru totdeauna?" (l.Cronici 17:21,22) „... Voi [ne-
evreii] eraţi fără Cristos, fiind străini de comunitatea lui Israel şi de legămintele promisiunii, fără
speranţă şi fără Dumnezeu..." (Efe-seni 2:12).
După Cruce s-a născut o nouă entitate: Biserica, pe care Cristos a promis că o va construi El
(Matei 16:18). Ca urmare, omenirea este acum împărţită în trei: evreii, ne-evreii şi Biserica.
Pavel ne spune să nu dăm „ocazie de păcătuire nici pentru evrei, nici pentru ne-evrei, nici pentru
Biserica lui Dumnezeu" (l.Corinteni 10:32).
Este esenţial să înţelegem că aceste trei grupe distincte trăiesc alături în lumea de astăzi, şi aşa va
rămîne pînă la sfîrşitul domniei de o mie de ani. Trebuie să facem o deosebire clară între ele şi să
înţelegem că Dumnezeu Se ocupă în mod diferit de fiecare grupă. Acesta este un lucru
fundamental cînd este vorba să interpretăm profeţia.
Biserica a fost creată prin faptul că li s-a oferit atît evreilor, cît şi ne-evreilor o relaţie cu
Dumnezeu bazată pe un „nou legămînt". Aceasta nu-i aducea pe ne-evrei sub Legea mozaică
evreiască (cum susţin unii în mod eronat), ci îi elibera de ea pe cei care intrau în Biserică, atît
evrei, cît şi ne-evrei, şi îi punea sub o lege mai înaltă, „legea lui Cristos" (Galateni 6:2). Pavel
explică faptul că ne-evreii care erau „străini... de Israel şi de legămintele promisiunii" au fost
„apropiaţi [de Dumnezeu] prin sîngele lui Cristos". Dumnezeu a „dărîmat zidul de la mijloc
[dintre evrei şi ne-evrei]... desfiinţînd în carnea Sa... Legea [mozaică] poruncilor conţinute în
rînduieli, ca să facă în Sine însuşi din cei doi [evreu şi ne-evreu] un singur om nou [creştinul]"
(Efe-seni 2:12-15).
Aceste pasaje (şi multe altele) arată limpede că Biserica nu 1-a înlocuit pe Israel, ci s-a născut ca
o nouă şi o a treia entitate, alcătuită atît din evrei, cît şi din ne-evrei, şi distinctă de fiecare în
parte. La fel cum ne-evreii continuă să existe în afara Bisericii, tot aşa se întîmplă şi cu Israel,
rămînînd în vigoare toate promisiunile şi planurile lui
24 Dave Hunt
Anticristul profeţit? Exista un consens general că der Fiihrer era cu siguranţă un candidat
excelent. Numai timpul urma să dovedească.
Existau mai multe condiţii de bază pe care evanghelicii din zilele acelea le considerau în general
esenţiale pentru o interpretare corectă a profeţiilor privitoare la „zilele din urmă", dar care par să
fi fost în mare măsură uitate astăzi. în primul rînd, trebuie să se facă deosebire între Biserică şi
Israel, fiecare în parte avînd o relaţie unică cu Dumnezeu şi cu Cristos. Dacă cineva nu înţelege
exact la care dintre aceste două domenii se referă o profeţie, va ajunge într-o mare confuzie
privind evaluarea evenimentelor care se petrec în „zilele din urmă". Totuşi, printr-o înţelegere
corectă, profeţia aruncă o lumină preţioasă asupra prezentului şi viitorului, în timp ce profeţiile
deja împlinite, dacă sunt recunoscute ca atare, furnizează dovezi incontestabile că Biblia este într-
adevăr Cuvîntul lui Dumnezeu.
în al doilea rînd, trebuie să se facă deosebire între răpire şi a doua venire a lui Cristos. Acestea
erau privite ca două evenimente separate. Răpirea urma să fie pentru Biserică, atunci cînd Cristos
o va lua în văzduh ca să se întîlnească cu El şi o va duce ca Mireasă a Sa în casa Tatălui Său cu
multe locuinţe, pentru o glorioasă nuntă cerească şi apoi luna de miere. A doua venire urma să fie
pentru Israel şapte ani mai tîrziu, cînd Cristos va veni în mod vizibil în putere şi glorie cu
Biserica Sa pe acest pămînt ca să-Şi salveze poporul de armatele lui Anticrist şi de a-Şi începe
domnia de o mie de ani de pe tronul restabilit al lui David în Ierusalim.
înainte de Crucea lui Cristos, omenirea era împărţită în două grupe: evreii şi ne-evreii (păgînii,
Neamurile). Atît Vechiul, cît şi Noul Testament arată foarte clar cum s-a ajuns la această
deosebire: legămintele eterne pe care Dumnezeu le făcuse cu Avraam, Isaac şi Iacob, precum şi
cu descendenţii lor prin Moise. Aceste legăminte erau doar pentru Israel şi-1 separau astfel de
toate celelalte naţiuni de pe suprafaţa pămîntului (Levitic 20:24-26), făcînd astfel ca „poporul
ales" al lui Dumnezeu să fie absolut unic. Israel era separat de celelalte popoare prin Legea
mozaică şi prin relaţia sa specială cu Cel căruia îi place să Se numească pe Sine „Dumnezeul lui
Avraam... Isaac şi... Iacob" (Exod 3:6). Atît Isus Cristos (Luca 20:37), cît şi Petru în predica sa
inspirată şi convingătoare din ziua Cincizecimii (Fapte 3:13) L-au numit pe Dumnezeu cu acest
Nume.
împlinire în zilele noastre? 25
Această deosebire importantă dintre evrei şi ne-evrei este păstrată consecvent pe tot parcursul
Bibliei, iar relaţia specială a lui Israel cu Dumnezeu este declarată ca fiind eternă. „... Astfel vom
fi noi separaţi, Eu şi poporul tău, de toate celelalte popoare care sunt pe suprafaţa pămîntului"
(Exod 33:16). „Care naţiune de pe pămînt este ca poporul Tău Israel, pentru care Dumnezeu S-a
dus ca să-1 răscumpere şi să fie poporul Său pentru totdeauna?" (l.Cronici 17:21,22) „... Voi [ne-
evreii] eraţi fără Cristos, fiind străini de comunitatea lui Israel şi de legămintele promisiunii, fără
speranţă şi fără Dumnezeu..." (Efe-seni 2:12).
După Cruce s-a născut o nouă entitate: Biserica, pe care Cristos a promis că o va construi El
(Matei 16:18). Ca urmare, omenirea este acum împărţită în trei: evreii, ne-evreii şi Biserica.
Pavel ne spune să nu dăm „ocazie de păcătuire nici pentru evrei, nici pentru ne-evrei, nici pentru
Biserica lui Dumnezeu" (l.Corinteni 10:32).
Este esenţial să înţelegem că aceste trei grupe distincte trăiesc alături în lumea de astăzi, şi aşa va
rămîne pînă la sfîrşitul domniei de o mie de ani. Trebuie să facem o deosebire clară între ele şi să
înţelegem că Dumnezeu Se ocupă în mod diferit de fiecare grupă. Acesta este un lucru
fundamental cînd este vorba să interpretăm profeţia.
Biserica a fost creată prin faptul că li s-a oferit atît evreilor, cît şi ne-evreilor o relaţie cu
Dumnezeu bazată pe un „nou legămînt". Aceasta nu-i aducea pe ne-evrei sub Legea mozaică
evreiască (cum susţin unii în mod eronat), ci îi elibera de ea pe cei care intrau în Biserică, atît
evrei, cît şi ne-evrei, şi îi punea sub o lege mai înaltă, „legea lui Cristos" (Galateni 6:2). Pavel
explică faptul că ne-evreii care erau „străini... de Israel şi de legămintele promisiunii" au fost
„apropiaţi [de Dumnezeu] prin sîngele lui Cristos". Dumnezeu a „dărîmat zidul de la mijloc
[dintre evrei şi ne-evrei]... desf iinţînd în carnea Sa... Legea [mozaică] poruncilor conţinute în
rînduieli, ca să facă în Sine însuşi din cei doi [evreu şi ne-evreu] un singur om nou [creştinul]"
(Efe-seni 2:12-15).
Aceste pasaje (şi multe altele) arată limpede că Biserica nu 1-a înlocuit pe Israel, ci s-a născut ca
o nouă şi o a treia entitate, alcătuită atît din evrei, cît şi din ne-evrei, şi distinctă de fiecare în
parte. La fel cum ne-evreii continuă să existe în afara Bisericii, tot aşa se întîmplă şi cu Israel,
rămînînd în vigoare toate promisiunile şi planurile lui
26 Dave Hunt
Dumnezeu pentru el. De fapt, cele mai multe profeţii privitoare la „zilele din urmă" se ocupă de
Israel, căci el va continua să-1 înfrunte aici pe pămînt pe Anticrist şi „timpul de necaz al lui
Iacob" (Ieremia 30:7) după ce Biserica va fi fost răpită la cer. Cît despre Biserică, planurile lui
Dumnezeu pentru ea sunt unice şi diferite de planurile Lui atît pentru Israel, cît şi de cele pentru
naţiunile dintre ne-evrei.
Pe scurt, profeţia rămîne învăluită în confuzie dacă nu ţinem seama de faptul că alegerea
momentului, modul şi scopul venirii Domnului sunt diferite pentru „evrei, ne-evrei şi Biserica lui
Dumnezeu". Folosirea unor termeni vagi sau ambigui precum „Isus vine iarăşi", sau „revenirea
lui Cristos", sau „Cristos vine" pot duce la confuzii. Venire, pentru cine? Revenire, pentru cine?
Pentru Biserică, ori pentru Israel şi naţiuni? Este o mare deosebire.
Să luăm de exemplu Matei 24:29,30: „Imediat după tribulaţie... va apărea pe cer semnul Fiului
omului... şi ei îl vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere mare şi glorie". Acest
pasaj este prezentat în mod obişnuit ca o dovadă absolută a răpirii posttribu-laţioniste. Aşa ar fi
doar dacă pasajul s-ar referi la venirea lui Cristos pentru a-Şi lua Biserica la cer. Pe de altă parte,
dacă el descrie a doua venire a lui Cristos pentru a salva Israelul, şi acesta este cazul, atunci acest
pasaj nu învaţă deloc o răpire posttribulaţionistă.
Putem avea absolută încredere că, dacă înţelegem corect profeţia, putem cunoaşte succesiunea
evenimentelor din zilele din urmă, deoarece Cuvîntul lui Dumnezeu este întru totul demn de
încredere. Cei care neagă infailibilitatea Bibliei sunt fie orbiţi de prejudecăţi, fie s-au bazat pe
dovezi defectuoase. Printre religiile lumii nu există nici o carte ca ea. Cu siguranţă, nici o altă
scriere religioasă nu conţine profeţii verificabile care să se fi împlinit, cu atît mai puţin profeţii
specifice şi concrete pentru prezent sau viitor. în general, aceste scrieri sunt lipsite chiar şi de
dovezi istorice privind autenticitatea lor.
Vechile scrieri sacre hinduse sau budiste, de exemplu, există în multe versiuni şi conţin filozofii
contradictorii şi relatări, care nu prea corespund între eler ale unor presupuse evenimente trecute
care de fapt nu s-au petrecut niciodată. Eroii şi aventurile lor, descrise în scrierile clasice ale
hinduismului, cum ar fi Baghavad Gita sau Rama-yana, sunt ficţiune pură. în contrast cu acestea,
Biblia vorbeşte despre oameni, locuri, naţiuni şi evenimente reale care pot fi verificate.
împlinire în zilele noastre? 27
Spre deosebire de Cartea Mormon, de exemplu, al cărei conţinut nu poate fi dovedit cu vreo
descoperire arheologică, muzeele lumii conţin munţi de dovezi atestînd exactitatea istorică a
Bibliei. Copiii din Israelul de astăzi învaţă istorie din Vechiul Testament, în timp ce descrierile
biblice ale terenurilor îi ghidează pe arheologi spre locurile de amplasare ale oraşelor antice şi
chiar ale fîntînilor şi drumurilor comerciale îngropate de multă vreme. De fiecare dată cînd
criticii au pus Biblia la îndoială, atunci cînd arheologii au făcut săpături în căutare de dovezi, ea
s-a adeverit a fi sută la sută corectă, iar scepticii erau cei care greşiseră.
Deşi această carte nu intenţionează să fie un tratat asupra veridicităţii şi exactităţii Bibliei, nu
putem trece cu vederea faptul că a existat şi există o subminare a autorităţii Cuvîntului lui
Dumnezeu şi a încrederii în el. Petru a adus mărturie că apostolii prezentau realităţi, nu „legende
născocite cu iscusinţă" (2.Petru 1:16). Nu are nici un rost să te ocupi cu profeţia biblică dacă ai
îndoieli asupra exactităţii Bibliei. De aceea, este important ca în cîteva paragrafe să stabilim
faptul că profeţia biblică nu are nimic de a face cu nişte cărţi de ghicire ca cele scrise de
Nostradarnus sau bîjbîielile celor de astăzi care prezic viitorul.
Faptul că profeţiile deja împlinite ale Bibliei s-au dovedit a fi sută la sută exacte şi că nici o
singură profeţie n-a dat vreodată greş este un motiv suficient ca să acceptăm veridicitatea
profeţiilor ei care mai sunt încă de împlinit. Mai tîrziu ne vom ocupa de unele din aceste profeţii.
Pe lîngă profeţie, Biblia ne pune la îndemînă tot felul de date care pot fi verificate, ca dovadă a
faptului că e demnă de încredere în orice privinţă.
Unele dintre cele mai interesante verificări au fost întreprinse de fostul profesor de la
universitatea din Princeton, Robert D. Wilson, care cunoştea peste 40 de limbi semitice şi a cărui
carte Scientific Investigation of the Old Testament (Investigaţia ştiinţifică a Vechiului Testament)
a devenit clasică. El scria în ea: „Timp de patruzeci şi cinci de ani fără încetare, de cînd am
terminat colegiul, m-am dedicat studiului Vechiului Testament şi tuturor limbilor legate de el,
cadrului său arheologic, tuturor traducerilor lui, şi tot ce i-a influenţat textul şi istoria... Aş vrea
să-1 văd pe cel care pune la îndoială Vechiul Testament pe temeiul unor dovezi pe care eu nu le-
aş putea cerceta. Pot să
28 Dave Hunt
afirm că nu există nici ojjagină din Vechiul Testament cu privire la care să avem vreo îndoială
(subliniere în original).1
Anii de studiu ai lui Wilson au adus la lumină volume întregi de dovezi. Următorul pasaj din acest
material ilustrează în modul cel mai neobişnuit şi interesant exactitatea Bibliei. Wilson a scris:
Există 29 de regi din antichitate ale căror nume nu sunt menţionate numai în Biblie, ci şi pe monumente
din vremea lor... Aceste 29 de nume proprii conţin 195 de consoane... în Vechiul Testament ebraic există
numai două sau trei din totalul de 195 de consoane asupra cărora se pot ridica unele semne de întrebare în
privinţa faptului de a fi fost scrise exact în acelaşi fel în care au fost înscrise pe monumentele respective.
Unele dintre aceste [monumente] au deja o vechime între 2000 şi 4000 de ani...
Să comparăm această exactitate şi potrivire cu cea a altor scrieri... să luăm lista alcătuită de către cel mai
mare savant din vremea sa, bibliotecarul din Alexandria în anul 200 î. Cr. El a făcut un catalog al regilor
Egiptului, 38 în total; dintre toţi, numai trei sau patru pot fi identificaţi. El a făcut de asemenea o listă cu
regii Asiriei; numai într-un singur caz putem spune la cine s-a referit, şi nici acela nu este corect scris.
Sau să-1 luăm pe Ptolemeu, care a întocmit un tabel cu 18 regi ai Babilonului. Nici unul dintre numele lor
nu este scris corect. N-am putea identifica nici unul singur dintre aceste nume dacă n-am şti din alte surse
la cine se referă el.
Dacă cineva vorbeşte împotriva Bibliei, întreabă-1 despre regii menţionaţi în ea. Se face referire în ea la
29 de regi ai Egiptului, Israelului, Moabului, Damascului, Tirului, Babilonului, Asiriei şi Per-siei, şi la
zece ţări diferite aflate în legătură cu cei 29; cu toţii sunt menţionaţi în Biblie şi pe monumentele acelea
[scoase la lumină de arheologi].
Fiecăruia dintre aceştia i se dă în Biblie numele corect, ţara corectă, şi apare în succesiunea cronologică
corectă. Mai este ceva de spus?2
Indiferent la ce test am supune Biblia - chiar şi la acela al identificării regilor antici şi al scrierii corecte a
numelor lor dificile -, ea se dovedeşte mereu a fi pe deplin exactă şi demnă de încredere. A-
împlinire în zilele noastre? 29
ceasta fiind situaţia, avem toate motivele să credem ce spune ea şi referitor la acele domenii pe care nu le
putem verifica. Unul din aceste domenii este desigur prezicerea evenimentelor viitoare.
Deşi aceasta a fost o temă pe care am evitat-o cîţiva ani, pentru că aşa mulţi „experţi" moderni făceau
afirmaţii contradictorii, am fost literalmente crescut de mic în spiritul profeţiei. Păstrez încă vie a-mintirea
adunărilor în care profeţia biblică era expusă în mod sistematic, deseori cu ajutorul unor planşe mari şi
colorate, pe care unii predicatori itineranţi le purtau cu ei. încă de la o vîrstă timpurie am ajuns la
convingerea că existau o serie de evenimente viitoare care fuseseră profeţite atît de clar în Scriptură, încît
puteai fi absolut sigur că ele vor avea loc. Mai înainte de toate era, desigur, răpirea Bisericii, un eveniment
despre care, după cum am explicat deja, noi credeam că putea avea loc în orice clipă. Pe atunci, aşteptam
cu groază evenimentul acela, deoarece nu-L primisem încă pe Domnul Isus Cristos ca Mîntuitor personal.
Nu aveam nici o îndoială că urma să fiu lăsat pe pămînt ca să fiu un adept al lui Anticrist şi să
experimentez marea tribulaţie (necazul cel mare) prin judecata lui Dumnezeu asupra pă-mîntului.
îmi aduc bine aminte cît de convinşi erau predicatorii în urmă cu 50 de ani că se apropiau cu repeziciune
două evenimente profeţite extrem de importante, legate de răpire: 1) întoarcerea lui Israel în propria lui
ţară, în necredinţă, şi renaşterea lui ca naţiune, şi 2) refacerea Imperiului Roman prin unirea Europei
occidentale ca bază de putere pentru Anticrist. în acele zile nu exista nimic pe scena lumii ca să dea vreun
motiv de speranţă că vreuna din aceste uimitoare profeţii s-ar putea împlini. Şi totuşi, prima a devenit
realitate în 1948, pregătind scena pentru evoluţia ulterioară profeţită. Şi ar părea acum, după recentele
evenimente istorice din Europa de Est, că a doua din aceste profeţii este pe cale să se împlinească în zilele
noastre.
Miracolul uimitoarei renaşteri a Israelului a întrecut cele mai îndrăzneţe vise ale noastre. Timp de peste
patruzeci de ani de atunci, am putut vedea cum a fost ocrotită această ţară în chip minunat în faţa unei
opoziţii copleşitoare. Există chiar şi o rezoluţie a Naţiunilor Unite din noiembrie 1975 încă valabilă care
echivala sionismul, mişcarea evreilor de întoarcere în patrie, cu rasismul. De fapt, acea rezoluţie
condamna însăşi existenţa Israelului -, totuşi lumea n-a putut
30 Dave Hunt
nici intimida, nici înlătura această ţară. Ea rămîne astăzi unul dintre cele mai fenomenale
miracole din istoria omenirii.
Ura şi ameninţarea continuă de care au avut evreii parte nu are paralelă printre celelalte popoare.
Cu siguranţă că nu există o explicaţie naturală pentru lucrul acesta. Şi aici avem de a face cu o
altă dovadă a inspiraţiei Scripturii. Chiar şi un studiu sumar al încercărilor de exterminare a
evreilor de-a lungul secolelor dezvăluie o anumită dimensiune diabolică care nu poate fi negată.
Şi motivul nu e greu de găsit.
Israel este tema majoră a profeţiei biblice, şi aceasta se vede în numărul preponderent al
afirmaţiilor ei despre acest popor în „zilele din urmă" ca reîntors în ţara lui, cu Mesia domnind
peste el în dreptate. La Israel Se întoarce Cristos ca să-1 învingă pe Anticrist, să-Şi întemeieze
Regatul şi să conducă lumea din Ierusalim. Dacă n-ar mai fi fost evrei lăsaţi pe pămînt pentru a se
întoarce în ţara lor şi la Mesia lor - sau odată întorşi acolo, puteau fi nimiciţi -, atunci Dumnezeu
S-ar fi fost dovedit mincinos, iar Satan s-ar fi ales cu un „pat*" în bătălia sa cu Dumnezeu pentru
controlul universului.
Faptul că descendenţii lui Iacob au putut fi împrăştiaţi în toată lumea timp de 2500 de ani (de la
captivitatea lor în Babilon) şi totuşi au rămas un grup etnic ce poate fi identificat, este deja un
miracol. Dar ca acest popor persecutat, după ce a supravieţuit multor încercări de exterminare, să
se întoarcă în propria lui ţară la capătul celor 25 de secole pentru a se naşte acolo ca naţiune
depăşeşte orice imaginaţie! Mai mult, ca această măruntă porţiune de deşert şi mlaştină, cîndva
neproductivă, să fi devenit acum, după cum au prezis profeţii, o ţară înfloritoare cu oraşe
moderne şi recolte extraordinare, ar trebui să-1 convingă şi pe cel mai împietrit ateu. Să exporte
alimente în Europa, tehnologie în Japonia şi flori în Olanda? Este uluitor!
Dar nu e totul. Cine ar fi visat cu un secol în urmă - sau chiar cu 50 de ani în urmă - că această
nesemnificativă porţiune de teren, după întoarcerea evreilor, va deveni centrul atenţiei lumii
săptămînă după săptămînă, an după an, deceniu după deceniu? Şi nu o atenţie obişnuită sau
ocazională, ci teamă în modul de a aborda această nouă naţiune în raport cu vecinii ei arabi şi în
modul de a nu permite ca
* La jocul de şah, situaţie în care un jucător, fără a fi în poziţie de şah, nu mai poate face nici o mişcare şi este obligat să înceteze jocul, partida
declarîndu-se remiză - n. tr.
împlinire în zilele noastre? 31
războiul din zonă să ajungă un holocaust global. Şi totuşi, ceea ce s-a petrecut este exact ceea ce a
profeţit Biblia:
Iată, voi face ca Ierusalimul să fie o cupă de înfiorare pentru toate popoarele din jur... Şi în ziua
aceea voi face din Ierualim o piatră împovărătoare pentru toate popoarele. Toţi cei ce se
împovărează cu ea vor fi tăiaţi în bucăţi, chiar dacă s-ar strînge toate popoarele pămîntului
împotriva lui (Zaharia 12:2-3).
Şi cine ar fi fost atît de nebun încît să-şi imagineze că după renaşterea Israelului forţele armate ale
acestei naţiuni liliputane vor rivaliza în putere şi vor depăşi în eficacitate pe cele ale Statelor
Unite şi Rusiei. Minusculul Israel, ocupînd cam 0,6 procente din teritoriul lumii arabe, s-a
dovedit mai mult decît egal cu naţiunile arabe din jur, deşi raportul de forţe faţă de ele este cam
1:40, iar acestea au primit orice ajutor posibil de la sovietici, de la cel mai modern armament pî-
nă la mii de consilieri tehnici şi strategici. După ce Irakul a ocupat Kuweitul în august 1990 şi şi-
a ameninţat toţi inamicii cu gaz toxic, comentatorul politic George Will a adus următorul omagiu
curajului şi capacităţii militare a Israelului:
... Vestul ar trebui să-şi amintească cu recunoştinţă acel act poate unic în istorie, extrem de
eficace şi de benefic asupra dezarmării din istoria recentă, bombardarea de către Israel în 1981 a
programului de înarmare nucleară a Irakului aflat în stare embrionară.
Pînă acum, luptele izbucnite periodic împotriva Israelului au rămas limitate la Orientul Mijlociu.
Cu toate acestea, oricine ştie că mai devreme sau mai tîrziu o bătălie dată pentru această
minuscula ţară va duce la Armaghedon. Dar Biblia a prezis şi lucrul acesta acum 2500 de ani:
Voi aduna toate naţiunile împotriva Ierusalimului la luptă... Apoi Domnul va merge şi va lupta
împotriva acelor naţiuni... Şi picioarele Lui vor sta în acea zi pe muntele Măslinilor... Şi Domnul
va fi Rege peste tot pămîntul (Zaharia 14:2-4,9).
32 Dave Hunt
Israelul modern are multe greşeli, pe care nu încercăm să le justificăm şi pentru care el va gusta
judecata lui Dumnezeu. El a revenit în ţara lui nu datorită propriilor merite, ci pentru că
Dumnezeu îşi împlineşte promisiunile faţă de Avraam, Isaac şi Iacob după cum a jurat că va face
în zilele din urmă. Putem fi siguri că Dumnezeul care 1-a adus înapoi în ţară ca împlinire a
promisiunilor Sale nu va îngădui ca Israelul să fie dezrădăcinat din nou, deşi el continuă să-L
respingă pe Mesia. Şi vai de cine încearcă să-1 dezrădăcineze! Ieremia 30-32 ar trebui să fie
suficient (şi mai sunt multe alte pasaje asemănătoare) pentru a împrăştia orice îndoială referitoare
la acest subiect.
Următoarele afirmaţii se pot citi în multe alte pasaje:
O, Israel... sunt cu tine, spune Domnul, ca să te salvez; deşi voi distruge toate naţiunile printre
care te-am împrăştiat, totuşi pe tine nu te voi distruge, ci te voi corecta cu măsură... Toţi cei ce te
devorează vor fi devoraţi... Ascultaţi Cuvîntul Domnului, naţiuni... Cel care 1-a împrăştiat pe
Israel îl va strînge şi-1 va păzi ca un păstor turma lui, şi ei nu vor mai fi întristaţi deloc... Aşa
vorbeşte Domnul, care dă soarele ca lumină ziua şi porunci lunii şi stelelor... dacă aceste porunci
se vor îndepărta dinaintea Mea... atunci sămînţa lui Israel va înceta să mai fie o naţiune... Iată că
vin zile, zice Domnul, cînd [Ierusalimul] nu va mai fi niciodată dărîmat sau distrus.
Rolul decisiv pe care îl va juca Israelul în zilele din urmă şi importanţa înţelegerii profeţiilor
referitoare la el şi la ţara lui nu pot fi în-de-ajuns subliniate. Deşi Cristos 1-a învins pe Satan la
cruce şi Şi-a dovedit victoria prin învierea Sa dintre cei morţi, bătălia nu s-ar putea termina
definitiv dacă Satan ar putea, prin nimicirea evreilor, să împiedice împlinirea promisiunilor
solemne ale lui Dumnezeu faţă de Israel. Pînă acum toate încercările de felul acesta au dat greş.
Totuşi, Anticristul va face un ultim mare efort în scopul soluţiei finale a ceea ce Hitler a numit
„problema evreiască". Cristos însuşi Se va întoarce personal pe pămînt în acel timp pentru a-i
scăpa pe cei care au „perseverat pînă la sf îrşit" (Matei 24:13).
Nu există un alt eveniment în istorie care să se compare cu miracolul Israelului modern şi al
impactului său asupra lumii actuale -,
împlinire în zilele noastre? 33
totul ca rezultat al împlinirii unor profeţii concrete. Mai este nevoie de ceva pentru a convinge
chiar şi pe cel mai sceptic om de caracterul supranatural şi de totala credibilitate a Bibliei? Şi
totuşi, foarte puţini cred chiar şi în faţa unor asemenea dovezi! Renaşterea Israelului are încă o
lecţie pentru lume: aredinţajiu este rodul unei recunoaşteri intelectuale, a junor dovezi
copleşitoare, ci rodul unei inimi care iubeşte adevărul şi este doritoare să cunoască şi să facă
voialui Dumnezeu.
în ultimii ani am fost de asemenea martorii unor stadii premergătoare împlinirii celeilalte profeţii
strategice despre care am auzit atîtea în tinereţea mea: renaşterea străvechiului Imperiu Roman
profeţită pentru „zilele din urmă". A fost fascinant să observăm conceptul unei uniuni libere a
şase naţiuni vest-europene în cadrul „Tratatului de la Roma", extinzîndu-se treptat pentru a
include 12, care sunt programate să devină în 1992 „Statele Unite ale Europei".
Cu toate că mulţi cercetători ai profeţiei biblice au pus semnul de egalitate între Comunitatea
Economică Europeană (CEE sau CE) şi Imperiul Roman renăscut, Cezarii au stăpînit un imperiu
mult mai vast - lumea din zilele lor.
Formarea CE a fost doar primul pas pe care cercetătorii profeţiei biblice l-au studiat cu atenţie.
Cum s-ar putea ca acelaşi proces să se extindă pe tot teritoriul care a fost cîndva sub Cezari?
Aceasta era marea întrebare, la care nu s-a răspuns decît în parte. Prăbuşirea comunismului în
Europa de Est, începînd cu toamna anului 1989, a pus în mişcare un proces care promite să
unească toate naţiunile de pe pămînt, stabilind în felul acesta un guvern mondial peste care va
stăpîni Anticrist.
Uşa este deja deschisă pentru a include, într-o Europă Unită, chiar şi Uniunea Sovietică şi foştii ei
sateliţi - un concept de neimaginat cu numai cîteva luni în urmă. Dacă se va întîmpla lucrul
acesta, însăşi mărimea, precum şi puterea economică şi militară a noii Comunităţi Europene unite
care se va întinde de la Atlantic pînă la cele mai îndepărtate colţuri ale Uniunii Sovietice vor forţa
şi restul lumii să i se alăture. După cum a scris un binecunoscut analist:
Calitatea de membru [în CE] este deja deschisă acelor popoare europene care au îmbrăţişat
democraţia şi sunt gata să facă ceva ca să intre. Aceasta fiind situaţia, pe măsură ce Europa din
spatele Cor-
34 Dave Hunt
tinei de Fier se liberalizează, pare drept şi inevitabil ca CE să se extindă spre est...
Pe termen lung, structura europeană va fi considerată ca prototip pentru ceva mult mai ambiţios.
Ideea unui guvern mondial este veche de cel puţin un secol şi n-a dus nicăieri. Dar o comunitate
care se extinde tot mai mult, bazată pe valori culturale comune, este o idee mult mai
promiţătoare.
Conceptul cultural european nu este o idee convenţională. Ea este una globală. Noi facem acum
primii paşi spre o comunitate ecumenică ce va fi ajuns în final în toate colţurile planetei noastre.4
Acest scriitor necreştin a descris, fără să ştie lucrul acesta, împlinirea uneia dintre cele mai
importante şi uimitoare profeţii din Biblie. „Comunitatea ecumenică... globală" la care se referă
el nu este alta de-cît Imperiul Roman renăscut peste care va domni Anticrist. Din perspectiva
profeţiei biblice, euforia actuală n-ar trebui să fie reacţia corectă la recenta introducere a noilor
libertăţi în naţiunile comuniste şi la ameliorarea relaţiilor lor cu Occidentul care a pregătit scena
pentru aceste evoluţii istorice.
Renaşterea Imperiului Roman aflată acum în desfăşurare este ultima din lungul şir de profeţii
împlinite de-a lungul secolelor care demonstrează că Biblia, după cum pretinde, este Cuvîntul lui
Dumnezeu. Mai mult de atît, este un semn extrem de important al apropierii apariţiei lui Anticrist
şi celei de a doua veniri a lui Cristos, atunci cînd El va înfrunta acel impostor faţă în faţă aici pe
planeta Pămînt. Dar mai întîi vine răpirea!
Prin harul lui Dumnezeu, am trăit destul ca să văd cum multe din ceea ce am învăţat în tinereţe ca
fiind profeţie au devenit istorie. Este impresionant să priveşti desfăşurarea evenimentelor înspre
împlinirea profeţiilor consemnate în Biblie cu mii de ani în urmă. Dar cele mai incredibile
evenimente sunt încă pe drum, iar Biblia ne-a expus dinainte scenariul.
4.
Ultimele „zile din urmă"?
ESTE POSIBIL CA noi să trăim în „zilele din urmă"? Şi dacă aşa este, ce înseamnă aceasta - şi
ce putem face noi în acest scop? Sau, se poate face ceva? Chiar şi numai ridicarea unor astfel de
întrebări ar provoca în cele mai multe cercuri laice încruntări de sprîncene politicoase, zîmbeţe
ironice, chicoteli ici şi colo, sau chiar batjocură pe faţă. Doar au văzut toate acestea în filmele
apocaliptice. De asemenea, mulţi creştini au scos tema din discuţie. Pentru ei, ea ţine de strategia
acelor evanghelişti care, după ce au dat greş cu toate metodele de a „trezi păcătoşii", fac apel la
subiecte senzaţionale. Şi mai sunt unii, atît creştini, cît şi necreştini, care resping supăraţi orice
discuţie despre „zilele din urmă", ca fiind un fatalism negativ care ar produce doar pesimism şi ar
împiedica progresul.
Asemenea reacţii pot fi de înţeles. Tema este cît se poate de neplăcută. Chiar expresia „zilele din
urmă" implică un sfîrşit catastrofal al istoriei omenirii, cel puţin aşa cum am cunoscut-o, sau
poate chiar al lumii. Şi aproape toţi oamenii, oricît s-ar împotrivi, nu pot scăpa de sentimentul
ascuns că un asemenea sfîrşit ar putea foarte bine să aibă loc, şi atunci mai bine nu se gîndesc la
el.
Oricare ar fi reacţia cuiva faţă de această temă, totuşi nu se poate evita faptul că de la Geneza la
Apocalipsa, „zilele din urmă", „vremea din urmă", „vremea sfîrşitului" şi alţi termeni similari
sunt folosiţi tot mereu pentru a vorbi de ceea ce este în mod clar o temă majoră a Bibliei. Numai
în cartea lui Daniel, pe lîngă versetele deja menţionate, subiectul apare în mod repetat. Daniel se
ocupă mult de evenimentele care se vor petrece în zilele din urmă, şi la unele dintre acestea ne
vom referi mai tîrziu.
36 Dave Hunt
O expresie interesantă - „timpul sfîrşitului" - apare de cinci ori, şi omului Daniel i se explică în
legătură cu ea că Dumnezeu a fixat un anumit timp cînd va veni sf îrşitul. Istoria omenească aşa
cum am cunoscut-o va ajunge într-adevăr la un sfîrşit, produs prin răzvrătirea omului şi
intervenţia directă a lui Dumnezeu aici pe planeta Pămînt. Dumnezeu a intervenit în trecut - la
potop şi la turnul Babei - şi o va face din nou atunci cînd ticăloşia omului a ajuns atît de mare,
încît El nu mai poate răbda. Dumnezeu ştie exact cînd se va petrece lucrul acesta, ca şi tot ceea ce
conduce înspre apogeul istoriei.
Cît de aproape suntem noi astăzi de acel timp? Se poate oare spune aşa ceva? Din nefericire,
totdeauna au existat entuziaşti care erau convinşi că ştiu exact cînd va veni sf îrşitul şi care au
fost în stare să convingă o mulţime de adepţi să-şi vîndă sau să renunţe la posesiunile lor şi să se
urce în copaci sau pe vîrful dealurilor pentru a aştepta a doua venire. Teoriile apocaliptice au
înflorit la fiecare trecere de la un secol la altul, şi în special la sfîrşit de mileniu. Este deci de
aşteptat ca pe măsură ce ne apropiem de anul 2000 să se vorbească tot mai mult despre sf îrşitul
lumii, a doua venire şi zorii unei noi ere a păcii şi belşugului (deoarece nu toată lumea aşteaptă
judecata lui Dumnezeu).
Scepticii argumentează că primii creştini şi chiar apostolii, precum şi nenumăraţi alţi oameni de-a
lungul secolelor au crezut că trăiesc în zilele din urmă, şi că termenul este deci fără importanţă.
Este adevărat că Petru, în predica sa din ziua Cincizecimii (Fapte 2:17), pare să aplice o profeţie
din Vechiul Testament despre „zilele din urmă" (Ioel 2:28-32) asupra revărsării Spiritului
(Duhului) peste discipoli în vremea aceea. Totuşi, dacă citim cu atenţie contextul din Ioel
împreună cu predica lui Petru, este limpede că Petru nu declara că ceea ce se petrecea în acel
moment era împlinirea promisiunii din Ioel. Era mai degrabă o mostră a ceea ce s-ar fi putut
întîmpla dacă Israel s-ar fi pocăit de respingerea lui Cristos. Ar fi putut experimenta domnia mi-
lenară a lui Mesia pe care Ioel a continuat s-o descrie. A fost o ofertă pe care Israel a refuzat-o
(după cum fusese profeţit că va face), dar pe care o va accepta în viitor, după ce Dumnezeu îl va
fi judecat.
Apostolul Ioan, scriind pe la anul 95 d. Cr., a declarat: „Copilaşilor, este timpul din urmă; şi după
cum aţi auzit că va veni anticrist, acum sunt mulţi anticrişti; prin aceasta ştim că este timpul din
urmă" (Ioan 2:18). Totuşi, Ioan nu declara sub nici o formă că „zilele din urmă" ar
Ultimele „zile din urmă"? 37
fi sosit pe deplin, după cum afirmă unii. El a lămurit faptul că, deşi erau deja mulţi anticrişti,
Anticristul trebuia să apară într-un timp viitor.
Şi Petru se ocupă cu această temă. El a scris că „în zilele din urmă vor fi batjocoritori" care vor
face de rîs însăşi ideea de a doua venire (2.Petru 3:3,4). Dînd de înţeles că se pot scurge mulţi ani
înaintea împlinirii tuturor profeţiilor referitoare la „zilele din urmă", el a explicat că pentru
Dumnezeu „o mie de ani sunt ca o zi" (versetul 8). Totuşi, judecata lui Dumnezeu va veni într-
adevăr, incluzînd distrugerea întregului univers cîndva în viitor. „Cerurile şi pămîntul... sunt
păstrate... pentru foc, fiind ţinute pentru ziua de judecată şi de pierzare a oamenilor nelegiuiţi"
(versetul 7). Modul de exprimare al lui Petru arată foarte limpede că el nu aştepta „zilele din
urmă" în timpul vieţii sale.
Pavel de asemenea a vorbit despre „zilele din urmă" ca fiind neîndoios în viitor, referindu-se la
aspecte concrete care nu urmau să aibă loc decît după moartea sa. El i-a spus lui Timotei: „...
Timpul plecării mele [moartea] este aproape. M-am luptat lupta cea bună, mi-am sfîrşit
alergarea" (2.Timotei 4:6,7). Mai-bătrînilor (prezbiterilor) din Efes le-a spus: „... După plecarea
mea [moartea] vor intra printre voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma" (Fapte 20:29). E sigur
că nici Ioan, nici Petru, nici Pavel n-au aşteptat în timpul vieţii lor evenimentele despre care au
profeţit că urmau să se petreacă în „zilele din urmă".
Să nu uităm că răpirea ar putea să aibă loc în orice clipă. într-adevăr, atunci ca şi acum, Biserica
primară veghea şi aştepta cu atenţie încordată să fie luată la cer în acel eveniment glorios. Nu
există semne clare care să indice că răpirea este pe cale să aibă loc. „Semnele privitoare la zilele
din urmă" nu sunt pentru Biserică, ci pentru un Israel necredincios. Nimic nu stă între Biserică şi
acea „binecuvîntată speranţă" de a fi răpită să-şi întîlnească Mirele în văzduh.
Acele evenimente pe care le-a profeţit Cristos atunci cînd I s-a cerut să arate semnele venirii Sale
au intenţia să-1 avertizeze pe Israel de apariţia lui Anticrist şi că acesta, după ce-i va garanta
pacea, va încerca să-1 distrugă. Semnele vestesc de asemenea venirea lui Mesia al Israelului
pentru a-1 scăpa de armatele inamice ale lui Anticrist, un eveniment pe care creştinii îl numesc a
doua venire a lui Cristos în putere şi glorie. Deoarece răpirea vine mai întîi, totuşi, anumite semne
care
38 Dave Hunt
Ultimele „zile din urmă"? 39
indică apropierea celei de a doua veniri dau dinainte suficiente avertismente pentru ca să dea de
ştire Bisericii că răpirea trebuie să fie în curînd. Cu toate acestea, trebuie ca totdeauna, indiferent
de semne, noi să aşteptăm în orice clipă răpirea şi să ne ducem viaţa în această atitudine de
aşteptare.
Cît despre a doua venire, ar fi fost prematur pentru Israel s-o aştepte cînd se împliniseră doar
cîteva semne premergătoare. Isus a declarat: „Cînd veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că ea [a
doua venire] este aproape, chiar la uşi" (Matei 24:33). Israel a fost avertizat ca să poată şti exact
cînd va sosi momentul ca Mesia să intervină. Cîte din aceste semne vor da avertismente pînă în
vremea răpirii, nimeni nu poate spune. Ştim totuşi că generaţia noastră este prima care vede îm-
plinindu-se aceste semne avertizatoare, şi ele sunt multe.
Scriitorii Noului Testament par să fi înţeles că „zilele din urmă" sunt o perioadă care a început cu
înălţarea lui Cristos şi va culmina cu a doua Sa venire. Acel eveniment va fi precedat de semne
concrete care indică faptul că generaţia care va fi pe pămînt în vremea aceea va trăi în ultimele
„zile din urmă". Este ceva palpitant să observăm că nici o generaţie înaintea noastră n-a avut
suficiente motive ca să creadă că trăieşte în ultimele „zile din urmă" care precedă nemijlocit a
doua venire a lui Cristos - nici o generaţie pînă la a noastră!
De ce numai generaţia noastră, spre deosebire de toate cele anterioare, trăieşte în ultimele „zile
din urmă"? Fiindcă atîtea din semnele majore pe care le dă Biblia ca să avertizeze asupra
apropierii celei de-a doua veniri ai lui Cristos nu pot fi aplicate asupra unor evenimente din
trecut. Dar astăzi s-a schimbat situaţia. Pentru prima dată în istorie, toate semnele care prevestesc
a doua venire se pot produce în orice clipă. De fapt, generaţia actuală - spre deosebire de oricare
altă generaţie înaintea ei - are motive mai mult decît suficiente pentru a crede că a doua venire
este foarte aproape.
Care sunt aceste semne care ar putea să se împlinească acum pentru prima dată în istorie? Isus a
numit cîteva dintre ele. De exemplu, vorbind de evenimentele care vor preceda a doua Sa venire,
El a atenţionat cu privire la o perioadă de distrugeri fără precedent cu urmări ' atît de grave, încît
„dacă acele zile n-ar fi scurtate, nici o carne n-ar mai fi salvată..." (Matei 24:22). O astfel de
afirmaţie a fost o enigmă pentru generaţiile trecute: Cum putea fi ameninţată cu distrugerea în-
treaga viaţă de pe pămînt, prin arcuri şi săgeţi, săbii şi suliţe, sau chiar prin armele convenţionale
din al doilea război mondial? Cu toate acestea, generaţia noastră a produs şi a stocat arme
necunoscute în trecut şi care au realmente potenţialul de a distruge toată viaţa de pe această
planetă. Suntem deci prima generaţie din istorie pentru care această profeţie concretă nu mai
aşteaptă vreo evoluţie viitoare pentru a face posibil lucrul acesta. Ea s-ar putea împlini în orice
moment.
într-o viziune a viitorului dată lui de către Cristos, Ioan a văzut un conducător mondial avînd sub
control întreg pămîntul, nu numai politic şi militar, ci şi economic. Nimeni nu va putea atunci
cumpăra sau vinde ceva fără misteriosul sigiliu de loialitate „666" al lui Anticrist întipărit pe
mînă sau pe frunte (Apocalipsa 13:16-18). Cu toate că generaţiile din trecut au luat în serios
această ameninţare, nu exista nici o posibilitate prin care tot comerţul şi operaţiunile bancare de
pe pămînt să poată fi ţinute sub control dintr-un loc central. Astăzi există această posibilitate.
Avem computerele, sateliţii de comunicare şi o reţea bancară electronică la scară mondială care
face posibil un asemenea control. Ba mai mult, oricine ştie că este numai o chestiune de timp pînă
cînd un astfel de sistem va fi operant şi impus populaţiei. Deci avem încă o dată o profeţie despre
zilele din urmă a cărei împlinire nici o generaţie înaintea noastră n-o putea măcar imagina, şi cu
atît mai puţin să-i înţeleagă modul de aplicare în epoca ei.
Ioan a văzut de asemenea că întreaga lume împreună cu Anticrist se va închina lui Satan: „Şi ei s-
au închinat dragonului [balaurul, şarpele cel vechi, Diavolul sau Satan, 12:9] care a dat putere
Bestiei [fiara, Anticrist], şi ei s-au închinat Bestiei" (Apocalipsa 13:4). O asemenea profeţie ar fi
părut de necrezut generaţiilor anterioare, însă nu şi în zilele noastre. Sjaţajnisniuijju^^
cea mai
^ î
^j^j^^ din. America".1 într-o
altă analiză se spune: „Cresterea_alarmantă ^satanismului şi vrăjitoriei este partea întunecată a
trezirii ocultismului prin Noua Eră.^Anu-mite genuri de muzică rock folosesc fără jenă o
simbolistică satanică, iar mulţi adolescenţi, aflaţi în dificultăţi, sunt atraşi de, sectele satanice atît
în Statele Unite, cît şi în Europa".2 Sataniştii îşi au propriii lor capelani în Forţele Armate ale
S.U.A. şi sunt protejaţi de legea libertăţii religioase. Creşterea rapidă a satanismului pe întreg
pămîntul
40 Dave Hunt
este un fenomen specific vremurilor noastre, astfel că ideea închinării lumii înaintea lui Satan este
mult mai plauzibilă astăzi decît în generaţiile trecute.
Cu toate că satanismul ostentativ poate fi privit ca afectînd numai un grup de oameni cu concepţii
extremiste, Satan are putere de atracţie asupra unui segment mult mai mare al societăţii sub alte
nume, cum ar fi Lucifer. Filmul 2010 a fost reprezentativ pentru spălarea creierului care se face
acum. Spre sfîrşitul filmului, Statele Unite şi Uniunea Sovietică sunt pe punctul de a se angaja
într-un schimb de lovituri cu rachete nucleare, care vor devasta pămîntul. Deodată însă apare pe
cer un soare nou. Evenimentul este atît de senzaţional, încît transformă conştiinţa tuturor, aduce
încetarea ostilităţilor, şi creează pace. în romanul său 2010, Arthur C. Clarke ne face cunoscut că
numele noului soare este Lucifer!
într-un interviu luat de revista „Life" unor americani de seamă cu privire la scopul vieţii, prima
persoană întrebată s-a exprimat după cum urmează: „Scopul nostru este... să ne întoarcem în
Eden, să facem pace cu şarpele [Satan] şi să ne aşezăm computerele printre merii sălbatici".3 O
asemenea afirmaţie într-o revistă aşa de cunoscută ar fi fost de neînchipuit cu numai o generaţie
în urmă. Sigla u-nei organizaţii pacifiste Peace On Earth (Pace pe pămînt) arată globul pămîntesc
cu un dragon (balaur) uriaş (una din formele de înfăţişare biblică a lui Satan) cocoţat pe el şi
păzindu-1. Una din broşurile lor declară un lucru pe care generaţiile anterioare l-ar fi considerat
şocant, dar care între timp a devenit acceptabil:
„... Pe măsură ce intrăm în ceea ce a fost numit Era Vărsătorului, intrăm într-o perioadă de
cooperare între domeniile spirituale şi materiale, deci este timpul să facem pace cu dragonul şi să
lucrăm în parteneriat cu înţelepciunea şi puterea pămîntului pe care le reprezintă dragonul".4
în» acelaşi timp cu lumea, şi Biserica creştină mărturisitoare este pregătită să se închine lui
Anticrist. Pavel ne avertizează în multe pasaje referitor la apostazie sau la îndepărtarea de la
credinţă în zilele din urmă. Pare de necrezut ceea ce numeşte el concret într-un pasaj: „Spiritul
[Duhul] spune limpede că în vremurile din urmă unii se vor
Ultimele „zile din urma1? 41
îndepărta de la credinţă [vor deveniago^l^], dînd atenţie unor spirite seducătoare şi învăţături ale
demonilor" (l.Timotei 4:1). O asemenea profeţie este şocantă, anume: una din trăsăturile
caracteristice ale zilelor din urmă va fi faptul că tocmai cei care se numesc ori s-au numit creştini
au relaţii cu spirite rele! Şi totuşi, generaţia noastră experimentează lucrul acesta într-un grad
necunoscut pînă acum în istorie.
Dintotdeauna au existat încercări de contactare a lumii spiritelor prin şedinţe spiritiste, tăbliţe
Ouija,* precum şi alte practici de ghicire. Totuşi, au fost foarte puţini cei care au luat parte la
aceste şedinţe, realizate în general în semiîntuneric şi totdeauna privite cu suspiciune de către
omul obişnuit. Astăzi însă spiritismul este practicat de zeci de milioane de oameni pe tot
pămîntul, deşi într-o mulţime de forme noi şi denumiri diferite care-1 fac acceptat pe scară largă.
De la grădiniţă pînă la universitate, în lumea afacerilor ca tehnici de succes, în psihoterapie şi în
medicină, sunt contactaţi „ghizi interiori" care nu sunt altceva decît spirite seducătoare. Ei aduc
un mesaj care poate fi descris numai ca „învăţături ale demonilor". Am dovedit pe deplin toate
acestea în America: The Sorcerer's New Apprentice (America: Noul ucenic al vrăjitorului). E de-
ajuns să spunem că acest fenomen e caracteristic generaţiei noastre şi se dezvoltă cu rapiditate.
Şi în Biserică există o îndepărtare de la credinţă, şi aceasta în numele credinţei. Sunt contactate
spirite înşelătoare, chiar dacă aici nu se vorbeşte despre „nivele mai profunde ale psihicului" sau
„maeştri înălţaţi", ci despre Gristos însuşi! Practicarea vizualizării lui „Isus" (vizualizarea Măriei
are acelaşi efect pentru catolici) este folosită în „vindecarea interioară" şi în intensificarea vieţii
de rugăciune ori în obţinerea unei înţelegeri mai profunde a ceea ce a învăţat Isus. Faptul că acel
„Isus" care apare apoi şi începe să ducă o viaţă a lui proprie nu este Domnul Isus Cristos, ci „un
spirit înşelător" care aduce „învăţături ale demonilor" a fost dovedit pe larg în cărţi cum ar fi The
Se-duction of Christianity (Seducerea creştinătăţii**) şi Beyond Seduction (Dincolo de seducere),
şi nu ne vom mai ocupa aici de această temă. Totuşi, faptul că acest fenomen se dezvoltă atît de
rapid, ajungînd acum să scape controlului chiar şi în Biserică, este o caracteristică
Tăbliţă înzestrată cu literele alfabetului şi cu alte semne, folosită în şedinţe spiritiste pentru obţinerea unor mesaje presupuse că vin din partea
spiritelor celor morţi - n. tr. ** Apărută în limba română la Editura Agape - n. tr.
42 Dave Hunt
Ultimele „zile din urma1? 43
doar a generaţiei noastre şi prin aceasta este o altă dovadă că am putea fi în ultimele „zile din
urmă".
Pavel a avut o aşa putere de a vedea cu mintea, încît aprecierile lui remarcabile care se potrivesc
într-un mod atît de caracteristic lumii noastre moderne n-ar fi putut fi concepute decît prin
inspiraţie divină. El a avertizat: „... în zilele din urmă vor veni vremuri periculoase. Căci oamenii
vor fi iubitori de sine" (2.Timotei 3:1,2). Omenirea a fost totdeauna egocentrică, egoistă şi
narcisistă. Dar generaţia noastră este prima în istorie care e învăţată să se iubească pe sine. Acum
se acceptă în cercuri largi faptul că, din instinct, nu ne place de noi înşine şi că trebuie să învăţăm
să ne iubim pe noi înşine înainte de a-L putea iubi pe Dumnezeu sau pe alţi oameni. Prima
poruncă a devenit: „lubeşte-te pe tine însuţi!", punînd pe locul doi: „Să-L iubeşti pe Domnul
Dumnezeul tău".
Oistos n-ar fi spus niciodată: „Fă altora ce ai vrea să-ţi facă ei ţie" dacă noi toţi nu ne-am iubi pe
noi înşine. Porunca Sa: „Iubeşte-1 pe aproapele tău ca pe tine însuţi" presupune în mod evident că
noi deja ne iubim pe noi înşine şi nu are intenţia de a ne încuraja, ci de a ne corecta iubirea de
sine. Ne îndeamnă să dăm aproapelui nostru ceva din grija iubitoare pe care în mod normal o
avem numai pentru noi înşine. Totuşi, o cunoscută cîntăreaţă gospel care şi-a început cariera cu
„Condu-ne pe noi, Iehova" lălăieşte acum „Iubirea de sine e cea mai mare dintre toate". Chiar şi
unele biserici evanghelice ţin semi-narii în care îşi învaţă membrii cum să se iubească pe sine.
Este ca un gaz turnat pe un foc deja scăpat de sub control. Şi iarăşi, acest fenomen a apărut pentru
prima dată în generaţia noastră.
Ioan a văzut de asemenea în viziunea sa că lumea se va închina ca înaintea lui Dumnezeu nu
numai înaintea Dragonului (Balaurul, Sa-tan), ci şi înaintea lui Anticrist. Generaţiilor trecute li s-
ar fi părut ridicol să-şi imagineze că cineva, cu atît mai puţin întreaga lume, se va închina unui
om ca unui Dumnezeu. Totuşi, în ultimii 30 de ani, „oamenii-dumnezeu" din Orient precum
Bhagwan Shri Rajneesh, Baba Muktananda, Maharaji şi mulţi alţii au venit în Occident, şi miile
de adepţi ai lor li s-au închinat literalmente ca lui Dumnezeu. Cu toate că numai o minoritate
nesemnificativă a omenirii îi urmează astăzi pe aceşti guru, totuşi închinarea înaintea unui om ca
înaintea lui Dumnezeu a devenit în lumea occidentală pentru prima dată în is-

L
torie un lucru obişnuit. Actori, actriţe, vedete sportive şi lideri politici sunt acum printre cei ce se
închină înaintea acestor guru.
Lumea din zilele noastre este fără doar şi poate pregătită acum pentru cel ce „sade ca Dumnezeu
în templul lui Dumnezeu, arătîn-du-se pe sine că este Dumnezeu" (2.Tesaloniceni 2:4). Această
profeţie se va împlini mai întîi atunci cînd Anticrist se va aşeza în templul evreiesc care rămîne
de construit în Ierusalim. Există totuşi şi o a doua aplicaţie. Corpul unui credincios devine
„Templul" lui Dumnezeu prin locuirea Spiritului Sfînt în el. „Voi sunteţi Templul lui Dumnezeu
şi... Spiritul lui Dumnezeu locuieşte în voi" - (l.Corinteni 3:16; cf. 6:19), şi lucrul acesta ar trebui
să fie valabil pentru toată omenirea. în loc de aceasta, religia lui Anticrist înalţă „eul" la rangul de
„Dumnezeu" în „Templul" omenesc.
Astăzi, pentru prima oară în istorie, nu numai cîţiva yoghini şi guru, ci milioane de oameni
obişnuiţi de pretutindeni privesc în mod mistic adînc în interiorul lor. Acolo, unde ar trebui să fie
Templul adevăratului Dumnezeu, ei încearcă să descopere că pretinsul lor „eu mai înalt" este
„Dumnezeu". Practicarea Meditaţiei Transcedentale, a meditaţiei orientale şi a altor forme de
yoga este larg răspîndită. Ţelul este „dezvoltarea de sine" a omului, adică să-L descopere în sine
pe Dumnezeu, să înţeleagă faptul că el este „Dumnezeu". Este aceeaşi minciună cu care şarpele a
înşelat-o pe Eva. în mod evident, zeificarea eului joacă un rol important în pregătirea lumii pentru
a se închina înaintea lui Anticrist, oferindu-ne astfel încă un indiciu că generaţia noastră ar putea
trăi chiar în ultimele „zile din urmă".
Nu este nevoie ca cineva să practice misticismul oriental pentru a se zeifica pe sine. Această
concepţie a devenit baza psihologiei umaniste, care a căpătat o mare importanţă în ultimii 20 de
ani. Unul din liderii ei a fost Cari Rogers, care s-a lepădat de creştinism pe cînd era în seminar şi
s-a orientat înspre studiul psihologiei. Rogers a oferit studenţilor un înlocuitor profan al „naşterii
din nou" prin experienţa „botezării în apele curgătoare ale eului tău". Declarînd că „eul în
potenţialul său nelimitat este de fapt un dumnezeu", Rogers a întrebat sfidător: „Cine are nevoie
de un Dumnezeu acolo sus, cînd poartă unul în sine însuşi?"
în ciuda atitudinii sale decis anticreştine,, lui Rogers i s-a decernat în 1967 Premiul Asociaţiei
Consilierilor Pastorali din America. în
44 Dave Hunt
contrast cu porunca lui Cristos de a ne „tăgădui pe noi înşine" (Matei 16:24; Marcu 8:34, etc.) şi
cu îndemnul lui Pavel: „Fiecare să-i preţuiţi pe alţii mai presus de voi înşivă" (Filipeni 2:4), un
„psiholog creştin" de seamă scrie fără nici o ruşine:
Sub influenţa unor psihologi umanişti cum ar fi Cari Rogers şi Abraham Maslow, mulţi dintre noi
creştinii am început să ne vedem nevoia de iubire de sine şi respect de sine. Este bine şi necesar
să ne concentrăm asupra acestui lucru.5
Isus a avertizat că semnul major care va anunţa apropierea revenirii Sale va fi înşelăciunea
religioasă. „Fiţi atenţi să nu vă înşele nimeni". Apoi, El a arătat în ce constă această înşelăciune
din zilele din urmă: „Se vor ridica mulţi profeţi falşi şi vor înşela pe mulţi... Căci se vor scula
Cristoşi falşi şi profeţi falşi şi vor arăta semne şi minuni mari, astfel încît, dacă ar fi posibil, să-i
înşele şi pe cei aleşi" (Matei 24:4,11,24).
Un observator necreştin, scriind doar cu 50 de ani în urmă, n-ar fi prezis redeşteptarea religioasă
mondială pe care a profeţit-o Cristos. în schimb, ar fi sugerat că zilele noastre vor fi caracterizate
de scepticism şi ateism, şi că ştiinţa ar fi avansat atît de mult, încît n-ar mai prea rămîne loc
pentru religie în lume. Nici o persoană instruită n-ar da credit „valorilor spirituale", iar
materialismul ar fi obţinut supremaţia.
Cît de mult s-ar fi înşelat un astfel de observator! în contrast, cîtă dreptate a avut Cristos spunînd
că mulţi profeţi falşi şi mesia falşi se vor scula şi vor înşela pe mulţi. Este limpede ce-a vrut să
spună cu asta: O redeşteptare a religiei va invada lumea în zilele din urmă. Dar ea nu va
reprezenta adevărul; în loc de aceasta, mulţimile vor fi înşelate de profeţi falşi şi mesia falşi.
Exactitatea acestei profeţii remarcabile de acum 1900 de ani nu poate fi negată.
Suntem martorii unei evoluţii complet surprinzătoare: S-a trezit interesul pentru experienţele
spirituale - un interes atît de semnificativ, încît preşedintele sovietic Mihail Gorbaciov a fost
forţat să-şi modifice planurile şi să negocieze cu papa. Cît despre falşii mesia, se numără cu
sutele, dacă nu cu miile. Unul printre mulţi alţii este coreeanul Sun Myung Moon. Pînă de curînd
doar a făcut aluzii la faptul
Ultimele „zile din urmă"? 45
că este Mesia, dar acum - la mijlocul lui august 1990 - Moon şi-a făcut cunoscut clar pretenţia în
şedinţa de deschidere a unui congres al Religiilor Lumii ţinut la San Francisco. După cum a
relatat San Francisco Chronicle: „înconjurat cu swami, savanţi, lama şi imami, reverendul Sun
Myung Moon s-a proclamat joi noul Mesia al lumii".6
Iar profeţii falşi? Ei sunt printre cele mai populare figuri văzute şi auzite în mass-media creştină
de astăzi. în decembrie 1989, Oral şi Richard Roberts au expediat prin poştă donatorilor potenţiali
pachete conţinînd două luminări mici, una roşie şi cealaltă verde. Destinatarii au fost instruiţi să
returneze luminarea roşie împreună cu cererile lor pentru rugăciune, inclusiv, desigur, inevitabila
„jertfă a seminţei" care chipurile le-ar „activa" credinţa. în ajunul Crăciunului, fiecare persoană
urma să-şi aprindă luminarea verde, în timp ce Oral şi Richard vor aprinde miile de luminări roşii
primite înapoi. Aprinderea simultană a luminărilor, se spunea, va împuternici rugăciunile rostite
a-tunci şi va da naştere unor „miracole". Iată o tehnică vrăjitorească standard adaptată strîngerii
„creştine" de fonduri!
Cam în acelaşi timp, Robert Tilton a expediat la adresele cunoscute un pacheţel cu nişte ustensile
pentru a obţine bani şi vindecare de la Dumnezeu prin practicarea unei metode vrăjitoreşti
similare. Şi aici un factor decisiv a fost expedierea mai întîi a unei donaţii lui Tilton. Apoi,
persoana trebuia să păşească în cercul magic expediat şi să-şi pună picioarele pe conturul tălpilor
lui Tilton trasate în roşu. „Ca punct de contact divin, aşezaţi-vă picioarele pe ale mele în fiecare
dimineaţă timp de 21 de zile" - scria în instrucţiuni. Pe plic scria cu litere mari „PRIMEŞTI 5000
DE DOLARI DUPĂ 14 ZILE DE PĂŞIT ÎN CERC!" Pe dosul plicului scria „Femeia ESTE
VINDECATĂ DE CANCER după ce a păşit în cerc!"
Faptul că Tilton s-a îmbogăţit prin asemenea practici nu este atît de şocant ca faptul că atît de
mulţi creştini profesanţi sunt înşelaţi de el şi alţii ca el. Doar cu cîţiva ani în urmă, o asemenea
vrăjitorie evidentă n-ar fi fost încuviinţată în Biserică. Dar astăzi este proclamată la televiziunea
creştină şi sprijinită de aşa-zişi credincioşi. Cu siguranţă că avem aici un alt semn al vremurilor.
Situaţia de astăzi din Biserică aminteşte de ultimele zile ale regatului lui Israel. în loc să dea
ascultare Cuvîntului lui Dumnezeu, poporul lui Dumnezeu a consultat mediumi spiritişti (Isaia
8:19). Israel se
46 Dave Hunt
scufundase în mlaştina ocultismului, astrologiei şi idolatriei (Ieremia 19:4,5,13; 32:29). Imoralitatea era
răspîndită chiar şi printre preoţi (Ezechiel 16:15-59; Osea 6:9). Judecata dreaptă a lui Dumnezeu era pe
punctul de a cădea asupra lor, cum este şi astăzi pe punctul de a cădea asupra Bisericii şi lumii. Armata lui
Nebucadneţar urma să fie u-nealta, şi urma să înceapă lunga captivitate babiloniană a poporului lui
Dumnezeu.
Israel avea nevoie disperată de salvare de o armată invadatoare nemiloasă şi invicibilă, dar scăparea nu
putea veni decît prin pocăinţă şi supunere faţă de Domnul său. Dumnezeu îi trimisese cu răbdare profet
după profet pentru a-1 acuza pe Israel de răzvrătire, idolatrie, răutate şi practici oculte şi pentru a-1
implora să se pocăiască, dar el n-a vrut. El ar fi trebuit să privească realitatea în ochi, dar în loc de aceasta
s-a întors la numeroşii profeţi falşi care linişteau şi adormeau poporul cu minciuni. Mesajul lor „pozitiv"
era mult mai atrăgător decît predicile „negative" ale celor care vorbeau pentru Dumnezeu. în faţa
asigurărilor înşelătoare că totul era în regulă, Ieremia a vestit: „Căci Mi-am luat pacea de la poporul
acesta, zice Domnul" (16:5).
La fel de serios a avertizat Ieremia privitor la judecata iminentă a lui Dumnezeu împotriva profeţilor falşi
ai gîndirii pozitive care promiteau Israelului: „Pace, pace, cînd nu este pace" (6:14; 8:11). Numind
asemenea asigurări înşelătoare „viziuni zadarnice" şi „preziceri linguşitoare" (12:24), Ezechiel a declarat:
De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că aţi vorbit deşertăciuni şi aţi văzut lucruri mincinoase...
Sunt împotriva voastră... mî-na Mea va apăsa asupra profeţilor care văd deşertăciuni şi prezic minciuni...
Pentru că... Mi-au amăgit poporul, spunînd: Pace; şi nu era pace... (13:8-10).
Astăzi se repetă istoria: Este crepusculul ei. De data aceasta însă urmează să se instaleze peste întreaga
lume. Din nou, cei care avertizează în legătură cu judecata iminentă a lui Dumnezeu sunt acuzaţi că sunt
negativişti. Remediul magic atotvindecător al unei gîndiri pozitive (Positive Mental Attitude - PMA -
Atitudine mintală pozitivă) este răspîndită pretutindeni în lumea afacerilor, psihologiei, învăţă-
Ultimele „zile din urmă"? 47
mîntului, medicinei - precum şi în Biserică. Aşa suna recent o reclamă a mărcii de automobile
Volkswagen în revista Time: „Gîndul este cea mai puternică forţă din univers... Avem capacitatea de a
transpune orice gînd în realitate cu puterea minţii".7
Mulţi creştini presupun acum că gîndurile şi cuvintele noastre, şi nu Dumnezeu, ne controlează destinul -
că suntem nişte mici dumnezei aflaţi sub El, capabili de a ne crea propria noastră lume. 8 Un seminar ţinut
de un binecunoscut predicator creştin de motivaţie şi de succes promite: „Cum să obţii ceea ce doreşti". 9 O
cărticică mult citită, scrisă de un alt lider creştin, este intitulată How To Write Your Own Ticket With God
(Cum să-ţi redactezi împreună cu Dumnezeu propriul tău plan de viaţă).10 O asemenea concepţie pare în
contradicţie flagrantă cu rugăciunea lui Cristos în grădina Ghetsimane:
Iată, toate lucrurile sunt posibile pentru Tine: depărtează de la Mine paharul acesta [al crucii]; totuşi, nu
ceea ce vreau Eu, ci ceea ce vrei Tu (Marcu 14:36).
După cum se pare, dacă Isus Cristos ar fi înţeles şi practicat „principiile succesului" care sunt învăţate
acum în Biserică, Noul Testament ar fi avut o altă istorie de spus. Dacă El ar fi luat parte doar la cursul lui
Dale Carnegie „Cum să-ţi cîştigi prietenii şi să influenţezi oamenii", ar fi putut să-i cîştige de partea Sa pe
rabini şi pe romani şi n-ar fi fost crucificat. în loc să-Şi facă duşmani prin declaraţiile Sale negativiste,
toate planurile Sale ar fi putut fi realizate paşnic prin principiile Gîndirii Pozitive.
Cu toate că „profeţii" de astăzi ne garantează că suntem martorii „celei mai mari treziri din istorie",
Biserica se cufundă tot mai adînc în apostazia zilelor din urmă prezise de Cristos şi apostolii Săi. Ocul-
tismul Noii Ere (New Age) de orice nuanţă se dezvoltă rapid nu numai în lumea profană, ci şi în Biserică
în ceea ce este într-adevăr cea mai mare trezire mondială a păgînismului cunoscută vreodată. Pretutindeni
se văd „semnele zilelor din urmă", care vestesc apropiata judecată a lui Dumnezeu.
Homosexualitatea nestăpînită, pornografia, avortul şi alte forme de imoralitate grosolană devin standard
atît pentru Biserică, cît şi pentru lume. Rata divorţurilor şi frecvenţa actelor de imoralitate sexuală
48 Dave Hunt
este aproape la fel de mare între creştinii evanghelici ca în societatea necreştină. Modul de viaţă
al studenţilor în majoritatea colegiilor şi universităţilor creştine diferă foarte puţin de cel al
colegilor lor umanişti. Cu peste 30 de ani în urmă, A.W. Tozer a predicat că Biserica are o
disperată nevoie de reformă mai degrabă decît de trezire. Condiţiile sunt acum mult mai rele,
făcînd ca avertizarea sa profetică să fie şi mai actuală:
Părerea mea, la care am meditat îndelung, este că, sub influenţa împrejurărilor actuale, noi nu
dorim deloc trezirea. Răspîndirea unei treziri a felului de creştinism pe care-1 cunoaştem astăzi în
America ar putea să se dovedească a fi o tragedie morală din care nu ne-am reveni nici într-o sută
de ani."
Şi totuşi, perspectivele unei păci mondiale umaniste devin tot mai trandafirii. Omul pare a fi în
pragul rezolvării problemelor lui fără Dumnezeu. „Pace şi siguranţă [securitate]" răsună tot mai
mult pretutindeni. Este cea mai mare iluzie, calmul înşelător dinaintea furtunii. Omenirea este pe
punctul de a culege întreaga mînie a lui Dumnezeu din cauza respingerii Fiului Său, care este gata
să Se întoarcă pentru răzbunare. Cu siguranţă că semnele care vestesc a doua venire se arată deja,
semnalînd că generaţia noastră trăieşte în ultimele zile din urmă.
Cînd fiecare din evenimentele pe care le-am examinat pînă acum este luat separat, valoarea lui ca
„semn al zilelor din urmă" ar putea să nu pară prea impresionantă. Dar cînd vedem convergenţa
tuturor acestor evenimente împreună, în aceeaşi perioadă de timp - şi mai ales repeziciunea
evoluţiilor recente din Europa de Est şi de pe plan internaţional - piesele jocului de puzzle încep
să se asambleze. Nu se poate sublinia înde-ajuns cît de importantă este această convergenţă a
evenimentelor.
Politicienii de seamă ai lumii sunt tot mai entuziaşti în faţa perspectivei păcii. Se vorbeşte mult
despre intrarea într-o „eră nouă" şi despre crearea unei „noi ordini mondiale". Pentru cei ce
studiază profeţia, viitorul se arată mult mai sumbru. Iar pentru aceia care sunt cu adevărat ai lui
Cristos, deşi deplîng marea înşelare şi dezastrul pe care le văd venind asupra lumii, simt totuşi
bucurie la gîndul că nu mai
Ultimele „zile din urmă"? 49
poate fi mult pînă cînd vor auzi strigătul lui Cristos prin care li se va cere să se întîlnească cu El
în văzduh.
Ce motivaţie oferă înţelegerea acestui lucru atît pentru o trăire sfîntă, cît şi pentru proclamarea cu
claritate a mesajului lui Dumnezeu pentru omenire! De mult timp este obiceiul de a
„evangheliza" promiţînd celor care vin la Cristos vindecare, bucurie şi binecuvîntare. Dar o lume
care îşi imaginează că e pe calea dobîndirii păcii şi prosperităţii are o motivaţie prea slabă ca să
dea atenţie unei astfel de Evanghelii.
Mesajul de care este nevoie e unul de convingere cu privire la păcat şi teamă de Dumnezeu. Pînă
cînd bărbaţii şi femeile nu vor înţelege că au încălcat legile lui Dumnezeu şi că această lume este
gata să recolteze roadele mîniei Lui, nu vor vedea cîtă nevoie au de iertarea pe care a obţinut-o
Cristos prin sîngele Său. Va fi tot mai dificil de vestit acest mesaj în zilele care ne stau în faţă, dar
este singurul care-i va împiedica pe cei „convertiţi" să vină la Cristos din motive greşite şi prin
aceasta să fie deja programaţi să-1 urmeze pe Anticrist la apariţia lui. Este .atît ceva teribil, cît şi
ceva palpitant să ne dăm seama că responsabilitatea şi privilegiul nostru este să salvăm cît mai
mulţi cu putinţă de mînia viitoare.
5.
O Europă unită: Primul pas către Pacea Globală?
AM INTRAT ACUM în ultimul deceniu al celui de al doilea mileniu de la naşterea lui Cristos.
încă de acum, anii 90 sunt lăudaţi ca fiind cea mai interesantă şi încurajatoare perioadă din istoria
omenească. Nicicînd n-a părut atît de promiţătoare perspectiva păcii şi prosperităţii mondiale - şi
nicicînd opinia publică internaţională n-a trecut atît de dramatic de la disperare la speranţă
optimistă aşa cum a făcut-o înaintea intrării în acest nou deceniu. Cu cită repeziciune s-au
accelerat şi alimentat unul pe altul incredibilele evenimente ale ultimelor luni din 1989! Chiar şi
cei mai perspicace observatori politici şi comentatori ai mass-media au fost în întregime luaţi prin
surprindere.
O lume uluită privea cum schimbări de necrezut cuprindeau întreaga Europă de Est. Cuvintele nu
puteau exprima ceea ce se întîm-pla. Un jurnalist a spus pur şi simplu: „S-a terminat cu partidul
comunist!" Chiar şi sugerarea unei astfel de posibilităţi cu numai cîteva luni înainte ar fi părut
grotescă. Cît de brusc se schimbase totul! Mentalitatea influenţată de Cortina de Fier aparent
pentru multă vreme s-a transformat dintr-odată într-o deschidere şi cooperare sinceră între Est şi
Vest. Winston Churchill a inventat această noţiune în renumita lui declaraţie din 1946: „De la
Stettin pe ţărmul Balticii pînă la Trieste pe ţărmul Adriaticii a căzut o Cortină de Fier de-a latul
continentului". Ea a devenit ceva stabilit solid, parte a realităţii dure a vieţii despre care nimeni
nu credea că odată nu va mai fi acolo. Şi apoi, cu surprinzătoare uşurinţă, după 43 de ani, după
multe morţi şi
O Europă unită: Primul pas către Pacea Globală? 51
încercări disperate de evadare, nefasta Cortină a dispărut dintr-odată. „Imposibilul" a continuat să
se deruleze zi de zi înaintea ochilor noştri într-o succesiune tot mai rapidă. Un comentator de
televiziune (care relata despre întîlnirea istorică dintre preşedintele sovietic Gorbaciov şi papa
Ioan Paul II, precum şi despre întîlnirea la nivel înalt dintre Gorbaciov şi Bush care a urmat
imediat) s-a exprimat uluit după cum urmează: „Schimbări de necrezut transformă complet lumea
într-un ritm atît de rapid, încît cu greu putem ţine pasul cu ele!" Fjrancis Fukuyama de.la
Departamentul de Stat (Ministerul de Externe) al S.U.A. a fost de părere că este „nu numai
sfîrşitul Războiului Rece... ci şi sfîrşitul istoriei ca atare". Prima pagină a revistei Time din 11 de-
cembrie 1989, relatînd despre „summit-ul" dintre Bush şi Gorbaciov, a expus fotografia celor doi
sub promiţătorul titlu de articol: „EI CONSTRUIESC O LUME NOUĂ".
Glasnost-ul şi perestroika lui Gorbaciov fuseseră privite cu multă suspiciune atît în Est, cît şi în
Vest, şi luni de zile politica mondială fusese cuprinsă de o nelinişte interioară. După întîlnirea
istorică la nivel înalt cu preşedintele George Bush, perestroika a explodat dintr-odată cu o forţă
irezistibilă în Uniunea Sovietică şi în toată Europa de Est. Imposibilul se preschimba în realitate!
Cetăţeni oprimaţi dan-sînd în extaz pe Zidul Berlinului şi demolîndu-1 cu furie, în timp ce
grănicerii să stea deoparte şi să privească totul cu zîmbete aprobatoare? De necrezut. Şi totuşi, o
lume neîncrezătoare era martoră în faţa micilor ecrane la aceste lucruri! Gorbaciov a declarat:
Lucrurile se schimbă cu adevărat, şi în modul cel mai radical. Oamenii au influenţă asupra
politicii... Şi dacă cineva crede că ei doresc schimbări numai într-o regiune, se înşală foarte mult.1
într-o succesiune rapidă, regimurile marxiste totalitare şi opresive, aparent invulnerabile, s-au
prăbuşit în faţa demonstranţilor paşnici. Sute de mii de studenţi s-au alăturat cetăţenilor din toate
păturile sociale, cărora le fusese teamă pînă atunci şi de gîndul de a face aşa ceva, au luat-o pe
străzi fluturînd drapele şi cerînd libertate. Ei nu mai puteau fi refuzaţi, iar urmările au fost atît de
dramatice, încît au depăşit toată puterea de imaginaţie.
52 Dave Hunt
Să ne imaginăm următoarea scenă: lideri de seamă ai partidelor comuniste din Europa de Est, care timp de
decenii condamnaseră capitalismul şi pretinseseră că reprezenta egalitatea pentru toţi, fiind demascaţi din
cauza corupţiei scandaloase. Tirani totalitari, care conduseseră prin teroare şi intimidare, au fost dintr-
odată arestaţi de nişte anti-comunişti care au luat conducerea ţărilor pînă acum comuniste! Noi dovezi ale
egoismului şi ipocriziei prezente în mod latent în inima omenească au fost purtate în toată lumea prin
ziare:
Wandlitz, Germania de Est - Porţi masive de metal separă cartierul luxos în care locuiau de ani de zile
persoanele oficiale de rang înalt din Guvernul est-german şi din Partidul Comunist... în toată ţara, lideri
îmbătrîniţi în scaun sunt condamnaţi cu furie pentru jefuirea conturilor bancare publice şi transferarea
averilor lor ilicite în bănci străine... pentru construirea de vile cu banii publici.
De cînd influenţa partidului asupra Germaniei de Est a început să slăbească în octombrie, a fost scos la
iveală un lux inimaginabil pînă atunci. Aproape zilnic apar în ziare noi relatări despre activităţi
scandaloase, avînd un puternic impact asupra est-germanilor obişnuiţi. Căci, în statul socialist, se
presupunea că toţi trăiesc mai mult sau mai puţin la acelaşi nivel.
Reacţia a fost vehementă... Ziarul Partidului Naţional Democrat a comentat că „milioane de oameni din
această ţară se simt înşelaţi şi amăgiţi...". Un student se plîngea: „Chestiunea corupţiei înseamnă
dizolvarea Partidului Comunist... noi vedem realitatea aşa cum este". Iar un muncitor din Berlinul de Est a
spus: „Este dezgustător felul în care au trăit [liderii de partid] - şi între timp ne predicau să lucrăm mai
mult pentru socialism"...
în satul Rottleberode, din munţii Harz, fosta primăriţă Edeltraut Tielo a fost adusă înaintea unui tribunal
ad-hoc, destituită din funcţie şi acuzată de îmbogăţire personală în dauna avutului obştesc. Acum este
ocărită şi ameninţată pe stradă. Se spune că asemenea situaţii sunt lucruri obişnuite în multe locuri din
ţară".2
Să ne imaginăm conferinţa Pactului de la Varşovia de la mijlocul lui decembrie 1989, după reuniunea la
nivel înalt Bush-Gorbaciov. Reprezentanţilor statelor li se spune de către preşedintele sovietic că
O Europă unită: Primul pas către Pacea Globală? 53
toate regulile sunt acum schimbate. Erau liberi să meargă fiecare pe drumul lui. Majoritatea celor din
„vechea gardă", care se cramponaseră de zeci de ani în posturi de conducere, lipseau de la acea întrunire
istorică. Aceia puţini care au fost prezenţi ştiau că zilele în posturile de conducere le erau numărate.
Numai Nicolae Ceauşescu, conducătorul despotic al României timp de 24 de ani tragici, şedea la
conferinţa aceea de la Moscova cu capul sus, încruntîndu-se la noii veniţi, ascunzîndu-şi tulburarea şi
teama sub o mască fragilă de calm. Cîteva zile mai tîrziu urma să ordone cu cruzime trupelor sale să
împuşte cetăţenii care cereau paşnic dreptun democratice, ucigînd mii dintre ei în încercarea sa disperată
de a-şi menţine cu orice preţ domnia tiranică. Totuşi, în 36 de ore, înlăturat de la putere de propria lui
armată, Ceauşescu a fugit cu elicopterul din palatul său cuprins de flăcări, a fost capturat şi executat
împreună cu soţia sa, Elena, de către plutonul de execuţie în ziua de Crăciun 1989. A fost ultimul dictator
din Pactul de la Varşovia care a căzut.
în toată Europa de Est devenise realitate ceva aparent imposibil, ceea ce milioane de oameni închişi în
spatele Cortinei de Fier, acum sfîşiate, nici nu îndrăzniseră să viseze, şi totul se petrecuse cu o repeziciune
ameţitoare. Democraţia invada lumea comunistă! Spre sfîrşitul lui 1989, ca răspuns la cererea noilor
conduceri instalate la putere, Paul Weyrich a condus o echipă de experţi în Europa de Est pentru a asigura
instruirea în „chestiunile delicate şi dificile ale politicii după modelul occidental". Numit deseori „unul
dintre cei mai capabili consilieri politici în probleme practice, activ în mişcarea conservatoare", Weyrich
şi echipa sa au trăit în Moscova atunci cînd au lucrat cu membrii Grupului Inter-regional din Sovietul
Suprem ceea ce el numeşte „cea mai incredibilă experienţă a vieţii noastre". Weyrich a spus:
„Aceşti deputaţi nu şi-au ascuns preferinţa pentru proprietatea privată, pieţe libere şi refacerea libertăţii
religioase... [şi] au pus întrebări interesate despre tehnicile de acţiune politică din Statele Unite".3
Destinul celor peste 5 miliarde de locuitori ai pămîntului făcea un salt impresionant şi gigantic într-o
direcţie necunoscută. După cît se pare, prin vreun decret misterios „sosise timpul" pentru ca astfel de
54 Dave Hunt
tranziţii să aibă loc. Sau există poate o explicaţie şi mai sinistră?
Unii analişti au fost convinşi, şi mulţi sunt şi acum, că glasnost-ul şi perestroika au fost o manevră de
diversiune deliberată ca să provoace distrugerea finală a Occidentului: The McAlvany Intelligence Advisor
avertizează că: „Gorbaciov şi străluciţii săi scenarişti KGB şi strategi militari au decis să facă troc cu
controlul ,nominal' asupra statelor satelite din blocul răsăritean în schimbul neutralizării Europei
occidentale şi distrugerii alianţei militare NATO... Scenariul prevede mai departe ca America şi Europa
occidentală să preia datoriile financiare ale Europei de Est". Trăgînd un semnal de alarmă, la care s-au
alăturat Alexandr Soljeniţîn şi alţii, Donald S. McAlvany a argumentat după cum urmează:
De la Lenin la Gorbaciov, conducerea comunistă a vorbit de necesitatea folosirii unor capitalişti cu vaste
resurse financiare [de exemplu Armând Hammers, familia Rockefeller] pentru a finanţa revoluţia lor
mondială...
Deci, conducerea comunistă... este gata să accepte... reunificarea Germaniei şi apoi a Europei... să se
tîrască în patru labe înaintea binefăcătorilor ei occidentali, să zîmbească, să facă plecăciuni în faţa lor, să-
şi admită cu umilinţă greşelile... şi să ceară ajutor financiar şi industrial pentru tranziţia la economia de
piaţă, însă la un moment dat [autorul crede că pe la mijlocul anilor 90], sovieticii, cei mai mari maeştri în
înşelăciune din istorie, îşi vor trage pe sfoară darnicii binefăcători capitalişti din Occident şi vor ataca
Statele Unite...4
McAlvany declară apoi că reunificarea Germaniei şi neutralizarea Europei de Vest printr-o mare ofensivă
de pace se află de mulţi ani în proiectele Kremlinului. Aparenta democratizare a Europei de Est e manevra
de diversiune a sovieticilor pentru a induce în eroare Occidentul în scopul dezarmării lui şi astfel să facă
ultimul pas pentru dominaţia mondială. Această teorie e susţinută de cunoscutul specialist John
Lenczowski, care a fost între 1983 şi 1987 directorul pentru chestiuni europene şi sovietice în cadrul
Consiliului Naţional de Securitate. Lenczowski aduce în atenţia noastră următoarele fapte neliniştitoare:

L
O Europă unită: Primul pas către Pacea Globală? 55
în timp ce Occidentul priveşte cu uimire şi uluire cum în Europa de Est se prăbuşesc unul după altul
regimurile comuniste, trebuie să mărturisesc ca observator că sunt cuprins de un sentiment de nesi-
guranţă...
în 1984, Anatoli Goliţîn, unul din cei mai vestiţi dezertori din KGB, a prezis o falsă liberalizare în estul
Europei şi în Uniunea Sovietică, ale căror reforme vor orbi atît de mult Occidentul, încît el nu va fi în stare
să menţină un consens în favoarea unei apărări puternice. Printre scenariile preconizate de Goliţîn [pe
atunci Gorbaciov era un membru neînsemnat în Biroul Politic]: demolarea Zidului Berlinului; un guvern
de coaliţie în Polonia care să implice Solidaritatea şi Biserica catolică; întoarcerea la guvernare a lui
Alexander Dubcek în Cehoslovacia; un Dubcek sovietic ca succesor al lui Leonid Brej-nev; amnistie
pentru dizidenţi, întoarcerea exilaţilor şi un loc în guvern pentru Andrei Saharov. O manevră înşelătoare
de mărimea scenariului lui Goliţîn depăşeşte puterea de imaginaţie a Occidentului. Dar la fel a fost cu
manevra înşelătoare realizată de Moscova prin operaţia de „încredere" în anii 20, care a implicat crearea
unei opoziţii false şi care a reuşit să inducă în eroare 11 servicii secrete occidentale timp de mai mulţi
ani".5
Să presupunem că Goliţîn a avut dreptate şi că democratizarea Europei de Est a început ca o înşelătorie
incredibilă. Se pare totuşi că evenimentele au depăşit cu mult faza în care vreo putere omenească mai
poate controla situaţia. S-a spart între timp prea mult porţelan, astfel că nici faimosul KGB odinioară atît
de renumit nu va fi în stare să lipească la loc atîtea cioburi. Va trebui să aşteptăm şi să vedem.
Un lucru însă este sigur: O mare parte din nefastul imperiu al lui Lenin s-a mistuit în flăcări, iar
neaşteptatul incendiator care a aprins chibritul n-a fost altul decît presupusul lider mondial al comunismu-
lui, preşedintele sovietic în persoană. Nu este improbabil ca Gorbaciov să fi folosit planul de lungă durată
al Kremlinului pentru o „falsă eliberare a Europei de Est" ca pretext pentru propriul său scenariu. Altfel
este de neconceput să fi putut rezista atît de mult fără să fie eliminat de alţi membri ai Biroului Politic.
Ar fi oare posibil ca adevăratele planuri ale lui Gorbaciov să implice ambiţii personale care ţintesc mult
mai sus decît funcţia pe care o deţine acum? Un sondaj de opinie dezvăluie deja că dacă astăzi s-ar
56 Dave Hunt
organiza alegeri, Gorbaciov ar fi votat cu o largă majoritate ca lider al unei Europe occidentale unite. Nu
este improbabil ca ambiţiile sale să depăşească chiar şi acea poziţie importantă.
Scepticii rămîn convinşi că totul este o păcăleală. Se pare totuşi că evenimentele au mers prea departe
pentru ca Kremlinul să mai poată da ceasul înapoi, chiar şi dacă Gorbaciov ar fi înlăturat de la putere. Şi
cine ar dori să-i preia funcţia în împrejurări ca cele actuale? Cu papa de partea lui, preşedintele sovietic s-a
angajat cu curaj şi fermitate să facă imposibilul:
Am hotărît acum, ferm şi irevocabil, să ne bazăm politica pe principiile libertăţii de alegere... Angajîndu-
se pe drumul reformei radicale, ţările socialiste trec linia dincolo de care nu mai există întoarcere la
trecut.6
Stăpînirea dură şi nemiloasă a comunismului sovietic, care şi-a ţinut supuşii prin forţă, se metamorfozează
într-o societate liberă. Nu mai e nevoie ca lumea să se teamă de deplasarea către Vest a totalitarismului
marxist. Brusc, misterios şi contrar tuturor previziunilor experţilor, democraţia se deplasează către Est!
Nu numai că regimurile opresive din Europa de Est au căzut, dar se şi deplasează unul cîte unul cît pot de
repede în direcţia democraţiei de tip occidental.
Poate că şi mai semnificativă încă decît angajamentele lor oficiale de cooperare a fost atmosfera de
dragoste frăţească şi încredere reciprocă din timpul conferinţei de presă după discuţia istorică de opt ore
între Bush şi Gorbaciov în Malta la începutul lui decembrie 1989. Ziarele din lumea întreagă au titrat:
„O nouă încredere însufleţeşte relaţiile dintre S.U.A. şi Uniunea Sovietică - Prietenie şi speranţă în locul
suspiciunii". Andrei V. Ni-chiforov, editor al influentului jurnal sovietic USA, a concluzionat:
„... S-a sfîrşit cu confruntarea ideologică. Faptul acesta reprezintă în sine o schimbare de-o importanţă
imensă pentru cele două ţări ale noastre... Acum acţionăm de fapt din convingerea comună că avem în
multe domenii aceleaşi interese cu Statele Unite... Sigur că mai sunt probleme din era confruntării... dar
ele nu mai reprezintă obstacolele de odinioară.7
L
O Europă unită: Primul pas către Pacea Globală? 57
Acea încredere pare să fi crescut cu fiecare întîlnire la nivel înalt pe care Bush şi Gorbaciov le-au avut de
atunci. Mulţi foşti combatanţi ai Războiului Rece de ambele părţi sunt nedumeriţi. O persoană oficială de
la Kremlin a remarcat: „Cîte unul din vechea gardă care mai lucrează încă la Ministerul de Externe se
plimbă în sus şi-n jos pe coridoare, clatină din cap şi murmură ceva despre toate aceste schimbări pe care
nu le înţelege. Ceea ce se schimbă nu sunt numai relaţiile cu Statele Unite sau cu Occidentul, ci concepţia
noastră despre lume, despre locul nostru în ea, despre ţara noastră şi despre noi înşine".
însemnătatea pentru împlinirea profeţiei biblice a acestor evenimente istorice remarcabile pe care tocmai
le-am subliniat şi care continuă să se desfăşoare ar trebui să fie clară. Odată cu venirea democraţiei în
Europa de Est, uşa e deschisă acum pentru un lucru pe care nimeni n-ar fi îndrăznit să-1 viseze:
posibilitatea ca fostele naţiuni comuniste să se alăture acum celor din Occident, cîndva inamici, pentru a
forma o Europă unită mult mai mare decît s-ar fi crezut mai înainte. O asemenea unire ar putea pune capăt
ameninţării războaielor repetate care au devastat continentul de cînd a fost pentru prima dată populat de
triburi primitive. Faptul că tocmai această evoluţie ar putea fi un pas uriaş către o pace falsă sub
conducerea lui Anticrist este cel puţin o foarte mare posibilitate.
Mai mult de atît, extinderea CE (Comunitatea Europeană) prin includerea unor ţări din Europa de Est pare
să necesite o revizuire a celei mai larg acceptate interpretări profetice referitoare la renaşterea Imperiului
Roman. în următorul capitol vom examina una dintre cele mai extraordinare profeţii din Scriptură:
Interpretarea pe care Daniel a dat-o viziunii unei „statui mari" care a avut-o Nebucadneţar. Cele zece
degete ale picioarelor statuii de „fier amestecat cu lut" (Daniel 2:43) au fost interpretate în general ca
semnificînd faptul că Imperiul Roman renăscut va fi alcătuit din zece naţiuni vest-europene.
Deja aflată în dificultate, pentru că CE include 12 naţiuni, cu posibilitatea aderării şi a altor ţări din
Occident, asocierea mai multor ţări din Europa de Est va face ca teoria „celor zece naţiuni vest-europene"
să cadă definitiv. De fapt, niciodată n-a avut sens echivalarea Imperiului Roman renăscut cu Europa
occidentală, deoarece aceasta a fost doar o fracţiune a Imperiului Roman antic. Uşa pare să se deschidă
către o unificare globală a naţiunilor şi în felul acesta către pacea
58 Dave Hunt
globala. Dacă întreaga lume este unită, atunci putem fi siguri că Anticrist nu va domni numai peste o mică
parte a ei. Acum înţelegem mai bine că ceea ce spune Ioan despre Anticrist nu poate fi interpretat decît
literal.
... Şi i s-a dat putere peste orice triburi, şi limbi, şi naţiuni. Şi toţi cei ce locuiesc pe pămînt i se vor
închina, cei ale căror nume nu sunt scrise în cartea vieţii Mielului înjunghiat de la întemeierea lumii"
(Apocalipsa 13:7,8).
Fără a vrea să fim dogmatici, se pare că renaşterea profeţită a Imperiului Roman înseamnă de fapt un
imperiu mondial condus de Anticrist. Mai tîrziu vom oferi şi alte motive în sprijinul acestei presupuneri,
în conformitate cu Biblia, Anticrist îşi va exercita nemilos puterea, devorînd şi sfîşiind în bucăţi trei
naţiuni (Daniel 7:8). Cu siguranţă că nu va fi o adunare mondială în care oamenii să-şi exprime reciproc
dragostea. Cu toate acestea, regatul lui va avea pentru început şi elementele unei asocieri voluntare şi ale
democraţiei, şi i se va aduce închinare, ceea ce indică cu siguranţă o anume afecţiune şi încredere, întreaga
imagine rămîne un mister.
Desigur că se ridică o mulţime de întrebări. Cineva ar vrea să ştie, de exemplu, de ce trebuie să aibă loc la
urma urmei această renaştere a unui imperiu antic. Şi de ce Imperiul Roman şi nu unul dintre celelalte? Ce
caracteristici ale Romei antice sunt atît de importante încît trebuie să fie prezente în lumea zilelor din
urmă?
Vom primi răspunsuri la aceste întrebări şi la altele numai pe măsură ce vom examina profeţiile biblice
relevante şi vom arunca o scurtă privire asupra evenimentelor istorice din trecut şi din prezent. Făcînd
lucrul acesta, vom descoperi că renaşterea Imperiului Roman antic al cezarilor şi papilor este unul dintre
cele mai importante evenimente profeţite pentru zilele din urmă. El nu este mai puţin semnificativ decît
întoarcerea lui Israel în ţara sa şi răpirea Bisericii. De fapt, fără el n-ar putea avea loc a doua venire a lui
Cristos.

6.
Remarcabila profeţie a lui Daniel
ÎN GENEZA 11:6 GĂSIM una dintre cele mai uimitoare afirmaţii din Biblie: „Iată, ei sunt un singur
popor, şi toţi au o singură limbă... şi acum nimic nu-i va opri să facă ceea ce şi-au imaginat". Aceasta a
fost cu ocazia vizitei lui Dumnezeu la Turnul Babei, iar această declaraţie a fost motivul pentru care El i-a
pedepsit pe constructorii lui cu multe limbi, astfel ca ei, incapabili să se mai înţeleagă între ei, să fie siliţi
să abandoneze diabolicul lor plan. De ce diabolic? Deoarece a reflectat în mod evident ambiţia lui Satan:
„Mă voi sui în ceruri. îmi voi înălţa tronul deasupra stelelor lui Dumnezeu" (Isaia 14:13).
Dumnezeu nimicise nu cu mult timp înainte locuitorii pămîntului cu un potop din cauză că imaginaţia
omului era „îndreptată numai spre rău" (Geneza 6:5). Iar acum, atît de curînd după acea mare judecată,
urmaşii lui Noe, pe care Dumnezeu îi cruţase pentru ca omenirea să poată face un nou început pe pămînt,
îşi concentraseră incredibila putere de imaginaţie ca să transpună în faptă o răzvrătire cum nu se putea mai
perfidă: să construiască un turn care să le ofere acces la însuşi tronul lui Dumnezeu şi prin aceasta să-i
facă egali cu Dumnezeu.
Istoria a dovedit tot mereu că Dumnezeu a evaluat corect puterea imaginaţiei la om, şi deci şi judecata Sa
a fost dreaptă. Cu toate că omul, spre deosebire de Dumnezeu, nu poate crea ceva din nimic (de exemplu
să inventeze o nouă culoare fundamentală a curcubeului), poate să dea frîu liber imaginaţiei sau fanteziei
sale şi să făurească cele mai îndrăzneţe planuri privitor la cum ar putea să folosească şi să manipuleze
forţele universului pe care Dumnezeu 1-a creat şi 1-a pus la dispoziţia sa. Şi în cele din urmă el va găsi o
cale de a realiza tot

L
60 Dave Hunt
Remarcabila profeţie a lui Daniel 61
ceea ce-şi imaginează sau născoceşte! Că omul poate realiza în final ceea ce ştiinţa, tehnologia
sau imaginaţia lui rea pot născoci, s-a putut tot mereu observa. Ficţiunea ştiinţifică de ieri a
devenit astăzi realitate. Şi cine ar putea să nege că imaginaţia omului 1-a dus în mod repetat tot
spre rău, aşa încît răutăţii îi merge foarte bine, şi este în cumpănă însăşi supravieţuirea
pămîntului?
Abandonat judecăţii lui Dumnezeu şi lăsat să se prefacă în praf şi pulbere, Babelul a fost reclădit
cîteva secole mai tîrziu, ca să se facă încă o dată, din vîrful său, închinarea la stele şi la zeităţi
păgîne. în jurul turnului a fost construit oraşul Babilon, capitala primului imperiu mondial. El a
devenit centrul astrologiei şi vrăjitoriei, reprezentarea în mic a falsei religii, şi a continuat vechea
pasiune a Babelului de atingere a cerului prin ingeniozitatea omenească în colaborare cu fiinţele
şi puterile oculte. Sub strălucita conducere a lui Nebucadneţar 11, nu numai legendarele grădini
suspendate, ci întreg oraşul, cu o suprafaţă de peste 160 de kmp, a devenit una dintre minunile
lumii antice. Oraşul era înconjurat de un zid de peste 33 de metri înălţime şi 30 de metri grosime,
pe care patru care de luptă unul lîngă altul se puteau lua la întrecere în jurul acestui oraş
extraordinar.
Dumnezeu a pus marea putere a acestui imperiu ca să-1 pedepsească pe poporul Său Israel pentru
idolatria lui. Pe Nebucadneţar îl numeşte chiar „slujitorul Meu" şi declară că a dat Israelul pe
mîna lui (Ieremia 25:9; 27:6). Ierusalimul a fost distrus, războinicii săi cîndva invincibili au fost
ucişi sau împrăştiaţi, poporul său mîndru degradat la nivelul de vagabonzi, iar nobilimea dusă
captivă. Şi astfel s-a făcut că, la prima deportare a evreilor, Daniel şi cei trei tovarăşi ai săi,
Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, renumiţi prin cuptorul cu foc, au fost aduşi în Babilon pe la anul
605 î. Cr.
Aceştia patru s-au distins repede pentru loialitatea lor neclintită faţă de Dumnezeul lui Israel. Au
refuzat cu desăvîrşire să se lase corupţi în vreun fel de atracţiile Babilonului, şi asta chiar şi cu
privire la hrana pe care o mîncau. Pentru hotărîrea lor, Dumnezeu i-a binecu-vîntat. în iscusinţa,
cunoştinţele şi înţelepciunea lor au fost găsiţi „de zece ori mai buni decît toţi magicienii şi
astrologii" (Daniel 1:20) între consilierii sau sfetnicii de la curtea regală, dintre care făceau parte
şi ei.
Dar acea slujbă le-a pus vieţile în pericol. Fără ca ei să ştie, Nebucadneţar ceruse cercului său
apropiat de consilieri să-i dezvăluie visul pe care-1 avusese, împreună cu interpretarea lui.
Magicienii şi astrologii au spus regelui că nici un conducător nu mai făcuse vreodată
0 asemenea cerere exagerată. Dacă o să le spună visul, atunci îi vor da şi ei interpretarea. Dar
regele uitase visul, şi acum era prima dată cînd a înţeles şarlatania consilierilor săi. Dacă nu-i
puteau spune visul, atunci de ce să creadă interpretarea lor - sau orice altceva despre care ar fi
spus că sunt secrete la care numai ei aveau acces? înfuriat, Nebucadneţar a dat ordin ca toţi
înţelepţii din Babilon să fie ucişi.
Cînd Daniel a auzit despre acest decret şi de motivaţia lui, a promis regelui că-i va arăta visul şi
interpretarea lui, cu condiţia ca regele să-i dea timp să se roage lui Dumnezeu. în noaptea aceea,
Dumnezeu i-a revelat totul lui Daniel, în prima din numeroasele viziuni pe care urma să le
primească mai tîrziu. A doua zi a spus regelui:
Există un Dumnezeu în cer care dezvăluie secrete, şi El îi face cunoscut regelui Nebucadneţar ce
va fi în zilele din urmă. Tu, rege, ai văzut... o statuie mare... şi aspectul ei era neobişnuit. Capul
acestei statui era din aur pur, pieptul şi braţele din argint, pîntecele şi coapsele din bronz,
picioarele din fier, labele picioarelor erau parţial din fier, parţial din lut.
Ai privit, pînă ce o piatră s-a desprins fără ajutorul vreunei mîini, a lovit labele picioarelor
statuii... şi le-a zdrobit în bucăţi. Apoi, fierul, lutul, bronzul, argintul şi aurul au fost sfărîmate
toate în bucăţi şi au devenit ca pleava din aria de treierat vara; şi vîntul le-a dus departe... iar
piatra care a lovit statuia a devenit un munte mare şi a umplut tot pămîntul (Daniel 2:28,31-35).
Apoi, Daniel a dat interpretarea pe care i-o dezvăluise Dumnezeu. El a explicat că Nebucadneţar,
reprezentat de capul din aur, era conducătorul primului imperiu mondial. Celelalte trei părţi ale
statuii, făcute din argint, bronz şi fier, prefigurau alte trei imperii mondiale care urmau ca
succesoare ale Babilonului. într-o altă viziune, lui Daniel
1 se va da numele celui de-al doilea imperiu mondial, Medo-Persia, şi detalii privitoare la al
treilea imperiu care a fost clar identificat ca fiind imperiul grec. Al patrulea imperiu mondial
urma desigur să fie cel roman. Toate acestea sunt deja istorie.
62 Dave Hunt
Remarcabila profeţie a lui Daniel 63
Atît de exact a fost Daniel, încît scepticii care neagă că Biblia este inspirată de Dumnezeu au
încercat să dovedească că nu Daniel a fost autorul cărţii, ci că ea a fost de fapt scrisă cîteva secole
mai tîrziu. Desigur că trebuie să fi fost scrisă după apariţia acestor imperii, pretind ei, căci nimeni
n-ar fi putut prezice cu atîta exactitate nişte evenimente viitoare de o asemenea magnitudine.
Decît, desigur, dacă el ar fi fost inspirat de Dumnezeu, aşa cum a pretins Daniel şi cum confirmă
dovezile.
De fapt, s-a demonstrat că această Carte a lui Daniel a fost scrisă în timpul captivităţii
babiloniene, înainte ca ultimele două imperii să vină la existenţă. Totuşi, nu anticiparea acestor
imperii a fost cea mai remarcabilă parte a interpretării visului dată de Daniel. A fost profeţia că
cel de al patrulea imperiu, Imperiul Roman, va fi renăscut în „zilele din urmă". Dacă lucrul acesta
se va întîmpla, aceasta va fi una dintre cele mai remarcabile profeţii din Biblie. Marea ei
importanţă va deveni tot mai clară pe măsură ce vom continua.
Statuia dezvăluia şi alte aspecte care pur şi simplu nu pot fi elucidate. De exemplu, Imperiul
Roman era reprezentat de cele două picioare de fier. Oare aceasta nu înseamnă că el va fi divizat
în două părţi? Aşa a şi fost, atît politic, cît şi religios, între Răsărit (Bizanţul şi biserica ortodoxă
de răsărit) şi Apus (Roma şi romano-catolicismul) la mijlocul secolului 4 d. Cr. La începutul
secolului 5, Imperiul s-a dezintegrat politic sub invazia barbarilor. A rămas totuşi unit în Oc-
cident din punct de vedere religios, sub papii romano-catolici care continuă şi astăzi să conducă
din Roma şi care trebuie să joace un rol-cheie în Imperiul Roman renăscut.
Cum ştim că trebuie să fie renăscut? De ce nu s-ar putea ca cele zece degete să reprezinte unele
aspecte ale Imperiului Roman antic? Sunt mai multe motive. Explicînd semnificaţia celor zece
degete, Daniel a făcut una dintre cele mai senzaţionale şi importante dezvăluiri:
în zilele acestor regi, Dumnezeul cerului va întemeia un regat care nu va fi niciodată distrus, şi
regatul va... zdrobi în bucăţi şi va mistui toate aceste regate, şi va dura etern (Daniel 2:44).
Este evident că nu s-a întîmplat încă ceea ce reprezintă aceste degete. Regatul (împărăţia) lui
Dumnezeu n-a fost întemeiat „în zilele

L
acestor [zece] regi". De fapt, niciodată n-au existat asemenea regi în Imperiul Roman, nici chiar
în Evul Mediu. Deşi au fost perioade de diviziune între împăraţi rivali, niciodată n-au fost zece
deodată. Cînd în cele din urmă s-a produs o divizare, ea a fost în două părţi, după cum tocmai am
spus, şi nu în zece.
Mai mult de atît, Anticrist încă nu s-a ridicat să vină la putere în Imperiul Roman antic. De aceea,
Imperiul trebuie renăscut ca el s-o poată face. într-o viziune mai tîrzie, îngerul Gabriel i-a spus lui
Daniel că după ce Mesia va veni şi va fi „stîrpit" (adică ucis) „poporul prinţului [adică Anticrist]
care va veni va distruge oraşul [Ierusalim] şi sanctuarul [templul]..." (Daniel 9:26).
Ca împlinire a acestei profeţii uimitoare, şi la peste 600 de ani după ce a scris-o Daniel, armatele
romane conduse de Titus au distrus Ierusalimul şi templul lui în anul 70 d. Cr., identificînd astfel
„poporul" Anticristului. Lucrul acesta nu poate fi însă interpretat ca însem-nînd pur şi simplu că
Anticrist se va naşte undeva între graniţele teritoriale ale fostului Imperiu Roman. Avem din nou
un motiv convingător pentru care Imperiul trebuie renăscut.
Desigur că Daniel n-a folosit termenul renăscut. El a văzut labele picioarelor şi degetele ca o
continuare a imperiului reprezentat de picioare, care la rîndul lui era o continuare a celor trei
imperii precedente. „Poporur" celui de al patrulea imperiu va fi cel care va distruge Ierusalimul
(şi a şi făcut-o). Dar despre „poporul" acestui imperiu se spune de asemenea că este „poporul" lui
Anticrist, în calitatea sa de „prinţ care va veni". Deoarece este evident că el n-a domnit asupra
Romei antice, acel imperiu trebuie renăscut pentru ca Anticrist să domnească peste un „popor"
care este identificat cu el. De fapt, el va fi noul împărat peste un imperiu mondial care îşi are
rădăcinile în Imperiul Roman al împăraţilor şi papilor, şi cu care se aseamănă în multe privinţe,
după cum vom vedea.
Unii scriitori au încercat să arate că Nero a fost Anticristul. Totuşi, el a domnit înainte de
distrugerea Ierusalimului, pe cînd despre venirea Anticristului se spune că va fi după acest
eveniment. El urma încă să fie „prinţul care va veni" la vremea distrugerii Ierusalimului. De
asemenea, Dumnezeu n-a distrus Imperiul Roman în timpul domniei lui Nero, sau în vreo altă
perioadă, în modul descris de „piatra desprinsă fără ajutorul vreunei mîini": adică printr-o
lovitură neaştepta-
64 Dave Hunt
Remarcabila profeţie a lui Daniel 65
tă şi iremediabilă. Şi, cu siguranţă, Dumnezeu nu Şi-a întemeiat Regatul Său etern nici în zilele
lui Nero, nici în vreun alt moment de-a lungul existenţei Imperiului Roman antic. Prin urmare,
singura concluzie pe care o putem trage e că Imperiul Roman trebuie renăscut ca aceste elemente
din remarcabila profeţie a lui Daniel care au mai rămas să poată fi împlinite - inclusiv a doua
venire a lui Cristos pentru a „zdrobi în bucăţi şi a mistui toate aceste regate [reprezentate de cele
zece degete]" (2:44) şi să întemeieze în locul lor regatul Său milenar.
Cît despre cele zece degete, am exprimat deja opinia că ele nu reprezintă zece naţiuni din Europa
occidentală. Pare mult mai probabil ca degetele statuii să reprezinte zece regiuni globale în care
va fi împărţită lumea sub Anticrist. Aceste regiuni vor fi probabil fixate pentru a uşura controlul
prin computer al finanţelor şi comerţului în noul sistem economic despre care-citim în Apocalipsa
13:16-18. Ele pot coincide şi cu „Consiliile Regionale de Securitate" care au fost propuse de cînd
cu criza războiului între Irak şi Kuweit, ca mijloace de rezolvare pe viitor a situaţiilor de criză.
Depăşeşte cadrul acestei cărţi să ne ocupăm în profunzime cu profeţiile lui Daniel. El prezice
chiar şi data intrării triumfale a lui Cristos în Ierusalim ca avînd loc la 69 de heptade
(„săptămîni") de ani (483 ani) după „darea poruncii de refacere şi reconstruire a Ierusalimului"
(9:25). Arheologii au descoperit şi datat scrisoarea lui Arta-xerxes Longimanus care i-a dat lui
Neemia autoritatea de a reconstrui Ierusalimul (Neemia 2:4-8). Din „întîmplare", această
scrisoare a fost scrisă exact cu 483 de ani înainte de ziua sărbătorită astăzi ca Duminica
Palmierilor (Floriilor). Acest fapt a fost cercetat şi verificat de Sir Robert Anderson, şef al secţiei
de Criminalistică de la Scotland Yard timp de mulţi ani şi un creştin remarcabil. El aduce
dovezile în cartea sa The Corning Prince (Prinţul care vine).1
în mijlocul acestor detalii trebuie să fim atenţi să nu pierdem din vedere imaginea de ansamblu:
Nu este doar un regat, sau chiar un imperiu mondial, care este renăscut, ci tot ceea ce reprezintă
Babei ui, în care şi-au avut rădăcinile toate regatele zugrăvite de statuia lui Nebucadneţar. Nu
numai Imperiul Roman, ci însuşi Babilonul (primul loc de naştere al Babelului) va fi renăscut. De
altfel, în viziunea dată apostolului Ioan despre zilele din urmă, Roma este numită: UN MISTER,
BABILONUL CEL MARE, MAMA PROSTITUATELOR ŞI
GROZĂVIILOR PĂMÎNTULUI". Vom face de abia în capitolul 10 o tratare aprofundată a
acestui „mister".
După cum am văzut, de la Babei s-a ajuns la Babilon, centrul religiei oculte, senzualităţii,
bogăţiei şi puterii lumeşti. El a reprezentat de-a lungul secolelor răzvrătirea omului împotriva lui
Dumnezeu prin încercarea de a se considera dumnezeu prin genialitatea sa şi prin forţele sale
psihice în colaborare cu Satan. Biblia dezvăluie că întregul sistem religios şi politic babilonian va
atinge punctul culminant în zilele din urmă sub conducerea lui Anticrist şi că Dumnezeu îl va ju-
deca şi-1 va distruge. Această judecată a fost prima dată pronunţată de Isaia cu aceste cuvinte:
Babilon, gloria regatelor, frumuseţea splendoarei caldeilor, va ajunge ca Sodoma şi Gomora cînd
au fost nimicite de Dumnezeu. Nu va mai fi niciodată locuit, nici nu va mai fi populat din genera-
ţie în generaţie, nici arabul nu-şi va mai ridica cortul acolo, nici păstorii nu-şi vor mai paşte turma
acolo (Isaia 13:19,20).
Acest pasaj a fost citit ani de zile în biserici de pe întreg pămîntul (însoţit de diapozitive ale
ruinelor Babilonului antic) ca „dovadă" că, aşa cum profeţise Isaia, Babilonul nu mai fusese
reconstruit şi nici nu va mai fi. Din nefericire pentru acea interpretare, Babilonul antic se află
acum în procesul reconstruirii de nimeni altul decît Saddam Hus-sein de proastă reputaţie, a cărui
megalomanie a cerut ca numele său să fie imprimat pe fiecare din milioanele de cărămizi folosite
la reconstrucţia oraşului. Hussein se crede noul Nebucadneţar care va conduce o confederaţie
arabă unită, regatul babilonian renăscut, şi va distruge încă o dată Israelul. Sigla festivalelor din
1987 şi 1988 ţinute la Babilon reprezenta două feţe în profil: a lui Nebucadneţar în stînga şi a lui
Hussein în dreapta. Tema ambelor festivale a fost: „De la Nebucadneţar la Saddam Hussein,
Babilonul trece printr-o renaştere".
înseamnă deci că, la urma urmei, a greşit Biblia? Nu, pasajul de mai sus a fost pur şi simplu
interpretat greşit. Isaia aşează această distrugere în „ziua Domnului" cînd Dumnezeu „va pedepsi
lumea", iar descrierea lui (13:9-11) seamănă cu marea tribulaţie (necazul cel mare) din Matei 24.
El prezicea distrugerea Babilonului în zilele din urmă -distrugerea viitoare pe care Ioan o descrie
în Apocalipsa 18. Ar trebui
66 Dave Hunt
Remarcabila profeţie a lui Daniel 67
să fie clar că Biblia nu se referă la un oraş al Babilonului reconstruit în Irak aşa cum încearcă
nebuneşte să facă Hussein. Aici este implicat ceva mult mai important.
Dumnezeu prezice judecata Sa finală asupra unui mare rău care a început la Turnul Babei şi care
doar a crescut pe măsură ce politica, religia şi ştiinţa au devenit tot mai sofisticate — pînă cînd în
final întreaga lume este unită în realizarea străvechii minciuni a lui Satan. Acesta este Babilonul
renăscut şi cu sediul în Roma, care va fi distrus şi nu va mai fi locuit niciodată. Acest sistem
lumesc care a uzurpat locul Ierusalimului în încercarea de a conduce lumea trebuie desfiinţat.
Apoi Ierusalimul va fi repus la locul său de drept, cu Cristos domnind acolo în Regatul Său
milenar.
Soluţia lui Dumnezeu la Babelul iniţial a fost să încurce limbile şi să împrăştie omenirea pentru a
împiedica tocmai dezastrul spre care lumea se îndreaptă acum cu paşi repezi. Pavel a explicat că
unul dintre scopurile judecăţii lui Dumnezeu la Babei a fost să pună hotare între naţiuni, ţinîndu-
le separate, pentru a le încuraja să-L caute în conformitate cu adevărul (Fapte 17:26,27). în loc de
aceasta, persistînd în răzvrătire şi în dorinţa de a se juca de-a dumnezeu cu universul, de a se face
pe sine independent de Creatorul său, omul modern declară că are intenţia să desfacă ceea ce a
făcut Dumnezeu la Babei. El are intenţia să refacă într-o formă inteligibilă limbile pămîntului
prin tehnici de traducere simultană şi sateliţi de comunicaţie şi să unească din nou într-una
singură naţiunile lumii.
Nu numai că Babelul este renăscut, dar lumea se şi laudă tot mai mult cu acest fapt, ca şi cum ar
vrea ca prin acesta să provoace anume opoziţia lui Dumnezeu. Este remarcabil de cîte ori e
asociat Babelul cu eforturile moderne de a uni încă o dată lumea într-un ţel şi o limbă comună.
Simbolul oficial al Consiliului Europei reprezentînd CE este un exemplu potrivit. El descrie CE
ca un Turn Babei în construcţie, cu douăsprezece stele deasupra sa, reprezentînd cele
douăsprezece naţiuni ale noii Europe Unite. Deasupra se poate citi: EUROPA: MULTE LIMBI,
O SINGURĂ VOCE.
Alţii preiau aceeaşi temă. într-un supliment special din Edita Europeană a revistei Wall Street
Journal pe al doilea trimestru al anului 1990, IBM a prezentat la rîndul lui noua Europă unită ca
un Turn Babei în construcţie care ia în sus tot mai mult forma unui „zgî-
rie-nori" din oraşele moderne. Lockheed Aircraf t Corporation a preluat şi ea aceeaşi teză. Făcînd
publicitate productivităţii sale în reviste ca Scientific American, Lockheed declară că sistemele
sale computerizare sunt proiectate să „combată efectul Babei" şi să-i aducă din nou pe toţi la un
loc într-o înţelegere globală.
Este oare doar o coincidenţă această neaşteptată atenţie dată reconstruirii Babelului? Fie
coincidenţă, fie nu, realitatea este că proiectele reprezentate de această temă împlinesc profeţia
biblică într-un mod nemaiîntîlnit pînă acum. Scenariul devine macabru cînd se observă că cele 12
stele reprezentînd membrii CE pe simbolul Consiliului Europei nu sunt stele obişnuite, ci
pentagrame cu susul în jos, simbolul Ţapului lui Mendes, sau Satan. Coincidenţă din nou?
Interesantă întrebare.
7.
Două mari mistere
PRINTRE TOATE RELATĂRILE despre crimele de tot felul pe care le citim şi auzim în presă şi
buletinele de ştiri, frecvent apar a-cele povestiri şocante prea oribile pentru a fi crezute. Şi totuşi acei
monştri aparent atît de inumani care se fac vinovaţi de asemenea atrocităţi - fie un Charles Manşon sau un
Richard Ramirez, „cel ce stă la pîndă noaptea" în Los Angeles — sunt stînjenitor de omeneşti, membrii
aceleiaşi specii ca şi noi. Este profund tulburător să-ţi dai seama că ucigaşii, chiar şi cei mai violenţi, în
general au fost cîndva copii cu totul normali, a căror venire pe lume a adus mare bucurie părinţilor lor, şi a
căror copilărie arăta predispoziţii promiţătoare pentru viaţa de mai tîrziu.
Ce a fost atunci în neregulă? De unde anume această copleşitoare revărsare de rău? Cum a putut el
rămîne ascuns după o faţadă de aparentă normalitate? Cum a fost cu putinţă ca asemenea orori să fie
comise în secret, în timp ce familia şi prietenii n-au văzut nimic care să trădeze îngrozitorul adevăr? Unele
dintre cele mai oribile crime, inclusiv mutilarea şi chiar mîncarea victimelor, au fost comise de cei
consideraţi de către prieteni şi vecini ca cele mai drăguţe şi umane persoane pe care le-au cunoscut. Nu
este de mirare atunci cînd Biblia prezintă binele şi răul ca două mari mistere, dîndu-şi osteneala să dez-
văluie ce se ascunde în spatele lor.
Pronunţînd sentinţa de condamnare la moarte a lui Richard Ramirez pe data de 7 noiembrie 1989,
judecătorul Michael Tynan a spus că nu există „circumstanţe atenuante". El a amintit curţii că Ramirez,
care scosese şi ochii unei victime, nu arătase nici cea mai mică părere de rău, şi că în crimele sale arătase
„cruzime, duritate şi răutate dinco-
Două mari mistere 69
Io de orice înţelegere omenească". Singurul răspuns al lui Ramirez a fost să spună curţii plin de răceală:
Nu cred în dogmele ipocrite şi moraliste ale aşa-numitei societăţi civilizate... Viermilor, mi-e scîrbă de
voi. Sunteţi ipocriţi cu toţii... Voi nu mă înţelegeţi. Nici nu puteţi. Nu sunteţi în stare de aşa ceva. Eu trec
dincolo de experienţa voastră... Eu sunt dincolo de bine şi rău. Voi fi răzbunat. Lucifer locuieşte în noi
toţi. Legiuni ale nopţii. Creaturi ale nopţii. Nu mai repetaţi erorile prădătorilor de noapte şi fiţi fără milăP
Nu există explicaţie psihologică pentru un Richard Ramirez - sau pentru oricare dintre noi.
Comportamentul omenesc nu poate fi redus la o formulă. „Profilul unui criminal" conceput de psihologi
poate să se potrivească în mare măsură în multe cazuri, dar libertatea de alegere şi inventivitatea
omenească fac imposibil de prezis următorul pas al cuiva. Dumnezeu declară: „Inima este înşelătoare mai
mult ca orice şi disperat de rea; cine poate s-o cunoască?" (Ieremia 7:9). Toate relatările despre faptele
ruşinoase ale depravării omeneşti care marchează istoria rasei noastre aduc mărturie în favoarea acestei
judecăţi.
Este o ironie a soartei acestei lumi ca titlurile principale din presa americană să exprime suprapunerea a
două tendinţe. Alături de articole privitoare la senzaţionala înflorire a libertăţii în Europa de Est au fost
alte articole mult mai numeroase descriind amănunţit ororile pe care anii de libertate dorită de toţi le-au
produs în Occident: o epidemie dezlănţuită de crime, violuri, furturi, homosexualitate şi lesbianism,
pornografie, abuz de minori şi satanism; crima organizată este o mare afacere; cartelurile drogurilor
doboară avioane civile şi bombardează bănci, clădiri publice şi civili nevinovaţi pentru a-şi proteja
„dreptul" de a-şi strînge averile făcute cu preţul a milioane de vieţi ruinate; grupuri de adolescenţi
terorizînd cartiere şi chiar oraşe, împuşcarea pe autostrăzi la întîmplare a automobilelor; o epidemie SIDA
care ar putea decima şi falimenta Occidentul, şi enumerarea ororilor ar putea continua.
Chiar dacă viaţa trăită sub dictaturile opresive din Europa de Est a adus cu sine multe dezavantaje, cel
puţin acolo criminalitatea era mult mai redusă decît în Occident. Era mult răspîndit alcoolismul,
70 Dave Hunt
Două mari mistere 71
abuzul de minori şi divorţul, însă heroina şi „crack"-ul* nu erau comercializate la colţuri de stradă şi nu
existau în şcoli lupte cu cuţite şi revolte ale elevilor. Comunismul a fost duşmanul libertăţii, însă a fost
aspru şi cu criminalitatea. Puteai să mergi în siguranţă pe străzile Moscovei sau Leningradului sau oricărui
oraş mare ori mic din Europa de Est la orice oră din zi sau noapte. Nimeni nu avea motive să se teamă că
va fi jefuit sau violat sau atacat de vreun grup de tineri bătăuşi sau împuşcat din întîmplare de vreun ucigaş
care a simţit pe moment impulsul de a împuşca pe cineva. Vor dispare astfel de beneficii ale opresiunii
cînd „libertatea de expresie" va ajunge pe deplin în Est? Infracţiunea, inclusiv uciderea, este deja în
creştere în Uniunea Sovietică.
Da, răul se înmulţeşte excesiv în lumea noastră, nu numai prin crimele care ne şochează, ci şi prin
distracţiile „legale" pe care prosperitatea occidentală le produce atît de bine. Cartiere întregi din Stoc-
kholm, Copenhaga, Amsterdam, Frankf urt, Paris, Londra, New York, Los Angeles, San Francisco, zeci
de alte mari oraşe occidentale au devenit haznale neruşinate ale nelegiuirii. Cei din Sodoma şi Gomora ar
păli de invidie văzînd imoralitatea grosolană protejată de „libertatea cuvîntului şi de conştiinţă" de
pretutindeni în lumea occidentală şi tehnicile moderne pentru promovarea răului, care a fost făcut un „bun
de consum". Ne putem oare îndoi că această decadenţă morală se va răspîndi acum repede şi efectiv odată
cu libera circulaţie a oamenilor, bunurilor şi influenţelor peste frontierele cîndva închise? într-un interviu
acordat la sosirea pe aeroportul din Budapesta în iulie 1989, Billy Graham „a salutat înlăturarea barierelor
comerciale" şi alte libertăţi venite în Europa de Est, dar a avertizat:
„Problemele care confruntă lumea noastră sunt în mod fundamental morale şi spirituale, şi ele nu pot fi
rezolvate numai prin soluţii economice sau politice.
Ce tragic ar fi dacă Ungaria, ca mulţi dintre compatrioţii mei, ar cădea în aceeaşi capcană şi ar cîştiga
întreaga lume, dar şi-ar pierde sufletul... De prea multe ori progresul economic şi libertatea extinsă au fost
însoţite de decăderea morală şi spirituală.2
Cocaină extrem de purificată sub formă de mici beţigaşe, de obicei urmînd a fi fumată — n. tr.

L
Este oare posibil ca Occidentul să se fi lăudat atît de mult cu drepturile şi libertăţile omului încît să nu
dorească să se confrunte cu ororile propriei lui corupţii? Tehnologia occidentală a creat un paradis de
materialism care a devenit invidia Europei de Est. Ea a contribuit de asemenea la răspîndirea rapidă a
drogurilor, pornografiei, avortului, abuzului de minori, a crimei organizate sau a infracţiunilor minore care
se vor răspîndi acum spre Est odată cu democraţia. După cum a subliniat Robert Benne de la Centrul
pentru Biserică şi Societate din Salem, Virginia:
„Victoria" ideilor capitaliste democratice [în Europa de Est] nu este un motiv de mare bucurie pentru noi,
căci fundamentul moral al Occidentului, care face ca să fie viabilă atît democraţia, cît şi capitalismul, se
erodează.3
La sfîrşitul lui 1988, Bill Moyers a transmis una din emisiunile sale speciale de televiziune avînd ca
subiect răul. A fost un exemplu tipic de abordare umanistă total nepotrivită pentru a se încleşta în luptă cu
o realitate de bază a existenţei umane. S-au purtat multe discuţii între vorbitori cu darul exprimării şi
convingători, avînd recomandări impresionante, dar nici unul n-a avut ceva de oferit cu excepţia sugestiei
optimiste dar evident înşelătoare că prin educaţie omenirea va depăşi în cele din urmă această problemă.
Deşi stimulatoare cîteodată din punct de vedere intelectual, discuţia n-a reuşit să dea răspuns la întrebările
cu adevărat decisive. S-a lăsat impresia că poţi fi mulţumit cu tine însuţi dacă te-ai ocupat serios cu
această temă neplăcută şi în special dacă ai recunoscut că „în fiecare dintre noi este bine şi rău", deşi n-am
putea defini sau explica binele şi răul. Declaraţia înfiorătoare a lui Ramirez că „Lucifer locuieşte în noi
toţi" pare mai aproape de adevăr.
Lucifer! Da, cu el a început totul. Dumnezeu 1-a inspirat pe Isaia să tragă puţin vălul la o parte pentru a ne
lăsa să aruncăm o scurtă privire asupra originii răului:
Cum ai căzut din cer, o, Lucifer, fiul zorilor!...
Căci ai spus în inima ta: Eu mă voi sui în cer, eu îmi voi înălţa
tronul deasupra stelelor lui Dumnezeu, eu voi şedea pe muntele
adunării...
72 Dave Hunt
Două mari mistere 73
Eu voi fi ca Cel Preaînalt.
Dar ai fost aruncat în iad, în adîncimile puţului (Isaia 14:12-15).
O ambiţie rea şi tăinuită 1-a transformat pe cel mai înalt înger al lui Dumnezeu, „heruvimul uns"
(Ezechiel 28:14) în „şarpele cel vechi, numit Diavolul, şi Satan" (Apocalipsa 12:9). Pasiunea
arzătoare a lui Lucifer exprimată prin cei patru „eu [mă] voi" a fost exemplul tipic al afirmării de
sine, văzută acum ca unul dintre secretele succesului din lumea noastră modernă. Poate fi
adevărat? Da, căderea celei mai înţelepte şi mai frumoase fiinţe create de Dumnezeu s-a declanşat
printr-o atitudine care este nesăţios cultivată şi considerată recomandabilă în societatea
contemporană şi care formează elementul de bază al multor seminare de succes şi cărţi care se
vînd foarte bine! Mai este vreo îndoială că Lucifer este „dumnezeul acestei lumi" care a „orbit
minţile celor care nu cred" (2.Corinteni 4:4)?
Să mai observăm că răzvrătirea lui n-a fost provocată de nişte împrejurări nefavorabile ale vieţii,
de o copilărie nefericită sau de influenţa negativă a societăţii, căci Lucifer a trăit chiar în prezenţa
lui Dumnezeu. De asemenea, nu se poate da vina pentru comportarea lui rea pe vreo experienţă
traumatică din copilărie, îngropată în subconştientul lui Lucifer. Nu fusese crescut într-un ghetto,
nici nu fusese maltratat cînd a fost copil. Problema lui n-a fost că părinţii săi fuseseră prea stricţi
sau că îi băgaseră religia pe gît.
Nici una din teoriile sociologilor şi psihologilor n-a putut explica această ruptură bruscă cu
ordinea divină şi această obsesie de putere. Şi oricît de multe şedinţe de psihoterapie n-ar fi putut
să rezolve problema, ajutîndu-1 pe Lucifer să se înţeleagă pe sine şi să devină conştient de
sentimentele sale. Teoriile actuale complet nefondate privitoare la comportamentul omului care
au avut influenţă asupra Bisericii, ca şi asupra societăţii laice, n-au reuşit să aducă o vindecare
reală, pentru că nu mai ţine seama de răul care a subjugat mintea şi sentimentele omului. Dacă
facem abstracţie de cauzele medicale, nici o teorie care nu-1 are în vedere pe Lucifer nu poate
explica o comportare omenească anormală, deoarece el este „tatăl" moral al omenirii. Isus a spus
cîndva foarte potrivit: „Voi sunteţi din tatăl vostru, Diavolul, şi vreţi să faceţi poftele tatălui
vostru" (loan 8:44). Nu e deci de mirare că trebuie să fim „născuţi din nou" de Spiritul lui
Dumnezeu în fa-
rnilia lui Dumnezeu! Din nefericire, această expresie a devenit astăzi un cuvînt aproape lipsit de
conţinut.
Ar trebui să ne fie limpede că prăbuşirea lui Lucifer nu s-a datorat anei proaste imagini de sine
sau unei slabe auto-aprecieri, despre care ai se spune astăzi că este cauza a tot ce e rău, de la
dependenţa de roguri la pornografie şi homosexualitate. Problema nu era că Lucifer avea o părere
prea proastă despre sine - ba dimpotrivă. Mîndria şi eul (eu mă voi) erau la rădăcina acestei
răzvrătiri - o anarhie cosmică căreia i s-a alăturat în mod tragic întreaga rasă umană. Diavolul s-a
(lotărît să devină ca Dumnezeu, ca să-şi poată stabili propriile lui norme de comportament şi să
facă ceea ce dorea. Nu este aceasta lunea de astăzi?
Lucifer a fost alungat din cer, deşi încă mai are acces limitat acolo. \ rezultat un război cosmic
între Dumnezeu şi Satan care este încă în desfăşurare şi se apropie de punctul culminant. Dacă ar
fi fost o chestiune doar de putere, Dumnezeu l-ar fi putut nimici pe Satan într-o clipă. în schimb
este o bătălie a adevărului contra minciunii, un conflict ucigător pentru mintea şi loialitatea
îngerilor în primul rînd, iar acum şi pentru inimile oamenilor, căci Satan a amăgit-o pe Eva să
treacă de partea lui. Lupta din viaţa noastră a fiecăruia în parte nu reprezintă decît o miniatură a
unui conflict mult mai mare între Dumnezeu şi Satan şi este strîns legată de acest conflict. Fiecare
din aceşti maeştri strategi are un plan, iar destinul nostru etern depinde de cel pe care-1 urmăm.
Dumnezeu ne iubeşte şi doreşte să ne cîştige înapoi, însă El nu ne forţează. Fiecare om trebuie să
fiejiber să se pqcăiască de păcatul său împotriva lui Dumnezeu şi să creadă îriCristoş ca Salvator
al său, sau să-L respingă şi să-1 urmeze pe Satan. Mai mult, adversarul lui Dumnezeu trebuie să
aibă libertate deplină să-şi spună, minciunile, să-şi ofere evanghelia sa falsă şi şa refacă din nou
acest pămînt într-un paradis dacă poate.
Nu ni se spune cîţi îngeri l-au urmat pe Satan. Ştim însă că ei, ca şi Satan însuşi, sunt „păstraţi în
lanţuri eterne în întuneric pentru judecata din ziua cea mare" (Iuda 1:6). Aceasta nu înseamnă că
ei sunt încuiaţi undeva, ci că minţile lor sunt în întuneric, fără speranţa de a mai fi scăpaţi
vreodată de condamnarea finală care îi aşteaptă. Satan, deşi mult mai inteligent decît ne
închipuim noi, este un megaloman
74 Dave Hunt
Două mari mistere 75
auto-înşelat care crede într-adevăr, cel puţin pînă în momentul de faţă, că va ieşi victorios din
răzvrătirea sa împotriva lui Dumnezeu. Adepţii lui, atît dintre îngeri, cît şi dintre oameni, vor fi în
cele din urmă victimele aceleaşi erori, deşi pentru mulţi dintre ei nu mai contează cine cîştigă,
căci răzvrătirea a devenit un scop în sine.
Karl Marx reprezintă un exemplu elocvent al misterioasei puteri subjugatoare a răului - lipsa de
speranţă a unuia care a devenit un discipol al lui Satan şi care deşi ştie că se va confrunta cu
judecata lui Dumnezeu, totuşi nu se poate pocăi. Faptul că Marx a fost un adept conştient al lui
Satan cu greu mai poate fi pus la îndoială. Richard Wurmbrand, deţinut timp de 14 ani în
închisorile comuniste din România, a dovedit acest fapt în cartea sa A fost Karl Marx un sa-
tanist?' Alţi scriitori au ajuns la aceeaşi concluzie.
Marx a pretins că în tinereţea sa a fost un creştin pios, şi el n-a renunţat niciodată la credinţa lui
în Dumnezeu. în schimb el a devenit duşmanul înverşunat al lui Dumnezeu. Este important să
înţelegem că Marx, ca şi maestrul şi stăpînul său, Satan, n-a fost un ateu. Ca demonii care „cred
şi tremură" (Iacob 2:19), şi Marx a tremurat, totuşi a continuat să-L urască şi să se opună
Dumnezeului despre care credea într-adevăr că există. într-una din poeziile sale, Marx a scris:
„Doresc să mă răzbun pe Cel ce conduce de sus... nu mai am nimic decît răzbunarea".5 în alta s-a
plîns:
Aşa am pierdut cerul,
O ştiu prea bine.
Sufletul meu, cîndva fidel lui Dumnezeu,
Este ales pentru iad.6
Ura virulentă a lui Marx faţă de Dumnezeu şi în special faţă de creştinism a fost timp îndelungat
amprenta sistemului socialist fondat de el. Comunismul a fost pe faţă anti-Dumnezeu şi anti-
Cristos. Această abordare ostentativă a dus totuşi la eşec. Omenirea rămîne incurabil religioasă
şi, mai presus de toate, una care se auto-îndrep-tăţeşte. Seducerea supremă a lumii de acum se
poate realiza numai printr-o religie falsă, nu prin ateism făţiş, iar Satan este foarte conştient de
acest lucru. Astfel, Anticrist va fi nu numai capul unui nou gu-
vern mondial, ci şi capul unei noi religii mondiale. Cu siguranţă că noua faţă a comunismului sub
conducerea lui Mihail Gorbaciov prezentată acum Occidentului, care oferă „libertate de
conştiinţă" pentru practicarea tuturor religiilor, este un pas necesar pentru apariţia lui
Anticrist.
Nu ştim cît timp i s-a permis lui Satan şi discipolilor lui aflaţi în revoltă să-L provoace pe
Dumnezeu şi ce bătălii colosale au fost date prin galaxii în erele trecute. Este clar însă din ceea ce
a ales Dumnezeu să ne reveleze în Cuvîntul Său că răzvrătirea lui Satan nu caută altceva mai
puţin decît doborîrea completă a lui Dumnezeu însuşi. Ca o parte vitală a strategiei sale, Satan
intenţionează să-şi întemeieze propriul său regat global aici pe pămînt cu Anticrist în fruntea lui
drept conducător mondial. Vine timpul cînd se va potrivi scopurilor lui Dumnezeu să îngăduie lui
Anticrist să preia conducerea lumii. Acea zi poate veni mai curînd decît credem.
Nimic din ceea ce am spus pînă acum nu explică răul. El nu poate fi explicat mai mult decît orice
altă faţetă a comportamentului omenesc. Şi orice teorie care pretinde că poate explica — de
exemplu prin faptul că dă vina pe maltratările suferite în copilărie — de ce se poartă oamenii în
felul în care o fac, neagă în fond răul drept cauză şi în loc de aceasta oferă ca soluţie o scuză
comodă.
Biblia vorbeşte de rău ca despre un mister sau taină, deoarece implică întrebări încuietoare pentru
care nu par să existe răspunsuri raţionale. Cum a putut Lucifer, cea mai minunată fiinţă creată de
Dumnezeu vreodată, să devină Satan, personificarea răului? De ce a îngăduit Dumnezeu să se
întîmple aşa ceva? De ce suportă El pe planeta Pămînt răzvrătirea continuă care-L sfidează
zilnic? Da, Dumnezeu caută să ne cîştige cu dragostea Lui, iar dragostea nu poate fi impusă cu
forţa: Trebuie să fie liberă, ca să răspundă de bunăvoie, de aceea trebuie să avem opţiunea de a
respinge, ca şi de a accepta, de a urî, ca şi de a iubi. Faptul acesta însă nu face altceva decît să
ridice mai multe întrebări: De ce unii cred, iar alţii se îndoiesc, de ce unii acceptă iertarea pe care
o oferă Dumnezeu, iar alţii o refuză - şi cum se poate transforma dragostea în ură atît de repede?
Oricît de dureros ar fi să recunoaştem, trebuie să mărturisim că răul şi-a făcut cuib în inimile
fiecăruia dintre noi. Pavel s-a referit la el ca la: „misterul nelegiuirii" care eşteja lucru în lume
precum droj-
76 Dave Hunt
dia în aluat. El e restrîns de către Dumnezeu, dar vine ziua cînd restricţia va fi înlăturată, astfel ca răul să-
şi dea rodul deplin, masca va fi smulsă de pe faţă, iar răul va fi arătat aşa cum este el în realitate. în-cepînd
cu Lucifer, răul îşi va atinge punctul culminant şi revelaţia deplină într-un om, Anticrist, care mai e numit
„omul păcatului, fiul pierzării" şi „cel Rău". Descrierea pe care o dă Pavel despre dezlănţuirea viitoare a
unei depravări morale neînfrînate, întărite prin forţe , parapsihologice, este copleşitoare:
Să nu vă înşele nimeni în vreun fel, căci ziua aceea [a lui Cristos, sau a Domnului, care începe cu răpirea]
nu va veni pînă nu va fi venit mai întîi apostazia şi [prin urmare] va fi dezvăluit omul păcatului, fiul
pierzării, care se opune şi se înalţă pe sine mai presus de tot ceea ce este numit Dumnezeu sau este obiect
al închinării, astfel că se aşează ca Dumnezeu în templul lui Dumnezeu, arătîndu-se pe sine că este
Dumnezeu...
Şi acum ştiţi ce-1 reţine [împiedică] să fie dezvăluit la vremea lui. Căci misterul nelegiuirii este deja la
lucru; trebuie numai ca cel ce-1 reţine [împiedică, restrînge] acum să fie luat din cale. Şi atunci va fi
dezvăluit cel nelegiuit, pe care Domnul îl va mistui cu spiritul gurii Sale, adică cel a cărui venire este
potrivit lucrării lui Satan, cu toată puterea şi semnele şi minunile mincinoase, şi cu toată înşelăciunea
nedreptăţii în cei care pier, pentru că n-au primit iubirea adevărului ca să poată fi salvaţi (2.Tesaloniceni
2:3-10).
Misterul nelegiuirii care fermentează în lumea noastră este destinat să fie dezvăluit neapărat sub Anticrist
- totuşi lucrul acesta la început nu va speria pe nimeni şi nici nu va părea a fi ceva rău. Mulţi din cei care
au căzut cîndva pradă perversităţilor unui satanism în floare mărturisesc că la început au fost atraşi (aşa
cum au fost seduse multe persoane implicate în mişcarea New Age) printr-o atractivă „magie albă" cu
promisiunea de a putea folosi nişte forţe supranaturale. Ei au -vrut să folosească partea „luminoasă" a
Forţei pentru a face binele, şi, desigur, să-şi împlinească în plus orice dorinţă. Acesta a fost primul pas,
urmat de mulţi alţii într-o direcţie a cărei ţintă nu era prea limpede. Treptat, coborîrea s-a accelerat, pînă
cînd victimele au fost absorbite fără să se poată opune într-un vîrtej al răului, care în ciuda
Două mari mistere 11
fascinaţiei copleşitoare exercitate asupra lor li s-ar fi părut respingător dacă ar fi fost expuşi prea devreme
acestui rău. La fel se va în-tîmpla cu lumea întreagă cînd puterea lui Satan de a înşela va fi dezlănţuită în
timpul lui Anticrist fără vreo piedică.
Una din cele mai înfricoşătoare afirmaţii ale lui Cristos făcute discipolilor Săi a fost: „Unul din voi este un
diavol!" El se referea la luda care urma să-L trădeze. Dar făcînd aşa urma să se trădeze pe sine însuşi.
Cîteva dintre cele mai teribile pasaje din Scriptură arată că cei care refuză să se pocăiască de răzvrătirea
lor vor fi atraşi irezistibil de poftele lor, pînă ce misterul nelegiuirii îşi dezvăluie puterea în ei şi îi
pregăteşte pentru iad, astfel ca să devină (precum Iuda) însăşi întruchiparea răului de care au fost obsedaţi
şi în final posedaţi.
Aceasta este îngrozitoarea judecată pe care Dumnezeu o pronunţă asupra acelora pentru care nu mai există
nici o speranţă:
Cel nedrept să rămînă tot nedrept, şi cel murdar să rămînă tot murdar [adică etern] (Apocalipsa 22:11).
împreună cu răul mai este la lucru în lumea de astăzi un alt mister sau taină, „misterul pietăţii". Aşa cum
răul vizibil în oameni este în mod misterios dincolo de înţelegerea noastră, tot aşa este un mister şi binele
vizibil în lume. „De ce mă numeşti bun?" 1-a întrebat Isus pe cineva care I se adresase cu „bunule
învăţător". „Nimeni nu este bun, decît Unul singur", a ripostat El, „şi Acela este Dumnezeu" (Matei
19:17). Departe de a nega că El era Dumnezeu, Cristos a subliniat acest adevăr. Divinitatea Lui a fost
dovedită prin bunătatea Lui intrinsecă, care-L deosebea de orice altă persoană. Referindu-se la Isus, Pavel
a declarat:
„Şi, fără îndoială, mare este misterul pietăţii: Dumnezeu a fost a-rătat în carne, îndreptăţit în Spirit, văzut
de îngeri, predicat ne-e-vreilor, crezut în lume, primit în glorie (l.Timotei 3:16).
De ce le-a interzis Dumnezeu lui Adam şi Evei să ia din pomul cunoştinţei binelui şi răului? De ce putea
acesta să devină pentru ei pomul morţii? Deoarece omul este incapabil în sine însuşi să cunoască sau să
facă binele. De aceea, dorind să cunoască binele şi răul prin
78 Dave Hunt
sine însuşi, să poată face binele şi să înfrîneze răul prin resursele sale proprii, cineva putea aspira
să devină independent de Dumnezeu şi grin_urmare^ă fie_ca Dumnezeu. A fost actul suprem de
răzvrătire. Considerînd că nu avea nevoie de Dumnezeu pentru a fi bun, omul sj^segaraţ de
singura sa sursa de bunătate şi a devenit sclavul răului.
Trecînd de partea răului, n-a mai existat scăpare pentru omenire. Chiar şi cei care au avut o
schimbare a inimii şi doreau să treacă de partea cealaltă erau ţinuţi ostatici de Satan. Exista o
singură soluţie: Dumnezeu însuşi trebuia să devină om ca să plătească preţul de răscumpărare
cerut de dreptatea Sa pentru păcatul omului, oferind omenirii oportunitatea de a se pocăi de
răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu şi a legilor Sale şi de a-L primi pe Cristos ca Mîntuitor şi
Domn. Bunătatea lui Dumnezeu putea atunci să fie unită din nou cu omenirea, dar de această dată
într-o legătură care nu mai putea fi niciodată ruptă. Aceasta este funcţia lui Isus Cristos pe care a
venit s-o îndeplinească. Pavel exclamă triumfător, spunînd creştinilor că marele mister al pietăţii
a devenit acum „Cristos în voi, speranţa gloriei!" (Coloseni 1:27)'
Satan are de asemenea un om care-1 reprezintă în această bătălie de pe pămînt: Anticrist. Aşa
cum Omul Cristos Isus este „Dumnezeu manifestat în carne", tot aşa Anticrist va fi Satan
manifestat în carne. Cînd se va arăta el, aşa cum am văzut deja, omul lui Satan se va da drept
omul lui Dumnezeu, Anticrist va pretinde că este Cristos, iar majoritatea omenirii îl va crede şi-1
va urma. El oferă un plan alternativ de salvare - nu de păcat, căci această noţiune este respinsă, ci
de dezastru ecologic şi de război. El promite pace şi prosperitate, o viaţă bună aici şi acum în
locul bucuriei cereşti.
De misterul pietăţii ţine în mod fundamental faptul că Isus Cristos îi întoarce pe
oamenidfiJlsLŞine..la Dumnezeu şi locuieşte în ei ca. pregătire pentru cer. De misterul
fărădelegii ţine în mod fundamental faptul că Satan îi întoarce pe oameni de la Dumnezeu la ei
înşişi şi locuieşte în ei ca pregătire pentru iadj^ea a lui Satan este o evanghelie a eului şi ambiţiei
care satisface mîndria omenească. Ea declară că avem fiecare în noi înşine mijloacele propriei
noastre mîntuiri. Nu este negat faptul că ceva nu e în ordine cu omenirea, însă diagnosticul lui
Satan absolvă omul de orice vină morală. Noi nu suntem despărţiţi de Dumnezeu prin păcat, zice
el; noi suntem înstrăinaţi de noi înşine
Două mari mistere 79
şi de mediul nostru din cauză cu nu ştim cine suntem noi cu adevărat. Ne imaginăm că suntem
nişte muritori slabi, pe cînd în realitate suntem dumnezei. Nu avem nevoie de un „Mîntuitor" din
exteriorul nostru, ci pur şi simplu e nevoie să învăţăm să captăm potenţialul infinit care este în
interiorul nostru. Este aceeaşi minciună înşelătoare care a sedus-o pe Eva.
Tot ce se întîmplă în istoria umană este o mutare a pieselor pe tabla de şah tot mai aproape de
conflictul final dintre Cristos şi Anticrist şi de inevitabila înfrîngere a lui Satan. Istoria omenească
aşa cum am cunoscut-o va culmina în această întîlnire faţă în faţă între omul lui Dumnezeu şi
omul lui Satan. Cînd va avea loc aceasta? Nimeni nu poate spune, ştim însă că mai întîi trebuie să
se producă a-numite evenimente.
Printre cele mai importante evenimente care pregătesc scena pentru a doua venire este renaşterea
Imperiului Roman, la care ne-am referit deja pe scurt. Roma antică a fost profund implicată în
prima venire a lui Cristos, şi trebuie de asemenea să fie implicată sub formă renăscută atît în a
doua Sa venire, cît şi în venirea lui Anticrist. Aceasta este o realitate fascinantă atît a istoriei, cît
şi a profeţiei, şi un element-cheie pentru înţelegerea apariţiei lui Anticrist.
Imperiul Roman renăscut
81

8.
Imperiul Roman renăscut
PREŞEDINTELE SOVIETIC MIHAIL GORBACIOV este mînat de o pasiune: să vadă Uniunea
Sovietică şi fostele ei ţări satelite devenind parte a unei noi Europe Unite — şi apoi a unei lumi
socialiste unite a libertăţii şi păcii! Nu ştim cît timp îl obsedase pe Gorbaciov acest vis incredibil
şi ne-marxist înainte de a simţi că a sosit în sf îrşit timpul să-1 anunţe public în cartea sa din
1987, Perestroika: Noua gîn-dire pentru ţara noastră şi pentru lume. încurajat de primirea entu-
ziastă a cărţii, el şi-a exprimat viguros şi şi-a adus la zi visul în istoricul său discurs ţinut la
Adunarea Generală a Naţiunilor Unite din decembrie 1988. A fost pentru prima dată în 25 de ani
cînd un preşedinte sovietic a ţinut un discurs înaintea acestui for mondial. Rostirea convingătoare
şi la o înaltă ţinută a discursului celui numit de revista Time „Omul deceniului" din anii 80 s-a
situat la o distanţă mare de grosolana tiradă a lui Hruşciov înaintea aceluiaşi organism internaţio-
nal atunci cînd şi-a subliniat punctele lovind pupitrul cu pantoful.
Discursul lui Gorbaciov a fost o capodoperă în domeniul relaţiilor publice. El i-a luat pe toţi prin
suprindere anunţînd o reducere unilaterală a trupelor sovietice staţionate în Europa de Est şi f
ăcînd apel la renunţarea folosirii forţei militare în relaţiile internaţionale. Averti-zînd că
societăţile închise se vor prăbuşi, el a chemat la democratizarea fiecărei naţiuni şi la
recunoaşterea universală a drepturilor de bază ale omului şi la deplina libertate pentru fiecare
individ.
Majoritatea occidentalilor au crezut că Gorbaciov doar perora după aceeaşi veche propagandă.
Liderul sovietic, cu o expresie de sinceritate pe faţă, chemînd la „democratizarea fiecărei
naţiuni"? Lăsaţi gluma la o parte! Şi condamnînd „societăţile închise" la prăbuşire?
Nu era aceea o descriere a propriei lui ţări? Puţini dintre ascultătorii săi din acea zi ar fi crezut că
„societăţile închise" ale Europei de Est se vor fi năruit şi prăbuşit într-un an de la acea declaraţie
profetică, dar de atunci aproape toţi au crezut în Gorbaciov şi în propunerile sale revoluţionare,
care nu se opresc la Europa, ci se extind la întreaga lume.
Cît mi-aş dori ca unii din predicatorii din tinereţea mea să mai trăiască astăzi! Ar fi entuziasmaţi
să vadă procesul de renaştere a Imperiului Roman despre care vorbeau cu atîta convingere acum
50 de ani. Cred că ei şi-ar vedea şi greşeala în interpretarea celor „zece degete ale statuii lui
Nebucadneţar" (Daniel 2:31-45) ca fiind zece naţiuni vest-e-uropene. Am notat deja că atît
evenimentele recente, cît şi realităţile istorice cer să vedem cele „zece degete" într-un cadru mult
mai larg.
La apogeul puterii sale, Roma antică controla teritorii care depăşesc cu mult Europa occidentală.
Mai erau Grecia, Turcia, precum şi părţi din fosta Germanie de Est, ca şi o mare parte din
Ungaria, România, Iugoslavia, Albania, Bulgaria, Armenia şi alte părţi ale Uniunii Sovietice din
jurul Mării Negre. Imperiul antic al cezarilor a cucerit de asemenea Siria, Libanul, Israelul,
Iordania, Egiptul şi zonele mediteraneene de coastă din nordul Africii pînă la Oceanul Atlantic.
A fost pur şi simplu o greşeală să se echivaleze Imperiul Roman renăscut cu o confederaţie
teoretică a zece naţiuni din vestul Europei. Atunci care este justificarea extinderii acestui Imperiu
al lui Anticrist cu mult dincolo de zona reală controlată de cezari? Sunt multe motive. Cezarii au
condus lumea din zilele lor, deci ar avea sens ca Anticrist, aflat în fruntea unei forme renăscute a
imperiului cezarilor, să conducă lumea din zilele lui, care include acum toate naţiunile. Dar oare
nu este o îndrăzneală să lăsăm la o parte cea mai mare parte a pămîntului, inclusiv marile
civilizaţii antice din India şi China, atunci cînd spunem că Imperiul Roman a fost lumea din acele
zile? Dar şi pentru lucrul acesta există din nou motive întemeiate.
Biblia însăşi se referă la cele patru regate reprezentate de statuia lui Nebucadneţar ca „stăpînind
peste tot pămîntul" (Daniel 2:39). Trebuie deci să privim Roma antică ca un imperiu mondial
dacă vrem să adoptăm perspectiva biblică. Urmează de aici că şi Imperiul Roman renăscut este
un imperiu mondial. Ce înseamnă lucrul acesta pentru lumea zilelor din urmă, aflăm foarte clar:
„... I s-a dat putere peste
82 Dave Hunt
orice neam, limbă şi naţiune. Şi toţi cei ce locuiesc pe pămînt i se vor închina" (Apocalipsa 13:7,8). După
cum am subliniat deja, aceste versete afirmă lămurit că Anticrist va domni peste întreaga lume, care i se va
închina.
Nu ne prea putem îndoi, din motivele pe care le-am arătat deja, că naţiunile lumii se vor uni toate în cele
din urmă. Aşa cum am notat deja, n-ar avea sens, mai ales în lumina afirmaţiilor clare ale Scripturii, ca
Anticrist să stăpînească numai peste o mică parte dintr-o lume unită. Mai mult de atît, aşa cum a subliniat
noul preşedinte ales al Cehoslovaciei, Vaclav Havel, într-un important articol scris la începutul lui 1990
pentru revista U.S.News & World Report:
Europa a fost leagănul unei civilizaţii care a modelat istoria lumii pentru ultimii 2000 de ani. Impulsurile
spirituale ale antichităţii, ale iudaismului şi creştinismului s-au contopit într-o forţă care au făurit lumea
aşa cum o şîim.
Civilizaţia europeană a descoperit, a explorat, a cucerit şi a dominat alte continente, alte civilizaţii. Ea a
purtat gîndirea europeană, spiritul de iniţiativă şi de inventivitate pînă în cele mai îndepărtate colţuri ale
pămîntului...1
Aceste naţiuni colonialiste nu numai că au răspîndit cultura şi ideile europene în jurul globului, dar au şi
„creştinizat" coloniile. Astfel a fost pus pretutindeni fundamentul Bisericii „creştine" apostate care-1 va
urma pe Anticrist, crezînd că este Cristos. Acest „impuls spiritual", cum îl numeşte Havel, este cel care
leagă mai mult ca orice întreaga lume de Roma antică. Aceasta este cea mai importantă legătură, aşa cum
vom vedea.
Renaşterea Imperiului Roman începe cu unirea Europei şi continuă de aici mai departe după modelul
Romei antice în cuceririle ei şi apoi după cel al epocii colonialiste. Putem asista tocmai la reliefarea
acestei tendinţe ca împlinire a profeţiilor referitoare la zilele din urmă. „Democratizarea" Europei de Est
acum în desfăşurare urmează scenariul lui Gorbaciov, şi a oferit posibilitatea ca Estul şi Vestul să fie unite
într-o Europă nouă şi mult mai mare decît ar fi îndrăznit altcineva să întrevadă. în perestroika a propus el
pentru prima dată ceea ce părea pe atunci să fie ori o fantezie nebunească, ori pură pro-
Imperiul Roman renăscut 83
pagandă: o Europă care să fie unită „de la Atlantic la Urali!"2
Celălalt lider care a împărtăşit în acele zile incredibila viziune a lui Gorbaciov n-a fost altul decît papa
Ioan Paul II. în 1987, în timpul celebrării unei liturghii în faţa a 55.000 de oameni adunaţi în jurul masivei
catedrale germane vechi de 900 de ani din Speyer, şi el a făcut apel la o Europă unită „de la Atlantic la
Urali!" După ce zidul de la Berlin s-a năruit şi comunismul s-a prăbuşit în Europa de Est, şi alţii au
început să se ocupe de aceeaşi temă. La începutul lui 1990, cam la două săptămîni după restabilirea
legăturilor cu Vaticanul, după o perioadă de întrerupere de 40 de ani, ministrul de externe al Ungariei,
Gyula Horn, a propus ca naţiunile Europei de Est „să se alăture consiliului politic NATO" - o idee complet
de neconceput în trecut. El a continuat spunînd:
„Aş dori să subliniez că o Europă democratică unită este ţelul nostru. Trebuie să acţionăm în acest sens. în
acest scop, trebuie gîndite din nou o mulţime de lucruri".3
în acelaşi articol citat mai sus, Vaclav Havel a continuat să afirme:
Timp de peste 40 de ani n-a existat o singură Europă, ci cel puţin două. Una este Europa occidentului,
teritoriul democraţiilor şi al relativei prosperităţi. Cealaltă este Europa estului, a totalitarismului
necontestat pînă recent, Europa care în cele din urmă s-a trezit... Apoi foaia s-a întors... netezind calea spre
enormele schimbări din Europa de Est, ai căror martori am fost recent... Europenii din Occident şi-au
exprimat clar intenţia de a depăşi barierele naţionale, politice şi geografice, şi de a intra în următorul
mileniu ca o singură comunitate. Europenii din Est şi-au exprimat la fel de clar interesul de a se alătura
acestei comunităţi de naţiuni libere.4
Gorbaciov are cel mai mare merit pentru „enormele schimbări din Europa de Est". Ruşinosul zid al
Berlinului nu mai există, şi nici o altă barieră între ceea ce era odinioară Germania de Est şi cea de Vest.
Aceste ţări au devenit din nou una singură, lucru pe care cei mai mulţi analişti nu l-ar fi socotit posibil
pentru încă cel puţin 100 de ani.
84 Dave Hunt
Dar acesta este numai începutul. Nu numai Europa se schimbă, ci întreaga lume ca rezultat al
acestui fapt. Toate acestea, şi multe altele pe care ni le rezervă viitorul sunt rezultatul viziunii
unui singur om şi curajului uimitor al unui singur om de a se ridica împotriva opoziţiei feroce din
cadrul ierarhiei sovietice faţă de inovatoarele sale perestroika şi glasnost. Rezultatul uimitor a
fost sfîrşitul Războiului Rece care dura de atîta timp şi o nouă speranţă de pace despre care
politicienii de frunte vorbesc astăzi tot mereu.
Da, mult merit are şi preşedintele Reagan pentru că nu a slăbit prezenţa militară a Statelor Unite
în ciuda opoziţiei apreciabile din interior şi a poziţiei ferme în chestiunea unei dezarmări
echitabile. Mult merit are şi preşedintele Bush, nu numai pentru continuarea negocierilor cu
sovieticii de pe o poziţie de tărie mai degrabă decît slăbiciune, ci şi pentru că a recunoscut foarte
repede schimbările pe care voia Gorbaciov să le facă, şi pentru că a reacţionat spontan la aceasta
cu prietenie şi încredere. Fără Gorbaciov la cîrma Uniunii Sovietice s-ar fi putut foarte bine ca,
datorită situaţiei sale economice disperate, Kremlinul să decidă că singura opţiune în rivalitatea ei
cu Occidentul e războiul. în loc de aceasta avem acum un parteneriat nou şi de neconceput
anterior între Uniunea Sovietică şi Statele Unite - un parteneriat care vine în întîmpinarea dorinţei
mondiale după pace şi unitate.
Acum pare să nu mai existe vreo îndoială că împărţirea Europei în Est şi Vest a luat sfîrşit şi că
este doar o chestiune de timp şi realizare pînă cînd Europa va fi într-adevăr unită „de la Atlantic
la Urali". Dar aceasta nu e totul. în curs e ceva mult mai important. Odată cu alăturarea blocului
estic la Occident şi cu primirea unei afluente de capital de investiţii, legături de afaceri şi experţi
pentru agricultură, Comunitatea Europeană rezultată din această unire va avea puterea de a
domina lumea. Vine timpul cînd toate ţările vor dori să i se alăture din motive economice şi de
securitate. După ce Biserica va fi fost luată la cer şi după ce puterea lui va fi fost consolidată,
Anticrist va folosi forţa ca să-şi menţină domnia. în regatul lui va izbucni în cele din urmă un
război între fracţiunile rivale la Armaghedon, dar trebuie mai întîi ca să se pună temelia, ceea ce
par a face evenimentele actuale.
Germania nou unită a chemat Statele Unite şi Canada să formeze „un nou parteneriat trans-
atlantic" susţinut de un tratat care să completeze procedura de încheiere a împărţirii Europei între
Est şi Vest.
Imperiul Roman renăscut 85
Japonia şi alte naţiuni asiatice se pregătesc să-şi negocieze relaţiile cu noua Europă. Gorbaciov s-
a dovedit din nou a fi un profet, căci în acelaşi discurs ţinut la Naţiunile Unite a cerut adoptarea
unui nou sistem economic, care ar deveni cheia unei lumi noi şi unite de pace şi prosperitate.
Primul reprezentant al Moscovei care a avut voie să vorbească la un colegiu din S.U.A. în ziua
înmînării diplomelor de absolvire, fostul ambasador sovietic Yuri V. Dubinin, a spus
absolvenţilor din luna mai 1990 ai Şcolii de Relaţii Internaţionale Elliott din cadrul Universităţii
George Washington că Războiul Rece este de domeniul trecutului şi că acum Uniunea Sovietică
şi Statele Unite „nu se mai privesc ca adversari, ci ca parteneri". Dubinin a spus absolvenţilor că
ei trebuie să participe la „crearea unei noi ordini internaţionale..." Am citat deja revista
Spectator, săptămînalul conservator londonez referitor la o Europă nouă mai mare care promite
să unească Estul şi Vestul Europei. „Facem primii paşi spre o comunitate ecumenică care se va
răspîndi în cele din urmă în toate colţurile pămîntului".6
Politică mondială într-o ordine mondială! Doar gîndul la aşa ceva a declanşat deja la creştini
imaginea înfricoşătoare a lui Anticrist con-ducînd lumea. Acum însă o astfel de reacţie este
privită, chiar şi în multe cercuri creştine, ca o rămăşiţă a unei nesănătoase „fobii faţă de Anticrist"
care a împiedicat mersul lucrurilor. Astăzi se consideră în general ca ceva de la sine înţeles faptul
că lumea trebuie să fie unită sub o formă de asociaţie obligatorie care să înlăture graniţele şi inte-
resele naţionale. Necesitatea acestei noi unităţi devine tot mai urgentă pe zi ce trece nu numai
pentru împiedicarea celui de al treilea război mondial cu urmarea inevitabilă a distrugerii globale,
ci şi pentru a salva întreaga planetă de pe marginea unui dezastru ecologic.
Există şi motive economice şi politico-financiare care nu sunt mai puţin convingătoare pentru
unificarea lumii. Cu excepţia unui creştin care crede într-adevăr că lumea trebuie să fie condusă
ori de Cristos, ori de Anticrist, nimic nu pare mai rezonabil decît un guvern mondial într-o formă
salutara. Prin urmare, ne putem aştepta la o sprijinire crescîndă gi mai puţin subtilă a „unităţii
mondiale" în întreaga noastră societate, de la cele mai înalte nivele guvernamentale pînă la clase-
le celor mai mici copii. După cum a spus National Education Asso-ciation:
86 Dave Hunt
Lucizi, dar conştienţi, ne pregătim să schimbăm cursul învăţămîn-tului american pentru secolul
21 prin îmbrăţişarea idealurilor de comunitate globală, de egalitate şi interdependenţă a tuturor
popoarelor şi naţiunilor, şi a învăţămîntului ca o unealtă de realizare a păcii mondiale.
Lumea aflată pe cale de unire are, fără ca Anticrist să conducă încă, consecinţe morale evidente.
O parte esenţială a noului învăţă-mînt plănuit pentru întreaga lume este, după cum avertizează
Allan Bloom în cartea The Closing of the American Mind (încuierea minţii americane), „să-i
forţeze pe cei ce învaţă să recunoască şi alte moduri de gîndire... [pentru] a întemeia o comunitate
mondială şi a-i pregăti pe membrii ei să devină oameni fără prejudecăţi".8 Bloom foloseşte
termenul „prejudecată" în mod ironic, căci în noua comunitate mondială nu pot exista pretenţii la
absoluturi morale. „Prejudecată" este atunci tot ce desemnează un punct de vedere ca fiind corect,
iar altul ca fiind greşit, mai ales cu privire la religie. Nu trebuie să mai existe absolut nici o
pretenţie de absoluturi, căci un asemenea dogmatism ar distruge unitatea globală. Astfel
argumentează Lynda Falkenstein într-o publicaţie a Ministerului învăţămîntului din America:
Răspunsurile de tip negru-alb* probabil că nu au existat niciodată... Adevăraţii cetăţeni ai lumii
trebuie să acţioneze în vasta zonă gri** unde nu există absoluturi.9
Cea mai periculoasă parte a unui sistem de învăţămînt global este învăţătura ei despre religie.
Planificatorii îşi dau seama că tocmai în acest domeniu trebuie să fie eliminată „prejudecata" şi să
fie promovată toleranţa faţă de toate opiniile şi convingerile. Astfel, noua programă de studii din
şcolile publice americane cere să nu se predea religia, ceea ce este interzis, ci „despre" religie
într-un studiu comparativ al religiilor lumii. Şi şcolile sovietice, unde altădată domnea ateismul,
planifică un program similar de „studii religioase". Liderii evanghelici s-au alăturat liberalilor şi
ateilor în susţinerea unor asemenea programe de învăţămînt global cum ar fi Carta din
Williamsburg. Pro-
* Evaluare a unor lucruri ca fiind ori toate bune, ori toate rele - n. tr. ** Adică avînd o poziţie, condiţie sau caracter intermediar şi adesea neclar
definit — n. tr.
Imperiul Roman renăscut 87
grama analitică pentru şcolile publice din America, care vizează pregătirea cetăţenilor lumii
pentru noua ordine mondială, îi va învăţa pe elevi şi studenţi că trebuie tolerate toate credinţele
religioase. Este un pas mic, mai ales în mintea unui copil, de la toleranţă la acceptarea personală.
Profesorii, desigur, nu mai au voie să afirme că o religie este greşită, iar alta corectă - şi cu atît
mai puţin că numai una este adevărată. Şcolarul va ajunge logic la concluzia că toate sunt la fel
de adevărate. De aceea, nu contează prea mult pentru care religie se decide cineva, deoarece în
acest sens nu există nimic corect sau greşit - un concept care li s-a predat ani în şir la etică prin
programe ca „Valori şi norme". Este pregătirea perfectă pentru religia ecumenică mondială a lui
Anticrist. Formarea unui parteneriat între toate religiile este desigur fundamental pentru crearea
unei cetăţenii mondiale şi a guvernului mondial al lui Anticrist. Unitatea politică nu se poate
realiza atunci cînd barierele religioase încă separă.
* în cartea Learning for Tomorrow: The Role of the Future in Edu-cation (învăţînd pentru mîine:
Rolul viitorului în învăţămînt), Wen-dell Bell afirmă limpede că „este necesar sfîrşitul superstiţiei
şi al ,ab-soluturilor'" culturale pentru „eliberarea din lanţuri a omenirii" pentru noua lume
viitoare.10 Pentru a crea noul cetăţean al lumii, este necesar să se înlăture orice „prejudecată"
împotriva convingerilor altora. Acest fapt este uitat de creştini în entuziasmul lor cu privire la no-
ua „libertate de conştiinţă" care le este oferită. în revista Focus On The Family Citizen se
relatează cu entuziasm că „Gorbaciov a recunoscut public în faţa papei Ioan Paul II că naţiunea sa
are nevoie de valorile moralei creştine".11 Dar ce vrea el de fapt să spună?
Promovarea de către Gorbaciov a „valorilor spirituale" trebuie luată în contextul avertizărilor sale
împotriva „dogmelor depăşite". într-o confruntare făţişă cu Cel care e Alfa şi Omega (Apocalipsa
1:8), el a afirmat în timpul întîlnirii sale cu Ronald Reagan în iunie 1990 la San Francisco (unde
toleranţa a adus asemenea roade fatale ca SIDA):
Totul trebuie să se schimbe. Toleranţa este alfa şi omega unei noi ordini mondiale.12
Creştinismul evanghelic este deja recunoscut ca inamicul noii „li-
Dave Hunt
bertăţi de conştiinţă" şi trebuie fie să se schimbe, fie să fie scos în afara legii, pentru că exprimă ceea ce
este considerat a fi intoleranţa supremă: anume că Isus Cristos este singurul Mîntuitor al lumii şi că toţi
trebuie să creadă în El dacă nu, vor să fie pierduţi pentru totdeauna. Şi totuşi, conducătorii Bisericii, atît
protestanţi, cît şi catolici, au sărit deja în trenul către noua lume care poate fi ţinut în mers numai prin
toleranţă faţă de toate religiile. Deja în 1970, Biserica Luterană din America a adoptat o declaraţie de
poziţie oficială intitulată „COMUNITATEA MONDIALĂ" - Imperative etice într-o epocă a inter-
dependenţei". Avînd ca subtitlu „Pe cale spre o ordine de pace globală", ea susţinea întemeierea unor
„instituţii mondiale şi regionale" pentru a implementa o nouă ordine mondială. Conferinţa Naţională a
Episcopilor Catolici şi-a exprimat în mod similar sprijinul pentru o politică mondială într-o Scrisoare
Pastorală recentă:
„... Intrăm acum într-o eră a unei noi interdependenţe globale care are nevoie de sisteme globale de
guvernare pentru a face faţă conflictelor rezultate... aceste tensiuni crescînde nu pot fi rezolvate pite
abordarea lor de către o singură naţiune-stat. Ele reclamă efortul concertat al întregii comunităţi
mondiale".
Dacă episcopii catolici, papa, precum şi mulţi lideri protestanţi sunt deja în favoarea ei, atunci de ce nu s-
ar uni toate naţiunile într-o frăţie universală? De ce ar fi un guvern mondial ceva rău în sine — şi de ce
trebuie să domnească Anticrist peste el? Odată cu înlăturarea ameninţării unei dominaţii comuniste
globale, ar apărea că unirea lumii nu va mai fi realizată, aşa cum s-a crezut odată, prin impunerea cu forţa
de către o ideologie, ci printr-o asociere voluntară a acelora care tolerează deosebirile faţă de ceilalţi.
Nu este aceasta împlinirea profeţiei lui Daniel, conform căreia Imperiul Roman renăscut va fi alcătuit din
fier amestecat cu lut? într-adevăr, lutul democraţiei, care iese acum în evidenţă mai limpede de-cît „fierul"
dictaturii comuniste pentru a forma noul socialism internaţional, adaugă un element de convingere care
joacă un rol important în marea înşelăciune. „Fierul" totalitarismului pe cale de dispariţie trebuie
amestecat cu „lutul argilos" al democraţiei pentru ca Imperiul Roman să fie renăscut. Lucrul acesta se
petrece chiar acum.
Imperiul Roman renăscut 89
Care este deci semnificaţia renaşterii Imperiului Roman antic? De ce acest imperiu şi nu altul? Ce rol va
juca Roma dacă într-adevăr va juca unul? Răspunsurile la aceste întrebări ne aduc chiar în miezul
problemei; aici lucrurile devin din nou interesante.
Este fascinant de observat în primul rînd ca Roma antică a participat într-adevăr în mod felurit la prima
venire a lui Cristos. De exemplu, execuţia romană prin crucificare a fost cea care a cauzat moartea lui Isus
în modul profeţit de David: „... Toate oasele îmi ies din încheieturi [caracteristic crucificării]... ei mi-au
străpuns mîinile şi picioarele... îşi împart hainele mele între ei şi trag la sorţi pentru cămaşa mea" (Psalm
22:14-18). Ca şi la moartea Sa, tot aşa şi la naşterea Sa Roma a jucat un rol decisiv:
Dar s-a întîmplat, în zilele acelea, că a ieşit un decret de la Cezar Augustus ca să se înscrie toată lumea...
Şi toţi s-au dus să se înscrie, fiecare în oraşul lui. Şi Iosif s-a suit din Galileea... în oraşul lui David, care
este numit Betleem [pentru că el făcea parte din casa şi genealogia lui David] să se înscrie împreună cu
Măria, logodnica lui, ea fiind însărcinată. Aşa a fost că pe cînd erau ei acolo... ea a născut pe Fiul ei cel
întîi născut (Luca 2:1-7).
Interesant! A fost tocmai un decret al Imperiului Roman (care trebuia să existe pentru ca Cristos să vină pe
pămînt) care i-a determinat pe Iosif şi Măria să plece la Betleem exact la momentul potrivit pentru ca Isus
să Se nască acolo ca împlinire a profeţiei pe care orice rabin trebuia s-o recunoască ca fiind mesianică.
„Dar tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic printre miile lui Iuda, totuşi din tine îmi va ieşi Cel ce va fi
conducător în Israel şi a cărui origine este din vremuri străvechi, dintotdeauna" (Mica 5:2).
Şi totuşi Isus Cristos, în ciuda faptului că S-a născut în Betleem şi că a împlinit toate celelalte criterii pe
care profeţii evrei le vestiseră privitor la venirea lui Mesia, n-a domnit peste Israel cînd a venit acum 1900
de ani. Poporul Său L-a respins ca Rege al lui, în schimb L-au crucificat, un eveniment de asemenea prezis
de profeţii evrei. în mod evident, Isus Cristos trebuie să Se întoarcă pe acest pămînt ca să stea pe tronul lui
David în Ierusalim şi să domnească peste Israel şi peste lume, dacă profeţiile biblice trebuie să fie
împlinite.
90 Dave Hunt
Cînd va fi aceasta? în zilele acelor regi, a spus Daniel — regii care sunt reprezentaţi de cele zece degete
de fier şi lut care reprezintă Imperiul Roman renăscut. Se potriveşte tocmai bine că Isus Cristos Se va
întoarce cînd Imperiul care a jucat un rol atît de important la prima Sa venire a fost reUăscut ca să devină
încă o dată Imperiul mondial al zilei. Este de asemenea corect ca El să Se întoarcă pentru a distruge
Imperiul care L-a crucificat şi a distrus Ierusalimul, şi care în forma sa renăscută va căuta să distrugă
Israelul cu desăvîrşire.
Mai mult decît atît, Imperiul Roman trebuie renăscut pentru ca Anticrist să domnească peste el. Supuşii
săi, „poporul prinţului care va veni", L-ar crucifica din nou pe Cristos dacă ar putea. într-adevăr, armatele
lor vor căuta să distrugă nu numai Israelul, ci vor lupta cu bună ştiinţă împotriva lui Cristos (Apocalipsa
19:19) atunci cînd El Se va întoarce pentru o confruntare directă cu Anticrist, pentru a distruge falsul său
imperiu mondial, şi pentru a-Şi începe domnia milenară de dreptate.
Mai este un alt element care nu trebuie trecut cu vederea. Imperiul Roman n-a fost numai o entitate
politică, economică şi militară -, ci a fost şi una cît se poate de religioasă. De fapt, religia a jucat un rol
dominant atît înainte, cît şi după creştinizarea Romei. De aceea, dacă acel Imperiu antic trebuie într-adevăr
să fie renăscut, atunci şi religia trebuie renăscută, pentru că are de jucat un rol vital în a face lumea să-l
accepte pe Anticrist şi să se închine înaintea lui.
Pentru a împlini criteriile profeţite despre zilele din urmă, Imperiul Roman renăscut trebuie să includă
două elemente religioase vitale din trecutul său. în primul rînd, trebuie condus de un nou „împărat" păgîn
căruia să i se aducă închinare ca unui dumnezeu. Aceasta era situaţia în zilele Bisericii primare. în timpul
valurilor periodice de persecutare a creştinilor, toţi cei care refuzau să se închine imaginii împăratului ca
unui dumnezeu erau ucişi. Biblia nu lasă vreo îndoială că şi acest aspect aparent extrem al religiei Romei
antice va fi renăscut:
„... Ca ei să facă o statuie bestiei [Anticrist] ... astfel ca să fie ucişi toţi cei care nu se vor închina statuii
bestiei (Apocalipsa 13:14,15).
Că trebuie să se producă o refacere a relaţiilor apropiate de colaborare care existau între papi şi împăraţi
pare să fie clar din acelaşi pa-
Imperiul Roman
91
saj. A doua bestie făcătoare de minuni din Apocalipsa 13> î° m°d un personaj religios numit „falsul
profet", este cea cartf «face ca pa-mîntul şi locuitorii lui să se închine primei bestii [Anticr lstJ (versetul 12).
Ea este cea care face statuia primei bestii şi care decfeteaza moar~ tea celor ce refuză să i se închine.
Falsul profet trebuie să fie capul Bisericii Mondiale, identificate in Apocalipsa 17 ca „un mister [taină]:
Babilonul". Chiar şi apologetul catolic Karl Keating admite că Babilonul semnifică Roma- Actualul papă
loan Paul II lucrează cu febrilitate la contopirea şi înteŞrarea tuturor religiilor. Este limpede că prin aceasta el
înţelege ca nu numal protestanţii şi catolicii, ci toţi oamenii trebuie să se une2sca intr~° no~ uă religie mondială.

9.
împăraţi şi papi
SE PETRECE CEVA ULUITOR. Nu este numai faptul că Războiul Rece s-a încheiat şi că foştii
adversari din acel război colaborează acum împreună cu un nou sentiment de încredere reciprocă.
Şi nu este nici numai faptul că s-a prăbuşit comunismul în Europa de Est şi că suntem acum
martorii incredibilei constituiri a noii comunităţi Europene care se întinde de la Atlantic pînă la
cele mai îndepărtate ţărmuri ale Uniunii Sovietice de la Pacific. Nici faptul că o nouă eră a păcii
pare să fi început, eră în care agresorii vor fi confruntaţi imediat cu restul lumii care se ridică
unită pentru a-i readuce la raţiune. Toate aceste evoluţii sunt miraculoase, dar încă nu e totul.
Pe lîngă toate cele de mai sus, şi cu mult mai remarcabilă, este creşterea rapidă a interesului
întregului glob pentru religie şi spiritualitate. Am subliniat deja că Isus şi apostolii Săi au
prevestit venirea unui timp de pace aparentă care va duce la Armaghedon, şi de asemenea au
profeţit o trezire religioasă prin înşelăciune care va pregăti lumea pentru Anticrist. Lucrul cel mai
uimitor este convergenţa tuturor acestor evenimente în acelaşi timp, pregătind astfel scena pentru
împlinirea în zilele noastre a trezirii profeţite a Imperiului Roman. Dacă într-adevăr aşa stau
lucrurile, atunci suntem martorii unuia dintre cele mai importante evenimente din toate timpurile
şi unul care va grăbi atît apariţia lui Anticrist, cît şi a doua venire a lui Cristos.
în capitolul precedent am văzut că deoarece Imperiul Roman a fost o entitate profund religioasă
cu o religie oficială mondială, renaşterea acestui Imperiu va necesita o refacere a aceleiaşi religii
la statutul ei iniţial. Un asemenea eveniment ar fi mult mai semnificativ de-cît orice altă evoluţie
politică sau militară. întrebarea este atunci dacă
împăraţi şi papi 93
suntem martorii doar a unei treziri a religiei în general, sau ne îndreptăm spre refacerea religiei
oficiale a Imperiului Roman antic.
Intîlnirea politică la nivel înalt dintre preşedintele S.U.A. George 3ush şi preşedintele sovietic
Mihail Gorbaciov la începutul lui decembrie 1989 a jucat fără îndoială un rol major în stabilirea
unei noi relaţii de colaborare şi încredere reciprocă între cei doi lideri mondiali şi supraputerile pe
care le reprezintă. Dar acest lucru ar putea fi evaluat corect doar în contextul întîlnirii religioase
la nivel înalt care a precedat-o. Intîlnirea dintre Gorbaciov şi papă la 1 decembrie 1989 a schim-
bat toate regulile jocului politic internaţional.
în 1945, răspunzînd obiecţiei că Vaticanul ar putea să nu aprobe anumite aspecte ale politicii sale,
Stalin spusese pe un ton batjocoritor: „Cîte divizii aţi spus că are papa?" Ca o recunoaştere
evidentă a puterii celor aproape 9^° m}1inane de catolici din toată lumea a călătorit Gorbaciov
la Roma patruzeci şi patru de ani mai tîrziu, ca să facă pace cu actualul papă. în opinia lui Joseph
Sobran, jurnalist şi editor principal al revistei National Review:
Adevărata întîlnire la nivel înalt — cea care merită să fie numită istorică - s-a petrecut nu la
Malta, ci la cetatea Vaticanului. Acolo s-au întîlnit Roma şi Moscova. Moscova era în genunchi...
Domnul Gorbaciov, un creştin botezat, s-a adresat papei cu „Sfinte Părinte"... 1-a lăudat pe papă
şi influenţa tuturor religiilor... ... Oameni ca Ioan Paul II, Lech Walesa şi Mihail Gorbaciov... sunt
părinţii fondatori ai noii ordini [mondiale].1
De ce a făcut preşedintele sovietic Gorbaciov pelerinajul Său fără precedent nu la sediul
Consiliului Mondial al Bisericilor din Geneva, ci la Vatican în RomaT^SăTlăsăm pe Gorbaciov
să explice. După întrevederea sa cu papa, a salutat-o pe soţia sa Raisa, profesoară atee de
„marxism ştiinţific", cu aceste cuvinte: „Am vizitat cea mai înaltă autoritate religioasă din
lume..."2 Autoritate - şi puterea care o însoţeşte - aceasta era ceea ce înţelegea şi voia să pună în
practică Gorbaciov.
în contrast cu foştii lideri de la Kremlin, Gorbaciov arătase limpede timp de cîteva luni marea
importanţă pe care o acorda religiei. Şi bine făcea, luînd în considerare cei vreo 70 de milioane de
creştini declaraţi din Uniunea Sovietică, plus 74 de milioane din şase naţiuni
94 Dave Hunt
satelite est-europene, fără a mai vorbi de numărul crescînd de musulmani şi budişti. Rolul religiei în
modelarea lumii noi va fi în mod evident unul major, iar liderul ateismului mondial plănuise să exploateze
acest fapt.
Invitînd liderii Bisericii Ortodoxe Ruse la Kremlin pentru o întîlni-re larg mediatizată, Gorbaciov „a
promis o mai mare toleranţă religioasă, a căutat sprijin pentru efortul său, în schimbările interne [şi] a
condamnat represiunea din trecut a activităţii religioase". Neobişnuita întîlnire, „despre care a relatat
agenţia de ştiri oficială Tass, a fost subiectul de bază al radiojurnalului de seară ,Vremia' şi al unui articol
de pe prima pagină a ediţiei din acea zi a Pravdei şi a altor cotidiane sovietice".3
Atitudinea lui Gorbaciov faţă de religie, şi mai ales faţă de creştinism, a reprezentat o îndepărtare
uimitoare de la politica oficială a Kremlinului. Ca şi conducător al unei ţări a cărei religie oficială este
„ateismul ştiinţific", era de obligaţia lui oficială să distrugă toate celelalte religii. Totuşi, în cartea sa
Perestroika, Gorbaciov dezvăluise cu îndrăzneală o simpatie faţă de religie şi recunoaşterea de către el a
rolului vital pe care trebuie să-1 joace aceasta în aducerea păcii şi crearea unei noi ordini mondiale. Faptul
că a fost botezat ca şi copil în Biserica Ortodoxă Rusă sub numele de Mihail Sergheievici nu joacă un rol
prea mare. Creştinismul este important pentru Gorbaciov numai datorită funcţiei sale ca factor esenţial de
unire pentru ţara sa, pentru Europa şi apoi pentru întreaga lume.
De fapt, preşedintele sovietic a invocat în mod surprinzător de cî-teva ori rădăcinile „creştine ale Rusiei ca
justificare pentru includerea ei în noua Europă unită". Aceste afirmaţii au pus în încurcătură experţii
occidentali în relaţiile cu Uniunea Sovietică. Gorbaciov pare să fie gata să permită o trezire a
„creştinismului" în U.R.S.S., pentru că o priveşte ca un pas esenţial spre acceptarea ca membru în CE. în
Perestroika, el a scris:
Unii din Vest încearcă să „excludă" Uniunea Sovietică din Europa... Asemenea tactici nu pot schimba
totuşi realităţile geografice şi istorice... Noi suntem europeni. Vechea Rusie a fost unită cu Europa prin
creştinătate, iar mia de ani a existenţei ei în ţara strămoşilor noştri va fi sărbătorită în anul viitor (1988).4
împăraţi şi papi 95
Se petrece ceva incredibil! Liderul comunismului şi ateismului mondial, care a jurat să distrugă orice
religie, pretinde acum că Uniunea Sovietică este o ţară creştină şi încurajează dezvoltarea creştinătăţii!
Nici un om întreg la minte nu şi-ar fi putut imagina un asemenea scenariu imposibil. Şi totuşi se
desfăşoară înaintea ochilor noştri, într-adevăr, trebuia să fie aşa pentru ca să se împlinească profeţia
biblică. Acest fapt este ceea ce face ca aceste evoluţii să fie atît de semnificative şi impresionante pentru
creştin!
Papa Ioan Paul II a arătat o armonie remarcabilă cu Gorbaciov mult înaintea istoricei lor întîlniri din
decembrie 1989. în ciuda dominaţiei ateismului în Europa de Est timp de peste 70 de ani, papa a simţit,
împreună cu liderul sovietic, rolul vital care va fi jucat de religie, şi în special de creştinism, în crearea
noii ordini mondiale. După cum a relatat Newsweek:
Giuvaerul din planul internaţional al papei este o viziune utopică a unei Europe unite şi redevenite iarăşi
creştine, care se întinde de la Oceanul Atlantic la munţii Urali.
Prima fază ar fi sfîrşitul diviziunii dintre Europa de Est şi de Vest. A doua fază: reconcilierea dintre
romano-catolicii şi creştinii ortodocşi din Uniunea Sovietică.5
Faptul că acest „vis", ca prim pas spre o nouă ordine mondială, este împărtăşit atît de papă, cît şi de
preşedintele Uniunii Sovietice, trebuie să fie mai mult decît o coincidenţă. Putem numai să ghicim ce
anume au discutat ei în întîlnirea secretă din Roma cînd au vorbit în ruseşte fără interpreţi. Ce ştim însă
este că „visul" lor reciproc a început să prindă viaţă la scurt timp după aceea întîlnire.
într-un „discurs normativ, direcţionar din Roma" cu două zile înaintea întrevederii cu papa, Gorbaciov „a
descris religia ca o forţă morală puternică care ajută perestroika". El a declarat sincer că „dorea forţa
morală a religiei organizate ca un aliat al impetuoasei sale restructurări a unei societăţi sovietice
înstrăinate de ea însăşi". Această declaraţie zguduitoare din partea şefului Uniunii Sovietice era o re-
cunoaştere programatică a faptului că ateismul, religia oficială a Rusiei, a eşuat lamentabil în atragerea
maselor, pe cînd religia, suprimată cu cruzime şi ridiculizată în ultimii 70 de ani, îşi înmulţise
96 Dave Hunt
adepţii. Presa uimită a relatat pe atunci:
Confirmînd noua concepţie oficială asupra religiei într-o naţiune
care a fost mult timp agresiv ateistă, Gorbaciov a spus papei că în
Uniunea Sovietică trăiesc astăzi credincioşii din multe religii, de la
evrei la budişti, de la creştini la musulmani.
„Cu toţii au dreptul de a-şi satisface nevoile spirituale", a spus el.
„în scurt timp, în ţara noastră va fi adoptată o lege a libertăţii de
conştiinţă".6
La rîndul lui, papa „şi-a dat binecuvîntarea sa restructurării societăţii sovietice în cadrul
programului revoluţionar de perestroika al lui Gorbaciov..." Acea „restructurare" realizase deja
transmiterea fără precedent la televiziune a serviciilor de închinare, deschiderea a 3000 de
biserici în nouă luni şi celebrarea euharistiei ortodoxe în Catedrala Adormirii Maicii Domnului
din interiorul Kremlinului construită în secolul 15 - pentru prima dată din 1918.7 Religion
Newswrîters Associ-ation (Asociaţia Redactorilor Creştini) 1-a numit pe Gorbaciov „omul anului
1989" şi a numit întîlnirea sa cu papa Ioan Paul II „cel mai important eveniment religios
mediatizat al anului".
Cei doi lideri, descrişi în reportajele de ştiri ca „cele două personaje de pe scena lumii de azi care
reţin cel mai mult atenţia", au căzut de acord să refacă relaţiile diplomatice şi legăturile oficiale
între Sfîn-tul Scaun şi Kremlin, o relaţie care fusese ruptă în timpul Revoluţiei din 1917. Nu
există nici o îndoială că acest nou parteneriat între Ioan Paul II şi Mihail Gorbaciov are ca scop o
nouă lume unită nu numai politic şi economic, ci şi religios. Semnificaţia acestei evoluţii nu poa-
te fi subliniată înde-ajuns.
Papa şi Gorbaciov nu sunt singurii lideri internaţionali care văd „religia" şi în special
„creştinismul" ca jucînd un rol-cheie în formarea noii ordini mondiale. După cum am văzut deja,
preşedintele cehoslovac Vaclav Havel este altul. Robert Muller, care a fost Secretar General
adjunct al Naţiunilor Unite, a afirmat: „Am ajuns să cred azi cu fermitate că viitoarea noatră pace,
dreptate şi împlinire, fericire şi armonie pe această planetă nu vor depinde de un guvern mondial,
ci de un guvern divin sau cosmic... marele meu vis personal este să realizez o alianţă formidabilă
între toate religiile majore şi Naţiunile Unite". Referindu-se la profunda criză economică de care
a suferit
împăraţi şi papi 97
U.R.S.S. în ciuda repetatelor „cincinale", economistul sovietic Stanis-lav Şatalin a sugerat că
„pentru muncitori este necesară o renaştere morală şi spirituală pentru ca să-şi ia slujba în serios".
World Press Review a declarat:
Ca Rusia să poată fi pregătită să adere la comunitatea [europeană] va trebui să... îngăduie religiei
creştine să joace încă o dată rolul decisiv în viaţa socială. Căci Rusia este în esenţă o ţară profund
creştină, şi aceasta este actul ei principal de proprietate pentru statutul european [sublinierea
noastră].9
Dintr-odată, liderii laici declară că nu numai religia în general, ci mai ales „creştinismul" este
cheia pentru unirea Europei! Cum vine asta? întrucît Anticrist pretinde că este Cristos, adepţii lui
trebuie să fie „creştini", iar religia sa mondială trebuie să fie o formă pervertită de „creştinism".
Nu numai papa cheamă la o „Europă unită spiritual",10 ci şi numeroşi alţi lideri exprimă aceeaşi
opinie. Fostul dizident Alexandr Ogorodnikov, creştin ortodox, prevede o „a doua creştiniza-re" a
Rusiei. Acest proces pare să fi început deja sub conducerea îndrăzneaţă a lui Gorbaciov. Aceasta
nu înseamnă totuşi ceea ce-şi imaginează cei mai mulţi creştini.
Evanghelicii sunt încurajaţi de noua libertate religioasă introdusă în Uniunea Sovietică de către
Gorbaciov. Şi, într-adevăr, se cuvine să se depună orice efort pentru a se profita de libertatea de a
predica Evanghelia, cît timp există ea - lucru care s-ar putea să nu dureze mult. Mulţi lideri
evanghelici sunt fermecaţi de papa Ioan Paul II. Aşa-zisul „cel mai important expert creştin în
probleme de familie" din America îl priveşte pe papă ca pe „cel mai eminent lider religios care
rosteşte numele lui Isus Cristos".11 Alţii cred că tocmai mesajul său evanghelistic este menit să
convertească lumea la Cristos.
în realitate însă, nici papa, nici Gorbaciov nu au cea mai mică simpatie pentru creştinii
evanghelici „născuţi din nou", pe care papa Ioan Paul II îi ia în derîdere pe faţă şi împotriva
cărora îşi avertizează turma. Cu toate că încurajează dialogul cu budiştii, musulmanii şi hinduşii,
papa atenţionează catolicii „să nu se lase seduşi de sectele fundamentaliste protestante..." 12 De
fapt, prin „creştinism", atît Gorbaciov ,cît şi papa înţeleg romano-catolicism. Din întîmplare,
aceasta
98 Dave Hunt
a fost religia mondială oficială a Imperiului Roman - chiar religia care trebuie să-şi redobîndească
acel statut ca pregătire a venirii lui Anticrist.
Acum, că s-a pus fundamentul pentru renaşterea politică a Imperiului Roman, se petrece ceva nu de
o importanţă mai mică. Biserica şi „creştinismul" Romei antice sunt înviate chiar în faţa ochilor
noştri cu binecuvîntarea liderilor religiilor mondiale, precum şi cea a conducătorilor protestanţi. O
privire sumară asupra istoriei ne va ajuta să înţelegem că ceea ce s-a întîmplat cu creştinismul din
epoca lui Constantin se repetă astăzi.
Imperiul Roman antic a fost o societate pluralistă aşa cum speră să creeze atît Gorbaciov, cît şi
papa. Orice religie era tolerată. Exista totuşi o excepţie: creştinismul, care prin înseşi pretenţiile lui
a condamnat toate celelalte religii. Creştinii au fost urîţi, persecutaţi şi deseori ucişi nu pentru că ei
credeau în Cristos, ci pentru că ei credeau numai în El. Aceasta a fost credinţa pe care Petru o
exprimase cu îndrăzneală în faţa rabinilor din Ierusalim şi care i-a făcut pe liderii religioşi evrei atît
de furioşi, încît s-au hotărît să-i ucidă pe apostoli:
Să fie cunoscut tuturor, şi întregului popor al lui Israel, că în Numele lui Isus Cristos din Nazaret,
pe care voi L-aţi crucificat şi pe care Dumnezeu L-a înviat dintre cei morţi, prin El stă acest om
înaintea voastră întreg [însănătoşit].
Nici nu există mîntuire în altcineva, căci nu există un alt nume sub cer dat oamenilor prin care
trebuie să fim mîntuiţi (Fapte 4:10, 12)".
Aceeaşi credinţă a stîrnit ura şi aversiunea conducătorilor păgîni. Romanii erau convinşi că
„ateismul" creştinilor (adică respingerea zeităţilor păgîne) a atras mînia zeilor asupra întregului
Imperiu. Creştinii „îşi părăsiseră religia strămoşilor lor... acceptaseră ,miturile iudaice' ca fiind
adevărate, şi făcuseră dintr-un răufăcător [Isus] un idol".13
Aşa cum au înţeles împăraţii romani în vremea lor, tot aşa şi Gorbaciov a înţeles că persecuţia
creştinilor este zadarnică. Vorba lui Ter-tulian: „Sîngele martirilor este sămînţa Bisericii" era
foarte adevărată, împăratul Constantin a decis că, pentru a unifica Imperiul, trebuia să li se dea
creştinilor dreptul de a se închina cum doresc. Gorbaciov a
împăraţi şi papi 99
ajuns în mod evident la aceeaşi concluzie cu privire la U.R.S.S. şi la lume. Creştinii sovietici au nevoie să-
şi amintească istoria.
Comandant militar strălucit, Constantin a înţeles de asemenea că n-ar putea exista stabilitate politică fără
unitate religioasă. Totuşi, pentru a îndeplini această ispravă era nevoie de o uniune între păgî-nism şi
creştinism. Cum putea fi realizat lucrul acesta? Imperiul avea nevoie de o religie ecumenică care să atragă
şi să intereseze pe fiecare cetăţean dintr-o societate multiculturală. Acordarea unui statut oficial
creştinismului nu era suficientă pentru a aduce Imperiului pacea internă: creştinismul trebuia să sufere o
transformare, care să permită paginilor să se poată „converti" fără să renunţe la vechile lor credinţe şi
ritualuri.
Constantin însuşi a fost un exemplu viu pentru acest calcul. El L-a primit într-adevăr pe Cristos ca pe noul
Dumnezeu, despre care credea ca-i dăduse victoria în bătălia crucială de la Podul Milvian în anul 312 d.
Cr. şi-1 adusese în Roma ca un cuceritor. Totuşi, ca şi Cezar, el a continuat să funcţioneze ca Pontifex
Maximus al preoţiei păgîne imperiale cunoscute sub numele de Colegiul Pontifical. Chiar dacă a ctitorit
numeroase biserici, Constantin a continuat să sprijine construcţia templelor păgîne. Ca împărat „creştin", a
devenit în mod automat şeful civil al Bisericii creştine pe care a sedus-o prin oferta lui de a lua parte la
putere. Astfel a început distrugerea creştinismului şi procesul care a creat romano-catolicismul aşa cum
este el astăzi.
Satan s-a oferit să-I dea lui Isus regatele acestei lumi cu condiţia ca El să Se aplece şi să i Se închine. Isus,
desigur, a refuzat. Constantin s-a oferit, din motive cunoscute numai de el, să împartă conducerea
imperiului său cu o Biserică epuizată de persecuţie, şi ea a cedat ispitei. Aşa explică istoricul Will Durant:
Constantin a aspirat la o monarhie absolută; o asemenea guvernare ar profita de sprijinul religios... Poate
că minunata organizaţie a episcdpilor şi preoţilor ar putea deveni un instrument al pacificării, unificării şi
conducerii?...
Pe parcursul domniei sale, el i-a tratat pe episcopi ca pe consilierii săi politici; el îi convoca, le prezida
conciliile, şi era de acord să impună cu forţa orice opinie ar fi formulat majoritatea. Un credincios adevărat
ar fi fost mai întîi un creştin şi numai după aceea un
100 Dave Hunt
om de stat; la Constantin era invers. Creştinismul a fost pentru el un mijloc, nu un scop.14
„Creştinismul" a devenit un mijloc pentru aproape oricine. A fi „creştin" a devenit curînd un lucru
esenţial pentru oricine dorea să avanseze în afaceri, politică sau chiar armată. In felul acesta, mulţi
au devenit „creştini" pentru avantajele aferente - o problemă de care Biserica fusese scutită pe
vremea cînd a fi creştin însemna persecuţie şi poate martiraj. Posturile ecleziastice, de la preot la
episcop, cardinal şi chiar papă, erau date celor care ofereau mai mult. Augustin a deplîns efectul
paralizant asupra Bisericii creştine:
Omul care intră [într-o biserică din sec. 4] este silit să vadă beţivi, nenorociţi, înşelători, practicanţi
ai jocurilor de noroc, adulteri, prostituate, oameni purtînd amulete, clienţii perseverenţi ai vrăji-
torilor, astrologi...
El trebuie prevenit că aceeaşi mulţime care se înghesuie în biserici la sărbătorile creştine umple şi
teatrele la sărbătorile păgîne.15
Deci „creştinismul" Imperiului Roman, devenit cunoscut sub numele de romano-catolicism şi al
cărui conducător de astăzi e papa, nu era acelaşi cu creştinismul biblic al Bisericii primare şi al
martirilor, în schimb, vechiul păgînism al Romei era cel care supravieţuia sub o poleială subţire de
terminologie şi formă creştină. Durant spune:
Cînd creştinismul a cucerit Roma, structura ecleziastică a bisericii păgîne, titlul şi veşmintele lui
pontifex maximus, închinarea înaintea Mamei celei Mari şi a unei mulţimi de patroni şi de zei ocro-
titori, sentimentul unei prezenţe supranaturale pretutindeni, bucuria sau solemnitatea vechilor
sărbători şi fastul unor ceremonii de neuitat, au trecut ca sîngele matern în noua religie. Aşa s-a
ajuns ca Roma, cea captivă, să pună stăpînire pe cuceritorul ei. în timp ce creştinismul a convertit
lumea, lumea a convertit creştinismul...16
Ca şi şef al Bisericii, Constantin a pretins alte două titluri pe lîngă Pontifex Maximus al
păgînismului: Vicar al lui Cristos şi Episcop al
împăraţi şi papi 101
Episcopilor. Titlul „Vicar al lui Cristos" este deosebit de interesant. Vicar vine din latinescul
vicarius. Echivalentul grec ar fi anti, ca în Anticrist. Ca urmare, folosind greaca, Constantin, ca
Vicar al lui Cristos, era de fapt Anticrist, şi aşa sunt şi papii, căci ei poartă acelaşi titlu. Anticrist
va fi noul Constantin, şeful Imperiului Roman mondial renăscut, în timp ce papa va fi ajutorul
sau asistentul lui, bestia (fiara) a doua din Apocalipsa 13.
Primele crezuri protestante l-au numit în unanimitate pe papă Anticrist - nu numai din cauza
ereziilor Romei, dar şi din cauză că vieţile multor papi au întruchipat răul lui Anticrist. De
exemplu, unii papi au dispărut de pe „tronul lui Petru" pentru că au fost ucişi de soţii furioşi care
i-au prins în pat cu soţiile lor. Chiar şi unii istorici catolici recunosc faptul că mulţi papi au fost
printre cei mai inumani monştri care au existat pe acest pămînt. în cartea Vicars of Christ (Vicari
ai lui Cristos), iezuitul Peter de Roşa ne reaminteşte că foarte mulţi papi au comis în stil mare
mutilări şi omoruri, jafuri, violuri, cumpărarea funcţiilor bisericeşti (simonie) şi depravare de cea
mai josnică speţă. Vieţile lor stricate sunt o pată ruşinoasă pe paginile istoriei. Este deja o
batjocură să te adresezi unor asemenea perverşi neruşinaţi cu „Sfinţia voastră" şi să-i consideri ca
fiind „reprezentanţi ai lui Cristos" (Vicari ai lui Cristos), aşa cum ei toţi sunt numiţi în dogmele şi
documentele oficiale romano-catolice.
Chiar dacă fiecare papă ar fi fost un model de virtute, ar fi tot o bătaie de joc să pretinzi că ei
reprezintă o linie neîntreruptă de „succesiune apostolică" care să fi început cu Petru. O asemenea
concepţie sau idee nu există în Noul Testament. Şi chiar aşa să fie, ar fi trebuit ca fiecare „papă",
posesor fiind al unei autorităţi care ar fi fost transmisă chipurile de Petru, ar fi trebuit s-o
transmită mai departe personal succesorului său. Totuşi, papii nu şi-au ales succesorii (şi n-o fac
nici astăzi), ca să nu mai vorbim de faptul că nu şi-au pus mîinile peste ei şi nu le-au transmis
vreo autoritate. A devenit un obicei ca papii să fie votaţi de populaţia Romei - o populaţie care-şi
avea propriile motivaţii egoiste în dorinţa de a alege un candidat în locul altuia. Un astfel de vot
al majorităţii cu greu putea fi numit „succesiune apostolică", şi de fapt nici nu mai este acceptat
de Roma astăzi. Unii papi au fost detronaţi de mulţimi furioase ca protest faţă de răutatea lor de
nesuportat. Unii au fost instalaţi şi/sau destituiţi de regi şi îm-
102 Dave Hunt
paraţi. Calculul politic împreună cu bogăţia şi influenţa candidatului au determinat adeseori cine
urma în final să fie papă. Halal „succesiune apostolică"! (Vezi Anexa A)
Ca răsplată pentru că au făcut ceea ce a cerut el, Constantin a acordat cele trei titluri religioase ale
sale papilor, o funcţie pe care el o crease ca să poată folosi mai bine Biserica pentru binele
imperiului. Constantin a fost cel care a decretat că întrucît Roma era capitala Imperiului,
episcopul ei trebuia să fie conducătorul ecleziastic al Bisericii. Mai înainte nu fuseseră „papi", ci
episcopi cu aceeaşi autoritate, care îşi exercitau funcţia spirituală peste regiunile din jurul Romei,
Antiohiei, Alexandriei, Ierusalimului şi Constantinopolului. Ulterior, papii au colaborat
îndeaproape cu împăraţii la administrarea Imperiului. Cele trei titluri acordate lor de către
Constantin sunt încă păstrate de papi, cunoscuţi ca pontifi romani pînă în zilele noastre.
Cu toate că Imperiul Roman a fost în întregime păgîn la început, „creştinismul" a devenit în final
religia lui oficială. De fapt, „creştinismul" a fost cel care a dat Imperiului unitate şi continuitate,
astfel că el şi-a păstrat coeziunea din punct de vedere cultural şi politic. Mai tîrziu, cînd Imperiul
s-a dezintegrat politic sub atacurile barbarilor, coeziunea lui din punct de vedere religios a fost
păstrată prin omniprezenţa bisericii romano-catolice cu ingeniosul ei amestec ecumenic de
păgînism şi creştinism şi al cărei sediu este încă în Roma.
Prin urmare, de la papi, succesorii împăraţilor păgîni, s-a aşteptat în timpul Evului Mediu să preia
conducerea în lung aşteptata renaştere a Imperiului Roman, după care aproape toţi tînjeau ca la o
revenire la „zilele bune de altădată". Totuşi, nimeni nu părea să-şi dea seama - nici măcar papii şi
teologii romano-catolici - că renaşterea Imperiului era profeţită în Biblie ca ceva negativ care va
avea loc în „zilele din urmă" şi asupra căruia va cădea judecata lui Dumnezeu. Necunoaşterea
profeţiei biblice este încă foarte răspîndită printre catolici, şi se pare că sunt tot mai puţini
protestanţi astăzi care înţeleg acest subiect.
Paralelele între ponstantin şi Gorbaciov sunt într-adevăr fascinante. Gorbaciov a arătat tovarăşilor
săi comunişti cea mai bună cale pentru a distruge Biserica: Daţi-i aceeaşi libertate de care s-a
bucurat în Occident şi luaţi-o ca partener în rezolvarea problemelor presante ale statului. Faceţi-o
părtaşă la conducerea regatelor acestei lumi, aşa
103
cum a făcut Constantin. în locul unei deliberate spălări ateiste a creierului, noile tactici sunt cu
mult mai subtile şi mai eficiente.
Gorbaciov pare să aibă în minte aceeaşi folosire a „creştinismului" ca şi Constantin, şi în esenţă
pentru acelaşi scop. El n-are totuşi nevoie să creeze un nou „creştinism", căci el există deja, fiind
creat de Constantin acum 1600 de ani. Iar astăzi influenţa exercitată de capul „creştinismului"
Romei se extinde mult peste graniţele Imperiului Roman antic, făcînd ca papa să fie încă o dată
partenerul ideal pentru Anticrist în conducerea a ceea ce va fi imperiul mondial al întunericului.
Asta nu înseamnă că Gorbaciov este Anticrist, iar Ioan Paul II profetul fals — dar avem de a face
cu o conjunctură sau situaţie care corespunde modelului. Rămîne de văzut dacă aceşti doi bărbaţi
sau alţii vor juca cîndva în actul final al istoriei. Bucăţile jocului de puzzle încep să se îmbine
treptat în imaginea pe care ne-o dă profeţia biblică.
Potrivit revistei U.S. News & World Report, papa Ioan Paul II discută săptămînal chestiuni de
politică mondială cu preşedintele S.U.A. George Bush, precum şi cu preşedintele sovietic Mihail
Gorbaciov.17 Faptul că papa este recunoscut aproape în mod unanim ca liderul religios al lumii
capătă o mare semnificaţie pe măsură ce vedem renaş terea Imperiului Roman în curs de
desfăşurare. Alţi politicieni de seamă ai lumii s-au ataşat chemării fostului Secretar General
adjunct al O.N.U. Robert Muller ca papa să vină „la Naţiunile Unite ca să vorbească pentru toate
religiile şi oamenii interesaţi de spiritualitate de pe această planetă..."18 Imaginea devine tot mai
clară şi mai ameninţătoare.
10.
Prostituata Babilon
URIAŞUL DOM AL STÎNCII aparţinînd Islamului este construit pe locul unde Mohamed a fost dus
chipurile în al şaptelea cer pe un cal înaripat care avea o faţă de femeie machiată. Ocupînd chiar centrul
muntelui Templului din Ierusalim, impozantul său dom- aurit domină vederea panoramică a străvechiului
oraş privit de pe muntele Măslinilor, iar prezenţa sa blochează efectiv reconstruirea dorită de Israel a
templului lui Solomon. Păşind în interiorul moscheii, vizitatorului i se taie respiraţia la vederea frumuseţii
coloanelor de marmură şlefuită şi a risipei incrustaţiilor după modelele arabe complicate. Eşti neîncetat
copleşit de enormitatea şi de frumuseţea acestui al treilea dintre locurile sfinte musulmane.
Recent, după ce am petrecut cîtva timp în Israel, am zburat de acolo direct la Roma. în timp ce treceam de-
a lungul colonadei care mărginea vasta piaţă deschisă din faţa catedralei, mi-am dat seama că imaginea pe
care o reţinusem în minte dintr-o vizită anterioară nu corespundea vastelor dimensiuni şi frumuseţii clasice
a acestui loc. Muntele Templului din Ierusalim a fost umbrit de Noul Ierusalim al romano-catolicismului.
Aici era sediul bisericii care afirmă despre sine că a luat locul urmaşilor lui Avraam şi că este noul Regat
(împărăţie) al lui Dumnezeu, şi care a refuzat să recunoască oficial Statul Israel (a făcut-o de abia în 1994
- n. tr.).
Cînd am intrat în bazilica Sf. Petru, m-am trezit comparînd-o cu sanctuarul musulman pe care tocmai îl
vizitasem. Mi-am dat seama uimit că nu există comparaţie între cele două. O jumătate de duzină de
Domuri ale Stîncii ar putea intra în imensul interior al catedralei Sf. Petru! Cît despre fţaimuseţe,
nenumăratele statui ale unor maeştri
Prostituata Babilon 105
ca Michelangelo, nesfîrşitele mozaicuri care ilustrează scene biblice, uriaşele vitralii luminate de soare —
îţi taie respiraţia de uimire. Privind lung în jurul meu, uluit de incomparabila bogăţie care depăşea orice
calcul, am înţeles ceva din ce a exprimat apostolul Ioan atunci cînd i s-a dat o viziune a puterii şi bogăţiei
acestei biserici: „Cînd am văzut-o, m-am minunat cu mare admiraţie" (Apocalipsa 17:6).
Nu numai materialismul şi înclinaţia spre plăceri l-au pus pe Ioan în uimire, ci mai mult incredibila ei
corupţie spirituală. Faptul că, în primul secol, creştinii, urîţi şi persecutaţi de lume, s-au putut meta-
morfoza într-un imperiu de perversiune religioasă controlat de la centru sub pretextul că-L reprezintă pe
Isus, a fost o revelaţie care 1-a şocat pe Ioan. Viziunea sa a fost uimitor de exactă, după cum ne dezvăluie
următorul extras:
îţi voi arăta judecata marii prostituate care sade pe ape multe, cu
care regii pămîntului au comis prostituţie...
Şi am văzut o femeie şezînd pe o bestie de culoare stacojie, plină de
nume de blasfemie, avînd şapte capete şi zece coarne...
Şi pe fruntea ei era scris un nume: MISTER, BABILONUL CEL
MARE...
Şi am văzut femeia beată de sîngele sfinţilor şi de sîngele martirilor
lui Isus...
Cele şapte capete sunt şapte munţi [sau dealuri] pe care sade femeia...
Şi femeia pe care ai văzut-o este oraşul cel mare care domneşte peste regii pămîntului (Apocalipsa 17:1-
3,5,6,9,18, sublinierea noastră).
Dumnezeu a numit totdeauna infidelitatea poporului Său faţă de El adulter spiritual. Aplecarea în faţa
idolilor şi închinarea înaintea oricărui alt dumnezeu afară de singurul Dumnezeu adevărat este cel mai
grav dintre păcate. Acuzarea lui Iuda de către Ieremia pentru că „au comis adulter cu idoli de piatră şi de
lemn" (Ieremia 3:9) - o acuzaţie preluată şi de alţi profeţi — dezvăluie părerea lui Dumnezeu despre
păgînism. Acest standard este violat de laudele lui Ioan Paul II la adresa hinduismului, budismului şi altor
religii păgîne. Dar această biserică romano-catolică condusă de el este ea însăşi de secole un amestec de
păgînism şi „creştinism".
106 Dave Hunt
Faptul că femeia este numită o „prostituată" vinovată de prostituţie o identifică ca biserica falsă
în contrast cu „mireasa, soţia Mielului" (Apocalipsa 21:9). Adevărata Biserică ar comite adulter
dacă s-ar angaja în relaţii interzise cu regi nelegiuiţi, lucru de care este vinovată biserica falsă.
Faptul că această femeie îmbrăcată fastuos este chiar numită „prostituată" arată că ea se declară a
fi adevărata Biserică. Totuşi, ea s-a prostituat pe sine însăşi, schimbînd pretinsa autoritate spi-
rituală şi relaţie cu Cristos pe o cotă-parte din regatele acestei lumi.
Această „prostituată" poate fi limpede identificată: Ea este un oraş amplasat pe şapte dealuri. Cu
toate că Roma nu este singurul oraş situat în felul acesta, el a fost cunoscut în mod tradiţional ca
fiind oraşul construit pe cele şapte coline, şi este singurul oraş care îndeplineşte celelalte criterii:
cu care regii pămîntului au comis prostituţie şi care domneşte peste regii pămîntului. Nu Roma
politică, ci Cetatea Vaticanului este cea a cărei putere şi influenţă guvernează şi astăzi unele
regate. O bună parte din bogăţia incalculabilă din Muzeul Vaticanului şi din Capela Sixtină a fost
dăruită papilor de către conducătorii multor naţiuni cu care papalitatea a intrat repetat în relaţii
ne-sfinte. Această prostituţie va juca un rol important în pregătirea lumii pentru Anticrist.
Numai biserica romano-catolică poate fi avută în vedere pentru acest rol. Nu există nici o altă
biserică ce să fi exercitat o asemenea influenţă asupra conducătorilor lumeşti. Papa primeşte şi
binecuvîn-tează un flux continuu de demnitari veniţi în vizită, printre care terorişti cum ar fi
Yasser Arafat de la Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei, precum şi adepţi ai revoluţiei
violente ca Nelson Mandela din Africa de Sud. Papa este în mod evident cel mai influent lider de
pe pămînt.
în ajunul întîlnirii sale cu Gorbaciov, papa „a sugerat stabilirea de legături permanente cu
Kremlinul".1 Conducătorul „singurei biserici adevărate" a creştinătăţii a iniţiat deci „legături
permanente" cu liderul ateismului şi comunismului mondial? Cu siguranţă că înşelăciunea
ecumenică nu cunoaşte limite! Papa demonstra încă o dată că biserica romano-catolică este
„marea prostituată". Cum ar putea fi numite „legăturile" cu Kremlinul ale bisericii catolice altfel
decît „prostituţie cu regii pămîntului"! Gradul de înşelăciune de ambele părţi este văzut în
următoarea declaraţie a purtătorului de cuvînt al Krem-
Prosdtuata Babilon 107
linului Ghenadi I. Gherasimov făcută în cursul exprimării entuziasmului sovietic pentru un
parteneriat cu Vaticanul:
Valorile creştine sunt valorile omeneşti, şi ele corespund valorilor socialiste [comuniste].2
De ce doresc liderii acestei lumi să se culce cu Vaticanul? Conducătorii de stat din lumea
contemporană recunosc cu toţii că papa deţine o putere care în multe feluri este chiar mai mare
decît a lor. Nu este numai numărul de 900 de milioane de supuşi ai catolicismului şi enorma
bogăţie motivul care determină guvernele cele mai puternice ale lumii să cultive relaţii de
prietenie cu biserica romano-catolică, ci faptul că cetăţenii Cetăţii Vaticanului se află în număr
mare în a-proape fiecare ţară. Ei constituie o reţea internaţională care pătrunde pînă în cercurile
cele mai intime ale centrelor de putere ale lumii.
Sunt loiali oare aceste milioane de romano-catolici de orice naţionalitate? Cu toate că unii îşi
critică clerul, în adîncul sufletului fiecare catolic crede totuşi că biserica catolică deţine cheile
cerului şi că fără bunăvoinţa ei nu rămîne decît iadul. Astfel, puterea pe care Roma o deţine
asupra supuşilor ei e cu mult mai mare decît cea a oricărui guvern laic asupra cetăţenilor săi. Cînd
vine timpul ca cineva să ia o decizie privitor la cui i se cuvine loialitatea lui, nu există prea multă
îndoială referitor la alegerea unui catolic, oricare ar fi cetăţenia lui.
Ca urmare, nu este surprinzător faptul că toate naţiunile mari ale lumii, inclusiv Statele Unite, au
ambasadori la Vatican aşa cum au şi în celelalte ţări. Cînd a vrut să facă pace cu Occidentul, una
dintre primele mişcări făcute de Gorbaciov a fost să călătorească la Roma într-o misiune de
conciliere pentru a restabili legăturile sovietice cu Vaticanul. Acest fapt este foarte expresiv. Will
Durant este incapabil să-şi ascunsă admiraţia atunci cînd explică cum şi-a moştenit biserica
catolică puterea de la un Imperiu Roman aflat în dezintegrare - o putere care va fi şi mai mare
atunci cînd acest Imperiu va fi renăscut:
Frîiele şi iscusinţa guvernării au fost transmise de un imperiu muribund unei papalităţi debordînd
de vigoare... armatele statului au fost înlocuite cu misionarii Bisericii care se deplasau în toate di-
recţiile pe drumurile romane; iar provinciile răsculate, prin faptul
108 Dave Hunt
că acceptau creştinismul, recunoşteau din nou suveranitatea Romei. Prin luptele îndelungate din Epoca
Credinţei, autoritatea capitalei antice s-a menţinut şi a crescut pînă cînd în timpul Renaşterii cultura
clasică părea să învie din mormînt, iar cetatea eternă a devenit încă o dată centrul şi apogeul vieţii,
bogăţiei şi artei lumii. Atunci cînd. în 1936. Roma şi-a sărbătorit_r?.a rig îiii
ş i_ g^_?.8,a p^t
re a întemeierii ei, putea privi înapoi la cea mai impresionantă continuitate de guvernare şi civilizaţie din
istoria omenirii. Fie ca ea să
învie.
Durant nu-şi dă seama că Biblia spune că Roma va „învia" din nou pentru a fi condusă de Anticrist,
aducînd astfel judecata lui Dumnezeu asupra omenirii şi culminînd cu Armaghedonul. Un lucru este
limpede: Acest mister cu numele de Babilon va întruchipa aceeaşi „căsătorie" între păgînismul babilonian
şi „creştinism" pe care Roma antică a contractat-o sub Constantin.
Jpiserica pe care a întemeiat-o Cristos a fost numită înjgreaca Nou_-lui Testament ekklesia, însemnînd
„cei chemaţi fă^JWJUf ă di l ăi
, „ emaţi afară^cJieWîJUfjL
/ ră din lume pentru o cetăţenie cerească. „Dacă aţi fi din lume"j_a_şpu_s \ Cnstos discipolilor, „lumea ar
iubi ce este al eî: dar penti^că vr>i nu
sunteţi din lume, ci Eu v-am ales din lume, de aceea vă urăşte lumea...
J2âcă .M-au persecutat pe Mine, vă vor persecuta si pe voi" (Ioan 15:
19,20). '
înştiinţarea lui Cristos privitoare la persecuţia din partea lumii pentru fidelitatea faţă de El s-a dovedit a fi
cu totul adevărată în primele trei secole ale creştinismului. Totuşi, în ciuda suferinţei, Biserica s-a întărit şi
a cuprins cam 10% din populaţie. Apoi a venit Constantin, oferind creştinilor un statut lumesc care i-a
corupt. Biserica ce fusese căsătorită cu Cristos ca o fecioară curată (2.Corinteni 11:2) în aşteptarea
întoarcerii Sale ca s-o ia la casa Tatălui Său pentru nunta cerească a început să se joace de-a prostituata cu
lumea. Curînd ea a devenit chiar răul la care se dedase ea însăşi: „MISTER, BABILONUL CEL MARE,
MAMA PROSTITUATELOR..." Timp de multe secole, ea urma să fie „creştinismul" vizibil pentru lume!
Cînd Roma a căzut pradă barbarilor, Biserica a jelit, dar din motive egoiste. Papii pe care Constantin îi
instalase aveau nevoie deseori
Prostituata Babilon 109

1
de protecţia unor armate mai mari decît puteau ei mobiliza. Speranţa întoarcerii lui Cristos ca să răpească
Biserica la cer fusese de mult înghiţită de ambiţii pămînteşti care cu greu puteau fi obţinute prin
„întoarcerea celuilalt obraz". Uitate erau cuvintele lui Cristos: „Regatul Meu nu este din această lume;
dacă Regatul Meu ar fi din această lume, atunci slujitorii Mei s-ar lupta" (Ioan 18:36). Regatul papilor era
din această lume şi necesita conflict armat. Le lipseau partenerii, împăraţii, şi tînjeau după o renaştere a
Imperiului Roman, astfel ca „Regatul lui Dumnezeu" să poată fi extins pe pămînt. Exprimînd ceea ce s-ar
putea realiza în urma acestui parteneriat, papa Inocenţiu III a declarat:
„Starea lumii, care se prăbuşeşte în ruine, va fi refăcută prin osteneala şi grija noastră [a împăratului şi a
papei]... pentru că autoritatea pontificală şi puterea regală... sunt deplin suficiente în acest scop..."4
Sperînd să inaugureze lung-aşteptata renaştere imperială, papa Leo III, care avusese ochii scoşi de o gloată
în căutare de răzbunare împotriva tiraniei şi răutăţii sale de nesuportat, şi-a dibuit drumul pînă la Carol cel
Mare, căruia i-a pus o coroană pe cap şi 1-a proclamat „împărat"! Era ziua de Crăciun a anului 800 d. Cr.
Regele participa la liturghie în catedrala din Roma. Declarîndu-şi loialitatea în mod dezgustător, papa a
îngenunchiat înaintea lui Carol cel Mare, de a cărui protecţie avea disperată nevoie.
Plecîndu-se înaintea lui Carol cel Mare, papa îşi afirma totuşi în acelaşi timp propria sa autoritate de a-1
face împărat. Deşi Carol cel Mare îl dispreţuia pe Leo, a acceptat noul său titlu şi a petrecut următorii
patruzeci de ani conducîndu-şi armatele jefuitoare în extinderea „Regatului lui Dumnezeu" prin forţă
militară. într-o scrisoare către Leo, Carol cel Mare a exprimat acordul dintre împărat şi papă. „Partea
noastră... este să apărăm prin forţă armată sfînta Biserică a lui Cristos de pretutindeni de invaziile
paginilor şi de ravagiile necredincioşilor... Partea dumneavoastră, preasfinte Părinte, este să ajutaţi
armatele noastre cu mîinile ridicate la Dumnezeu ca Moise..."s
Nimeni nu se îndoia în zilele acelea de pretenţia că în afara bisericii romano-catolice nu există mîntuire.
Fără sacramentele adminis-
110 Dave Hunt
trate de preoţii ei nu putea nimeni să intre în cer. Conducătorii civili, oricît de importanţi erau, tremurau
cînd erau ameninţaţi cu excomunicarea, în felul acesta, Cetatea Vaticanului din Roma, după cum a văzut
Ioan în viziunea sa profetică, a domnit peste regii pămîntului -şi face lucrul acesta şi azi, deşi mult mai
subtil, după cum a recunoscut în mod implicit şi Gorbaciov.
Cine şi-ar fi putut imagina la sfîrşitul primului secol cînd Ioan a scris Apocalipsa, că Biserica, cea care era
urîtă şi persecutată pînă la moarte în acel timp, va conduce într-o zi Imperiul? Şi totuşi aşa s-a în-tîmplat.
Aici avem o altă profeţie remarcabilă, a cărei împlinire este o nouă dovadă a veridicităţii Bibliei. Pînă la
Reformă nimeni nu părea să observe faptul evident că biserica romano-catolică transpunea în faptă
viziunea pe care Cristos o dăduse apostolului Său Ioan.
Noi am constatat un număr crescînd de dovezi că Imperiul Romei antice este în curs de renaştere. Nu este
mai puţin evident că biserica romano-catolică îşi recîştigă importanţa din trecut şi că va juca un rol major
pe măsură ce se desfăşoară scenariul „zilelor din urmă". în viziunea lui Ioan ea este, cel puţin pentru un
timp, femeia care călăreşte bestia, ce reprezintă atît Imperiul Roman, cît şi Anticristul.
Unii exegeţi spun că femeia e Babilonul reconstruit de Irak. Ei a-f irmă că Irakul va „călări bestia" prin
controlul asupra celei mai mari părţi a exploatării petrolului, exercitînd astfel presiuni economice asupra
Imperiului lui Anticrist cu baza în Europa. Dimpotrivă, Anticrist e atît de puternic, încît nimeni nu poate
face război cu el (Apocalipsa 13:4-7). Dacă doreşte petrolul arabilor, are puterea de a-1 lua. Şi el va fi
venerat de toţi oamenii de pe pămînt, inclusiv de arabi (versetul 8). Incredibil? Vom vedea cum s-ar putea
întîmpla lucrul acesta.
Cu siguranţă că Babilonul reconstruit în Irak, „Disneyland"-ul lui Hussein din deşert, nu se potriveşte
descrierii femeii făcute de Ioan. Ea este „beată de sîngele... martirilor lui Isus" (Apocalipsa 17:6), şi „în ea
s-a găsit sîngele profeţilor, al sfinţilor şi al tuturor celor care au fost înjunghiaţi pe pămînt" (Apocalipsa
18:24). Aproape un milion de martiri au murit datorită Inchiziţiei catolice numai în Spania, Franţa şi
Olanda. Şi totuşi expresia: „tuturor celor care au fost înjunghiaţi pe pămînt" indică din nou că Ioan vede
răutatea şi idolatria care au venit din Babei şi care culminează în biserica falsă a zilelor din urmă. Ea va
cuprinde toate religiile sub conducerea papei de la Roma.
Prostituata Babilon m
Faptul că acest Babilon al „zilelor din urmă" este descris ca o femeie îl identifică din nou cu biserica
romano-catolică, pentru care o femeie — „Fecioara Măria" — este divinitatea dominantă. Deşi mulţi
catolici ar nega acest fapt, ea a luat locul lui Dumnezeu şi al lui Cristos. Dacă pare exagerat să sugerezi că
„Măria" este divinitatea de că-pătîi a catolicismului, să examinăm următorul extras din cartea clasică,
demult acceptată de Vatican, Gloriile Măriei, scrisă de cardinalul Alphonsus de Liguori:
Cade şi este pierdut cel care nu face apel la Măria... Vom fi ascultaţi mult mai repede dacă facem apel la
Măria şi invocăm numele ei sfînt decît dacă am invoca Numele lui Isus, Mîn-tuitorul nostru...
Multe lucruri... sunt cerute de la Dumnezeu şi nu sunt date; ele sunt cerute Măriei, şi sunt obţinute, [căci]
ea este însăşi Regina Iadului... Toată puterea îţi este dată Ţie [Măriei] în cer şi pe pămînt, ca la porunca
Măriei să asculte toţi, chiar şi Dumnezeu. Astfel... Dumnezeu a aşezat întreaga biserică... sub stăpînirea
Măriei.6
Cînd sunt întrebaţi de ce se roagă Măriei, cei mai mulţi catolici vor nega că fac lucrul acesta şi vor susţine
că ei îi cer doar să mijlocească în acelaşi fel în care protestanţii ar cere unui prieten să se roage pentru ei.
Totuşi, Măriei îi sunt adresate rugăciuni pentru orice, de la siguranţă la iertarea păcatelor şi mîntuirea
eternă. Rugăciuni oficiale către Măria pot fi găsite în broşuri de genul Rugăciuni în Onoarea Mamei
Noastre Pentru Ajutor Neîncetat. Pe coperta din spate se spune: „Nici un copil adevărat al Măriei nu va
pieri". Cum devine cineva copil al Măriei? Este mai bine decît să fii un copil al lui Dumnezeu? Iată cîteva
pasaje tipice din această carte de rugăciuni şi de laude adresate Măriei:
O, Mamă a ajutorului etern, tu eşti dătătoarea tuturor lucrurilor bune pe care Dumnezeu ni le acordă nouă,
nenorociţilor păcătoşi... Vino deci în ajutorul meu, iubită Mamă...
în mîinile tale îmi încredinţez mîntuirea veşnică şi ţie îmi încredinţez sufletul... Căci, dacă mă păzeşti,
dragă Mamă, nu mă tem de nimic: nici de păcatele mele, pentru că vei obţine pentru mine ier-

112 Dave Hunt


tarea lor; nici de demoni, căci tu eşti mai puternică decît tot iadul la un loc; nici chiar de Isus,
Judecătorul meu, căci printr-o singură rugăciune de-a ta, El va fi calmat.
De un singur lucru mă tem, că în ora ispitei aş putea neglija să te invoc şi astfel să pier jalnic. Obţine deci
pentru mine iertarea păcatelor mele... [sublinierea noastră]7
Aceasta este falsa şi idolatra Mărie a catolicismului - o insultă adusă atît lui Dumnezeu, cît şi Măriei din
Biblie. La ea se face apel pentru însăşi iertarea păcatelor şi mîntuirea cumpărate de Cristos cu însuşi
sîngele Său şi pe care le dăruieşte gratuit prin har tuturor celor care cred în El. El este descris ca un
Judecător răuvoitor care ne-ar condamna dacă n-ar fi mijlocirea Măriei! Ce grozăvie! Cu toate acestea,
protestanţii într-un număr tot mai mare se unesc cu biserica catolică pentru a „evangheliza lumea" pînă în
anul 2000.
Dogmele catolice despre Măria nu pot fi găsite în Scriptură, ci au fost dezvoltate de-a lungul secolelor pe
măsură ce Biserica şi-a elaborat învăţăturile extrabiblice. „Măria" a fost progresiv înălţată tot mai sus, în
timp ce Cristos a scăzut proporţional în importanţă. Nici o respingere a lui Cristos de către lume nu este
atît de diabolic de vicleană ca degradarea calculată a Mîntuitorului de către tradiţia roma-no-catolică în
numele adevăratului creştinism. Un ziar catolic reprezentativ aminteşte enoriaşilor la sf îrşitul lui 1990:
Măria, după cum spune litania, este „Adăpostul păcătoşilor" şi „Poarta cerului". Ea este „Poarta cerului" şi
pentru sărmanele suflete din Purgatoriu; cu siguranţă că trebuie să ne rugăm Măriei pentru ei...
Sf. Bernard a scris: „Nici un păcătos, oricît de mare, nu este pierdut dacă îl ocroteşte Măria". Cuvinte
asupra cărora merită să meditezi săptămîni în şir...
Biserica se roagă: „Prin Fecioara, Mama lui Dumnezeu, Domnul să ne dea mîntuire şi pace... Ar trebui să
ne rugăm zilnic Reginei Păcii pentru pace în lumea noastră sfîşiată de conflicte"... Avem nevoie de mîna
ei care sa ne călăuzească pe drumul întunecos al vieţii.8
Prostituata Babilon 113
Comparativ cu „Măria" catolicismului, Isus Cristos este o figură subordonată. El este aproape totdeauna
descris fie ca un bebeluş neputincios la sînul mamei Sale, un copilaş alături de ea, fie o victimă lipsită de
viaţă a crucii, ţinută fiind pe genunchii ei, ca în renumita Pieta a lui Michelangelo. Da, El a fost bebeluş şi
copilaş în trecut - dar catolicismul îl zugrăveşte ca fiind aşa şi în prezent.
Această falsă prezentare a lui Isus Cristos se află nu numai în arta şi literatura oficială catolică, ci şi în
presupusele „apariţii". Din viziunile „Măriei" la Fatima, Portugalia, de exemplu, care au însemnat atît de
mult pentru toţi papii de atunci încoace şi în special pentru Ioan Paul II, se vede foarte limpede înjosirea
lui Cristos şi înălţarea Măriei în locul Lui. în mai multe rînduri, „copilaşul Isus" şi-a însoţit mama „Măria"
cînd aceasta a apărut ca „Doamna Noastră de la Fatima". Relatarea oficială a apariţiilor declară:
Pe data de 10 decembrie 1925, Preasfînta Fecioară Măria a apărut Luciei, cu Copilul Isus lîngă ea, înălţată
pe un nor de lumină. Doamna Noastră şi-a pus o mînă pe umărul Luciei, iar în cealaltă mînă ţinea o inimă
înconjurată de spini ascuţiţi. în acelaşi moment, Copilul Isus a spus:
Aveţi milă de inima Preasfintei voastre Mame. Este acoperită cu spinii cu care oamenii nerecunoscători o
străpung în fiecare clipă, şi nu există nimeni care să-i înlăture printr-un act de reparaţie.9
Cum pot catolicii să accepte orbeşte o asemenea învăţătură falsă atît de evidentă? Atît „Măria", cît şi
„Isus" care au apărut la Fatima s-au trădat ca demoni deghizaţi prin erezia pe care o susţineau. în 15
februarie 1926, „copilul Isus" a îndemnat din nou catolicii să „propage acest devotament faţă de Inima
Nepătată a Măriei şi reparaţia faţă de Sfînta Lui Mamă", declarînd că trebuie făcută această reparaţie faţă
de Inima Nepătată a Măriei pentru ca omenirea să fie mîntuită!10 Ce pervertire a Evangheliei simple a
mîntuirii prin har, prin credinţă, în lucrarea răscumpărătoare a lui Cristos! Şi totuşi, această veste este pro-
movată de „singura Biserică adevărată", dovedind astfel remarcabila exactitate a viziunii lui Ioan.
Faptul că această apariţie a lui „Isus" a fost un spirit înşelător ar fi trebuit să fie evident prin apariţia Sa ca
un copilaş. Isus Cristos avea în
114 Dave Hunt
jur de 33 de ani cînd a fost crucificat. învingîndu-1 pe Satan, moartea şi iadul, El este la dreapta Tatălui în
cer - un Om matur, al cărui corp înviat şi glorificat poartă încă semnele crucificării Sale. Apostolul Io-an
L-a văzut pe Cristos aşa cum este acum şi L-a descris în Apocalip-sa 1:13-18. Măreţia Lui era de aşa fel,
încît Ioan a „căzut la picioarele Lui ca mort". Totuşi, catolicii persistă în a-L înfăţişa astăzi ca un bebeluş
neputincios sau ca un copilaş dependent de mama Sa Măria, care este acum „Regina Cerului".
Dacă credem că cei care au văzut aceste apariţii spun adevărul, atunci trebuie să le fi apărut două spirite,
unul sub forma unei femei şi celălalt sub cea a unui copil. Măria şi Isus? Evident că nu. Ei puteau fi numai
nişte demoni care răspîndesc minciunile lui Satan. Numeroasele apariţii ale „Măriei" pe întreg pămîntul şi
faptul că milioane de oameni cred promisiunile ei sunt o împlinire a profeţiei lui Pavel:
Acum Spiritul [Duhul] vorbeşte în mod desluşit că în vremurile din urmă unii se vor îndepărta de la
credinţă, dînd atenţie unor spirite înşelătoare şi învăţături ale demonilor; vorbind minciuni în ipocrizie,
avînd conştiinţa însemnată cu fierul roşu (l.Timotei 4:1,2).
Nimeni nu este mai convins de autenticitatea apariţiilor de la Fati-ma decît actualul papă. Nici nu este
cineva mai devotat „Măriei". Ioan Paul II, care s-a „dedicat pe sine şi pontificatul său Doamnei Noastre",
poartă pe mînecile veşmîntului său un „M" de la Măria, iar deviza lui personală brodată în interiorul robei
în limba latină este totus tuus sum Măria (Măria, sunt cu totul al tău). Papa are motive personale
neobişnuite pentru devotamentul său special faţă de Măria. în timp ce se refăcea după atentatul la viaţa sa
i-a trecut prin minte că încercarea de asasinare din 13 mai 1981 avusese loc în ziua aniversării primei
apariţii a Fecioarei Măria la 13 mai 1917 în Fatima, Portugalia. 12 într-o viziune, ea i-a apărut pentru a
declara că-i cruţase viaţa pentru o misiune specială pe care el trebuia s-o îndeplinească.13
Pe data de 13 mai 1982, Ioan Paul II a făcut un pelerinaj solemn la Fatima, unde „s-a rugat înaintea statuii
Doamnei Noastre de la Fatima". Mii de oameni l-au auzit vorbind şi dedicînd lumea noastră Măriei, aşa
cum ceruse ea. „în cel puţin alte trei ocazii, în 16 octombrie 1983, 25 martie 1984 şi 8 decembrie 1985...,
el a închinat lumea
Prostituata Babilon 115
Doamnei Noastre cu „menţionarea specială" a poporului rus. Ea promisese că dacă papii şi episcopii îi vor
închina Inimii ei Nepătate lumea şi Rusia, „... Inima mea Nepătată va triumfa, Rusia va fi convertită, şi va
fi pace" !15
O asemenea declaraţie contrazice complet învăţătura clară a Bibliei, care oferă „pace cu Dumnezeu prin
Domnul nostru Isus Cristos" (Romani 5:1) ca dar nemeritat al harului lui Dumnezeu - o pace care a fost
cumpărată „prin sîngele crucii Lui" (Coloseni 1:20). E£££a_ifldir yiduală vine prin _credinţă.j3eAteJ^
Evanghelia. Xacea_
globală j^ji^inşţalaţă numai atunci .cînd Se;., jnloaxxj^Cli&tQi^caJSâ domneascăjimjerusalim, după cum
au vestit prafe:ţiLmai dinainte. „Măria" însă a luat locul lui Cristos ca cea prin care va veni pacea, iar
actualul papă şi biserica sa susţin această erezie.
Ca un act de ascultare parţială de „Doamna Noastră de la Fatima", un impozant număr de papi au închinat
lumea, nu însă şi poporul rus, Inimii Nepătate a Măriei. Această dedicare parţială a fost făcută de: Papa
Pius XII în 7 iulie 1952, papa Paul VI doisprezece ani mai tîr-ziu şi papa Ioan Paul II în 13 mai 1982, şi
din nou în 13 mai 1984, precum şi în alte date menţionate mai sus. Declarînd că Domnul îi „încredinţase ei
pacea lumii", apariţia care s-a dat drept Fecioara de la Fatima şi-a oferit propriul ei plan de pace în locul
lui Cristos:
Faceţi mătănii în fiecare zi ca sa obţineţi pace pentru lume... Ruga-ţi-vă, rugaţi-vă mult şi faceţi sacrificii
pentru păcătoşi, căci multe suflete ajung în iad pentru că n-au pe nimeni care să facă sacrificii şi să se
roage pentru ei...
Dumnezeu doreşte să instituie în această lume devoţiunea faţă de INIMA MEA NEPĂTATĂ. Dacă
oamenii fac ce vă spun eu, multe suflete vor fi mîntuite, şi va fi pace.16
„Faceţi mătănii în fiecare zi ca să obţineţi pace..." Chiar aşa? Un cunoscut program catolic de televiziune
anunţă: „Nu există problemă care să nu poată fi rezolvată cu mătăniile", şi dă un număr de telefon care
începe cu 800 ca să suni în mod gratuit şi să ceri alte informaţii. Ca să faci mătănii, trebuie să repeţi
rugăciunea „Tatăl nostru" şi „Glorie Tatălui... Fiului şi... Spiritului Sfînt" de şase ori fiecare. Totuşi, „Ave
Măria plină de har [gratia plena]" trebuie repetată de 53 de
116 Dave Hunt
ori. Rugăciunea de încheiere a mătăniilor începe astfel: „Salut [Ave], sfîntă Regină, Mamă a îndurării,
viaţa noastră, dulceaţa noastră şi speranţa noastră! Către tine strigăm... către tine ne ridicăm suspinele,
jelirea şi plînsul..." Da, femeia este cea care domină totul.
Este o blasfemie să pretinzi că „multe suflete ajung în iad pentru că nu au pe nimeni care să facă sacrificii
şi să se roage pentru ei". Există un singur sacrificiu care poate fi făcut pentru păcat şi care poate scăpa
sufletul de iad, iar acest sacrificiu a fost îndeplinit odată pentru totdeauna de Cristos pe cruce cu peste
1900 de ani în urmă. în mod evident, un scop major al acestor „apariţii" este să submineze ceea ce învaţă
Biblia privitor la mîntuirea prin har, prin credinţă, în sacrificiul încheiat al lui Cristos şi în învierea Sa
glorioasă.
Cu toate acestea, fiecare papă în ultimii 60 de ani a atestat autenticitatea apariţiilor de la Fatima.17 loan
Paul II a spus: „Mesajul de la Fa-tima este adresat fiecărei fiinţe omeneşti şi este mai relevant şi mai
urgent ca oricînd".18 Padre Pio, unul din actualii eroi ai papei (şi care, cu scopul de a elibera nişte suflete
din purgatoriu, a sîngerat chipurile în palme într-o simulare a suferinţelor lui Cristos) era convins de au-
tenticitatea apariţiilor de la Fatima.
Unele articole din publicaţiile catolice dau crezare acum faptului că „Doamna Noastră de la Fatima" a
împiedicat războiul, a făcut să fie dărîmat zidul din Berlin şi a dus la împăcarea dintre Est şi Vest. Totuşi
loan Paul II este convins că omisiunea de a închina poporul rus pînă la data limită stabilită înseamnă că
peste lume va veni o judecată aspră. El mai crede că „Doamna Noastră de la Fatima" i-a dat un rol hotărî
tor în aducerea păcii.20 Vom reveni mai tîrziu la acest lucru.
Catolicii devotaţi, din care peste 20 de milioane aparţin organizaţiei International Fatima Rosary Crusade,
sunt convinşi că Măria a fost cea care a apărut la Fatima, Portugalia. Credinţa în ceea ce declară aceste
apariţii demonice îi face pe romano-catolici predispuşi să primească pacea falsă pe care o va întemeia
Anticrist. Anticrist va şti să exploateze cu iscusinţă această superstiţie şi va include ceva similar în noua sa
religie mondială. în felul acesta le va veni uşor catolicilor împreună cu adepţii tuturor celorlalte religii să o
accepte.
Apariţii asemănătoare ale „Fecioarei Măria" au existat (şi mai există şi azi) la Lourdes, Franţa, şi în multe
alte locuri pretutindeni în lume. Mesajul pe care-1 aduc este consecvent şi e atît de contrar Bibli-
Prostituata Babilon m
ei, încît n-ar putea fi rostit de Măria din Biblie. Revendicînd pentru sine autoritatea şi atributele lui
Cristos, apariţia „Doamnei Noastre de la Fatima" a declarat:
Nu vă voi lăsa niciodată. [Aceasta este promisiunea lui Cristos făcută discipolilor Săi, şi presupune
omniprezenţa, un atribut exclusiv al lui Dumnezeu.] Nepătata mea Inimă va fi adăpostul vostru şi calea
care vă va duce la Dumnezeu. [Dumnezeu este adăpostul nostru" (Psalm 46:1,7:11), şi Cristos a pretins că
este „Calea" către Tatăl.]...
Sacrificaţi-vă... pentru convertirea păcătoşilor [numai sacrificiul lui Cristos are valoare pentru păcătoşi], şi
ca reparaţie pentru păcatele comise împotriva Inimii Nepătate a Măriei... [Toate păcatele sunt împotriva
lui Dumnezeu, iar Măria este una dintre acei păcătoşi a cărei inimă n-a fost nepătată, căci „toţi au
păcătuit" (Romani 3:23).]
Promit să ajut în clipa morţii cu toate harurile necesare pentru mîntuire pe toţi cei care, în prima sîmbătă
din cinci luni consecutive, se duc la spovedanie şi primesc Sfînta împărtăşanie, recită cinci propoziţii la
mătănii şi petrec cu mine un sfert de oră, timp în care vor medita la misterele mătăniilor cu intenţia de a-
mi face reparaţie.21
Oferta „Măriei" a „harurilor necesare pentru mîntuire" şi de a „vă conduce la Dumnezeu" constituie încă o
negare a lucrării lui Cristos încheiate pe cruce, o negare care este implicită în dogma şi ritualurile catolice.
Inimii Măriei trebuie să-i facă lumea reparaţie pentru răul făcut împotriva ei - o altă învăţătură
blasfematoare. David a spus: „împotriva Ta, numai a Ta am păcătuit" (Psalm 51:4). Păcatul este împotriva
lui Dumnezeu, nu împotriva vreuneia dintre creaturile Sale. A învăţa că trebuie să i se facă reparaţie
Măriei pentru păcatele comise împotriva ei înseamnă a o pune în locul lui Dumnezeu. Această înălţare a
femeii nu numai că se potriveşte viziunii lui loan, dar face şi ca acest amestec de păgînism şi „creştinism"
să fie atrăgător într-o vreme cînd mişcarea feministă a cîştigat atît de multă popularitate şi putere.
Să aducem un alt argument decisiv privind identificarea bisericii
118 Dave Hunt
romano-catolice cu o „prostituată": Nici pe departe o altă biserică n-a comis o asemenea
„prostituţie" spirituală ca cea de care s-a făcut ea vinovată. întrucît catolicismul, aşa cum s-a
dezvoltat începînd cu Constantin, a fost păgînism deghizat în creştinism, s-a adaptat religiilor
păgîne ale acelor popoare pe care le-a „creştinizat". în Haiti, de exemplu, fiecare ceremonie
Voodoo începe cu rugăciunile catolice. Se spune că Haiti este 85 la sută catolic şi 110 la sută
Voodoo. înfricoşă-toarea sectă spiritistă Santeria, care s-a răspîndit foarte rapid în America, este
de asemenea un amestec de păgînism african şi „creştinism", practicat în numele sfinţilor catolici
ca deghizare pentru demoni. Vizitaţi cimitirele din Rio de Janeiro la orice sărbătoare religioasă şi
veţi găsi credincioşii catolici de acolo rugîndu-se atît spiritelor strămoşilor lor, cît şi sfinţilor
catolici.
Centrele catolice de retragere în grup pentru rugăciune şi meditaţie de pe întreg pămîntul
amestecă „creştinismul" cu hinduismul, budismul şi tot felul de credinţe şi practici ale religiei
New Age. Un exemplu tipic este Ashram Ya Azim, un Centru al Surorilor Franciscane pentru
Meditaţie din Willard, Wisconsin, care încearcă să a-tingă „conştienta lui Cristos" prin diferite
tehnici New Age. în apărarea acestui centru, Virginia Barta, preşedintă a Surorilor Franciscane
din S.U.A., explică: „Noi putem fi catolici şi în acelaşi timp deschişi, dincolo de orice dogmă şi
doctrină, ca să recunoaştem adevărul mistic din toate religiile".22
Deşi poate să pară că petrecem prea mult timp scoţînd în evidenţă ereziile tipice catolicismului,
trebuie să fim atenţi şi conştiincioşi în identificarea sistemului religios fals care va seduce nu
numai lumea zilelor din urmă, ci şi nenumărate milioane dintre aceia care se consideră creştini.
Acest lucru este deosebit de important dacă avem în vedere faptul că liderii protestanţi, printre
care şi unii lideri evanghelici care au fost de părere cîndva că Roma reprezintă sistemul lui
Anticrist, îi acceptă tot mai mult pe catolici şi li se alătură în evanghelizare.
Cred oare catolicii că statuile lor au putere? Recent, Ioan Paul II a declarat în bazilica Sf. Petru:
„O ,prezenţă' misterioasă de un fel transcendent pare să se fi transferat asupra imaginilor sacre...
Contemplarea pioasă a unei astfel de imagini pare astfel o cale reală şi concre-
Prostituata Babilon 119
tă de purificare a sufletului celui credincios... din cauză că imaginea însăşi, binecuvîntată de
preot,... poate într-un anumit sens, prin analogie cu sacramentele, să fie considerată de fapt un
canal al harului divin".23 Biblia condamnă repetat o asemenea idolatrie ca fiind adulter sau
prostituţie spirituală.
întregul număr din mai/iunie 1988 al revistei The Catholic World (Lumea catolică) a fost dedicat
budismului. Articolele au fost toate pline de înţelegere, incluzînd citate favorabile din discursurile
sau scrierile papei. Un articol a fost chiar intitulat: „Buda venerat ca un sfînt creştin"! Ioan Paul II
are vederi largi asupra budismului şi tuturor celorlalte religii. El consideră că divinitatea budisto-
tibetană Yoga a bunului său prieten Dalai Lama, împreună cu rugăciunile vracilor, spiritiştilor, şi
orice altă „credinţă" generează „profunde energii spirituale" care creează un „nou climat de
pace".24 Pot fi date multe alte exemple asemănătoare. într-un reportaj al ziarului Los Angeles
Times se spune:
Papa Ioan Paul II s-a descălţat şi apoi s-a aşezat într-o tăcere solemnă lîngă patriarhul suprem al
budiştilor tailandezi într-o mănăstire budistă din Bangkok...
Pontiful romano-catolic a lăudat mai tîrziu „înţelepciunea străveche şi venerabilă" a religiei
asiatice.25
Nu este aceasta prostituţie spirituală? Să încercăm să ni-1 imaginăm pe Petru participînd la un
ritual dintr-un templu budist şi lău-dînd înţelepciunea budistă! Sau pe apostolul Pavel spunînd
ascultătorilor hinduşi, aşa cum a făcut Ioan Paul II în timpul vizitei sale în India, că n-a venit
acolo să-i înveţe ceva, ci „să înveţe el din bogata lor moştenire spirituală"! Primii creştini n-ar fi
fost niciodată martirizaţi dacă ar fi avut o atitudine similară faţă de practicile păgîne ale Romei, în
realitate, mai degrabă au murit decît să facă compromis, aşa cum face Ioan Paul II în rolul său de
„Vicar" al lui Cristos.
Conştient de misiunea pe care i-a încredinţat-o „Doamna Noastră", actualul papă păstrează
contactul cu religiile majore ale lumii. El acceptă faptul că ele se închină aceluiaşi Dumnezeu, iar
rugăciunile lor sunt la fel de eficiente ca şi cele ale creştinilor. El nici n-a încercat să convertească
vreunul din ei. El doreşte pur şi simplu ca oricine
120 Dave Hunt
din orice religie să-1 recunoască ca liderul moral şi spiritual al lumii.
Deşi „prostituata" este biserica catolică, toate religiile vor fi strînse împreună sub conducerea
Vaticanului. Vedem deja protestanţi de frunte colaborînd cu biserica romano-catolică şi
adoptîndu-i ecume-nismul. Un nou spirit de compromis străbate azi biserica „creştină" şi întreaga
lume religioasă. Respectul mărturisit de papă pentru budism este dus un pas mai departe de
episcopul John S. Spong de la biserica episcopală din Newark:
în toamna anului 1988, m-am închinat lui Dumnezeu într-un templu budist. în timp ce mirosul
tămîiei umplea atmosfera, am înge-nunchiat în faţa a trei statui ale lui Buda, simţind că fumul îmi
poate duce rugăciunile la cer. A fost pentru mine un moment sfînt... Dincolo de cuvintele şi
crezurile pe care fiecare [religie] le foloseşte, există o putere divină care ne uneşte... Nu voi mai
face nici o încercare de a-1 converti pe budist, pe evreu, pe hindus sau pe musulman. Sunt
mulţumit să învăţ de la ei şi să merg alături de ei înspre Dumnezeul care trăieşte, cred eu, dincolo
de imaginile care ne leagă şi ne orbesc.26
O asemenea „unire" a tuturor religiilor va domni sub Anticrist. Chiar şi nişte manifestări precum
„micul dejun de rugăciune" care reunesc în toată America lideri politici şi religioşi, avînd ca
model cel iniţiat în Washington D.C. - conceput la origine de către evanghelici ca fiind
oportunităţi pentru o mărturie clară adusă lui Isus Cristos -s-au deteriorat în mare măsură în
platforme ecumenice de acceptare a tuturor religiilor. De exemplu, printre participanţii la Micul
dejun de rugăciune interdenominaţional care se ţine anual în Los Angeles „se înşiră grupări
diferite, pornind de la Consiliul rabinilor şi Consiliul budist Shanga pînă la biserica ortodoxă
orientală şi religia Bahai".27
La asemenea întruniri ar fi de prost gust, dacă nu interzis, ca Isus Cristos să apară în persoană şi
să declare: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa; nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine" (Ioan 14:6).
Un asemenea dogmatism nu poate fi tolerat de cei ce predică toleranţă pentru toate religiile.
Totuşi, cine este mai dogmatic - Cel care a făcut această afirmaţie adevărată, sau cei care nu vor
să permită ca această afirmaţie să fie rostită în prezenţa lor? Ar trebui să fii orb ca să nu vezi
121
că se pune deja temelia unităţii religioase mondiale.
Atitudinea creştină corectă faţă de întrunirile ecumenice este uşor de stabilit. Să încercăm să ne
imaginăm reacţia apostolului Pavel dacă ar fi auzit că Timotei sponsorizează un serviciu de
rugăciune „interdenominaţional" la care ar fi invitat persoane din Sanhedrinul evreiesc, eretici
„creştini" excluşi şi preoţi din diferite temple păgîne. Să ni-1 imaginăm pe Petru cerîndu-şi scuze
liderilor evrei pentru că a fost atît de dogmatic şi negativ încît să predice: „Nu există mîntuire în
altcineva [decît în Isus], căci nu există sub cer nici un alt nume dat printre oameni în care trebuie
să fim mîntuiţi" (Fapte 4:12). Să ni-1 imaginăm acum aderînd la concepţia că „mergem cu toţii pe
drumuri diferite ca să ajungem în acelaşi loc"!
Da, femeia este cea care călăreşte şi controlează astfel Bestia, care în mod evident este mult mai
puternică decît ea. Anticrist are nevoie de biserica falsă, aşa cum Gorbaciov are nevoie azi de
ajutorul liderilor religioşi din Uniunea Sovietică. Va veni totuşi vremea, după cum i s-a spus lui
Ioan, cînd „cele zece coarne pe care le-ai văzut pe bestie, acestea vor urî prostituata şi o vor face
pustie şi goală, şi îi vor mînca carnea şi o vor arde cu foc" (Apocalipsa 17:16).
Dumnezeu îl va folosi pe Anticrist şi locotenenţii lui ca să-Şi pună în aplicare judecata în final
asupra bisericii apostate. Singura religie care va rămîne va fi închinarea înaintea lui Anticrist şi
înaintea lui Satan care-1 împuterniceşte. Cînd i s-a revelat lui Ioan imaginea acelei zile
îngrozitoare, Ioan aude o voce din cer spunînd: „Ieşiţi din ea, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi
păcatelor ei, şi să nu aveţi parte de nenorocirile ei".
11.
Comunism, catolicism si destinul lumii
COMUNISM! Ce calamitate pentru omenire a fost el, răspunzător de uciderea deliberată a peste
120 de milioane de oameni, ca să nu mai vorbim de torturarea şi încarcerarea a nenumărate alte
milioane! El a fost totdeauna un adversar militant ateist al creştinismului, pe care comuniştii îl
văd ca principalul lor inamic, şi al sistemului de convingeri pe care speră să-1 înlocuiască
pretutindeni în lume. Această ambiţie părea să se realizeze conform planului pe măsură ce
urmaşii lui Marx şi Lenin cucereau ţară după ţară în anii care au urmat dăruirii Europei de Est lui
Stalin de către preşedintele Roosevelt.
Nu este de mirare că, de la începutul lui, creştinii au privit comunismul ca pe marele lor duşman.
Organizaţii întregi au fost dedicate luptei împotriva comunismului. Numeroase publicaţii analizau
ce scriseseră Marx, Lenin, Gus Hali şi Mao Tze Tung pentru a arăta că planul lor mişelesc era de
a distruge creştinismul - şi ei au încercat să-1 pună în aplicare. Alte instituţii se ocupau cu
introducerea ilegală de Biblii şi ajutor financiar în spatele Cortinei de Fier şi de Bambus. Aceste
tactici nu mai sunt necesare în Europa de Est. Deşi motivele lui Gorbaciov de a poza ca şi
campion al libertăţii religioase nu sunt mai puţin pragmatice decît erau ale lui Constantin, se pot
aduce Biblii şi se poate predica Evanghelia pe străzi, activităţi de neimaginat cu numai cîteva luni
în urmă. Acelaşi lucru se poate adeveri în cele din urmă în China, Cuba - pretutindeni.
Din nefericire, ca şi pe vremea lui Constantin, nu adevărul este motivaţia schimbării. Gorbaciov
ştie că poporul sovietic trebuie să
Comunism, catolicism şi destinul lumii 123
creadă în ceva care să fie dincolo de ei înşişi şi de cadrul vieţii lor triste. O asemenea „credinţă"
este de o deosebită importanţă cînd e vorba de a-i trece pe oameni prin tranziţia extrem de dificilă
de la marxism la o formă de democraţie şi la economia de piaţă, în perioada decisivă de tranziţie
care stă în faţa lumii întregi. Occidentul va trebui să-şi împartă bogăţia nu numai cu economiile
ruinate ale comunismului, dar şi cu celelalte ţări subdezvoltate. Iar puterile occidentale nu vor
risca să fie zgîrcite, ca nu cumva să eşueze perestroika. Revoluţia comunistă a început în Rusia şi
s-a răspîndit de acolo pe tot globul. Timp de peste 70 de ani, Uniunea Sovietică a fost punctul de
pornire al acestei epidemii contagioase - dar sursa a secat. Recu-noscînd acum deschis că nu
funcţionează comunismul, sovieticii îl abandonează şi promulgă legi pentru proprietatea privată,
studiază metode de afaceri ca să introducă economia de piaţă şi libera iniţiativă, şi încearcă să se
alăture Occidentului capitalist. Te poţi aştepta pe drept ca aşa cum comunismul s-a răspîndit din
Rusia pe tot globul, tot din Rusia să pornească şi demontarea lui.
Este atunci creştinătatea scăpată de Dumnezeu în mod miraculos de teribilul ei adversar pentru ca
să inaugureze o trezire mondială? Cu siguranţă că sunt multe motive de recunoştinţă şi
mulţumire, iar Biserica trebuie să se folosească de noile libertăţi pentru a răspîndi Evanghelia cît
mai repede şi mai eficient posibil. Totuşi, în acelaşi timp, trebuie să ne asigurăm că este
proclamată Evanghelia adevărată şi nu cea falsă. Din nefericire, graniţele cîndva închise s-au
deschis atît faţă de erezie, cît şi faţă de adevăr.
Deşi Biserica din Europa de Est beneficiază de noua libertate, este stricată în acelaşi timp de
ereziile care vin din Vest. Televiziunea naţională sovietică prezintă acum prima ei misiune
creştină, transmisă chiar înaintea ştirilor de seară. Este desenul animat pentru copii numit Super
Book (Cartea cărţilor) produs de Christian Broadcasting Net-work. Din păcate, telespectatorii n-
au putut vedea nici o diferenţă între puterile oculte ale eroilor altor programe şi „puterea" care
emană din această Carte minunată. Sovieticii sunt induşi în eroare de o falsă prezentare a
creştinismului.
Primul teleevanghelist căruia i s-a permis să apară la Televiziunea naţională sovietică a explicat
că a fost ales nu numai din cauza influ-
124 Dave Hunt
enţei unor prieteni bogaţi precum Armând Hammer, ci şi pentru că „abordarea sa nu este sectară,
şi lucrul acesta place oficialităţilor sovietice... mesajul său nu va fi evanghelistic, în ciuda
puternicelor sale convingeri religioase". El a spus că va prezenta „vechiul său mesaj despre
.gîndirea în posibilităţi'1... adică un mesaj despre .respectul pentru sine, conştienta meritelor sau
valorii personale' nu prea împănată cu vocabularul tipic creştin".2 Evanghelia sa umanistă,
prezentată deghizat drept „creştinism", care atrage duminica dimineaţă cel mai mare număr de
telespectatori din America, îi va seduce acum şi pe sovietici -încă un pas pe drumul către noua
religie mondială a lui Anticrist.
Şi aici constatăm din nou influenţa catolicismului care se răspîn-deşte peste tot, pe care acest
predicator o consideră perfect compatibilă cu convingerile lui protestante. înaintea de a-şi
construi catedrala sa care a costat multe milioane de dolari, s-a dus la Roma cu proiectul clădirii
ca să obţină „binecuvîntarea Sfîntului Părinte". Martin Luther ar plînge! Aşa ar trebui să facem şi
noi — şi să ne rugăm — pe măsură ce vedem că se îmbină piesele jocului de puzzle.
Influenţa acestui om este enormă. Cu ocazia transmiterii emisiunii sale TV numărul 1000, printre
cei care l-au felicitat în interviuri înregistrate pe video erau preşedintele Bush şi cei patru foşti
preşedinţi încă în viaţă ai Statelor Unite.
Bisericia romano-catolică şi biserica ortodoxă rusă, despre care papa speră că se vor uni, vor fi de
departe prezenţa şi puterea „creştină" majoră din Europa de Est care va umple vidul spiritual lăsat
de eşecul comunist. Faptul că romano-catolicismul preia locul comunismului nu este un motiv de
bucurie, ci este o mişcare strategică şi necesară. Imperiul Roman nu poate fi renăscut fără ca
romano-catolicismul să-şi recîştige rolul dominant. Această recîştigare are loc acum cu sprijinul
liderilor protestanţi şi politici.
Deşi comunismul a oprimat, închis, torturat şi ucis milioane de creştini, el n-a fost de fapt cel mai
rău duşman al adevăratului creştinism. Acest renume aparţine „prostituatei Babilon" care pretinde
că este „creştină" şi care totuşi a trimis mult mai multe suflete în iad de-cît marxismul, cu care are
multe lucruri în comun. Este o ironie că biserica romano-catolică este la fel de totalitară ca şi
comunismul.
Dacă rezultatele n-ar fi atît de tragice, ar fi de rîs să-1 vedem pe
Comunism, catolicism şi destinul lumii 125
Gorbaciov întîlnindu-se cu papa şi promiţînd acestui despot spiritual că Uniunea Sovietică va
garanta tuturor cetăţenilor ei libertatea religioasă. Ai un sentiment neplăcut la vederea unui
asemenea spectacol - mai ales văzîndu-1 pe papă că-şi face jocul şi pozează în faţa lumii ca un
campion al „libertăţii de conştiinţă". Aceasta este înşelăciune în cel mai mare grad. O astfel de
libertate este în mod limpede refuzată membrilor ei de către biserica romano-catolică, care
trebuie ori să-i accepte învăţăturile fără să le pună la îndoială, ori să fie pierduţi pentru totdeauna.
Numai după Revoluţia Rusă au început creştinii să privească comunismul ca fiind un sistem al lui
Anticrist. Totuşi, înainte de 1917, timp de 400 de ani, catolicismul a fost identificat în felul acesta
de către protestanţi. Toţi reformatorii de la Luther şi Calvin la Knox şi restul contemporanilor lor
erau convinşi că biserica romano-catolică era reprezentanta marii apostazii profeţite în Scriptură.
Aceeaşi concepţie au avut-o şi cei mai mulţi lideri protestanţi de la Wesley şi Whitefield la
Spurgeon şi D. Martyn Lloyd-Jones.
Ne-am putea întreba pe drept ce anume i-a convins pe protestanţi să-şi schimbe această veche şi
profundă convingere - căci, într-adevăr, ea s-a schimbat! Deşi romano-catolicismul rămîne
acelaşi, mulţi lideri evanghelici de astăzi consideră că protestanţii pot coopera cu Roma în
„evanghelizarea" lumii. în realitate, biserica romano-catolică este cel mai puternic şi mai eficient
inamic al creştinismului din istorie, învăţăturile ei sunt capodopere de înşelăciune.
Citind nu ceea ce scriu foştii membri ai bisericii catolice sau an-ti-catolicii, ci înseşi publicaţiile
oficiale ale bisericii romano-catolice, cineva descoperă în scurtă vreme că ea este cea mai
numeroasă şi mai periculoasă sectă religioasă care a existat vreodată. Cu toate acestea, „experţii
în secte" de azi includ foarte rar sau deloc biserica romano-catolică pe listele lor, pentru că acum
este ceva inadmisibil să critici catolicismul. Această atitudine reprezintă o respingere totală a
ceea ce a însemnat Reforma şi a mulţimilor de martiri care şi-au dat viaţa ca să smulgă Romei
stăpînirea totală asupra minţilor şi sufletelor oamenilor. Parteneriatul cu Roma pregăteşte terenul
pentru apariţia lui Anticrist. Un scriitor arată:
126 Dave Hunt
în ediţia din 1973 a cărţii liderului OMF J. Oswald Sanders Cults and Isms, catolicismul este plasat „în
capul listei ereziilor". Dar capitolul referitor la romano-catolicism a fost înlăturat în ediţia din 1981.
Josh McDowell şi Don Stewart [în cartea lor Understanding the Cults - Să cunoaştem sectele] enumera 11
caracteristici aîe sectelor. Romano-catolicismul are fiecare din aceste caracteristici, totuşi nu este pe lista
sectelor... De ce?3
Martorii lui Iehova, Biserica Unificării a lui Sun Myung Moon şi alte secte au toate caracteristicile sectare
care sunt de mult timp elemente tipice şi ale catolicismului. Primul lucru pe care îl spun misionarii
mormoni sună familiar, doar cu cîteva nume şi date schimbate: că a lor este singura Biserică adevărată, în
afara căreia nu există mîn-tuire, iar conducătorul ei actual e adevăratul reprezentant al lui Cris-tos pe
pămînt prin succesiune apostolică începînd cu Joseph Smith, adevăratul profet al lui Dumnezeu. Catolicii
susţin acelaşi lucru cu privire la biserica lor şi la papă.
Doctrinele sectare includ deseori multe lucruri care par biblice. Mormonii, de pildă, afirmă că Isus Cristos
a murit pentru păcatele noastre şi a înviat a treia zi. Sacrificiul Său n-a fost însă suficient. Faptele bune,
supunerea faţă de ierarhia mormonă şi participarea la ritualurile din templu sunt elementele care trebuie
să-ţi cîştige viaţa eternă, pe care Cristos o oferă de fapt ca un dar gratuit. La fel este şi cu romano-
catolicismul: Biserica catolică este cea care împarte mîn-tuirea prin ritualurile făcute de preoţii ei, fără de
care omenirea ar fi pierdută în ciuda a tot ce a făcut Cristos. Ca şi mormonismul şi alte secte, catolicismul
neagă siguranţa individuală a mîntuirii printr-o relaţie personală cu Cristos. în locul Celui care a spus:
„Veniţi la Mine", Roma spune „Veniţi la mine" şi insistă că mîntuirea nu este „prin har, prin credinţă", ci
trebuie cîştigată prin calitatea de membru al bisericii catolice şi ascultare de multele ei reguli şi
reglementări.
O altă caracteristică de bază a unei secte este aşa-zisa infailibilitate a conducerii ei, avînd ca rezultat o
supunere indiscutabilă faţă de autoritarismul dogmatic. Conducătorul sectei nu greşeşte niciodată. El face
regulile de viaţă, defineşte termenii şi gîndeşte literalmente pentru adepţii săi. Nici o sectă nu exercită un
control al gîndirii mai cu-
Comunism, catolicism şi destinul lumii 127
.
prinzător şi mai eficient ca biserica romano-catolică prin aşa-zisa infailibilitate a papei şi a ierarhiei
preoţeşti. Deşi citirea Bibliei a fost încurajată oarecum începînd cu al doilea Conciliu din Vatican (ţinut în-
tre anii 1962-1965 şi cunoscut ca Vatican II), catolicii nu pot lăsa Scriptura să vorbească singură, ci
trebuie s-o înţeleagă numai aşa cum o interpretează biserica catolică. în iunie 1990, cîinele de pază al
ortodoxiei Vaticanului, cardinalul german Joseph Ratzinger, cu asentimentul papal, a lansat în opt limbi
lucrarea de 7500 de cuvinte „Instrucţiuni" pentru teologi şi episcopi. Aşa cum a relatat Los Angeles Times:
Afirmînd autoritatea centrală... Vaticanul a comunicat marţi teologilor romano-catolici - prin urmare şi
catolicilor care contestă lucrul acesta - că nu va tolera dezacordul public faţă de învăţăturile oficiale ale
Bisericii...
„Libertatea credinţei nu poate justifica dreptul la dezacord", subliniază documentul... şi nici nu se poate
justifica divergenţa prin aceea că urmezi astfel ceea ce-ţi dictează conştiinţa... „A ceda ispitei de a avea un
alt punct de vedere... înseamnă să per-miţi drojdiei infidelităţii faţă de Spiritul Sfînt să-şi facă lucrarea".4
Catechismul catolic declară limpede că „omul poate obţine o cunoaştere a Cuvîntului lui Dumnezeu
[numai] prin biserica catolică şi prin canalele sale legitim numite. Catolicii trebuie „să accepte tot ceea ce
Biserica Divină [în afara căreia nu există mîntuire] învaţă cu privire la Credinţă, Moravuri şi Mijloacele
Harului".5 Apologetul catolic Karl Keating scrie: „Catolicul crede în inspiraţie [a Bibliei] pentru că
biserica catolică îi spune aşa... şi crede că aceeaşi biserică are [ea singură] autoritatea de a interpreta textul
inspirat".6 învăţăturile acestei biserici trebuie ascultate în mod indiscutabil de toţi membrii ei, altfel ei sunt
condamnaţi pentru totdeauna.
Importantul Conciliu bisericesc Vatican II a făcut schimbări care ar fi trebuit să dezvăluie catolicilor că
Roma nu era infailibilă aşa cum pretindea. Catolicilor li s-a permis dintr-odată să mănînce carne vinerea,
deşi anterior cei care mîncau mergeau în iad dacă nu mărturiseau unui preot la spovedanie. Anumiţi
„sfinţi" (cum ar fi St. Chris-topher) au fost degradaţi, iar prevederea ca liturghia să fie recitată în
128 Dave Hunt
latină a fost anulată. Dar lucrul acesta a fost doar praf în ochi. Doctrinele eretice privitoare la mîntuire care
au declanşat Reforma n-au fost schimbate, iar biserica a ajuns şi mai mult în strînsoarea unor uneltiri
sectare, aşa cum indică următoarele pasaje din Vatican II:
Dar însărcinarea de a da o interpretare autentică Cuvîntului lui Dumnezeu, fie sub forma scrisă, fie sub
forma Tradiţiei [care este egală cu Biblia] a fost încredinţată numai funcţiei vii de învăţătură a bisericii.7
Dar prin instituire divină, este însărcinarea exclusivă numai a acestor preoţi, urmaşii lui Petru şi ai
celorlalţi apostoli, să-i înveţe pe credincioşi în mod autentic, deci cu autoritatea lui Cristos... 8 Noi credem
în infailibilitatea urmaşului lui Petru [adică papa] atunci cînd vorbeşte ex cathedra ca păstor şi învăţător al
tuturor credincioşilor, o infailibilitate de care se bucură întreg episcopatul [adică episcopi, cardinali şi
alţii] atunci cînd îşi exercită împreună cu el supremul magisterium [sublinierea noastră].9
Pe măsură ce Reforma căpăta avînt, Conciliul de la Trent s-a întrunit în anii 1545-63 ca să discute cererile
reformatorilor: că Biblia mai degrabă decî^ biserica ar trebui să fie autoritatea finală; ca mîn-tulrea este
numai prin har, prin credinţă, nu prin fapte bune, prin suferinţa pentru propriile-ţi păcate şi prin
sacramentele administrate de biserica catolică; că rugăciunile n-ar trebui făcute „sfinţilor", şi nici
n
^L.illb_ui_Yjnexate icoanele sau statuile lor; că în loc de o clasă elitistă a unui cler celibatar, Biblia
învaţă „preoţia tuturor credincioşilor", etc. Rezultatul a fost previzibil.
Fiecare dogmă eretică a fost reafirmată, şi fiecare convingere pe care a fost întemeiat protestantismul şi
pentru care. nenumăraţi martiri şi-au dat viaţa a fost respinsă de Conciliul de la Trent. Canoanele şi
Decretele sale (aşa cum Vatican II a afirmat încă o dată) sunt considerate a fi o însumare a învăţăturii
romano-catolice valabile pentru toate timpurile. Catechismul de azi, peste 400 de ani mai tîrziu, continuă
să pretindă tuturor romano-catolicilor să jure ascultare absolută şi indiscutabilă faţă de dogmele reafirmate
la Trent. Un jurămînt standard începe astfel:
Comunism, catolicism şi destinul lumii 129
Accept, fără ezitare, şi mărturisesc tot ce-a fost transmis, definit şi declarat de Canoanele Sacre şi de
Conciliile generale, în special de Conciliul sacru de la Trent şi de Conciliul General Vatin [Vatican II], şi
în mod deosebit în ceea ce priveşte supremaţia şi infailibilitatea Pontifului Roman...10
Este extrem de dificil pentru romano-catolici să scape de strînsoarea sectară în care sunt ţinuţi, deoarece
au fost convinşi că biserica lor controlează porţile cerului. A fi neascultător faţă de ea înseamnă a fi
condamnat etern. Astfel, deşi mulţi catolici sunt dezamăgiţi şi nu mai frecventează liturghia, nici nu mai
merg la spovedanie, la moarte doresc totuşi o ceremonie catolică, „pentru orice eventualitate", şi speră că
rudele vor continua să dea slujbe pentru a-i scoate din purgatoriu. Jurămîntul sectar pe care îl fac continuă
să-i ţină în strînsoarea ei:
Recunosc Sfînta biserică romană, catolică şi apostolică ca mama şi învăţătoarea tuturor... şi promit şi jur
ascultare sinceră faţă de Pontiful Roman, succesor al Sf. Petru, Prinţul Apostolilor şi Vicarul lui Cristos...
Promit şi jur să păstrez şi să mărturisesc... pînâ la ultima suflare aceeaşi credinţă catolică, în afara căreia
nimeni nu poate fi mîntuit, pe care o mărturisesc acum de bunăvoie şi la care ader sincer..."
Nu este greu de înţeles cum această supunere absolută şi negîndită faţă de ierarhia bisericii lor îi pregăteşte
pe catolici pentru supunerea totală care va fi cerută de către Anticrist. Dacă papa îl recunoaşte pe acest
impostor ca fiind Cristos, ascultarea catolicilor este asigurată. Supunerea faţă de papă este mult mai mare
decît îşi închipuie cei mai mulţi oameni. Se crede în general că papa este „infailibil" numai cînd vorbeşte
ex cathedra, însă nu aceasta este situaţia. Următoarea declaraţie de la Vatican II este fără echivoc:
Supunerea loială a voinţei şi intelectului trebuie acordată, într-un mod deosebit, autorităţii autentice de
învăţător a Pontifului Roman, chiar şi cînd nu vorbeşte ex cathedra, în aşa fel încît auţpritatea sa supremă
de învăţător să fie recunoscută cu respect, şi cineva să adere sincer la deciziile luate de el, deci în
conformitate cu gîndul şi intenţia sa exprimată...[sublinierea noastră]12
130 Dave Hunt
Biserica romano-catolică, ca unic comentator al Scripturii, îşi seduce membrii ca să-L vadă pe Dumnezeu,
pe Isus Cristos şi planul de mîntuire într-o cu totul altă lumină decît Biblia. Se produce confuzie, deoarece
Roma foloseşte termeni biblici ca „îndreptăţirea prin har", „naşterea din fecioară", „ispăşirea prin sînge la
cruce" şi „învierea lui Isus". Dar ceea ce înţelege Roma printr-un asemenea limbaj este cu totul diferit de
ceea ce cred evanghelicii şi învaţă Biblia.
Doar cîteva minute de citit din publicaţiile catolice, disponibile oricărui om interesat, sunt suficiente ca el
să constate că romano-catoli-cismui a întors cu susul în jos şi se opune ferm Evangheliei pe care o predică
evanghelicii. D. Martyn Lloyd-Jones a explicat cauza confuziei printre atîţia protestanţi:
într-un anumit sens... ai putea crede că biserica romano-catolică este cea mai ortodoxă biserică din lume...
Ea crede că Isus din Naza-ret era Fiul etern al lui Dumnezeu, crede în naşterea Sa din fecioară, crede în
întruparea Lui, crede în minunile Sale, crede în lucrarea Sa substitutivă pe cruce şi în învierea Sa [etc.]...
Dar aici intervine perfidia, şi încep problemele. La toate aceste [adevăruri ortodoxe] ea „adaugă" lucruri
care nu mai sunt scriptu-rale şi care, într-adevăr, ajung să nege Scriptura. Dacă acceptăm învăţăturile ei, ea
ne face să dăm crezare unei minciuni!13
De exemplu, biserica romano-catolică recunoaşte că Isus Cristos a murit pentru păcatele noastre, dar
adaugă dogme al căror efect este să nege că moartea Lui a fost suficientă. Faptele bune, ascultarea de bi-
serică şi participarea la sacramentele ei trebuie adăugate la ceea ce a făcut Cristos. Se mai cer mătănii,
spovedania făcută unui preot, botezul copiilor şi indulgenţele pe care trebuie să ţi le cîştigi. Şi pe lîngă
suferinţele lui Cristos pe cruce, individul trebuie de asemenea să sufere pentru păcatele sale în purgatoriu,
unde sufletul, deşi curăţat prin sîngele lui Cristos, trebuie încă o dată să fie „purificat" temeinic. Este apoi
lista nesfîrşită de milostenii, fapte bune şi liturghii citite după moartea cuiva, numai pentru ca respectivul
să poată fi eliberat din purgatoriu şi în final să intre în cer.
în contrast cu acestea, apostolul Petru a declarat că învierea lui Cristos a asigurat credincioşilor „o
moştenire nepieritoare şi nepătată
Comunism, catolicism şi destinul lumii 131
şi care nu se vestejeşte, păstrată în ceruri pentru voi, care sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu prin
credinţă pentru mîntuire... Căci Cristos de asemenea a suferit o singură dată pentru păcate, Cel drept
pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă la Dumnezeu [adică în cer]" (l.Petru 1:4,5; 3:18). Pavel i-a asigurat pe
credincioşi că a muri însemna „să fii absent din corp şi să fii prezent cu Domnul [în cer, nu în purgatoriu]"
(2.Corinteni 5:8).
Cît despre abaterea de la acest adevăr, Pavel a fost foarte limpede: „Sunt unii care... pervertesc Evanghelia
lui Cristos. Căci chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar predica o altă Evanghelie decît cea pe care noi v-
am predicat-o, să fie blestemat" (Galateni 1:7-9). Biserica romano-catolică, de la papă în jos, predică o
Evanghelie mult diferită de cea care au predicat-o apostolii. Pentru ducerea în rătăcire a nenumărate
milioane de oameni cu o Evanghelie falsă, şi-au atras asupra lor blestemul pronunţat solemn de Pavel. Cu
toate acestea, Roma pronunţă cu îndrăzneală propriul ei blestem etern împotriva celor ce îndrăznesc să
predice Evanghelia lui Pavel: că moartea lui Cristos pe cruce a plătit complet datoria pentru păcatele
noastre şi că mîntuirea nu este prin fapte, ci un dar nemeritat al harului lui Dumnezeu pentru toţi cei ce
cred. Conciliul de la Trent a declarat (iar Vatican II a confirmat):
Dacă spune cineva că după primirea harului îndreptăţirii vina este iertată, iar datoria pedepsei eterne este
ştearsă fiecărui păcătos pocăit, astfel încît nu mai rămîne nici o datorie de pedeapsă temporară care să fie
achitată [prin propria suferinţă a persoanei], în această lume sau în purgatoriu, înainte ca porţile cerului să
poată fi deschise, să fie anatema [condamnat pentru totdeauna].14 [Afirmăm] că există un purgatoriu, şi că
sufletele deţinute acolo sunt ajutate de mijlocirile credincioşilor şi... [că] episcopii vor avea grijă ca
mijlocirile celor vii, adică închinarea de slujbe, rugăciuni, milostenii şi alte fapte de pietate pe care au
obişnuit să le practice pentru credincioşii plecaţi să fie îndeplinite în mod pios şi devotat în conformitate
cu legile Bisericii...15
Respingerea Evangheliei biblice n-ar putea fi mai clar afirmată! în locul ei este proclamată o minciună
care contrazice complet declara-
132 Dave Hunt
ţia lui Pavel: „Căci prin har sunteţi mîntuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu de la voi înşivă, ci este darul lui
Dumnezeu - nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni" (Efeseni 2:8,9). A spune că „fiecare păcătos pocăit"
pentru care Cristos a suferit întreaga pedeapsă cerută de dreptatea lui Dumnezeu trebuie totuşi să sufere
pentru păcatele lui chiar şi după primirea „harului îndreptăţirii" înseamnă să nu recunoşti şi să respingi
crucea, şi înseamnă o negare a întregii Biblii. Cum pot atunci protestanţii să vorbească despre o colaborare
cu catolicii pentru „e-vanghelizarea lumii"? D. Martyn Lloyd-Jones a protestat:
Sunt Mişcări în curs... care încearcă să aducă un fel de apropiere între romano-catolicism şi
protestantism... Acest sistem [roma-no-catoiic] este per total cu mult mai periculos decît însuşi comu-
nismul...
Romano-catolicismul este cea mai mare capodoperă a diavolului! El înseamnă o asemenea abatere de la
credinţa creştină şi de la învăţătura Noului Testament încît... dogmatica sa este o înşelăciune; el este, după
cum spune Scriptura „prostituata"... Aş vrea să vă avertizez foarte serios: Dacă luaţi la cunoştinţă cu sa-
tisfacţie de această apropiere [ecumenică] de Roma, atunci negaţi sîngele martirilor... Există destui oameni
nevinovaţi care sunt înşelaţi de acest gen de falsitate, şi datoria voastră şi a mea e să le deschidem ochii...16
în ceea ce priveşte suficienţa jertfei lui Cristos pe cruce, Biblia este deosebit de clară: „Nici ca să Se aducă
de mai multe ori jertfă pe Sine însuşi... căci atunci ar fi trebuit să sufere deseori [pentru păcat]... Dar acum
S-a arătat o singură dată la sfîrşitul lumii ca să înlăture păcatul prin jertfa Sa" (Evrei 9:25,26). Cu toate
acestea, Evanghelia falsă predicată de biserica romano-catolică contrazice total aceste versete şi multe
altele asemănătoare. Roma susţine că, pentru a fi eficace, moartea lui Cristos trebuie să fie înscenată tot
mereu într-un mod mistic pe altarele catolice din întreaga lume şi într-un „mod ne-sîngeros" prin repetări
nesfîrşite ale „jertfei din cadrul liturghiei". Lucrul acesta este făcut posibil prin pretinsa putere a preoţilor
de a transforma cu adevărat pîinea şi vinul în corpul, sîngele, sufletul, spiritul şi divinitatea lui Isus
Cristos. (Vezi Anexa C.)
Comunism, catolicism şi destinul lumii 133
Această înşelătorie groaznică este făcută încă şi mai convingătoare şi mai distructivă de către liderii
protestanţi care afirmă că biserica romano-catolică predică Evanghelia biblică. De exemplu, ambii
moderatori într-o emisiune TV creştină cunoscută în America (ei sunt conducătorii celei mai mari reţele de
televiziune creştină din lume) lasă deseori telespectatorilor falsa impresie că doctrina romano-catolică nu e
diferită de cea a evanghelicilor. în timpul unei emisiuni, pe cînd lua interviu la trei lideri catolici, gazda a
declarat că diferenţa dintre doctrinele protestante şi catolice este numai „o chestiune de limbajul folosit".
Cît despre transsubstanţiere, o erezie atît de mare, încît mii de oameni au murit pe rug mai degrabă decît s-
o accepte, el a declarat:
Ei bine, noi [protestanţii] credem acelaşi lucru... Ne gîndim de fapt la acelaşi lucru, doar că-1 spunem
puţin diferit... Eu personal am scos de mult cuvîntul protestant din vocabularul meu... Eu nu protestez
deloc... Este timpul pentru catolici şi necatolici să se unească împreună ca fiind una în Spirit şi una în
Domnul.17
O asemenea dezinformare este mortală. Este inducerea în eroare a evanghelicilor ca să-i accepte pe
catolici ca adevăraţi creştini, pe cînd în realitate ei au nevoie să audă Evanghelia biblică şi să fie scăpaţi de
falsa speranţă oferită de Roma. Este de asemenea ducerea în rătăcire a multor altora care caută sincer
adevărul, dar cărora li se lasă falsa impresie că nu există nici o diferenţă între Evanghelia Noului Testa-
ment şi învăţăturile Romei.
Dacă Martin Luther ar trăi astăzi şi s-ar împotrivi multelor erezii ale romano-catolicismului aşa cum a
făcut-o în anii 1500, ar fi acuzat că produce „dezbinare" nu numai de catolici, aşa cum a fost acuzat pe
vremea aceea, ci şi de tovarăşii săi protestanţi. Liderii protestanţi care încurajează cooperarea cu Roma se
opun însăşi Reformei care le-au dat libertăţile de care se bucură acum, şi îşi bat joc de sutele de mii de
martiri care s-au lăsat mai degrabă pradă flăcărilor decît să facă compromisul pe care îl promovează acum
aceşti lideri creştini. Strigînd împotriva tendinţei deja în creştere printre protestanţii din zilele lui de a
accepta catolicismul, C.H. Spurgeon a declarat cu pasiune:
134 Dave Hunt
Mă tem mai mult de spiritul care ar falsifica Adevărul de dragul acţiunii unite, sau pentru oricare alt motiv
de sub cer... Nu aşa gîn-deau părinţii noştri, cînd s-au dat la moarte prin ardere pe rug... pentru adevăruri
pe care oamenii din zilele noastre le socotesc neimportante, dar care pentru ei au fost atît de vitale, încît
mai degrabă ar fi murit decît să îngăduie să fie dezonorate. De dragul unei asemenea iubiri fără
compromis pentru adevăr... mă rog neîncetat lui Dumnezeu ca să ne păzească de o unitate în care adevărul
să fie considerat fără valoare, şi în care principiul să facă loc diplomaţiei.
Fie ca totdeauna să se găsească bărbaţi... care să denunţe tot mereu orice alianţă cu eroarea şi orice
compromis cu păcatul, şi să declare că acestea sunt o scîrbă pentru Dumnezeu...
Distrugerea oricărui fel de unire care nu se întemeiază pe adevăr este o condiţie preliminară... a unităţii în
Spiritul.
Dacă Spurgeon ar fi trăi astăzi ar fi şocat să vadă că situaţia, rea cum era pe vremea sa, s-a deteriorat cu
repeziciune în ultimii cîţiva ani. Este acum ceva obişnuit pentru liderii creştini să-şi justifice parteneriatul
adulterin cu catolicii în „evanghelizarea lumii" spu-nînd: „Nu mă voi separa de nimeni care .numeşte
Numele lui Cristos'". Desigur, mormonii „numesc Numele lui Cristos", aşa fac şi Martorii lui Iehova,
scientiştii creştini şi alţi sectanţi, ocultişti şi membri ai Mişcării New Age, iar „Cristosul" lor este o
himeră, o iluzie blasfematoare la adresa lui Dumnezeu. Tot aşa este şi „Cristosul" ro-mano-catolicismului.
Faptul că înşişi evanghelicii, care ar trebui de fapt să stăvilească valul înşelăciunii, devin părtaşi la
pregătirea lumii pentru Cristosul fals care va conduce Imperiul Roman renăscut este marţea tragedie din
zilele noastre. Iar declinul comunismului în Europa de Est a declanşat o euforie care încurajează o mai
mare neglijenţă şi superficialitate cu privire la păstrarea învăţăturii sănătoase şi deschide uşa unei
evanghelii false.
Oricare ar fi viitorul comunismului, lumea nu este destinată să ajungă sub dominaţia unui dictator marxist,
ci a lui Anticrist. Nu ateismul va triumfa, ci o religie falsă. Iar biserica romano-catolică va juca un rol-
cheie în înfăptuirea acestui lucru, hotărînd astfel destinul
Comunism, catolicism şi destinul lumii 135
omenirii. Dar în faţa acestei tragedii nu trebuie să stăm spectatori şi să ne frîngem mîinile. Este o mare
bucurie să rămînem fideli Cuvîn-tului lui Dumnezeu, şi ni se oferă o mare oportunitate de a salva cît mai
mulţi de la pedeapsa eternă.

12.
Ecumenismul şi Noua ordine mondială
MAJORITATEA RĂZBOAIELOR care au fost purtate de-a lungul istoriei au fost războaie religioase. De
abia odată cu primul şi al doilea război mondial şi-a pierdut religia importanţa. Lumea părea să fi intrat
într-o nouă eră în care ştiinţa, şi nu religia vor mijloci destinul omenirii. Pacea ar urma acum să fie
stabilită numai pe baza aranjamentelor politice, economice şi militare. Ori cel puţin aşa părea.
Cu toate acestea, în ultimii ani, importanţa religiei în relaţie cu pacea globală a devenit tot mai evidentă.
Puternica redeşteptare a f unda-mentalismului islamic a confruntat din nou lumea cu spectrul" „Războiului
Sfînt" alimentat de convingeri fanatice care nu pot fi influenţate de raţiune şi care sunt insensibile la
presiunile militare, economice sau politice. Este evident acum că nevoia de pace între religiile lumii este la
fel de mare ca nevoia de pace între naţiunile lumii, iar cea din urmă nu poate fi realizată fără cea dintîi.
Totuşi, perspectivele pentru stabilirea păcii între facţiunile religioase aflate în conflict în Irlanda, Sri
Lanka, India şi Pakistan, şi cu atît mai puţin în Orientul Mijlociu, nu par prea roze. Ioan Paul II crede că
este destinat să înfăptuiască această apropiere. într-adevăr, ea se va înfăptui, dar într-un fel care ar putea
să-i surprindă pe toţi.
Din nou putem avea o înţelegere cel puţin parţială a lucrurilor viitoare apelînd la istorie. Unitatea
religioasă realizată sub Constantin şi complicii săi, papii, o funcţie pe care el a creat-o, a fost cea care a
inaugurat o nouă eră pentru Imperiul Roman. După cum am văzut deja, trebuie realizată din nou o unitate
similară pentru ca acel Imperiu să
Ecumenismul şi Noua ordine mondială 137
renască aşa cum a fost profeţit.
Constantin a fost cel care a convocat Conciliu! de la Niceea,.cunos-cut ca primul conciliu ecumenic.
Penţru_creştini, el reprezintă o piatră de hotar, căci a avut de grijă să fie eliminată din Biserică erezia
gravă a arianismului, care nega divinitatea lui Cristos. Totuşi, lui Constantin nu-i păsa cîtuşi de puţin de
chestiunile teologice. Preocuparea sa era ca episcopii să fie uniţi, indiferent faţă de care temă. Următorul
extras dintr-o scrisoare a lui Constantin arată că întregul scop al politicii sale era promovarea unităţii
politice:
Intenţia mea era să reduc concepţia pe care o au toţi oamenii despre Divinitate la o formă unică; căci cred
cu toată tăria că dacă i-aş putea convinge pe oameni să cadă de acord asupra acestui subiect, treburile
politice ar fi mult mai uşor rezolvate. Dar vai! Aud că între voi sunt multe certuri...
Cauza pare destul de neînsemnată... o chestiune în sine cu totul lipsită de importanţă; şi tu, Afiuj^dacă
nutreşti asemenea gînduri, ar trebui mai bine să taci.1
Deşi Constantin a considerat că e lipsită de importanţă chestiunea divinităţii lui Cristos, şi-a dat seama că
dezacordul neîntrerupt asupra acestui subiect ar fi avut consecinţe politice dezastruoase pentru Imperiu. O
astfel de dispută nu trebuia lăsată să continue. Will Durant explică dilema lui Constantin şi soluţia pe care
a impus-o Bisericii:
... Dacă ar fi fost îngăduită dezbinarea asupra acestei chestiuni, haosul credinţei ar fi putut distruge
unitatea şi autoritatea Bisericii, şi prin urmare valoarea ei ca mînă dreaptă a statului, în timp ce
controversa se răspîndea dînd foc Orientului grec, Constantin s-a hotărît să-i pună capăt prin convocarea
primului Conciliu ecumenic - universal - al Bisericii. Şl a chemat pe toţi episcopii săjyină în anul 325 la
Niceea în Bitinia, aproape de capitala sa Nico-media^şi a furnizat fonduri pentru toate cheltuielile lor...
Conciliul... a emis cu aprobarea împăratului crezul din Niceea... Un edict imperial a ordonat ca toate
cărţile lui Arius să fie arse, iar tăinuirea unor asemenea cărţi să fie pedepsită cu moartea... Evul Mediu
începuse.2
i
138 Dave Hunt
Noul împărat care va conduce Imperiul Roman renăscut, Anticristul, nu este momentan în poziţia de a
transpune în faptă această strategie atît de decisivă a lui Constantin. Cît timp el n-a intrat încă pe scenă, şi
ca pregătire pentru venirea sa, papa Ioan Paul II urmăreşte cu toată puterea o unire ecumenică a tuturor
religiilor. Niciodată în istorie n-a mai existat vreo încercare care să egaleze diplomaţia sa neobosită şi
convingătoare faţă de liderii religiilor lumii în ultimii zece ani. La Geneva, Elveţia, adresîndu-se
Consiliului Mondial al Bisericilor (reprezentînd 400 milioane de protestanţi de pe tot globul), Ioan Paul II
a declarat:
De la începutul lucrării mele ca episcop al Romei, am insistat mereu pe faptul că angajarea bisericii
catolice în mişcarea ecumenică este o chestiune ireversibilă.3
într-adevăr, „angajarea bisericii catolice în mişcarea ecumenică" a fost semnificativă chiar înainte ca
actualul papă să-şi preia funcţia. Acest fapt pare să fie în conflict cu pretenţiile ei de a fi singura biserică
adevărată şi infailibilă. Oricum, deşi îi condamnă la pierzare pe foştii catolici şi protestanţi, catolicismul
permite celor din afara lui să fie mîntuiţi dacă nu cunosc cerinţele şi sacramentele ei şi dacă sunt sinceri în
credinţa lor. Astfel, maica Tereza şi cei ce lucrează cu ea nu încearcă niciodată să convertească la Cristos
pe cei de care îngrijesc şi care sunt pe moarte. în schimb, maica Tereza declară:
Dacă îl întîlnim pe Dumnezeu faţă în faţă şi îl acceptăm în viaţa noastră... devenim hinduşi mai buni,
musulmani mai buni, catolici mai buni, orice am fi - mai buni. Trebuie să-L acceptăm pe Dumnezeu aşa
cum există El în mintea noastră.4
Faptul că mulţi oameni se închină unor dumnezei falşi, lucru pe care Biblia îl condamnă, nu intră niciodată
în ecuaţie. Maica Tereza proclamă „Evanghelia" falsificată pe care o împărtăşesc şi protestanţii prin faptul
că se alătură catolicilor în „evanghelizarea lumii". Ea exprimă cu exactitate însăşi natura romano-
catolicismului care, în rolul său de „prostituată Babilon", trebuie să-şi continue prostituţia spirituală pentru
ca să împlinească Scriptura şi să-şi joace rolul profeţit
Ecumenismul şi Noua ordine mondială 139
în renaşterea Imperiului Roman. Există nenumărate exemple de asemenea prostituţie printre catolici.
Cu o lună înainte de moartea sa, cunoscutul călugăr catolic Tho-mas Merton a spus în Calcutta unei
adunări ecumenice a reprezentanţilor multor religii: „Dragii mei fraţi, deja suntem una. Dar ne imaginăm
că nu suntem. Şi ceea ce trebuie să descoperim e unitatea noastră originară". Prin aceasta, Merton exprima
nu numai ceea ce spusese maica Tereza, ci şi ceea ce mulţi alţi catolici, inclusiv papii, au spus de multă
vreme. De exemplu, trei preoţi catolici afirmă în cartea lor, care este autorizată de biserica catolică:
N-ar trebui să ezităm a culege rodul străvechii înţelepciuni a Orientului şi s-o „capturăm" pentru Cristos...
Mulţi creştini care îşi iau în serios viaţa de rugăciune au fost ajutaţi mult de yoga, Zen, TM şi alte practici
asemănătoare...5
Aprobă Roma cu adevărat amestecarea practicilor hinduse şi budiste cu catolicismul? După cum am
subliniat de mai multe ori, catolicismul este deja un asemenea amestec, căci a provenit dintr-o unire între
păgînism şi „creştinism". Răspunzînd implicării crescînde a catolicilor în TM (Meditaţia transcedentală),
Zen şi alte forme de yoga şi misticism oriental,6 cardinalul Ratzinger (responsabil pe Vatican cu ortodoxia
catolică) a trimis la mijlocul lui decembrie 1989 o circulară de 23 de pagini către JifiQQ,de: episcopi
rqmano-catolici în care şi-a exprimat îngrijorarea. Cu toate acestea, declaraţia (aprobată de papa Ioan Paul
II) n-a condamnat misticismul oriental sau unele practici de meditaţie tip yoga sau New Age, ci în realitate
a îndemnat la „preluarea de la ei a ceea ce este folositor..."7
Ioan Paul II a încurajat public o asemenea atitudine sincretistă. De exemplu, în vizita sa din 1986 în India,
papa a spus marelui număr de ascultători hinduşi la universităţile din Calcutta şi din New Delhi:
Misiunea Indiei... este decisivă, datorită intuiţiei ei asupra naturii spirituale a omului. într-adevăr, cea mai
mare contribuţie a Indiei adusă lumii este să-i ofere o viziune spirituală a omului. Iar lumea face bine
dacă se deschide de bunăvoie acestei străvechi înţelepciuni ca să dobîndească prin ea o îmbogăţire pentru
viaţa omenească.8
i
140 Dave Hunt
Ce afirmaţie incredibilă din partea conducătorului „singurei biserici adevărate" cu privire la o religie care
se închină la idoli şi demoni şi care a adus o asemenea grozăvie peste India! Să încercăm să ni-1 imaginăm
pe apostolul Pavel în Atena şi, în loc să argumenteze împotriva idolatriei ei, aşa cum a făcut, să laude
„înţelepciunea antică" a închinării lui Zeus şi să sugereze că păgînismul grec are de oferit lumii o
valoroasă „viziune spirituală a omului"! Totuşi, aşa este roma-no-catolicismul astăzi, aşa cum a fost încă
din zilele lui Constantin. Şi aşa trebuie să fie pentru a-şi juca rolul în zilele din urmă în vederea stabilirii
noii ordini mondiale bazate pe toleranţa religioasă susţinută de Gorbaciov.
Merton a scris că „budismul şi creştinismul se aseamănă în folosirea existenţei omeneşti de fiecare zi ca
material pentru o transformare radicală a conştientei. El a învăţat că transformarea conştientei p& care
budismul Zen o numeşte „Marea Moarte" este identică cu ceea ce numesc creştinii „a muri şi a învia cu
Cristos" — şi că amîndouă duc la „moartea eului" şi la o „viaţă nouă" care nu se găseşte într-un paradis
viitor, ci într-un „aici şi acum".
Dar lucrurile nu stau aşa! Prăpastia de netrecut dintre creştinism şi orice altă religie este Cristos însuşi şi
moartea, înmormîntarea şi învierea Sa pe această planetă pentru păcatele noastre. Scopul lui Cristos a fost
să ne împace cu Dumnezeu, aşa încît să trăim nu numai pentru un „aici şi acum", ci pentru totdeauna cu El
în cer. Ecumenismul neagă unicitatea vitală şi extrem de importantă a lui Isus Cristos. Apostolul Pavel n-a
încercat să moară faţă de sine prin tehnici mistice care sunt la modă astăzi printre catolici, budişti, hinduşi,
adepţi ai Mişcării New Age şi chiar printre un număr crescînd de creştini evanghelici. Moartea sa faţă de
eu s-a produs prin credinţă în moartea lui Cristos pentru păcatele sale - o credinţă care nu numai că
lipseşte din doctrinele de bază ale hinduismului, budismului şi altor religii, ci este din principiu respinsă şi
contracarată de ele. Pavel a declarat triumfător şi cu adîncă recunoştinţă:
Sunt crucificat împreună cu Cristos, totuşi trăiesc; însă nu eu, ci Cristos trăieşte în mine; şi viaţa pe care o
trăiesc acum în carne o trăiesc prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru
mine (Galateni 2:20)
Ecumenismul şi Noua ordine mondială 141
Clerul romano-catolic deţine de foarte mult timp rolul de conducător în eforturile ecumenice. S-ar putea
umple o carte cu exemple în acest sens, dar cîteva sunt de-ajuns. Papa Ioan XXIII şi Paul VI s-au asociat
unor personalităţi ca Dalai Lama, Anwar el-Sadat (un musulman) şi Secretarul General al O.N.U. U.
Thant (un budist) pentru a forma Templul înţelegerii, cunoscut ca fiind Naţiunile Unite ale Religiilor
Lumii. Directorul Programelor Internaţionale ale Templului este Luis M. Dolan, un preot catolic.
Arhiepiscopul catolic Angelo Fer-nandes a fost pentru primii opt ani preşedinte al Conferinţei Mondiale
asupra Religiei şi Păcii cu sediul la Geneva, organizată pentru a crea „o reţea în curs de dezvoltare care să
implice toate religiile majore ale lumii". Cînd Fernandes s-a retras din funcţie, a fost înlocuit de zece
preşedinţi reprezentînd şase religii mondiale.
„Sfinţia Sa" Dalai Lama, care e „Dumnezeu" pentru majoritatea budiştilor tibetani, a fost bine primit de
liderii romano-catolici de pretutindeni. El s-a întîlnit de două ori cu papa Paul VI, iar cu bunul său prieten
Ioan Paul II s-a întîlnit de cinci sau chiar mai multe ori. „A-mîndoi avem acelaşi ţel", spune Dalai Lama. 9
La începerea primului său tur prin S.U.A., în onoarea „Dumnezeului-rege în exil" s-a ţinut o sărbătoare în
1979 la catedrala St. Patrick din New York, pe care revista Time a numit-o „un festival inter-religios
extraordinar" găzduit de cardinalul Cooke. Declarînd că „toate religiile majore ale lumii sunt în esenţă una
şi aceeaşi", Dalai Lama a fost ovaţionat îndelung de marea mulţime care s-a ridicat în picioare.10
Cardinalul Cooke a spus:
Aceasta este una din cele mai importante mişcări ale Spiritului în vremea noastră. Ne zicem bun-venit unii
altora în bisericile, templele [budiste] şi sinagogile noastre."
Prin „Spiritul", cardinalul a vrut să zică Spiritul Sfînt, dar ecumenismul implică în realitate un spirit străin.
Isus a numit Spiritul Sfînt nu numai Mîngîietorul, ci şi „Spiritul adevărului, pe care lumea [adică
necreştinii] nu-L poate primi" (Ioan 14:17). Afirmaţia că „toate religiile majore ale lumii sunt în esenţă
una şi aceeaşi" este o minciună care se ridică împotriva pretenţiei de exclusivitate a lui Cristos. Mişcarea
ecumenică este o negare a adevărului biblic şi în special a pretenţiei lui Cristos că El e singurul Mîntuitor
şi că toţi trebuie să
142 Davc Hunt
creadă în El dacă nu vor să fie pierduţi pentru totdeauna.
Un alt lider catolic care a fost un promotor major al unităţii religioase globale a fost cardinalul Augustin
Bea, iezuit şi timp de 19 ani rector al Colegiului Biblic Pontifical din Roma. Cardinalul Bea a găzduit
anual „Agapele Frăţiei", la care luau parte sute de oaspeţi internaţionali reprezentînd religiile majore ale
lumii: budişti, musulmani, şintoişti, etc. Un exemplu tipic pentru discursurile cardinalului a fost cel de la a
şaptea Agapă în care el „a accentuat fraternitatea omului şi paternitatea lui Dumnezeu, care, a spus el,
cuprinde toţi oamenii..."12 Totuşi, lsus a spus chiar şi evreilor religioşi: „Voi sunteţi din tatăl vostru,
diavolul" (Ioan 8:44) şi 1-a avertizat pe Nicodim că trebuie să fie „născut din nou" prin Spiritul Sfînt
pentru a deveni un copil al lui Dumnezeu, altfel nu putea vedea Regatul lui Dumnezeu.
Cardinalul Bea, care a fost duhovnicul personal al papei Pius XII şi un consilier apropiat al cîtorva papi, a
văzut în înflorirea mişcării ca-rismatice un vehicul pentru realizarea scopurilor ecumenice ale roma-no-
catolicismului. Cardinalul 1-a căutat pe David DuPlessis (cunoscut ca „Mr. Pentecost"), pe care 1-a invitat
la al doilea Conciliu Vatican.13 DuPlessis şi alţi conducători penticostali şi carismatici au acceptat cu
bucurie şi au devenit fără să vrea pionii Romei. Astfel a început o acceptare crescîndă a catolicilor de către
carismaticii protestanţi. Mişcarea carismatică de azi este o punte majoră către Roma.
Un alt promotor al unităţii religioase care a folosit Mişcarea carismatică14 pentru a promova obiectivele
ecumenice ale Romei a fost cardinalul Leon Joseph Suenens. Cardinalul a avut o mare influenţă in
Consiliul General format la începutul anilor 1970 de către liderii Mişcării carismatice - un Consiliu care a
dirijat în mod secret timp de mulţi ani Mişcarea carismatică. Procesele verbale ale întrunirilor din mai-
iunie 1977 dezvăluie că mîna necunoscută care dirija din spatele scenei era cardinalul Suenens:
Noi, ca şi Consiliu, ne angajăm să lucrăm împreună cu cardinalul pentru refacerea şi unitatea poporului
creştin şi evanghelizarea lumii în proiectele asupra cărora vom cădea reciproc de acord, în fiecare proiect,
conducerea, autoritatea şi metoda de aplicare vor fi hotărîte de comun acord de către cardinal şi Consiliu
în funcţie de cerinţele fiecărei situaţii.
Ecumenismul şi Noua ordine mondială 143
„Evanghelizarea lumii" cu Suenens, care a contribuit la răspîndirea unei evanghelii false? De exemplu,
cardinalul găzduise şi ţinuse discursul de deschidere la a doua Conferinţă Mondială asupra Religiei şi
Păcii din Louvain, Belgia, în 1974. Conferinţa din Louvain, care a primit binecuvîntarea papei Paul VI, a
scos în evidenţă în mod deosebit rolul important pe care unitatea religioasă trebuie să-1 joace în înte-
meierea viitorului guvern mondial. Tema principală a fost chemarea spre „o nouă ordine mondială". Sub
conducere catolică, declaraţia de la Louvain afirmă:
Budişti, creştini, confucianişti, hinduşi, jainişti, evrei, musulmani, şintoişti, sikhi, zoroastri şi mulţi alţii,
am căutat aici să ascultăm spiritul din variatele şi venerabilele noastre tradiţii religioase... ne-am luptat cu
chestiunile arzătoare pe care societăţile noastre trebuie să le rezolve ca să aducă pace, dreptate şi o viaţă
demnă pentru fiecare persoană şi fiecare popor.
Ne bucurăm că... lunga perioadă a izolării marcate de mîndrie şi prejudecăţi a religiilor omenirii a dispărut
acum, sperăm noi, pentru totdeauna.15
Apelăm la comunităţile religioase ale lumii ca să insufle atitudinea cetăţeniei planetare...16
în timp ce ierarhia catolică şi în special papa a preluat rolul major de conducere, ecumenismul are o
conducere mult mai largă, incluzîn-du-1 chiar pe coreanul Sun Myung Moon. Această mişcare pe cale de
înmugurire a pus de ani de zile temelia unei „noi ordini mondiale". Principalul ei apel la unitate este
nevoia disperată de pace universală. Moon, fondatorul Federaţiei Inter-religioase pentru Pacea Lumii, de-
clară: „Toţi bărbaţii şi femeile religioase ar trebui să demoleze acum zidurile sectarismului... pentru ţelul
mai mare al... păcii lumii".17 Zidurile s-au prăbuşit într-adevăr. Numindu-1 „cel mai strălucit anticomunist
şi inamicul numărul unu al statului", revista Moscow News a adăugat cu bucurie că era „timpul împăcării"
după ce Gorbaciov îl „găzduise personal pe Moon între zidurile Kremlinului". Moon a răspuns că Uniunea
Sovietică, pe care o egalizase mai înainte cu Satan, urma „să joace un rol major în planul lui Dumnezeu de
construire a unei lumi a păcii".18 Cît de repede încep piesele să se asambleze una cu alta!
144 Dave Hunt
Ecumenismul şi Noua ordine mondială 145
O altă faţetă a mişcării ecumenice o reprezintă „Consiliile Inter-religioase (lnterfaith)" care apar pe tot
globul. Există acum mai mult de 70 din acestea în Statele Unite, iar numărul este în creştere. Următoarea
descriere a primei întruniri a Consiliului Inter-religios al Statului Washington arată că diferenţele
religioase pot într-adevăr fi puse deoparte în interesul păcii globale şi al noii ordini mondiale:
Swami Bhaskarananda, un hindus, a intonat o rugăciune către Dumnezeu... Ismail Ahmed, un musulman,
a recitat o scurtă rugăciune către Dumnezeu... Toţi membrii au căzut de acord că încrederea era cel mai
important obiectiv al lor pe termen scurt, întîlnindu-se la Societatea Vedanta pe Capital Hill, cei care au
semnat carta consiliului şi-au exprimat aşteptările şi speranţele lor pe care le legau de unirea lor, în timp
ce-au stat în faţa unui altar împodobit cu imaginile lui Sri Ramakrishna, Isus Cristos şi Buda. „Sprijinul şi
inima mea se află în acest grup", a spus Pasha Moha-jerjasby, un membru al religiei Baha'i, o sectă
musulmană. Baha'ii cred că pacea mondială nu este numai posibilă, ci inevitabilă..." Bhaskarananda a spus
grupului că hinduşii cred „în armonia tuturor religiilor"...19
încurajînd un asemenea ecumenism, papa a declarat: „Creştinii trebuie să colaboreze cu [toate] celelalte
religii pentru a asigura pacea". El a spus că „biserica catolică intenţionează să facă parte dintr-o astfel de
cooperare ecumenică şi inter-religioasă şi s-o promoveze".20 în acest scop, biserica catolică menţine un
dialog deschis cu reprezentanţii a patru religii majore necreştine. Scriind în The Tibetan Re-view (şi citat
cu entuziasm în Catholic World), un călugăr budist a evaluat obiectivele acestui dialog:
Unitatea religioasă promovată de Sfîntul Părinte papa Ioan Paul II şi aprobată de Sfinţia Sa Dalai Lama nu
este un scop care poate fi atins imediat, dar ar putea veni o zi cînd dragostea şi compasiunea pe care atît
Buda, cît şi Cristos le-au predicat aşa de elocvent vor uni lumea într-un efort comun de a salva omenirea
de la o distrugere fără sens, conducînd-o spre lumina în care credem cu toţii.21
Papei Ioan Paul II trebuie să i se mulţumească în mod deosebit pentru faptul că mişcarea ecumenică uriaşă
cu conexiuni pe tot globul se răspîndeşte acum cu repeziciune. După cum Gorbaciov a schimbat lumea
politică, tot aşa papa a schimbat lumea religioasă. Folosindu-şi prestigiul imens şi atracţia emoţională a
păcii globale, papa a reuşit în 1986 să strîngă împreună personalităţi de frunte din douăsprezece religii ale
lumii la Assisi, Italia. Participanţii s-au rugat „Dumnezeului" în care credea fiecare, implorînd aceste
zeităţi să aducă pace în lume. Pentru a justifica onorarea rugăciunilor făcute chiar şi de vraci şi închinători
la foc, Ioan Paul II a spus participanţilor că „provocarea obţinerii păcii... este mai importantă decît toate
deosebirile religioase".22
Realizările ecumenice fără precedent ale papei au inspirat mulţi politicieni de frunte şi au avut ca rezultat
noi mişcări ecumenice pentru pacea lumii. Una din cele mai semnificative dintre acestea, Forumul Global
al Liderilor Spirituali şi Parlamentari pentru Salvarea O-menirii, şi-a început activitatea aproape
neobservat în 1985, cînd nişte „lideri spirituali" din cele cinci religii majore ale lumii şi oficialităţi alese
din cinci continente s-au întîlnit ca să facă un schimb de idei pentru salvarea ecologică şi pacea lumii. Din
această întîlnire a rezultat un parteneriat de colaborare între liderii politici şi cei ai religiilor - o alianţă care
fusese de neimaginat de la apusul Romei antice:

Am examinat natura relaţiei dintre viaţa politică şi religioasă, şi... am căzut de acord că ambele părţi
[liderii religioşi şi politici] au nevoie şi doresc să colaboreze împreună... şi vor promova la nivel regional,
naţional şi local orice colaborare posibilă între liderii spirituali şi cei parlamentari. Intrăm într-o eră a
cetăţeniei globale... Această nouă conştientă este mai presus de orice barieră de rasă şi religie, ideologie şi
naţionalitate...
Suntem purtătorii viziunii unei noi comunităţi, în care lunga şi tragica istorie a violenţei omeneşti face loc
unei epoci a bunăstării şi păcii reciproc asigurate.23
Acel pact a dus la o conferinţă de cinci zile a Forumului Global la Oxford, Anglia, în aprilie 1988, în care
lideri spirituali şi parlamentari din 52 de ţări s-au întîlnit pentru „a pune în legătură toate religiile cu
146 Dave Hunt
toate atitudinile politice". Printre participanţi au fost senatori S.U.A. şi savanţi eminenţi, membri al
Sovietului Suprem şi ai Academiei Sovietice de Ştiinţe, Secretarul General O.N.U. şi Arhiepiscopul de
Can-terbury, maica Tereza şi Dalai Lama, membri de cabinete, cardinali, swami, episcopi, rabini, imami şi
călugări.24 Participanţii la conferinţă au publicat o „Declaraţie Finală a Conferinţei" în care se spunea:
Am fost... aduşi împreună de preocuparea comună pentru supravieţuirea lumii, şi din întîlnirea noastră am
ajuns la o conştientă vie a unităţii fundamentale a omenirii... şi la recunoaşterea faptului că fiecare om are
atît o dimensiune spirituală, cît şi una politică...25 Fiecare din noi a fost transformat prin experienţele şi
evenimentele trăite în Oxford... şi ne-am luat angajamente care sunt irevocabile.26
Cel mai recent Forum Global s-a întîlnit în 15-19 ianuarie 1990 la Moscova. A fost găzduit de ceea ce
participanţii au numit o „alianţă unică": „Sovietul Suprem, primul parlament al ţării liber ales; toate
comunităţile de credinţă din U.R.S.S. coordonate de biserica ortodoxă rusă, Academia de Ştiinţe a
U.R.S.S. şi Fundaţia Internaţională pentru Supravieţuirea şi Dezvoltarea Omenirii". La Forumul de la
Moscova au luat parte peste 1000 de participanţi din 83 de ţări care au cerut „o nouă perspectivă
planetară" implicînd o „nouă bază etică şi spirituală pentru activităţile omeneşti pe pămînt".
Un astfel de parteneriat ecumenic între liderii religioşi şi politici este decisiv pentru apariţia lui Anticrist.
„Psihologia creştină" a jucat un rol vital, chiar dacă prea puţin sesizat, în pregătirea scenei pentru o
asemenea unitate. Ea reprezintă ecumenismul fundamental în care creştinii se unesc nu numai cu alte
religii, ci şi cu ateii şi umaniştii. Cristos devine partenerul lui Freud, Jung, Rogers, Maslow şi unei armate
de alţi anti-creştini ale căror teorii furnizează acea parte a „adevărului lui Dumnezeu" care a fost chipurile
lăsat în afara Bibliei prin omisiunea Spiritului Sfînt. Psihologia asigură limbajul comun pentru un „dialog
spiritual" între creştini şi umanişti care duce la o nouă „înţelegere" ecumenică reciprocă.
Falsa idee a psihologiei că noi trebuie să fim totdeauna „pozitivi" şi să nu criticăm niciodată pe cineva
încurajează subtil înşelăciunea că toate religiile sunt echivalente. Această credinţă pătrunde în de-
Ecumenismul şi Noua ordine mondială 147
nominaţiunile principale şi chiar în aşa-zisele cercuri evanghelice. Jus-tificînd o asemenea erezie, unul din
cei mai influenţi lideri bisericeşti de azi, un teleevanghelist din sudul Californiei pe care l-am citat deja,
declară: „... Ceea ce mă deosebeşte de fundamentalişti este că ei încearcă să-i convertească pe toţi să
creadă cum cred ei... Cunoaştem lucrurile asupra cărora religiile majore sunt de acord. Căutăm să ne
concentrăm asupra acestor [convingeri comune] fără să-i ofensăm pe cei cu puncte de vedere diferite..."27
Un asemenea „creştinism" fals nu mai consideră că adevărul este important, şi în felul acesta poate fi
îmbrăţişat de adepţii tuturor religiilor fără ca aceştia să-şi schimbe convingerile. El pune temelia ideală
pentru venirea lui Anticrist.
O altă organizaţie binecunoscută care promovează aceeaşi evanghelie trebuie menţionată aici datorită
importanţei ei. Francmasoneria susţine şi încurajează în secret ecumenismul şi îşi pregăteşte în tăcere
membrii să accepte şi să fie o parte a viitoarei noi ordini mondiale. Ceea ce face ca francmasoneria să fie
atît de influentă este faptul că aşa mulţi din milioanele sale de membri ocupă poziţii de conducere
pretutindeni pe glob. în ţara noastră există aproape totdeauna un procentaj semnificativ de francmasoni în
staff-ul Casei Albe şi în Cabinet, Senat, Congres, Curtea Supremă şi Pentagon, precum şi în conducerea
companiilor economice de vîrf.
Expertul în francmasonerie Cari H. Claudy se laudă cu toleranţa francmasonilor faţă de toate religiile:
„Francmasoneria nu specifică vreun Dumnezeu al unui crez oarecare; ea cere doar să crezi într-o divinitate
oarecare şi să-i dai orice nume vrei... oricare este bun..." 28 Al-bert Pike, fost conducător al
francmasoneriei, jubilează la fel:
Francmasoneria [este acea religie] în jurul cărei altare creştinii, evreii, musulmanii, brahmanii [hinduşii],
adepţii lui Confucius şi Zoroastru se pot aduna ca fraţi şi se pot uni în rugăciune...29
Ca urmare, întrunirea de rugăciune ecumenică a papei de la Assisi n-a făcut altceva decît să exprime
public ceea ce francmasoneria practică în particular de secole. Acest fapt este extrem de semnificativ dacă
(aşa cum par să indice dovezile) am ajuns într-adevăr la acest moment în istorie cînd Imperiul Roman e pe
punctul de a fi renăscut, pregătind scena pentru o nouă ordine mondială cu noua ei religie
148 Dave Hunt
mondială însoţitoare acceptabilă pentru toate religiile. Fără îndoială că francmasoneria a pregătit pe mulţi
din cei care sunt în prezent politicieni de frunte să joace un rol-cheie în aceste evenimente, deoarece ei
practicau deja în secret ceea ce lumea va trebui să accepte cîndva în mod public. Iată de exemplu
următoarea rugăciune rostită în ceremonia de deschidere pentru al 31-lea grad al ritului scoţian.
Ascultă-ne cu indulgenţă, o, Divinitate infinită... Fă ca potopul luminii francmasonice să se reverse în flux
continuu asupra întregii lumi şi fă ca francmasoneria să fie crezul întregii omeniri.30
în ciuda faptului că francmasoneria e în mod indiscutabil o sectă religioasă anticreştină, ea are ca membri
mulţi care se auto-denumesc creştini. Influenţa lor ca lideri bisericeşti contribuie la faptul că în de-
nominaţiunile principale unicitatea lui Cristos este negată tot mai mult. La începutul lui 1990, la convenţia
sa anuală, Dioceza Episcopală din Michigan a refuzat să voteze rezoluţia că „Isus este Cristosul, ,singurul
Nume dat sub cer prin care putem fi mîntuiţi"'. Rezoluţia, care pur şi simplu cita din Biblie, a fost numită
„dezbinatoare şi înjositoare pentru nişte oameni a căror credinţă în Dumnezeu este la fel de puternică ca şi
a noastră, deşi e definită diferit". A fost supusă la vot şi ratificată o altă rezoluţie care îi obliga pe
episcopalieni să proclame o „Veste Bună" care putea fi susţinută de către orice religie şi care în felul
acesta nu avea nici o valoare mîntuitoare.
Iată apariţia bisericii ecumenice apostate, mireasa lui Anticrist! „Creştinismul pozitiv" este duşmanul
crucii. Adevărul îi supără pe cei care nu vor să-1 audă. Totuşi, a vesti ceva care nu corespunde pe deplin
adevărului înseamnă a te juca cu destinul etern al sufletelor. Promisiunea ecumenismului de „unitate" e
tentantă, dar această unitate îl neagă pe Cristos şi netezeşte calea pentru Anticrist şi noua sa religie
mondială. E o unificare care va duce în cele din urmă la distrugere.
Nu mai există acum nici o stavilă în calea răspîndirii cu repeziciune a mişcării ecumenice şi a cuprinderii
de către ea a tuturor religiilor. Cel mai apreciat psiholog creştin din America se referă cu entuziasm la
„marea camaraderie dintre liderii ai aproape tuturor grupărilor religioase din Statele Unite".31 Un grup de
teologi creştini cere de asemenea „o deplasare de la insistenţa asupra superiorităţii şi finalită-
Ecumenismul si Noua ordine mondială 149
ţii lui Cristos şi a creştinismului spre o recunoaştere a valabilităţii independente a altor căi". Ei justifică o
asemenea erezie cu argumentul că „eliberarea economică, politică şi în special nucleară este o sarcină prea
mare pentru o singură naţiune, religie sau cultură..."32
E doar o coincidenţă faptul că în acest moment se rîvneşte atît la unitatea religioasă, cît şi la cea politică?
A venit vremea pentru aceasta. Chiar şi agresiunea făţişă a Irakului în scopul cuceririi Kuweitului în
august 1990 a devenit un motiv de speranţă pentru un sfîrşit al conflictelor militare. După cum a declarat
Marlin Fitzwater, purtătorul de cuvînt al Casei Albe: „Războiul aflat acum în curs schiţează un nou
concept pentru pacea lumii".33
Chemarea lui Saddam Hussein la un Război Sfînt (Jihad) nu numai că a slăbit solidaritatea arabă, ci a şi
pus sub semnul întrebării însuşi conceptul de Jihad. Dacă musulmanii vor medita la asemenea întrebări în
zilele ce le stau în faţă, s-ar putea ca ei să înceapă să se vadă nu ca o lume separată în dezacord cu toţi
ceilalţi, ci ca o parte a unei comunităţi internaţionale pluralist-religioase care învaţă să trăiască, să se
respecte şi să coopereze împreună.
Solidaritatea fără precedent a membrilor Naţiunilor Unite (inclusiv multe state arabe) care s-au ridicat
împreună împotriva agresiunii lui Hussein a dat avînt speranţei optimiste că în sfîrşit O.N.U. îşi în-
deplineşte obiectivul. Menţinerea păcii pe tot globul pare dintr-odată o posibilitate viabilă, făcîndu-i pe
liderii politici să se alăture chemării lumii religioase la o „nouă ordine mondială".
După ce a fost discutată în particular între preşedintele George Bush şi consilierii săi, tema unei „noi
ordini mondiale" a început să fie pentru prima dată dezbătută în public. Chiar înaintea plecării în Helsinki,
Finlanda, la începutul lui septembrie 1990, pentru a discuta criza Golfului Persic la întîlnirea sa la nivel
înalt cu preşedintele sovietic Gorbaciov, Bush şi-a exprimat speranţa că „temelia pentru noua ordine
mondială va fi pusă la Helsinki" şi că aceasta va fi întemeiată sub conducerea Naţiunilor Unite. La
conferinţa de presă cu Gorbaciov care a urmat istoricei întîlniri, preşedintele Bush a declarat optimist:
Dacă naţiunile lumii, acţionînd împreună, continuă aşa cum au început, vom aşeza piatra de temelie a unei
ordini internaţionale mai paşnice decît tot ce-am cunoscut pînă acum.34
150 Dave Hunt
Stăruind asupra aceleaşi teme după întîlnirea la nivel înalt, Secretarul de Stat James Baker a declarat la
programul de televiziune naţională Face to Nation difuzat pe data de 10 septembrie 1990: „Suntem pe
punctul de a forma o nouă ordine mondială". în trecut, asemenea exprimări ar fi fost calificate ca o himeră
sau nălucire utopică, dar acum mass-media le lua în mod serios. Revista Time relata că „administraţia
Bush ar dori să facă din O.N.U. o piatră de temelie a planului ei de a construi o nouă ordine mondială".
Revista Newsweek a spus: „în timp ce George Bush a pescuit, a jucat golf şi a meditat luna trecută în
Mâine la perioada de după războiul rece, a început, după cum spun consilierii săi, să-şi imagineze o nouă
ordine".36 Ziarele din toată ţara aveau pe prima pagină titluri ca: „Preşedintele aclamă ,noua ordine
mondială'"" şi citau un funcţionar de la Casa Albă care (refe-rindu-se la întîlnirea Bush-Gorbaciov) a
declarat: „Eu cred că e... un semn încurajator că intrăm într-o nouă ordine mondială în care competiţia Est-
Vest, S.U.A.-U.R.S.S. nu va mai fi evenimentul dominant".38
Adresîndu-se Naţiunilor Unite în 25 septembrie 1990, Ministrul sovietic de externe Eduard Şevardnadze a
denunţat acţiunile lui Saddam Hussein ca fiind „o ameninţare a unei noi ordini mondiale". Este interesant
că Mihail Gorbaciov a fost primul lider din lume care a vorbit în public despre o „nouă ordine mondială",
şi el a făcut-o cu aproape doi ani înainte ca George Bush să aibă această viziune. în discursul său istoric
către Naţiunile Unite în 7 decembrie 1988, preşedintele sovietic a făcut această afirmaţie dogmatică şi
chiar profetică:
Un alt pas înainte pentru lume este posibil numai dacă pe calea spre o nouă ordine mondială năzuim după
o mai mare armonie în toate chestiunile importante.39
Astăzi nu se mai îndoieşte nimeni că el a avut dreptate. Această nouă ordine mondială va fi totuşi condusă
de Anticrist. Pregătirea religioasă pentru venirea lui la putere este la fel de importantă ca şi cea politică.
Amîndouă sunt în curs de desfăşurare. Totuşi, pentru desă-vîrşirea procesului lipseşte un element vital pe
care Dumnezeu însuşi îl va furniza.

13.
Ecologie şi Pace globală
CINE NU S-A DELECTAT privind frumuseţea inexprimabilă a unui apus de soare, sau imensitatea de
stele strălucind pe cerul rece şi senin al nopţii, sau nuanţele aproape magice al umbrelor jucîndu-se pe
siluetele munţilor îndepărtaţi în amurg, sau pastelurile care dau culoare deşertului la răsăritul soarelui, sau
soarele strălucind pe apele rîurilor şi lacurilor? Şi cine n-a stat nemişcat să privească fascinat şi uimit
cîteva din diversitatea nesfîrşită a creaturilor care sunt fala acestui pămînt? Cuvintele nu reuşesc să descrie
frumuseţea atrăgătoare a acestui pămînt! Totuşi, locuitorii ei nerecunoscători au distrus-o sistematic, şi
numai acum se trezesc la realitate şi văd că distrug mediul înconjurător de care depinde însăşi viaţa şi
supravieţuirea lor. Şi chiar după ce a avut loc această conştientizare, s-a observat o silă în a face faţă
gravităţii situaţiei şi în a se angaja în acţiunea necesară. Ca urmare, dezastrul ecologic este o ameninţare
mult mai mare decît îşi dau seama cei mai mulţi oameni - iar timpul ar putea fi pe sfîrşite.
în contrast cu conştientizarea tîrzie a omenirii privitor la problema ecologică, profeţia biblică a anticipat
această problemă cu mii de ani în urmă şi a arătat că dispreţuirea creaţiei va atrage judecata lui Dumnezeu.
Aşa cum a văzut Ioan în viziunea consemnată în Apocalipsa, un scop major al judecăţii care va veni
asupra pămîntului va fi să-i „distrugă pe cei ce distrug pămîntul" (11:18). O parte din judecăţile lui
Dumnezeu sunt de natură ecologică, devastînd iarba şi copacii şi poluînd oceanele şi rîurile. Implicaţia
este că omul a adus asupra lui însuşi aceste consecinţe cumplite.
Odată cu deschiderea frontierelor închise, doar acum iese la lumină faptul că poluarea în unele zone ale
Europei de Est a progresat prea
152 Dave Huni
mult, astfel că nu se mai poate pune problema unei remedieri pe termen scurt. Pădurile au murit,
rîurile şi lacurile au devenit haznale chimice, recoltele sunt contaminate fără vreo şansă de
îndreptare, animalele din ferme s-au îmbolnăvit, iar mii de copii sunt ameninţaţi prematur de
moarte. Poluarea aerului în sudul Poloniei a atins aşa nivele letale, încît guvernul ia în
considerare distribuirea măştilor de gaze pentru cetăţeni. Măsuri urgente la scară largă trebuie
luate imediat, dar Europa de Est duce lipsă atît de fonduri, cît şi de tehnologie pentru a face faţă
problemei. Poluarea nu cunoaşte limite, aşa că Occidentul trebuie să se angajeze atît cu
cunoştinţe tehnice, cît şi cu ajutor financiar uriaş.
Desigur, Occidentul îşi are propriile sale probleme grave cu mediul. Autopsiile făcute pe copiii
care mor în accidente rutiere în zona I.os Angeles scot la iveală că plămînii lor sunt înnegriţi, iar
arterele înfundate. Şi aşa este în toată lumea industrializată. în fiecare an o altă mie de specii sunt
exterminate în ceea ce biologii au denumit „nu mai puţin dccît un holocaust al naturii".
Nu mai e nevoie să dăm mai multe amănunte. E suficient pentru obiectivul nostru să recunoaştem
că criza ecologică globală cu care ne confruntăm poate să unească omenirea pentru o cauză
internaţională comună. în felul acesta, mişcarea ecologică ar putea juca un rol semnificativ în a
aduce unitatea neapărat necesară apariţiei lui Anticrist.
Pacea globală este cheia. O pace adevărată nu numai că ar înlătura ameninţarea unui holocaust
nuclear şi a contaminării continue de pe urma testelor nucleare, dar ar fi şi singurul mijloc de
purificare a mediului. Cu graniţele închise, gradul de poluare nu putea fi cunoscut, şi n-ar fi putut
exista niciodată cooperarea internaţională necesară pentru o ecologie sănătoasă. Mai mult, prin
nenumăratele miliarde de dolari şi marele număr de persoane angajate în pregătirile de război, ar
fi lipsit resursele necesare pentru a salva mediul la timp. Unitatea globală este astfel vitală
supravieţuirii oamenilor - de aceea va fi adoptată şi datorită acestui fapt.
Lumea are nevoie disperată de siguranţa unei păci de durată, astfel încît să poată lua resursele
destinate pînă acum fabricării instrumentelor de distrugere şi să le folosească în schimb pentru a
salva planeta Pămînt şi a oferi locuitorilor ei o viaţă mai bună. Din fericire, înţelegerea faptului că
armele care le avem acum ar putea pune capăt civi-
Ecologie şi Pace globală 153
lizaţiei aşa cum o ştim acţionează ca o formidabilă piedică împotriva războiului şi asigură o
motivaţie puternică pentru a aplana diferenţele dintre noi. Mai există încă dorinţă de putere din
partea liderilor, şi teama de atacul unui duşman. Totuşi, cel puţin, ne îndreptăm în direcţia care
trebuie - dar oare nu se va dovedi a fi puţin prea tîrziu?
Se zice că Dwight D. Eisenhower a spus: „într-adevăr, cred că oamenii îşi doresc pacea atît de
mult, încît în curînd guvernele ar face bine să se dea la o parte şi să-i lase s-o aibă". Tocmai am
văzut cum regimurile comuniste opresive din Europa de Est au fost forţate „să se dea la o parte"
din calea milioanelor de cetăţeni obişnuiţi care au demonstrat pe străzi şi au făcut cunoscut în
felul acesta că nu vor accepta nimic mai puţin decît libertate şi democraţie. Dar pe tot globul se
agită o mişcare cetăţenească uriaşă de sute de milioane de oameni hotărîţi să ceară o soluţie
imediată la cele două chestiuni corelate, ecologia şi pacea. Poate că timpul despre care a vorbit
Eisenhower a sosit în cele din urmă - şi nici o clipă prea devreme.
După cum am văzut, după ce au ignorat mişcarea ecumenică timp de mulţi ani, liderii politici au
început recent să-şi dea seama de importanţa unităţii religioase pentru mult dorita nouă ordine
mondială. Rezultatul a fost un nou parteneriat semnificativ între guvern şi religie foarte
asemănător cu cel realizat de Constantin - un pas important în pregătirea lumii pentru renaşterea
Imperiului Roman şi pentru viitorul său lider politic şi religios. Motivaţia este bună: pace şi
protecţie ecologică, preocupări comune de mare importanţă în jurul cărora toate religiile se pot
uni ecumenic. Consiliul Mondial al Bisericilor a hotărît acum că testul major al ortodoxiei cuiva
este poziţia lui faţă de mediul înconjurător.
Din nefericire, Isus Cristos, fără de care nu poate exista pace adevărată sau vindecare ecologică,
este lăsat în afara acestor dezbateri. De ce? S-a dovedit cumva că este un înşelător? Nu. Pur şi
simplu pentru că problema adevărului n-are nici o legătură cu chestiunea. Nu ar fi în pas cu
ecumenismul tolerant al noii ordini mondiale să recunoşti afirmaţiile exclusive ale lui Cristos.
Chiar şi „creştinii" care se alătură mişcărilor pacifiste şi ecologiste nu-L mai menţionează pe
Cristos în legătură cu preocupările lor. Uşa este astfel larg deschisă pentru ca Anticrist să vină cu
soluţia sa.
Punînd temelia unei viitoare religii mondiale, preocupările ecolo-
154 Davc Hunt
gice sunt tot mai mult exprimate chiar şi de cătrei atei în termeni spirituali panteişti/New Age, ca
şi cînd universul ar fi o entitate vie sau chiar conştientă (ipoteza Gaia) cu care trebuie să facem
pace şi să trăim în armonie. La Forumul Global din Moscova din ianuarie 1990 la care ne-am
referit deja, fizicianul Fritjof Capra a spus că spiritualitatea este „comună întregii omeniri". El a
definit apoi spiritualitatea ca „experienţa de a fi conectat la cosmos ca un întreg... care dă înţeles
vieţii". Totuşi, dacă cineva neagă Dumnezeul Creator inteligent şi care ştie ce vrea al Bibliei şi
optează pentru „forţele creatoare" vagi şi impersonale, aşa cum trebuie făcut în noua ordine
mondială, atunci cosmosul nu are nici o finalitate, iar viaţa nici un înţeles.
în discursul său la aceeaşi conferinţă din Moscova, senatorul S.U.A. Al Gore a declarat: „Nu văd
cum poate fi rezolvată problema mediului fără referire la valorile spirituale care se găsesc în orice
religie". El nu se referea la creştinismul biblic, care este unic, ci la o „spiritualitate" ecumenică
bazată pe ceea ce el a numit „o nouă credinţă în viitorul vieţii pe pămînt... [asigurînd] valori mai
înalte în conducerea afacerilor omenirii". Confirmînd direcţia în care ne îndreptăm, „declaraţia de
la Moscova" a cerut în final „un consiliu glo-
al liderilor spirituali" şi „crearea unei rugăciuni inter-religioase... o noua bază etică şi spirituală a
activităţii omului pe Pămînt [ar fi]: ()menirea trebuie să intre într-o comuniune nouă cu Natura..."
Dimpotrivă, omenirea trebuie să ajungă din nou în contact nu cu natura însăşi, ci cu Creatorul
naturii. Poluarea planetară este rezultatul poluării cu păcat a sufletului omenesc. Există o singură
soluţie: sîngele lui Isus Cristos, Mielul lui Dumnezeu, vărsat pe cruce ca plată pentru pedeapsa
păcatului cerută de dreptatea lui Dumnezeu. Toată vorbăria despre „valorile spirituale" este doar
o liniştire a conştiinţei, un simplu efort simbolic, o apropiere grosolană faţă de ceea ce s-ar putea
da drept „Dumnezeu", o înşelăciune a lui Satan pentru a orbi omenirea faţă de adevărata
problemă.
„Valori spirituale" este un termen vag pe care nimeni nu-1 defineşte, totuşi toată lumea pare
încîntată să-1 folosească, ca şi cum s-ar li găsit terenul comun pentru a uni ştiinţa şi religia şi s-ar
fi comunicat ceva plin de înţeles. în realitate, nici una din acestea nu este adevărată. „Valorile
spirituale" sunt ca „hainele cele noi ale împăratului": Nimeni nu ştie ce înseamnă termenul.
Totuşi, el a devenit o parte in-
Ecologie şi Pace globală 155
tegrantă a soluţiilor propuse pentru problemele lumii. Ca s-o spunem direct, „valorile spirituale"
sunt noua lozincă a mişcărilor ecologiste şi pacifiste.
Chiar şi unii lideri evanghelici par satisfăcuţi de toată vorbăria despre „valorile spirituale". Ei
reacţionează ca şi cum lucrul acesta ar însemna că cei care folosesc acest termen le sunt înrudiţi
oarecum spiritual, pe cînd în realitate ei ar putea fi atei şi/sau ocultişti total o-puşi creştinismului -
şi în general aşa şi sunt.
Prinţul Philip al Angliei, co-fondator al organizaţiei World Wild-life Fund (WWF), e unul dintre
ecologiştii de frunte ai lumii. WWF a finanţat iniţierea Conferinţei Nord-americane asupra
Religiei şi Ecologiei (NACRE) cu sediul în Washington D.C., care este hotărîtă să recruteze
bisericile locale pentru mişcarea ecologică. Li s-a pus pastorilor la dispoziţie chiar şi o predică de
„Paşte 1990" în care moartea şi învierea lui Cristos sunt lipsite de înţelesul lor adevărat şi
transformate într-un simbol al agoniei ecologice a pămîntului şi a „învierii" pe care eforturile
noastre o pot aduce. NACRE, care a fost unul din principalii sponsori ai Zilei Pămîntului 1990,
cere o „renaştere spirituală a omului din Occident" (orientalul este deja corect introdus în atmos-
feră prin yoga, etc.) ca secret al rezolvării crizei ecologice. Preşedintele organizaţiei, Donald
Conroy, declară: „Dacă comunităţile religioase de pe întreg pămîntul devin conştiente de
dimensiunile etice şi spirituale ale ameninţării mediului înconjurător, atunci există o speranţă
pentru planetă".
Intr-un discurs ţinut recent la Clubul Presei Naţionale din Washington D.C., prinţul Philip a făcut
cunoscut că „valorile spirituale" ale mişcării ecologice nu sunt cele ale creştinismului biblic.
După ce a declarat: „Avem nevoie de o motivaţie religioasă şi spirituală pentru a încuraja
respectul şi grija pentru natură", a continuat argumentînd împotriva concepţiei creştine de salvare
a sufletelor pentru eternitate:
La urma urmei, nu prea are rost să încerci să salvezi sufletele sau să cauţi iluminarea ori salvarea
dacă însăşi existenţa omenirii pe acest pămînt este ameninţată de propriile ei activităţi.1
Mişcarea militantă şi mereu crescîndă Greenpeace se ocupă de o chestiune foarte legitimă. Cu
toate acestea, este o încercare de a aduce
156 Dave Hunt
pacea pe pămînt fără Prinţul Păcii. Dumnezeu i-a scos afară din grădina Eden pe Adam şi Eva care se
răzvrătiseră şi a păzit pomul vieţii cu sabia învăpăiată a judecăţii Sale sfinte asupra păcatului. Cristos S-a
lăsat străpuns „de acea sabie" pentru noi şi a devenit „calea" spre viaţa care este numai El şi pe care numai
El o poate da. Mişcările eco-logiste, oricît de onorabile ar fi, sunt încercări de a reface lumea într-un
paradis pămîntesc fără împăcarea cu Dumnezeu prin lucrarea răscumpărătoare a lui Cristos pe cruce.
Prinţul Philip este un exemplu tipic pentru numărul crescînd de „creştini" de nume care se întorc Ia
păgînism ca rezultat al preocupărilor lor ecologice. Deşi soţia sa, regina Elisabeta II, este capul bisericii
anglicane, în acelaşi discurs ţinut la Clubul Presei Naţionale, prinţul a spus:
Este limpede acum că pragmatismul ecologic al aşa-numitelor religii păgîne cum ar fi cea a indienilor
americani, a polinezienilor, a aborigenilor australieni a fost mult mai realist în sensul unei etici de
conservare decît filozofiile monoteiste mai intelectuale ale religiilor revelate.2
Ca urmare, interesul ecologic încurajează subtil respingerea Bibliei şi a creştinismului. A vorbi de
„spiritualitate" şi despre „libertatea religiei" este la modă. Dar cei care predică toleranţa nu tolerează să se
vorbească despre faptul că Isus Cristos ca Mîntuitor al păcătoşilor este singura speranţă a omenirii. Toate
religiile trebuie să se unească împreună într-o „spiritualitate" generică şi păgînă pentru a salva planeta.
Şeful Agenţiei de Protecţie a Mediului, William K. Reilly, care îşi zice un „catolic irlandez pur", propune
o „viziune spirituală" a conservării.3 „Spiritual" ar putea însemna hinduism, budism, vrăjitorie, islamism -
sau ar putea nici să nu aibă de a face cu religia. Cineva ar putea avea o experienţă „spirituală" la un
concert rock sau la o-peră, ori într-o experienţă intens halucinatorie provocată de luarea unui drog
psihedelic precum LSD. Uşa este deschisă - pentru orice, cu excepţia creştinismului evanghelic.
în discursul său la Forumul Global de la Moscova al Liderilor Spirituali şi Parlamentari asupra
Supravieţuirii Omenirii, Mihail Gorba-ciov a numit conferinţa „un pas major spre conştientizarea
ecologică a omenirii". El a stîrnit aplauzele delegaţilor atunci cînd s-a angajat „să oprim definitiv testele
nucleare dacă S.U.A. face la fel... [şi] să ne
Ecologie şi Pace globală 157
deschidem teritoriul pentru inspecţie..."4 El a continuat apoi şi a cerut „o nouă atitudine modernă faţă de
Natură... [prin care] i se va da iarăşi omului sentimentul că este o parte a Naturii".
Aceasta este din nou o încercare jalnică de a fugi de adevărata problemă. Emblematicului nu este că nu se
mai află în contact cu natura, ci că nu se mai află în contact cu Dumnezeu^- de fapt el se află într-o stare
de răzvrătire împotriva Creatorului său» Dacă „Dumnezeul" care ne-a plăsmuit este natura însăşi — dacă
suntem pur şi simplu rezultatul forţelor naturale care au făcut din noi ceea ce suntem -atunci indiferent ce-
am fi făcut ar fi natural şi n-ar putea fi considerat poluare sau exploatare a naturii. Natura nu se poluează
sau exploatează pe sine. Orice ar face natura şi creaturile ei este un „act natural" şi nu poate fi condamnat.
Dacă un cutremur de pămînt sau un val uriaş cauzează dispariţia unei frumoase insule din Pacific, nu
există nimic rău în asta, căci în natură nu sunt legi morale. Nu este greşit ca un leu să ucidă o antilopă
pentru prînz, sau nişte paraziţi să distrugă hectare de pădure. Atunci de ce este greşit din partea unui om să
distrugă o pădure tropicală sau să deverseze mercur în ocean, dacă este cu adevărat produsul natural al
forţelor evoluţiei? N-ar fi oricare acţiune a omului la fel de naturală ca şi acţiunile celorlalte creaturi? N-ar
fi mai greşit din partea fabricilor noastre să producă poluare decît din partea unui vulcan să-şi scuipe
cenuşa şi gazele otrăvitoare în aer.
Şi totuşi noi ştim că acţionăm contra naturii. Mai mult, conştiinţa noastră este tulburată cu privire la
aceasta. Lucrul acesta ar fi posibil numai dacă natura nu este tot ce există, ci ea însăşi a fost creată de un
Dumnezeu care este separat şi distinct de univers şi care 1-a făcut pe om după imaginea Sa şi faţă de Care
omul este răspunzător de felul cum foloseşte sau abuzează de restul creaţiei lui Dumnezeu. Nu există o
altă explicaţie pentru sentimentul că facem rău naturii şi pentru simţămîntul de vinovăţie care ne apasă
cînd o facem.
Videocaseta de publicitate a Forumului Global include clipuri ale discursurilor maicii Tereza, ale lui
Mihai Gorbaciov şi ale altor lideri admiraţi. Arătînd extrase din cuvîntările diverşilor lideri internaţionali
prezenţi la Moscova, vorbitorul îl prezintă pe profesorul de astronomie şi ştiinţe spaţiale al Universităţii
Corneli, Cari Sagan, cu aceste cuvinte: „Cari Sagan face să sune o coardă spirituală". Chiar aşa? As-
158 Dave Hunt
ta ar fi ceva foarte uimitor pentru un om care este un materialist declarat! Iată ce a spus Sagan şi a
impresionat atît de mult ascultătorii din Moscova:
Ca oameni de ştiinţă, mulţi dintre noi am avut experienţe profunde de veneraţie şi reverenţă înaintea
universului. înţelegem că ceea ce ni se pare sacru este mai mult decît probabil să fie tratat cu grijă şi
respect. Aşa ar trebui privită casa noastră planetară.
Este uimitor că unii creştini par foarte satisfăcuţi cînd un Cari Sagan face să răsune o coardă spirituală - ca
şi cum ar avea acum o credinţă comună care-i uneşte, cînd în realitate sunt la fel de îndepărtaţi ca cerul de
iad. Sagan este un ateu. Folosirea de către el a termenului „sacru" este necinstită. Acest „mare preot al
închinării la cosmos", care este un păgîn în orice privinţă, a spus: „Dacă trebuie să ne închinăm unei puteri
care este mai mare decît noi înşine, n-ar fi ceva plin de sens să ne închinăm soarelui şi stelelor?"5
Desigur că nu! Sagan exprimă neopanteismul ecoteologiei. Un alt susţinător al acestei concepţii,
profesorul Victor Ferkiss de la Universitatea Georgetown, spune că „porneşte de la premiza că Universul
este Dumnezeu". Ca şi Sagan, el pare convins că această credinţă va „împiedica exploatarea distrugătoare
a universului".6 Chiar dacă ar putea s-o împiedice, n-ar cîştiga prin aceasta nimic în veridicitate — dar cui
îi mai pasă de adevăr? în comparaţie cu criza ecologică care ne stă în faţă, chestiunea adevărului pare
abstractă şi nepractică.
Mai mult, a crede că universul este Dumnezeu n-ar împiedica exploatarea mediului. Ba dimpotrivă, ar
încuraja-o. Dacă universul este „Dumnezeu", atunci fiecare dintre noi este parte din „Dumnezeu" şi nu
poate produce daune. Astfel, însuşi termenul „exploatarea universului" ar fi fără sens. Sagan, Ferkiss şi
alţii care le adoptă ideile reafirmă pur şi simplu vechiul păgînism în termeni noi. Este şocant că atît de
mulţi evanghelici implicaţi în mişcarea ecologistă au părut să fie de acord cu formularea „venerarea
cosmosului", ca şi cum aceasta ar avea ceva în comun cu credinţa în Dumnezeul Bibliei. Ei ar trebui să
ştie că închinare la cosmos promovată de Sagan este în totală opoziţie cu Dumnezeu şi este duşmanul de
moarte al Evangheliei.
în Romani 1, Pavel se ocupă în mod concret de această străveche
Ecologie şi Pace globală 159
pervertire a adevărului despre Dumnezeu care este revelat în creaţia Sa. Iar El îi acuză de răzvrătire pe toţi
cei care se închină creaţiei în locul Creatorului ei. Nu există nici o diferenţă esenţială între un animist care
se pleacă înaintea unui stîlp sau a unei stînci pe care le vede însufleţite de un spirit, un vrăjitor care se
închină „Naturii, puternica Mamă a noastră a tuturor" şi profesorii universitari care se închină atomului
sau cosmosului ca lui „Dumnezeu". Toţi sunt condamnaţi ca păgîni, fie antici, fie moderni, fie că sunt
neinstruiţi, fie că se bucură de prestigiu academic. Pavel a scris:
Căci lucrurile invizibile ale lui [Dumnezeu] sunt văzute limpede de la crearea lumii, fiind înţelese prin
lucrurile care sunt făcute, anume puterea Lui eternă şi Dumnezeirea Lui, astfel că ei sunt fără scuză;
pentru că, deşi L-au cunoscut pe Dumnezeu [din creaţia Sa], nu L-au glorificat ca Dumnezeu, nici nu I-au
fost mulţumitori, ci au devenit deşerţi în închipuirile lor, şi inima lor nebună s-a
întunecat.
Mărturisind despre ei înşişi că sunt înţelepţi, ei au devenit nebuni... care au schimbat adevărul lui
Dumnezeu într-o minciună, şi s-au închinat şi au slujit creaturii [creaţiei] mai mult decît [în loc de]
Creatorului... (Romani 1:20-25).
Ceea ce vedem acum este o dispreţuire a Reformei şi o întoarcere spre o orientare păgînă în relaţie cu
natura. Acest lucru poate fi în-veşmîntat cîteodată în termenii creştini „vagi" ai romano-catolicismu-lui
pentru a-i satisface pe cei care se consideră a fi creştini, dar care nu urmează Biblia. Lucrul acesta face
parte din remarcabila întoarcere la religia Romei, aflată în curs de desfăşurare. Acest proces este încurajat
şi mai mult prin susţinerea pe faţă a păgînismului de către papă şi de către creştinii care se alătură mişcării
ecologice şi lucrează la salvarea planetei fără să declare în mod deschis că singura speranţă pentru
omenire este să se împace cu Dumnezeu prin Isus Cristos.
Preocupările ecologilor sunt sincere. Totuşi, soluţiile lor umaniste şi omagiul pe care-1 aduc „Naturii" sunt
încercări de a fugi de răspunderea faţă de Dumnezeul personal care i-a creat. în locul absoluturilor morale
ale lui Dumnezeu, cineva se poate atunci mîndri cu „toleranţa" despre care Gorbaciov spune că este piatra
de temelie a noii ordini
160 Dave Hunt
mondiale. Dacă nu suntem răspunzători faţă de un Dumnezeu personal, ci faţă de „Natură", care nu
cunoaşte legi morale, atunci putem justifica cu îngăduinţă homosexualitatea, avortul, şi tot felul de imo-
ralităţi, mîndrindu-ne totodată că acţionăm „cu responsabilitate faţă de mediu". Pavel continuă în Romani
1 să spună lucrurilor pe nume:
Şi cum n-au găsit de bine să-L păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a dat pradă unei minţi
desfrînate... nelegiuirii, imoralităţii sexuale, ticăloşiei, lăcomiei, răutăţii; plini de invidie, de ucidere, de
ceartă, de înşelăciune, de porniri rele; sunt şoptitori, bîrfitori, urîtori de Dumnezeu, ranchiunoşi, mîndri,
lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, fără înţelegere... (Romani 1:28-31).
Ce descriere exactă a lumii de azi! Da, suntem vinovaţi de poluarea mediului nostru înconjurător şi suntem
datori să corectăm acest rău. Totuşi, mulţi din cei ce se află în fruntea cruciadei împotriva poluării
mediului pretind în acelaşi timp o mai mare „libertate" pentru a ne polua sufletele şi minţile, şi pe cele ale
copiilor noştri. Iar pentru a-şi linişti conştiinţa, ei fac periodic uz de noua lozincă a „valorilor spirituale"
pentru a arăta că nu sunt împotriva „religiei" şi că îşi au normele lor.
Buletinul informativ al Forumului Global, Shared Vision (Viziune comună), declară că „trebuie să ne
amintim de originile noastre naturale şi să învăţăm din nou cum să iubim şi să respectăm natura. Dra-
gostea părinţilor noştri eterni, Mama-Pămînt şi Tatăl-Cer, e atotcuprinzătoare..." Respingerea lui
Dumnezeu Tatăl şi a Fiului Său Isus Cristos nu putea fi mai clar afirmată. Şi totuşi mulţi care se consideră
creştini se alătură mişcării „înapoi la natură" cu scopul de a-şi exprima solidaritatea ecumenică cu toţi cei
preocupaţi de bunăstarea planetei noastre.
în octombrie 1988, o întrunire tipică a ecologilor din toată America de Nord a avut loc la Santa Cruz,
California. întrunirea „a început cu o rugăciune a băştinaşilor americani, mulţumind Bunicului Dum-
nezeu ,pentru toate lucrurile bune pe care le-ai aşezat pe Mama-Pămînt'". Printre vorbitori era şi un „pastor
baptist — un activist ecumenic pentru pace". întîlnirea „s-a încheiat cu un ritual de ,dans în
Ecologie şi Pace globală 161
spirală' celebrînd pămîntul, condus de o binecunoscută scriitoare, activistă şi ,vrăjitoare' feministă,
Starhawk, de mult asociată cu preotul catolic Matthew Fox la Holy Names College în Oakland,
California.7
Folosind un limbaj panteist/New Age asemănător, Ioan Paul II a promovat în numeroase cuvîntări un
concept înrudit. în mesajul său de Ziua Mondială a Păcii 1990 la „Sărbătoarea Sfintei Mame a lui
Dumnezeu", papa a spus: „Un univers armonios este un cosmos înzestrat cu integritate proprie şi echilibru
intern dinamic".8 Arhiepiscopul de Canterbury, Robert Runcie, a găzduit în Catedrala Canterbury
„Festivalul Canterbury al Credinţei şi Mediului" avînd ca trăsătură caracteristică „rugăciune şi închinare în
comun... cu budişti, musulmani, baha'i, evrei, sikhi şi hinduşi". Acelaşi amestec de păgînism şi
„creştinism" pe care 1-a realizat Constantin este acum renăscut ca pregătire pentru noul Constantin,
Anticristul.
Ecologia şi pacea sunt cele două mari preocupări care activează noua unitate a tuturor religiilor. Nimic
altceva nu mai contează. Convingerile care se bazează pe o învăţătură nu mai au nici o importanţă.
Aceasta a fost concluzia Conferinţei Mondiale a Lucrătorilor Religioşi pentru Pace Durabilă, Dezarmare şi
Relaţii Juste între Naţiuni, ţinut în 1977 la Moscova. Delegaţii au venit din peste 100 de ţări şi includeau
„budişti şi creştini, hinduşi, evrei şi musulmani, sikhi şi şintoişti, clerici şi laici, profesori şi mari preoţi..."
Declaraţia finală semnată de participanţii la conferinţă includea următoarele:
Convingerile noastre religioase nu ne separă, căci noi am descoperit că avem preocupări etice similare, iar
în preocuparea noastră pentru bunăstarea întregii omeniri am găsit un teren comun. Noi nu discutăm
despre deosebirile noastre doctrinare... [ci cum] să descoperim căi de a lupta împreună pentru pace cu
dreptate... Fie ca pacea să triumfe în dreptate! Fie ca omenirea să poată înainta înspre dezvoltarea
potenţialului ei deplin! Fie ca omenirea să se unească în năzuinţa comună spre pace!9
Este uimitor că omenirea în căutarea ei după pace şi salvare ecologică este gata nu numai să accepte o
„spiritualitate" complet păgînă, ci şi să practice formele ei cele mai rătăcite. Maharishi Mahesh Yogi
pretinde că practicarea de către mulţi adepţi din toată lumea a genului
162 Dave Hunt
său de yoga hindusă, pe care el o numeşte Meditaţia Transcendentală (TM), aduce pace în lume.
„Comunităţile ideale" ale păcii desăvîrşite sunt întemeiate de mişcarea TM în toată lumea.
Adepţii lui Maharishi atribuie maestrului lor şi TM producerea transformărilor impresionante
care au străbătut Europa de Est şi încheierea Războiului Rece. Cine să spună că ei se înşală? într-
adevăr, au fost făcute aşa-zise verificări ştiinţifice ale pretenţiilor lui Maharishi de către numeroşi
şi renumiţi profesori universitari şi oameni de ştiinţă.
Dacă milioane de oameni, dintre care mulţi foarte inteligenţi şi bine pregătiţi, pot fi convinşi să
creadă incredibilele pretenţii ale lui Maharishi, atunci nu este greu să ne imaginăm lumea
închinîndu-se lui Anticrist. Mesia al Iui Satan, cu forţele lui supranaturale aparent nelimitate, va
fi de departe superior oricărui guru de astăzi.
Dalai Lama af irmă lucruri care nu sunt mai puţin extravagante decît cele ale lui Maharishi. Şi el
promite pace globală prin practicarea genului său propriu de yoga, care este asemănător cu TM,
dar după părerea lui, mult mai puternic. El poartă impozantul titlu de: „Divinitatea yoga budisto-
tantrico-tibetană". El promite să introducă pacea globală prin transformarea omenirii în mici
dumnezei capabili de a crea „iluzia" păcii. Asta e tot ce este viaţa, spune el, o iluzie, şi este vorba
doar să creezi una diferită de iluzia răului faţă de care am fost cu toţii captivi atît de mult timp.
îl ia cineva în serios? Mass-media o face şi se poartă mai frumos cu el decît cu George Bush sau
Margaret Thatcher. Şi despre eforturile sale se presupune că se află în spatele recentelor
schimbări din Europa de Est. Admiratorii lui Dalai Lama atribuie ritualurilor Kala-chakra pe care
el le-a condus în toată lumea meritul de a fi ajutat la crearea unei atmosfere spirituale care a făcut
posibilă recenta sfîşiere a Cortinei de Fier. Atît de serios sunt luate misiunea de pace globală a lui
Dalai Lama şi varianta sa de yoga, şi atît de apreciat este el, încît i s-a decernat Premiul Nobel
pentru Pace la 5 octombrie 1989.
Papa loan Paul II îşi are propria sa teorie despre felul cum se va instaura pacea globală - o teorie
care nu mai ţine seama de Isus Crîstos şi care este în fiecare amănunt la fel de bizară ca şi
planurile de pace ale lui Maharishi sau Dalai Lama, şi totuşi este luată în serios de sute de
milioane de romano-catolici. După cum am observat mai devreme, capul bisericii romano-
catolice este deplin convins că pacea globală va
Ecologie şi Pace globală 163
veni prin recitarea zilnică a mătăniilor şi triumful „Inimii Nepătate" a apariţiei Măriei cunoscută
ca „Doamna Noastră de la Fatima". în acelaşi timp, papa nu condamnă alte religii, ci crede în
interesul propriilor lui scopuri că rugăciunile şi eforturile lor joacă un rol în procesul de vindecare
a planetei Pămînt.
Deoarece este un factor-cheie în întemeierea păcii mondiale, ecu-menismul nu va mai putea fi
oprit. Cei care-1 critică pe baza adevărului biblic vor părea a fi oameni mărginiţi şi laşi. La urma
urmei, după cum obiectează prinţul Philip, nu are nici un sens, atunci cînd supravieţuirea speciei
noastre este în joc, să ne facem griji cu privire la cer sau la iad. Preocupările ecologice şi nevoia
de pace cu orice preţ devin în mod clar prioritare. Şi cine se mai îngrijeşte de faptul că mesajul
îngerilor de „pace pe pămînt" vestit la naşterea lui Isus şi-a pierdut adevăratul înţeles şi că ceea ce
se oferă acum este o înşelăciune care va conduce în cele din urmă la distrugere?
Ce uimitor este că atîţia care vorbesc despre „valorile spirituale" nu vor să recunoască faptul că
omul e o fiinţă spirituală care continuă să trăiască chiar şi cînd corpul său fizic e mort. Accentul e
pus pe timp, pe cînd eternitatea e neglijată; pe această viaţă, în timp ce viaţa viitoare, fie în cer,
fie în iad, e uitată. Am putea foarte bine să ne întrebăm, parafrazînd cuvintele lui Cristos: „Ce
folos va avea omul modern dacă cîştigă o lume sănătoasă ecologic şi paşnică, dar îşi pierde
sufletul?"
Ne putem mîngîia cu promisiunea lui Dumnezeu că şi deserturile pămîntului vor „înflori ca un
trandafir" atunci cînd Mesia al Său va conduce din Ierusalim pentru 1000 de ani. Chiar şi
mileniul va sfîrşi totuşi în război atunci cînd mulţimile care s-au bucurat de binecuvîn-tările lui
Dumnezeu se vor răzvrăti şi vor căuta să răstoarne regatul Său. Speranţa noastră ultimă este un
univers complet nou şi fără păcat de fericire pură pentru cei care îi permit lui Dumnezeu să-i
pregătească pentru acel loc f ăcîndu-i „creaţii noi în Cristos Isus".
Planul lui Satan e din punct de vedere intelectual mai acceptabil şi mai atrăgător pentru mîndria
omenească. în zilele care ne stau înainte vom fi cu toţii chemaţi să colaborăm în alianţe
promiţătoare pentru a făuri o nouă lume edenică a egalităţii şi belşugului pentru toţi. Să fim atenţi
să nu fim înşelaţi în a ne alătura părţii rele pentru o cauză aparent bună.
14.
A fost Isus din Nazaret cu adevărat Cristosul?
LA ÎNTREBAREA, DE CE nu crede că Isus a fost Mesia, evreul obişnuit va răspunde probabil: „Pentru
că n-a adus pace". La suprafaţă, logica unei asemenea poziţii pare incontestabilă. La urma urmei, profeţii
evrei au promis că Mesia va întemeia pe tot pămîntul un regat al păcii perfecte şi durabile, iar Isus n-a
reuşit să facă lucrul acesta. Cazul este închis. Să luăm, de exemplu, profeţia lui Isaia pe care creştinii o
citează de atîtea ori, mai ales la Crăciun.
Creşterea domniei şi păcii lui nu va avea sfîrşit, pe tronul lui David şi în regatul lui, pentru a-1 întări şi
sprijini cu judecată şi cu dreptate de acum şi pentru totdeauna. Zelul Domnului oştirilor va face aceasta
(Isaia 9:7).
Dumnezeu îi promisese lui David prin profetul Natan: „Eu voi ridica după tine unul din urmaşii tăi... şi îi
voi întări regatul pentru totdeauna..." (2.Samuel 7:10-17). Mica adăugase mărturia lui: „Domnul va domni
peste ei pe muntele Sionului... pentru totdeauna" (Mica 4:7). îngerul Gabriel confirmase aceste profeţii
fecioarei Mariac „El va domni peste casa lui Iacob pentru totdeauna, şi regatul Lui nu va avea sfîrşit"
(Luca 1:33). Iată alte cîteva exemple despre ceea ce au declarat profeţii cu o singură voce privitor la
venirea regatului lui Mesia:
Lupul şi mielul vor paşte împreună; iar leul va mînca paie ca boul... Nu se va face nici o daună, nici o
distrugere pe muntele Meu cel sfînt, zice Domnul.
A fost Isus din Nazaret cu adevărat Cristosul? 165
Bucuraţi-vâ cu Ierusalimul... Căci aşa vorbeşte Domnul: Iată, îmi voi extinde pacea peste el ca un rău, şi
gloria naţiunilor [va veni la el] ca un şuvoi (Isaia 65:25; 66:10-12).
îi voi aduce înapoi pe captivii poporului Meu Israel... ei îl vor sluji pe Domnul Dumnezeul lor şi pe regele
lor David [Mesia], pe care-1 voi ridica pentru ei... îi voi pedepsi pe toţi cei care-i asupresc... Cel care 1-a
împrăştiat pe Israel îl va aduna şi-1 va păzi, aşa cum îşi păzeşte păstorul turma... Şi ei nu vor mai fi
întristaţi (Ieremia 30: 3,9,20; 31:10,12).
Este evident că aceste profeţii n-au fost împlinite. Scepticii îşi justifică necredinţa argumentînd:
„Creştinismul există de aproape 2000 de ani, şi încă nu avem pace, iar lumea este în încurcătură - de ce să
cred atunci mesajul ,pace pe pămînt' pe care creştinii îl etalează la fiecare Crăciun?" Desigur, educaţia şi
instrucţia au existat de mai mult timp, şi totuşi majoritatea oamenilor încă nu este bine informată şi
educată în ciuda librăriilor pline cu sute de mii de cărţi. Mîntuirea lui Cristos nu este în mod automat
impusă omenirii: Ea trebuie crezută şi primită în mod individual pentru a fi eficientă.'
Venirea lui Mesia ca să restabilească Israelul ca şi cap al naţiunilor şi să inaugureze pacea mondială a fost
marea speranţă a poporului evreu. Profeţiile mesianice conţin totuşi unele contradicţii ciudate pe care
liderii religioşi ai Israelului nu le-au înţeles şi pe care majoritatea evreilor de astăzi nu vor să le privească
în faţă. De exemplu, Isaia a mai profeţit despre Mesia: „El este dispreţuit şi respins... ca unul de care îţi
ascunzi faţa... El a fost luat din necaz şi din judecată... El a fost secerat din ţara celor vii; pentru vina
poporului Meu a fost El lovit de moarte [ucis]" (Isaia 53:3,8). Evreii au împlinit fără să vrea asemenea
pasaje din Scriptură prin faptul că L-au dat pe Isus să fie crucificat.
Dumnezeu 1-a ales pe Avraam, Isaac şi Iacob şi a intenţionat ca El însuşi să-i conducă pe descendenţii lor.
Israel urma să fie o teocraţie în sensul deplin al cuvîntului, o demonstraţie vie a relaţiei pe care oamenii şi
naţiunile ar trebui să o aibă cu Dumnezeu. Astfel, cînd Israel a vrut un rege ca şi celelalte naţiuni din jurul
lui, Dumnezeu i-a spus lui Samuel: „Ei M-au respins pe Mine ca să nu domnesc peste ei..." (LSamuel 8:7).
Ca urmare, Mesia, dacă voia să întemeieze adevăratul regat, tre-
166 Dave Huni
buia să fie Dumnezeu însuşi venit ca Om să domnească peste Israel, într-adevăr, profeţii au afirmat cu
claritate că Mesia va fi Dumnezeu coborît pe pămînt prin naştere din fecioară ca să trăiască ca Om printre
creaturile Sale: „O fecioară va concepe şi va naşte' un fiu... Şi va fi numit Minunat, Consilier, Dumnezeul
puternic, Părintele etern..." (Isaia 7:14; 9:6). Rabinii n-au vrut să creadă că Dumnezeu trebuia să devină
Om ca să realizeze mîntuirea noastră - aşa că L-au crucificat pe Isus pentru că a pretins că este Dumnezeu.
Şi cu siguranţă că Dumnezeu nu putea muri, aşa că moartea Lui era dovada că Isus era un înşelător! Şi nici
nu se putea ca un om mort să domnească pe tronul lui David, aşa că rabinii au pretins de asemenea că El
nu putea să fi fost Mesia, pentru că nu-Şi întemeiase regatul. Cînd El a înviat dintre cei morţi, ei au mituit
gărzile ca să explice mormîntul gol spu-nînd că discipolii Lui îi furaseră corpul în timp ce ei dormeau.
Astăzi înţelegem ceea ce n-au înţeles contemporanii Lui, dar profeţii au prevestit în mod clar: că Mesia îşi
va întemeia regatul Său de 1000 de ani la a doua Sa venire.
Israel aştepta un Mesia aflat călare în fruntea unei armate cu o sabie scînteietoare în mînă ca să-i învingă
pe asupritorii romani. Nu exista înţelegerea faptului că cel mai mare duşman era păcatul şi egoismul
personal, şi că misiunea lui Mesia era de a scăpa omenirea de o subjugare morală şi spirituală. Faptul că
toate sacrificiile de animale nu erau decît o prefigurare a realităţii că Mesia trebuia să moară pentru
păcatele lor a fost un concept pe care Israelul de atunci nu-1 putea deloc înţelege.
Unii oameni sinceri au îndoieli, pentru că au auzit pe unii „învăţaţi" declarînd că Noul Testament n-a fost
scris de apostoli, ci de conducători zeloşi de biserică sute de ani mai tîrziu, astfel că mărturia lui privitor la
Isus din Nazaret este în cea mai mare parte născocită şi cu siguranţă că nu e demnă de încredere. Totuşi,
nu numai că faptele vorbesc împotriva acestui lucru, dar aceste teze sunt ele însele o contradicţie. Este
absurd să presupui că cineva suficient de rău ca să comită o înşelăciune ar fi putut inventa un Isus fictiv
ale cărui cuvinte şi fapte au fost recunoscute chiar şi de critici că au fost exemplul perfect de bunătate.
Ca fapt istoric, ştim că manuscrisele Noului Testament erau larg răspîndite în Biserica primară înainte de
sfîrşitul primului secol. în
A fost Isus din Nazaret cu adevărat Cristosul? 167
plus, ele conţin informaţii detaliate care puteau fi cunoscute numai de către cineva care era în viaţă în
momentul scrierii. De exemplu, Luca a scris:
Acum, în al cincisprezecelea an al domniei cezarului Tiberiu, Pon-ţiu Pilat fiind guvernator al Iudeii, Irod
fiind tetrarh al Galileii, şi fratele său Filip tetrarh al Ituriei şi al regiunii Trahonitei, şi Lisania tetrarh al
Abilenei, Ana şi Caiafa fiind mari preoţi... (Luca 3:1,2).
Nimeni care s-ar fi dat drept Luca şi ar fi scris cu zeci de ani (dacă nu sute de ani) mai tîrziu n-ar fi putut
cunoaşte asemenea detalii, privind numele şi locurile stăpînitorilor şi preoţilor. Numai prin descoperirile
arheologice moderne au fost verificate toate aceste date că sunt sută la sută exacte. însăşi existenţa lui
Ponţiu Pilat a fost negată de sceptici pînă de curînd, cînd s-a descoperit prima dovadă arheologică că el a
trăit. Nu, în ciuda a ceea ce ar vrea criticii să credem, noi avem mai multe şi mai bune dovezi că Isus din
Nazaret a trăit, a murit şi a înviat, aşa cum relatează Noul Testament, decît avem despre alte personaje
istorice ca Iuliu Cezar sau Alexandru cel Mare.
Să observăm marea deosebire între numărul copleşitor de mare de manuscrise biblice vechi care sunt
disponibile pentru studiu - şi numărul foarte mic de manuscrise ale altor lucrări datînd din aceeaşi pe-
rioadă. Pentru Cartea Mormon nu există nici o altă dovadă din vremea cînd a apărut - numai exemplarul
original al lui Joseph Smith „tradus" chipurile de pe nişte „tăbliţe de aur" care au dispărut. Pentru
Războiul Galic al lui Cezar (58-50 î. Cr.) avem nouă sau zece manuscrise pe jumătate demne de încredere,
din care cel mai timpuriu este datat cam la 900 de ani după Cezar. Din cele 142 de volume originale ale
Istoriei Romane a lui Titus Livius (59 î. Cr. la 17 d. Cr.), numai 35 au supravieţuit, conţinute în circa 20 de
manuscrise. Din cele 14 volume ale Istoriei lui Tacitus (100 d. Cr.) supravieţuiesc numai 4 şi jumătate, pe
cînd din cele 16 volume ale Analelor sale, 10 se păstrează complet, iar două parţial, conţinute numai în
două manuscrise, unul din secolul 9, iar celălalt din secolul 11. Cît pentru Istoria lui Tucidide şi Istoria lui
Herodot (sec.5 î. Cr.) avem cam opt manuscrise din fiecare.
Prin contrast, specialiştilor le stau la dispoziţie pentru studiu numărul incredibil de 15.000 de manuscrise
ale Bibliei! Iar exactitatea
168 Dave Hunt
lor? Criticii erau siguri că manuscrisul cărţii lui Isaia conţinut în sulurile de la Marea Moartă (datînd cam
din 125 î. Cr.) va fi foarte diferit de cel mai vechi manuscris al cărţii lui Isaia de care dispuneau anterior şi
care data aproximativ din anul 900 d. Cr. Dar faimosul sul ai cărţii lui Isaia expus astăzi în Israel într-un
muzeu construit special pentru el s-a dovedit a fi aproape identic cu cel pe care-1 aveam deja.
Întrebarea dacă Isus din Nazaret a fost sau nu Cristosul nu se pune datorită vreunei lacune din Biblie, ci
pentru că El n-a reuşit aparent să împlinească tot ce au vestit profeţii mai dinainte. în realitate, nume-
roasele profeţii din Vechiul Testament privitoare la venirea lui Mesia au fost în totalitate împlinite literal
de Isus din Nazaret, toate, în afară de una: El n-a întemeiat regatul lui Israel şi pacea globală. Eşecul apa-
rent le-a oferit celor care L-au crucificat în cele din urmă o justificare aşa-zis biblică pentru fapta lor. El a
produs de asemenea multă confuzie şi deziluzie printre adepţii Săi.
Chiar şi loan Botezătorul, care fusese trimis de Dumnezeu să-1 pregătească pe Israel pentru Mesia al său,
a început să se îndoiască de faptul că Isus putea fi Cel promis. Dezamăgit şi consternat, el şi-a trimis doi
dintre discipoli să-L întrebe: „Tu eşti Cel care trebuia să vină? Sau să aşteptăm pe altul?" (Luca 7:20).
întrebarea este uimitoare, dacă luăm în considerare cine era loan şi dovezile copleşitoare pe care le primise
deja că Isus era fără îndoială Mesia cel promis al lui Israel.
„A fost un om trimis de Dumnezeu al cărui nume era loan". în felul acesta îl prezintă cea de a patra
Evanghelie pe cel pe care Isaia 1-a descris ca premergătorul lui Mesia. „Vocea celui care strigă în deşert:
pregătiţi calea Domnului..." (Isaia 40:3). Ales de Dumnezeu pentru această onoare, loan Botezătorul (aşa a
promis îngerul Gabriel) va fi „plin de Spiritul Sfînt chiar din pîntecele mamei sale" (Luca 1:15). Şi într-
adevăr: ca făt de şase luni săltase în pîntecele Elisabetei (Luca 1:41) la sunetul vocii fecioarei Măria, care
venise să spună verişoarei sale că era „însărcinată de la Spiritul Sfînt" (Matei 1:18).
Cunoscînd pe deplin cine era şi ce trebuia să facă, loan Botezătorul începuse să-1 pregătească pe Israel
pentru venirea lui Mesia prin pre-dicarea pocăinţei şi botezarea în rîul Iordan a tuturor celor ce luau seama
la mesajul său. Fără a fi mistic, loan primise revelaţii concrete de la Dumnezeu care s-au împlinit în cele
din urmă înaintea ochilor lui ca o experienţă vie:
A fost Isus din Nazaret cu adevărat Cristosul? 169
Cel care m-a trimis să botez cu apă, El mi-a spus: Cel asupra căruia vei vedea Spiritul coborîndu-Se şi
rămînînd peste El este Cel care botează cu Spiritul Sfînt.
Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu (loan 1:33,34).
După ce L-a botezat pe Isus, loan văzuse Spiritul coborîndu-Se ca un porumbel ceresc şi rămînînd asupra
lui Cristos ca împlinire a Cu-vîntului lui Dumnezeu. loan îşi pierduse cîţiva discipoli de-ai săi atunci cînd
îi dirijase cu fidelitate spre Isus şi declarase prin revelaţie divină: „Iată Mielul lui Dumnezeu care înlătură
păcatul lumii" (loan 1:29). Atunci cînd unii l-au informat că numărul discipolilor săi se micşora, pe cînd
cel al lui Cristos creştea, loan replicase: „El trebuie să crească, dar eu să descresc" (loan 3:30).
Totuşi, acest profet ales ajunsese la punctul în care totul părea să nu mai aibă sens: Oare acest Isus este cu
adevărat Mesia? loan fusese arestat de regele Irod, putrezea în închisoarea palatului şi era pe punctul de a-
şi pierde capul. Cum era cu putinţă să i se întîmple aşa ceva lui, mesagerul special al lui Dumnezeu, care îl
prezentase Israelului pe Mesia? Fusese cumva păcălit? Dacă Isus era cu adevărat Cristos, împuternicit de
Dumnezeu sâ-Şi întemeieze regatul şi să domnească pe tronul lui David, atunci cu siguranţă că el, loan, n-
ar trebui să fie în închisoare!
Nu ştim cît timp se luptase loan ca să evite această concluzie chinuitoare. Adevărul era zguduitor - dar ce
dovadă în plus mai era nevoie că vărul său, Isus, era un impostor bine intenţionat, dar auto-în-şelat? într-o
ultimă încercare de a-şi salva credinţa, loan a trimis doi din grupul său de discipoli în scădere să-L
examineze şi să-L chestioneze pe Isus. în prezenţa lor, Isus a făcut multe minuni şi i-a trimis înapoi să-i
spună lui loan ce văzuseră. Nu ni se spune care a fost reacţia lui loan, dar trebuie să credem că Dumnezeu
l-a întărit în ora încercării sale.
întrebarea lui loan Botezătorul cerea un răspuns foarte concret: „Tu eşti Cel care trebuia să vină?" N-ar fi
fost de nici un folos pentru Isus să jure solemn că El este Cristosul. Faptul că era sau nu Mesia care
trebuia să vină depindea numai de împlinirea de către El a profeţiilor mesianice. De aceea, Isus Şi-a
avertizat discipolii „să nu spună ni-
170 Dave Hunt
mănui că El era Cristosul" pînă cînd împlinise profeţiile şi înviase dintre cei morţi (Matei
16:20,21; 17:9).
Din nefericire, Ioan, deşi un om al lui Dumnezeu, n-a înţeles profeţiile mesianice mai mult decît
discipolii lui Cristos sau conducătorii religioşi ai lui Israel. Şi aceeaşi confuzie cu privire la ceea
ce au prevestit profeţii domneşte şi astăzi, de data aceasta însă în legătură cu a doua venire a lui
Cristos. De aceea trebuie să ne ocupăm mai amănunţit cu această temă.
Sunt peste 300 de profeţii în Vechiul Testament care au prevestit venirea lui Mesia al evreilor.
Cam 200 sunt paralele, astfel că sunt de împlinit cam 100 de afirmaţii. Iată cîteva exemple
reprezentative: faptul că va veni la un timp anume (vezi următorul capitol); faptul că Se va naşte
în Betleem (Mica 5:2) dintr-o fecioară (Isaia 7:14) şi din spiţa genealogică a lui David (Psalm
89:3,4,28-36); faptul că va intra călare pe un măgar în Ierusalim şi că va fi aclamat ca Mesia
(Zaharia 9:9); faptul că poporul Său îl va respinge în cele din urmă (Isaia 53:3); faptul că unul din
discipolii Săi îl va trăda (Psalm 41:9; Zaharia 13:7) pentru 30 de monede de argint (Zaharia
11:12); faptul că va fi crucificat de către ne-evrei, în colaborare cu evrei (Psalm 22:16); şi faptul
că va învia (Psalm 16:10).
Cristos explicase în mod repetat celor doisprezece că trebuie să fie crucificat şi să învie dintre cei
morţi a treia zi. Totuşi, acest concept era atît de opus ideii lor despre Mesia, că-i va învinge pe
duşmanii lui Israel, încît n-au putut accepta înţelesul simplu al cuvintelor Sale. Ei nu puteau
înţelege nici profeţiile aparent contradictorii. Afirmaţia lui Isaia că Mesia „a fost secerat din ţara
celor vii" (53:8) părea ireconciliabilă cu afirmaţia sa două versete mai departe, că El va vedea
urmaşi, iar zilele Lui vor fi lungite (53:10). Trebuie că exista vreo interpretare secretă — dar le
fusese teamă să-L întrebe pe Isus.
Un gînd îi obseda pe discipoli: anume că atunci cînd Cristos îşi va întemeia regatul, ei vor domni
cu El în mare glorie şi putere. Atît erau de absorbiţi de perspectiva de a domni pe tronuri în
Ierusalim, încît atunci cînd la Ultima Cină Isus le-a făcut cunoscut cu tristeţe că unul dintre ei îl
va trăda, şi-au exprimat doar un scurt moment consternarea, ca apoi să revină la controversa
iscată între ei privitor la „care din ei să fie socotit cel mai mare" (Luca 22:24).
Să ne imaginăm apoi şocul teribil suferit de aceşti prinţi în de-
A fost Isus din Nazaret cu adevărat Cristosul? 171
venire cînd Isus, aparent neputincios, a fost legat de mulţimea adusă de Iuda în grădina
Ghetsimane şi dus la judecată şi la moarte sigură! Acesta era Cel care atunci cînd o furtună
ameninţase să le scufunde barca, îmblînzise şi adusese la tăcere cu un cuvînt vîntul şi valurile
dezlănţuite, potolindu-le imediat. Cu aceeaşi autoritate supremă poruncise El sănătate pentru
bolnavi, vedere pentru orbi, hrană pentru flămînzi - pînă şi mortul ieşise din mormînt la porunca
Sa. Ei fuseseră de multe ori martorii puterii Sale miraculoase. Ce explicaţie posibilă putea exista
acum pentru neputinţa Sa?
Părea a fi doar un singur răspuns la acea întrebare: Ei fuseseră cumva înşelaţi de acest
Nazarinean. Cum era posibil aşa ceva, ei nu-şi puteau imagina - totuşi realitatea arestării Sale şi
execuţia Sa inevitabilă ca răufăcător vorbeau de la sine. Era exasperant să te gîndeşti că rabinii
avuseră dreptate tot timpul cînd îl acuzau că este un impostor. Era ultimul lucru pe care ar fi vrut
discipolii să-1 creadă, şi totuşi, dacă El ar fi fost Mesia, nimeni n-ar fi putut pune mîna pe El.
Cînd L-au auzit spunînd cu tristeţe şi cu aparentă resemnare mulţimii care venise să-L aresteze:
„... Aceasta este ora voastră şi puterea întunericului" (Luca 22:53), toată lumea lor s-a prăbuşit.
Cei care doar cu puţin timp înainte la Ultima Cină juraseră că mai degrabă vor muri decît să nege
că nu-L cunosc, au fugit sâ-şi scape viaţa şi L-au lăsat în voia soartei. Au înţeles prea puţin că ei
toţi - Iuda, soldaţii, mulţimea, ei înşişi şi autorităţile romane şi evreieşti - împlineau ceea ce
spuseseră profeţii. Pur şi simplu aşa trebuia să se întîm-ple; şi precum puterile întunericului, tot
aşa nici propriii Săi discipoli nu-şi vor da seama că Satan va fi înfrînt pe cruce.
Afirmaţia lui Isus: „Aceasta este ora voastră şi puterea întunericului" a marcat o schimbare completă
în felul în care trebuia dusă bătălia împotriva'- lui Satan. Pînă atunci, nimeni nu putuse acţiona vi-
olent împotriva lui Cristos sau a discipolilor Săi. Fariseii încercaseră deseori să-L aresteze, dar El
fusese totdeauna dincolo de puterea lor: „Atunci au căutat să-L prindă; dar nimeni n-a pus mîna
pe El, pentru că ora Lui încă nu venise" (Ioan 7:30; Luca 4:30; Ioan 8:20; etc).
Acum venise în sfîrşit acea oră, şi El S-a supus violenţei lor. De acum încolo, lui Satan şi
acoliţilor săi li se va permite să-şi dezlănţuie răutatea. Dar acelaşi lucru va fi de asemenea valabil
de acum încolo pentru fiecare om care devine creştin. Ura, ruşinea, respingerea, per-
172 Dave Hunt
secuţia şi martirajul de care a suferit Domnul lor urmau să le suporte şi ei - dar discipolii Lui n-au
înţeles.
Aşa s-a întîmpiat că cei doi discipoli pe drumul către Emaus şi-au exprimat deziluzia „privitor la
Isus din Nazaret" „străinului" care trecea pe acolo şi care li Se alăturase. „Noi credeam că El era
Cel care ar fi trebuit să-1 răscumpere pe Israel" (Luca 24:21).» Completa spulberare a speranţei
lor se produsese atît de repede şi neaşteptat: „Marii preoţi şi conducătorii noştri L-au dat să fie
condamnat la moarte şi L-au crucificat" (Luca 24:20).
Atît de orbiţi erau de tristeţe şi de lipsă de pricepere, încît nu L-au recunoscut pe Domnul lor
înviat în timp ce mergea alături de ei. Deşi „nişte femei" au pretins că văzuseră „o viziune de
îngeri, care au spus că El este viu" (Luca 24:23), aceasta era o consolare prea mică. Nu te poţi
baza pe o „viziune" fără dovezi solide care să o susţină. Petru şi Ioan făcuseră investigaţii şi
găsiseră mormîntul gol. Aceasta părea să fie lovitura finală. Dacă şi corpul lipsea, nu mai puteau
nici măcar să construiască un loc sfînt peste rămăşiţele Lui.
Aşa că, datorită lipsei de înţelegere, întregul vis minunat cu Cel despre care crezuseră că era
Mesia care va lua tronul lui David şi-Şi va întemeia regatul, cu ei domnind pe tronuri alături de
El, se transformase într-un coşmar. Toţi discipolii erau acum terorizaţi la gîndul că vor suferi
aceeaşi soartă teribilă ca a Lui. Ei nu aveau nici o idee despre ceea ce declaraseră profeţii evrei:
că El va fi „străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre" (Isaia 53:5), că
El murea pentru păcatele lumii.
Este o ironie a sorţii că însăşi moartea pe care profeţii lor o prevestiseră şi despre care înţelegem
acum că a fost necesară pentru mîntuire a fost „dovada" pentru contemporanii lui Cristos că El nu
era Mîntuitorul! „Dacă Tu eşti Cristosul, salvează-Te pe Tine însuţi şi salvează-ne şi pe noi"
(Luca 22:39) era provocarea aruncată Lui de către tîlharii care erau crucificaţi lîngă El. Dacă El
„S-ar fi salvat pe Sine însuşi", nimeni altcineva nu mai putea fi salvat - dar ei nu au înţeles. „Dacă
El este Regele lui Israel, să coboare acum de pe cruce, şi noi vom crede în El" (Matei 27:42) era
batjocura liderilor religioşi care rînjeau sub corpul Său ridicat pe cruce şi chinuit de durere.
Absenţa intervenţiei divine era convingătoare. Marii preoţi şi scribii (cărturarii) reamintiseră
tuturor celor care au venit să-L pri-
A fost Isus din Nazaret cu adevărat Cristosul? 173
vească cum moare în agonie: „S-a încrezut în Dumnezeu, să-L scape acum, dacă-L doreşte, căci a
zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu" (Matei 27: 43). Nu a fost strigătul Său nefericit chiar înainte de a
muri: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?" (Marcu 15:34) o recunoaştere în
final că El nu era deloc slujitorul lui Dumnezeu, cu atît mai puţin Fiul Său? Faptul că cerul a
rămas ca arama după rugăciunea aceea jalnică părea o dovadă mai mult decît suficientă că acest
fost dulgher galileean fusese un impostor.
Nu era logica aceasta incontestabilă şi puternic bazată pe Scriptură? La urma urmei, profeţiile au
arătat foarte clar că Mesia va reface tronul lui David şi măreţia Israelului inaugurînd o epocă de
aur a păcii pentru întreaga lume. Isus din Nazaret eşuase complet. Nu adusese deloc pace. De
fapt, propriile Lui cuvinte, pe cînd discipolii deziluzionaţi se gîndeau retrospectiv la ele, ar fi
trebuit să-i avertizeze la momentul respectiv că El nu era Mesia:
„Să nu credeţi că am venit să trimit pace pe pămînt; Eu am venit nu să trimit pace, ci o sabie.
Căci am venit să dezbin pe om de tatăl lui, pe fiică de mama ei şi pe noră de soacra ei" (Matei
10:34,35). Propriile Lui cuvinte păreau să-L condamne.
Departe de a aduce pacea, El adusese ceartă şi dezbinare între prieteni şi chiar în familii. Iar în
loc să ridice o armată care să elibereze Israelul de sub jugul roman, aşa cum ar fi făcut cu
siguranţă Mesia, acest impostor blînd şi liniştit condusese o adunătură de nenorociţi alcătuită din
foşti pescari, perceptori (încasatori de taxe) şi prostituate prin ţară, predicînd nonviolenţa.
Pretinzînd că este Regele lui Israel, El stîrnise mînia Romei şi înrăutăţise şi mai mult lucrurile.
Pînă la urmă rabinii au scăpat de El. Ei, care simţiseră odinioară mustrări de conştiinţă la
predicile Sale tulburătoare despre dreptate, puteau acum să se simtă uşuraţi. Odată ce Isus din
Nazaret era mort, discipolii Săi dezamăgiţi şi laşi s-au împrăştiat şi s-au ascuns. Acesta era
sfîrşitul - aşa credea toată lumea -, deşi în realitate era doar începutul. Totuşi, propriii Săi
discipoli n-au înţeles adevărul pînă cînd nu li S-a arătat viu „prin multe dovezi de netăgăduit"
(Fapte 1:3) după învierea Sa.
La rădăcina îndoielilor lui Ioan Botezătorul şi deziluziei discipolilor lui Cristos erau nişte
probleme care ne preocupă şi astăzi şi care sunt cauza confuziei crescînde şi controversei în
Biserică: Regatul
174 Dave Huni
(împărăţia) şi crucea. Discipolii aveau o concepţie complet greşită despre cum şi cînd îşi va
întemeia Cristos regatul. Cît despre cruce, ei n-au înţeles-o deloc. Nu se potrivea imaginii unui
cuceritor puternic care-şi va distruge duşmanii şi va stăpîni peste ei cu un toiag de fier (Psalm 2,
etc). Faptul că Isus manifestase o asemenea putere, făcînd tot felul de minuni, înviind chiar şi
morţi nu se împăca cu faptul că trebuise să fie apoi crucificat în aparentă slăbiciune.
Există astăzi în Biserică mulţi care încă nu ştiu bine modul şi timpul în care Cristos îşi va
întemeia regatul, şi nici nu acceptă faptul că tocmai crucea ar trebui să caracterizeze viaţa
creştină^ în schimb, ei cred că creştinii ar trebui să stăpînească pămîntul. în definitiv, atunci cînd
Cristos Şi-a împuternicit discipolii după învierea Sa cu cuvintele: „Mergeţi în toată lumea şi
predicaţi Evanghelia" (Marcu 16:15), a declarat că „toată puterea îmi este dată în cer şi pe
pămînt" (Matei 28:18). De aceea, ca reprezentanţi ai Lui, nu mai suntem obligaţi să întoarcem
obrazul celălalt, ci să cucerim lumea în Numele Lui. Se susţine acum în cercuri largi că sarcina
Bisericii este să pună stăpînire peste toate, de la învăţămîntul public şi mass-media, pînă la
puterea guvernamentală, ca să întemeiem regatul lui Cristos, în timp ce El priveşte aprobator din
cer. Că lucrurile nu stau aşa, se poate demonstra cu uşurinţă din Scriptură.
Cînd Cristos S-a arătat viu discipolilor timp de 40 de zile după învierea Sa, ei L-au întrebat:
„Doamne, în acest timp vei reface regatul lui Israel?" întrebarea dezvăluia ceea ce înţeleseseră ei:
1) că nu Biserica, ci Cristos („Tu vei reface") este Cel care îşi va întemeia personal regatul; 2) că
El nu-Şi preluase încă această sarcină, ci o va face cîndva în viitor; şi 3) că regatul avea de a face
cu Israel, nu cu biserica. Dacă ar fi înţeles greşit vreunul din aceste puncte, cu siguranţă că Isus
Cristos i-ar fi corectat. Faptul că n-a făcut-o este un motiv suficient pentru noi să adoptăm
aceleaşi trei convingeri fundamentale cu privire la regat. Cristos le-a spus pur şi simplu că nu era
treaba lor să ştie cînd Se va întoarce El ca să ia tronul lui David şi să restabilească regatul pentru
Israel - însă cu siguranţă că nu S-a atins de convingerea lor că El va face întocmai aşa.
După învierea lui Cristos, discipolii Săi au fost în sfîrşit în stare să înţeleagă că exista un singur
mod de a armoniza contradicţiile profetice despre Cel care va veni în slăbiciune, şi totuşi în
putere, care va fi
A fost Isus din Nazaret cu adevărat Cristosul? 175
respins şi ucis, totuşi care va domni pentru totdeauna. Era limpede că trebuiau să fie două veniri!
Cristos trebuia o dată să vină ca să moară pentru păcatele noastre şi astfel să-Şi întemeieze
Regatul în inimile adepţilor Săi - şi apoi, după înălţarea la cer, va veni din nou ca să guverneze
din Ierusalim lumea. Cum puteau altfel să se împlinească toate profeţiile, inclusiv cele care au
prevestit respingerea, moartea şi învierea Lui?
Cînd Mesia a fost „secerat [adică ucis], dar nu pentru Sine [El a murit pentru noi]" aşa cum a
profeţit Djinijglj(j>^6), aceasta n-a fost înfrîngere, aşa cum credeau oponenţii Lui. în schimb, a
fost mişcarea decisivă a lui Dumnezeu în bătălia cosmică pentru tronul universului. Bătălia a fost
de fapt purtată şi cîştigată - Satan fiind învins - pe acea cruce în afara porţilor Ierusalimului acum
1900 de ani. Ceea ce mai rămîne de făcut este să pună în aplicare acea victorie în inima celor
care-L urmează pe Cristos prin credinţa acestora în El.
De ce crucea? Era ea cu adevărat necesară? în realitate, era singurul mod prin care omenirea
putea fi scăpată de judecata pe care o merita, şi singurul mod în care Satan putea fi învins. Chiar
dacă vom aprofunda mai încolo această temă, este foarte important ca aici să ÎSlSlSfiem că, în
Cristos, Dumnezeu însuşi a venit pe acest pămint ca ^piiteaşcă preţul pentru păcat cerut de
propria Lui dreptate.
Orice păcat, oricît ar părea de mic în ochii noştri, este un delict împotriva dreptăţii infinite a lui
Dumnezeu, şi ca atare cere o pedeapsă infinită. Noi, ca fiinţe finite, n-am putea-o plăti niciodată
în întregime. Am trebui să fim separaţi de Dumnezeu pentru totdeauna, avînd parte de pedeapsa
eternă a lui Satan. Dumnezeu, fiind infinit, putea plăti o asemenea pedeapsă, dar n-ar fi fost drept
ca El s-o facă, deoarece El nu este un membru al rasei noastre.
Prin urmare, în dragoste şi milă, Dumnezeu a devenit Om prin naşterea din fecioară. Desigur că
El n-a încetat să fie Dumnezeu, căci lucrul acesta ar fi fost imposibil, şi nici nu va înceta vreodată
să fie Om. Isus Cristos este acum şi va fi totdeauna singurul Dumnezeu-Om; şi din cauza a ceea
ce este, El a fost în stare să plătească preţul cerut de propria Sa dreptate - un preţ pe care noi nu l-
am fi putut plăti niciodată. Plătind datoria în întregime, El oferă iertare de păcate Şi viaţa eternă
ca dar nemeritat al harului Său oricui se va pocăi de păcatele sale şi va crede în El.
176 Dave Hunt
Dacă bătălia rezultată din răzvrătirea lui Satan ar fi fost dusă doar pe Bază forţei brute,
Dumnezeu l-ar fi distrus instantaneu pe. Satan. Dar lucrul acesta n-ar fi servit scopului Său,
întrucît lui Satan trebuia să i se îngăduie să ispitească omenirea. Deoarece Dumnezeu ne iubeşte
şi caută să ne cîştige dragostea, era necesar să ni se dea ocazia de a alege ceea ce credeam că este
mai atrăgător, fie pe Dumnezeu şi bine-cuvîntările pe care le oferă El, fie momelile prezentate de
Satan. Faptul că Satan are ocazia de a oferi o alternativă la ceea ce oferă Dumnezeu joacă un rol
esenţial în planul lui Dumnezeu pentru omenire.
Să presupunem că un rege îşi caută o mireasă printre femeile din ţara lui. El întîmpină mai multe
probleme. Nu doreşte ca femeia pe care şi-o alege să se căsătorească cu el pentru poziţie, bogăţie
sau putere - pentru darurile pe care i le poate oferi - ci pentru că îl iubeşte. Prin urmare, el nu
trebuie să-i poruncească să se mărite cu el, deşi are autoritatea s-o facă. Mai mult, ea trebuie să
fie liberă să aleagă pe oricine altcineva ar dori. Dacă ea îl iubeşte într-adevăr pe altul, atunci
regele n-ar dori s-o constrîngă, căci dacă ar fi obligată să-i fie soţie, totdeauna ar fi nemulţumită
şi nefericită. Din acelaşi motiv, Dumnezeu nu va obliga pe nimeni să-şi petreacă eternitatea cu El.
Lucrul acesta ar transforma cerul în iad şi l-ar umple cu oameni nefericiţi şi ranchiunoşi. Inimile
noastre trebuie să fie cîştigate.
Ce se întîmplă dacă regele spune femeii cu care doreşte să se însoare că este liberă să aleagă pe
oricine în locul lui — dar că apoi îi va alunga din regatul lui pe toţi ceilalţi bărbaţi care i-ar putea
fi rivali în cîştigarea afecţiunii ei? N-ar fi corect şi ar face ca disputa pentru dragostea ei să fie o
înşelătorie şi o ipocrizie. Satan este singurul mare rival în disputa pentru afecţiunea omenirii. De
aceea, el nu va fi alungat de Dumnezeu pînă la finalul istoriei. Slujind şcopjirilorJjALDuin-nezeu
de a cîştiga o mireaşji_pentr-u Fiul Său, Satan va seduce biserica ecumenică mondială ca să
devină mireasa lui Anticrist. — Deşi simpatia lui Satan este o prefăcătorie, el are totuşi putere,
bogăţie, succes şi plăceri din belşug pe care să le ofere celor ce vor să i se închine. Dumnezeu
spune omenirii: „Dacă drumul lui Satan este într-adevăr cel mai bun, dacă el are mai multă
dragoste, bucurie, plăcere şi satisfacţie adevărată de oferit decît am Eu, atunci urmaţi-1 cu orice
chip". Psalmistul David, după ce a cîntărit ambele oferte şi a aflat adevărul, a declarat:
A fost Isus din Nazaret cu adevărat Cristosul? 177
îmi vei arăta cărarea vieţii. în prezenţa Ta este bucurie deplină; la dreapta Ta sunt plăceri pentru
totdeauna (Psalm 16:11).
Cum este cu a doua venire? Creştinii au făcut tot mereu greşeala de a fixa o dată a întoarcerii lui
Cristos. Noi nu credem că aşa ceva este posibil. Pe de altă parte, profeţiile biblice ne oferă multe
indicaţii privind timpul celei de a doua veniri în raport cu alte evenimente, dintre care unele îşi
fac deja simţită prezenţa din viitor pe scena lumii contemporane.
15.
Semnele timpului
ESTE CEVA PALPITANT să ne amintim că, prin Daniel, Dumnezeu a prevestit data exactă a
intrării triumfale a lui Mesia în Ierusalim, care este sărbătorită acum ca Duminica Palmierilor
(Floriilor), un fapt la care ne-am referit deja. Deşi nu ni s-a prevestit data exactă a naşterii lui
Mesia, existau criterii precise conţinute în profeţii pe baza cărora Israel să ştie cînd (şi cînd nu)
să-L aştepte. Acelaşi lucru este valabil şi pentru a doua Sa venire. Am numit deja o serie de mo-
tive pe care le are generaţia noastră pentru a aştepta împlinirea ei cît de curînd - motive pe care
nici o altă generaţie înaintea noastră nu le-a avut. Acum dorim să fim mai concreţi cu privire la
orarul sau programul acestui eveniment extraordinar şi iminent.
După cum am observat deja, este esenţial să facem deosebire între răpire şi a doua venire. La
răpire, Cristos nu vine pe pămînt, ci îşi ia în primire mireasa, Biserica, care îl întîmpină în
văzduh, şi apoi o duce în cer. A doua venire are loc cam peste şapte ani, atunci cînd Cristos vine
pe pămînt să-1 înfrunte pe Anticrist şi armatele sale la Arma-ghedon şi să salveze Israelul. El
rămîne apoi aici ca să guverneze peste naţiunile de pe pămînt de pe tronul lui David din Ierusalim
timp de 1000 de ani.
Nu există nişte evenimente speciale care să preceadă răpirea, şi astfel nici semne care să ne spună
cînd se apropie, căci Biserica trebuie să-L aştepte pe Cristos în orice clipă. Semnele sunt pentru
Israel, ca să-i facă cunoscut cînd este pe punctul de a avea loc a doua venire. Desigur, pe măsură
ce se acumulează semnele celei de a doua veniri, aşa cum se întîmplă astăzi, este logic faptul că
răpirea trebuie să aibă loc destul de curînd. Cu siguranţă că este legitim să încercăm a înţe-
Semnele timpului 179
lege cît de aproape am putea fi de a doua venire a Domnului nostru prin examinarea
evenimentelor actuale, dacă ele sunt „semnele zilelor din urmă" despre care vorbeşte Biblia.
în primul rînd este de ajutor să vedem cum s-a raportat orarul primei veniri a lui Cristos la alte
evenimente-cheie. Putem atunci să înţelegem mai bine nişte corelaţii de semne şi evenimente
caracteristice celei de a doua veniri. Pavel a scris: „Cînd a venit plinătatea timpului, Dumnezeu
L-a trimis pe Fiul Său..." (Galateni 4:4). El a putut să vină doar în acel timp într-un anumit loc şi
la un anumit popor, într-un moment favorabil din istoria lor şi din istoria lumii.
Am văzut deja rolul jucat de Imperiul Roman în influenţarea locului naşterii lui Isus şi în
determinarea felului morţii Sale ca împlinire a profeţiei. Şi am observat că aşa cum Imperiul
Roman trebuia să fie în existenţă la prima venire, tot aşa trebuie să fie prezent într-o formă
renăscută pentru a doua venire. Ce alte împrejurări au mai determinat orarul primei veniri a lui
Cristos?
Isaia a declarat că un premergător îl va precede pe Mesia strigînd: „Pregătiţi calea Domnului"
(Isaia 40:3). Prin urmare, n-avea rost ca Israel să-L aştepte pe Mesia pînă cînd nu intra pe scenă
acest mesager special trimis de Dumnezeu ca să-I pregătească lui Mesia calea. Ma-leahi a
reconfirmat această profeţie (Maleahi 3:1), apoi a limitat punctul temporal în care urma să apară
Mesia: „Domnul, pe care-L căutaţi, va intra deodată în templul Său..." (3:1). Cuvîntul Domnul,
care a fost folosit şi de Isaia, era o enigmă pentru rabini. Cum putea fi Mesia chiar Domnul
însuşi, adică Iehova (Iahve)?
Faptul că Mesia trebuia într-adevăr să fie Dumnezeu venit pe pămînt ca Om a fost foarte clar
arătat de profeţi. Vorbind prin Maleahi, Dumnezeu a zis: „El va pregăti calea înaintea Mea" - şi
templul Lui era cel în care va veni El dintr-odată. Alte profeţii erau la fel de clare, trebuie însă să
amînăm această temă pînă mai tîrziu.
Din cele spuse pînă acum, descoperim două condiţii care trebuiau să fie împlinite pentru ca Israel
să-L aştepte pe Mesia să apară. Ar fi fost o nebunie să-L aştepte în vreun alt moment - şi lucrul
acesta este valabil şi pentru astăzi. Un factor era prezenţa mesagerului care trebuia să pregătească
terenul pentru venirea Lui, iar celălalt era prezenţa templului.
Afirmaţia clară a lui Maleahi că Mesia va veni „dintr-odată în
180 Dave Hunt
templul Său" însemna că era inutil să-L aştepte în timpul captivităţii babiloniene a lui Israel.
Templul nu exista în acel timp, fiind distrus de armata lui Nebucadneţar. De aceea, cei care
sperau că Mesia va veni să-1 scape pe Israel în acele zile aşteptau în zadar. Trebuia ca mai întîi să
fie reconstruit templul, şi lucrul acesta nu s-a întîmplat decît pe vremea lui Ezra.
într-un mod la fel de evident, Mesia nu putea veni după ce templul reconstruit fusese distrus de
Titus în 70 d. Cr. Dacă n-ar fi venit pînă atunci, era prea tîrziu, şi aşa este şi astăzi. Totuşi,
familiile evreieşti pioase lasă deseori un loc gol la masă atunci cînd mănîncă, mai ales de Paşte,
în caz că Ilie (Elia) ar apărea dintr-odată. Acest lucru pare a avea înţeles în conformitate cu una
din profeţiile lui Maleahi: „Iată, vi-1 voi trimite pe profetul Ilie înainte de venirea zilei celei mari
şi înfricoşate a Domnului" (Maleahi 4:5), dar ei nu cunosc ce a spus Maleahi despre templu.
Scaunul gol pentru Ilie a fost şi mai este un gest prostesc şi zadarnic, căci n-a mai existat un
templu în care Mesia să „vină dintr-odată" în ultimii 1900 de ani.
Creştinii care cred că Ioan Botezătorul a fost „Ilie", premergătorul (Matei 17:10-13), şi că Isus
din Nazaret a fost Mesia, sunt convinşi că Maleahi 3:1 s-a împlinit atunci cînd Cristos „a venit
dintr-odată" în templul lui Irod din Ierusalim chiar înaintea crucificării Sale. Prin alungarea
bruscă a celor care profanaseră Casa lui Dumnezeu cu schimbul lor de bani şi cu comerţul lor
nelegiuit, El a împlinit o altă profeţie: „Zelul pentru Casa Ta m-a mistuit pe Mine" (Psalm 69:9),
un verset care le-a trecut discipolilor spontan prin minte (Ioan 2:17).
Multe profeţii biblice au o aplicaţie dublă. Dacă Maleahi 3:1 şi Psalmul 69:9 sunt din această
categorie, atunci templul va trebui să fie reconstruit încă o dată înainte de a doua venire - şi va
avea nevoie să fie curăţit încă o dată de Mesia. Aşa se va şi întîmpla. întrebarea nu este dacă
Israelul va reconstrui templul, ci numai cînd o va face. Totuşi, în ciuda numeroaselor pregătiri
deja în curs de desfăşurare, orice discuţie în acest moment despre acest subiect este speculativă.
Există alte împrejurări despre care putem spune cu mai mare siguranţă că precizează orarul celei
de a doua veniri a lui Cristos, şi spre acestea ne vom îndrepta atenţia.
Trebuie în primul rînd să luăm în considerare alţi factori implicaţi în orarul primei veniri a lui
Mesia. Binecuvîntîndu-şi fiii înainte
Semnele timpului 181
de a muri, Iacob (Israel) a făcut această profeţie uimitoare: „Sceptrul nu se va îndepărta din Iuda,
nici toiagul de domnie dintre picioarele lui, pînă va veni Silo; şi la El [Silo, Mesia] va fi adunarea
popoarelor" (Geneza 49:10). Prin anul 7 d. Cr., romanii au luat conducătorilor evrei dreptul de a
pronunţa pedeapsa cu moartea, lucru care a dus la moartea lui Cristos prin crucificare, nu prin
împroşcarea cu pietre, modul evreiesc de execuţie. Această privare de autoritatea legală a fost
actul final de înlăturare a sceptrului şi puterii legislative din Iuda. Aşa ceva nu se întîmplase mai
înainte, nici chiar în timpul captivităţii babiloniene. în felul acesta, Mesia trebuia să Se nască
înainte de 7 d. Cr. şi să fie ucis după acest an, lucru care s-a întîmplat chiar aşa cu privire la Isus.
Este clar din aceste cîteva profeţii (ar putea fi menţionate şi altele) că Mesia trebuia să fi venit
deja. Totuşi, Israelul îl aşteaptă încă, în mod vădit dintr-o necunoaştere a Scripturilor. Pentru acei
evrei religioşi care ştiu că templul trebuie să fie la locul lui pentru Mesia este uşor să înţeleagă
importanţa reconstruirii lui. Totuşi, ei refuză să admită că El a venit deja şi nu-şi dau seama că
reconstruirea templului va ajuta la pregătirea terenului pentru a doua Sa venire - şi de asemenea
pentru apariţia lui Anticrist, căci şi pentru el trebuie ca templul să fie la locul lui (2.Tesaloniceni
2:4).
Ne-am referit deja la cîteva din remarcabilele profeţii ale lui Daniel. El a arătat clar că regatul lui
Mesia va fi întemeiat în nişte împrejurări care nu pot fi armonizate cu situaţia politică dominantă
pe vremea primei veniri a lui Cristos: „în zilele acestor regi, Dumnezeul cerurilor va întemeia un
regat care nu va fi distrus niciodată..." (Daniel 2:44). După cum ştim, Daniel se referea la regii
reprezentaţi de cele zece degete ale celui „de al patrulea regat [mondial]" (2:40) ilustrate de
statuia din visul lui Nebucadneţar pe care istoricii o recunosc ca fiind Imperiul Roman.
„Zilele acestor regi" nu sosiseră încă în timpul primei veniri a lui Cristos. Imperiul nu era condus
de zece regi (împăraţi), ci de Cezar din palatul său de la Roma. Astfel, regatul davidic al lui Israel
nu putea deci să fie întemeiat în vremea în care Israel L-a respins pe Isus tocmai pentru că n-o
făcuse. Rabinii ar fi trebuit să ştie lucrul acesta, dar nu l-au ştiut. Totuşi, cei zece regi vor domni
într-o zi pe pămînt, cînd Cristos revine ca să-Şi întemeieze „regatul care nu va fi distrus
182 Dave Hunt
niciodată". Trebuie deci să existe o a doua venire.
Faptul că Isus Cristos trebuie să vină din nou ca să domnească personal şi vizibil din Ierusalim
peste acest pămînt este la fel de fundamental ca istoria naşterii lui Cristos. Am notat deja că
îngerul Gabriel a spus fecioarei Măria, cînd a anunţat-o că va da naştere lui Mesia:
El va fi mare şi va fi numit Fiul Celui Preaînalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul tatălui Său
David, şi va domni peste casa lui Ia-cob pentru totdeauna, şi regatul Lui nu va avea sfîrşit (Luca
1:32, 33).
în fiecare an ni se reaminteşte această promisiune de către miile de coruri ce cîntă pe tot pămîntul
în această perioadă deosebită a anului nişte bucăţi aşa de mişcătoare precum corul Halleluja din
oratoriul Mesia de Handel. Este evident că această domnie n-a fost întemeiată pe pămînt atunci
cînd Cristos a venit prima dată. Acest adevăr, după cum am văzut, a fost un motiv major pentru
care mulţi au refuzat atunci, şi încă refuză, să creadă că Isus din Nazaret era Mesia.
Ca urmare, e limpede că dacă Cristos este cu adevărat Mesia al lui Israel, aşa cum cred creştinii
că este, atunci El trebuie să Se întoarcă pe pămînt ca să împlinească aceste profeţii clare, fără
echivoc. Numai atunci venirea lui Mesia va fi împlinit promisiunea îngerilor: „Pace pe pămînt!"
Totuşi, mulţi din cei care se numesc creştini nu mai cred ceea ce cîntă în colinzile de Crăciun.
Pentru o parte însemnată a Bisericii de azi, promisiunea că Isus Cristos Se va întoarce literal pe
acest pămînt ca să domnească pe tronul lui David a devenit o legendă frumoasă şi mult cîntată.
Deoarece Cristos şi Anticrist trebuie să se întîlnească faţă în faţă pe pămînt într-un conflict final,
venirea fiecăruia trebuie calculată pentru a-i aduce împreună în acel eveniment culminant. De
aceea, nu putem analiza chestiunea orarului celei de a doua veniri a lui Cristos fără să dăm o
atenţie deosebită apariţiei lui Anticrist. Arătarea lui Isus Cristos miresei Sale, lui Israel şi lumii,
precum şi arătarea paralelă a lui Anticrist sunt atît de corelate între ele, încît nici una nu poate
avea loc fără cealaltă. Nici nu pot avea loc decît „la plinătatea vremii", atunci cînd scena lumii pe
care va fi jucată această dramă incredibilă este pe deplin pregătită cu recuzita, actorii şi actriţele
la locul lor.
Semnele timpului 183
Pavel a scris: „... Şi atunci se va arăta acel nelegiuit, pe care Domnul... îl va distruge cu
strălucirea venirii Lui" (2.Tesaloniceni 2:8). Este evident că dacă un efect al celei de a doua
veniri a lui Cristos va fi să-1 distrugă pe Anticrist, atunci Cristos nu Se poate întoarce din nou pe
pămînt în putere şi glorie ca să domnească pe tronul lui David pî-nă cînd Anticrist nu-şi va fi
întemeiat mai întîi propriul lui regat mondial fals. Dar Anticristul nu se poate arăta pînă cînd
adevărata Biserică, Mireasa lui Cristos, n-a fost luată de pe pămînt. Vom clarifica acest lucru pe
paginile care urmează. Oricum, vedem încă o dată că răpirea şi a doua venire sunt două
evenimente separate.
Ce să credem atunci despre învăţătura că Nero a fost Anticristul şi că evenimentele profeţite de
apostolul Ioan în cartea Apocalipsei au avut loc deja? Această idee poate fi respinsă cu uşurinţă.
Nu există nici o relatare despre faptul că Isus Cristos S-a coborît vizibil din cer ca să-1 distrugă
pe Nero, totuşi Scriptura este foarte clară cînd afirmă că El va face aşa ca să-1 distrugă pe
Anticrist. Nici un istoric n-a pretins încă faptul că nişte evenimente ca cele descrise în versetele
de mai jos legate de a doua venire a lui Cristos ar fi avut deja loc fie în 70 d. Cr., fie altădată în
trecut:
Căci după cum fulgerul iese de la răsărit şi străluceşte pînă la apus, tot aşa va fi şi venirea Fiului
omului (Matei 24:27). Şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, Cel pe care L-au străpuns [de
moarte pe cruce] şi-L vor plînge (Zaharia 12:10). Iată, El vine cu norii, şi orice ochi îl va vedea,
şi cei care L-au străpuns; şi toate triburile [seminţiile] de pe pămînt se vor jeli din cauza Lui
(Apocalipsa 1:7).
Numeroase pasaje cum ar fi Apocalipsa 13 arată clar că Anticrist va deţine controlul lumii atunci
cînd Se întoarce Cristos. Este nevoie de „strălucirea venirii Lui [a lui Cristos]" pentru a-1 detrona
pe acest conducător nelegiuit al lumii. în consecinţă, cei care învaţă că acum suntem în mileniu,
la sfîrşitul căruia Se va întoarce Cristos, sau că creştinii trebuie să preia conducerea lumii înainte
ca Cristos să poată veni, duc oamenii în rătăcire.
Cînd va veni Anticristul la putere? Dacă ne gîndim cîte evenimente au trebuit să se împlinească la
prima venire a lui Cristos, atunci nu
184 Dave Hunt
Semnele timpului 185
vom fi surprinşi că şi marele adversar al lui Cristos poate fi arătat numai într-un punct temporal
foarte precis şi în nişte împrejurări foarte precise. Pavel a scris: „Acum ştiţi ce-1 reţine
[împiedică] [pe Anticrist] să fie dezvăluit la timpul lui..." (2.Tesaloniceni 2:6).
Este limpede că mai întîi trebuie să se petreacă un eveniment concret pentru ca să poată apărea
Anticristul. într-adevăr, lucrul acesta nu se poate petrece pînă atunci - în privinţa aceasta nu
există nici o îndoială. După cît se pare, Pavel explicase deja prin învăţătură orală ce anume
împiedica venirea Anticristului la putere, înainte de a scrie a doua epistolă către tesaloniceni, căci
el le reaminteşte: „Acum ştiţi ce-1 reţine..."
E clar, din zilele lui Pavel pînă acum, că ceva concret 1-a împiedicat pe Anticrist să se arate.
Putea oare faptul că renaşterea Imperiului Roman încă nu avusese loc, lucru care, cum am văzut,
trebuie să aibă loc înainte ca Anticristul să poată veni la putere, să fie piedica la care se referă
Pavel? Nu, căci el continuă şi spune: „... Pînă cel care-1 reţine acum va fi luat din cale"
(2.Tesaloniceni 2:7). Deci ceva (un eveniment), precum şi cineva (o persoană) este ceea ce-1
împiedică pe Anticrist să se arate. Mai mult, cel care-1 „împiedică" trebuie „luat din cale", căci
altfel Anticristul nu poate înainta să-şi facă lucrarea cea rea. Pînă cînd nu s-a întîmplat lucrul
acesta, nu are rost să-1 aşteptăm concret pe Anticrist sau a doua venire a lui Cristos.
Cine l-ar putea împiedica pe Anticrist să se dezvăluie? Trebuie să fie mai puternic decît Satan,
căci Anticristul vine „potrivit lucrării lui Satan cu toată puterea" (2.Tesaloniceni 2:9). Cu
siguranţă că numai Dumnezeu este mai puternic decît Satan. De aceea, El este Cel care
împiedică. Totuşi, Dumnezeu n-ar putea acţiona singur, decît cu ajutorul altcuiva, căci El nu
poate fi „luat din cale". El este totdeauna prezent pretutindeni. Nici la Cristos nu putea Pavel să
se fi gîndit, pentru că El părăsise deja acest pămînt, iar a doua venire nu are loc pînă ce
Anticristul n-a fost dezvăluit.
Putea Pavel să se fi referit la puterea lui Dumnezeu care lucrează prin vreun om special ales? Nu,
căci Satan a fost împiedicat de a-1 aduce pe scenă pe Anticrist mai bine de 1900 de ani - o
perioadă de timp care depăşeşte cu mult durata de viaţă a unui om. Suntem forţaţi să
concluzionăm că „cel care-1 reţine" se referă la Dumnezeu acţionînd printr-un corp colectiv
neîntrerupt de credincioşi, Biserica,
care a rămas în existenţă de la Rusalii. Biserica este cea care trebuie „luată din cale" pentru ca
Anticrist să fie dezvăluit j,la timpul său".
Pavel părea a face referire la răpire, acel gveniment incredibil unic creştinismului, cînd Cristos îşi
va lua instantaneu mireasa Sa, Biserica, pentru a fi cu El în cer. Această ipoteză se potriveşte
expresiei ştiţi, căci Pavel explicase amănunţit credincioşilor din Tesaloniceni răpirea:
Căci Domnul însuşi va coborî din cer cu un strigăt, cu vocea arhanghelului şi cu trompeta lui
Dumnezeu; şi cei morţi în Cristos vor învia mai întîi; apoi, noi cei vii care rămînem vom fi răpiţi
împreună cu ei în nori ca să-L întîmpinăm pe Domnul în văzduh, şi astfel vom fi pentru totdeauna
cu Domnul (l.Tesaloniceni 4:16,17).
Cristos promisese discipolilor Săi: „în Casa Tatălui Meu sunt multe locuinţe... Mă duc să vă
pregătesc un loc... [şi] Mă voi întoarce din nou, şi vă voi lua la Mine, ca acolo unde sunt Eu să fiţi
şi voi" (loan 14:2,3). Aceasta a fost marea speranţă a primilor creştini. Filipenilor, Pavel le-a
scris: „Cetăţenia noastră este în ceruri, de unde îl şi aşteptăm pe Mîntuitorul, pe Domnul Isus
Cristos" (Filipeni 3:20). Lui Tit i-a scris: „Aşteptînd acea speranţă binecuvîntată..." (Tit 2:13).
Evrei 9:28 spune: „El Se va arăta a doua oară, fără păcat, celor care-L aşteaptă pentru mîntuire".
în cazul unei răpiri posttribulaţioniste, Biserica ar trebui să-1 aştepte pe Anticrist, care trebuia să
apară mai întîi, nu pe Cristos.
Nu-1 „cauţi cu privirea" decît pe cel pe care-1 aştepţi să sosească din clipă în clipă. Speranţa
întoarcerii iminente a lui Cristos străbate tot Noul Testament. Nu se poate nega că aceasta era
aşteptarea Bisericii primare, indiferent de felul cum doreşte cineva să interpreteze Biblia astăzi.
Cînd Pavel a enumerat motivele pentru care era încredinţat că tesalonicenii deveniseră creştini
adevăraţi, el a inclus, pe lîngă recunoaşterea faptului că se întorseseră „la Dumnezeu de la idoli
ca să-L slujească pe Dumnezeul viu şi adevărat", şi faptul că ei îl «aşteptau din ceruri pe Fiul
Său" (l.Tesaloniceni 1:9,10). Acea aşteptare era considerată în zilele lui Pavel ca unul din
semnele caracteristice ale credinciosului adevărat.
Că Biserica va fi răpită înainte sau după marea tribulaţie (necazul
186 Dave Hunt
cel mare) - sau numai la sfîrşitul mileniului - a fost de mult timp un motiv de controversă aprinsă
între creştini. Această chestiune poate fi abordată din multe unghiuri de vedere. Nu avem timp să
ne ocupăm cu majoritatea argumentelor, şi nici nu este necesar. Motivele pentru care Biserica
trebuie luată de pe pămînt înainte ca Anticristul să apară vor fi prezentate în capitolul următor.
Pe măsură ce evenimentele se grăbesc spre punctul culminant al istoriei, importanţa înţelegerii şi
luării în considerare a profeţiei devine clară. Dacă Ioan Botezătorul, discipolii lui Cristos şi
rabinii ar fi luat în seamă toate profeţiile, nu s-ar fi aşteptat ca Isus Cristos să-Şi întemeieze
regatul în vremea lor. împrejurările încă nu se încadrau în timp. Cristos i-a mustrat pe cei doi
discipoli în drumul spre Emaus:
O, nepricepuţilor şi înceţi cu inima să credeţi tot ce-au spus profeţii; nu trebuia oare să sufere
Cristosul aceste lucruri şi să intre în gloria Sa?
Şi începînd de la Moise şi de la toţi profeţii, le-a explicat în toate Scripturile lucrurile privitoare la
El (Luca 24:25-27).
Mustrarea dată de Cristos acestor doi discipoli pare aspră, dar ne spune cum îi priveşte El pe cei
care nu iau în seamă „tot ce-au spus profeţii". El ne-ar spune acelaşi lucru şi nouă celor de astăzi.
Foarte puţini creştini au sacrificat" timp şi au făcut efortul necesar pentru a înţelege şi a se
conforma tuturor profeţiilor care ne sunt date în Scriptură. Nu este de mirare că atît de mulţi
conducători bisericeşti din zilele noastre trec încă cu vederea criteriile care dau informaţii atît de
clare despre orarul corect al revenirii lui Cristos.
în rezumat, datele pe care le-am luat în considerare par să indice că a doua venire nu poate
surveni pînă cînd nu au avut loc mai întîi cinci evenimente asociate: 1) înşelăciune spirituală fără
precedent în lume şi marea apostazie în Biserică; 2) răpirea adevăraţilor credincioşi; 3) renaşterea
Imperiului Roman; 4) unirea tuturor religiilor ca să formeze un pseudo-creştinism şi sub
conducerea papei; şi 5) dezvăluirea lui Anticrist şi inaugurarea domniei sale mondiale. Nu poate
exista nici o îndoială că punctele 1), 3) şi 4), mai sigur ca ori-cînd în istorie, sunt pe punctul de a
se împlini. Răpirea trebuie să fie foarte aproape.
Semnele timpului 187
Mai rămîne o singură întrebare vitală şi dificilă. Ce le-ar putea determina pe nişte naţiuni care azi
sunt încă rivale să se unească într-un nou guvern mondial, şi credinţele rivale să se unească
împreună într-o nouă religie mondială? Ce eveniment extraordinar ar putea să-i facă pe toţi
locuitorii pămîntului să se supună lui Anticrist ca dictator mondial - şi chiar să i se închine?
Există un singur răspuns, într-adevăr surprinzător, dar evident.
16.
El trebuie să vină de două ori!
MULŢI CREŞTINI CRED că un război devastator de proporţii globale va fi mijlocul prin care o
lume disperată se va supune conducerii Anticristului. Unii scriitori sugerează chiar că răpirea va
avea loc simultan cu un holocaust nuclear, astfel ca lumea să presupună că creştinii dispăruţi sunt
printre victime şi astfel să nu bănuiască faptul că au fost luaţi în mod fizic la cer. Acest scenariu
ar deposeda totuşi răpirea de efectul ei cel mai puternic, aşa cum vom vedea.
în plus, a sugera că al treilea război mondial va inaugura marea tribulaţie (necazul cel mare)
contrazice afirmaţia lui Pavel că ziua Domnului va veni dintr-odată, atunci cînd lumea crede că a
obţinut în sfîrşit pacea şi siguranţa. Şi această ipoteză este lipsită de sens. Două războaie
înspăimîntătoare de proporţii globale care au costat zeci de milioane de vieţi omeneşti nu l-au
produs pe Anticrist; şi nici al treilea n-ar face-o. Ar fi mult mai probabil că va mări tensiunile şi
suspiciunile şi va lăsa lumea mai divizată ca oricînd înainte, cu răni şi amărăciuni care ar putea
necesita ani sau generaţii pentru a se vindeca. Nu, pregătirea lumii pentru a-1 primi pe Anticrist
cu braţele deschise are nevoie de un eveniment cu adevărat extraordinar. Să vedem care ar putea
fi acesta.
Evenimentele fără precedent care au zguduit Europa de Est în 1989 au demonstrat că, în ciuda
schimbărilor rapide şi miraculoase care au avut loc, opinia publică ştia încă ce vrea şi putea fi
foarte greu de controlat. Gorbaciov întîmpină încă multe provocări în programul său de
perestroika. în ciuda marii sale popularităţi ca unul care a făcut posibile noile libertăţi,
deznodămîntul atîrnă încă în balanţă a-cum cînd cartea de faţă este gata de tipar.
189
în unele din ţările satelite cum ar fi Germania de Est şi Cehoslovacia, euforia libertăţii nou
dobîndite s-a transformat curînd în dezamăgire. Mulţimile înfuriate au ieşit din nou pe străzi
cerînd alte revendicări noilor regimuri pe care le salutaseră cu atîta frenezie doar cu cîteva zile
mai înainte. In România, în decurs de o săptămînă, oamenii demonstrau din nou pe străzi,
protestînd împotriva a ceea ce ei percepeau ca o trădare a încrederii lor de către noii lideri.
Această ţară ar putea avea încă o revoluţie sîngeroasă dacă tendinţa actuală continuă. Aceste
experienţe recente aduc noi dovezi că va fi nevoie de ceva mult mai remarcabil decît ne putem
noi imagina pentru a determina lumea să se unească sub conducerea Anticristului şi chiar să i se
închine.
Oricare ar fi evenimentul care va aduce această transformare, trebuie să cuprindă simultan
întreaga rasă omenească, nu numai o ţară sau o regiune anume. Anticristul va controla întreg
pămîntul: „I s-a dat putere peste orice trib, limbă şi naţiune. Şi toţi locuitorii pămîntu-lui i se vor
închina" (Apocalipsa 13:7,8). Ce anume ar putea aduce o-menirea - chiar şi musulmani, evrei,
hinduşi şi chinezi - în acest punct?
Există un asemenea eveniment ideal pentru efectuarea unei astfel de alchimii impresionante cu
efect fulgerător, şi anume răpirea. De fapt, răpirea este singurul eveniment imaginabil care ar putea
determina întreaga lume să se unească sub un nou guvern mondial şi o nouă religie mondială şi să se
supună dintr-o dată conducerii Anticristului ca dictator mondial. Iată un nou motiv convingător
pentru care răpirea trebuie să preceadă apariţia lui Anticrist şi marea tribulaţie. Să încercăm să ne
imaginăm acest eveniment incredibil.
Să ne închipuim vidul moral şi spiritual care ar rezulta dacă toţi cei care au proclamat adevărul
Evangheliei, care l-au trăit şi au fost astfel „sare şi lumină" pentru lume, au fost dintr-odată luaţi
de pe acest pămînt. Familii, cartiere, şcoli, firme şi biserici ar rămîne fără nici o influenţă pentru
Cristos şi Dumnezeu. Spiritul lui Dumnezeu ar înceta să convingă conştiinţele celor care deja îl
respinseseră pe Cristos. Efectul unei asemenea suprimări bruşte pe plan mondial a tuturor
îngrădirilor morale este de neimaginat. Umanismul are atunci posibilitatea nelimitată să
dovedească că este în stare să creeze condiţii de viaţă ideale.
190 Dave Hunt
El trebuie să vină de două ori! 191
De aceeaşi amploare va fi şi impactul social şi politic al dispariţiei bruşte de pe acest pămînt a
multor milioane de oameni. Evenimentul în sine va fi atît de neaşteptat, atît de universal şi atît de
sinistru, încît efectul nimicitor asupra stabilităţii emoţionale a supravieţuitorilor este imposibil
chiar şi de imaginat. Sute de milioane vor vedea personal îngrozitoarea şi neaşteptata dispariţie a
uneia sau mai multor persoane din anturajul lor şi nu le va veni să-şi creadă ochilor. Efectul de a
vedea cu propriii lor ochi ceea ce socoteau că nu este posibil ar putea înnebuni milioane de
oameni.
Chiar şi numai maşinile fără şoferi, avioanele fără piloţi vor provoca un haos mondial şi vor
declanşa o panică de proporţii necunoscute. Intervenţii chirurgicale întrerupte, amvoane goale,
vehicule de salvare lipsite de echipaj, sisteme de comunicaţii distruse în număr mare, întreruperi
în circulaţia bunurilor şi serviciilor - viaţa aşa cum o ştim se va prăbuşi într-un abis de haos şi o
baie de sînge. Şocul, consternarea şi groaza provocată de acest eveniment istoric global vor
paraliza lumea. Orice explicaţie va depăşi iniţial puterea de înţelegere şi chiar imaginaţia celor
mai strălucite minţi.
Teama în faţa unui fenomen necunoscut care s-ar putea repeta va cuprinde lumea. A fost o răpire
în masă? Ce forţă galactică s-a jucat cu omenirea? Ce ar mai putea face această putere incredibilă
şi aparent nemiloasă? Care este soarta celor care au dispărut? Au fost duşi oare ca sclavi pe vreo
planetă îndepărtată? Sau au fost îndepărtaţi pur şi simplu din universul fizic şi au încetat să mai
existe? Cine va fi următoarea victimă?
Se vor ţine şedinţe de criză la toate nivelele administrative - în şcoli şi universităţi, la nivelul de
conducere al marilor concerne, în consiliile orăşeneşti şi în parlamentele ţării, în cabinetul
preşedintelui, în Pentagon şi Kremlin. Şi peste tot vor lipsi membri. Naţiunile Unite nu vor fi în
stare să dea o explicaţie pentru cele întîmplate sau să conceapă un plan pentru a împiedica o
repetare.
Vor fi necesare luni de zile pentru a reinstaura ordinea în acest haos enorm. Dezordinea şi
încurcătura produsă în operaţiile financiare, bancare şi de asigurări va fi aproape imposibil de
descurcat. în multe cazuri, domenii întregi de activitate din economie şi industrie vor fi paralizate
prin dispariţia operatorilor pe computere sofisticate şi la panouri de comandă foarte importante
din cadrul instalaţiilor.
Ingineri şi oameni de ştiinţă avînd cunoştinţe şi calificări speciale vor lipsi pretutindeni, şi nu va
fi nimeni care să clarifice încurcăturile lăsate în urma lor.
Distrugerea la scară globală va depăşi orice evaluare. Cele mai afectate vor fi Statele Unite. Dacă
şi numai un sfert din procentul de creştini născuţi din nou indicat de sondajele de opinie este cu
adevărat născut din nou, răpirea va decima această ţară, un motiv posibil pentru care Statele Unite
nu sunt menţionate în profeţie. Creştinii mărturisitori deţin pretutindeni poziţii-cheie. Dispariţia
lor vor aduce Statele Unite pe marginea prăpastiei, ele putînd fi luate sub aripa Europei
occidentale, unde Biserica este în mare măsură moartă şi de unde va lipsi o parte mult mai mică a
societăţii.
Este posibil ca din China sau Africa să lipsească mai mulţi, dar cei dispăruţi vor fi în majoritate
muncitori simpli, ale căror rînduri pot fi repede completate cu şomeri şi, la nevoie, cu studenţi şi
soldaţi. în Rusia va fi la fel, vor lipsi milioane, însă puţini care să deţină poziţii importante. încă
nu se ştie cîţi vor dispare din Israel, pe cînd'în ţările musulmane, hinduse şi budiste numărul va fi
minim. Totuşi, întreaga omenire va împărtăşi simţămîntul de pierdere irecuperabilă, de ne-
dumerire şi de consternare.
Răpirea este în mod clar singurul eveniment imaginabil care ar putea crea panica mondială şi
groaza, deznădejdea cumplită şi lipsa de speranţă care ar putea determina omenirea să întîmpine
cu bucurie un dictator mondial. De fapt, acest lucru va părea rezultatul logic. Dispariţia
neaşteptată în masă a zeci de milioane de persoane din toată lumea îi va face aproape cu siguranţă
pe cei rămaşi din fiecare naţiune să simtă că aparţin unul altuia, că au nevoie unul de altul, că au
supravieţuit unui dezastru pustiitor cu implicaţii cosmice. Se va crea spontan o unitate strînsă pe
măsură ce lumea va fi confruntată cu amplitudinea catastrofei.
La început nu va fi nici o explicaţie raţională sau ştiinţifică. Nici chiar celor care au auzit cîndva
despre răpirea Bisericii nu le va trece prin minte că s-a putut întîmpla aşa ceva. Dumnezeu nu va
permite să se cunoască adevărul. Apoi, din haos va apărea Anticristul, un om cu toată puterea lui
Satan, care va face semne şi minuni, va prezenta o explicaţie „ştiinţifică" şi liniştitoare pentru
ceea ce s-a întîmplat, şi va veni cu un plan de salvare bine conceput şi dătător de speranţe.
192 Dave Hunt
. El trebuie să vină de două ori! 193
întreaga lume va fi dintr-odată victima unei iluzii copleşitoare trimisă de Dumnezeu însuşi. Nu va
mai fi nici o conştiinţă care să-i atragă pe oameni înapoi de pe marginea prăpastiei pierzării. Asta
nu înseamnă că omenirea îşi va ieşi imediat din minţi în ce priveşte moralitatea. Nu, ci după cum
Satan a sedus-o pe Eva ridicîndu-i imaginea de sine, pentru ca să devină o persoană mai bună, să
devină chiar ca Dumnezeu, tot aşa el va seduce întreaga lume:
Şi atunci va fi dezvăluit cel nelegiuit... a cărui venire este după lucrarea lui Satan cu orice fapte
puternice, semne şi minuni mincinoase, şi cu toată înşelăciunea nedreptăţii pentru cei ce pier,
pentru că n-au primit dragostea de adevăr ca să poată fi mîntuiţi. Şi, din această cauză, Dumnezeu
le va trimite o puternică inducere în eroare, ca să creadă o minciună, astfel ca să fie condamnaţi
cei ce n-au crezut adevărul, ci au avut plăcere în nedreptate (2.Tesalo-niceni 2:8-12).
Se pot face doar speculaţii cu privire la ce ipoteze va oferi Anticrist pentru a explica dispariţia în
masă. Există deja mai multe explicaţii în curs, oricare din ele putînd fi acceptată atunci cînd are
loc răpirea. Mulţi adepţi New Age, de exemplu, aşteaptă dispariţia bruscă a zeci de milioane de
oameni de pe tot pămîntul. Aceasta va avea loc atunci cînd o parte destul de mare a omenirii este
gata să facă un salt într-o dimensiune mai înaltă a conştientei, creînd prin aceasta o nouă specie:
Homonoeticus. în vremea aceea, toţi cei care nu sunt armonizaţi spiritual şi astfel nu sunt gata să
participe la acest salt evoluţionar istoric vor fi mutaţi instantaneu într-o dimensiune metafizică
unde să fie purificaţi înainte de a se putea reîntoarce pe pămînt.
Unii adepţi ai sectei UFO (OZN) au primit chipurile „revelaţii" referitor la o iminentă dispariţie
în masă. Ziua aceea vine în curînd, potrivit diverselor „transmisiuni", atunci cînd extraterestrii
care chipurile au adus odinioară omenirea pe această planetă vor pune stăpî-nire pe planetă ca să
împiedice colapsul ecologic sau un holocaust nuclear, în vremea aceea, cînd „noua ordine
mondială" este impusă, toţi cei care nu doresc să i se supună vor fi aduşi la bordul unei flote de
OZN-uri. Aceşti rebeli vor fi duşi pe o planetă de sclavi, unde minţile lor vor fi reprogramate
înainte de a li se permite să revină pe pămînt.
La asemenea avînturi ale fanteziei 1-a condus pe om nebunia lui!
Liderii unei mişcări care se numeşte „World Instant of Coopera-tion" (un timp al anului cînd sute
de milioane de oameni din fiecare ţară se roagă, cîntă şi meditează pentru pace) cred şi ei că o
proporţie însemnată a omenirii va trebui înlăturată cu scopul de a „curăţa" planeta. Deşi
„revelaţia" lor vorbeşte despre o înlăturare treptată a milioane de oameni pe o perioadă de timp
extinsă, o dispariţie instantanee ar îndeplini desigur acelaşi obiectiv. Un lider din acea mişcare
scrie:
Multe schimbări vor avea loc în curînd în lume... prin forţa naturii, pe măsură ce aceasta caută
prin lege să-şi recupereze planeta... Pentru a face lucrul acesta, ea trebuie să elimine forţa energiei
negative emanînd din conştiinţa de rasă a omului care provoacă dezechilibrul... dacă mai mulţi
oameni ar ajunge mai înainte la un nivel mai înalt de conştientă, energia spirituală ar fi corectat
dezechilibrul, şi natura n-ar fi trebuit să ia problema pe cont propriu... Natura va intra curînd în
ciclul ei de curăţire. Cei care nu vor să ia parte la schimbările de pe pămînt... vor fi înlăturaţi în
timpul următoarelor două decenii.1
Există creştini angajaţi activ în „evanghelizarea lumii" care cred că Biserica ar trebui să
cucerească lumea pentru Cristos şi care de asemenea aşteaptă un exod brusc în masă. Totuşi, ei
nu aşteaptă răpirea (Desigur, adevăraţii creştini vor fi luaţi la răpire, fie că ei cred în ea, fie că nu
cred). Ei consideră că ceea ce a spus Isus: „Atunci vor fi doi pe cîmp; unul va fi luat, iar celălalt
va fi lăsat" (Matei 24:40) nu se referă la răpire, ci la transferarea instantanee pentru judecată a
„creştinilor carnali" care nu sunt parte a „marii mişcări a lui Dumnezeu în zilele din urmă".
Aceştia sunt cei care împiedică binecuvîntările pentru Biserică, „pesimiştii" care cred în răpire şi
Armaghedon, pe care Domnul îi va înlătura dintr-odată, pentru ca lucrarea Lui să poată înainta
spre marea trezire, neîmpiedicată de „negativismul" lor.
Pentru cei lăsaţi pe pămînt, există patru teorii diferite pentru explicarea dispariţiei neaşteptate în
masă a milioane de oameni. în mod semnificativ, deşi sunt susţinute de grupuri diferite, toate au
un factor comun: Cei înlăturaţi sunt cei nevrednici! Cu siguranţă că cei care
194 Dave Hunt
rămîn se vor considera norocoşi că mai sunt încă pe pămînt, indiferent de explicaţia acceptată.
Fiecare va fi foarte fericit să aibă numărul special al lui Anticrist (probabil un microchip
implantat) scris pe mînă sau pe frunte ca garanţie a protecţiei faţă de vreo dispariţie viitoare.
Treptat, odată cu restabilirea ordinii şi continua desfăşurare a puterilor incredibile ale lui
Anticrist, oamenii încep iarăşi să fie mîndri de ei şi să se simtă ca nişte favorizaţi de soartă. Va
exista un acord unanim că ceea ce părea a fi o calamitate universală a fost de fapt un eveniment
favorabil, de mare importanţă pentru evoluţia speciei umane. Cei necorespunzători au fost
eliminaţi, iar cei rămaşi vor fi tot mai conştienţi de faptul că în ei a avut loc o misterioasă
transformare interioară. O specie nouă şi superioară adecvată unui destin mai înalt apare pe
planeta Pămînt!
Va exista o emoţie crescîndă pe măsură ce se adînceşte înţelegerea faptului că a răsărit o Nouă
Eră - o eră de aur a oportunităţilor fără precedent, a păcii şi cooperării internaţionale, aducînd
prosperitate nelimitată pentru rasa umană. Omenirea nu va mai fi divizată în na-ţiuni-state aflate
în competiţie şi facţiuni religioase aflate în ceartă, ci îşi va aduce aminte de frăţia universală de
mult timp uitată şi va fi unită odată pentru totdeauna în scopul unic (şi în sfîrşit părînd realizabil)
al transformării acestei lumi într-un paradis. Visul lui Cari Sa-gan despre un pămînt căruia i se
urează bun-venit într-o comunitate intergalactică nu va mai părea un vis utopic.2
Bisericile vor fi pline pînă la refuz. Va fi o mare trezire a falsului „creştinism" care îl va aclama
pe Anticrist ca pe „Cristos", şi sub conducerea căruia toate religiile se vor uni ca să formeze noua
religie mondială a închinării înaintea lui Anticrist. Apostazia despre care a spus Pavel că trebuie
să preceadă apariţia lui Anticrist (2.Tesaloniceni 2:3) şi care este deja în curs de desfăşurare îşi va
fi făcut lucrarea. înlăturarea bruscă prin răpire a tuturor celor care încercaseră să pledeze cauza
învăţăturii sănătoase va fi lăsat în urmă o Biserică „creştină" apostată care, sub conducerea papei,
devine un refugiu pentru toate religiile.
Aici se vede din nou necesitatea răpirii pretribulaţioniste. Creştinii adevăraţi l-ar demasca şi s-ar
opune lui Anticrist, aşa că ei trebuie „luaţi din cale" ca să-i permită lui şi adepţilor lui libertatea
deplină de

El trebuie să vină de două ori! 195


a-şi crea utopia umanistă. Dumnezeu intenţionează să demonstreze întru totul adevărul
Evangheliei: că nu există nici o speranţă pentru omenire decît prin mîntuirea care este oferită
gratuit tuturor în Cristos Isus. Pentru a dovedi acest fapt, trebuie să li se dea lui Satan şi adepţilor
lui de pe pămînt oportunitatea deplină de a transforma lumea într-un paradis dacă pot.
„Dumnezeul acestei lumi" trebuie să conducă lumea pentru un timp prin Anticrist - iar înlăturarea
tuturor creştinilor adevăraţi este esenţială pentru realizarea acestui obiectiv.
Adevăraţii creştini ar fi constrînşi de Spiritul Sfînt din ei - dacă ar fi prezenţi în lume după
venirea lui Anticrist la putere - să refuze semnul bestiei (fiarei) sau să se închine imaginii ei. Ca
rezultat, ar fi cu toţii ucişi. Nu există nici o indicaţie că Dumnezeu îi protejează pe credincioşi în
timpul marii tribulaţii. Dimpotrivă, ni se spune limpede:
Şi i s-a dat [lui Anticrist] să facă război cu sfinţii şi să-i învingă... Şi el [profetul fals] avea putere
să... provoace moartea tuturor celor care nu vor vrea să se închina imaginii bestiei... şi ca nimeni
să nu poată cumpăra sau vinde, decît cel care are semnul... bestiei... (Apocalipsa 13:7,15-18).
Cu siguranţă că Biserica, mireasa lui Cristos, trebuie să fi fost luată, căci Anticristul n-ar putea
face război cu ea şi s-o învingă pe cea despre care Domnul nostru a zis: „Porţile iadului n-o vor
învinge" (Matei 16:18). Atunci cine sunt aceşti „sfinţi"? Ei pot fi doar cei care n-au ajuns sub
puternica inducere în eroare încît să creadă minciuna, pentru că mai înainte n-au ascultat de
Evanghelie şi au respins-o. Milioane de oameni vor crede în Cristos în marea tribulaţie şi vor
plăti cu viaţa noua lor credinţă. Ioan ne spune:
După acestea am privit... [în cer] o mare mulţime, pe care n-o putea număra nimeni, din orice
naţiune, şi trib, şi popor, şi limbă... înaintea tronului şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe...
Aceştia sunt cei care au venit din marea tribulaţie, şi şi-au spălat hainele şi le-au albit în sîngele
Mielului (Apocalipsa 7:9,14).
O râ

L
răpire posttribulaţionistă cu greu ar fi o „speranţă binecuvîn-
196 Dave Hunt
El trebuie să vină de două ori! 197
tată". De fapt, ar fi un eveniment nesemnificativ, căci ar fi doar puţini creştini rămaşi în viaţă sau chiar
deloc ca să fie răpiţi în acel timp. Ar putea vreun creştin care a primit semnul lui Anticrist pentru a
supravieţui să fie răpit la sfîrşitul marii tribulaţii? Desigur că nu. Biblia avertizează:
Dacă se închină cineva bestiei sau imaginii ei, şi îi primeşte semnul pe frunte sau pe mînă, va bea şi el la
fel din vinul mîniei lui Dumnezeu, care este turnat neamestecat în paharul indignării Lui; şi el va fi chinuit
cu foc şi sulf în [iad]... (Apocalipsa 14:9,10).
Ca urmare, răpirea pretribulaţionistă a Bisericii înlătură influenţa moderatoare a lui Dumnezeu care
operează prin milioane de creştini, şi face posibil ca Anticristul să-şi dezvăluie identitatea şi să-şi urmeze
neîmpiedîcat programul de dominaţie mondială. De asemenea, răpirea survenită acum mută Biserica de pe
pămînt ca împlinire a promisiunii lui Dumnezeu de a o păzi de mînia care va fi turnată peste cei nelegiuiţi
(l.Tesaloniceni 1:10; 5:9; Apocalipsa 3:10). în viziunea sa, Io-an a văzut ce pustiiri de nedescris se vor
petrece în mod supranatural: „Orice munte şi insulă au fost mutate din locul lor". El a auzit vocea lui
Dumnezeu poruncind celor şapte îngeri să „verse pe pămînt cupele mîniei lui Dumnezeu" (Apocalipsa
16:1). Mireasa Mielului (2.Corinteni 11:2; Efeseni 5:31-33) nu va fi prezentă să experimenteze mînia.
La fel cum Noe a fost luat de pe pămînt şi aşezat în arcă în siguranţă înainte de potop, iar Lot a fost mutat
din Sodoma pentru ca ea să fie distrusă, tot aşa şi Biserica va fi luată de pe pămînt înainte ca judecata lui
Dumnezeu să vină peste el printr-o pustiire mondială fără precedent. Pavel a amintit credincioşilor din
Tesalonic:
Căci cînd ei [cei nelegiuiţi] vor spune: Pace şi siguranţă, atunci o
distrugere neaşteptată va veni peste ei [nu peste noi]...
Dar voi, fraţilor [în contrast cu ei], nu sunteţi în întuneric pentru
ca ziua aceea să vă surprindă ca un hoţ...
Căci Dumnezeu nu ne-a destinat [pe noi, în contrast cu er] la mî-
nie, ci să obţinem mîntuirea prin Domnul nostru Isus Cristos...
[Deci] odihniţi-vă cu noi, cînd Domnul Isus va fi dezvăluit din cer
cu îngerii săi puternici, într-o flacără de foc, răzbunîndu-Se pe cei ce nu-L cunosc pe Dumnezeu, şi
care nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos... (l.Tesaloniceni 5:3,4,9; 2.Tesaloni-
ceni 1:7,8, sublinierea noastră).
Mulţi creştini, desigur, nu sunt de acord cu răpirea pretribulaţionistă, ale cărei efecte tocmai le-am
descris. Ei fac aşa pe motiv că în acest caz Cristos ar trebui să Se întoarcă de două ori pe pămînt: o
dată înainte de marea tribulaţie ca să-Şi răpească Biserica, şi apoi din nou ca să-1 anihileze pe
Anticrist şi forţele lui din jurul Ierusalimului şi să salveze Israelul. „Unde se afirmă în Noul
Testament că vor fi două veniri, sau chiar două faze ale celei de a doua veniri?" este întrebarea
aparent logică pusă de cei care resping ideea unei „răpiri secrete".
Răspunsul evident este să întrebăm la rîndul nostru: „Unde se declară în Vechiul Testament că vor
fi două veniri ale lui Mesia?" Nicăieri nu se spune aşa ceva. Nici unul din profeţi n-a afirmat aşa
tceva în ciuda mulţimii prevestirilor lor... şi totuşi declaraţiile lor implică lucrul acesta. După cum
am văzut deja, este imposibil să se aşeze în acelaşi cadru temporal toate declaraţiile profeţiilor
despre Mesia: că El va fi ucis, şi că totuşi va întemeia şi guverna un regat etern; că va fi respins de
Israel, şi totuşi că va domni pentru totdeauna pe tronul lui David. Trebuia să existe două vewri. Nu
exista nici un alt mod de a împăca ceea ce altfel ar fi fost nişte profeţii absolut contradictorii.
Nu este surprinzător atunci că profeţiile Noului Testament referitoare la a doua venire prezintă o
problemă similară şi necesită o soluţie similară. Pur şi simplu nu se poate contopi într-un singur
eveniment şi într-o singură perioadă de timp ceea ce spune Noul Testament despre întoarcerea lui
Cristos. Ştim, de exemplu, că trebuie să Se întoarcă ca să îndeplinească două scopuri:
1) Să vină în întîmpinarea Bisericii, să se întîlnească cu ea în văzduh şi să o ducă acasă în casa
Tatălui Său cu „multe locuinţe", şi 2) să vină în mod vizibil pe pămînt în putere şi glorie ca să-1
distrugă pe Anticrist, să oprească distrugerea la Armaghedon, să salveze pe supravieţuitorii din
Israel şi să înfiinţeze regatul Său milenar. Cele două obiective sunt atît de diferite, încît nu pot fi
atinse printr-o singură acţiune.
198 Dave Hunt
El trebuie să vină de două ori! 199
în plus, mai multe pasaje din Scriptură se referă la aceste mari evenimente ca şi cum nu ar fi parte
componentă a aceleiaşi întîm-plări. Pavel scrie: „Acum vă rugăm, fraţilor, în ce priveşte venirea
Domnului nostru Isus Cristos şi în ce priveşte strîngerea noastră împreună cu El" (2.Tesaloniceni
2:1). Sună ca şi cum venirea ar fi distinctă de strîngerea noastră împreună cu El. Cu siguranţă că
venirea lui Cristos pe pămînt în putere şi glorie ca să-i pedepsească pe cei nelegiuiţi nu este
acelaşi eveniment ca strîngerea de către El a creştinilor în văzduh pentru ca să-i ducă acasă la
răsplata cerească.
O venire este pentru Israel, cealaltă pentru Biserică. Aceste două evenimente nu au nimic în
comun şi cu greu ar putea avea loc în acelaşi timp. Pavel se referă la unul ca la „glorioasa
apariţie", şi la celălalt ca la „acea speranţă binecuvîntată" (Tit 2:13). Unul este manifestarea
vizibilă a puterii şi gloriei Sale în judecată asupra lumii, iar celălalt este ducerea miresei Sale la
nunta cerească şi la „luna de miere" într-o răpire secretă ascunsă intenţionat de cei necredincioşi.
Venirea lui Cristos pe pămînt pentru „a sta în ziua aceea pe mun-( tele Măslinilor" (Zaharia 14:4)
cu greu este compatibilă cu promisiunea că noi îl vom „întîmpina pe Domnul în văzduh, şi astfel
vom fi pentru totdeauna cu Domnul" (l.Tesaloniceni 4:17). Venirea Sa cu „zecile de mii de sfinţi
ai Săi ca să facă judecată împotriva tuturor [celor nelegiuiţi]" (Iuda 1:14,15) cu greu ar putea fi
acelaşi eveniment ca „morţii vor fi înviaţi în neputrezire, iar noi vom fi schimbaţi" (l.Corinteni
15:52). Venirea Sa vizibilă în putere şi mare glorie, ca fulgerul străbătînd cerul (Matei 24:27),
atunci cînd „orice ochi îl va vedea" (Apocalipsa 1:7), cu greu pare să descrie acelaşi lucru ca
atunci cînd zice: „Voi veni din nou şi vă voi primi la Mine, ca acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi"
(Ioan 14:3).
Cristos aduce cu El la Armaghedon „armatele care erau în cer... îmbrăcate în in fin, alb şi curat"
(Apocalipsa 19:14). Deoarece nunta cerească are loc mai devreme în acelaşi capitol, este clară
implicaţia că mireasa Sa „îmbrăcată în in fin, alb şi curat" (v.8), care"după aceea nu va mai fi
despărţită de El (şi astfel vom fi pentru totdeauna cu Domnul), este alături de El în corpuri înviate
întorcîndu-se cu El în triumf ca să domnească pe pămînt.
Există şi alte motive pentru care trebuie să fie două veniri. Nu numai că cele două însărcinări ale
lui Cristos pentru care Se întoarce pe
pămînt sunt atît de deosebite, încît nu se încadrează într-un singur eveniment, ci şi condiţiile
predominante pe pămînt atunci cînd Se întoarce El descriu limpede două perioade de timp
diferite. Cristos a afirmat, de exemplu, că venirea Lui va fi în timpul unei perioade de pace,
prosperitate, afaceri, plăceri - o vreme în care ultimul lucru la care se aşteaptă lumea este
judecata:
Dar aşa cum au fost zilele lui Noe, tot aşa va fi venirea Fiului omului.
Căci aşa cum în zilele dinainte de potop ei mîncau, beau, se căsătoreau şi erau date în căsătorie,
pînă în ziua în care Noe a intrat în arcă, şi n-au ştiut nimic pînă cînd a venit potopul şi i-a luat pe
toţi, tot aşa va fi şi venirea Fiului omului (Matei 24:37-39).
Isus cu greu putea să descrie a doua Sa venire la sfîrşitul marii tribulaţii după ce mînia lui
Dumnezeu a adus distrugere, iar armatele lumii sunt în mijlocul bătăliei de la Armaghedon. în
vremea aceea nu „se va lucra la cîmp" şi nu „se va măcina la moară" - ca şi cînd nu s-ar întîmpla
nimic - şi cu atît mai puţin va fi prezentă distracţia şi plăcerea caracteristică lumii înainte de
potop. El pare să descrie perioada pe care Pavel a avut-o în minte cînd a scris: „Cînd vor spune:
Pace şi siguranţă".
Judecata lui Dumnezeu era ultimul lucru pe care-1 aştepta lumea dinainte de potop. Totuşi, în
preajma celei de a doua veniri la Armaghedon, lumea din zilele acelea va fi fost deja conştientă
că judecata lui Dumnezeu este turnată asupra ei şi va fi strigat „munţilor şi stîn-cilor: Cădeţi peste
noi şi ascundeţi-ne de... mînia Mielului" (Apocalipsa 6:16). Este limpede că trebuie totuşi să fie
două veniri. Şi încă n-am terminat cu argumentele care sprijină acest punct de vedere.
Cristos vine într-o vreme cînd chiar şi creştinii sunt adînc adormiţi (Matei 25:5); şi totuşi vine
cînd groaza şi distrugerea vor fi atît de mari, încît nimeni nu va mai putea dormi: „Căci atunci va
fi o tribulaţie mare, aşa cum n-a fost de la începutul lumii pînă acum, şi nici nu va mai fi... îndată
după tribulaţie... îl vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi glorie mare"
(Matei 24:21,29,30).
El ne avertizează că va veni atunci cînd condiţiile din lume ne vor face să nu-L mai aşteptăm:
„Căci Fiul omului va veni într-o oră în
200 Dave Hunt
care nu vă gîndiţi" (Matei 24:44). Totuşi, El vine cînd Anticristul deţine controlul pe pămînt, şi
toată viaţa pe această planetă este pe punctul de a fi distrusă. Cu siguranţă că orice creştin de pe
pămînt care are cîtuşi de puţin idee despre profeţie va şti că Isus Cristos trebuie să intervină în
acel moment.
Cristos a avertizat: „Dacă acele zile [în timpul distrugerii] n-ar fi scurtate, nici o carne n-ar fi
salvată..." (Matei 24:22). Apoi El a promis că „de dragul celor aleşi [Israel], acele zile vor fi
scurtate" (versetul 22). Cum? Cu siguranţă că numai prin venirea Sa pe acest pămînt în mod
vizibil în putere şi glorie, aşa cum se descrie cîteva versete mai departe - şi aici precis că nu este
vorba despre răpire.
Aşa cum era imposibil de contopit într-un singur eveniment ceea ce a spus Vechiul Testament
despre venirea lui Mesia, tot aşa de imposibil este să contopim într-un singur eveniment ceea ce
spune Noul Testament despre revenirea Sa. în acelaşi mod în care discipolii Săi au raţionat că era
nevoie să existe mai mult de o singură venire a lui Mesia, şi noi ne vedem obligaţi să
concluzionăm că trebuie totuşi să aibă loc două veniri ale lui Cristos.
Unii sugerează că Isus Cristos îşi duce Biserica ca să-L întîmpine în văzduh, apoi o aduce imediat
înapoi pe pămînt împreună cu El ca să salveze Israelul şi să-i distrugă duşmanii. Aceasta pare cu
greu a fi o împlinire a promisiunii Sale de a-i lua pe ai Săi în casa Tatălui Său - şi nici nu este
felul în care un mire şi-ar trata mireasa. De ce Şi-ar lăsa Cristos Mireasa pe pămînt în timpul
marii tribulaţii ca să fie nimicită de Anticrist? De ce să n-o ia la cer aşa cum indică Apocalip-sa
19:7-10, pentru a petrece împreună un timp de intimitate înainte de a o aduce înapoi pe pămînt să
domnească cu El timp de 1000 de ani? Răpirea pretribulaţionistă îi lasă timp lui Cristos în cer
pentru a Se ocupa de ai Săi, aşa cum declară Scriptura: „Cu toţii trebuie să apărem înaintea
scaunului de judecată al lui Cristos, pentru ca fiecare să primească lucrurile făcute în corpul lui,
potrivit cu ceea ce a făcut, fie bine, fie rău" (2.Corinteni 5:10). întîlnirea cu Cristos în văzduh şi
întoarcerea imediată după Armaghedon nu corespunde acestei afirmaţii.
Cu toate că au fost scrise cărţi întregi împotriva răpirii pretribu-laţioniste, nici un argument nu
poate anula motivele majore pe care le-am adus în apărarea ei: 1) Răpirea pretribulaţionistă este
singurul
El trebuie să vină de două ori! 201
eveniment imaginabil care ar putea determina lumea să se unească sub conducerea Anticristului
şi să se închine înaintea lui - şi este evenimentul ideal pentru o asemenea transformare; 2)
răpirea pretribulaţionistă este esenţială pentru înlăturarea influenţei moderatoare a Spiritului
Sfînt care operează în creştini, dînd astfel Anticristului mî-na liberă pe care trebuie s-o aibă; şi 3)
răpirea pretribulaţionistă este necesară deoarece, aşa cum am arătat, numai prin înlăturarea Bi-
sericii pot fi împlinite cele două profeţii care altfel ar fi într-o contradicţie ireconciliabilă: a)
faptul că Anticristul va avea putere deplină asupra tuturor locuitorilor pămîntului, inclusiv a
„sfinţilor", şi îi va ucide pe toţi cei care refuză să i se închine, şi b) că porţile iadului nu vor
învinge Biserica.
Dispariţia în masă a milioane de oameni va fi împins lumea înspăimîntată în braţele universalului
„Cristos" al noii religii mondiale, care le va potoli temerile şi va aduce ordine în haos. Această
nouă credinţă nu va părea să fie nemotivată, căci Anticristul va dovedi că el este Cristosul prin
aceea că va aduce pacea globală. Mîngîiată, liniştită, împăcată şi hotărîtă să fie loială, lumea îşi
va primi cu entuziasm „Salvatorul".
Israel şi musulmanii din Arabia 203
17.
Israel si musulmanii din Arabia
DISPARIŢIA NEAŞTEPTATĂ a multor milioane de oameni de pe tot pămîntul, împreună cu
manifestarea de către Anticrist a puterilor „divine", ar putea face ca ateii, hinduşii, budiştii şi mai
ales pse-udocreştinii să i se închine şi să accepte noua religie mondială. Cu musulmanii însă este
o altă poveste. Ca şi hinduşii şi budiştii, lumea arabă nu va simţi mai deloc urmările grave ale
răpirii. Spre deosebire de religiile sincretiste, islamul nu permite nici un compromis, iar un mare
procent dintre adepţii lui sunt extrem de fanatici în credinţa lor.
Alte îndoieli cu privire la loialitatea arabilor faţă de Anticrist (ca să nu mai vorbim de faptul că
sunt dispuşi să i se închine) ne vin dacă citim Daniel 9:27 şi Ezechiel 38:11. Mulţi cercetători ai
profeţiei înţeleg textele că Anticrist face un pact cu Israelul garantîndu-i siguranţă (un pact pe
care-1 încalcă mai tîrziu pentru a conduce un atac cu toate forţele asupra Israelului). Un
asemenea aranjament, cît timp durează, va face din Anticrist duşmanul arabilor. Cum ne-am
putea atunci aştepta ca aproape un miliard de musulmani să devină o parte a Imperiului Roman
mondial renăscut?
Din nou vedem aici cîteva evoluţii remarcabile care au loc în lumea arabă, în acest moment
strategic din istorie, împreună cu incredibilele evoluţii din Europa de Est. Asemănările sunt
izbitoare. S-a dat multă atenţie Cortinei de Fier şi de Bambus ale comunismului. Cunoaşterea pe
plan mondial a erorilor şi terorilor acelui sistem a contribuit la prăbuşirea sa. în acelaşi timp însă
s-a dat foarte puţină atenţie nu mai puţin extremului şi crudului zid pe care islamul 1-a ridicat în
jurul ţărilor arabe. Totuşi, recentele evoluţii din Orientul Mijlociu, în special de la invazia
irakiană în Kuweit, aduc schimbări semnificative.
Evenimentele recente determină lumea să dea atenţie în final Cortinei Islamice. în spatele acelui
zid de prejudecăţi este interzisă orice religie în afară de islam. Cei convertiţi la creştinism nu
numai că au fost închişi pentru că au părăsit islamul, dar au fost şi ucişi în număr mare în Turcia,
Afganistan, Pakistan şi multe alte ţări islamice, deseori chiar de membrii propriilor lor familii.
Libertatea presei, a cuvîntului şi a întrunirii, împreună cu libertatea religioasă şi importul de
Biblii şi literatură creştină a fost încălcată în spatele Cortinei Islamice la fel ca în spatele Cortinei
de Fier.
Presiunea an de an a opiniei publice internaţionale şi cunoaşterea lumii exterioare obţinută prin
programele internaţionale de radio şi televiziune au jucat un rol important în prăbuşirea
comunismului în Europa de Est. Nu mai era posibilă înşelarea cetăţenilor în a crede minciuna că
economia lor era mai bună decît cea a ţărilor occidentale, odată ce s-a putut face o comparaţie
vizibilă prin cunoaşterea Occidentului care a venit cu televiziunea.
Cel mai important a fost totuşi faptul că sistemul pur şi simplu n-a produs paradisul despre care s-
a pretins că va rezulta din punerea în aplicare a comunismului. Realitatea dură a experienţei
zilnice care nu mai putea fi negată a fost cea care în cele din urmă a zdrobit coloana vertebrală
din Europa de Est - şi la fel trebuie să se petreacă pretutindeni acolo unde acest sistem mai deţine
controlul. Este inevitabil ca aceeaşi deziluzie să apară în ţările islamice. Există tot mai multe
dovezi că acest lucru se petrece deja.
Islamul, care s-a aliat cu ţările comuniste împotriva Israelului, a creat condiţii de viaţă
asemănătoare celor din spatele Cortinei de Fier în fiecare ţară arabă în care şi-a putut păstra
controlul politic şi religios. Ca şi marxismul, islamul n-a reuşit să producă societatea ideală pe
care o promisese. Astfel, multe ţări arabe de azi, în ciuda veniturilor anuale din petrol de miliarde
de dolari, rămîn printre cele mai primitive naţiuni din lume, cu excepţia cîtorva oraşe mari
modernizate. Nimeni nu poate nega faptul că islamul a perpetuat un feudalism autocratic şi a
împiedicat democraţia, care este încă necunoscută în ţările islamice. Drepturile cetăţeneşti, în
special cele ale femeilor şi minorităţilor, sunt reprimate sistematic, deseori cu cruzime şi în nu-
mele lui Âllah.
Ca şi în cazul comunismului, totalitarismul opresiv al islamului a
204 Dave Huni
Israel şi musulmanii din Arabia 205
adus şi unele binecuvîntări morale. Ca şi Cortina de Fier şi de Bambus, Cortina Islamică, deşi
tolerează aparent în mare măsură homosexualitatea, a putut împiedica pătrunderea a o mare parte
din fenomenele de decădere a lumii occidentale - avortul, răzvrătirea tinerilor, crima organizată,
drogurile, pornografia şi alte forme de imoralitate atît de nestăvilite în ţările zis „creştine" ca
Statele Unite. Trebuie totuşi să nu uităm un fapt important: Imoralitatea din Occident este
recunoscută ca fiind contrară învăţăturilor Bibliei şi este practicată prin sfidarea lui Cristos mai
degrabă decît în Numele Lui, pe cînd în ţările islamice mult rău se datorează Coranului însuşi şi
este practicat în numele lui Allah şi în ascultare de profetul său, Mahomed.
Nimeni nu cheamă la un război sfînt în Numele lui Cristos aşa cum se face în numele lui Allah.
Terorismul şi luarea de ostatici nu sunt făcute în Numele lui Cristos, ci în numele lui Allah cu o
conştiinţă curată. Cei din IRA (Armata Republicană Irlandeză) nu pretind că sunt creştini, ci
catolici - şi precis că nu-şi pot justifica tacticile teroriste din învăţăturile lui Isus. Cristos ne-a
învăţat să ne iubim duşmanii, să ne întoarcem celălalt obraz, şi El a căutat să cîştige inimile
oamenilor cu iubirea Lui. în contrast, Mohamed a învăţat că islamul ar trebui răspîndit prin forţă,
iar cei ce refuză să se supună ar trebui ucişi.
Multe din cele mai importante versete din Coran pledează pentru uciderea apostaţilor şi a
nemusulmanilor. Mahomed însuşi a condus 27 de invazii, pretinzînd că Dumnezeu îi ordonase să
răspîndească islamul cu tăişul săbiei. Nu numai propriul clan al lui Mahomed, tribul Quraish, ci
aproape toată Persia şi Turcia, de exemplu, au devenit iniţial în felul acesta ţări musulmane.
Tribul Bani Qareza s-a predat lui Mahomed de bunăvoie, lăsînd jos armele, iar Mahomed a ucis
apoi sute de bărbaţi dintre ei şi a împărţit femeile şi banii între el şi Saad Ibn Muaaz ca pradă de
război.
Deşi Coranul nu afirmă explicit lucrul acesta, învăţătura de astăzi din islam este că cei care mor
luptînd în apărarea lui se duc direct în paradis. Această credinţă a făcut ca armatele arabe să fie
practic de neînvins. După moartea lui Mahomed, ele au cucerit Persia, Turcia şi toată Africa de
Nord, apoi au trecut Mediterana ca să cucerească Spania, şi erau cît pe ce să cucerească toată
Europa dacă n-ar fi fost învinşi în 732 d. Cr. în bătălia de la Tours, Franţa. Aşa a fost dusă în
lume „ credinţa" islamului. Pentru ea era ori supunere faţă de Allah şi învăţăturile profetului său,
Mahomed, ori moartea. Aşa arată moştenirea ruşinoasă a islamului în acele ţări pe care le
controlează în prezent. La musulmani este şi astăzi o datorie sfîntă faţă de religia lor să-i ucidă pe
creştini şi pe evrei.
Da, au existat cruciaţii, care au luptat contra invadatorilor arabi, dar ei au făcut aşa în neascultare
de Biblie. Inspiraţi de papa Urban II, participanţii la Prima cruciadă s-au dus să recucerească
„pentru Biserică" ţara care aparţinuse lui Israel. Jefuind, violînd şi ucigînd în drumul lor, ei au
măcelărit toţi musulmanii şi evreii din Ierusalim cînd au cucerit acea „cetate sfîntă" în numele
bisericii romano-catolice. Ei acţionau în contradicţie directă cu învăţăturile lui Isus, a cărui cruce
pretindeau că o poartă. Pentru a egala promisiunea islamului, că fiecare participant la Războiul
Sfînt va ajunge în paradis imediat după moarte, papa a dat trupelor sale motivaţia la război prin
aceea că le-a oferit o „indulgenţă deplină care le absolvea toate pedepsele datorate păcatului...
pentru cei care vor cădea în război".1
Cu greu ar fi putut papii să contravină mai mult adevăratului creştinism ca şi chemările la
războaie sfinte din timpul Evului Mediu. Desigur că astăzi nu s-ar mai face aşa ceva. Cu toate
acestea, strigătul strident de Jihad este încă auzit şi luat în seamă astăzi, pentru că este în perfectă
armonie cu islamul şi cu faptele profetului său, Mahomed. Este imposibil să înţelegem situaţia
actuală din Orientul Mijlociu, cu atît mai puţin să anticipăm evoluţii viitoare din acea regiune,
dacă nu luăm în seamă contextul religios care domină şi motivează lumea arabă.
Nu avem timp să analizăm islamul în amănunţime, dar este importantă o anumită înţelegere, mai
ales în lumina faptului că este religia cu cea mai înaltă rată de creştere din lume. Ea se răspîndeşte
pretutindeni şi, indiferent unde locuieşti sau călătoreşti, o întîlneşti peste tot. într-un articol
intitulat „Ce rol va juca religia în frămîn-târile globale care apar", un jurnalist ne aminteşte:
în Chicago, care era considerat odată inima Vestului Mijlociu din America, există acum mai
mulţi musulmani decît metodişti, mai mulţi budişti decît prezbiterieni şi mai mulţi hinduşi decît
congre-gaţionalişti...
206 Dave Hunt
Israel şi musulmanii din Arabia 207
Tema „religie şi politică" nu prea este la modă, dar fără îndoială că există o legătură.2
Există într-adevăr o legătură, şi nicăieri nu este mai vizibilă decît în Orientul Mijlociu, unde
islamul conduce forţele din spatele obiectivului urmărit cu pasiune, acela de a şterge Israelul de
pe hartă. Islamul înseamnă predare lui Allah, Dumnezeul ale cărui revelaţii au fost chipurile
dictate profetului Mahomed şi consemnate în scripturile islamice, Coranul. Nu este posibil să
enumerăm numeroasele motive pentru care Coranul reflectă mai degrabă propriile idei înguste ale
lui Mahomed decît revelaţia eternă a lui Dumnezeu. Totuşi, merită a-mintită o contradicţie
majoră. în capitolele sale de început, Coranul aprobă Vechiul Testament şi Evangheliile Noului
Testament ca fiind inspirate de Dumnezeu, face apel la autoritatea lor pentru a da credibilitate
revelaţiilor lui Mahomed şi încurajează ascultarea de preceptele lor. De exemplu, Allah spune:
Noi [Allah] am revelat Legea, care conţine călăuzire şi lumină. După standardele ei au fost
judecaţi evreii de profeţii care s-au supus voii lui Dumnezeu... căci lor le-a fost încredinţată
păzirea Cărţii lui Dumnezeu...
Pe urmele paşilor lor L-am trimis pe Isus, fiul Măriei, confirmînd Tora, care era în mîinile lor.
Noi I-am trimis Evanghelia. în ea era călăuzire şi lumină şi confirmarea legii care fusese înaintea
Lui ca îndrumare şi îndreptare pentru cei ce se tem de Dumnezeu... Posesorii Evangheliei să
judece prin ceea ce a revelat Dumnezeu în ea... Ţie [Mahomed] ţi-am trimis scriptura [Coran] în
adevăr, con-firmînd scriptura [Biblia] care a fost înaintea ei... (Sura 5:47-51).
Totuşi Coranul, după ce confirmă Biblia, o contrazice declarînd: că Dumnezeu este mai degrabă
o singură persoană decît un singur Dumnezeu existînd etern în cele trei Persoane ale Tatălui,
Fiului şi Spiritului Sfînt; că Isus n-a murit pe cruce pentru păcatele noastre şi că n-a înviat; că
mîntuirea este prin fapte bune mai degrabă decît prin har, prin ceea ce a făcut Dumnezeu pentru
noi, etc. Singurul mod în care musulmanii pot împăca contradicţiile evidente dintre Coran si
Biblie este să declare că Biblia a fost falsificată din zilele lui
Mahomed. Faptul că aceasta este o acuzaţie falsă flagrantă e totuşi dovedit de multe manuscrise
existente datînd din timpul lui Mahomed şi înainte, care sunt identice cu Biblia care o avem azi.
Desigur, Biblia trebuie să fie discreditată în scopul susţinerii pretenţiei că arabii, ca descendenţi
ai lui Ismael, sunt adevăraţii moştenitori ai promisiunilor lui Dumnezeu făcute lui Avraam.
Coranul afirmă că Ismael, nu Isaac a fost cel despre care i s-a spus lui Avraam să-1 aducă jertfă
lui Dumnezeu, şi că urmaşilor acestuia li s-a dat ţara Ca-naanului. Biblia afirmă contrariul, însă
Mahomed, după cît se pare, nu cunoştea acest fapt atunci cînd a scris acea parte din Coran care
aprobă Biblia. Unii arabi s-au stabilit în Ţara Promisă, deşi cei mai mulţi dintre ei au fost
împrăştiaţi în ţările bogate în petrol din Orientul Mijlociu.
în 1948, în Palestina trăiau atît evrei, cît şi arabi. Sub mişcarea sionistă, evreii încercaseră să se
întoarcă în ţara străbunilor lor timp de multe decenii, dar celor mai mulţi li se refuzase intrarea.
îngrozite de uciderea a 6 milioane de evrei în lagărele naziste de exterminare, Naţiunile Unite au
votat împărţirea Palestinei în scopul creării unui mic stat evreu ca loc de stabilire a
supravieţuitorilor holocaustului lui Hitler. Arabilor palestinieni li s-a dat restul Palestinei ca un
stat al lor propriu. Cu toate acestea, arabii au insistat că Allah le promisese totul lor si nu erau
gata să tolereze existenţa unui stat evreu.
încrezători în victorie, deoarece Allah le mai promisese că armatele islamului vor învinge
totdeauna, arabii au atacat evreii cu intenţia de a-i arunca în marea Mediterană. Astfel a început
războiul din 1948. Evreii au fost forţaţi să lupte pentru supravieţuirea lor împotriva unei forţe
mult superioare ca număr de oameni şi echipament. Israelului i se alocase o fîşie de pămînt de-a
lungul mării atît de îngustă, încît era imposibil de apărat. în consecinţă, ştiind că arabii vor ataca
probabil din nou, Israelul şi-a extins ca rezultat al victoriei hotarele în exterior spre poziţii care se
puteau apăra mai uşor.
Iordania a anexat ulterior restul Palestinei care fusese dată de către Naţiunile Unite arabilor
palestinieni. De atunci, refugiaţii palestinieni arabi, în loc să fie integraţi în societatea din
Iordania, Liban şi Siria, trăiesc pînă astăzi în tabere de refugiaţi. Astfel, problema „palestiniană" a
fost ţinută vie înaintea lumii. Revendicarea este totdeauna ca Israelul să redea palestinienilor
propriul lor stat, şi niciodată ca Iorda-
Israel şi musulmanii din Arabia 209
208 Dave Huni
nia să retrocedeze teritoriul pe care 1-a luat altădată.
întrucît forţele copleşitoare a şapte naţiuni arabe au fost înfrînte de mititelul stat Israel nou format
în 1948, arabii n-au încetat să vestească cît îi ţinea gura distrugerea Israelului, dorinţa de a-i
arunca în mare pe fraţii lor vitregi. Familia noastră nu poate uita niciodată vizita din Egipt în mai
1967, chiar înaintea izbucnirii Războiului de Şase Zile. Eram în Cairo cînd preşedintele egiptean
Abdul Nasser s-a întors din Moscova, unde fusese distins cu Premiul Sovietic pentru Pace. Cînd a
aterizat pe aeroport, acest „om al păcii" a anunţat că războiul era iminent şi că israelienii vor fi
anihilaţi. Acest obiectiv încă îi obsedează pe arabi, deşi recent chiar şi nişte terorişti ca Yasser
Arafat, şeful Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei, a făcut promisiuni de pe vîrful buzelor că
vor permite existenţa unui Israel mai mic, cu graniţe imposibil de apărat. Israelienii şi-au dat
seama că aceste declaraţii sunt doar praf în ochii lumii. Ei trăiesc sub ameninţarea continuă a
distrugerii totale dacă naţiunile arabe înconjurătoare vor fi vreodată în stare să facă aşa ceva.
Dacă Israel ar fi fost lăsat în pace, niciodată nu şi-ar fi lărgit hotarele. Arabii au cules rezultatele
propriei lor uri şi lăcomii, care-i frustrează şi îi înfurie tot mai mult. Extinderea graniţelor
Israelului a avut loc doar ca un rezultat al războaielor în care a fost forţat să lupte în scopul
apărării propriei sale existenţe. Temîndu-se tot mai mult de faptul că este înconjurat de arabii care
cheamă neîncetat la Războiul Sfînt (Jihad) pentru a-1 anihila şi care-1 depăşeşte încă numeric cu
50 la 1 (la început procentul era şi mai mare), micuţul Israel, victorios numai prin harul lui
Dumnezeu, şi-a extins graniţele cu fiecare război spre poziţii tot mai uşor de apărat.
înălţimile Golan, de exemplu, au fost mult timp folosite de sirieni pentru atacuri neprovocate ale
franctirorilor şi atacuri cu rachete asupra aşezărilor agricole (chibuţ-uri) israeliene din vale. în
războiul de Yom Kippur din 1973, în timp ce egiptenii atacau simultan peste Si-nai, sirienii au
invadat Israelul cu mii de tancuri peste înălţimile Golan. Israelienii, luaţi prin surprindere şi doar
cu un număr mic de tancuri şi oameni, au reuşit cu un mare sacrificiu de vieţi omeneşti să-i
alunge pe sirieni înapoi peste Golan şi pe egipteni la Canalul Suez. De atunci, Israelul a
retrocedat teritoriul pe care îl luase de la Egipt printr-un tratat de pace cu acea ţară. Pe de altă
parte, în faţa
ameninţării continue cu exterminarea din partea Siriei, care, la fel ca şi alte ţări islamice, refuză
să-i recunoască chiar şi existenţa, Israelul păstrează cu prudenţă înălţimile Golan pentru a preveni
folosirea lor din nou ca punct de hărţuire şi atac.
Cînd forţele Irakului au copleşit micul Kuweit lipsit de apărare, dar bogat în petrol, numai
acţiunea rapidă a Statelor Unite răspun-zînd apelului urgent pentru ajutor al Arabici Saudite 1-a
împiedicat pe Saddam Hussein s-o atace direct şi să cucerească şi acea ţară. Acest lucru a
înfăptuit ceva care anterior fusese de neimaginat: prezenţa „necredincioşilor" pe pămîntul celei
mai sfinte naţiuni islamice, între ale cărei graniţe sunt localizate atît Mecca, cît şi Medina, cele
mai sacre sanctuare ale islamului. Pentru prima dată în istoria lor, Naţiunile Unite au răspuns
aproape în unanimitate în a se opune cu măsuri practice şi severe unei naţiuni agresoare, dînd
speranţe pentru „o nouă ordine mondială". Chiar mai uimitor a fost faptul că majoritatea statelor
arabe au trecut de partea O.N.U. împotriva vecinei lor islamice.
A existat totuşi o revendicare a lui Hussein care a prezentat un interes pentru cei mai mulţi arabi:
ca orice retragere a forţelor sale din Kuweit să fie condiţionată de o retragere similară a Israelului
din Palestina „ocupată". în conferinţa lor de presă comună din Helsinki, Bush şi Gorbaciov au
avut păreri diferite asupra acestui punct. Bush, în mod corect, „n-a văzut nici o legătură între
disputa arabo-is-raeliană şi criza din Golf". Cucerirea Kuweitului de către Hussein era un act de
agresiune neprovocată, pe cînd Israelul ocupă teritorii pe care a fost forţat să le cucerească din
motive de auto-apărare. Cu toate acestea, Gorbaciov, care exprimase cu tărie „solidaritatea URSS
cu Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei", în discursul său de la ONU din 1988 s-a referit la
evoluţia viitoare:
Mi se pare că există o legătură, căci eşecul de a găsi o soluţie în Orientul Mijlociu [chestiunea
arabo-israeliană] în general are şi o influenţă asupra înrăutăţirii conflictului particular [Irak-
Kuweit] despre care discutăm aici.4
Musulmanii care au protestat împotriva prezenţei „străinilor necuraţi" pe pămîntul sfînt al
islamului au insistat în acelaşi timp ca arabii
210 Dave Hunî
să găsească o soluţie proprie dacă ar fi lăsaţi în pace. Asemenea discursuri au aţîţat masele de
arabi să organizeze demonstraţii uriaşe în favoarea „Războiului Sfînt" împotriva Statelor Unite.
Fapt este că, dacă Statele Unite n-ar fi intervenit imediat, Irakul ar fi cucerit Ara-bia Saudită şi
alte cîteva ţări. Puterea sa ar fi crescut pînă la punctul în care ar fi fost o ameninţare împotriva
fiecărui stat arab. Cererile întregii lumi islamice ca el să înapoieze teritoriile pe care le înghiţea ar
fi fost luate în rîs de Irak.
Dintr-odată, arabii chibzuiţi au fost obligaţi să-şi reevalueze religia în faţa faptului că teritoriul pe
care se află cele mai sfinte locuri islamice aveau nevoie să fie apărate de cei necredincioşi
împotriva musulmanilor! Cei care fuseseră indiferenţi la războiul de opt ani între două naţiuni
islamice, Irak şi Iran, ce curmase peste un milion de vieţi şi în timpul căruia fuseseră comise
atrocităţi, inclusiv folosirea gazului toxic, în numele lui Allah, erau acum confruntaţi cu cîteva
întrebări foarte serioase. Cum putea un conducător arab ca Saddam Hussein să cheme toţi arabii
să i se alăture în Războiul Sfînt şi în acelaşi timp să calce în picioare alte naţiuni islamice? De ce
erau adepţii fanatici ai islamului răspunzători pentru majoritatea actelor de terorism şi luare de
ostatici din lume şi de ce păreau predispuşi să-i întreacă pe necredincioşi în tot felul de atrocităţi?
Iar dacă Allah era atotputernic, de ce a trebuit ca necredincioşii să apere Mecca - şi încă împo-
triva musulmanilor?
Emirul Kuweitului a fost întîmpinat cu ovaţii şi cu promisiunea sprijinului total din partea O.N.U.
atunci cînd a apărut înaintea Adunării Generale în 27 septembrie 1990 pentru a cere ajutor
împotriva Irakului. Şi aici s-a petrecut în faţa lumii ceva care contrazicea pretenţiile islamului şi
dăuna imaginii acestei religii care pretinde a fi superioară tuturor celorlalte. O naţiune islamică
făcea apel la o lume de necredincioşi s-o ajute să scape de altă naţiune islamică care în clipa
aceea jefuia, distrugea, viola şi tortura, în timp ce-i chema pe musulmani să i se alăture într-un
„Război Sfînt" în apărarea faptelor ei rele!
Ei se confruntau şi cu alte evoluţii neplăcute care puteau avea efecte cu răsunet în lumea arabă ca
şi recenta trecere de la comunism la democraţie în Europa de Est. Emirul Kuweitului era un
monarh feudal care, anterior invaziei irakiene, redusese presa la tăcere şi în-
Israel şi musulmanii din Arabia 211
chisese activişti pentru drepturile omului. Era puţin probabil ca O.N.U. să fie interesată în
reinstalarea unui domnitor feudal, ci mai degrabă în eliberarea ţării sale de cucerirea irakiană
ilegală. Acum cînd cartea de faţă este gata de tipar, chestiunile sunt încă neclare. Totuşi, dacă
Kuweitul este eliberat, s-ar părea că emirul va trebui să cedeze presiunilor în favoarea unei
conduceri democratice — aşa cum vor trebui să facă şi alţi conducători arabi.
Acţiunea rapidă şi aproape unanimă a Naţiunilor Unite împotriva Irakului s-a datorat îngrijorării
lor că Saddam Hussein, care se dovedise a fi un Hitler arab, ar putea prelua şi controla o parte atît
de mare din rezervele mondiale de petrol, încît să aibă naţiunile industrializate la discreţia lui.
Faptul binecunoscut, acceptat în trecut, că şase familii conducătoare arabe şezînd pe tronuri
feudale controlau 44 la sută din rezervele mondiale de petrol, a devenit dintr-odată un motiv de
îngrijorare. Există în acele ţări mişcări incipiente pentru mai multe libertăţi şi drepturi cetăţeneşti.
Trebuie să aibă loc schimbări politice inevitabile, slăbind de asemenea şi dominaţia islamului.
Ar fi surprinzător dacă n-am vedea petrecîndu-se în lumea arabă nişte schimbări la fel de mari ca
şi în cea comunistă pe măsura pregătirii terenului pentru apariţia lui Anticrist. Lumea devine tot
mai mică şi mai interdependentă. Barierele se prăbuşesc. Nu mai este posibil să rămîi izolat nici
înapoia Cortinei de Fier, nici a celei Islamice. Chiar şi Cortina de Bambus din jurul Chinei
trebuie să cedeze la presiunile internaţionale. Este doar o chestiune de timp.
Aşa cum prăbuşirea comunismului oferă mari oportunităţi pentru ca Evanghelia să fie făcută
cunoscută, şi mulţi vin la Cristos în Europa de Est, tot aşa, prefacerile din lumea arabă aduc
oportunităţi similare. După secole de respingere aproape totală a Evangheliei, mii de musulmani
vin acum la Cristos ca rezultat al întîmpinării unor neajunsuri şi contradicţii în islam. El promite
cerul, dar nu oferă siguranţa ajungerii acolo decît prin moartea în Războiul Sfînt. Ca şi în
catolicism, unde cineva nu poate face niciodată destul ca să fie scutit de purgatoriu, tot aşa, în
islam nu ştii niciodată dacă ai rostit suficiente rugăciuni, dacă ai dat suficiente milostenii, şi dacă
ai făcut suficiente fapte bune ca să ajungi în paradis.
Confruntată în cele din urmă cu unele întrebări stînjenitoare des-Pre islam, credinţa multor
musulmani este zdruncinată. De ce Ma-
212 Dave Huni
Israel şi musulmanii din Arabia 213
homed, cu „noua sa revelaţie", a dat dumnezeului său acelaşi nume, Allah, ca cel al idolului
suprem din kaaba, străvechiul templu păgîn din Mecca? Şi de ce, cu toate că a distrus idolii pe
care-i avea în casă, Mahomed a păstrat kaaba însăşi ca loc sfînt? Şi de ce a păstrat el şi a !
continuat să adore Stînca neagră care fusese de mult timp venerată împreună cu idolii în cadrul
străvechilor ceremonii religioase din Mecca? Şi de ce consideră musulmanii kaaba loc sfînt şi îi
sărută Stînca Neagră ca o parte importantă a pelerinajului lor la Mecca?
Asemenea întrebări îi determină pe mulţi musulmani să primească iertarea gratuită a păcatelor şi
siguranţa cerului care este oferită în Cristos. în contrast cu Mahomed, Isus, care fiind Dumnezeu
Şi-ar fi putut distruge duşmanii cu un singur cuvînt, i-a lăsat să-L crucifice şi a murit în locul
nostru ca să plătească pentru păcatele noastre. Pentru cei care L-au pironit pe cruce, L-au torturat
şi L-au batjocorit, El S-a rugat: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac". Ce contrast faţă de faimoasele
Războaie contra Renegaţilor, în care forţele musulmane s-au luptat împotriva celor care se
îndepărtează de islam pentru a-i aduce înapoi la „credinţă" sau a-i ucide! Şi această atitudine
primitivă predomină încă în Islam.
Oricît ar fi de dureroasă recunoaşterea acestui lucru, arabii inteligenţi şi cugetători nu mai pot
nega că islamul a fost răspunzător de perpetuarea unei mentalităţi medievale barbare. Ei sunt
obligaţi să recunoască faptul că luarea continuă de ostatici şi imaginile frecvente la televiziune cu
mulţimi înnebunite strigînd „Jihad! Jihad! Jihad!"-„Moarte lui Bush" şi „Moarte Statelor Unite"
nu-i încurajează pe telespectatorii occidentali să-şi pună prea mult încrederea într-o „soluţie arabă
paşnică" la problemele din Orientul Mijlociu. Iar cînd liderul principal al islamului a pus un preţ
pe capul unui Salman Rushdie, pentru că a scris ceva jignitor la adresa musulmanilor, iar el
trebuie să se ascundă de asasinii musulmani pentru a-şi scăpa viaţa — sunt oare arabii mîndri de
un asemenea barbarism şi cred ei că lucrul acesta recomandă islamul în lume? Cît despre
tratamentul femeilor, este scandaloasă permisiunea dată de Coran unui bărbat să-şi bată cele patru
soţii şi nenumărate concubine şi să divorţeze doar spunînd: „Am divorţat!" Cu siguranţă că a sosit
timpul schimbării!
Din nefericire, exercitarea presiunilor pentru schimbare aduce o deschidere tot mai mare spre
ecumenism, fapt ce pregăteşte lumea
musulmană ca să-1 accepte pe Anticrist. Noua atitudine a fost exprimată de M. A. Zaki Badawi,
rector al Colegiului Musulman din Londra, în timpul participării la Adunarea Religiilor Lumii din
august 1990 de la San Francisco. Ca răspuns la anunţul lui Sun Myung Moon că el este noul
Mesia al lumii, Badawi a făcut acest comentariu interesant: „Noi nu-1 acceptăm pe Rev. Moon ca
Mesia, dar respectăm viziunea lui de a aduce împreună religiile lumii". Cu aceasta s-a făcut
primul pas, şi următorul nu mai este greu de făcut.
Mesia al lui Satan va avea puteri incredibile pe care nici Moon, nici alţi anticrişti de talie mai
mică nu le pot arăta. Am notat deja că Isus a declarat în mod concret că Israelul îl va accepta pe
Anticrist. De aceea, nu mai este atît de greu de imaginat că şi musulmanii, dacă se va continua
pregătirea lor, vor fi în stare într-o zi să-1 accepte şi chiar să se închine înaintea falsului „Cristos"
- deşi îşi declară în acelaşi timp loialitatea faţă de islam. Căci, la urma urmei, Allah al islamului
nu este, cum a pretins Mahomed, Dumnezeul Bibliei.
Misterul Trinităţii 215

18.
Misterul Trinităţii
DACĂ DORIM SĂ înţelegem bătălia decisivă între Cristos şi Anticrist, trebuie să cunoaştem
natura Dumnezeului căruia I se opune Satan, şi concepţia falsă despre Dumnezeu pe care a
inspirat-o Satan în lunga şi cosmica lui luptă cu Creatorul. în lumina afirmaţiei lui Cristos că viaţa
eternă este „să-L cunoască pe singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Cristos" (Ioan 17:3), e uşor
de văzut de ce o parte importantă a strategiei lui Satan este să promoveze concepţii false despre
Dumnezeu şi să prezinte omenirii un Cristos falsificat. Cei pe care Satan îi poate împiedica să-L
cunoască pe adevăratul Dumnezeu şi pe Isus Cristos vor avea parte de soarta lui eternă de
pierzare.
în toată lumea şi în toate epocile au existat două concepţii generale despre Dumnezeu: 1)
panteism/naturalism - faptul că universul însuşi este Dumnezeu; şi 2) supranaturalismul - faptul
că Creatorul este distinct de creaţia Sa. Legate de acestea mai sunt două concepţii opuse: 1)
politeismul - faptul că există mulţi dumnezei (mormonii, de exemplu, sunt politeişti); şi 2)
monoteismul - faptul că există doar un singur Dumnezeu.
Pretenţiile lui Anticrist sunt bazate pe o concepţie panteist-poli-teistă despre lume şi viaţă. Dacă
totul este Dumnezeu, şi astfel există mulţi dumnezei, urmează atunci că fiecare om este un
dumnezeu, fie că-şi dă seama de lucrul acesta, fie că nu. Pe această bază a ajuns Satan la
convingerea că ar putea fi „ca Cel Preaînalt". înşelat în felul a-cesta, el este şi astăzi la lucru ca
să-şi pună planul în aplicare. Anticristul, „dîndu-şi seama" cîndva de acest potenţial interior, este
atunci în stare să-i ajute pe alţii să atingă dumnezeirea la rîndul lor. Aceasta este marea minciună
a Şarpelui. Supranaturalismul/monoteismul se
împarte în două convingeri care se contrazic: Unii spun: Dumnezeu este o singură Persoană; alţii
spun: Dumnezeu a existat totdeauna în trei Persoane care sunt separate şi distincte, şi totuşi una
singură. Numai creştinii susţin acest din urmă punct de vedere, dar printre ei există şi unii care îl
resping. Totuşi, este singura concepţie biblică, logică şi coerentă din punct de vedere filozofic
despre Dumnezeu. E de asemenea singura opoziţie reală la religia mondială ecumenică a lui
Anticrist. De toate celelalte concepţii despre Dumnezeu poate Anticrist să se folosească - dar nu
de doctrina biblică despre Trinitate.
Panteismul este într-adevăr o formă de ateism cu aceleaşi urmări fatale. Dacă totul este
Dumnezeu, atunci nu există Dumnezeu cu adevărat. Dumnezeu peste ce, sau conducînd pe cine,
sau Creator a ce? Al Lui însuşi? Panteismul duce la multe alte contradicţii. Dumnezeu ar fi golul
dintr-un vid, ca şi substanţa materiei; El ar fi boala, ca şi sănătatea, moartea, ca şi viaţa, răul, ca şi
binele. însăşi ideea de Dumnezeu ar fi o contradicţie în sine.
Dacă universul este Dumnezeu, şi astfel tot ce există, atunci nu e-xistă nici un punct de referinţă
exterior din care universul să poată fi evaluat şi să i se poată da scop şi semnificaţie. Nimic nu are
sens sau valoare în sine, ci numai în măsura în care vreo fiinţă personală îl foloseşte şi evaluează.
Universul, şi omenirea ca parte a lui, n-ar putea avea sens decît creat de Altcineva pentru
scopurile Sale, care trebuie să fie separat şi distinct de creaţia Sa. Panteismul poate oferi doar lip-
să de sens, deznădejde şi disperare totală.
în ceea ce priveşte politeismul, dacă există mai mult decît un singur Dumnezeu, atunci cine
conduce? Dacă un Dumnezeu e mai puternic sau are mai multă autoritate decît ceilalţi, atunci
cum pot toţi ceilalţi să fie „Dumnezeu?" Numeroşii zei ai politeismului duc războaie şi îşi fură
soţiile unii altora, fără ca cineva să impună standarde şi să cheme universul să dea socoteală. Nu
există nici un fundament pentru morală, adevăr sau pace în cer ori pe pămînt. Problema de bază a
politeismului este diversitatea fără unitate.
La cealaltă extremă este credinţa că Dumnezeu este o singură Persoană. Această convingere este
susţinută atît de musulmani, cît şi de evrei, care subliniază că Allah, respectiv Iehova (Iahve) este
„unul". Acelaşi lucru îl susţin şi sectele pseudo-creştine precum ar fi Martorii lui Iehova. Unele
grupuri creştine aberante de asemenea pretind că
216 Dave Hunt
Misterul Trinităţii 217
Dumnezeu este o singură Persoană, şi că Tatăl, Fiul şi Spiritul Sfînt sunt trei „titluri" sau „funcţii"
ale lui Dumnezeu. Aici avem unitate fără diversitate.
E limpede că Dumnezeu trebuie să aibă atît unitate, cit şi diversitate. Allah al islamului sau
Iehova al Martorilor lui Iehova şi evreilor, saii Dumnezeu al grupărilor „creştine" unitariene este
incomplet în sine. El nu e în stare să iubească sau să comunice înainte de a crea alte fiinţe
capabile să aibă o relaţie cu El în aceste moduri. (Pentru ca Dumnezeu să fie drept, adevărat, sfînt
şi curat nu e necesară existenţa altor fiinţe ca aceste calităţi să fie exprimate, cum ar fi în cazul
dragostei.)
Calitatea dragostei şi capacitatea de părtăşie şi comuniune, prin însăşi natura lor, necesită o altă
fiinţă personală cu care să le împărtăşească. Iar Dumnezeu nu S-ar putea împărtăşi deplin pe Sine
însuşi decît unei alte Fiinţe egale cu El. Totuşi Biblia spune că „Dumnezeu este dragoste" doar în
Sine însuşi. Această afirmaţie este corectă doar cînd în cadrul Dumnezeirii există o pluralitate de
Persoane divine care să exprime şi să trăiască dragostea în relaţie una cu alta. Deşi cuvîntul
„trinitate" nu apare în Biblie, această noţiune este clar exprimată acolo, furnizînd unitatea şi
diversitatea care fac posibilă dragostea, părtă-şia şi comuniunea în cadrul Dumnezeirii.
Biblia prezintă un Dumnezeu care n-a avut nevoie să creeze nici o fiinţă pentru a experimenta
dragostea, comuniunea şi părtăşia. Acest Dumnezeu este complet în Sine însuşi, existînd etern în
trei Persoane: Tatăl, Fiul şi Spiritul Sfînt, distincte în mod individual între Ele, şi totuşi în acelaşi
timp fiind etern un singur Dumnezeu. Aceşti trei S-au iubit, au avut comuniune şi părtăşie unul
cu altul şi S-au sfătuit împreună înainte ca universul, îngerii sau omul să fie aduşi la existenţă. Cu
adevărat, Dumnezeul trinitar biblic „este dragoste" (l.Ioan 4:8,16) - şi numai El.
în contrast, Dumnezeul islamului şi al iudaismului contemporan n-ar putea fi dragoste în Sine şi
din Sine însuşi, căci pe cine putea El iubi în solitudinea anterioară creării altor fiinţe personale? O
asemenea deficienţă la Dumnezeu ar afecta omul la fiecare nivel al fiinţei lui. După cum a spus
un observator ager, care a încercat misticismul oriental şi 1-a găsit deficitar:
Identitatea completă inimaginabilă a lui Dumnezeu este paradigma oricărei existenţe personale,
aşa cum pluritatea ei este temelia tuturor relaţiilor Aceasta este „imaginea lui Dumnezeu" după
care suntem făcuţi. în această lumină, învăţătura despre Trinitate nu este vreo mistificare fără
substanţă, ci o afirmaţie directă a personalităţii multiple a lui Dumnezeu...
Dacă Dumnezeu este o Persoană, lucrul acesta... se traduce pentru noi în absoluturi morale...
înstrăinarea omenirii de Dumnezeu a avut loc exact la acest nivel al caracterului şi relaţiilor.1
Dragostea este principala armă a lui Dumnezeu în bătălia Lui cu Satan pentru sufletele şi destinul
omenirii. Căci bătălia se duce nu numai pentru mintea omului, ci mai presus de orice pentru
dragostea lui. De aceea, fiecare păcat îşi are rădăcina (aşa cum declară Decalogul) în eşecul
omului de a răspunde dragostei lui Dumnezeu în plinătatea capacităţii de a iubi pe care ne-a dat-o
El. Aşa cum declară prima şi cea mai mare poruncă:
Să-L iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, şi cu tot sufletul tău, şi cu toată mintea
ta, şi cu toată puterea ta: aceasta este prima poruncă (Marcu 12:30; Deuteronom 6:5).
Noi nu avem capacitatea în noi înşine de a păzi această poruncă, căci „dragostea este de la
Dumnezeu, şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu" (l.Ioan 4:7).
Dragostea lui Dumnezeu pentru noi este cea care ne atrage şi ne cîştigă inimile, şi trezeşte în noi
dragoste pentru El: „Noi îl iubim pentru că El ne-a iubit întîi" (versetul 19). Marele act (şi astfel
dovada) al dragostei lui Dumnezeu e că Dumnezeu a devenit Om pentru a plăti în mod personal
plata cerută de dreptatea Sa împotriva păcatului nostru. El a putut face lucrul acesta numai pentru
că este o Fiinţă personală şi trinitară.
Erezia că Dumnezeu este o singură Persoană (unitarianism) şi nu Trei Persoane existînd etern
într-un singur Dumnezeu (trinitaria-nism) a invadat Biserica în jurul anului 200 d. Cr. prin
intermediul unui teolog libian numit Sabellius. El a încercat să păstreze terminologia biblică de
Tatăl, Fiul şi Spiritul Sfînt, fără să recunoască natura trinitară a lui Dumnezeu. Sabellius a afirmat
că Dumnezeu exis-
218 Dave Hunt
ta ca o singură Persoană care S-a manifestat pe Sine în trei activităţi, moduri sau aspecte: ca Tată
în creaţie, ca Fiu în răscumpărare şi ca Spirit Sfînt în profeţie şi sfinţire. Deşi condamnată de
vasta majoritate a creştinilor, această erezie supravieţuieşte pînă în zilele noastre în grupări
aparţinînd Mişcării „Jesus only" (Numai Isus), precum Biserica Penticostală Unită (United
Pentecostal Church).
Isus a spus: „Tatăl îl iubeşte pe Fiul şi I-a dat toate lucrurile în mîini" (Ioan 3:35). Dragostea lui
Dumnezeu nu se referă în primul rînd la omenire, ci are loc mai întîi de toate între cele trei
Persoane ale Dumnezeirii. Tatăl, Fiul şi Spiritul Sfînt nu pot fi doar funcţii, titluri sau moduri în
care Dumnezeu Se manifestă pe Sine, căci aşa ceva nu poate avea dragoste, sfătuire şi părtăşie
împreună. Nu numai Fiul este prezentat ca Persoană, ci şi Tatăl şi Spiritul Sfînt. Biblia îi prezintă
pe fiecare ca avînd propria Sa personalitate: fiecare vrea, acţionează, iubeşte, Se îngrijeşte şi
poate fi întristat sau mîniat. Unitari-anismul deposedează Dumnezeirea de calităţile esenţiale ale
divinităţii auto-existente şi auto-suficiente.
Dumnezeirea? Este acesta un termen biblic? Da, este. Apare de trei ori în Noul Testament: în
Fapte 17:29, Romani 1:20 şi Coloseni 2:9. în aceste pasaje, în loc de theos care este folosit
consecvent în tot Noul Testament pentru Dumnezeu, apare de fiecare dată un alt cuvînt grec
înrudit cu el (theios, theiotes, theotes). însuşi termenul de Dumnezeire indică o pluralitate de
fiinţe.
Pavel a scris: „în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii" (Coloseni 2:9). Această
afirmaţie nu are sens dacă, aşa cum învaţă susţinătorii Mişcării „Jesus only", Cristos este singurul
Dumnezeu, iar Tatăl şi Spiritul Sfînt sunt doar „funcţii" sau „titluri". Ar însemna atunci că Pavel
a făcut afirmaţia absurdă că în Cristos locuieşte toată plinătatea lui Cristos.
A vrut Pavel să spună că în Cristos locuieşte toată plinătatea divinităţii, aşa cum redau unele
traduceri? Lucrul acesta ar reduce din divinitatea lui Cristos. Căci, dacă Cristos este în mod
intrinsec Dumnezeu, atunci ar fi de prisos să spui că „în El locuieşte toată plinătatea divinităţii"?
Dar dacă Isus Cristos este Fiul şi mai sunt alte două Persoane în Dumnezeire, lucrul acesta
înseamnă că atunci cînd Fiul a devenit Om, El a adus acea plinătate a Dumnezeirii cu El în carne.
Anticristul vine în locul adevăratului Cristos. Lipsit de semnele
Misterul Trinităţii 219
crucificării, aşa cum am văzut, el trebuie de aceea să promoveze o altă concepţie despre Cristos
care neagă faptul că Isus este unicul Mesia („Cristos" este pur şi simplu echivalentul grec al
cuvîntului ebraic „Mesia".) El trebuie deci să nege că Dumnezeu a devenit literalmente Om şi că
această unire între Dumnezeu şi om continuă etern în Persoana lui Isus din Nazaret care a murit
pentru păcatele noastre şi acum este înviat. Această învăţătură obişnuită despre „anticrist" ia
multe forme şi este găsită în multe religii. Asemenea induceri în eroare au făcut parte dintr-o
pregătire lungă de secole pentru vremea cînd Anticrist va fi acceptat de lume ca adevăratul ei
Salvator.
Ca şi evreii, musulmanii găsesc că Trinitatea este inacceptabilă. Una dintre cele mai importante
învăţături ale islamului priveşte „absoluta unicitate a lui Allah". Totuşi, Coranul repetă afirmaţia
din Geneza: „Să facem om după imaginea Noastră". Islamul nu are nici o explicaţie pentru
această contradicţie.
Chiar primul verset din Biblie îl prezintă pe Dumnezeu ca o Fiinţă pluralistă. El declară: „La
început, Dumnezeu a creat cerul şi pămîn-tul". Totuşi, în loc de singularul Eloah pentru
Dumnezeu în ebraică, este folosit pluralul Elohim. Literal, înseamnă: „La început, Dumnezeii a
creat..." Tot Elohim (Dumnezeii) sunt cei care spun mai încolo în acelaşi capitol: „Să facem om
după imaginea Noastră...11
Acest substantiv plural (Elohim) se găseşte de peste 2500 ori în Vechiul Testament. Totuşi, un
verb la singular, bara, este folosit în Geneza 1:1 şi aproape în toate celelalte locuri unde se
găseşte Elohim. Le avem în felul acesta pe amîndouă: atît singularitate (în verb), cît şi pluralitate
(în substantiv). Acelaşi lucru este valabil pentru toată Tora şi întreg Vechiul Testament. Dacă
Dumnezeu ar fi o singură Persoană, atunci ar fi fost folosită forma singulară, Eloah, nu Elohim.
Acest adevăr este inevitabil.
Despre incidentul de la rugul aprins citim: „Şi Dumnezeu [Elohim] i-a zis lui Moise: Eu sunt Cel
ce sunt..." (Exod 3:14) Aici Dumnezeii vorbesc, însă Ei nu spun „Noi suntem", ci „Eu sunt". Din
nou avem această întîlnire a singularităţii şi pluralităţii în acelaşi timp în aceeaşi Fiinţă! Aşa este
şi în Exod 20:2 - „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău [Elohim]..." şi Levitic 11:44 - „Eu sunt
Domnul Dumnezeul tău [Elohim]..."
De fiecare dată cînd Dumnezeu foloseşte Elohim (Dumnezeii) re-
220 Dave Hunt
Misterul Trinităţii 221
feritor la El însuşi (90 la sută din cazuri) în loc de Eloah (Dumnel zeu) (10 la sută), El ne dezvăluie
pluralitatea Fiinţei Sale. Dar atunci cînd El foloseşte un verb singular şi un pronume împreună cu Elo-him,
El ne spune clar că El este o unitate.
Cuvîntul Elohim nu este singurul mod în care este prezentată pluralitatea lui Dumnezeu. Să examinăm de
exemplu Psalmul 149:2: „Să se bucure Israel de Făcătorul Său" (literal „făcătorii"). Eclesiastul 12:1:
„Adu-ţi aminte acum de Creatorul tău" (literal „creatorii"); şi Isa-ia 54:5: „Căci Făcătorul tău este soţul
tău" (literal „făcători, soţi"). Unitarianismul nu are explicaţii pentru această prezentare consecventă a
pluralităţii lui Dumnezeu în tot Vechiul Testament.
Cei mai mulţi evrei nu sunt conştienţi de faptul că substantivul plural Dumnezei se găseşte chiar în miezul
faimoasei mărturisiri a lui Israel referitoare la unitatea lui Dumnezeu. în evreieşte se citeşte: „Shema
yisrael adonai elohenu adonai echad" (Deuteronom 6:4). Din acest verset i-a învăţat rabinul Moses
Maimonides pe evrei să recite zilnic: „Cred cu o credinţă desăvîrşită că El, Creatorul, binecuvîntat fie
Numele Lui, este UNUL".
Cu toate acestea, Maimonides a răstălmăcit Scriptura, după cît se pare în mod deliberat. Pentru a exprima
„UNUL", el a folosit cuvîntul ebraic yachid, care înseamnă „un singur şi absolut unu". Totuşi, Moise a
folosit echad care poate însemna o unitate de mai mulţi într-unui singur. Este folosit de exemplu în
Geneza 2:24 unde bărbatul şi femeia devin „o singură carne"; în Exod 36:13, unde diferite părţi „au
devenit un singur tabernacol"; în 2.Samuel 2:25, unde mulţi soldaţi „au devenit o singură trupă", şi în alte
pasaje.
Dumnezeu ne spune ceva important despre Sine prin alegerea pe care o face a cuvintelor ebraice. Dacă
Dumnezeu ar fi vrut să arate că El este un unu absolut, ar fi ales cuvîntul yachid, în schimb însă El a ales
echad. Maimonides a făcut o greşeală gravă schimbînd Cuvîntul lui Dumnezeu. Ca rezultat, milioane de
evrei au fost duşi în rătăcire şi sunt şi în ziua de azi. Islamul perpetuează aceeaşi eroare. Dumnezeu nu este
un absolut unu; El este o unitate, aşa cum a învăţat Moise în Tora.
Ne-am referit deja de cîteva ori la unele din profeţiile remarcabile ale lui Isaia, cum ar fi: „Domnul însuşi
vă va da un semn. Iată, o fecioară va concepe şi va naşte un fiu, şi-1 va numi Emanuel" (Isaia

7:14). Traducerea literală a cuvîntului Emanuel este: cu noi este Dumnezeu - prezent nu spiritual, ci literal
în acest bebeluş numit Emanuel. Şi din nou Isaia 9:6: „Căci un copil ni s-a născut, un Fiu ni S-a dat; şi
domnia va fi pe umărul Lui, şi numele Lui va fi Minunat, Consilier, Dumnezeul puternic, Tatăl etern..."
Acest gînd prezentat de profeţii evrei nu se găseşte nicăieri altundeva în literatura religioasă a lumii, ci
este unic Bibliei: în această lume Se va naşte un Fiu care, deşi Om, va fi Dumnezeul puternic. Şi deşi Fiu,
El va fi Tatăl etern. Isaia prezintă divinitatea lui Cristos, Paternitatea lui Dumnezeu şi unitatea Tatălui şi
Fiului.
Cînd Isus i-a întrebat pe rabini: „Ce credeţi voi despre Cristos [Mesia]? Al cui Fiu este?", ei au replicat
imediat: „Fiul lui David" (Matei 22:42). Apoi Cristos a citat: „Domnul a zis Domnului meu: Şezi la
dreapta Mea, pînă îi voi face pe duşmanii Tăi scăunel pentru picioarele Tale" (Psalm 110:1), şi apoi i-a
întrebat: „Dacă David îl numeşte Domn, cum este el fiul lui?" (Matei 22:45). Fariseii au rămas fără grai.
Numai Trinitatea ne poate oferi o explicaţie pentru aceşti doi „Domni", dintre care unul este Dumnezeu
Tatăl, iar celălalt Dumnezeu Fiul.
Rabinii ştiau precis că Iehova declarase repetat: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Sfîntul lui Israel,
Mîntuitorul tău... şi în afară de Mine nu există Mîntuitor".2 Atunci, dacă El urma să-Şi mîntuiască poporul,
cine altcineva putea fi Mesia decît Domnul Dumnezeul lui Israel venit ca Om? Marea minune a acestui
adevăr aproape incredibil, atît de important pentru mîntuirea noastră, a spulberat scepticismul în-
doielnicului Toma şi 1-a determinat să exclame atunci cînd a fost pus faţă în faţă cu Cristos cel înviat:
„Domnul meu şi Dumnezeul meu" (Ioan 20:28).
Totuşi, rabinii L-au acuzat pe Isus de blasfemie pentru că a zis că Dumnezeu era Tatăl Lui, „făcîndu-Se
astfel egal cu Dumnezeu" (Ioan 5:18). Ei ştiau că El pretindea că este „Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi
Iacob", deşi mulţi neagă azi că Isus a emis o asemenea pretenţie. Această „blasfemie" a devenit acuzaţia
prin care Sanhedrinul L-a condamnat la moarte. „Nu pentru o lucrare bună vrem noi să Te ucidem cu
pietre, ci pentru blasfemie... că Tu, care eşti Om, Te faci pe Tine Dumnezeu" (Ioan 10:33; Marcu 14:64).
Ei erau orbi la profeţia lui Za-haria că Israel îl va străpunge pe Iehova - şi au împlinit acea profeţie,
222 Dave Hunt
Misterul Trinităţii 223
căci Isus era Dumnezeu, o concluzie inevitabilă.
Atunci cînd Cristos Se întoarce vizibil în putere şi glorie la a doua Sa venire, supravieţuitorii
evrei (pe care-i scapă de Anticrist la Arma-ghedon) îl vor recunoaşte după semnele de pe cruce:
„Se vor uita la Mine, Cel pe care L-au străpuns, şi-L vor plînge" (Zaharia 12:10). Ie- j hova,
Dumnezeul lui Israel, vorbeşte aici. Cînd a fost El străpuns? Cuvîntul ebraic înseamnă a
străpunge de moarte, ca atunci cînd regele Saul 1-a implorat pe cel care-i ducea armura: „Scoate
sabia şi stră-punge-mă" (l.Samueî 31:4).
Profeţia lui Zaharia este atît remarcabilă, cît şi clară: Dumnezeu însuşi va veni ca Om să salveze
Israelul, atunci cînd, în zilele din urmă, ei vor fi înconjuraţi de armatele lumii şi vor fi pe punctul
de a fi distruşi. El nu vine ca un om obişnuit, ci ca Unul care a fost străpuns j de moarte şi a venit
din nou la viaţă. Cînd Israelul îl va vedea, va şti că El este Iehova după puterea Lui, şi îl va
recunoaşte ca Isus după semnele crucificării pe care corpul Său înviat tot le mai poartă. în acel
moment, tot Israelul va fi convins în final că Isus din Nazaret, pe care ei L-au crucificat şi pe care
L-au respins atît de mult timp, este Mesia cel de mult timp promis de profeţii lor. Ei se vor pocăi
şi vor crede în El (Zaharia 12:10-14:9).
Profeţia lui Zaharia ar fi trebuit să lămurească lui Israel în tot timpul că Mesia va fi Iehova însuşi:
Acest Mine, la care „se vor uita", şi acest pe El, „pe care L-au străpuns", sunt în mod clar unul şi
acelaşi. Fără îndoială că Isus avea acest verset în minte, printre altele, atunci cînd a declarat: „Eu
şi Tatăl Meu suntem una" (Ioan 10:30). A-vem de a face aici cu o învăţătură care-L deosebeşte pe
Dumnezeul Bibliei de oricare altă concepţie despre Dumnezeu cunoscută în religiile lumii.
Nu este de mirare că Pavel a scris că dacă „prinţii acestei lumi" (rabinii, Pilat, Irod , etc.) ar fi
cunoscut adevărul despre Cristos, n-ar fi îndrăznit să-L crucifice! (l.Corinteni 2:8). Referindu-se
la o aseme- I nea de orbire a pus Isaia întrebarea solemnă: „Cine a crezut relatarea noastră [a
profeţilor]?" (Isaia 53:1). Aceeaşi întrebare s-ar putea pune şi azi. După cum lipsa de înţelegere a
lui Israel în ce priveşte natura trinitară a lui Dumnezeu 1-a făcut să-L respingă pe Mesia, tot aşa,
aceeaşi lipsă de înţelegere îl va face să fie înşelat ca să-1 accepte pe
Anticrist. El vine, după cum am văzut, nu ca un membru al Trinităţii _- în Numele Tatălui şi sub
ungerea Spiritului Sfînt - ci „în propriul lui nume".
Noul Testament prezintă trei Persoane care sunt distincte, totuşi fiecare e Dumnezeu. în acelaşi
timp, avem în mod repetat afirmaţia clară că există un singur Dumnezeu adevărat. Cristos Se
roagă Tatălui, înseamnă că Se roagă Lui însuşi? „Tatăl L-a trimis pe Fiul să fie Mîntuitorul lumii"
(l.Ioan 4:14). S-a trimis pe Sine însuşi? Sau, mai rău, o „funcţie" s-a rugat alteia şi un „titlu" a
trimis alt „titlu"? Cristos a spus: „Cuvintele pe care vi le spun, nu le spun de la Mine [din proprie
iniţiativă], ci Tatăl care locuieşte în Mine, El face lucrările" (Ioan 14:10). „Mă voi ruga Tatălui, şi
El vă va da un alt Mîngîietor... anume Spiritul adevărului" (Ioan 14:16,17). în tot Noul
Testament, Tatăl, Fiul şi Spiritul Sfînt sunt fiecare onoraţi separat şi acţionează ca Dumnezeu,
totuşi fiecare numai în armonie unul cu altul.
Şi Vechiul Testament prezintă trei Persoane în Dumnezeire care interacţionează una cu cealaltă.
Iată de exemplu următorul pasaj:
Ascultă-mă, o, Iacob şi Israel, cei pe care i-am chemat. Eu sunt Acela, Eu sunt cel dintîi şi Eu
sunt şi cel din urmă. Tot mîna Mea a pus temelia pămîntului, şi dreapta Mea a întins cerurile... de
la începutul acestora sunt Eu; şi acum Domnul Dumnezeu şi Spiritul Său, El M-a trimis (Isaia
48:12,13,16).
Cel care vorbeşte Se referă la Sine ca „cel dintîi şi cel din urmă" şi Creatorul tuturor, deci El
trebuie să fie Dumnezeu. Dar El vorbeşte de încă alţi doi în acelaşi pasaj care de asemenea
trebuie să fie Dumnezeu: „Domnul Dumnezeu şi Spiritul Său, El M-a trimis". De cine putea fi
Dumnezeu „trimis" în vreo misiune - şi unde? Acesta nu poate fi nimeni altul decît Tatăl şi
Spiritul Sfînt care L-au trimis pe Fiul în lume să fie Mîntuitorul nostru.
Dumnezeu mai este numit „cel dintîi şi cel din urmă" în Noul Testament - şi Isus la fel. în
Apocalipsa 1:8 citim: „Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfîrşitul, Cel dintîi şi Cel din urmă".
Dumnezeu, Domnul Atotputernic, este Cel care vorbeşte. Totuşi Ioan ne spune că lui i se adresa
numai Isus Cristos. în ultimul capitol, Isus spune: „Iată, Eu vin curînd" (22:7), referitor la a doua
Sa venire. Apoi adaugă: „Eu
224 Dave Hunt
sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfîrşitul, Cel dintîi şi Cel din urmă" (22:13). Din nou este prezentat Isus
ca Dumnezeu.
Isaia ne dă mai multe informaţii asupra sfătuirii din trecut în cadrul Dumnezeirii cînd Tatăl şi Spiritul Sfînt
L-au trimis pe Fiul în lume:
Şi am auzit vocea Domnului, spunînd: Pe cine să trimit Eu, şi cine va merge pentru No/7 Atunci am spus
Eu: Iată-Mă, trimite-Mă (Isaia 6:8).
„Vocea Domnului" a spus toate cele de mai sus. „Domnul" Dumnezeu nu spune numai: „Cine va merge
pentru Noi?" ci şi răspunde: „Iată-Mă, trimite-Mă". Vedem aici cum unitatea şi diversitatea în cadrul
Dumnezeirii merg mînă în mînă. Există trei Persoane avînd comuniune una cu cealaltă şi lucrînd
împreună, totuşi sunt nu trei Dumnezei, ci un singur Dumnezeu.
Biblia dezvăluie şi alte decizii care rezultă din sfătuirea împreună a Dumnezeirii: „Dumnezeu a zis: Să
facem om după imaginea Noastră, după asemănarea Noastră"; şi din nou: „Să Ne coborîm, şi acolo să le
încurcăm limbile" (Geneza 1:26; 11:7). De ce spune Dumnezeu: „Omul a devenit ca unul din Noi?"
(Geneza 3:22), şi: „Cine merge pentru Noiu. (Isaia 6:8)? Cine este acest Noi şi la cine se referă Noastră
dacă Dumnezeu e o singură Persoană? Nu pot fi îngeri, aşa cum sugerează unitarienii. Dumnezeu nu le-ar
spune lor: „Să facem om", căci nici o fiinţă creată n-ar putea crea împreună cu Dumnezeu. Iar faptul că
Fiul a fost unul din cei incluşi în Noi şi Noastră este destul de clar, căci ni se spune că „fără El n-a luat
fiinţă nimic din ceea ce a fost făcut" (Ioan 1:3).
Chiar dacă îngerii au fost făcuţi după imaginea lui Dumnezeu, n-ar poseda în mod intrinsec asemănarea cu
Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ar fi vorbit unor fiinţe create, n-ar fi spus: „după imaginea Noastră", ci mai
degrabă: „După imaginea Mea, aşa cum v-am făcut şi pe voi". Cel care se include în Noi şi Noastră
trebuie să fie egal cu Dumnezeu. Ni se spune că Fiul a existat etern „sub forma [greceşte morphe —
referitor chiar la natura lui Dumnezeu] lui Dumnezeu" (Filipeni 2:6). El este „strălucirea gloriei Lui
[Dumnezeu] şi imaginea exactă a Persoanei Sale" (Evrei 1:3).
Misterul Trinităţii 225
Este inevitabilă recunoaşterea faptului că în întreaga Biblie Dumnezeu este prezentat ca o pluralitate şi
totuşi ca unul, ca avînd atît diversitate, cit şi unitate. Această concepţie despre Dumnezeu este unică în
toate religiile lumii. A respinge natura întreită a lui Dumnezeu înseamnă a respinge Dumnezeul Bibliei - şi
a ajunge în cele din urmă sub inducerea în eroare care va face lumea să asculte şi să se închine
Anticristului atunci cînd va veni.
Este un mister că Dumnezeu poate exista în trei Persoane şi totuşi să fie un singur Dumnezeu, dar atît
Scriptura, cît şi logica nu lasă altă concluzie. Este de asemenea un mister cum a putut Dumnezeu să nu
aibă început şi să creeze totul din nimic, şi totuşi aşa trebuie să fie. Sunt multe alte lucruri pe care nu le
putem explica - dragoste, frumuseţe, adevăr, sau ce este sufletul ori spiritul omului -, dar asta nu înseamnă
că le respingem. Dumnezeu ne-a revelat natura Sa întreită pentru ca noi să putem crede în El şi să-L
cunoaştem. Noi nu îndrăznim să respingem ceea ce spune El sau să-L coborîm la nivelul minţii noastre
limitate.
Dumnezeu nu este vreo „forţă" inerentă universului pe care s-o putem capta şi folosi în avantajul nostru -
şi nici universul nu este o extensie a Lui. Prima lege a termodinamicii spune că energia nu poate fi nici
creată, nici distrusă, totuşi ştim că universul n-ar fi putut exista dintotdeauna. Dacă acesta ar fi cazul,
soarele nostru s-ar fi stins pî-nă acum. Secretul existenţei lui în timp nu se află în universul însuşi, ci în
Creatorul Său, care trebuie să existe în afara lui şi separat de el.
A doua lege a termodinamicii spune că energia potenţială din univers scade neîntrerupt, făcînd ca
universul să se descarce ca un acumulator, în cele din urmă, toate planetele vor cădea de pe orbite, şi toate
stelele vor fi consumate - iar moartea va domni peste tot. Toate proiectele şi visele omenirii, planurile
comune, strategiile politice, faptele eroice, triumfurile şi tragediile, agoniile şi extazurile vor fi ca şi
castelele de nisip distruse de oceanul etern al nimicniciei. Dacă Dumnezeu este doar universul sau parte a
lui, ori o forţă din el, şi El va fi nimicit.
Dumnezeul Bibliei este totuşi Creatorul universului, separat şi distinct de acesta şi nesupus legilor pe care
El le-a făcut să-1 guverneze. Şi în aceasta stă singura speranţă a omenirii, căci Dumnezeul Bibliei poate în
realitate să pătrundă în universul aflat pe moarte şi să-1
226 Dave Hunt
Misterul Trinităţii 227
recreeze ca să fie complet nou. Reîncarnarea poate doar să recicleze ceea ce ajunge în final în marea
uitare. învierea, pe de altă parte, reprezintă un val sau aflux din exterior al puterii lui Dumnezeu aducînd
nemurire în ceea ce altfel ar fi etern mort.
Acesta este Dumnezeul pe care trebuie să-L cunoaştem personal pentru a fi mîntuiţi. Şi acesta este
Dumnezeul pe care-L tăgăduieşte Anticrist. Acest Dumnezeu întreit este Cel care 1-a făcut pe om după
imaginea Sa şi singurul care putea veni ca Om şi să rămînă totuşi Dumnezeu. Numai El putea salva
omenirea de păcat, de egoism şi de separarea eternă de dragostea şi prezenţa Lui.
Cînd Dumnezeu a spus: „Iată, îmi voi trimite mesagerul, şi el va pregăti calea înaintea Mea" (Maleahi
3:1), spunea că va veni El însuşi pe acest pămînt ca Mesia. Pe tot cuprinsul Vechiului Testament,
Dumnezeu a spus în repetate rînduri: „Eu, chiar Eu, sunt Domnul; şi în afară de Mine nu este Mîntuitor"
(Isaia 43:11, etc). Şi cum ne mîn-tuieşte El? Dîndu-ne o nouă lege de respectat? Nu, legea ne poate doar
condamna ca încălcători ai ei.
Să presupunem că cineva este arestat pentru un delict. El îl imploră pe judecător: „Dacă îmi daţi drumul de
această dată, vă promit că n-o să mai încalc legea niciodată". Dar judecătorul răspunde: „Dacă nu vei mai
încălca niciodată legea, nu faci decît ceea ce cere legea. Nu primeşti nimic în plus. Nu poţi repara
încălcarea legii din trecut cu respectarea ei pe viitor. Pedeapsa cerută pentru neascultarea de lege din trecut
trebuie suportată".
Dumnezeul îl iubeşte şi pe cel mai netrebnic păcătos, însă ar fi nedrept să-1 ierte în afară de cazul în care
pedeapsa cerută de dreptatea Sa a fost plătită. în scopul de a plăti pentru pedeapsa pe care o datoram
pentru păcatele noastre, Dumnezeu a devenit Om. Făcînd lucrul acesta. El n-a încetat să fie Dumnezeu şi
nu va înceta niciodată să fie Om. Dacă Isus Cristos n-ar fi fost singurul Dumnezeu-Om desăvîrşit şi fără
păcat, El ar fi trebuit să moară pentru propriile Sale păcate. Dar din cauza a ceea ce este El, a fost în stare
să moară în locul nostru şi să plătească pedeapsa infinită pe care o meritam.
Isus Cristos oferă acum viaţa eternă ca dar nemeritat al harului lui Dumnezeu tuturor celor care cred că El
a murit în locul lor şi îşi deschid inimile ca să-L primească ca Mîntuitor şi Domn al lor. Un asemenea plan
de mîntuire este necunoscut în religiile lumii şi este ana-

tema pentru învăţăturile Mişcării New Age. Acest lucru este posibil numai datorită naturii trinitare unice a
Dumnezeului Bibliei, care este în contrast total cu aşa-zişii dumnezei rivali.
Dragostea lui Dumnezeu faţă de omenire nu este vreo forţă cosmică impersonală care operează în mod
inexorabil printr-o lege universală. Este intens personală. Dumnezeu ne iubeşte cu pasiune pe fiecare din
noi. Lucrul acesta e atît de incredibil, încît ne vine foarte greu să-1 credem, şi cu atît mai mult să-1
înţelegem. Privim în noi înşine pentru a descoperi motivul pentru care ne iubeşte. Totuşi, n-ar fi ceva
încurajator dacă Dumnezeu ne-ar fi iubit pentru că am fi meritat sau am fi stîrnit dragostea Lui în vreun
fel, căci ne-am putea schimba şi ne-am pierde atracţia, şi astfel şi afecţiunea Lui. în schimb este
încurajator să ştim că El ne iubeşte din cauza a ceea ce este El în Sine însuşi — şi în ciuda a cine sau ce
suntem noi. Deoarece Dumnezeu este dragoste şi deoarece El nu Se schimbă niciodată, noi suntem in
siguranţă pentru eternitate şi nu trebuie să ne mai temem că am putea pierde dragostea Lui prin vreun
lucru pe care l-am face sau am omite să-1 facem.
Cum putem fi siguri că Dumnezeu ne iubeşte? Pavel a scris că Dumnezeu Şi-a dovedit dragostea Sa „prin
faptul că, pe cînd eram noi încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi" (Romani 5:8). Dumnezeu Şi-a
dovedit deplin dragostea prin crucea lui Cristos, aşa cum numai Dumnezeul personal întreit o putea face,
încît nici o persoană care gîndeşte nu s-ar putea vreodată îndoi de ea. Ioan ne aminteşte:
Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea că L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El
să nu piară, ei să aibă viaţă eternă (Ioan 3:16).
în aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu faţă de noi, că Dumnezeu L-a trimis pe singurul Lui Fiu în
lume ca noi să trăim prin El.
în aceasta stă dragostea, nu că noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci că El ne-a iubit pe noi şi L-a trimis pe Fiul
Său să fie ispăşire [baza iertării] pentru păcatele noastre (l.Ioan 4:9,10).
Dacă Dumnezeu ne iubeşte atît de mult, atunci de ce vor fi mulţi oameni despărţiţi de El pentru eternitate?
Există trei motive: 1) Dum-
228 Dave Hunt
nezeu este sfînt şi drept. Dragostea Lui nu poate anula aceste aspecte ale caracterului Său. Dragostea
doreşte să ierte, dar dreptatea trebuie satisfăcută şi pune condiţii pentru iertarea noastră. 2) Deşi Dumne-
zeu, în dragostea Sa, a plătit în întregime preţul cerut de dreptatea Sa, omul trebuie să dea un răspuns.
Plătirea acestei pedepse nu poate fi trecută în contul celor care îşi neagă datoriile. 3) în plus, dragostea nu
se va impune nimănui cu forţa. Cei care vor fi iertaţi şi împăcaţi cu Dumnezeu trebuie să fie gata să
accepte remediul pe care îl oferă El. Cei care refuză acest remediu se destinează singuri unei separări e-
terne în ciuda ofertei lui Dumnezeu.
Adevărata dragoste biblică nu este doar o înfierbîntare sentimentală a cuiva, aşa cum o ilustrează
Hoolywood-ul - o „îndrăgostire", în schimb, implică o alegere morală şi un angajament total, de la care
dragostea nu se întoarce niciodată, ci urmăreşte cu fidelitate binele celui iubit, chiar şi în paguba sa, şi
îndură totul cu răbdare pînă cînd a triumfat. Acesta este angajamentul lui Dumnezeu faţă de cei care
răspund iubirii Sale — El nu ne va lăsa, nici nu ne va părăsi niciodată (Evrei 13:5). Lipsa unui asemenea
angajament din partea noastră faţă de Dumnezeu şi unul faţă de altul distruge căsnicii şi familii şi produce
toate fenomenele haotice care sunt aşa de caracteristice comportării oamenilor între ei în lumea de azi. Ce
mărturie tragică a separării omului de Creatorul său iubitor!

19.
Cristos şi Anticrist în bătălia finală
PRĂBUŞIREA COMUNISMULUI în Europa de Est şi introducerea „libertăţii religioase" nu e o piedică
pentru Satan. „Toleranţa" pe care Gorbaciov o promovează acum face jocul Şarpelui. Ateismul nu este
triumful suprem pe care-1 caută Satan, ci să convingă omenirea să creadă în dumnezei falşi şi în cele din
urmă în puterea divină din interiorul omului. Cei care cred că au fost eliberaţi să-şi împlinească propriile
dorinţe sunt orbi la faptul că au devenit pe neştiute sclavii Duşmanului sufletelor lor şi îi fac voia.
Satan se transformă „într-un înger de lumină" şi îşi inspiră emisarii să se deghizeze ca „slujitori ai
dreptăţii" (2.Corinteni 11:14,15). El este părintele „gîndirii pozitive" şi este maestru în „modul de a-ţi cîş-
tiga prieteni şi a influenţa oamenii". El reuşeşte să-şi păzească teologia sa falsă de demascare prin aceea
că-i acuză că sunt „negativişti" şi „scizionişti, dezbinatori" pe cei care încearcă s-o dea în vileag.
Şarpele n-a îndemnat-o pe Eva să-L ameninţe cu pumnul pe Dumnezeu şi să-L critice, nici n-a inspirat-o
să practice răul pe faţă. Dimpotrivă, el a înşelat-o cu promisiunea unei „imagini de sine" mai bune, că va fi
o persoană mai înţeleaptă şi mai bună - sau chiar să devină „ca Dumnezeu". Ce putea fi greşit în această
ambiţie înaltă? Răul este mult mai seducător şi mai eficient atunci cînd este ambalat sub formă de bine.
Satan este foarte încîntat dacă-1 poate face pe om să creadă în „bunătatea lui fundamentală", în
generozitatea, altruismul şi spiritualitatea lui, dar fără Cristos.
Scopul lui Satan este să pervertească conştiinţa într-o asemenea
230 Dave Hunt
măsură, încît minciuna lui să fie acceptată ca adevărul lui Dumnezeu. Departe de a dori să
distrugă toate religiile, Satan caută să fie liderul unei religii false ai cărei adepţi i se închină fără
să ştie. Şi desigur că acea religie falsă, după cum am văzut, trebuie să fie o formă pervertită de
creştinism, întrucît Anticrist pretinde că este Cristos.
Chiar dacă satanismul îşi găseşte tot mai mulţi adepţi, totuşi cei mai mulţi oameni au repulsie faţă
de el. Satan este cel mai seducător atunci cînd se dă drept Dumnezeu. Să joace rolul lui
Dumnezeu a fost pasiunea lui mistuitoare de la acea izbucnire de răzvrătire din erele trecute:
„Voi fi ca Cel Preaînalt" (Isaia 14:14). Şi în această travestire ca „dumnezeul acestei lumi"
(2.Corinteni 4:4) se va arăta lumii prin Mesia al său, Anticristul.
Aşa cum adevăratul Cristos este Dumnezeu „arătat în carne" (l.Ti-motei 3:16), tot aşa, Anticrist
va fi Satan arătat în carne. Deoarece Cristos este Dumnezeu, Anticrist, care se dă drept Cristos,
trebuie de asemenea să pretindă că este Dumnezeu. „El sade ca Dumnezeu în Templul lui
Dumnezeu, dîndu-se drept Dumnezeu" (2.Tesaloniceni 2:4). Satan cunoaşte Biblia - şi are o
dorinţă fierbinte de a i se aduce închinare. Cu toate că simte o mare plăcere în a-i strica pe
oameni în aşa fel, încît să i se închine ca personificare a răului, el doreşte şi mai mult să fie
venerat ca Dumnezeu.
în Apocalipsa 13:3, apostolului Ioan îi este dată o viziune misteri-1 oasă a Anticristului, sub
forma uneia din fiarele sălbatice sau bestiile pe care le-a văzut Daniel, aceeaşi Bestie cu „şapte
capete şi zece coarne" pe care călăreşte „prostituata Babilon": „Am văzut unul din capetele ei ca
fiind rănit de moarte; şi rana ei de moarte a fost vindecată, şi toată lumea se minuna în urma
bestiei". Bazaţi pe acest pasaj biblic, mulţi specialişti în profeţie cred că Anticristul „va învia
literalmente dintre cei morţi"1 pentru a imita învierea lui Cristos. Unii chiar afirmă că Anticristul
este un om „care a trăit înainte... şi a condus unul din cele şapte mari imperii anterioare care au
avut influenţă directă asupra Israelului".2
Dacă această teorie este adevărată, în mod sigur acest lucru nu poate fi dedus din ceea ce ne
spune Ioan. A-şi reveni din ceea ce lui Ioan îi părea a fi o rană mortală este ceva complet diferit
de a aduce înapoi la viaţă un corp total descompus de 2.500 de ani - ca să nu mai vorbim de
aducerea înapoi a sufletului şi spiritului lui din iad! Dim-
Cristos şi Anticrist în bătălia finală 231
potrivă, expresia ca fiind pare a indica faptul că el n-a murit niciodată cu adevărat. Era o rană din
care în mod normal se moare, dar Anticrist îşi revine. Este cel mai apropiat lucru de o înviere pe
care îl poate realiza Satan.
Alţii sugerează că unul din tiranii de mai demult, poate Hitler, va veni înapoi la viaţă. Sună cam
ştiinţifico-fantastic. Susţinătorii acestei idei încearcă să-şi facă teoria „revenirii dintre cei morţi"
mult mai acceptabilă prin aceea că o numesc „o înviere falsificată", pentru că, spre deosebire de
Cristos, Anticristul va muri din nou.3 însă aceasta ar însemna că învierea lui Lazăr şi a altora pe
care i-a înviat Isus au fost tot „învieri falsificate", pentru că şi ei au murit din nou. Nu, o înviere
dă viaţă morţilor, iar Satan nu are o asemenea putere.
Numai Dumnezeu poate să-Şi anuleze propriile Sale legi, făcînd prin aceasta miracole adevărate.
Satan nu poate anula legile universale pe care le-a stabilit Dumnezeu mai mult decît un om.
Apariţiile demonice din lumea spiritelor în universul nostru fizic sunt considerate deseori ca
„supranaturale" pentru că par să abroge sau să scoată din vigoare legile fizicii aşa cum le
înţelegem noi. Satan şi demonii lui sunt totuşi legaţi de legile universului spiritual şi par să facă
miracole doar din perspectiva noastră limitată.
Apariţia lui Satan în universul fizic şi intervenţia lui în el este limitată la ceea ce îngăduie
Dumnezeu. La timpul potrivit, Dumnezeu va înlătura orice piedică şi va permite Anticristului să
exercite „lucrarea lui Satan cu toată puterea, semnele şi minunile mincinoase, şi cu toată
înşelătoria..." (2.Tesaloniceni 2:9,10, sublinierea noastră). Vicleşugul este neîndoios o parte
integrală a manifestării puterii lui Satan pe pămînt cu scopul de a face ca această putere să pară
mai mare decît este în realitate. Această inducere în eroare îşi va atinge punctul culminant sub
Anticrist.
învierea lui Cristos este miracolul suprem — dovada absolută că El este Dumnezeu Mîntuitorul
— şi nu poate fi imitată de nimeni. Nu este uşor să pretinzi că te întorci dintre cei morţi. Acesta
este şi motivul că religiile lumii nu au îndrăznit niciodată să afirme aşa ceva despre liderii lor. în
schimb, urmaşii lor fac locuri sfinte din mormintele lor. In plus, hinduismul, budismul, islamul şi
alte religii nu recunosc nici măcar necesitatea învierii.
Prin contrast, învierea lui Cristos este însăşi esenţa creştinismului.
232 Dave Hunt
Cristos şi Anticrist în bătălia finală 233
Aşa cum a spus Pavel, dacă nu există înviere, atunci apostolii au fost cu toţii mincinoşi pentru că
au pretins că L-au văzut pe Cristos înviat. Cristos de asemenea ar fi dovedit ca profet fals, căci El
a declarat că va învia dintre cei morţi. Biblia ar fi şi ea demascată ca falsă, pentru că a prevestit
învierea Lui şi de asemenea a relatat că ea a avut loc. întregul mesaj al Scripturii de la început
pînă la sfîrşit ar fi o dovadă de deşertăciune, căci afirmă că moartea este un rezultat al judecăţii
iui Dumnezeu asupra păcatului şi promite că Dumnezeu va trimite un Mîntuitor să învingă acest
duşman odată pentru totdeauna.
Moartea, înmormîntarea şi învierea lui Cristos ca evenimente istorice pe planeta Pămînt fac ca
orice fel de uniune ecumenică cu religiile lumii să fie un lucru atît imposibil, cît şi abominabil.
Un Buda sau un Mahomed mort nu are nimic în comun cu Domnul Isus Cristos cel înviat. N-are
nici un rost să discutăm convingerile morale şi e-tice pe care multe religii le au în comun cu
creştinismul. Acest lucru este un rezultat al faptului că legea lui Dumnezeu a fost scrisă în con-
ştiinţa întregii omenirii - dar această lege nu poate mîntui, ci doar condamna. Numai Cristos a
plătit preţul cerut de lege, fapt pe care 1-a dovedit prin învierea Sa, şi numai El poate mîntui.
Există doar două opţiuni; să-L accepţi, sau să-L respingi. „Dialogul" este o respingere, o
încercare de a te „căţăra pe altă parte", cum a spus Isus, mai degrabă decît venirea la Dumnezeu
prin Cel care a putut spune în adevăr: „Eu sunt uşa: dacă intră cineva prin Mine va fi mîntuit..."
(Ioan 10:9).
Nu se poate spune că Isus a fost un învăţător bun, dacă în realitate El n-a înviat dintre cei morţi,
căci atunci ar fi un profet fals, iar discipolii Săi mincinoşi, sau că Biblia oferă o învăţătură de
morală sănătoasă şi prezintă o filozofie religioasă sublimă, dacă Isus n-a înviat. Cineva nu poate
„să accepte învăţăturile" lui Isus şi să respingă învierea Sa, căci victoria asupra morţii a fost
esenţa mesajului Său.
Marele duşman al omenirii, moartea, nu mai are nici o putere asupra celor care-L primesc pe
Cristos ca Mîntuitor şi Domn. învierea lui Cristos oferă o speranţă care trece dincolo de această
lume şi chiar dincolo de acest univers în noul univers pe care Dumnezeu a promis să-1 creeze în
locul lui. Pentru cei care-L resping pe Cristos nu mai este totuşi nimic de aşteptat decît
condamnarea eternă, pentru care nu-L pot socoti vinovat pe Dumnezeu, ci numai pe ei înşişi.
Ce au de a face toate acestea cu tema acestei cărţi? Foarte mult! Ca
şi învingător al morţii în corpul Său înviat şi glorificat îl înfruntă şi-1 distruge Cristos pe Anticrist
la a doua Sa venire. După cum am văzut, Israel îşi va da seama după semnele crucificării Sale
atunci cînd va veni El că Isus din Nazaret e atît Iehova, cît şi Mesia. Şapte ani mai devreme, cînd
îl vor întîlni în văzduh deasupra acestui pămînt, creştinii îl vor recunoaşte pe Domnul lor înviat în
acelaşi fel: după semnele cuielor din mîinile şi picioarele Sale şi după rana din coasta Sa. Dumne-
zeu nu va permite ca aceste dovezi ale victoriei asupra păcatului, morţii şi a lui Satan să poată Si
imitate de Anticrist sau de altcineva.
Anticristul nici măcar nu va pretinde că este Isus crucificat şi înviat. Pe ce bază va pretinde atunci
că este Cristos? Aproape sigur că va pretinde că este ultima reîncarnare a „Spiritului Cristos"
care a fost chipurile în Krishna, Rama, Buda, Isus, Mahomed şi alţii - o înşelăciune pe care
Cuvîntul lui Dumnezeu a anticipat-o şi împotriva căreia a avertizat: „Este stabilit ca oamenii să
moară o singură dată, după care vine judecata" (Evrei 9:27). în timp ce Cristos Se înălţa la cer,
doi îngeri au spus discipolilor că „acelaşi Isus" (nu o reîncarnare a „Spiritului Cristos" sau a
„Conştiinţei Cristos") Se va întoarce în acelaşi fel. Ioan a scris că spiritul lui Anticrist tăgăduieşte
că Isus Cristos a venit în corp odată pentru totdeauna (l.Ioan 4:3) - adică a înviat şi continuă să
trăiască în acelaşi corp.
Credinţa în reîncarnare face ca lumea să fie gata a accepta un „Cristos" fără semnele crucificării -
o minciună bine ticluită! Cu greu poate fi o coincidenţă faptul că tocmai în acest timp, împreună
cu multe alte semne ale zilelor din urmă, teoria reîncarnării cîştigă milioane de adepţi în Occident
după ce mii de ani fusese un fenomen doar al Orientului. încă o piesă de puzzle se îmbină la locul
ei pentru a semnala apropierea ridicării la putere a lui Anticrist şi a doua venire care urmează ca
ziua după noapte.
După cum lumea antică L-a respins pe Cristos, tot aşa lumea modernă îl va accepta pe Anticrist.
Acest lucru nu este surprinzător. Anticristul va reprezenta tot ce doreşte o omenire egocentrică să
devină în condiţiile dictate de ea şi independent de Creatorul ei. După cum am observat deja, Isus
a spus celor despre care El ştia că în curînd îi vor cere moartea: „Eu vin în Numele Tatălui Meu,
şi voi nu Mă primiţi; dacă va veni altul în propriul său nume, pe acela îl veţi primi" (Ioan 5:43).
234 Dave Hunt
Cristos şi Anticrist în bătălia finală 235
în propriul său nume este cheia. Anticrist se reprezintă pe sine, nu pe Dumnezeul cerului. Prin el,
„creştinismul" devine umanismul suprem. Puterea satanică manifestată prin Anticrist va fi aclamată ca
putere supranaturală a minţii şi deci ca o dovadă a potenţialului divin care se află în om. Va părea că e
triumful final al sinelui în împlinirea psihologiei umaniste a eului care pătrunde nu numai în lumea pro-
fană, ci acum şi în Biserică. Şi va fi garanţia că fiecare din adepţii săi, în Noua Eră care a început, poate
experimenta aceeaşi putere divină.
în contrast cu religia lui Anticrist care pune în centrul interesului propria persoană, Cristos ne-a învăţat că
trebuie să ne tăgăduim pe noi înşine şi să ne luăm crucea ca să-L urmăm. Pe Isus nu-L interesa să-Şi
înscrie cît mai repede posibil discipolii ca „membri ai Bisericii" înainte ca aceştia să-şi schimbe gîndirea.
El n-a vrut să-i aibă în corul bisericii sau în vreun comitet pentru a le da o activitate în slujba bisericii, în
schimb le-a testat calitatea consacrării.
„Dacă vreţi cu adevărat să Mă urmaţi", aşa putea să le fi spus Cristos, „atunci să vă spun eu unde mergem.
Obiectivul Meu este un deal în afara Ierusalimului numit Golgota, unde Mă vor pironi pe o cruce. Deci,
dacă vreţi să-Mi fiţi fideli pînă la sfîrşit, atunci puteţi la fel de bine să vă luaţi crucea chiar de acum, căci
într-acolo ne îndreptăm" (vezi Luca 9:23-26). Cît „negativism"! Totuşi, dacă nu vrem să ne umplem
bisericile cu „creştini" care se vor închina lui Anticrist, atunci trebuie să luăm exemplu de la Domnul
nostru în evanghelizarea lu-
mii.
Din păcate, mulţi din liderii de azi ai Bisericii sunt mult prea sofisticaţi ca să prezinte Evanghelfa aşa de
„negativ" cum a făcut Isus şi apostolii Săi. Ei au urmat seminarii motivaţionale orientate spre succes, au
studiat psihologia şi au adoptat tehnicile lui Dale Carnegie din „Cum să-ţi cîştigi prieteni şi să-i influenţezi
pe oameni", carte pe care ei o consideră ideală pentru „cîştigarea oamenilor la Cristos". Ei conving
milioane „să ia o decizie pentru Cristos", care îşi închipuie că misiunea lui Cristos a fost să-i facă oameni
care să fie mulţumiţi de ei înşişi, pentru că le-a întărit respectul de sine, a răspuns la rugăciunile lor egoiste
şi le-a împlinit planurile egocentrice. Ioan subliniază:
Cînd a fost El în Ierusalim de Paşte, mulţi au crezut în Numele Lui cînd au văzut minunile pe care le-a
făcut.
însă Isus nu Se încredea în ei, pentru că-i cunoştea pe toţi oamenii şi nu avea nevoie să-i aducă cineva
mărturie despre vreun om, căci ştia ce este în om (Ioan 2:23-25).
De ce „nu S-a încrezut" în aceşti oameni care credeau că El este Mesia? Pentru că El ştia că aceştia
înţelegeau greşit misiunea lui Mesia şi nu doreau să fie corectaţi. Ei erau interesaţi doar să aibă parte de
minunile Lui, dar n-ar fi luat crucea ca să-L urmeze. Totuşi, li s-ar spune bun-venit în cele mai multe
biserici de astăzi, iar mulţi pastori ar avea grijă să nu le pună sub semnul întrebării gîndirea lor falsă de
teamă să nu plece, iar Biserica să piardă contribuţiile lor băneşti. Isus nu S-a încrezut în asemenea
persoane.
în contrast cu aceşti oameni, următorul capitol din Evanghelia după Ioan ni-1 prezintă pe Nicodim, care
era la fel de impresionat de minunile pe care le-a făcut Cristos, dar care avea şi dorinţa arzătoare de a
cunoaşte tot adevărul. Avem aici faimosul pasaj în care Cristos îi explică lui Nicodim că El venise să
moară pentru păcatele lumii, iar pentru ca cineva să poată fi mîntuit trebuia să fie „născut din nou" prin
credinţa în El.
în Ioan 8 este expusă din nou aceeaşi lecţie. în versetul 30 citim: „Pe cînd vorbea aceste cuvinte, mulţi au
crezut în El". în limbajul actual, mulţi „au ieşit în faţă la chemare". Evreii credeau în Cristos în număr
mare! Ce trezire! Este extrem de instructiv să vedem cum S-a ocupat Cristos de aceşti „convertiţi":
Apoi Isus a zis acelor evrei care au crezut în El: Dacă rămîneţi în Cuvîntul Meu, atunci sunteţi într-adevăr
discipolii Mei, şi veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face liberi (Ioan 8:31,32).
Este dificil pentru noi să înţelegem efectul şocant pe care această afirmaţie 1-a avut asupra ascultătorilor
Lui. „Discipolii Mei"? Cine pretindea El că este? Prin faptul că-1 excomunicaseră pe omul care fusese orb
din naştere şi căruia Cristos îi redase vederea, rabinii au declarat dispreţuitor: „Tu eşti discipolul Lui [al
lui Isus], dar noi suntem discipolii lui Moise" (Ioan 9:28). Isus lăsa în mod clar să se înţeleagă că El este
mai mare ca Moise. Şi „cuvîntul Meu"? Evreii s-au lăudat că urmau Cuvîntul lui Dumnezeu. Pretindea
Isus că este Dumnezeu?
236 Dave Hunt
Nu exista nici o îndoială să El pretindea că este Mesia, Eliberatorul promis, iar ei erau gata să-L accepte ca
atare - cu condiţia să-i eli-bereze cu sabia de asupritorii lor romani. Dar cuvintele Lui, că-i va elibera prin
adevăr, erau o dezamăgire şi totodată o insultă. Romanii deţineau controlul militar, însă evreii se
considerau liberi din punct de vedere intelectual, pentru că aveau legea lui Moise şi templul. Cur
îndrăznea cineva să afirme că ei nu aveau adevărul!
Cînd Cristos a încercat să le explice că El dorea să-i elibereze de păcat şi de egoism, ei au reacţionat cu
înverşunare. Negînd răul dir inimile lor, au insistat că sunt copiii lui Dumnezeu: „Noi avem ur singur Tată,
pe Dumnezeu" (Ioan 8:41). Răspunsul lui Cristos trebuie să fi tăiat în carne vie. „Voi sunteţi din tatăl
vostru, diavolul, şi împliniţi poftele tatălui vostru" (versetul 44). înfuriaţi, ei „au luat pietre să arunce în El
[ca să-L ucidă]" (versetul 59).
Isus nu era felul de Mesia pe care L-au dorit evreii, dar Anticrist vs fi exact ceea ce doreşte întreaga lume,
inclusiv evreii. Cristos Se oferă să aducă omenirea într-o relaţie corectă cu adevăratul Dumnezeu care a
creat universul şi este respins. Anticrist se oferă, aşa cum a promis Satan Evei, să transforme oamenii în
dumnezei, şi el va fi ak-ceptat. Această diferenţă profundă dintre Cristos şi toţi anticriştii este exprimată
elocvent într-o cunoscută felicitare de Crăciun:
Istoria este plină de oameni care au vrut să fie dumnezei [sunt ilustraţi Alexandru cel Mare, Iuliu Cezar,
Maharishi Mahesh Yogi, Hitler, Lenin, Buda, Mao Tze Tung etc], dar numai un singur Dumnezeu a vrut
să fie Om [urmată de reprezentarea lui Cristos ca pruncul din Betleem].4
Se ridică din nou întrebarea: Ce au de a face toţi cei enumeraţi mai înainte cu apariţia lui Anticrist, cu a
doua venire a lui Cristos şi cu bătălia finală între ei? Din nou spunem: Foarte mult! Acea întîlnire faţă în
faţă de la Armaghedon este numai pentru a încheia ceea ce s-a decis deja la Golgota, fapt care a fost baza
pe care a fost învins Satan, iar fiecare din noi trebuie să facă o alegere eternă.
Bătălia dintre Cristos şi Anticrist este dusă pînă la capăt în fiecare inimă omenească. Trebuie să ştim de
partea cui suntem. Va fi prea tîrziu să alegem sau să trecem de cealaltă parte la cea de a doua veni-
Cristos şi Anticrist în bătălia finală 237
re. Este absolut esenţial să înţelegem cine este Cristos, de ce a venit şi ce aşteaptă de la noi - altfel am
putea fi înşelaţi, şi în final să ne găsim pentru eternitate de partea greşită a crucii.
Numai pe baza sacrificiului lui Cristos pe cruce îl va distruge El pe Anticrist la a doua Sa venire, iar Satan
va fi aruncat pentru totdeauna în lacul de foc. Deşi, precum discipolii Săi, ne vine greu să înţelegem
conexiunile, Biblia arată foarte limpede că Dumnezeu a devenit Om astfel ca „prin moarte, El să-1
distrugă pe cel ce avea puterea morţii, adică pe diavolul" (Evrei 2:14). Un vechi imn exprimă atît de
frumos lucrul acesta:
Prin slăbiciune şi înf rîngere A cîştigat cununa victoriei Şi-a călcat duşmanii în picioare Pentru că S-a lăsat
călcat în picioare.
El a înf rînt toată puterea lui Satan; Făcut păcat, păcatu-a răsturnat, Pus în mormînt, aşa 1-a nimicit, Şi
moartea, pe cruce murind.
Priviţi la cruce, împreună cu întregul univers din toate timpurile şi toată eternitatea, ca să vedeţi grozăvia,
oroarea, caracterul vrednic de dispreţ şi respingător al păcatului în adevărata sa înfăţişare. Fiţi uimiţi, căci
în acea oră care împarte toată omenirea şi tot timpul şi eternitatea, cînd răul din inima omenească s-a
revărsat împotriva lui Dumnezeu, El S-a alăturat omului păcătos dezlănţuindu-Şi furia împotriva aceleiaşi
Victime pe cruce. Priviţi ura lui Dumnezeu faţă de păcat şi mînia Lui turnată asupra propriului Său Fiu,
Cel fără de păcat: „Căci El [Dumnezeu] 1-a făcut păcat pentru noi... ca noi să putem fi făcuţi dreptatea lui
Dumnezeu în El" (2.Corinteni 5:21)
Ceea ce au declarat propriii Lui profeţi - că Israel îl va urî şi-L va ucide pe Mesia al său de mult promis
atunci cînd va veni - ar fi trebuit să şocheze şi să trezească un Israel apostat şi mîndru din punct de vedere
religios. Totuşi, în ciuda unor asemenea avertizări clare, exact lucrul acesta s-a întîmplat. însuşi Fiul lui
Dumnezeu, Omul perfect, fără vreun defect fizic sau moral, S-a arătat lui Israel, a vindecat bol-
238 Dave Hunt
navi, orbi şi paralitici, a înviat morţi, a hrănit flămînzi, a adus dragoste şi bucurie - şi a fost urît, insultat,
judecat în chip batjocoritor şi executat public.
Ce enigmă! Aşa cum exclamă un imn vechi: „Tu, Regele Gloriei, purtînd de dragul nostru coroana de
spini!" Cum a fost posibil? Charles Wesley a scris: „Dragoste minunată, cum s-a putut ca Tu, Dumnezeul
meu, să mori pentru mine?" După ce a devenit creştin, astronomul Werner von Braun a declarat cu uimire:
Râul atinsese asemenea proporţii pe această planetă, încît a fost pregătită scena pentru un scenariu
necunoscut în istoria cosmosului: Dumnezeu a vrut să-Şi viziteze creaturile, iar ele au vrut să-L crucifice
pe o cruce!
îngerii priveau încremeniţi de groază. Ei trebuie să fi tremurat de mînie aşteptînd în orice clipă porunca de
a interveni şi de a distruge pe cei care L-au bătut, L-au scuipat, L-au biciuit şi L-au condamnat la moarte
pe Cel care-i crease. Ce afront să vezi un om neînsemnat aşezînd batjocoritor pe capul Domnului gloriei o
coroană de spini, cînd coroana universului I se cuvenea de drept! Şi El i-a lăsat s-o facă, suferind fiecare
umilinţă în tăcere şi răbdare. Satan trebuie să fi dansat cu veselie, fără să acorde vreo atenţie sau să
înţeleagă cuvintele pe care Isus le rostise cu privire la cruce:
Acum este judecata acestei lumi, acum va fi aruncat afară prinţul acestei lumi [Satan].
Iar Eu, dacă voi fi înălţat de pe pămînt [pe o cruce], voi atrage la Mine pe toţi oamenii [fie pentru
mîntuire, fie pentru judecată] (loan 12:31,32).
Adam şi Eva se ascunseseră din cauza vinovăţiei şi ruşinii atunci cînd Dumnezeu vizitase Grădina după
neascultarea lor. Totuşi, cînd a venit Isus, a fost întîmpinat de atîta autoîndreptăţire care îşi justifica în
propriii ei ochi chiar şi respingerea Sa. Adam şi Eva cunoscuseră cel puţin vocea lui Dumnezeu, dar acum,
cînd umbla printre creaturile Sale, Creatorul era nerecunoscut. Ura, vinovăţia, teama şi mîn-dria defensivă
au fost reacţiile omeneşti naturale ale acelora care au
Cristos şi Anticrist în bătălia finală 239
venit faţă în faţă cu Dumnezeul-Om. Isus era tot ceea ce ştiau ei că trebuiau să fie, dar nu erau, şi de aceea
L-au urît cu pasiune.
în timp ce demonii se bucurau şi îngerii îşi ascundeau feţele, autorităţile religioase şi civile s-au unit ca să-
L ucidă pe Cel nevinovat. Masca bunătăţii omeneşti a căzut, dînd în vileag adevărul despre depravarea
omenească. Aceste creaturi ticăloase şi-au revărsat ura asupra Celui Perfect care a făcut numai bine şi care
răspunde vorbelor lor de ocară cu dragoste şi iertare. Acei monştri vrednici de dispreţ au înconjurat crucea
ca nişte hiene însetate de sînge! Mai răi ca nişte fiare sălbatice, îşi găsesc plăcerea în chinurile Lui de
moarte şi savurează ceea ce îşi imaginează nebuneşte că este răzbunarea lor împotriva Celui a cărui viaţă
pefectă le condamna ipocrizia, şi ale cărui cuvinte drepte le străpungea inimile.
Ei se desfată de plăcere cînd El se chirceşte de durere, şi sîngele I se scurge pe pămînt, totuşi el se vărsa
pentru păcatele lor. Aici suntem din nou confruntaţi cu o realitate care depăşeşte capacitatea noastră de
înţelegere: „Chiar suliţa care I-a străpuns coasta a făcut să curgă sîngele care mîntuieşte"! Totuşi, sîngele
care a curs pentru păcat îi curăţă doar pe aceia care doresc să se pocăiască şi să fie împăcaţi cu Dumnezeu.
Pentru cei care resping mîntuirea pe care a dobîndit-o Cristos, care refuză dragostea şi mila lui Dumnezeu
- ce judecată dreaptă şi înfricoşătoare îi aşteaptă!
Crucea e dovada supremă nu numai a iubirii lui Dumnezeu, ci şi a dreptăţii şi integrităţii Sale. El nu-Şi
putea compromite standardele Sale sfinte. Dreptatea Sa trebuia satisfăcută. Harul nu putea fi acordat în
dauna adevărului. Nu putea exista iertare de păcat, nici împăcarea unui om răzvrătit cu un Dumnezeu sfînt
doar printr-o ştergere a datoriei dintr-un registru din cer. Trebuia plătit tot preţul pe care îl cerea dreptatea.
Şi Dumnezeu însuşi era gata să-1 plătească în întregime.
Ce dragoste! Noi răspundem cu dragoste celor care ne iubesc, ne sunt atrăgători şi ne plac - dar El îi
iubeşte pe cei care-L urăsc, îl torturează şi-L crucifică. Nu putem face altceva decît să îngenunchem cu
respect atunci cînd auzim din înaltul crucii cum Se roagă El pentru cei care L-au ţintuit acolo: „Tată, iartă-
i, căci nu ştiu ce fac" (Luca 23:34).
240 Dave Hunt
Crucea nu înseamnă nişte lucruri întîmplate într-o istorie de mult trecută. Nu şi-a pierdut puterea de a
mîntui, de a inspira atît dragoste, cît şi ură, şi de a împărţi lumea în două tabere. Acest proces continuă şi
azi. Discipolii lui Cristos trebuie să fie părtaşi la respingerea şi suferinţa de care a avut El parte de la o
lume care L-ar crucifica din nou dacă ar putea. în lipsa Lui, lumea ea îşi dezlănţuie ura asupra celor ce li
poartă Numele şi îi sunt fideli.
Cum îndrăzneşte cineva să pervertească crucea ca s-o facă atractivă pentru lumea care L-a crucificat pe
Domnul gloriei! La cruce, noi trebuie să murim faţă de viaţă ca şi cînd am fi trăit-o în schimbul unei vieţi
noi - Cristos cel înviat trăind în noi. Pavel a scris triumfător:
Sunt crucificat împreună cu Cristos; totuşi trăiesc - dar nu eu, ci Cristos trăieşte în mine; şi viaţa pe care o
trăiesc acum în carne o trăiesc prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru
mine (Galateni 2:20).
Victoria lui Cristos asupra lui Anticrist într-o confruntare finală la Armaghedon ar fi fără valoare dacă
toată omenirea ar merge în iad cu acel impostor. Pentru gloria eternă a lui Dumnezeu, miliarde de oameni
au fost salvaţi de Cristos din ghearele lui Satan. în ciuda puterii sale satanice, Anticrist este învins chiar
înaintea celei de a doua veniri de acei adepţi ai lui Cristos pe care el îi martirizează în marea tribulaţie
(necazul cel mare).
Despre ei, cei asupra cărora Anticrist părea victorios, este scris în cer:
Şi ei [martirii] l-au învins [pe Anticrist] prin sîngele Mielului şi prin cuvîntul mărturiei lor; şi ei nu şi-au
iubit viaţa pînă la moarte (Apocalipsa 12:11).
20.
Pregătirea pentru înşelăciune
NE-AM OCUPAT PÎNĂ ACUM de apariţia lui Anticrist şi de evenimentele care pregătesc lumea pentru
marea înşelăciune. Ar fi nevoie de o altă carte pentru a ne ocupa de ceea ce se întîmplă după ce preia el
puterea - despre grozăviile domniei lui şi marea tribulaţie. Este suficient să spunem că după o scurtă
perioadă de unitate şi pace utopică, Imperiul Roman renăscut de „fier amestecat cu lut" despre care Daniel
a spus că „nu se vor lipi unul de altul" (2:43) va începe să se năruie. Acest pămînt se va transforma într-un
iad veritabil atunci cînd Satan, operînd prin Anticrist, îşi joacă ultima carte în timp ce lunga bătălie
cosmică cu Dumnezeu îşi atinge punctul culminant.
Intr-o bătălie acerbă chiar în cer între „Mihael şi îngerii lui... şi acel şarpe vechi, numit Diavolul, şi Satan,
care înşală lumea întreagă", acesta din urmă va fi „aruncat pe pămînt, împreună cu îngerii lui" (Apocalipsa
12:7-9). Planeta Pămînt va fi ultimul bastion al lui Satan. In furia lui de a-şi menţine dominaţia, îşi va
scoate masca de înger de lumină. Cei ce vor locui atunci pe acest pămînt vor începe să descopere în final
grozăvia a ceea ce înseamnă să fie slujitori ai păcatului şi ai lui Satan. Un înger din cer le va pronunţa
condamnarea:
Vai de cei ce locuiesc pe pămînt şi în mare, căci diavolul a coborît la voi, cu mare mînie, pentru că ştie că
nu mai are decît puţin timp (Apocalipsa 12:12).
Căutînd să-şi menţină conducerea, Anticristul va găsi un ţap ispăşitor pe care să dea vina pentru
distrugerea crescîndă care are loc în timp ce Dumnezeu îşi revarsă mînia asupra pămîntului. După încăl-
242 Dave Hunt
carea pactului său cu Israelul, el va aduna întreaga lume ca să ducă la îndeplinire ceea ce Hitler a
numit „soluţia finală la problema evreiască". Biblia îl numeşte „timpul necazului lui Iacob"
(Ieremia 30:7). Ultimul act de unire din partea naţiunilor lumii va fi o încercare de a distruge
Israelul odată pentru totdeauna. Fără să vrea, ei vor împlini scopul lui Dumnezeu. „Voi strînge
toate naţiunile la bătălie împotriva Ierusalimului, iar oraşul va fi luat..." (Zaharia 14:2).
Văzînd că înfrîngerea Israelului e destul de aproape, armatele lumii se vor întoarce una împotriva
alteia într-o luptă disperată pentru | controlul planetei Pămînt. Armaghedonul va deveni un
holocaust. Cu j siguranţă Israelul, care posedă arsenal nuclear, nu se va lăsa anihilat iară să
folosească aceste arme. Afirmaţia lui Cristos că va trebui să intervină ca să nu fie nimicită orice
carne (Matei 24:22) sugerează că trebuie să fi început un război nuclear de proporţii îngrozitoare
\ atunci cînd El va veni în putere şi glorie ca să salveze Israelul. „Atunci va ieşi Domnul şi va
lupta împotriva acelor naţiuni... şi picioarele Lui vor sta în ziua acea pe muntele Măslinilor..."
(Zaharia 14:3,4).
Nu-L va costa prea mult efort pe Cristos ca să-1 lichideze pe Anticrist şi toate armatele acestei
lumi. Va fi suficient un singur cuvînt j din partea Celui ce poartă semnele crucificării, care a „fost
mort" şi ] este „viu pentru totdeauna" şi care are „cheile iadului şi ale morţii" | (Apocalipsa 1:18;
2:8; etc). Satan va fi legat pentru 1000 de ani (Apo-calipsa 20:1-3) împreună cu Anticristul şi
profetul său fals, în timp ce Cristos conduce regatul milenar de pe tronul lui David.
Pare ceva ştiinţifico-fantastic? Faptul că lumea în zilele din urmă îşi va întoarce irevocabil spatele
la adevăr şi dreptate şi va opta pentru | o pace falsă, culegînd astfel roadele judecăţii lui
Dumnezeu şi distrugerea ei este una din cele mai clare învăţături din Biblie. Totuşi, în acelaşi
timp, este una din cele mai enigmatice revelaţii a perversităţii încăpăţînate a inimii omeneşti.
Bărbaţii şi femeile de pretutindeni tînjesc după pace, dar calea care trebuie urmată pentru a o avea
este în contradicţie cu mîndria omenească. Omenirea este ca un pacient bolnav de moarte care
doreşte tratamentul pe care i-1 oferă doctorul, totuşi găseşte medicamentul prescris („pocăinţa
faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus Cristos" - Fapte 20:21) prea neplăcut la gust
pentru a putea fi înghiţit - şi ia în schimb un drajeu mortal.
Cu toate dovezile pe care le-am adus, poate părea încă de necrezut
Pregătirea pentru înşelăciune 243
că Anticrist ar fi în stare să înşele lumea atît de tare. încă o dată ne va fi de folos să ne îndreptăm
atenţia spre un om a cărui ridicare la putere continuă să intrige şi să uimească istoricii. Adolf
Hitler a ieşit dintr-odată din obscuritate şi s-a ridicat la o putere neegalată în timpurile moderne.
El a înşelat nu numai Germania, ci aproape întreaga lume într-un timp surprinzător de scurt. Nu
există nici o explicaţie raţională.
Fotoreportajele cu apariţiile publice ale lui Hitler şi fastul lor -coloane în marş purtînd solemn
drapele uriaşe înfăţişînd svastica şi strigătele „Sieg heils" repetate fanatic din sute de mii de
gîtlejuri -dezvăluie un element religios clar, dar misterios. Demonic? Fără îndoială. Hitler se
pricepea să declanşeze o isterie spontană în masă care se învecina cu închinarea. William Shirer,
autor al cărţii The Rise and Fall of the Third Reich (Ridicarea şi căderea celui de al treilea Reich),
care s-a dus în Germania în 1934 pentru a relata ce se petrecea acolo, a scris pe atunci în jurnalul
său:
Astăzi, în ce priveşte vasta majoritate a compatrioţilor săi, el
[Hitler] a atins o culme niciodată atinsă înainte de un conducător
german.
El a devenit - chiar înainte de moartea sa - un mit, o legendă,
aproape un dumnezeu...1
Prin genialitatea sa deformată, Hitler a realizat cîteva lucruri mari. între 1933 şi 1937, în timp ce
restul lumii suferea încă de urmările marii Depresiuni economice, şomajul în Germania a scăzut
de la 6 milioane la mai puţin de 1 milion. Produsul naţional brut s-a dublat. Volkswagen a intrat
în producţie de serie, şi s-a început primul sistem important de autostrăzi din lume, faimosul
autobahn german. Atîtea lucruri bune camuflau părţile întunecate! Simone Veil, care a fost în-
chisă la Auschwitz, unde a murit cea mai mare parte a familiei ei, a mărturisit: „Ne era foarte
greu să credem că oamenii erau într-adevăr ucişi. Nimeni nu-şi putea imagina că putea exista un
plan de exter-
minare".2
După o lună de miere a păcii, iubirii şi înfrăţirii, teroarea domniei lui Anticrist va pune mult în
umbră domnia lui Hitler. Cei care refuză să i se închine şi să se supună noii ordini mondiale vor fi
sumar
244 Dave Hunt
Pregătirea pentru înşelăciune 245
executaţi - şi tot pămîntul va şti şi va aproba lucrul acesta. La urma urmei, omenirea tocmai va fi
experimentat dispariţia incredibilă a milioane de oameni. Teama de a fi răpit de pe pămînt va
avea de grijă ca nimeni să nu se abată de la direcţia de marş comandată - pentru un timp.
Cel mai fascinant aspect al înşelăciunii lui Hitler a fost importantul element „creştin" implicat -
un element care va juca un rol decisiv sub Anticrist. Cu cîteva excepţii, Biserica din Germania s-a
încadrat ireproşabil în noua ordine. Hitler a promis „libertate pentru toate de-nominaţiunile
religioase", cam aşa ca promisiunile făcute acum în Europa de Est.
în discursul său din 13 martie 1933, cînd s-a instalat ca dictator, Hitler a lăudat credinţa creştină
şi a promis să respecte libertatea de conştiinţă. Cîteva extrase din discursurile sale de pe vremea
războiului dezvăluie o incredibilă prefăcătorie că e de partea lui Dumnezeu:
1940: „Ne rugăm Domnului nostru ca El să continue să ne binecu-
vînteze în lupta noastră pentru libertate..."
1941: „Credem că vom cîştiga binecuvîntarea Conducătorului
Suprem... Domnul Dumnezeu ne-a dat aprobarea Sa pentru lupta
noastră. El va fi cu noi... în viitor".
1942: „Şi noi îl vom ruga pe Domnul Dumnezeu pentru aceasta,
salvarea naţiunii..."
1943: „Ne vom pune şi în acest an toată puterea în slujba naţiunii
noastre. Numai atunci putem... să ne rugăm Domnului Dumnezeu
ca El să ne ajute aşa cum a făcut-o totdeauna..."3
Mii de pastori germani s-au alăturat „Mişcării credinţei a creştinilor germani" nou organizate care
sprijinea doctrinele naziste şi promova o „Biserică a Reichului" care să-i unească pe toţi
protestanţii sub conducerea Statului. O minoritate de pastori, conduşi de Martin Niemoeller (care
iniţial salutase venirea lui Hitler la putere), şi-a dat în final seama că „creştinismul pozitiv" al lui
Hitler era în realitate anti-creştin şi ca urmare s-au opus îndoctrinării naziste a Bisericii.
„Biserica Reichului" formată sub lideri aleşi de Hitler a fost recunoscută în mod oficial de către
Reichstag în 14 iulie 1933. în 13 noiembrie s-a ţinut o adunare masivă la Sportpalast, Berlin,
convocată de
către „Mişcarea credinţei a creştinilor germani". Liderii întrunirii au propus abandonarea
Vechiului Testament şi revizuirea Noului Testament pentru a corespunde cerinţelor naţional-
socialismului. S-au a-doptat rezoluţii sub motto-ul: „Un singur popor, un singur Reich, o singură
credinţă", un jurămînt de credinţă faţă de Hitler, ca să fie semnat de toţi pastorii, şi excluderea
creştinilor evrei din toate bisericile. Domnia de teroare a Gestapoului împotriva celor care îl
urmau pe Cristos a început cu arestarea a 700 de pastori în toamna anului 1935.
Justificarea pentru toate a fost la Hitler, ca şi la Constantin, „unitatea" ecumenică. Astăzi auzim
aceeaşi lozincă atrăgătoare - iar valul ecumenismului nu poate fi oprit. Cei care i se opun sunt
acuzaţi că sunt nişte bigoţi înguşti la minte. Adevărul, pe care nu trebuie să-1 vindem cu nici un
preţ (Proverbe 23:23) este dat deja în schimbul unei păci şi unităţi mistico-umaniste.
în timp ce Hitler lucra cu perseverenţă la distrugerea creştinismului şi înlocuirea lui cu ocultismul
său neopăgîn, el a continuat să se prefacă un campion al creştinismului real. Următorul extras
din-tr-un discurs al dr. Hans Kerrl, ministrul nazist al cultelor, dezvăluie cît de sfruntată poate
deveni minciuna atunci cînd este acceptată necritic de către „creştini".
Partidul este de partea... creştinismului pozitiv, şi creştinismul pozitiv este naţional-socialismul...
Naţional-socialismul este facerea voii lui Dumnezeu... voia lui Dumnezeu se arată în sîngele
german... Faptul că creştinismul constă în credinţa în Cristos ca Fiul lui Dumnezeu mi se pare
absurd... Adevăratul creştinism este reprezentat de Partid, iar poporul german este acum chemat
de Partid şi în special de Fiihrer la un creştinism real... Fuhrerul este crainicul unei Noi Revelaţii*
Respectul care e dat şi astăzi conducătorilor de secte ne aminteşte că lumea rămîne vulnerabilă la
înşelăciune. Dalai Lama, de exemplu, este deosebit de onorat în toată lumea de către liderii
politici şi religioşi şi admirat mult de mase. Totuşi, afirmaţiile sale publice sunt similare celor
care vor fi făcute de Anticrist: Că el este a 14-a reîn-
246 Dave Hunt
carnare a primului Dalai Lama şi că este literalmente „Dumnezeu". El propune să aducă pacea
globală printr-o tehnică yoga de vizualizare profund demonică în care iniţiază zeci de mii de
persoane de pe întreg pămîntul. Pentru aceasta, el a fost răsplătit cu premiul Nobel pentru pace în
anul 1989. Acest premergător al lui Anticrist continuă să fie celebrat de biserica romano-catolică,
care mai înainte îşi dăduse binecuvîntarea lui Hitler.
Prin faptul că toţi creştinii au fost luaţi de pe pămînt şi Spiritul Sfînt nu mai convinge
conştiinţele, înşelarea în masă va fi de o mie de ori mai uşoară pentru Anticrist decît pentru
Hitler. Aproape orice credinţă „pozitivă" va fi primită dacă dă iluzia unui potenţial omenesc
infinit, dacă edifică respectul de sine al omului şi se preocupă de justiţia socială prin eforturi
umaniste. Este deja o infracţiune care se pedepseşte în conformitate cu Tratatul de genocid,
semnat recent de Statele Unite, să afirmi că vreo religie anume este greşită. Dreptul internaţional
cere deja să fii ecumenic şi „pozitiv". De aici nu este decît un pas mic spre domnia totalitară a lui
Anticrist.
„Creştinismul pozitiv" de azi - care, ca şi cel al lui Hitler, îmbracă ocultismul în limbaj creştin - a
cucerit în principiu America şi este acum exportat în Europa de Est. Cei care promovează
gîndirea pozitivă, gîndirea în posibilităţi şi mărturisirea pozitivă sunt printre cei mai influenţi
predicatori la radio şi televiziune şi conducători de biserică din America. Orice mustrare sau
corectare este respinsă ca „negativă". Cît despre „noile revelaţii", Mişcarea carismatică produce
„profeţi" ale căror declaraţii sunt urmate orbeşte de un număr crescînd de creştini, deşi
„profeţiile" contrazic deseori Biblia. Ca lumea, şi Biserica este pregătită pentru marea
înşelăciune.
Chiar pentru mulţi evanghelici, „credinţa" nu-L mai cere pe Dumnezeu ca obiect al ei, ci e simţită
de ei ca o putere „pozitivă" a minţii care creează ceea ce credem ferm şi sincer. Astfel, se va
realiza ceea ce ne „rugăm" nu dacă vrea Dumnezeu, ci dacă noi putem crede că se va întîmpla.
„Subconştientul minţii tale... [are o] putere care transformă dorinţele în realităţi atunci cînd
dorinţele sunt destul de puternice",5 promite un lider „creştin" ale cărui scrieri sunt citite lunar de
16 milioane de oameni. Protejatul său, unul dintre cei mai cunoscuţi promotori ai acestei
înşelăciuni oculte că „credinţa" e o forţă exercitată de mintea noastră, susţine cu entuziasm
această evanghelie înşelătoare:
Pregătirea pentru înşelăciune 247
Care este elementul magic care poate asigura succesul şi poate elimina eşecul din viaţa noastră?
Este CREDINŢA! Gîndirea în posibilităţi este doar un alt cuvînt pentru credinţă. 6 Nu-ţi cunoşti
puterea pe care o ai în tine!... Tu transformi lumea în orice vrei. Da, tu poţi transforma lumea în
tot ce-ţi doreşti să fie.7
înşelaţi de o asemenea învăţătură greşită, creştinii încep să vadă rugăciunea ca o tehnică
religioasă pentru a-şi realiza propriile dorinţe. Ei îşi aţintesc privirile asupra obiectului dorinţei
lor, apoi încearcă să aibă „credinţă" pentru a-1 face să se întîmple. Mii de oameni participă cu
entuziasm la seminarii ţinute sub motto-ul „Cum să-ţi faci împreună cu Dumnezeu propriul tău
plan de viaţă"8 prin aceea că gîndeşti anumite lucruri, că rosteşti anumite cuvinte sau că
vizualizezi obiective.
Evanghelia falsă de astăzi dă naştere unor „creştini" care au fost atraşi la un „Cristos" care are
atributele lui Anticrist. Acest „Cristos" fals prezentat pe scară largă nu mai cheamă păcătoşii la
pocăinţă înaintea unui Dumnezeu sfînt, ci scuză purtarea păcătoasă ca fiind o problemă
psihologică ce rezultă din traume suferite în copilărie. în loc să ceară discipolilor săi să „se
tăgăduiască pe sine şi să-şi ia crucea", el îi învaţă să se iubească şi să se accepte pe sine, şi să-şi
recunoască „valoarea" înnăscută. Şi acest „Cristos" nici nu promite celor „blînzi" că vor moşteni
pămîntul, ci le oferă cursuri de „afirmarea de sine". în loc să-i binecuvînteze pe cei ce „jelesc", el
avertizează împotriva „proastei păreri de sine" şi promovează o nouă „imagine de sine pozitivă".
Şi în loc să promită cerul celor „săraci în spirit", acest „Cristos" fals oferă săracilor din punct de
vedere financiar ademeni-toarea evanghelie a răsplătirii însutite a donaţiilor făcute anumitor
societăţi creştine.
în plus, speranţa dinamică şi motivatoare a revenirii iminente a lui Cristos este negată de mulţi
din cei care pretind că aparţin Domnului. Faptul că Isus Cristos va veni înapoi pe pămînt în mod
vizibil şi personal este o concepţie respinsă de tot mai mulţi în favoarea unui fel de a doua venire
„spirituală". Cunoscutul autor M. Scott Peck, deşi adept al Mişcării New Age, mărturiseşte că
este creştin şi este acceptat chiar şi de către evanghelici. El vorbeşte din partea unui sector cres-
cînd al Bisericii:
248 Dave Hunt
Cînd mă gîndesc la enormitatea schimbărilor necesare [păcii globale]... pare cîteodată că este necesară în
principiu a doua venire. Nu vorbesc despre o a doua venire fizică. De fapt, nu am o părere prea bună
despre o biserică care să stea cu braţele încrucişate aştep-tînd pasiv ca Mesia al ei să apară în carne şi oase.
Mai degrabă, vorbesc despre învierea spiritului lui Cristos, care va avea loc în Biserică dacă creştinii îl vor
lua în serios.9
Avem aici una dintre cele mai convingătoare minciuni New Age care au fost inspirate vreodată de Satan.
Mulţi lideri carismatici contribuie la răspîndirea ideii că a doua venire nu este întoarcerea pe pă-mînt a
Domnului nostru în persoană în corpul Său înviat, ci dobîndi-rea de către Corpul Său spiritual, Biserica, a
unei stări spirituale mai înalte evidenţiată de semne şi minuni. Un lider al Mişcării New Age prezintă
convingător această minciună:
Aşa cum îl acceptăm pe Cristos în inimile noastre... [atunci aceasta] nu este numai o simplă convertire
emoţională la care cheamă evan-gheliştii care utilizează mass-media electronică, ci o transformare radicală
a conştiinţei... [prin care] noi experimentăm personal venirea lui Cristos...
Nu există o a doua venire a lui Cristos, acesta este o concepţie greşită... Există numai ceea ce numeşte
Biblia venirea lui Cristos, prin tine şi prin mine, pe măsură ce avansăm în conştiinţă... Apariţia finală a lui
Cristos nu va fi ca un om în văzduh înaintea căruia toţi trebuie să îngenuncheze... [ci] un eveniment
evoluţionar... O nouă rasă, o nouă specie va popula Pămîntul — oameni care vor avea toţi stadiul de
conştiinţă pe care 1-a avut Cristos. Şi în acel proces Regatul lui Dumnezeu va fi cu adevărat întemeiat
pe .Pămînt sub conducerea Cristosului din inimile, minţile şi sufletele tuturor oamenilor.10
Minciuna este prezentată diabolic de iscusit! Autorul nu argumentează ca un anfr'-creştin, ci ca un
adevărat creştin. El nu respinge Biblia, dar pretinde a corecta o interpretare falsă a Bibliei. Teza lui este
foarte convingătoare. Să te ridici la statura deplină a perfecţiunii tale înnăscute în el înnobilează mai mult
decît să te pocăieşti de răzvrătirea ta înaintea unui Dumnezeu sfînt. Şi această teză se potriveşte per-
Pregătirea pentru înşelăciune 249
fect cu pretenţia probabilă pe care o va emite Anticrist că el este reîncarnarea Spiritului Cristos care era în
Isus - o „stare mai înaltă de conştiinţă" în care el promite să călăuzească lumea.
Biserica romano-catolică prin dogmele ei neagă de asemenea răpirea. Cel mai bun lucru pe care-1 speră
majoritatea catolicilor după moarte este să se trezească în purgatoriu, un loc unde trebuie să sufere pentru
păcatele lor pentru o perioadă nedeterminată de timp, în funcţie de cîte indulgenţe au cîştigat şi de cîte
mătănii, liturghii, pomeni şi fapte bune vor face alţii pentru ei după moartea lor. Astfel, învăţătura că
„morţii în Cristos vor învia mai întîi, apoi noi care suntem în viaţă şi rămînem vom fi răpiţi împreună cu ei
în nori ca să-L întîmpinăm pe Domnul în văzduh" (l.Tesaloniceni 4:16,17) trebuie deci să fie ignorată sau
reinterpretată. La urma urmei, unii buni catolici s-ar putea să petreacă cîteva mii de ani în purgatoriu, iar
alţii numai cîteva zile sau săptămîni. Biserica nu are nişte criterii clare care să spună cît timp va petrece
cineva acolo. De aceea, nu toţi creştinii pot învia în acelaşi timp şi luaţi simultan în cer împreună cu cre-
dincioşii în viaţă, aşa cum învaţă Biblia.
Mai mult, papa a primit după cît se pare o „revelaţie" deosebit de interesantă de la Doamna Noastră de la
Fatima: că vine un mare dezastru care va transforma gîndirea omului şi-1 va catapulta într-o poziţie în care
va juca un rol-cheie în instalarea ordinii în haos. Lucrul acesta sună foarte asemănător cu dispariţia în
masă a milioane de oameni la răpire. Malachi Martin, „fost iezuit şi profesor la Institutul Biblic Pontifical
din Vatican", scrie:
Ioan Paul aşteaptă. Mai întîi trebuie ca Dumnezeu să intervină,
înainte ca lucrarea majoră a lui Ioan Paul faţă de toţi oamenii să
poată începe...
El aşteaptă... un eveniment care va scinda istoria omenirii, separînd
trecutul imediat de viitorul apropiat...
Timpul de aşteptare şi veghere al lui Ioan Paul se va sfîrşi. Lucrarea
lui ca Slujitor al Marelui Proiect va începe atunci... cînd va avea loc
evenimentul care produce scindarea...11
Aşa cum am văzut, răpirea Bisericii va fi într-adevăr un „eveniment care scindează"! Unitatea şi pacea nu
va veni aşa cum a revelat
250 Dave Hunt
„Doamna noastră de la Fatima", dar asta nu va mai conta. Dispariţia multor milioane de oameni va crea
oportunitatea pe care o aşteaptă atît Anticrist, cît şi papa. Nici unul din ei nu-şi va da seama că Isus Cristos
Şi-a luat Mireasa acasă în cer, ci vor şti că le-a sosit timpul.
Marea înşelare va fi continuată de prefăcutul şi neautenticul „Spi-' rit Sfînt" care operează atît de evident
în cadrul Mişcării carismatice - o Mişcare care include un număr estimat la 10 milioane de roma-no-
catolici americani. Una dintre primele „profeţii" care a fost rostită la întemeierea Mişcării carismatice
catolice, care a început la mijlocul anilor 1960, a hrănit speranţa falsă că „ceea ce a promis Măria la Fati-
ma se va împlini". „Darul limbilor" a fost primit spontan de către mulţi catolici în timp ce făceau rugăciuni
nebiblice adresate Măriei: „La Tom N. s-a întîmplat atunci cînd îşi termina mătăniile... la Sora M. a venit
în timp ce era îngenunchiată în rugăciune tăcută către Bi-necuvîntata Fecioară". 13 Efectul general asupra
catolicilor al „botezului cu Spiritul" a fost să le mărească devoţiunea eretică faţă de Măria şi să facă
numeroase alte dogme condamnabile ale romano-catolicis-mului tot mai acceptabile şi mai pline de
înţeles.14 „Spiritul" care sprijină o asemenea inducere în eroare îl va sprijini şi pe Anticrist.
Acest spirit care acţionează prin liderii catolici îi înşală deja pe protestanţi. Lucrul acesta a fost dovedit din
nou la „Indianapolis 1990", o conferinţă carismatică ecumenică avînd ca temă „Spiritul Sfînt şi
evanghelizarea lumii", unde romano-catolicii au fost gruparea cea mai mare între cei 23.000 de
participanţi. Revista Charisma a relatat cu entuziasm că „sesiunea romano-catolică [de pregătire pentru
evanghelizare] a avut ca punct central conducerea oamenilor la mîn-tuirea în Cristos, nu la a-i convinge să
se alăture bisericii catolice aşa cum se temeau unii".15 Acea sesiune a fost totuşi o prezentare inexactă şi
necinstită. Te întrebi de ce tocmai cei care pretind că posedă daruri miraculoase ale Spiritului nu ştiu că au
fost înşelaţi.
Tom Forrest, un preot care conduce de la Vatican Mişcarea „Evan-ghelisation 2000" a catolicismului, a
folosit un limbaj evanghelistic corect cînd a vorbit înaintea unui public alcătuit din protestanţi şi catolici.
El a stîrnit aplauzele protestanţilor cînd a chemat la „unitate creştină" în „evanghelizarea lumii". Dar cînd
a vorbit în cadrul unei secţiuni la care au luat parte numai catolici, el a făcut cunoscut, în ropotul
aplauzelor colegilor catolici, ceea ce credea cu adevărat:
Pregătirea pentru înşelăciune 251
Slujba noastră este să-i facem pe oameni cît mai bogaţi şi mai deplini creştini cu putinţă, aducîndu-i în
biserica catolică... sacramentul nostru vizibil al mîntuirii. îmi place să spun aceste cuvinte... „Sacramentul
nostru vizibil al mîntuirii". Aceasta este biserica [catolică] şi... noi trebuie să evanghelizăm ca oamenii să
intre în biserica [catolică]...
Nu, nu-i invitaţi pe oameni doar să devină creştini, ci invitaţi-i să devină catolici. De ce este lucrul acesta
atît de important?... Există şapte sacramente, iar biserica catolică le are pe toate şapte... noi avem corpul
lui Cristos, noi bem sîngele lui Cristos. Isus este viu pe altarele noastre, ca jertfă... Noi devenim una cu
Cristos în euharistie...
Ca şi catolici o avem pe Măria... Regina Paradisului... Ca şi catolici - şi mă bucur de lucrul acesta - avem
purgatoriul. îi mulţumesc lui Dumnezeu! Eu sunt unul dintre acei oameni care nu vor să ajungă niciodată
fără purgatoriu la cunoaşterea directă a lui Dumnezeu de care se bucură în cer cei binecuvîntaţi. Este
singura cale de a ajunge acolo.
... Slujba noastră este să folosim deceniul care a mai rămas la evanghelizarea a cît mai mulţi oameni ca să
intre în biserica catolică... şi în al treilea mileniu de istorie catolică".16
Printre cele mai mari erezii ale ei, biserica romano-catolică are relaţii cu „spirite înşelătoare" ca cele care
au apărut la Fatima sub forma „Măriei" şi a copilului „Isus". Aceste apariţii şi „învăţăturile lor demonice"
(l.Timotei 4:1) au fost acceptate de fiecare papă în ultimii 60 de ani şi astfel de sute de milioane de
catolici. Apariţii asemănătoare s-au semnalat tot mai mult în toată lumea, de la Lipa City în Filipine la
Bayside, New York, şi la Medjugorje, Iugoslavia. Totdeauna se întîmplă „minuni" şi se aud „avertizări"
pentru lume despre judecata viitoare, cu promisiunea că prin mătănii şi intervenţia „Doamnei Noastre"
poate veni pacea. Un expert romano-catolic în asemenea apariţii a scris:
... Suntem solicitaţi din toate părţile de aceste fenomene mistice extraordinare: apariţii, viziuni, profeţii,
extazuri, stigmatizări, etc... Există Fatima, desigur... [şi apariţii zilnice la] Medjugorje... Mai există şi
Dozule... şi Kibeho în Rwanda, cu apariţii de un gen
252 Dave Hunt
cu totul nou. Auzim de asemenea de apariţii ale Doamnei Noastr, la Akita în Japonia... apariţii în
Chile, în Australia şi în Polonia... îi Canada... Garabandal, San Damiano, Cairo... Amsterdam."
Numai în satul Garabandal din Spania au fost cam 2000 de apariţii însoţite de fenomene oculte şi
mesaje către lume. „Fecioara Măria" apare acum în toată lumea cu o frecvenţă crescîndă. Este un
amestec de escrocherie (ca cea de la Medjugorje, de exemplu) şi putere demonică veritabilă.
Mesajul care vine de la „Fecioară" este în concordanţă cu alte revelaţii demonice şi este
important pentru Anticrist: că toate religiile sunt în esenţă aceleaşi şi că trebuie să se unească
pentru pace. Oferind o evanghelie care poate fi „acceptată de catolici, protestanţi, musulmani sau
evrei",'8 „Măria" declară: „Fiecare se închină lui Dumnezeu în felul lui cu pace în inimile noastre
[sic]".'9
Contactul cu spiritele demonice este căutat tot mai intensiv, făcînd atît lumea, cît şi Biserica din
zilele noastre mai vulnerabile la înşelarea satanică decît a fost cazul în vremea lui Hitler.
Implicarea în ocultism, yoga şi alte practici ale misticismului oriental şi ale filozofiilor tip New
Age este chiar mai mare azi decît în Germania lui Hitler a anilor 1930. Naţiunile Unite au o
Cameră de Meditaţie conţinînd simboluri oculte babiloniene, unde adepţii tuturor religiilor care o
vizitează cu sutele de mii în fiecare an îşi pot trezi „dumnezeul din ei". Pentagonul îşi are propriul
său Club de Meditaţie, care încearcă să împiedice războiul prin crearea unui „scut supranatural de
pace" în jurul lumii cu ajutorul gîndurilor pozitive. Sovieticii au un program asemănător.
îndeletnicirea cu ocultismul în scopul „dezvoltării potenţialului omenesc" a cîştigat o largă
susţinere din partea liderilor politici. Aşa cum a subliniat recent un jurnalist:
... Se iveşte o nouă zi la CIA, la Pentagon şi la Congres: A sosit Noua Eră [New Age]...
oficialităţi sus-puse consultă oameni cu puteri supranaturale... angajîndu-se în întoarceri la starea
fetală sau din prima copilărie ori consultarea mediumilor... în orice moment, cam un sfert dintre
congresmeni sunt implicaţi în explorarea fenomenelor parapsihologice, conform republicanului
Charles Rose din Carolina de Nord. „Acestea ar fi vindecare, profeţie, clarviziune sau
manifestare fizică a puterilor parapsi-
Pregătirea pentru înşelăciune 253
hologice cum ar fi îndoirea lingurilor sau ştergerea informaţiilor din calculator", a spus el.20
Şi prinţul Charles, viitorul rege al Angliei şi prin urmare într-o zi viitorul cap al bisericii
anglicane, s-a ocupat cu ocultismul şi cu medicina New Age. El a ajuns la concluzia că toate
religiile sunt în esenţă aceeaşi. El se consideră pe sine drept un om dotat cu puteri supranaturale
şi crede în călăuzirea primită de pe tărîmul spiritelor. Regina (implicată şi ea în spiritism) şi
Prinţul sunt convinşi amîndoi că el, Charles, „este Cel Ales - aşezat în succesiunea tronului
printr-un plan
divin providenţial".21
Prinţul Charles este reprezentativ pentru multe alte personalităţi proeminente ale lumii care sunt
de asemenea implicate în ocultism şi anticipează venirea unei religii mondiale umaniste. Şi
oamenii de ştiinţă sprijină credinţa în forţele parapsihologice. Foundations of Phy-sics a publicat
recent un articol al cercetătorului Roger D. Nelson de ia Universitatea Princeton pentru a arăta că
experienţele ştiinţifice demonstrează că mintea omenească poate influenţa computerele de la
distanţă.22 Deschiderea crescîndă pentru evenimentele paranormale şi presupusele forţe
parapsihologice este o pregătire importantă pentru venirea lui Anticrist, care va manifesta
asemenea puteri într-o măsură necunoscută înainte.
Odată cu noua libertate din Europa de Est, ocultiştii apar în public şi sunt primiţi cu entuziasm.
Chicago Sun-Times a relatat: „Primul horoscop apărut într-un ziar îi lasă pe sovietici cu gura
căscată".23 New York Times şi-a intitulat un articol important referitor la creşterea foarte rapidă a
ocultismului şi renaşterii spirituale din U.R.S.S.: „O Forţă vindecătoare fără nume debutează la
televiziunea sovietică".24 Timp de 70 de ani au existat aproximativ 40.000 de instructori care în
fiecare zi, în fabrici, şcoli, la radio şi T.V. „dovedeau" că Dumnezeu nu există şi că
„materialismul ştiinţific" era singurul adevăr. Acum sovieticii sunt nemulţumiţi că au fost privaţi
de alte puncte de vedere şi sunt flămînzi după experienţe spirituale.
Din nefericire, această nouă deschidere faţă de fenomene spirituale fără călăuzirea Bibliei şi a
Spiritului Sfînt deschide uşa înşelării satanice. Din nou, se pregăteşte scena pentru Anticrist.
Faptul că această tendinţă capătă un avînt atît de mare în aceste vremuri este
254 Dave Hunt
un alt semn că ne apropiem de întoarcerea lui Cristos. Washington Post a relatat:
Dacă există un nou „cult al personalităţii" în Uniunea Sovietică, acesta este centrat acum nu
asupra lui Mihail Gorbaciov, ci mai degrabă asupra unui psiholog ucrainean care [prin
vizualizare] „aplică anestezia de la distanţă" şi are ca ascultători pînă la 200 de milioane de
oameni ori de cîte ori apare la „Bună dimineaţa Moscova". Kaşpirovsky a pretins că vindecă
orice, de la sterilitate şi artrită la tumori canceroase, şi există o mulţime de oameni recunoscători
care să-i ateste puterile remarcabile.25
Vizualizarea este cea mai puternică tehnică ocultă cunoscută. Cei care o practică, de la şamanii
siberieni (vraci) la liderii seminariilor de succes, ştiu că este cel mai rapid mod de a lua legătura
cu „ghizii spirite". Cari Jung a zis despre „Filimon", ghidul său spiritual: „Mă plimbam încoace şi
încolo prin grădină împreună cu el... el era ceea ce indienii numesc guru". 26 Psihologul Hal Zina
Bennett, adeptă a lui Jung, ne asigură: „N-am întîlnit niciodată o persoană care să nu poată
contacta un ghid interior... în treizeci de minute de pregătire corespunzătoare..."27
Un seminar tipic, „Puterea imaginaţiei", a fost predat la mii de oameni din toată ţara de către
două şcoli catolice, Universităţile Marquette şi Loyola Marymount. Participanţii învaţă să
contacteze un „ghid interior" vizibil care vorbeşte literalmente cu ei, nu greşeşte niciodată şi va fi
cu ei toată viaţa. Această practică a luat amploare în domeniile învăţămîntului, afacerilor,
medicinei şi psihologiei de la „Prima conferinţă mondială asupra imaginaţiei" (sponsorizată de
Universitatea Marquette şi Colegiul Medical din Wisconsin) ţinută în 1985.
Nu mai este nevoie să călătoreşti pînă într-un loc îndepărtat unde a apărut „Măria". Tehnicile de
vizualizare sunt învăţate de la grădiniţă pînă la seminariile de „management", fapt care dă
posibilitatea oricui să intre în contact cu „Isus" sau cu „Fecioara Măria", cu „extraterestri" sau cu
orice persoană din trecut sau chiar din viitor. Prin această metodă străveche şi puternică de
deschidere către înşelare satanică sunt contactaţi demoni care se dau drept Isus pentru „vindecare
Pregătirea pentru înşelăciune 255
interioară" şi rugăciune chiar şi printre evanghelici.
Psihologii şi medicii sunt printre promotorii de frunte ai „imaginării vizuale" pentru vindecarea
oricărei boli, de la o proastă părere de sine la cele mai mortale boli. Sprijinul lor dă un caracter
respectabil unor tehnici pe care vracii le folosesc de mii de ani. Alfred S. Al-schuler, fost
preşedinte al Universităţii John F. Kennedy, iar acum director al Institutului pentru Psihologie
Transpersonală, nu are „nici o explicaţie" pentru ceea ce numeşte „învăţători interiori", dar afirmă
că terapeuţii ar trebui „să ajute pacienţii să menţină o legătură sănătoasă cu ,vocile lor interioare'"
pentru a beneficia de „înţelepciunea pe care o oferă ei". El admite că aceste entităţi pot fi rele, dar
respinge credinţa în demoni, care sunt singura explicaţie pentru „ghizi spirit" care se potriveşte
tuturor datelor. Adresîndu-se unor psihologi, Al-schuler a mărturisit:
Acum zece ani am început să aud o voce interioară. Ca psiholog clinician eram îngrijorat că ar
putea fi începutul unei prăbuşiri nervoase...
Dorothy Maclean, o co-fondatoare a comunităţii scoţiene Find-horn, a recunoscut că „latura mea
personală s-a împotrivit şi n-a vrut să asculte - totuşi, în prezenţa strălucitorului meu Dumnezeu-
eu [numele dat de ea vocii sale interioare] am fost transformată...". Cînd am întrebat de numele
vocii mele, ea a spus: „Noi suntem Marea Frăţie Albă" [un grup de Maeştri înălţaţi binecunoscuţi
în ocultism].28
Dr. Martin L. Rossman, care foloseşte vizualizarea ghizilor spiri-tişti în practica sa medicală şi îi
învaţă şi pe alţii, numeşte această tehnică „esenţa şamanismului [vrăjitorie]". „Lucratul cu
imaginaţia aşa cum facem noi", spune Rossman, „înseamnă a face ca şamanismul să fie
contemporan şi relevant... Unii din pacienţii mei se proiectează astral şi au un ghid spirit pe plan
astral". Aceasta mai este medicină?
Dr. Rossman şi alţii care utilizează acum această tehnică vrăjitorească străveche aseamănă ghidul
interior cu Spiritul Sfînt. Iar creştinii sunt prea fericiţi să accepte această pretenţie neruşinată ca
„suport ştiinţific" al practicilor oculte pseudo-creştine pe care le-au preluat din psihologie.30 Aşa
se adînceşte marea înşelare!
256 Dave Hunt
Alschuler spune: „Fie că este numit Dumnezeu, Isus, Daimon, Maestru, Adept, înger Păzitor,
Mentor, nume pămînteşti obişnuite sau pseudonime exotice, rolul vocii este să te înveţe".31 într-
adevăr, aşa este.
Ce vor învăţa aceste spirite seducătoare în zilele din urmă, a avertizat Pavel, este „învăţături ale
demonilor". Atît lumea, cît şi Biserica sunt înşelate de întruchiparea inducerii diabolice în eroare
care urmează să vină. Nu este greu să ne imaginăm ziua cînd nenumărate milioane de asemenea
ghizi spirite îl vor identifica pe Anticrist drept Cristos şi vor fi crezuţi. Ce înşelătorie!
21.
Speranţa creştină
VIAŢA CREŞTINĂ AR TREBUI să fie plină de bucurie din mai multe motive. în primul rînd,
cunoaşterea faptului că ai fost iertat de Dumnezeu pentru orice păcat şi că nu mai este nevoie să
faci nimic în acest sens te eliberează în mod binefăcător de teama judecăţii viitoare. Apoi este
profunda recunoştinţă că Isus Cristos a luat asupra Sa pedeapsa eternă pe care o meritam noi
pentru a ne avea în cer în prezenţa Sa pentru totdeauna. Mai este bucuria iubirii trezită în noi de
Spiritul Sfînt ca răspuns la marea iubire a lui Dumnezeu - o iubire care depăşeşte tot ce poate
oferi acest pămînt. Această dragoste dă credinciosului o dorinţă arzătoare de a fi pe placul Celui
care a spus: „Dacă Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele" (Ioan 14:15).
Poate că cea mai mare bucurie dintre toate este descoperirea că putem într-adevăr să fim pe
placul Aceluia care ne iubeşte atît de mult - anume că inimile noastre au fost schimbate ca acum
să urîm păcatul şi să iubim dreptatea. Cuvintele nu reuşesc să exprime bucuria care vine din
cunoaşterea faptului că însuşi Cristos trăieşte în noi şi ne dă putere prin Spiritul Său cel Sfînt ca
să trăim o viaţă nouă care îl onorează şi îl glorifică. în loc să ne temem de întîlnirea cu Dumne-
zeu, dorim arzător să fim în prezenţa Tatălui nostru ceresc atunci cînd, în final, ca parte a
Bisericii care este Mireasa lui Cristos, îl vom vedea pe Mire şi vom fi uniţi cu El pentru
totdeauna.
Marea speranţă a creştinilor este să-L întîlnească la răpire pe Cristos în văzduh şi să fie luaţi la
cer fără să mai treacă prin moartea fizică, în comparaţie cu aceasta, orice ambiţie pămîntească
păleşte pînă la lipsa de importanţă. Pavel le-a explicat f ilipenilor: „Cetăţenia noastră este în cer,
de unde şi aşteptăm pe Mîntuitorul, Domnul Isus Cris-
258 Dave Hunt
tos" (3:20). Lui Tit, el i-a zis: „Aşteptînd acea binecuvîntată speranţă şi glorioasa apariţie a
marelui nostru Dumnezeu şi Mîntuitor Isus Cristos" (2:13). Evrei 9:28 declară: „Celor ce-L
aşteaptă [pe Cristos], El Se va arăta a doua oară fără păcat pentru mîntuire".
Nu aştepţi pe cineva dacă nu e posibil să apară timp de cîteva luni, cu atît mai puţin cîţiva ani.
Dacă răpirea n-ar avea loc decît după ce a apărut mai întîi Anticrist, sau pînă la sfîrşitul marii
tribulaţii, precis că nu s-ar fi folosit un asemenea limbaj. Nu poate exista nici o îndoială că
întoarcerea iminentă a lui Cristos ca să-i ducă în Casa Tatălui Său cu multe locuinţe a fost
speranţa şi aşteptarea zilnică a primilor creştini. Şi aşa ar trebui să fie şi pentru noi cei de astăzi.
Aceste cuvinte ale Domnului ar trebui să ne încurajeze şi să ne avertizeze:
Mijlocul să vă fie încins, şi lămpile să ardă, şi voi înşivă să fiţi ca oamenii care îşi aşteaptă
stăpînul...
Binecuvîntaţi sunt acei slujitori pe care stăpînul îi găseşte veghind atunci cînd vine...
De aceea fiţi şi voi gata, căci Fiul omului vine în ora în care nu vă gîndiţi (Luca 12:35-37,40).
„In ora în care nu vă gîndiţi"! Această expresie ar sugera că cu cît este mai aproape venirea
Domnului, cu atît sunt mai puţini cei care-L aşteaptă cu adevărat. Pare ciudat să fie aşa, totuşi
atitudinea de aşteptare în Biserică a întoarcerii lui Cristos a diminuat continuu, iar acum este la un
nivel extrem de scăzut. Dar formularea din acest verset mai indică ceva: condiţiile din lume
atunci cînd Se va întoarce Cristos vor fi aşa de satisfăcătoare, încît creştinii nici nu vor mai tînji
să schimbe acest pămînt pentru un loc mai bun. Avertismentul lui Pavel, pe care l-am citat de
cîteva ori, merită repetat încă o dată: „Cînd vor spune: Pace şi siguranţă...", atunci va veni marea
surpriză!
Există astăzi creştini care se plîng că cei ce aşteaptă întoarcerea lui Cristos în orice clipă sunt atît
de preocupaţi de cer, încît nu sunt de nici un folos pentru pămînt. Dar acest clişeu nu se
potriveşte. Isus, care este exemplul nostru, a fost Persoana cea mai preocupată de cer din istorie -
totuşi în acelaşi timp a adus cele mai mari foloase pentru pămînt. De fapt, adevărata preocupare
cu lucrurile cereşti te face mai folositor aici pe pămînt.
Speranţa creştină 259
Alţii afirmă că cei care aşteaptă răpirea ca să-i ducă în cer stau cu mîiniie încrucişate şi nu fac
nimic. Criticii numesc lucrul acesta „mentalitate care fuge de realitate". Totuşi, în mod logic, cu
cît suntem mai convinşi că venirea lui Cristos este foarte aproape, cu atît vom fi mai silitori în a
face voia lui Dumnezeu, a trăi pentru Cristos şi a-i cîştiga pe alţii pentru El datorită convingerii
că timpul este scurt. Această „speranţă binecuvîntată" de a fi cu Domnul nostru în cer în orice
clipă este de fapt cea mai mare motivaţie pentru o trăire sfîntă şi victorioasă. Ioan a spus că
oricine are această speranţă „se purifică, aşa cum El [Cristos] este pur" (l.Ioan 3:3).
Nicăieri în Scriptură nu avem o descriere mai completă a trăirii creştine ca cea arătată de Pavel în
Coloseni 3 - ce ar trebui şi ce n-ar trebui să fim şi să facem. Creştinul trebuie să-şi mortifice
pasiunile trupeşti: „imoralitate sexuală, necurăţie, patimă, poftă rea şi lăcomie, care este
idolatrie... mînie, furie, răutate, blasfemie, vorbire murdară..." şi aşa mai departe. După ce a
rezolvat cu toate acestea, el trebuie să arate în sfinţenie şi iubire: „milă, bunătate, umilinţă,
blînde-, răbdare..." Lista continuă, oferind un model complet de sfinţenie, n acest capitol,
apostolul Pavel prezintă în mod clar viaţa creştină în '.ermeni clari şi practici.
Desigur, majoritatea religiilor au standarde morale şi cer adepţilor .>r să urmeze un cod de
comportament. Buda avea Patru Adevăruri Nobile şi Cărarea sa cu opt trepte. Confucius îşi avea
filozofia sa etică. Alte religii îşi au standardele lor care reflectă într-o oarecare maură legile
morale ale lui Dumnezeu scrise în conştiinţa tuturor oamenilor. Totuşi, este în natura lucrurilor
faptul că nici o filozofie etică nu poate furniza tăria morală de a trăi după standardele ei. Nici o
lege nu poate mîntui; ea poate numai condamna. Creştinismul, care are de departe cel mai înalt
standard, este singurul care asigură puterea de a trăi o viaţă sfîntă. Aici este un alt element al
unicităţii care repară creştinismul de orice altă religie pe care a cunoscut-o lumea.
Pavel n-a impus credincioşilor coloseni, şi nici nouă astăzi, un cod moral strict pe care să ne
ostenim să-1 trăim în practică prin propria noastră putere. Cheia trăirii vieţii creştine se găseşte
într-un singur cuvînt din versetele 5 şi 12: deci. „Mortificaţi [înăbuşiţi] deci" păcate-3 cărnii.
„îmbrăcaţi-vă deci" cu sfinţenia şi harul lui Cristos. Cuvîn-1 ui deci oferă atît motivaţia ascultării,
cît şi puterea de a asculta. La ce

L
260 Dave Hunt
Speranţa creştină 261
se referă el atunci? Răspunsul se află în versetele precedente:
Dacă aţi înviat împreună cu Cristos, căutaţi acele lucruri de sus,
unde Cristos sade la dreapta lui Dumnezeu.
Obiectul afecţiunii voastre să fie lucrurile de sus, nu cele de pe pă-
mînt.
Căci voi sunteţi morţi, şi viaţa voastră este ascunsă cu Cristos în
Dumnezeu.
Cînd va apărea Cristos, care este viaţa noastră, atunci vă veţi arăta
şi voi împreună cu El în glorie.
Mortificaţi deci...
îmbrăcaţi-vă deci...
Puterea de a trăi viaţa creştină vine din recunoştinţa pentru minunatul adevăr istoric că Isus
Cristos a murit pentru păcatele noastre, a înviat dintre cei morţi şi acum este în cer la dreapta
Tatălui. Totuşi, mai există un alt factor dinamic: marea speranţă a revenirii Sale în curînd şi a
arătării noastre împreună cu El ca Mireasă a Sa! Aceasta nu este numai filozofie religioasă
teoretică, ci o relaţie vitală şi reală cu Cel care ar putea veni în orice moment să ne ia pentru a fi
în prezenţa Sa într-o dimensiune nouă şi eternă a trăirii! Odată ce această speranţă a pus stăpînire
pe noi, avem motivaţia şi puterea de a trăi ca născuţi din nou cu adevărat şi ca scumpi copii ai lui
Dumnezeu, părtaşi ai naturii Sale divine.
Mai mult, adevăraţii creştini au un profund simţămînt al sfinţeniei lui Dumnezeu şi o teamă
adîncă şi plină de respect faţă de Cel căruia trebuie să-I dea socoteală. Ei sunt pe deplin conştienţi
că I-au încălcat legea şi cunosc consecinţele îngrozitoare ale acestui fapt. De aceea sunt ei atît de
recunoscători că păcatele le-au fost iertate. Cîtă vreme un om n-a ajuns la aceste convingeri, nu
este gata să devină un creştin în condiţiile pe care le oferă Dumnezeu în Biblie.
Da, creştinul este crucificat cu Cristos, mort faţă de păcat şi faţă de această lume, şi identificat în
mod intim cu Cristos în crucea Sa. El a fost înviat cu El la o viaţă nouă - de fapt, Cristos este
viaţa noastră. Dar, pe lîngă toate acestea, Pavel ne îndeamnă să trăim în această aşteptare: „Cînd
va apărea Cristos, care este viaţa noastră, atunci ne vom arăta şi noi împreună cu El în glorie".
Cunoaşterea acestui des-
tin ne eliberează de pofte şi temeri, şi face ca această lume să-şi piardă atractivitatea pentru noi
odată pentru totdeauna.
Cristos ar putea veni în orice moment să ne ducă în Casa Tatălui Său, unde vom fi pentru
totdeauna uniţi cu El. Apoi, cînd va apărea El, şi „orice ochi îl va vedea", iar Israel îl va
recunoaşte, noi vom fi alături de El în corpuri glorificate pentru a conduce şi domni împreună cu
El - „şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul". Aceasla este speranţa creştinilor. Cerul este căminul
nostru adevărat, şi acolo ne este inima - cu El. Lumea şi-a pierdut atracţia, păcatul şi-a pierdut
puterea, iar Satan trebuie să-şi abandoneze pretenţia asupra celor care aparţin lui Cristos. Am fost
eliberaţi!
De asemenea, este foarte important ca răpirea iminentă să devină încă o dată nu numai marea
aşteptare şi speranţă a Bisericii, ci şi ca creştinii să aducă mărturie lumii despre acest eveniment
care va avea loc în curînd şi despre a doua venire a lui Cristos ca să judece lumea şi să-Şi
întemeieze regatul milenar care va urma. Dacă credem în Cristos a cărui naştere au vestit-o
îngerii, atunci trebuie să acceptăm şi ceea ce au declarat îngerii că este scopul naşterii Sale: că El
va aduce pace pe acest pămînt, aşa cum numai El poate, prin domnie personală pe tronul tatălui
Său David în Ierusalim. Lucrul acesta nu este afirmat ca o posibilitate ideală împreună cu alte
opţiuni la dispoziţie, ci este singura speranţă a omului.
Cei care cred în Cristos trebuie în mod necesar să se opună şi să condamne ca falsă şi înşelătoare
orice încercare de a aduce o „pace pe pămînt" care nu-L include pe Isus Cristos ca Stăpîn al
lumii. Dacă această afirmaţie sună puţin cam extremist, motivul este numai pentru că atît de
puţini creştini iau în serios ceea ce spune Biblia despre pacea globală, despre răpire, despre
apariţia lui Anticrist şi a doua venire a lui Cristos.
Există numai două persoane care vor domni peste această lume: Prima este Anticristul, iar
cealaltă este Domnul Isus Cristos. Fiecare om trebuie să aleagă între aceşti doi adversari şi
regatele lor rivale. Nu există teren neutru.
Cei care intenţionează să facă pace internaţională printr-un guvern mondial peste care Domnul
Isus Cristos nu este invitat să domnească sunt în mod necesar de partea Anticristului. Ei pregătesc
lumea pentru domnia lui, fie că recunosc acest adevăr, fie că nu. Acesta
262 Dave Hunt
este pericolul care stă înaintea lumii în acest moment cînd perspectiva păcii şi unităţii
internaţionale rezultate din eforturile proprii ale omenirii pare atît de încurajatoare.
Cei care afirmă că am putea reţine ideea despre întoarcerea lui Cristos ca să domnească peste
acest pămînt ca un simbol al unui „adevăr spiritual" valabil pentru toate religiile neagă însăşi
temelia credinţei creştine. Deosebirea semnificativă dintre creştinism şi orice altă religie
mondială se găseşte în rolul personal central şi esenţial pe ca-re-1 are Cristos în comparaţie cu
cel al lui Buda, Mohamed, Krishna sau Confucius. în contrast cu alţii, Cristos n-a oferit numai o
filozofie religioasă după care să trăieşti; El S-a oferit pe Sine.
Cristos personal a murit pe cruce pentru păcatele noastre şi promite să vină personal ca să
trăiască în inimile celor care-L primesc ca Mîntuitor şi Domn. în plus, El a promis la fel de clar să
vinăpersonal pe acest pămînt ca să-Şi întemeieze regatul de pace şi dreptate. A refuza să iei în
serios promisiunea lui Cristos de a veni să domnească personal pe pămînt este o tăgăduire la fel
de mare ca aceea de a respinge oferta de a fi Mîntuitor de păcat şi pedeapsă.
Creştinismul este întemeiat pe ceea ce a afirmat Cristos despre Si-ne, şi pe relatările martorilor
oculari despre viaţa, moartea şi învierea Sa aşa cum este consemnat în Noul Testament şi
confirmat de profeţiile Vechiului Testament. Semnele distinctive care fac creştinismul să fie unic
sunt ireconciliabile cu oricare altă credinţă religioasă, şi orice încercare de unitate ecumenică este
o negare a creştinismului biblic. Corespunzător acestui rol special al creştinismului, Biblia mai
învaţă că pacea nu va veni în această lume prin triumful învăţăturilor lui Cristos, ci numai prin
întoarcerea Sa personală pentru a domni din Ierusalim. De fapt, fără ajutorul Lui, învăţăturile
Lui nu pot fi urmate. Dar chiar aceasta a fost provocarea cu care Isus i-a confruntat pe liderii
religioşi evrei:
Cercetaţi Scripturile, căci în ele credeţi că aveţi viaţa eternă, şi ele
sunt cele care care aduc mărturie despre Mine.
Şi nu veniţi la Mine ca să aveţi viaţă (loan 5:39,40).
Cum îndrăzneşte cineva să creadă că o lume gata de a fi judecată poate fi salvată de nişte creştini
care colaborează în activismul politi-

Speranţa creştină 263

co-social cu adepţii tuturor religiilor, şi cu umanişti şi atei! Scriptura spune în repetate rînduri că
nimic în afară de întoarcerea personală şi fizică a lui Cristos pe acest pămînt nu poate pune capăt
răutăţii şi suferinţei. Pavel a declarat că „întreaga creaţie suspină şi este în dureri de naştere
împreună" în timp ce tînjeşte după o eliberare care poate veni numai prin „manifestarea fiilor lui
Dumnezeu" (Romani 8:19-22). El ne spune foarte clar ce înseamnă aceasta: că numai atunci cînd
creştinii şi-au primit corpul nemuritor şi sunt glorificaţi cu Cristos (versetele 23-25), domnind şi
conducînd pe acest pămînt împreună cu El, va fi luată suferinţa de pe el.
Ultimele zile înaintea întoarcerii lui Cristos sunt într-adevăr profeţite ca o perioadă de creştere a
răului, ereziei şi înşelăciunii spirituale, manifestate atît în lume, cît şi în Biserică. Există de
asemenea indicaţii în Scriptură că în zilele din urmă milioane de oameni de pe tot pămîntul îl vor
primi pe Cristos ca Mîntuitor şi Domn, grăbind astfel întoarcerea Sa. Mulţi dintre ei vor fi cei mai
nepotriviţi candidaţi pentru mîntuire - adepţi New Age, drogaţi, puşcăriaşi, comunişti, mu-
sulmani, catolici, cei săraci şi cei respinşi de societate - aşa cum Cristos a părut să indice în
parabola marii cine.
Atunci stăpînul casei s-a mîniat [pe cei care i-au acceptat invitaţia, dar apoi n-au venit la ospăţ şi
au încercat să-şi ascundă lipsa de dorinţă cu nişte scuze ca vai de ele] şi a spus slujitorului său:
Ieşi repede pe străzile şi drumurile oraşului şi adu încoace pe cei săraci, ciungi, şchiopi şi orbi.
Şi slujitorul a spus: Stăpîne, s-a făcut cum ai poruncit, şi tot mai este loc. Şi stăpînul a zis
slujitorului: Du-te la drumul mare şi la garduri, şi sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa (Luca
14:21-23).
Cel puţin 50 de milioane de oameni, poate şi mai mult, s-au întors la Cristos în China în timpul
scurtei perioade de libertate care a urmat morţii lui Mao Tze Tung şi regimului său totalitar.
îngrijoraţi de această trezire, autorităţile chineze începuseră deja să închidă şi chiar să execute
lideri creştini cu mult timp înaintea revoltei studenţilor şi masacrului din piaţa Tiananmen la
începutul lui iunie 1989 - demonstraţii paşnice care au fost conduse în mare măsură de creştini.
De atunci, şi mai ales de la căderea regimurilor comuniste în Europa,
264 Dave Hunt
condiţiile din China au devenit tot mai dificile. Există o mare temere din partea liderilor că armata s-ar
putea ridica aşa cum a făcut în România, şi se iau măsuri de împiedicare a demonstraţiilor populare de
orice fel. Pare probabil că va fi lansat un nou val de represiune împotriva religiei.
Noul suflu de libertate din Europa de Est ar putea foarte bine să aducă o trezire asemănătoare şi acolo.
Există indicaţii că mulţimi de oameni vin acum la Cristos. Ceea ce urmează sunt scurte extrase din cîteva
scrisori reprezentative de la numeroase persoane din Uniunea Sovietică care au devenit credincioşi după
ce au auzit Evanghelia pentru prima dată:
Eu am fost un membru al Partidului Comunist timp de 25 de ani. Cît de mult rău le-am făcut creştinilor!
Dar Dumnezeu m-a iertat. Nu pot să cred adîncimea dragostei Sale. (Din Rovno). împreună cu cîţiva
prieteni, m-am hotărît să jefuiesc o biserică. Am venit la biserică să cercetez locul şi am auzit o predică
care era chiar pentru mine... M-am pocăit. Prietenii mei cred că am înnebunit, dar eu mă rog pentru ei.
Vreau să spun tuturor despre Isus. (Din Grodno).
Am fost un ateu împietrit... Dar acum, prin voia lui Dumnezeu, dovedesc că El există. (Din Arhanghelsk).
Am împlinit deja 80 de ani şi tocmai am primit prima mea Biblie... Plîng de bucurie că Dumnezeu mi-a
trimis pîine din cer. (Din Za-poroje).1
Există relatări despre mulţi oameni care, auzind pentru prima oară o predică sau primind prima lor Biblie,
sunt eliberaţi de păcat şi de egoism pentru eternitate. Următoarea scrisoare de la un tînăr din Novosibirsk,
către un editor, a fost publicată în cunoscutul săptămî-nal sovietic Ogonyok. Ea relatează elocvent ceea ce
se petrece cu mii de oameni:
Tocmai am întors ultima pagină a unei cărţi mari, şi sunt copleşit de sentimente de recunoştinţă şi fericire.
Există însă cîteva întrebări amare care rămîn fără răspuns: De ce numai acum, de ce aşa tîrziu? Jumătate
din viaţa mea s-a dus! Oh, dacă ar fi fost cu zece
Speranţa creştină 265
ani mai devreme!... La vîrsta de 30 de ani am putut citi Evanghelia pentru prima dată.
A fost numai din întîmplare că această cărticică mi-a căzut în mîi-ni... şi am fost captivat de ceea ce am
citit... Treptat însă am început să fierb de indignare, gîndindu-mă că o asemenea comoară a fost ascunsă de
mine! Cine a hotărît şi pe ce temei că această carte era dăunătoare pentru mine? Mi-am dat seama că n-am
fost niciodată şi nu voi fi niciodată un ateu.
în vremea noastră de nelinişte şi tulburare, cînd palatele de cristal se dovedesc a fi cocioabe de carton,
cînd regii odată măreţi sunt acoperiţi acum de ruşine, cînd sub edificiile de granit sunt temelii nesigure de
lut, atunci ştiu că există o carte la care pot totdeauna să mă întorc, şi ea mă va ajuta, mă va mîngîia şi mă
va sprijini în ora cea mai întunecată.
Această „oră cea mai întunecată" este probabil mai aproape decît ne imaginăm cei mai mulţi dintre noi.
Există o vorbă veche care spune că noaptea este cea mai întunecată cu puţin înainte de zori. Biblia, pe de
altă parte, ne atrage atenţia că lucrurile vor părea cele mai strălucitoare pentru omenire cu puţin înainte de
ora cea mai întunecată a pămîntului. Netulburată de evenimente, orice ar aduce ele, speranţa creştinilor
rămîne fermă:
Căci eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie comparate cu gloria care ne va
fi dezvăluită (Romani 8:18).
Căci suferinţa noastră uşoară, care este numai pentru o clipă, lucrează pentru noi o greutate cu mult mai
mare şi eternă de glorie (2.Corinteni 4:17).
Dacă suferim [pentru El], vom şi domni împreună cu El; dacă îl tăgăduim, şi El ne va tăgădui pe noi
(2.Timotei 2:12).
A „domni împreună cu El"! Această speranţă nu este alimentată de o dorinţă egoistă de putere, ci de
dragoste şi compasiune pentru acest pămînt aflat în suferinţă şi pentru locuitorii săi. Regele cu care vom
domni peste această lume în corpuri înviate şi glorificate este Creatorul şi Domnul universului. El este de
asemenea Cel care a iubit omenirea atît de mult, încît a devenit unul dintre noi, pentru ca să
266 Dave Hunt
moară pentru păcatele noastre. Cît de diferită va fi domnia Sa binevoitoare de dreptate perfectă,
nu numai faţă de domnia distructivă a lui Anticrist, ci şi faţă de ceea ce ar putea oferi mai bun
politicienii umanişti!
Cele mai eroice eforturi ale verzilor nu face nimic în salvarea sistemului ecologic al pămîntului
de rezultatele cumulate ale nepăsării, abuzului şi exploatării omeneşti. în contrast, Cristos va
reface acest pămînt la frumuseţea sa edenică şi paşnică fără poluare. în mileniu nu va mai fi
nevoie de o Societate pentru împiedicarea cruzimii faţa de animale. Şi nici creaturile nu se vor
mai muşca şi sfîşia unele pe altele. Va lua sfîrşit chiar şi suferinţa vrednică de milă a unei muşte
prinsă într-o pînză de păianjen:
Lupul de asemenea va locui împreună cu mielul,.şi leopardul se va aşeza lîngă ied, iar viţelul şi
leul tînăr şi vitele îngrăşate vor fi împreună, şi un copil le va mîna.
Vaca şi ursul se vor hrăni împreună; puii lor se vor culca împreună, şi leul va mînca paie ca boul.
Copilul care suge la piept se va juca la gaura viperei, şi copilul înţărcat îşi va pune mîna în
vizuina baziliscului (Isaia 11:6-8).
Sărăcia, foametea şi bolile bătrîneţii care duc la deformări vor dispărea pentru totdeauna.
Sănătatea robustă şi fericirea va binecuvînta toată omenirea. Fiind abundenţă pentru toţi, vor
exista puţine motive pentru lăcomie, invidie, mînie şi ură. Izolarea lui Satan şi domnia lui Cristos
pentru 1000 de ani vor face ca pînă şi cele mai mărunte infracţiuni să fie extrem de rare. Pămîntul
va fi un paradis de binecu-vîntare şi bucurie care depăşeşte puterea noastră actuală de pricepere.
Mileniul va expune frumuseţile mediului plin de culoare, înfloritor şi roditor pe care Dumnezeu
1-a plănuit la început - o lume a iubirii, păcii şi bucuriei chiar şi în relaţiile dintre oameni.
Oricît de minunat va fi, totuşi mileniul nu este Regatul final pe care l-au prevestit profeţii:
„Creşterea domniei şi păcii lui nu va avea sfîrşit..." (Isaia 9:7). El se încheie după 1000 de ani...
în mod tragic şi violent — în război. Mileniul e de fapt dovada finală a păcătoşeniei incorigibile
şi a naturii egoiste a omenirii. Teoriile psihologilor şi sociologilor, care dau vina pe „societate" şi
„mediu" pentru relele omenirii,
Speranţa creştină 267
vor fi puse deoparte. Aşa cum Satan a incitat-o pe Eva la răzvrătire în grădina perfectă a
Edenului, tot aşa, atunci cînd va fi pus în libertate după 1000 de ani, va înşela naţiunile să-L atace
pe Cristos:
Iar cînd cei 1000 de ani se vor încheia, Satan va fi eliberat din închisoare şi va ieşi să înşele
naţiunile care sunt în cele patru colţuri ale pămîntului, Gog şi Magog, să-i strîngă împreună la
luptă, al căror număr este ca nisipul mării.
Şi au ieşit pe lăţimea pămîntului şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi oraşul iubit; şi a venit foc din
cer de la Dumnezeu şi i-a mistuit (Apocalipsa 20:7-9).
-
Regatul definitiv al lui Dumnezeu este mult mai minunat decît poate concepe imaginaţia
omenească: „Ochiul n-a văzut, nici urechea n-a auzit, şi nici în inima omului n-au intrat lucrurile
pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru cei ce-L iubesc" (l.Corinteni 2:9). întregul univers atît de
contaminat şi epuizat de răzvrătirea cosmică a lui Satan va fi distrus într-o explozie nucleară
uriaşă, pentru a fi înlocuit instantaneu de „ceruri noi şi un pămînt nou în care locuieşte dreptatea"
(2.Petru 3:13).
Noul univers va fi locuit de cei care s-au pocăit şi au primit remediul lui Dumnezeu astfel ca El
să-i poată crea din nou (Efeseni 2:8-10). în corpuri perfecte care nu mai sunt sensibile la ispită şi
păcat, ci umplute cu iubirea lui Cristos, vor avea bucurie eternă în prezenţa lui Dumnezeu, vor
trăi aventuri de neimaginat şi minuni pe care El le-a plănuit pentru toată eternitatea.
în orice clipă ar putea fi prea tîrziu ca să dai răspunsul corect, totuşi în prezent este încă valabilă
pentru noi oferta generoasă a lui Cristos de iertare şi bucurie eternă: „Cel care aude cuvîntul Meu
şi crede în Cel care M-a trimis are viaţă eternă, şi nu va veni la judecată, ci a trecut din moarte la
viaţă" (Ioan 5:24). „De aceea, dacă este cineva în Cristos, este o creatură nouă: cele vechi au
trecut; iată că toate au devenit noi" (2.Corinteni 5:17).

1
269

Anexa A
A fost Petru primul papă?
Nu există nici o dovadă că Petru s-a bucurat vreodată de o poziţie de conducere în Biserica primară, lucru
pe care papii îl pretind pentru ei înşişi ca aşa-zişi succesori ai lui. Promisiunea lui Cristos: „îţi voi da che-
ile Regatului [împărăţiei] cerurilor" (Matei 16:19) ar putea fi interpretată ca fiind împlinită atunci cînd
Petru le-a deschis evreilor Regatul în ziua Cincizecimii (Fapte 2:14-41) şi ne-evreilor în casa centurionului
Corneliu (Fapte 10:34-38). Promisiunea pe care i-o face Isus mai departe lui Petru că: „orice vei lega pe
pămînt va fi legat în cer, şi orice vei dezlega pe pămînt va fi dezlegat în cer" nu însemna mai mult decît
promisiunea Lui identică făcută tuturor discipolilor (Matei 18:18-20). De altfel, afirmaţia „păcatele oricui
le veţi ierta vor fi iertate..." (loan 20:23) a fost făcută tuturor discipolilor.
Este limpede că autoritatea specială care a fost pretinsă de papii ro-mano-catolici ca aşa-zişi succesori ai
lui Petru n-a fost niciodată exercitată de Petru ca şi cap al Bisericii (nici ca apostol-şef). în epistolele sale,
Petru îi îndeamnă ca pe nişte egali, nu porunceşte unor subordonaţi: „îndemn deci pe mai-bătrînii care sunt
între voi, eu care de asemenea sunt mai-bătrîn" (l.Petru 5:1). El oferă ca bază pentru scrierea sa nu vreo
poziţie sau putere oficială ori ecleziastică înălţată, ci faptul că a fost „un martor al suferinţelor lui Cristos...
[un martor ocular] al măreţiei Sale" (LPetru 5:1; 2.Pet'ru 1:16).
Primul conciliu bisericesc (Fapte 15:4-29) care a fost ţinut în Ierusalim cam prin 45-50 d. Cr. n-a fost
convocat la iniţiativa lui Petru, ci a lui Pavel. Pe lîngă aceasta, Iacob şi nu Petru părea să ia conducerea.
Deşi Petru a făcut o afirmaţie importantă, nu era una doctrinară. A fost în principal un rezumat al
experienţei sale în vestirea Evangheliei pentru prima dată paginilor. Iacob s-a bazat totuşi pe Scriptură şi a
venit cu ar-
gumente doctrinare. în plus, Iacob a fost cel care a zis: „De aceea, eu judec...", iar declaraţia lui a devenit
elementul de bază al scrisorii oficiale
trimise în Antiohia.
Teama de Iacob şi de influenţa acestuia 1-a determinat pe Petru să revină la separarea tradiţională a
evreilor de ne-evrei. Ca rezultat, Pavel, care a scris o parte mult mai mare a Noului Testament decît Petru
şi a cărui lucrare a fost în mod evident mult mai vastă 1-a mustrat public pe Petru pentru eroarea sa
(Galateni 2:11-14). Astfel, înşelătoarea pretenţie că Petru a deţinut o poziţie specială de conducere şi că i
s-a dat locul de şef printre apostoli, cu atît mai puţin câ a fost primul popă, este dezminţită de numeroase
pasaje din Noul Testament.
Romano-catolicismul îşi bazează pretenţia falsă numai pe afirmaţia lui Cristos: „Tu eşti Petru, şi pe
această stîncă îmi voi construi Biserica" (Matei 16:18). Nu este nevoie să argumentăm cu textul original
grec că Petru (petros, bucată desprinsă din stîncă) nu este „această stîncă" (petra). Adevărul în această
chestiune nu depinde de o interpretare discutabilă a acestui singur verset, ci depinde de totalitatea
Scripturii. Faptul că teoria catolică nu e adevărată nu se întemeiază numai pe pasajele din Noul Testament
la care ne-am referit deja, ci şi pe faptul că întreaga Biblie, în loc să sprijine concepţia romano-catolică, de
fapt o contrazice.
Dumnezeu însuşi este în mod clar descris ca singura „Stîncă" statornică a mîntuirii noastre în tot Vechiul
Testament.1 Cît despre Noul Testament, acesta declară că Isus Cristos este Stîncă pe care este construită
Biserica şi că El, fiind Dumnezeu, este singurul calificat pentru această poziţie. Stîncă pe care „înţeleptul
şi-a construit casa" nu era Petru, ci Cristos şi învăţăturile Sale (Matei 7:24-29). Petru însuşi arată că Isus
Cristos este „piatra din capul unghiului" pe care este construită Biserica (l.Petru 2:6-8) şi citează un pasaj
din Vechiul Testament pe care 1-a împlinit Cristos. Şi Pavel îl numeşte pe Cristos „piatra din capul
unghiului" şi declară că Biserica este „construită pe temelia [tuturor] apostolilor şi profeţilor" (Efeseni
2:20) - o afirmaţie care îi neagă lui Petru în mod clar orice poziţie specială pe această temelie.
Cît despre mărturia istoriei, nu e sigur dacă Petru a locuit vreodată în Roma, şi cu atît mai puţin că el a fost
primul episcop al Romei. Chiar dacă am admite acest fapt pe baza unor dovezi insuficiente, suntem siguri
că Petru n-a fost primul papă. Dovezile aduse mai sus arată că nici Petru, nici altcineva n-a fost recunoscut
ca papă sau cap al Bisericii. La acest gînd s-a ajuns mult mai tîrziu. Şi istoria confirmă lucrul acesta.
270
271
Deşi catolicii caută să arate că episcopul Romei a fost recunoscut ca § şi cap al Bisericii, nu există nici o
dovadă în sprijinul acestei pretenţii înainte de Constantin. De fapt, el a fost cel care a decretat că episcopul
Romei ar trebui să fie capul Bisericii. Constantin a creat funcţia de papă în scopurile sale personale, şi
papii înşişi au recunoscut acest lucru timp de sute de ani după aceea.
Pînă şi istoricii catolici admit că în timpul Evului Mediu papii şi ierarhia bisericii romano-catolice au pus
în circulaţie un document falsificat pentru a-şi justifica poziţia şi puterea. în el nu se făcea nici o încercare
de a trasa autoritatea papală pînă la Petru prin succesiune apostolică, şi nici nu se încerca justificarea
acestei funcţii pe baza Bibliei. în schimb, documentul, cunoscut ca Donaţia lui Constantin, justifica func-
ţia de papă şi autoritatea pe care o exercitau papii ca fiindu-le acordată prin decret imperial. în documentul
întocmit chipurile de Constantin se spune:
Şi noi [împăraţii romani] poruncim şi decretăm că el [episcopul Romei] ar trebui să aibă întîietate peste
principalele patru reşedinţe episcopale din Antiohia, Alexandria, Constantinopol şi Ierusalim, ca şi peste
toate bisericile lui Dumnezeu din întreaga lume; iar Pontiful care ocupă la orice moment dat acelaşi Scaun
al preasfintei biserici romane va fi cel mai înalt în rang şi conducător printre toţi preoţii din toată lumea,
iar prin decizia lui vor fi organizate toate lucrurile privitoare la închinarea lui Dumnezeu sau siguranţa
credinţei creştinilor.
Faptul că papii s-au bazat pe această falsificare dovedeşte două lucruri: 1) nesinceritatea papilor la
revendicarea funcţiei lor; şi 2) că deja papii din Evul Mediu, în loc să-şi bazeze pretenţiile pe o autoritate
care să fi fost primită prin succesiune apostolică de la Petru, au recunoscut că funcţia lor fusese creată de
Constantin, admiţînd astfel că nu existaseră papi înainte de acel moment.
Este limpede, dacă tradiţia ar fi stabilit deja în Evul Mediu că Petru a fost primul papă şi că cei care aveau
această funcţie îşi primiseră poziţia şi puterea prin succesiune apostolică care putea fi trasată înapoi în
timp pînă la el, atunci n-ar mai fi fost nevoie de falsificarea unui asemenea document ca Donaţia lui
Constantin. Faptul că papii au găsit că lucrul acesta este necesar dovedeşte încă o falsificare: pretenţia
bisericii romano-catolice de azi că papii îşi pot trasa succesiunea autorităţii lor pînă la Petru.
Biserica romano-catolică se laudă că aşa-zisa infailibilitate a papilor ei şi capacitatea ei de a le trasa suc-
esiunea pînă la Petru au ţinut-o unificată de la început. în contrast, protestanţii sunt criticaţi pentru multele
sciziuni denominaţionale dintre ei. De fapt, există tot atîtea, dacă nu şi mai multe sciziuni printre catolici
cum sunt printre protestanţi.
Totdeauna există numeroase facţiuni în dezacord teologic cu Vaticanul. Pierre Teilhard de Chardin este
unul din numeroasele exemple. Ereziile lui au fost considerate atît de grave, încît Roma i-a interzis să-şi
publice scrierile - totuşi el a rămas preot în biserică. Ideile lui Matthew Fox sunt mai în armonie cu
Starhawk, o vrăjitoare care predă la colegiul său Holly Names din Oakland, California, decît sunt cu
Roma. Totuşi, acest preot cunoscut, deşi redus recent la tăcere de Vatican pentru un an, n-a renunţat la nici
una din ereziile lui şi rămîne în biserica catolică unul dintre miile care resping încercările Romei de a-i
face să se conformeze din punct de vedere teologic.
Eretici de aproape orice soi pot rămîne în cadrul bisericii catolice ca preoţi, călugări, episcopi, cardinali,
cu condiţia să recunoască autoritatea Romei, chiar dacă o nesocotesc. „Unitatea" în cadrul bisericii ro-
mano-catolice este astfel mai mult instituţională decît doctrinară, în ciuda pretenţiilor pe care le emite că
este în stare să-şi traseze rădăcinile prin succesiune apostolică pînă la Petru.
^
273

Anexa B
Inima Nepătată
Cunoscuta dogmă catolică a „Inimii Nepătate", fie a Măriei, fie a lui Isus, nu are nici o bază în Biblie, ci
provine din domeniul ocultismului. „Inima nepătată" este înfăţişată ca un obiect vizibil strălucind la
pieptul lui Isus sau al Măriei, şi deseori ţinut în mîna Măriei. O inimă ciudată, într-adevăr! Aici avem o
sursă magică de putere şi protecţie, cu o stranie identitate a ei proprie. închinarea este orientată spre acest
obiect mistic care devine o subtilă înlocuire a unei relaţii personale cu Cristos şi a închinării adusă Lui.
Inima lui Isus Cristos este, desigur, nepătată, perfectă, fără păcat. Deşi pe deplin Om, El este şi
Dumnezeu. Nici un alt om n-a fost vreodată fără păcat. „Căci nu există nici un om care să nu păcătuiască"
(l.Regi 8:46). „Nu este nici un singur om drept care să facă binele şi să nu păcătuiască" (Eclesiast 7:20).
Dacă se argumentează că aceste versete au fost scrise înainte de naşterea Măriei, atunci următoarele au
fost scrise după moartea ei: „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu" (Romani 3:23);
„dacă spunem că n-am păcătuit, îl facem mincinos, şi Cuvîntul Său nu este în noi" (l.Ioan 1:10). Aceste
afirmaţii nu lasă loc pentru nici o excepţie, pe care atît Pavel, cît şi Ioan ar fi amintit-o precis dacă Măria
ar fi fost un caz special.
A atribui o „Inimă Nepătată" Măriei înseamnă a nega natura ei omenească păcătoasă. De fapt, lucrul
acesta a luat naştere dintr-o altă dogmă înrudită, Concepţia Nepătată. Această erezie a fost pentru prima
dată popularizată prin eforturile călugărului britanic Eadmer în secolul 12 şi a fost în final declarată ca
dogmă de către papa Pius IX în 1854. Ea susţine că Măria a fost „din primul moment al concepţiei ei,
prin-tr-un act singular de har şi privilegiu al Celui Atotputernic, în vederea meritelor lui Cristos Isus,
Mîntuitorul lumii, cruţată de orice pată a pă-
catului originar" şi că ea a rămas fără păcat toată viaţa ei.
Se susţine că Măriei i s-a acordat un har deosebit pentru a o păstra fără păcat. Această pretenţie se
spulberă în faţa logicii şi a întregii Biblii. Dacă era posibil s-o păstreze pe Măria fără păcat, atunci de ce n-
a făcut Dumnezeu la fel şi pentru Adam şi Eva şi astfel să împiedice păcatul de a intra în lume? Adam şi
Eva n-au fost concepuţi în mod nepătat de către părinţi păcătoşi; ei au fost creaţi fără păcat de Dumnezeu
şi aşezaţi într-un mediu perfect şi lipsit de păcat - şi totuşi au păcătuit. Orice fiinţă cu putere de decizie, cu
excepţia lui Dumnezeu însuşi, ar păcătui în mod inevitabil. Dacă n-ar fi fost aşa, atunci Dumnezeu n-ar fi
trebuit niciodată să permită păcatul.
Singurul mod de a împiedica omenirea să păcătuiască ar fi prin înlăturarea puterii de decizie. Dar lucrul
acesta l-ar transforma pe om într-un robot şi ar face prin urmare imposibil pentru oameni să-L iubească pe
Dumnezeu şi să se iubească unii pe alţii, căci ingredientul esenţial aî iubirii este yoinţa liberă. Problema
păcatului este rezolvată (fără distrugerea puterii de alegere) numai prin întreg planul de mîntuire: plă-îirea
de către Cristos a pedepsei păcatului, trezirea iubirii în inimile celor răscumpăraţi din recunoştinţă pentru
ceea ce a făcut El pentru ei, locuirea lui Cristos în credincios prin credinţă, crearea unui corp nou fără
proprietăţile senzuale care contribuie la păcat şi primirea răscumpăraţilor în cer pentru a fi cu Cristos
pentru totdeauna şi în prezenţa lui Dumnezeu. Această răscumpărare completă, care este întregul mesaj al
Scripturii, ar fi inutilă dacă lipsa de păcat s-ar putea realiza numai printr-o măsură deosebită de har, aşa
cum se pretinde că s-a făcut pentru Măria. Acea erezie subminează întreaga Biblie.
în final, negarea poziţiei Măriei ca „păcătos mîntuit prin har" are efectul divinizării ei. Deşi catolicii neagă
această acuzaţie, la aşa ceva se ajunge în practică. „Inima Nepătată" a Măriei cere nu numai o devoţiune
egală, ci una şi mai mare faţă de cea dată lui Cristos. Astfel, apariţiile de la Fatima n-au cerut ca în scopul
aducerii păcii pe pămînt să se facă „reparaţie" „Inimii Nepătate" a lui Isus, ci a Măriei.
^

Anexa C
Liturghia şi transsubstanţierea
Ioan Botezătorul L-a salutat pe Cristos ca pe „Mielul lui Dumnezeu care înlătură păcatul lumii" (Ioan
1:29). Evrei 9:26 declară despre Cristos: „Dar acum, la sfîrşitul lumii, El S-a arătat o singură dată ca să
înlăture păcatul sacrificîndu-Se pe Sine însuşi". Următorul capitol continuă să explice că sacrificiile
animale din vremea Vechiului Testament n-au putut niciodată să înlăture păcatul. Ca urmare, ele trflbuiau
repetate zilnic de către preoţii evrei. Scriitorul vorbeşte apoi de eficacitatea sacrificiului lui Cristos, pe
care l-au prefigurat sacrificiile animale, pe baza faptului că nu mai trebuia repetat niciodată. „Dar acesta
[Cristos], după ce a adus un singur sacrificiu pentru păcate odată pentru totdeauna, S-a aşezat la dreapta
lui Dumnezeu [în cer]... căci printr-un singur sacrificiu [al Lui însuşi pentru păcate], El i-a desăvîrşit
pentru totdeauna pe cei care sunt sfinţiţi" (Evrei 10:4,10,12,14).
Biblia nu putea afirma mai clar că răscumpărarea omenirii a fost obţinută odată pentru totdeauna prin
moartea sacrif icială, înmormînta-rea şi învierea lui Cristos: „Căci El a făcut lucrul acesta o singură dată
cînd S-a oferit pe Sine însuşi" (Evrei 7:27). Şi nici nu mai este nevoie de ceva în plus pentru împăcarea
deplină a omenirii cu Dumnezeu: „Cel care crede în Fiul are viaţa eternă... şi nu va veni la judecată, ci a
trecut (deja) din moarte Ia viaţă" (Ioan 3:36; 5:24).
Sacrificiul adus o singură dată al lui Cristos a efectuat pe deplin şi etern răscumpărarea, mîntuirea,
iertarea noastră de păcate şi eliberarea noastră de sub pedeapsa cerută de dreptatea lui Dumnezeu. Moartea
Lui a dobîndit viaţa eternă şi un cămin în cer ca dar nemeritat al harului lui Dumnezeu pentru toţi cei care-
L primesc pe Cristos ca Mîntuitor şi Domn. Puţin înainte de a-Şi încredinţa spiritul în mîinile Tatălui Său,
Cristos a strigat în triumf de pe cruce: „S-a sfîrşit!" A încerca să mai
275
faci vreun sacrificiu în plus sau orice altceva pentru a fi iertat de păcat si acceptat de Dumnezeu înseamnă
a nega suficienţa a ceea ce Cristos însuşi a îndeplinit deja şi Dumnezeu a acceptat.
într-adevăr, orice încercare de a oferi ceva lui Dumnezeu în plus faţă de sacrificiul făcut odată pentru
totdeauna de Cristos constituie o respingere a mîntuirii oferite de Dumnezeu. Dacă acel singur sacrificiu
pe care Cristos însuşi l-a adus pe cruce nu este suficient, atunci ce este - şi cum ştim lucrul acesta? De cîte
ori mai trebuie El jertfit pe altarele catolice? Deşi catolicismul subliniază că sacrificiul lui Cristos n-a fost
înde-a juns, nu poate şi nu spune cît de multe liturghii trebuie făcute şi cîte mătănii trebuie rostite, cîte
pomeni trebuie date sau cît de mult şi cît timp trebuie să sufere cineva în purgatoriu pentru ca datoria faţă
de dreptatea infinită a lui Dumnezeu să fie plătită, şi sufletul să ajungă în cele din urmă în cer. Să
examinăm următoarea învăţătură romano-ca-tolică.
în ora morţii, sfintele liturghii pe care le-ai ascultat cu devotament vor fi cea mai mare consolare a ta.
Fiecare liturghie va merge cu tine la judecată şi va pleda [Cît de eficace?] pentru iertare [Cîtă?] pentru
tine.
Prin fiecare liturghie poţi să-ţi micşorezi [Cu cît?] pedeapsa temporară datorată păcatelor tale, mai mult
sau mai puţin [Ce vag!] în funcţie de ardoarea ta [Cum este măsurată?]...
Prin Sfînta Jertfă, Domnul nostru Isus Cristos plăteşte pentru multe [Pentru care anume? De ce nu toate?]
din neglijenţele şi omisiunile tale... Ascultînd cu pietate Sfînta Liturghie, tu oferi sufletelor din purgatoriu
cea mai mare uşurare... îţi scurtezi [Cu cît?] purgatoriul cu fiecare liturghie.1
Dogma romano-catolică este clară: moartea lui Cristos pe cruce, mai degrabă de a fi aşa cum învaţă Biblia
sacrificiul pentru păcate complet şi adus odată pentru totdeauna, este în schimb numai prima rată. Chiar şi
după ce Cristos a murit pentru păcatele noastre şi a înviat în triumf, mai rămîne de plătit o datorie imensă
prin numeroase liturghii - plus pomeni, fapte bune, mătănii, suferinţe aici şi în purgatoriu, etc. Faptul că
aceasta este o altă Evanghelie decît cea pe care a predicat-o Pavel şi căreia îi aduce mărturie întreaga
Biblie nu poate fi negat. De aceea este potrivit să ni se reamintească avertizarea lui Pavel:
Căci chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar predica vreo altă evanghelie

1
276
decît cea pe care v-am predicat-o noi, să fie blestemat (Galateni 1:8).
în locul credinţei în Cel care oferă viaţa eternă ca dar nemeritat al harului lui Dumnezeu, învăţătura
romano-catolică referitoare la liturghie substituie actul fizic de mîncare a pîinii şi de băut al vinului (care
au fost transformate chipurile în mod magic în sîngele şi corpul lui Cristos). Mîntuirea este efectuată
atunci nu prin actul săvîrşit odată pentru totdeauna prin care Cristos Se dă pe Sine pe cruce pentru păcatele
noastre, ci prin preoţi romano-catolici care oferă la nesfîrşit corpul şi sîngele Lui, şi credincioşii se
împărtăşesc în mod repetat din ele. Ca urmare, liturghia anulează sacrificiul pe care Cristos 1-a adus pe
deplin atunci cînd El „S-a oferit pe Sine însuşi fără pată lui Dumnezeu" (Evrei 9:14) şi contrazice
învăţătura biblică care zice că „printr-un singur sacrificiu, El i-a desăvîrşit pentru totdeauna pe cei care
sunt sfinţiţi".
Liturghia mai anulează şi învierea lui Cristos. Prin liturghie, corpul Său înviat nemuritor, care nu mai
conţine sînge (Luca 24:39) pentru că a fost vărsat în moartea pe cruce, este transformat din nou în corp
muritor susţinut prin carne şi sînge pe care Cristos 1-a avut înainte de cruce, anulînd astfel sacrificiul Său
perfect. Nu este de mirare că mii de oameni mai degrabă au murit pe rug decît să recunoască o erezie prin
negarea unor versete ca cele ce urmează:
Nici că El [Cristos] ar trebui să Se ofere pe Sine deseori... căci atunci trebuia să fi suferit deseori... dar acum, la
sfîrşitul lumii, S-a arătat o singurk\ dată ca să înlăture păcatul prin sacrificiul Lui însuşi. Ca urmare, Cristos S-a dat o
singură dată ca să poarte păcatele multora... noi suntem sfinţiţi prin oferirea corpului lui Isus Cristos odată pentru
totdeauna.
... După ce a adus un singur sacrificiu pentru păcate odată pentru totdeauna, [Cristos] S-a aşezat la dreapta lui
Dumnezeu...
Căci printr-o singură jertfă El i-a desăvîrşit pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi. Acesta este
legămîntul... spune Domnul... nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele şi nelegiuirile lor.
Dar unde este o iertare a acestora, nu mai există jertfă pentru păcat (Evrei 9:24-10:18).
Conform dogmei romano-catolice, participarea fizică la sacramentul liturghiei (ca şi actul fizic al
botezului) produce beneficii spirituale. Această învăţătură se trage din două afirmaţii pe care le-a făcut
Cristos:
277
1) Cînd a spus unui grup de evrei necredincioşi: „Dacă nu mîncaţi carnea Fiului omului şi nu beţi sîngele
Lui, nu aveţi viaţă în voi" (Ioan 6:53); şi 2) cînd la Ultima Cină El a luat pîine şi vin şi a spus discipolilor
Săi: „Acesta este corpul Meu... acesta este sîngele Meu... mîncaţi toţi din el" (Matei 26:26-28). O citire
atentă a acestor pasaje confirmă totuşi ceea ce cere şi bunul simţ: că Isus Cristos nu susţinea consumarea
canibalică a cărnii şi sîngelui Său. Şi nici n-a spus vreodată că, făcînd lucrul acesta, cineva ar contribui la
mîntuirea sa.
în primul rînd, în acelaşi discurs, Cristos a spus că cei care au crezut în El vor avea viaţa eternă. Astfel, El
a arătat foarte limpede că prin „mănîncă" şi „bea" El a vrut să spună crede - că era necesar să crezi că El,
Creatorul universului, venise pe pămînt nu ca o apariţie sau într-un „corp de spirit", ci ca un Om adevărat
din carne şi sînge ca să moară pentru păcatele noastre:
Eu sunt Pîinea vieţii; cine vine la Mine nu va flămînzi niciodată, şi cine crede în Mine nu va înseta
niciodată.
Şi aceasta este voia Celui [Dumnezeu] care M-a trimis, ca oricine îl vede pe Fiul şi crede în El să aibă
viaţa eternă, şi Eu îl voi învia în ultima zi. Cine crede în Mine are viaţa eternă, Eu sunt Pîinea vieţii.
Spiritul este cel care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le spun Eu sunt spirit şi
sunt viaţă (Ioan 6:35,40 ,47,48,63).
în al doilea rînd, El şedea în prezenţa discipolilor Săi în corpul Său fizic atunci cînd a vorbit de pîinea pe
care o ţinea în mîini: „Acesta este corpul Meu". Nici unul dintre discipolii care erau acolo cu El nu putea
să fi crezut în mod raţional că El voia să spună că pîinea devenise literalmente corpul Său, pe care-1 aveau
în mod clar înaintea ochilor în forma sa normală. Nici n-a spus că pîinea va deveni mai tîrziu corpul Său,
oi: „Acesta este corpul Meu". Singurul înţeles posibil era că pîinea şi vinul erau simboluri ale corpului şi
sîngelui Său.
Catolicismul se laudă că-L ia pe Cristos literal în aceste pasaje.
Totuşi, timp de secole, biserica catolică a permis numai preoţilor să bea vinul care fusese chipurile
transformat în sîngele lui Cristos. Astfel, dacă, aşa cum învaţă Roma, cererea lui Cristos de a mînca corpul
Lui şi a bea sîngele Lui nu este o poruncă de a crede în El, atunci ea a destinat în mod deliberat miliarde
de catolici la pierzarea eternă prin faptul că Ie-a interzis să bea sîngele dătător de viaţă al lui Isus.
Regula de a discerne cînd să interpretăm Scriptura în mod literal şi
278
cînd s-o interpretăm în mod figurat este ca totdeauna s-o luăm literal cu excepţia cazurilor în care nu are
înţeles sau nu este necesar să facem aşa. Cu siguranţă că nu are sens să afirmi că Isus Cristos, în timp ce
era prezent în corpul Său fizic, a vrut să spună că bucata de pîine pe care o ţinea în mîini era în mod literal
corpul Său. Şi nu are sens nici faptul de a multiplica la nesfîrşit corpul lui Cristos pretutindeni în lume,
astfel ca milioane de oameni să poată mînca din el tot mereu. Nici nu s-ar putea spune despre această
credinţă că-L ia pe Cristos în mod literal, căci un asemenea „corp magic" n-ar putea fi literal corpul Său.
Cine L-ar lua pe Cristos în mod literal atunci cînd spune că El este „plinea, lui Dumnezeu venită din cer"
şi „pîinea care v-o dau este carnea Mea"? La fel de puţin este El în mod literal un păstor, iar creştinii oi
(loan 10:11), sau este El o uşă (versetul 7) ori o lumină (Ioan 8:12). în plus, a interpreta afirmaţiile lui
Cristos privitor la mîncatul şi băutul cărnii şi sîngelui Său în mod literal contrazice şi subminează însăşi
Evanghelia pe care încearcă s-o predice Cristos - anume că mîntuirea este prin credinţă în ceea ce a făcut
El, nu prin vreo lucrare fizică pe care o îndeplinim noi.
Prin această erezie a transsubstanţierii se face mîntuirea dependentă de actul fizic şi repetat al mîncatului
cărnii şi băutului sîngelui lui Cristos dinainte de crucificare şi înviere reconstituite în mod miraculos —
fără să se indice cît de des trebuie făcut lucrul acesta. Prin urmare, mîntuirea nu este niciodată completă, ci
preotul trebuie tot mereu să schimbe mai multă pîine şi vin în presupusul corp şi sînge al lui Cristos, astfel
ca să poată fi în mod repetat oferite şi împărtăşite în liturghie. Această transformare magică a pîinii şi
vinului în corpul şi sîngele lui Cristos şi oferirea lor din nou ca jertfă poate fi înfăpuită numai de un preot
pe altarele romano-catolice. Astfel, pentru un romano-catolic, mîntuirea nu depinde de credinţa sa
personală şi relaţia lui cu Cristos cel înviat şi glorificat care a murit pentru păcatele lui, ci de relaţia lui cu
biserica catolică şi de participarea la acele sacramente pe care aceasta le înfăptuieşte şi decretează că sunt
esenţiale pentru mîntuire.
în plus, doctrina transsubstanţierii neagă faptul că Isus Cristos a venit odată pentru totdeauna in carne, tot
aşa cum neagă că El a murit şi a fost sacrificat odată pentru totdeauna în corp. Aceasta este o învăţătură a
lui Anticrist, conform lui l.Ioan 4:3. Cristos vine tot mereu în carne pe mii de altare romano-catolice din
toată lumea, în timp ce hostia este transformată repetat în corpul Său. Acum El nu mai are un singur corp
279
fizic aşa cum învaţă Biblia, ci „corpul" Său este expus vederii în mii de locuri deodată. Ca Dumnezeu,
Cristos este omniprezent în Spirit, dar nu există un corp omniprezent.
Una din foile cu explicaţii distribuite la L'Eglise de la Sacre Coeur (Biserica inimii sacre), cocoţată
deasupra Parisului în cartierul Mont-martre, declară:
Deasupra marelui altar a fost expusă începînd cu 1885 o monstranţă ce conţine pîinea care a devenit corpul lui
Cristos prin liturghie pentru adorare neîntreruptă zi şi noapte. Cei care iau parte la această rugăciune de adorare sunt
veriga de legătură între Cristos şi oamenii din sfera lor socială, din ţara lor şi din lumea întreagă, pe care perspectiva
largă de aici de sus îi ajută să-şi amintească mai bine.
Chiar şi după ce li s-au atribuit puteri eretice, Botezul şi Liturghia nu sunt suficiente. Insistenţa
catolicismului, că „ispăşirea prin sîngele crucii" nu curăţă pe deplin de păcat sau nu eliberează de
pedeapsa lui, cere mult mai mult ritual şi efort. Faptele bune, rugăciunile, penitenţa, facerea mătăniilor şi
suferinţa (şi lista continuă la nesfîrşit, limitată numai de ingeniozitatea acelora care inventează noi
„mijloace ale harului" pe care biserica catolică să le administreze) sunt de asemenea necesare pentru a se
ajunge în cele,din urmă în cer. Şi nimeni, nici chiar papa însuşi, nu poate socoti cînd s-au rostit suficiente
liturghii, cînd s-au îndurat suficiente suferinţe, cînd s-au făcut suficiente mătănii. Catolicismul nu spune
niciodată cînd este suficient. Biserica catolică rămîne straniu de tăcută privitor la această întrebare de o
foarte mare importanţă.

Anexa D
Naşterea din nou prin botez
„Naşterea din nou prin botez" este o rămăşiţă a catolicismului eretic de care Martin Luther şi alţi
reformatori n-au fost niciodată în stare să se elibereze şi de care unele grupări de protestanţi încă se agaţă.
Biserica penticostală unită, de exemplu, declară: „Botezul cu apă este o parte esenţială a mîntuirii nou-
testamentale... Fără un botez corect este imposibil să intri în Regatul [împărăţia] lui Dumnezeu". Departe
de a învăţa o asemenea doctrină, Biblia ne spune totuşi răspicat că Isus Cristos, Mîntuitorul păcătoşilor, n-
a botezat niciodată pe nimeni (Ioan 4:2) şi că Pavel a botezat foarte puţini, ceea ce pare ciudat dacă
botezul este decisiv pentru mîntuire.
Apostolul Pavel nu era sigur pe cine botezase în Corint. El şi-a amintit că botezase pe „Crispus şi pe
Gaius... şi casa lui Ştefanas", dar a adăugat: „Nu ştiu dacă am mai botezat pe altcineva" (l.Corinteni 1:14-
16). Este limpede că altcineva i-a botezat pe majoritatea credincioşilor din Corint. Totuşi, Pavel se
numeşte pe sine „tatăl" lor şi explică: „Căci v-am născut în Cristos Isus prin Evanghelie". Pavel fusese
mijlocul prin care ei au fost mîntuiţi - fără să-i boteze. Dacă botezul ar fi atît de hotărîtor - de fapt mijlocul
prin care suntem „născuţi din nou" -, atunci nu s-ar fi putut numi pe sine „tatăl" prin care s-au născut ei
(adică s-au născut din nou) în Cristos Isus.
Departe de a fi mîntuiţi prin botez, corintenii, aşa cum le-a amintit Pavel, erau mîntuiţi prin faptul că au
crezut Evanghelia: „Cristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi, a fost înmormîntat şi a înviat a
treia zi după Scripturi..." (l.Corinteni 15:1-4). Nicăieri nu afirmă Pavel că botezul mîntuieşte, în schimb
învaţă consecvent că mîntuirea vine numai crezînd Evanghelia. Pavel declară acest lucru în mod repetat.
Să observăm Romani 1:16: „Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui
281
Cristos, căci ea este puterea lui Dumnezeu pentru mîntuirea oricui crede...'1 Nu este nici un cuvînt despre
botez aici. De fapt, Pavel merge atît de departe încît să afirme: „Căci Cristos m-a trimis nu să botez, ci să
predic Evanghelia" (l.Corinteni 1:17).
Atunci de ce spune Marcu 16:16: „Cine crede şi este botezat va fi mîntuit"? Este limpede că nu se spune
că botezul mîntuieşte, ci că ar trebui să însoţească mîntuirea. Oamenii mîntuiţi sunt cei ce se lasă botezaţi.
Restul versetului spune: „Dar cine nu crede va fi condamnat". Nicăieri nu spune Biblia că „cine nu este
botezat va fi condamnat". Nici nu ne avertizează că a crede nu e suficient, afirmînd: „Dacă credeţi numai,
dar nu sunteţi botezaţi, sunteţi pierduţi".
Există zeci de versete care spun: „Cine crede este mîntuit". Există un singur verset care zice: „Cine crede
şi este botezat va fi mîntuit". Din nou, sunt zeci de versete care declară că dacă nu credem Evanghelia sau
nu credem în Cristos suntem pierduţi, dar nici unul care să spună că dacă nu ne botezăm suntem pierduţi.
Cu siguranţă că Biblia n-ar fi lăsat afară o asemenea avertizare dacă într-adevăr neglijenţa de a fi botezat
ar condamna sufletul pentru eternitate!
Botezul este o declaraţie publică a faptului că cineva a crezut în Cristos, şi făcînd aşa a acceptat moartea,
înmormîntarea şi învierea Lui ca fiind şi ale sale. Este un act de ascultare de porunca Domnului, şi aşa ar
trebui să fie experienţa fiecărui creştin - dar nu este decisiv pentru mîntuire. Tîlharul de pe cruce n-a fost
botezat niciodată. Să presupunem că un om, pe punctul de a muri, înţepenit într-o maşină zdrobită în
accident, strigă cu ultimele puteri: „Ce trebuie să fac ca să fiu mîntuit?" Trebuie oare să-i răspundă cineva:
„îmi pare râu, nu mai există speranţă pentru tine, pentru că trebuie să fii botezat ca să fii mîntuit, şi lucrul
acesta este imposibil pentru tine"? Glorie lui Dumnezeu că Biblia nu cere niciodată ca cineva să fie
botezat pentru a fi mîntuit!
Atunci ce-a vrut să zică Isus cînd a spus: „Dacă un om nu se naşte din apă şi din Spirit nu poate intra în
Regatul lui Dumnezeu" (Ioan 3:5)? Dovezile pe care le-am luat deja în considerare combat ca netemeinică
ideea că prin „născut din apă" El S-a referit la botez. Nicodim ştia că apa în Vechiul Testament era folosită
pentru curăţire. Desigur că apa nu putea curăţa de păcat, dar era un simbol al curăţirii care vine prin cre-
dinţă şi prin ascultarea de Cuvîntul lui Dumnezeu. Astfel, Pavel a scris de „spălarea cu apă prin Cuvînt"
(Cuvîntul lui Dumnezeu) (Efeseni 5:26) şi „spălarea naşterii din nou" (Tit.3:5). Petru a afirmat că noi sun-

282
tem „născuţi din nou... prin Cuvîntul lui Dumnezeu" (l.Petru 1:23).
Biserica catolică pe de altă parte crede că un sugar poate fi născut din nou, adică făcut creştin, prin botezul
aplicat bebeluşilor. Aceasta este erezia „sacramentalismului" care atribuie putere spirituală unui act fizic.
Biserica romano-catolică administrează şapte asemenea sacramente, în mod clar, ea subminează
Evanghelia pe care au predicat-o apostolii învăţînd că un sugar, fără să fi luat o decizie morală şi să fi
venit la credinţa în Cristos, poate totuşi fi „născut din nou" prin cîteva fraze lipsite de conţinut ale unui
preot şi o mînă udă pusă peste el.
Erezia, desigur, constă în a crede că un act fizic poate contribui la mîntuirea cuiva. Şi această eroare nu
este limitată la botez. Influenţa ei se poate recunoaşte la luarea împărtăşaniei, la purtarea scapularului, la
facerea mătăniilor şi la alte acte prescrise de biserica catolică ca fiind foarte importante şi/sau contribuind
la mîntuire. Odată ce credinţa este pusă în altceva, omul nu se mai încrede total în Cristos pentru mîntuire.
Sacramentalismul este astfel duşmanul crucii şi al Evangheliei şi a dus în rătăcire nenumărate milioane de
oameni.

Anexa E
Evanghelia Regatului*
Am observat confuzia printre cei din vremea lui Cristos privitor la cînd, cum, prin cine şi pentru cine va fi
întemeiat Regatul lui Dumnezeu. Această confuzie este şi în Biserica de azi. Există din aceia, de exemplu,
care încearcă să găsească o deosebire între Regatul cerurilor şi Regatul lui Dumnezeu. De fapt nu este nici
o diferenţă. Prima expresie este folosită exclusiv de Matei, dar celelalte trei Evanghelii spun exact acelaşi
lucru despre Regatul lui Dumnezeu cum spune Matei despre Regatul cerurilor.
Unde este Regatul? Adepţii Mişcării New Age interpretează afirmaţia lui Cristos „Regatul lui Dumnezeu
este în voi" (Luca 17:21) ca în-semnînd că Regatul este o realitate mistică în interiorul fiecărei persoane, o
realitate care poate fi experimentată într-o „stare mai înaltă de conştientă". Prepoziţia greacă entos ar putea
de asemenea fi tradusă „printre voi" sau „în mijlocul vostru", şi aşa ar trebui în acest caz. Cristos, Regele,
şi prin urmare Regatul, era în mijlocul lor, nerecunoscut. Desigur, Regatul lui Dumnezeu există în fiecare
inimă care L-a primit pe Cristos Regele. Pe de altă parte, ar fi atît nebiblic, cît şi iraţional să se afirme că
Regatul lui Dumnezeu este în interiorul acelora care nu L-au primit niciodată pe Cristos, ci care în
realitate îl resping - situaţie în care erau cei cărora Cristos le-a adresat aceste cuvinte.
Cînd vine Regatul? El este prezent în inimile în care a intrat şi domneşte Cristos. El va fi în mod vizibil
prezent pe pămînt în timpul celor o mie de ani în care Cristos va domni de pe tronul lui David. Mileniul
* Deşi folosită tradiţional în limbajul religios românesc, împărăţie nu este sinonim cu regat. Ea este sinonim cu imperiu (lat. imperium), condus
de Împărat (lat. imperator), şi denotă un stat colonial ce stâpîneşte teritorii (regate) cucerite prin forţă - n. tr.
284
nu este totuşi ultima manifestare a Regatului pentru că într-o zi se va sfîrşi, pe cînd Biblia afirmă clar şi în
repetate rînduri: „Regatul Tău este un regat etern" (Psalm 145:13; Daniel 4:3,34; 2.Petru 1:11, etc). Mai
mult, mileniul sfîrşeşte într-un război, pe cînd Biblia declară că Regatul implică pacea care nu va avea
sfîrşit (Isaia 9:7; 32:17, etc).
O dovadă în plus că mileniul nu este Regatul final se află în afirmaţia lui Cristos că „dacă un om nu se
naşte din nou nu poate vedea Regatul lui Dumnezeu" (Ioan 3:3), nici nu poate intra în el (versetul 5).
Totuşi, va fi o mulţime nenumărat de mare de oameni pe pămînt în timpul mileniului care n-au fost născuţi
din nou şi care vor sfîrşi în lacul de foc, potrivit lui Apocalipsa 20:7-15. Pavel adaugă: „Carnea şi sîn-gele
nu pot moşteni Regatul lui Dumnezeu" (l.Corinteni 15:50), totuşi vor fi mulţi oameni din „carne şi sînge"
în viaţă pe pămînt în timpul mileniului - aşa că nu poate fi mai mult decît o manifestare temporară şi
pămîntească a regatului care încă trebuie să vină.
în cele din urmă, Regatul va fi întregul nou univers pe care Dumnezeu îl va crea ca să-1 înlocuiască pe cel
prezent atunci cînd îl va distruge (2.Petru 3:7-13). Acest fapt este o parte integrală a Evangheliei pe care
trebuie s-o proclamăm: că toate eforturile omului de a salva planeta Pămînt şi de a o face un loc frumos,
sigur şi paşnic de locuit sunt zadarnice. Omul este chemat să se împace cu Dumnezeu şi să aştepte ca
Dumnezeu să-1 pregătească pentru paradis. Aceasta este „Evanghelia Regatului" pe care a predicat-o
Cristos.
Trebuie s-o predicăm şi astăzi, sau era numai pentru timpul acela? Răspunsul simplu se găseşte în faptul
că Isus Cristos a predicat Evanghelia Regatului (Matei 4:23; Marcu 1:15), a vorbit despre el după învierea
Sa (Fapte 1:3) şi i-a însărcinat pe discipoli s-o predice (Matei 28:19; Marcu 16:15). Se afirmă în mod
repetat că discipolii au predicat Evanghelia Regatului (Fapte 8:12; 20:15; Romani 14:17; l.Corinteni 4:20;
Coloseni 4:11, etc), şi astăzi ni se cere să predicăm aceeaşi Evanghelie.

Anexa F
Purgatoriul
Conform dogmei catolice, suferinţele lui Cristos pe cruce n-au fost suficiente să plătească întregul preţ
cerut de judecata lui Dumnezeu pentru păcat. Pentru a completa această presupusă deficienţă, fiecare om
care crede în Cristos trebuie la rîndul lui să sufere pentru păcatele lui fie în această viaţă, fie în purgatoriu
- sau, aşa cum cred aproape toţi catolicii, în ambele locuri. Ca multe alte lucruri din romano-catoli-cism,
purgatoriul este o doctrină inventată care nu poate fi găsită sau susţinută de Biblie, ci contrazice învăţătura
ei clară. Ea a fost propusă de papa Grigore I în 593 şi ridicată la rang de dogmă la Conciliul de la Florenţa
în 1439 ca o credinţă obligatorie fiecărui catolic care speră să ajungă pînă la urmă în cer. Conciliul din
Trent i-a anatemizat (i-a condamnat etern) pe cei ce nu vor crede această dogmă.
Alţi oameni pot să sufere în locul altora pentru a completa deficienţa a ceea ce chipurile Cristos n-a reuşit
să îndeplinească. Catolicii au fost învăţaţi că diferiţi „sfinţi", precum ar fi Sf. Caterina din Genova, „Pa-
troana sfintelor suflete din purgatoriu", au avut o însărcinare specială de la Dumnezeu să sufere în
corpurile lor cu scopul de a obţine o eliberare mai rapidă a celor din purgatoriu. în 10 noiembrie 1910,
fiind preot de numai trei luni, Padre Pio, devenit mai tîrziu renumit, a scris superiorului său pe linie
bisericească:
Dragă Părinte, vreau să vă cer permisiunea să fac ceva. De cîtva timp, am simţit nevoia să mă ofer
Domnului ca o jertfă pentru bieţii păcătoşi şi pentru sufletele din purgatoriu...
L-am implorat pe Domnul să reverse peste mine pedeapsa pregătită pentru aceste suflete, ca ele să poată fi
mîngîiate şi primite repede în Paradis.1
286
287
Deşi dorinţa lui Padre Pio de a fi pedepsit pentru păcătoşi era un sentiment admirabil, era o insultă adusă
Celui care a afirmat că a plătit pe deplin datoria şi că pe această bază este singurul Mîntuitor al păcătoşi-
lor. Pa<jre Pio, într-o perioadă de 30 de ani, şi-a dovedit chipurile suferinţa pentru sufletele din purgatoriu
prin stigmate, o sîngerare misterioasă în palmele sale într-o presupusă participare la suferinţele lui Cristos.
Cu toate acestea, aşa cum am observat deja, strigătul triumfător al lui Cristos „S-a sfîrşit!" anunţa că plata
cerută de dreptatea Infinită a fost plătită în întregime. Suferinţele Sale se sfîrşiseră. El este acum în cer
într-un corp înviat şi glorificat care nu are sînge în vene şi care precis că nu mai sîngerează! Ca romano-
catolicismul să pretindă că sîngerarea şi suferinţa continuă prin alţii pentru a plăti datoria pe care Cristos a
plătit-o deja în întregime este cea mai flagrantă erezie. Totuşi, liturghia şi celelalte sacramente ale bisericii
romano-catolice sunt expresii ale acestei erezii.
Respingerea deliberată a învăţăturii clare a Bibliei 1-a făcut pe Padre Pio să ajungă într-o înşelare
demonică. Profund devotat Doamnei Noastre de la Fatima, care 1-a vindecat chipurile de o boală în 1959,
el a pretins că milioane de suflete ale morţilor au participat la liturghiile sale şi „s-au oprit în chilia lui în
drumul lor spre paradis pentru a-i mulţumi pentru ajutorul dat de el". Aceste spirite nu erau produse ale
imaginaţiei lui. El a pretins că le-a văzut cu ochii fizici. 2 Nu-ţi poţi imagina că un om care avea relaţii cu
demonii putea să fie aşa de sigur că se află în slujba lui Dumnezeu. Papa Ioan Paul II a avut o apreciere
deosebită pentru Padre Pio pe care-1 întîlnise personal şi a ţinut liturghia la înmor-mîntarea lui.
Oricît de devotat ar fi un catolic, între el şi cer stă purgatoriul. Dogma bisericii catolice cere ca unii să
sufere acolo mai mult ca alţii, în funcţie de cîte mătănii au făcut, de cîte liturghii s-au ţinut pentru ei şi de
cîte indulgenţe au cîştigat ei prin diferite mijloace. Unii nu vor sta în purgatoriu mai mult de o săptămînă,
căci Măria, care poate face ceea ce Cristos n-a putut, a promis o graţiere specială pentru aceia care îi
poartă cu fidelitate „scapularul".
Scapularul constă din două bucăţi de pînză cafenie purtate una în faţă şi cealaltă în spate şi legate
împreună peste umeri prin două şnururi. Pe una este scrisă promisiunea Măriei, iar pe cealaltă se poate
vedea „copilaşul Isus". Măria s-a arătat chipurile sfîntului Simon Stock în 16 iulie
1251 şi i-a dat „Marea Promisiune" care a mîngîiat milioane de oameni de atunci: „Oricine moare purtînd
acest scapular nu va suferi focul etern". în 1322, papa Ioan XXII a primit încă o promisiune de la „Măria"
cunoscută ca „Privilegiul Sabatin": „Eu, Mama Harului, voi coborî în sîmbăta care urmează morţii lor şi
pe cine voi găsi în purgatoriu [dintre cei care purtau scapularul cînd au murit] îl voi elibera". Faimoasa
rugăciune a Sf. Simon Stock se încheie astfel: „O, dulce Inimă a Măriei, fii mîntuirea noastră!"
Un alt efect evident al doctrinei purgatoriului este să elimine speranţa unei învieri simultane a tuturor
acelora care au murit crezînd în Cristos. Lucrul acesta ar fi imposibil, cu excepţia cazului în care fiecărui
suflet i s-ar cere să aştepte pînă cînd ultimul catolic a fost purificat în purgatoriu sau eliberat de Măria. Nu
poate exista nici o răpire a credincioşilor aflaţi în viaţă, care nu fuseseră în purgatoriu şi care n-ar fi fost
astfel suficient de „purificaţi" ca să intre în cer.
Astfel, catolicii nu-L aşteaptă pe Cristos să-i răpească pentru a-L în-tîlni în văzduh. Ei n-ar avea nici un
motiv să fie surprinşi dacă totuşi „Cristos" ar fi identificat de către papa lor ca personajul făcător de mi-
nuni care a preluat dintr-odată conducerea Imperiului roman renăscut.
288
Note
Capitolul 2 - Cînd se zice: „Pace şi siguranţă"
1. Romani 15:33; 16:20; Filipeni 4:9; LTesaloniceni 5:23; Evrei 13:20.
2. Usa Today, 26.12.1989.
3. Los Angeles Times, 01.02.1990.
4. Dave Hunt, Peace, Prosperity and the Corning Holocaust, 1983, pag. 18.
45. Paul Johnson, „Entering the Age of Deals", World Press Review, martie 1990, pag. 24.
6. William Manchester, The Last Lion: Biography of Winston Churchill, 1988. pag. 82-83.
7. The Orange County Register, 09.08.1990, pag. A7.
Capitolul 3 - împlinire in zilele noastre?
1. Robert Dick Wilson, „What îs an Expert?" Bible League Quarterly, 1955, citat în David Otis Fuller, ed., Which Bible? 1975,
pag. 42-44.
2. Ibid., pag. 44-46.
3. George Will, „Hussein worse than Mussolini in viciousness, military might",
4. Johnson, „Age of Deals", pag. 24-25.
Capitolul 4 - Ultimele „zile din urmă"?
1. Satanism In America, pag. 34, publicată de Kerusso Company.
2. John Wauck, „Paganism, American Style", National Review, 19.03.1990, pag. 43.
3. „The Meaning of Life", revista Life, decembrie 1988, pag. 78.
4. Broşură despre Peace on Earth, Baltimore, Maryland.
5. Bruce Narramore, „You're Someone Special, 1978, pag. 22.
6. The Orange County Register, 17.08.1990, pag. A5.
7. Wayne W. Dier, „A Letter to the Next Generation", Time, 17.10.1988.
8. Pentru discutarea pe larg a acestei credinţe şi a celor care o propagă, vezi Dave Hunt şi T.A. McMahon, The Seduction of
Christianity, 1985 (trad. rom. Seducerea creştinătăţii, Editura Agape).
9. Zig Ziglar, „How To Get What You Want", casetă căreia i se face publicitate în revista Possibilities a lui Robert Schuller.
10. De Kenneth Hagin.
11. A.W. Tozer, Keys to the Deeper Life, 1988, pag. 18 (trad. rom. Chei pentru o viaţă mai profundă, Editura Agape, pag. 6).
Capitolul 5 - O Europă unită: Primul pas către Pacea Globală?
1. Los Angeles Times, 02.12.1989, pag. A2.
2. Los Angeles Times, 06.12.1989, pag. Al, A8-10.
3. William Rusher, „Teaching the East Bloc how freedom works", The Washington Times, 05.01.1990, pag. F3.
4. Donald S. McAlvany, The McAlvany Intelligence Advisor, decembrie 1989.
5. The Detroit News, 01.02.1990.
6. Time, 11.12.1989, pag. 37.
7. Los Angeles Times, 01.12.1989, pag. A42.
289
Capitolul 6 - Remarcabila profeţie a lui Daniel
1. Disponibilă de la Kregel Publications, Grand Rapids, MI 49501.
Capitolul 7 - Două mari mistere
1. Los Angeles Times, 08.11.1989, pag. Bl, B12.
2. The News Democrat, 28.07.1989, pag. 7A.
3. Los Angeles Times, 08.12.1989, pag. Bll.
4. Richard Wurmbrand, Was Karl Marx A Satanist? 1976.
5. Karl Marx, „Invocation of One in Despair", citat în David Tame, „Critique: A Journal of Conspiracies and Metaphysics, nr.
27.
6. Ibid.
Capitolul 8 - Imperiul Roman renăscut
1. Vaclav Havel, „The Chance That Will Not Return", U.S. News & World Report, 26.02.1990, pag. 30.
2. Mihail Gorbaciov, Perestroika: New Thinking for Our Country and the World, 1987, pag. 197.
3. New York Times, 24.02.1990.
4. Havel, „Chance", pag. 30.
5. Los Angeles Times, 14.05.1990.
6. Johnson, „Age of Deals", pag. 25.
7. De la Summary Report of the National Education Association Bicentennial Program.
8. Allan Bloom, The Closing of the American Mind, 1987, pag. 36.
9. Lynda Falkenstein,*G/o6a/ Education: State of the Art Research Summary Report, 1983, pag. 14.
10. Citat de Eric Buehrer, New Age Masquerade: The Hidden Agenda in Your Child's Classroom, 1990, pag. 43.
11. Focus on the Family Citizen, ianuarie 1990, pag. 10.
12. Orange County Register, 06.06.1990, pag. 1.
Capitolul 9 - împăraţi şi papi
1. Joseph Sobran, „God and Man in Rome", The Washington Times, 08.12.1989.
2. Los Angeles Times, 02.12.1989, pag. A4.
3. San Gabriel Valley Tribune, 01.05.1988.
4. Gorbaciov, Perestroika, pag. 191.
5. Revista Newsweek, 21.09.1987, pag. 26.
6. Los Angeles Times, 02.12.1989, pag. Al, A4.
7. Time, 04.12.1989, pag. 75.
8. „Soviet Economists Seek Ways To Puii Nation Out Of Crisis", Investor's Daily, 14.11.1989.
9. Johnson, Age of Deals", pag. 25.
10. The Toronto Star, 05.05.1987, pag. A3.
11. Focus on the Family Citizen, ian. 1990, pag. 10.
12. Seattle Times, 08.05.1990.
13. W.H.C. Frend, The Rise of Christianity, 1984, pag. 458.
14. Will Durant, The Story of Civilization: Vol.3, Caesar and Christ, 1944, pag. 656.
15. Augustin, de. cat. rud, XXV, 48.
290
291
16. Durant, Civilization, Voi. 3, Caesar and Christ, pag. 657.
17. USA Today, 06.08.1990.
18. World Goodwill Newsletter, 1989, nr. 4, pag. 1,3.
Capitolul 10 - Prostituata Babilon
1. Houston Chronicle, 29.11,1989, pag. 22A.
2. Ibid., pag. 22A.
3. Durant, Civilization: Voi. 3, Caesar and Christ, pag. 671-72.
4. R.W. Southern, Western Society and the Church in the Middle Ages, 1970, pag. 144.
5. Coleman J. Barry, Readings in Church History, voi. 1, pag. 233.
6. Cardinal Alphonsus de Liguori, The Glories of Mary, 1977, pag. 94,136,137,141,143
7. Devotions in Honor of Our Mother of Perpetuai Help, pag. 46-47.
8. Catholic Twin Circle, 26.08.1990, pag. 20.
9. Lucia Speaks: The Message of Fatima According to the Exact Words of Sister Lucia, Published by the Most Reverend Bishop
of Fatima, pag. 46.
10. Lucia Speaks on the Message of Fatima, pag. 26, 30-31, 47.
11. The Fatima Crusader, noiembrie/decembrie 1986, pag. 9.
12. St. Louis Review, 04.11.1988.
13. Malachi Martin, The Keys of This Blood: The Struggle for World Dominion Between Pope John Paul 11, Mikhail Gorbachev
and the Capitalist West, 1990, pag. 626-627.
14. The Fatima Crusader, noiembrie/decembrie 1986, pag. 9.
15. Our Lady of Fatima's Peace Plan From Heaven, 1983.
16. Ibid.
17. The Fatima Crusader, noiembrie/decembrie 1986, pag. 1.
18. Citat la începutul fiecărui program „Heaven's Peace Plan", un program de radio catolic zilnic produs de International Fatima
Rosary Crusade, găzduit de Fr. Nicholas Gruner, care publică revista The Fatima Crusader, cu un număr de cititori estimat la 1
milion. Programul de radio pretinde câ poate fi ascultat în fiecare săptămînă de milioane de oameni din Statele Unite şi Canada
„cu mesajul urgent al Doamnei Noastre de la Fatima". La începutul fiecărui program se mai afirmă: „Numai prin ascultare de
mesajul Doamnei Noastre de la Fatima vom putea aici în America de Nord să nu fim înrobiţi de Rusia comunistă. Numai prin
ascultare grabnică de mesajul Doamnei Noastre de la Fatima va avea lumea pace..."
19. Soul Magazine, ianuarie/februarie 1985, pag. 5-7.
20. Martin, Keys of This Blood, pag. 626-657.
21. Lucia Speaks on the Message, pag. 26,29, 30-31, 47.
22. Chicago Sun Times, 24.12.1989.
23. The Pope Speaks, martie/aprilie 1990, pag. 130-131.
24. Our Sunday Visitor, 13.11.1988.
25. Courier-Journal, 11.05.1984, pag. A7.
26. The Voice, dioceza Newark, ianuarie 1989.
27. Los Angeles Times, 07.01.1989, partea II, pag. 7.
Capitolul 11 - Comunism, catolicism şi destinul lumii
1. „Sovieticii consideră că programele TV religioase sunt bune pentru proletariat" (un interviu cu Robert Schuller), The
Washington Times, 01.06.1990.

2. Los Angeles Times, 07.09.1990, pag. A39.


3. Tăcerea actuală privind criticarea bisericii catolice poate să aibă mai puţin de a face cu curajul cuiva decît cu îngrijorarea că
opoziţia faţă de Roma limitează mult numărul de ascultători al vreunui post de televiziune.
4. Los Angeles Times, 27.07.1990, pag. Al, A16.
5. Rev. Peter Geiermann, The Convert's Catechism of Catholic Doctrine, 1977, pag. 36.
6. Karl Keating, Catholicism and Fundamentalism: The Attack on „Românism" by „Bible Christians", 1988, pag. 127.
7. Austin Flannery, Vatican Council II, 1984, voi. I, pag. 755.
8. Ibid. voi. II, pag. 430.
9. Ibid., voi. II, pag. 392.
10. Geiermann, Catechism, pag. 26-27.
11. Ibid.
12. Flannery, Vatican Council II, voi. pag. 379.
13. D. Martyn Lloyd-Jones, Roman Catholicism, pag. 1-4.
14. J.J. Schroeder, The Canons and Decrees of the Council of Trent, 1978, pag. 46.
15. Ibid. pag. 214.
16. Lloyd-Jones, Roman Catholicism, pag. 1-4,16.
17. „Praise The Lord", Trinity Broadcasting Network, 17.10.1989, cu Paul şi Jan Crouch.
Capitolul 12 - Ecumenismul şi Noua ordine mondială
1. Eusebius Pamphilus, Life of Constantine, 1650, pag. 63, 70, citat în Will Durant, The Story of Civilization: Voi. 3, Caesar and
Christ, 1944, pag. 659.
2. Durant, Civilization: Voi. 3, Caesar and Christ, pag. 659-661.
3. The Fresno Bee, 13.06.1984, pag. C12.
4. Desmond Doig, Mother Teresa: Mer People and Her Work, 1976, pag. 156.
5. Thomas Keating şi Thomas E. Clarke, Finding Grace At The Center, 1978, pag. 5-6.
6. The Boston Globe, 15.12.1989.
7. Valley Daily News, 15.12.1989.
8. L'Observatore Romano, 10.02.1986, pag. 5.
9. The Tidings, 13.10.1989.
10. Time, 17.09.1979, pag. 96.
11. Nesweek, 17.09.1979, pag. 115.
12. John Cotter, A Study in Syncretism, 1983, pag. 90-91.
13. David DuPlessis şi Bob Slosser, A Man Called Mr. Pentecost, 1977, pag. 207-213.
14. Stanley M. Burgess, Gary B. McGee şi Patrick H. Alexander, Dictionary of Pentecostal and Charismatic Movements,
1988, pag. 125.
15. Alan Geyer, „Religious Isolationism: Gone Forever?" The Christian Century, 23.10. 1974, pag. 980- 981.
16. Catholic Register, 21.09.1974.
17. The Orange County Register, 17.08.1990, pag. A5.
18. The Orange County Register, 15.04.1990, pag. G4.
19. Carol M. Ostrom, „Trust is Key, interfaith group agrees", Seattle Times, 11.03.1987.
20. Our Sunday Visitor, 13.11.1988.
21. Catholic World, mai/iunie 1989, pag. 140.
22. „60 de lideri religioşi se alătură pontifului, străzile din Assisi răsună de rugăciuni pentru pace", The Los Angeles Times,
28.10.1986.
292
23. Shared Vision: Global Forum of Spiritual and Parliamentary Leaders on Human Survival, toamna lui 1987, pag. 5.
24. Dintr-o broşură oficială a Global Forum of Spiritual and Parliamentary Leaders on Human Survival.
25. „For Global Survival: The Final Statement of the Conference", Shared Vision, vara lui 1988, pag. 12.
26. Ibid.
27. USA Today, 23.03.1989.
28. Numeroşi autori, Little Masonic Library, 1977, vol.4, pag. 32.
29. Albert Pike, Morals and Dogma of the Ancient and Accepted Scottish Rite of Free-masonry, 1906, pag. 226.
30. J. Blanchard, Scottish Rite Masonry Illustrated, 1979, voi. 2, pag. 320.
31. James Dobson, Focus on the Family, ianuarie 1987, pag. 7.
32. John Hick şi Paul F. Knitter, The Myth of Christian Uniqueness: Toward a Pluralistic Theology of Religions, 1988, pag. x-xi.
33. Orange County Register, 08.09.1990, pag. A10.
34. Time, 17.09.1990, pag. 23.
35. Ibid.
36. Nesweek, 17.09.1990, pag. 23.
37. The Bulletin, 11.09.1990.
38. Orange County Register, 08.09.1990, pag. A10.
39. Mikhail Gorbachev, Vital Speeches of the Day, 01.02.1989, pag. 230.
Capitolul 13 - Ecologie şi Pace globală
1. După o transcriere a unui discurs citat în NR1 Trumpet.
2. Ibid.
3. Christian News, 05.02.1990.
4. Global Forum on Environment and Development, Moscova, 15-19.01.1990.
5. Cari Sagan, Cosmos 1980 , pag. 243.
6. Mary Long, „Vision of a New Faith", Science Digest, noiembrie 1981, pag. 39.
7. Sequoia, octombrie/noiembrie 1988.
8. Our Sunday Vision, 04.02.1990, pag. 5.
9. Religious Workers for Lasting Peace, Disarmament and Just Relations Among Nations (Department of Externai Church
Relations of the Moscow Patriarchate), pag. 11,16.
Capitolul 16 - El trebuie să vină de două ori!
1. John Randolph Price, Practicai Spirituality ( Quartus, 1986), pag. 17-19.
2. Mesaj pus în nava spaţială Voyager pentru fiinţe extraterestre, conceput de Cari Sagan şi semnat de preşedintele Jimmy Carter.
Capitolul 17- Israel şi musulmanii din Arabia
1. Will Durant, The Story of Civilization: Vol.4, The Age of Faith, pag. 588.
2. Watertown Daily Times, 21.01.1990, pag. A5
3. Gorbachev, „U.S.S.R. Arms Reduction", pag. 233.
4. Washinton Post, 10.09.1990, pag. A22.
293
Capitolul 18- Misterele Trinităţii
1. Brooks Alexander, „One-to-One Correspondence", SCP Newsletter, 1988, pag.13.
2. Afirmat în diferite moduri în tot VT şi confirmat în NT în versete ca Isaia 43:3,11; 45:21; 49:26; 60:16; Osea 13:4;
l.Timotei 1:1; 2:3; Tit 1:3; 2:10; 3:4; Iuda 1:25, etc.
Capitolul 19- Cristos şi Anticrist în bătălia finală
1. Marvin Rosenthal, The Pre-Wrath Rapture of the Church pag. 208.
2. Ibid.
3. Ibid., pag. 209.
4. Disponibil de la InterVarsity Christian Fellowship, 6400 Schroeder Road, Madison, WI 53707-7895.
Capitolul 20 - Pregătirea pentru înşelăciune
1. William Shirer, Berlin Diary, as quoted by Gerald Suster in Hitler: The Occult Messiah pag. 140-141.
2. Time, 20.08.1989, pag. 43.
3. Preluată dintr-un material în limba germană ce conţine discursurile lui Hitler.
4. Dave Hunt, A Study Guide for The Cult Explosion,mi, pag. 121.
5. Norman Vincent Peale, Positive Imaging, 1982, pag. 77.
6. Robert Schuller, „Faith, The Force That Sets You Free!" Possibilities, septembrie/ octombrie 1988, pag. 22.
7. Robert Schuller, „Possibility Thinking Goals", Amway Corporation tape.
8. Titlul unei broşuri a lui Kenneth Hagin.
9. M. Scott Peck, New Age Journal mai/iunie 1987, pag. 51.
10. John White, „The New Age and the Second Corning of Christ", Body, Mind and Spirit, noiembrie/decembrie 1988,
pag. 48-53.
11. Martin, The Keys of This Blood, pag. 639-56.
12. Edward D. O'Connor, „The Pentecostal Movement in the Catholic Church, 1971, p. 58.
13. Ibid., pag. 128.
14. Ibid., pag. 166-67, etc.
15. „Ready to Evangelize the World: 23.000 charismatics gather for Indianapolis '90", Charisma and Christian Life,
octombrie 1990, pag. 25.
16. „Roman Catholic Double-Talk at Indianapolis '90", Foundation, pag. 14.16
17. The Catholic Counter-Reformation in the XXth century, nov/dec 1985, pag. 1.
18. Wayne Weible, Miracle at Medjugorje, aprilie 1988, pag. 8.
19. Christian News, 02.10.1989, pag. 4, quoting an interview in the St Louis Dispatch, 25.12.1988, cu „Seer Vicka
Ivankovic".
20. The Arizona Republic, 13.08.1989, pag. C5.
21. John Dale, The Prince and the Paranormal: The Psychic Bloodline of the Royal Family, 1986, pag. 14-18; US, 14.01.1985,
pag. 18-19, etc.
22. „ESP exists, scientist reports", The Orange County Register, 01.04.1990, pag. A10.
23. Chicago Sun-Times 11.01.1989.
24. New York Times International, 26.11.1989.
25. Convingerile New Age se răspîndesc cu mare repeziciune în Uniunea Sovietică printre politicienii de frunte. Boris
Ielţîn, noul conducător al Rusiei, cea mai mare republică sovietică, deşi cere o conducere spirituală/morală din partea
bisericii ortodoxe ruse, păstrează legături strînse cu Esalen, un centru New Age din San Francisco.
294
Forum-ul lui Werner Erhard (fost EST) îşi răspîndeşte influenţa în URSS, în timp ce Asociaţia pentru Psihologie Umanistă îşi
propagă învăţătura ocultă prin sesiunile de pregătire. Orientarea evenimentelor viitoare pare clară.
26. C.G. Jung, Memories, Dreams, Reflections 1963, pag. 183.
27. Hal Zina Bennett, „The Inner Guides", Magica] Blend, pag. 40.
28. Alfred S. Alschuler, „Recognizing Inner Teachers: Inner Voices Throughout His-tory", Gnosis Magazine, toamna lui 1987,
pag. 8-12, 29.
30. Vezi, de exemplu, John şi Paula Sandford, Healing the Wounded Spirit, 1985, pag. 439-440, unde ei echivalează Spiritul Sfînt
cu „ghizii interiori" Ia care se face apel prin practici oculte.
31. Alschuler, „Recognizing Inner Teachers", pag. 12.
Capitolul 21 - Speranţa creştină
1. Acestea fac parte dintre miile de scrisori primite ca răspuns la programul de radio creştin Russian Christian Radio, P.O. Box
1667, estes Park, CO 80517.
Anexa A - A fost Petru primul papă?
1. Vezi, de exemplu, Deuteronom 32:3,4; 2.Samuel 22:47; 23:3; Psalmul 62:1,2 şi multe alte versete asemănătoare.
Anexa C - Liturghia şi transsubstanţierea
1. The Fatima Crusader, Publicaţia oficială a The International Fatima Rosary Crusade, noiembrie/decembrie 1986, „The
Tremendous Value of Holy Mass", pag. 21.
Anexa F - Purgatoriul
1. Newsktter: The Padre Pio Foundation of America and the Mass Association, august 1988, pag. 2.
2. Ibid., pag. 3.
295
Index
Anderson, Sir Robert 64 Arafat, Yasser 106,208 Augustin 100
Babei 36,60,65-67,110
Babilon
60,61,64-66,91,104,105,108,110,111,230
Bea, Augustin 142
von Braun, Werner 238
Bush, George
18,22,51,52,56-58,84,93,103,124,149,150,
162,209
Carol cel Mare 109 Carnegie, Dale 234 Ceauşescu, Nicolae şi Elena 53 Charisma, revista 250 Churchill, Winston 21,50
Comunitatea Europeană 33,57,66,67,84 Consiliul Mondial al Bisericilor 138,153 Constantin, împăratul 98-
103,108,118,122,136,137,140,245,270 Cortina de fier 17,19,34,50,122,162,202-204,211
Dalai Lama 119,141,144,146,162,245,246 Dubcek, Alexander 55 DuPlessis, David 142 Durant, Will 99,100,107,137
Fatima 113-117,163,249-251,286, Forrest, Tom 250 francmasonerie 147,148 Freud, Sigmund 146
gîndire pozitivă 46,47
Goliţîn, Anatoli 55
Gorbaciov, Mihail
11,19,22,44,51,52,54,56,57,75,80,81,82,84,
85,87,93,94,96-98,102,103,106,107,110,121,
125,140,143,145,149,150,156,157,159,188,2
09,229,254
Gore, Al 154
Graham, Billy 70
Havel, Vaclav 82,83,96 Hitler, Adolf
21,23,32,207,211,231,242-246,252 Horn, Gyula 83 Hussein, Saddam 65,66,110,149,150,209,210,211
Imperiul Roman
29,33,34,57,62,63,64,79,80,81,82,88,92,98,
100,102,103,107,124,134,138,179,287
Ioan Paul II
17,51,87,91,93,95-98,103,106,113-116,118,11
9,136,138,139,141,144,145,161,162,249,286
lung, Cari 146,254 Keating, Karl 91,127
Lenin 54,122
de Liguori, Alphonsus 111
Lloyd-Jones, Martyn D. 125,130,132
Lourdes 116
Luther, Martin 124,125,133
Malachi, Martin 249
Mao Tze Tung 122,236,263
Măria, fecioara 111-117,163,250-252,254,
272,273,286
Marx, Karl 74,122
McAlvany, Donald S. 54
Meditaţia Transcedentală 43,139,162
Medjugorje 251,252
Merton, Thomas 139
Michelangelo 105,113
Mişcarea carismatică 142,246,248,250
Mişcarea „Jesus-only" 218
Mohamed 104,204-207,212,233,262
Moon, Sun Myung 44,45
Mormon, cartea 27,67
Muller, Robert 96,103
296
Naţiunile Unite 29 Tertulian 98

New Age (Noua Eră) Tilton, Robert 45


47,76,118,134,139,140,154,192,227,234,24 Toynbee, Arnold 21
7,248,252,253,263,283 Tozer. A.W. 48
Niceea, Conciliul de la 137 transsubstanţiere 133,274-279
ocultism 39,47,60,253 vizualizare 41,246,254
Ogorodnikov, Alexandr 97
Ouija 41 Walesa, Lech 93
OZN 192 Weyerich, Paul 53
Wilson, Robert D. 27
Paul VI 115,141,143 Wurmbrand, Richard 74
Peck, M. Scott 247 yoga 43,139,162,246
Pike, Albert 147
Pius XII 115 Zen, budismul 139,140
psihologie 43,44,146,148,234 zidul Berlinului 17,51,55,83,116
purgatoriu 285-287
Ramirez, Richard 68,69,71
Ratzinger, Joseph 127,139
răpire
24,26,37,38,49,76,178,185,186,189,190-194
,196-198,200-202,249,261
răpire posttribulaţionistă 26,195
răpire pretribulaţionistă
194,196,197,200,201
Reagan, Ronald 87
reîncarnare 233,245
Roberts, Oral şi Richard 45
Rogers, Cari 43,44,146
România 17,53,81,264
Roosevelt, preşedintele 23
de Roşa, Peter 101
Rushdie, Salman 212
Sabellius 217
Sagan, Cari 157,158
Saharov, Andrei 55
satanism 39,40,69,76,230
sida 69
spiritism 41
Spurgeon, C.H. 125,133,134
Suenens, Leon Joseph 142
Tereza, maica 138,139,146,157