CAP.

2 – SCALE DE MĂSURARE Calculul quantilelor pentru date Calculul mediei aritmetice pentru Calculul mediei in cazul analizei de itemi
Amplitudinea unei distribuţii organizate pe variante de variaţie variabile mai multe ca număr şi grupate
A = Xmax-Xmin+1 ∗ pe intervale de variaţie pi =
unde: Q = xsup + ∑ 𝑓𝑋 unde:
A – amplitudinea distributiei 𝑋= pi – indicele de dificultate si totodata
unde: 𝑁
Xmax - cea mai mare valoare Q - denumire generică pentru quantil; unde: media rezultatelor ansamblului
Xmin - cea mai mică valoare Xsup - valoarea superioară a f – frecvenţa pe interval subiectilor la itemi
intervalului anterior celui în care se află Xi – centrul intervalului fi – punctajul total obtinut de toti
Mărimea unui interval quota; (i variaza de la 1 la 7, numarul total al subiectii la un item
A i - mărimea intervalului de variaţie; intervalelor) N – numarul total al subiectilor
𝑖=
k d - diferenţa dintre valoarea absolută a N – numarul total al rezultatelor
unde: quotei şi frecvenţa cumulată absolută subiectilor
i – marimea unui interval pi =
anterioară
A – amplitudinea distributiei intervalului în care se află quota; Variabila codificată unde:
k - numărul de intervale în care dorim să f - frecvenţa simplă absolută a ( ) pi – (doar) indicele de dificultate
împărţim distribuţia intervalului în care se află quota u=
fi max – valoarea maximala pe care ar fi
----------------------------------------- unde: putut-o obtine subiectii la un anumit
Formula lui H.D. Sturges CAP. 3 – INDICATORI STATISTICI Xi – valoarea variabilă (mijlocul item
i= Calculul mediei aritmetice pentru intervalului) Stabilirea medianei
. variabile negrupate si puţine ca număr A – valoarea centrală a intervalului Rangul medianei:
unde: ∑𝑋 i - mărimea intervalului
i – marimea unui interval 𝑋=  pt un nr. impar de valori
𝑁
Xmax - cea mai mare valoare a unde: Calculul mediei aritmetice cu folosirea in  pt un nr. par de valori, se obtine prin
distributiei calcul a variabilei codificate “u” interpolare, situandu-se intre valorile cu
Xmin - cea mai mică valoare 𝑿 – notarea mediei aritmetice
𝑖 ∗ ∑ 𝑓𝑢
N - numărul total de răspunsuri ale ∑ 𝑿 - suma valorilor 𝑋 =𝐴+ rangul si
individuale ale variabilei X 𝑁
subiecţilor Unde:
N - numărul total de observaţii sau
A – o constanta egala cu marimea Abaterea medie
Formula Hahn-Shapiro efectivul distribuţiei
centrului intervalului pentru care ∑ |𝑋 − 𝑋 |
k=Int(N/5) variabila “u” = 0 𝐴𝑀 =
unde: Calculul mediei aritmetice pentru 𝑁
i – marimea unui interval unde:
k - exprimă numărul de intervale variabile mai multe ca număr şi grupate
fu – produsul din frecventa intervalului X – variabila
INT – partea întreagă a expresiei pe variante de variaţie
si variabila codificata “u”
numerice din paranteză ∑ 𝑓𝑋 𝑿 – media distributiei
𝑋= f – frecventa simpla a unui interval
𝑁 N – numarul total al valorilor variabilei
u – variabila codificata
Frecvența simplă relativă unde:
∑| |
f X - variabila ordonată pe variante de Daca 𝒙 = 𝑋 − 𝑋 => 𝐴𝑀 =
𝑓% = ∗ 100 variaţie
N unde: x = variabila de deviatie
unde: f - frecvenţa variantelor de variaţie
f – frecvența simplă sau frecvența N - volumul observaţiilor sau efectivul
absolută total al acestora
N – numărul total de subiecți

1
Pentru variabile grupate pe variante de Abaterea quartilă Md – mediana NPI
variatie, formula abaterii medii va Q3 − Q1 S – indicatorul de asimetrie 𝑃𝐴𝑃 =
𝑄= 𝑁𝐶
deveni: 2 unde:
∑ 𝑓|𝑋 − 𝑋 | ∑ 𝑓|𝑥 | unde: ∑𝑥 PAP - probabilitatea de apariţie a unei
𝐴𝑀 = = Q – abaterea quartile 𝑆= proporţii
𝑁 𝑁 𝑁𝑠
unde: Q3 – valoarea quartilului 3 unde: NPI - numărul de proporţii identice;
f - frecvenţa variantei de variaţie Q1 – valoarea quartilului 1 S – indicatorul de asimetrie (Skwenes) NC - numărul de combinaţii
x - variabila de deviaţie (X- 𝑋 )
Varianţa unei distribuţii CAP. 4 – GRADAREA PE CURBĂ Pentru estimarea numarului de bile
N - efectivul total
∑𝑥 Baza de gradare albe/negre dintr-un esantion mai mare
s – abaterea standard a distributiei
𝑠 = A (ex. 100 de bile din care 30 albe si 70
𝑁 𝐵𝐺 = negre si vrem sa calculam probabilitatea
unde: x = variabila de deviație k Calculul excesului pentru scale ordinale
unde: de a obtine 3 bile albe din 8 trageri)
(C75 − C25) NT!
A – amplitudinea distributiei 𝐾=
Abaterea standard
k - numărul de clase in care dorim sa C90 − C10 𝑃𝐴𝑃 = ∗ 𝑃!𝑁𝐸
unde:
𝑁𝐸! ∗ (𝑁𝑇 − 𝑁𝐸)!
∑𝑥 facem gradarea pe curba ∗ 𝑃2𝑁𝑇−𝑁𝐸
𝑠= = 𝑠 K – coeficientul de exces;
𝑁 unde:
Transformarea scorurilor brute în C75 – centilul 75; PAP - probabilitatea de apariţie a unei
unde: x = variabila de deviație variabile normate z C25 – centilul 25;
C90 – centilul 90; proporţii;
𝑋− 𝑋 C10 – centilul 10. NT – numarul de trageri;
Pentru date grupate pe variante de 𝑧=
variație 𝑠 NE – numarul de evenimente identice;
unde: Coeficientul de exces pentru distribuţii P1 – probabilitatea primului element
∑(𝑓𝑥 )
𝑠 = X - variabila originală care satisfac exigenţele scalelor de (ex: bile albe);
𝑁 𝑿 – media aritmetica a distributiei Interval P2 – probabilitatea celui de-al doilea
unde: element (ex: bile negre)
originale ∑𝑥
f – frecvențele variantelor de variație 𝐾=
s – abaterea standard
x – valoarea variabilei de variație 𝑁∗𝑠 Intervalul de fluctuatie a mediei unui
N – numărul total de subiecți/valori unde:
Transformarea variabilelor originale a x4 – puterea a 4a a variabilei de deviatie esantion => se foloseste abaterea
unor distribuţii în var. normate T standard a populatiei in determinarea
Varianţa unei distribuţii – calcul in s4 - puterea a 4a a abaterii standard a
10 erorii standard .
conditiile existentei unei distributii de 𝑇 = 50 + 𝑠
[𝑋 − 𝑋] Mc. Call distributiei √
valori pe intervale de variatie Formula lui H - variabilele Hull cu CAP. 7 – PROBABILITATE Intervalul de fluctuatie a mediei unei
oscilatii intre 1 si 100 Pentru estimarea numarului populatii => se foloseste abaterea
∑(𝑓𝑢 ) ∑(𝑓𝑢)
𝑠 =𝑖 ∗ − 14 proportiilor de aparitie standard a esantionului in determinarea
𝑁 𝑁 𝑇 = 50 + [𝑋 − 𝑋] (ex: cap-pajura la aruncatul cu banul)
𝑠 NT! erorii standard .
√
𝑁𝑃𝐼 = 𝐼𝐹𝑃 = 𝑋 ± 𝑀𝐸 sau
Abaterea standard – calcul in conditiile CAP. 5 – INDICATORI DE ASIMETRIE ȘI 𝑁𝐼! ∗ (𝑁𝑇 − 𝑁𝐼)!
existentei unei distributii de valori pe EXCES unde:
intervale de variatie NPI - numărul de proporţii identice; 𝑠
3(𝑋 − Md) 𝐼𝐹𝑃 = 𝑋 ± 𝑧 ∗
𝑆= NT - numărul de trageri; √𝑁
∑(𝑓𝑢 ) ∑(𝑓𝑢) s NI - numărul de evenimente identice unde:
𝑠=𝑖∗ − unde:
𝑁 𝑁 𝑿 – media esantionului;
𝑿 – media aritmetica
2
ME – marja de eroare; Abaterea redusa Cazul esantioanelor mici (≤30)
Z – variabila normata cu acelasi nume; 𝑋− 𝜇 𝑡
N – volumul esantionului; 𝑧= 𝜎 𝑋 − 𝑋
IFP – intervalul de fluctuatie a mediei =
√𝑁 𝑠 ∗ (𝑁 − 1) + 𝑠 ∗ (𝑁 − 1) 1 1
populatiei. ∗ +
𝑁 +𝑁 −2 𝑁 𝑁
Compararea a doua medii provenind din
Calcul interval de fluctuatie a mediei unui Gradul de libertate este = N1+N2-2. CAP. 9 – RELAȚIILE DE ASOCIERE ÎNTRE
esantioane independente (unde varianta
esantion cand cunoastem media si populatiei este cunoscuta) VARIABILE NOMINALE
abaterea standard a populatiei: Comparatia a doua medii provenind din Formula de calcul pentru testul X2
𝑋 − 𝑋 doua esantioane pereche sau corelate
𝐼𝐹𝐸 = 𝜇 ± 𝑀𝐸 sau 𝑧= 𝑋 = ∑
( )

𝜎 𝜎 𝜎
𝐼𝐹𝐸 = 𝜇 ± 𝑧 ∗ + Cazul micilor esantioane. Legea lui unde:
𝑁 𝑁
√𝑁 Student f0 – efectivele observate
unde: ft – efectivele teoretice sau alte effective
Cazul esantioanelor mari (>30) 𝐷
σ – abaterea standard a populatiei; 𝑡= 𝑠 observate
N – efectivul esantionului (pentru prima 𝑋 − 𝑋
𝑧=
formula) 𝑠 𝑠 √𝑁 Calculul numarului gradelor de libertate
μ – populatia; + unde:
𝑁 𝑁 𝑓 = 𝑚−1
N – volumul esantionului (pentru a doua 𝑫 – media diferentelor cuplurilor de
unde:
formula) Etapele testului “t” pentru esantioane date (suma diferentelor intre fiecare
f – numarul gradelor de libertate
z – variabila normata cu acelasi nume; mari independente cuplu de date impartita la numarul de
m – numarul de modalitati ale variabilei
ME – marja de eroare. 1) Se calculeaza mediile celor doua cupluri de date)
distributii (X, Y); ∑𝐷 CAP. 10 – RELAŢIA ÎNTRE DOUĂ
Calcul marja de fluctuatie (pentru a 2) Se calculeaza cele doua abateri 𝑠 = −𝐷 VARIABILE DE INTERVAL REGRESIA
stabili marimea efectivului esantionului standard (sx, sy); 𝑁 STATISTICĂ ŞI ECUAŢIA DE REGRESIE
pentru un prag de incredere dat) 3) Se calculeaza erorile standard ale - abaterea standard a diferentelor Formule de calcul pentru coeficientul de
𝜎 celor doua medii (Nx, Ny); Etape de calcul:
𝑀𝐹 = 𝑧 ∗ corelatie Bravais-Pearson
√𝑁 𝑠 1) Calcularea mediei diferentelor ∑ 𝑥𝑦
𝑠 = ∑𝐷 𝑟 =
CAP. 8 – TEORIA TESTELOR STATISTICE
𝑁 −1 𝐷= ∑𝑥 ∗ ∑𝑦
𝑠 𝑁 unde:
Calcul diferenta dintre o medie de 𝑠 = 2) Calculul variantei diferentelor si a
esantion si o norma 𝑁 −1 abaterii standard rxy – coeficientul de corelatie prin
𝑋 − 𝜇(𝑛𝑜𝑟𝑚𝑎) ∑𝐷 momentul produselor
4) Se calculeaza eroarea standard a
𝑧= 𝑠 = −𝐷 x, y – variabilele de deviatie
𝑠(𝜎) diferentei intre medii; 𝑁 ∑ 𝑥𝑦
√𝑁 3) Calculul erorii standard a mediei 𝑟 =
2 2 𝑛∗𝑠 ∗𝑠
unde: 𝑠 = 𝑠 +𝑠 diferentelor
z – variabila normata redusa; 𝑥 𝑦 𝑠 unde:
𝑠 = n – numarul total de perechi de rezultate
𝑿 – media esantionului; 5) Se calculeaza valoarea “t”. √𝑁 − 1
𝑋− 𝑌 4) Calculul valorii “t” luate in consideratie
μ – media populatiei;
𝑡= 𝐷 sx, sy – abaterile standard ale
s – abaterea standard a esantionului; 𝑠 𝑡= distributiilor valorilor variabilei X,
N – efectivul esantionului 6) Se interpreteaza “t”. 𝑠 respective Y
σ – abaterea standard a populatiei Pentru p<0,01 se respinge ipoteza.
in paranteza – simboluri alternative
3
Calculul mediei celor doua distributii de Ecuatia dreptei de regresie a lui Y in 𝒔𝒙 - abaterea standard a întregii serii de
valori raport cu X date continue;
∑𝑋 𝑦 =𝑏 ∗𝑥 p - proporţia acelor subiecţi care au
𝑋= rezolvat corect itemul sau care au
𝑁 unde:
∑𝑌 𝑦=𝑌−𝑌 răspuns în sensul evidenţierii trăsăturii
𝑌= specificate în titlul testului.
𝑁 𝑥 =𝑋−𝑋
𝑠
Pentru date negrupate
𝑏 =𝑟 ∗ 𝑞 =1−𝑝
𝑠
𝑟 by– coeficientul de regresie a lui Y in
Formula pentru calcularea coeficientului
𝑁 ∑ 𝑋𝑌 − ∑ 𝑋 ∑ 𝑌 raport cu X
φ
=
𝑝𝑖𝑗 − 𝑝𝑖 𝑝𝑗
[𝑁 ∑ 𝑋 − (∑ 𝑋) ] ∗ [𝑁 ∑ 𝑌 − (∑ 𝑌) φ=
𝑝𝑖 𝑞𝑖 ∗ 𝑝𝑗𝑞𝑗
Formula abaterii standard a seriei de
𝑟√𝑛 − 2 date x sau
𝑡= 𝑝𝑖𝑗 − 𝑝𝑖 𝑝𝑗
√1 − 𝑟 ∑𝑥 φ=
𝑠 = 𝑝𝑖−𝑝2 𝑖 ∗ 𝑝𝑗−𝑝2 𝑗
Ecuatia dreptei de regresie a lui X catre 𝑁
Y
𝑥 =𝑏 ∗𝑦 Formula abaterii standard a seriei de
unde date y
unde:
𝑥 =𝑋−𝑋 ∑𝑦 𝒑𝒊𝒋 -proporţia răspunsurilor punctate
𝑦=𝑌−𝑌 𝑠 =
𝑁 cu 1 comune itemilor i si j;
𝑿 – estimarea variabilei X
𝒑𝒊 -proporţia itemilor punctaţi cu 1 la
bx – coeficientul de regresie a lui X in
𝑌 = 𝑏 (𝑋 − 𝑋) + 𝑌 itemul i;
raport cu Y
𝒑𝒋 -proporţia itemilor punctaţi cu 1 la
𝑋 = 𝑏 (𝑌 − 𝑌) + 𝑋
𝑠 itemul j;
𝑏 =𝑟 ∗
𝑠 Formula coeficientului de corelaţiei
unde: biserial punctat 𝑞 =1−𝑝
sx – abaterea standard a valorilor seriei 𝑋 −𝑋 𝑞 = 1−𝑝
X 𝑟 = ∗ 𝑝𝑞
𝑠
sy – abaterea standard a valorilor seriei
unde:
Y
𝑿𝒑 - media aritmetică a variabilei
rxy – coeficientul de corelatie intre
valorile variabilei X si valorile variabilei continue a subiecţilor care au primit la
Y item valoarea 1;
𝑿𝒒 - media aritmetică a variabilei
continue a subiecţilor care au primit la
item valoarea 0;