Tratamentul DZ

Tratamentul DZ urmăreşte menţinerea unui echilibru metabolic cât mai apropiat de normal,
care să prevină apariţia complicaţiilor acute sau cronice.În DZ tip 2 se impun alte cîteva măsuri
de protecţie cardio-vasculară, ştiind că 75-85% dintre aceşti pacinţi sfîrşesc prin afecţiuni cardio-
vasculare.Obiectivele terapeutice vor fi :Hb A1c sub 7% ,valorile TA sub 130/85,col LDLsub
100mg/dl,col.HDL peste 45mg/dl,trigliceride sub 200mg/dl, aspirină la toţi pacienţii peste 18
ani, dacă nu au contraindicaţie, IEC in caz de HTA sau boli vasculare sau factori de risc cardio-
vascular.
Optimizarea stilului de viaţă
Tratament dietetic (TD)
TD este obligatoriu în DZ. El este adaptat fiecărui bolnav, în raport cu tipul DZ,
greutatea actuală, greutatea ideală, vârsta, sexul, efortul fizic depus, bolile asociate.
TD s-a schimbat de la o etapă la alta, actual fiind apropiat de regimul alimentar al
indivizilor nediabetici în ceea ce priveşte procentul principiilor nutritive.
Se urmăreşte atingerea greutăţii ideale şi menţinerea acesteia.
Consumul de apă va fi după senzaţia de sete, fără restricţii.
Se permit 1-2 cafele pe zi, slabe, îndulcite cu zaharină sau alt edulcorant.
Se recomandă ceaiul de teci de fasole albă-uscate, frunze de dud alb, afin.
Se va limita consumul de alcool, întrucât acesta poate induce hipoglicemii, poate masca
hipoglicemia, poate da tulburări de comportament cu perturbarea tratamentului, poate duce la
creştere ponderală prin aportul caloric, poate agrava neuropatia şi hepatopatia dismetabolică.
Fumatul se va interzice cu desăvărşire.
Etapele elaborării regimului alimentar
Calculul greutăţii ideale (GI). Se preferă actual formula Societăţii de Asigurări Metopolitane din
New York, care ia în calcul vârsta, înălţimea, sexul:
GI = 50 + 0,75 (T-150) + (V-20) / 4
unde:
T=talia în cm
V=vârsta în ani
Pentru femei se înmulţeşte rezultatul cu 0,9.
Calculul necesarului caloric zilnic la adulţi:
- Repaus la pat: 25 cal/Kgc/zi
- Sedentari: 25-35 cal/Kgc/zi - funcţionari, contabili, pensionari
- Muncă fizică medie: 35-40cal/Kgc/zi: - studenţi, cadre didactice, tapiţeri, legători, telefonişti,
telegrafişti, marochineri
- Muncă fizică grea: 40-45 cal/Kgc/zi: - tractorişti, morari, brutari, strungari, tâmplari, ţesători
- Muncă fizică foarte grea: 50-60 cal/Kgc/zi: - tăietori de lemne, tăietori de piatră, fierari
betonişti, mineri, furnalişti, oţelari.
Acest tip de efort este interzis diabeticilor, întrucât ar exita permanent riscul dezechilibrului DZ.
La aceeaşi vârstă şi efort fizic femeile consumă cu 500-700 calorii/zi mai puţin.
- La gravida diabetică şi în timpul alăptării sunt suficiente 1800-2400 cal/zi.
- Necesarul caloric scade cu înaintarea în vârstă.
- Pacienţii obezi vor primi până la normalizarea greutăţii, cu 500-1000 calorii pe zi mai puţin
decât necesarul calculat. Pacienţii cu deficit ponderal vor primi regim alimentar hipercaloric.
Împărţirea caloriilor pe principii nutritive
- Glucidele sau hidraţii de carbon asigură 50-60% din caloriile zilnice (3-5g/Kgc/zi, faţă de 4-
8g/Kgc/zi la nediabetici) reprezentând 120-350gHC/zi. Prin ardere 1g de HC eliberează 4 calorii.
Cantitatea de HC consumată zilnic va fi deci aproape normală, dar se vor prefera HC cu
absorbţie lentă (pâine, făinoase, caortofi, etc).
După conţinutul în HC alimentele se clasifică astfel:
a. Alimente consumate fără restricţie (necântărite): legumele şi fructele cu conţinut sub 5g HC%.
b. Alimente consumate cântărite zilnic: pâinea (50% HC); făinoasele şi cartofii fierte (20% HC),
orezul, grisul (20% HC fierte); legu-minoasele uscate (5o% HC nefierte); fructele (10% HC);
legumele cu conţinut peste 5% HC, laptele, caşul, urda, brânza de vaci (4% HC).
c. Alimente interzise: zahărul, prăjiturile cu zahăr, bomboanele, ciocolata, rahatul, halvaua,
siropurile, biscuiţii cu zahăr şi miere, fructele cu conţinut peste 10% HC, strugurii, prunele,
bananele, băuturile răcoritoare cu zahăr. Când există posibilitatea automonitorizării, se pot
permite şi aceste alimente, post prandial, cu eventuală suplimentare a terapiei.
- Lipidele: vor asigura 25-30% din raţia calorică. Arderea unui gram de lipide eliberează 9
calorii. Pentru reducerea riscului aterosclerozei, normalizarea funcţiilor plachetare, scăderea
lipidelor, se recomandă reducerea acizilor graşi saturaţi sub 10%, deci sub1/3 din necesarul
caloric zilnic, creşterea ingestiei de acizi graşi mononesaturaţi (ulei de măsline) şi polinesaturaţi
(uleiuri vegetale).
Consumul de colesterol nu trebuie să depăşească 300mg/zi.
- Proteinele: reprezintă 10-15% din raţia calorică, sau 0,8-1,2g/Kgc/zi, ceea ce reprezintă 50-
70g/zi, asigurând o balanţă azotată pozitivă. Se vor evita regimurile hiperproteice de altădată
care grăbeau instalarea complicaţiilor renale. Prin arderea unei gram de proteine se eliberează 4
calorii.

Conţinutul în colesterol al alimentelor (mg/100g).

Aliment/100g Colesterol (mg)
Creier de bovină 2300
Gălbenuş de ou de găină 1480-2000
Gălbenuş (1 ou) 230
Creier de porc 800
Ficat de bovină 320
Ficat de porc 180
Rinichi de bovină 410
Brânzeturi 200
Carne grasă 125
Smântână 100
Lapte de vacă 110
Unt 120-280

Din totalul de proteine ingerate se recomandă ca 50% să fie de origine animală (carne,
brânză, albuş, lapte), restul de 50% fiind de origine vegetală (pâine, cartofi, legumoniase,
cereale).
La copii se vor asigura 1,3-1,5g/Kgc/zi, necesare creşterii şi dezvoltării.
- Sodiul (Na). Întrucât DZ se asociază frecvent cu hipertensiunea arterială (HTA) se recomandă
folosirea a 3-6g de clorură de Na pe zi. La apariţia complicaţiei renale sau a insuficienţei cardiace,
reducerea Na va fi corespunzătoare.
- Vitaminele vor fi suplimentate numai în regimurile alimentare hipocalorice ale obezului
- Fibrele alimentare sunt substanţe de “balast”, neabsorbabile, provenite din: fructe, legume,
cereale, fasole, mazăre uscată etc. Ele au rolul de a mări bolul fecal, normalizând astfel scaunul,
scad glicemia, colesterolemia, insulinemia, incidenţa cancerului de colon, în cantitate de 20-
30g/zi.
O cantitate mare de fibre alimentare creşte incidenţa cancerului gastric, scade absorbţia
intestinală de calciu, zinc, magneziu, fosfor.
- Edulcorantele (înlocuitorii de zahăr): fructoza, sorbitolul, xylitolul. Se găsesc în fructe şi
unele legume şi au aceiaşi putere calorică ca zahărul, capacitate edulcorantă puţin mai mare
fructoza (doza 30-40g/zi) sau mai mică sorbitolul şi xylitolul (doza 10-20g/zi).
Efectuarea tabelului cu alimente astfel încât să se asigure toate principiile alimentare necesare,
din anumite grupe de alimente.
Împărţireaa HC în 4-6 mese, funcţie de tratament, pentru a evita atât hipoglicemia cât şi
hiperglicemia postprandială.
Astfel, un pacient sub tratament cu insulină va mânca dimineaţa şi seara câte 20% din
HC, la prânz 30% din HC iar la cele 3 gustări câte 10% din HC.
Întocmirea meniului funcţie de preferinţele alimentare ale pacientului.

Conţinutul în principii nutritive la 100 g produs comestibil.

Alimentul HC Proteine Lipide

Cereale şi produse de cereale

pâine albă 50 10 2
pâine neagră 50 8 1
pâine Graham 50 10 1
pâine hipoglucidică 23 30 1
făină albă 75 10 1
făină neagră 70 10 1
mălai 72 10 1
mămăliguţă pripită 12,5 2 -
Biscuiţi 74 10 10

fidea, macaroane, spa-

ghete, orez, griş, tăiţei
nefierte
75 10 -
fidea, macaroane, spa-
ghete, orez, griş, tăiţei
fierte
 20 3 -
porumb uscat 70 9 -
porumb crud fiert 20 3 -

Legume
fasole, mazăre, linte
uscată
47 - 53 21 - 25 2
usturoi uscat 25 7 -
cartofi 17 - 20 1 -
hrean 20 2 -
mazăre verde boabe 15 8 -
păstârnac 15 1 -
roşii în bulion 12 4 -
ceapă uscată 10 1 -
morcovi cruzi 10 1 -
pătrunjel rădăcină 10 1 -
sfeclă roşie 10 1 -
ţelină rădăcină 10 1 -
pătrunjel frunze 7 4 -
urzici 7 1 -
gulii 6 1 -
ardei gras 5 1 -
dovleac (seminţe) 5 28 47
fasole verde 5 2 -
ridichi 5 1 -
varză crudă 5 2 -
vinete 5 2 -
ceapă verde 4 1 -
roşii 4 1 -
castraveţi 3 1 -
dovlecei 3 - -
salată verde 3 1 -
spanac 3 2 -
sparanghel 2 1 -
ciuperci 2 5 -
conopidă 2 - -
 Fructe
curmale 80 2 -
prune uscate 71 - -
stafide 71 2 7
castane 70 11 7
smochine uscate 58 4 1
cacao 40 23 -
struguri 20 1 -
banane fără coaje 20 1 -
prune 20 1 -
caise nectar 17 1 -
smochine proaspete 16 - -
zmeură 16 1 1
piersici 15 1 -
dude 15 1 1
caise 15 1 1
mure 15 1 1
gutui 15 - -
vişine 15 1 1
afine 15 1 -
pere 15 1 -
floarea soarelui (seminţe) 15 15 32
portocale suc 13 1 -
ananas 12 - -
arahide, alune 12 9 34
portocale, mandarine 10 - -
cireşe, corcoduşe 10 1 -
fragi 10 1 1
mere 10 - 15 - -
pepene galben 10 - -
căpşuni 8 1 1
lămâi suc 8 - -
măsline 7 2 35
grepefruit suc 6 - -
 pepene verde (lubeniţă) 6 - -
nuci uscate 5 20 60
grapefruit 4 - -

Lapte şi produse lactate

lapte praf 40 27 24
lapte vacă 4 4 2
lapte acru vacă 4 4 2
brânză de vaci din lapte
degresat, urdă
4 17 1
smântână 3 3 20
telemea 1 17 20
brânză topită 1 29 30
caşcaval 1 20 25
frişcă - - 40

Zahăr şi produse zaharoase

glucoză, zahăr 100 - -
drageuri 99 - -
caramele 96 - -
miere 80 - -
marmeladă 71 - 73 1 -
dulceţuri şi gem 73 - -
ciocolată 55 6 35
rahat 55 1 -
halva 43 19 31
ciocolată amară 18 5 53

Carne şi preparate din carne

carne de vită - 20 3
carne de porc - 20 6 – 35
carne de oaie - 20 6
carne de găină - 20 5 – 10
carne de miel - 20 20
carne de gâscă - 16 - 18 20 – 35
 carne de raţă - 20 6
carne de curcă - 21 15
carne de iepure - 22 1
carne de căprioară - 20 2
cârnaţi - 15 35
creier 1 22 13
ficat 4 20 6
lebervuşti 1 17 24
limbă - 16 15
muşchi ţigănesc - 26 26
parizer, cremvurşti - 10 25
pate ficat 1 15 23
plămâni - 20 -
rinichi - 18 5
salam - 15 - 20 15 – 20
salam sibiu - 26 43
slănină - 10 74
şuncă presată - 18 27
tobă - 23 22
Peşte
crab, hering, icre crab,
păstrăv, morun
- 19 2-6
icre negre 3 25 15
nisetru - 18 17
somn - 18 17
ştiucă, şalău - 19 7

Grăsimi
unt 3 8 80
margarină - - 80
untură, seu, ulei - - 100
smântână 3 3 20

Ou
ou de găină (50g) - 7 6
 gălbenuş (18g) - 4 6
albuş (27g) - 3 -
ou raţă (60g) - 7 8
praf de ou (100g) 2 45 70

Exerciţiul fizic
Exerciţiul fizic este parte integrantă a tratamentului DZ.
Rolul exerciţiului fizic:
 Scade glicemia şi implicit hemoglobina glicozilată, prin creş-terea consumului de
glucoză dar şi prin creşterea sensibilităţii la insulină;
 Exerciţiul fizic efectuat constant îmbunătăţeşte profilul lipidelor şi al
lipoproteinelor. Astfel creşte HDL colesterolul, în timp ce colesterolul total are tendinţa la
scădere. Acest lucru se explică prin creşterea activităţii lipoproteinlipazei, care accentuează
conversia VLDL în HDL. S-a constatat şi o scădere a nivelului trigliceridelor serice.
 Creşte consumul energetic, prevenind obezitatea;
 Tonifică cordul şi aparatul respirator;
 Dă sens şi calitate vieţii.
Se recomandă efectuarea lui regulată, cu evitarea sporturilor de per-formanţă. Se preferă
mersul pe jos (2-3 km), gimnastica, înnotul (cu însoţitor), tenisul etc.
Contraindicaţiile efortului fizic:
 Prezenţa corpilor cetonici, când efortul fizic are acţiune adversă;
 Complicaţii severe: retinopatie hemoragică, nefropatie diabe-tică, cardiopatie
ischemică, HTA severă, plăgi la nivelul membrelor inferioare etc.
Precauţii:
Riscul major în efortul fizic este hipoglicemia, care trebuie să fie prevenită, prin:
 Ingerarea suplimentar a 20-40 g hidraţi de carbon pentru fiecare oră de efort fizic
şi suplimentarea acestora în caz de hipoglicemie.
Scăderea dozelor de insulină anticipat, cu 5-50%, când efortul este previzibil sau când pacienţii
sunt supraponderali.
- Prin efectul său hipoglicemiant exerciţiul fizic este recomandat ca o componentă a
tratamentului diabetului zaharat. Exerciţiul fizic efectuat cons-tant creşte sensibilitatea ţesuturilor
periferice şi a ficatului la acţiunea insulinei.
În ultimii ani au fost acumulate noi informaţii cu privire la beneficiile dar şi la posibilele
efecte adverse ale exerciţiilor fizice la pacienţii cu diabet zaharat.
Efecte metabolice ale exerciţiului fizic la individul sănătos.
- În primele 5-10 minute de exerciţiu fizic principala sursă de energie este glicogenul
muscular.
- Pe măsură ce exerciţiul continuă sunt utilizate ca substraturi energetice glucoza sanguină şi
acizii graşi liberi nesaturaţi.
- Dacă exerciţiul continuă pentru câteva ore, acizii graşi liberi nesaturaţi devin combustibilul
principal.
- În cursul primei ore de exerciţiu nivelul sanguin al glucozei rămâne nemodificat, deoarece creşte producţia
hepatică de glucoză pentru a asigura nevoile muşchiului care efectuează exerciţiul fizic.
- 75% din glucoza eliberată de ficat rezultă din glicogenoliză hepatică iar restul din
gluconeogeneză.
- Dacă exerciţiul continuă pentru câteva ore, producţia hepatică de glucoză nu mai poate asigura nevoile
crescânde şi glicemia începe să scadă. La individul normal hipoglicemia poate apărea după 2-3 ore de exerciţiu fizic
efectuat fără aport caloric.
- Dacă exerciţiul fizic e precedat de ingestia de dulciuri concentrate ce determină
hiperinsulinemie, hipoglicemia poate apărea după primele 30 minute de exerciţiu fizic.
Efecte metabolice şi hormonale ale exerciţiului fizic în diabetul zaharat.
În diabetul zaharat insulinodependent răspunsul metabolic şi hormonal la exerciţiul fizic
depinde de:
- intensitatea şi durata exerciţiului
- controlul metabolic al pacientului
- doza şi tipul de insulină injectată înainte de exerciţiu
- locul de injectare al insulinei
- timpul scurs între administrarea insulinei şi desfăşurarea exerciţiului
- intervalul de timp scurs de la ultima masă şi exerciţiu.
În timpul exerciţiului fizic glicemia poate să scadă (cel mai adesea), să crească sau să
rămână nemodificată. Răspunsul glicemic la exerciţiul fizic este determinat la pacienţii cu diabet
zaharat de nivelul insulinemiei.

Creşte mobilizarea lipidelor şi cetogeneza la nivelul ficatului astfel încât pacientul

hipoinsulinizat poate deveni hipercetonemic şi cetonuric după exerciţiul fizic.
Hipoglicemia poate apărea la câteva ore sau chiar a doua zi după exerciţii prelungite,
acest lucru fiind explicat prin persistenţa captării glucozei de către muşchi, care îşi reface
rezervele de glicogen.
În exerciţiile efectuate constant, pe o perioadă mai lungă de timp (antrenament fizic) la
pacienţii insulinodependenţi se constată o îmbunătăţire a sensibilităţii la insulină a ţesuturilor
periferice şi a ficatului, şi o îmbunătăţire a controlului metabolic ( cu condiţia adaptării dietei şi
insulinoterapiei pentru a evita hipoglicemia).
În cursul exerciţiilor fizice acute are loc creşterea captării periferice a glucozei, mai mult
decât producţia hepatică de glucoză, având ca urmare scăderea glicemiei. În acelaşi timp se
constată şi o scădere a insulinemiei, de aceea instalarea hipoglicemiei la pacienţii cu DZ tip 2
este foarte rară chiar şi în exerciţiile prelungite.
La pacienţii cu DZ tip 2 antrenamentul fizic creşte sensibilitatea la insulină, această
sensibilitate menţinându-se 12-16 ore după exerciţiu.
Controlul glicemic se îmbunătăţeşte, HbA1 scade cu 1-1,5% după 6 săptămâni de
antrenament.
Se modifică profilul lipidelor şi lipoproteinelor plasmatice, antre-namentul fizic fiind un
important mijloc de luptă împotriva aterogenezei. În primul rând se constată reducerea VLDL ca
urmare a activării lipopro-teinlipazei musculare. Aceasta facilitează totodată transferul
proteinelor de la suprafaţa VLDL, particulelor de HDL3 şi transformării lor în HDL2. Are loc o
reducere a LDL colesterolului.
Un alt aspect al antrenamentului fizic îl reprezintă reducerea valorilor presiunii arteriale.
Efectul hipotensiv se datorează instalării în timp a unor mecanisme hemodinamice, nutriţionale,
metabolice, endocrine şi psihice.
Cele hemodinamice acţionează prin scăderea frecvenţei cardiace, a rezistenţei vasculare
periferice şi / sau a activităţii sistemului nervos simpatic.
 După cum am amintit la pacienţii cu DZ tip 2 care efectuează constant efort fizic se
modifică şi obiceiurile alimentare, iar datorită consumului ener-getic din timpul antrenamentului
fizic, are loc şi o reducere a greutăţii corporale.
Sunt recomandate exerciţii fizice uşoare sau moderate: mersul pe jos, ciclismul, înotul (cu
însoţitor), alergatul.
Pacienţii cu DZ trebuie însă consultaţi atent clinic şi biologic înaintea şi în timpul
antrenamentului fizic, deoarece pot apărea şi o serie de complicaţii şi consecinţe negative asupra
stării de sănătate:
- la pacienţii aflaţi pe sulfonilureice şi care fac efort intens poate apărea hipoglicemia;
- exerciţiul fizic intens poate declanşa la cei cu afecţiuni cardio-vasculare crize de angină
pectorală, infarct miocardic, aritmii cardiace, chiar moartea subită;
- la pacienţii cu retinopatie diabetică pot apărea hemoragii în vitros, dezlipire de retină;
- la cei cu nefropatie diabetică - exerciţiul fizic poate accentua proteinuria;
- la cei cu neuropatie periferică - lipsa sensibilităţii poate fi urmată de alterarea ţesuturilor moi
sau articulaţiilor;
- la cei cu neuropatie vegetativă: scăderea răspunsului cardio-vascular la efort, scăderea
capacităţii aerobe maxime, alterarea răspunsului la deshidratare, hipotensiunea ortostatică, sunt
fenomene ce pot să apară.
În DZ tip 2 exerciţiul fizic determină foarte rar hipoglicemie. De aceea la aceşti pacienţi
nu este nevoie de suplimentarea hidraţilor de carbon.
2.6.1.3. Fumatul este recunoscut ca factor de risc independent pentru afecţiunile cardio-vasculare
atât la bărbaţi cât şi la femei.
Studiile efectuate au arătat un risc de 8 ori mai mare pentru boala coronariană la pacienţii
cu diabet (fumători sau nefumători) faţă de nediabetici, cu un risc şi mai mare pentru infarctul de
miocard la diabeticii care fumează mai mult de 15 ţigări/zi.
Se discută că fumatul poate înrăutăţii şi posibil accelera complicaţiilor cronice ale DZ.
Este evident că la subiecţii nediabetici care se abţin de la fumat pentru câţiva ani se poate
reduce progresiv riscul de a dezvolta o boală cardiacă coronariană.
Efectele opririi fumatului nu au fost sistematic studiate la populaţia diabetică, dar studiile
preliminare au arătat că oprirea fumatului este la fel de benefică pentru pacienţii cu diabet şi de
aceea, trebuie să facem orice efort pentru a descuraja aceşti pacienţi să fumeze.
Pacienţii cu diabet zaharat ar trebui întrebaţi de rutină dacă fumează, iar una din ţintele
programelor educaţionale ale diabeticului ar trebui să fie renunţarea la fumat.
Fumatul prin stimularea eliberării de catecolamine induce endotelio-contracţie, aglutinare
trombocitară şi lezare endotelială.
Alcoolul. Consecinţele metabolice ale oxidării alcoolului se datoresc în primul rând modificării
ritmului de transformare a NADH în NAD.
Dintre acestea menţionăm inhibiţia gluconeogenezei. Alcoolul este un puternic inhibitor
al gluconeogenezei şi poate fi cauză de hipoglicemie la pacienţii cu DZ.
La pacienţii diabetici trataţi cu insulină sau sulfonilureice mecanismele normale de
feedback negativ, care suprimă secreţia endogenă de insulină în cursul hipoglicemiei nu
acţionează. De aceea, la aceşti pacienţi alcoolul poate provoca hipoglicemii severe.
Consumul de alcool trebuie din aceste motive să se însoţească întotdeauna şi de o ingestie
adecvată de hrană.
 Efectele alcoolului pot masca simptomele hipoglicemiei. Invers, există situaţii în care
pacienţii diabetici aflaţi în hipoglicemie pot fi din greşeală consideraţi în stare de ebrietate,
nefiind luate măsurile imediate de tratament a hipoglicemiei, ce poate avea consecinţe grave.
Conţinutul crescut în calorii al băuturilor alcoolice, care derivă din conţinutul în zahăr şi
din alcool însuşi, trebuie luat în considerare la pacienţii cu diete de slăbire.
Ingestia de alcool poate creşte nivelul trigliceridelor circulante. De aceea la pacienţii cu
hipertrigliceridemie alcoolul trebuie stopat.
Alcoolul creşte concentraţia plasmatică de lactat şi poate fi un factor ce contribuie la
dezvoltarea acidozei lactice la pacienţii trataţi cu biguanide. De aceea trebuie limitată prescrierea
de metformin (Meguan) la pacienţii cunoscuţi consumatori de alcool.
La pacienţii trataţi cu Clorpropamid ingestia de alcool poate fi urmată de roşeaţa feţei
(facial flushing).
La consumatorii cronici de alcool poate apărea neuropatia alcoolică ce poate agrava
simptomele neuropatiei diabetice.
British Diabetic Association recomandă privitor la consumul de alcool următoarele:
- consumul maxim zilnic să fie de 3 echivalenţi pentru bărbaţi, 2 echivalenţi pentru
femeie.
1 echivalent - o singură măsură pentru băuturi spirtoase
- un pahar mic de vin sec
- o halbă de bere.
- să se includă conţinutul caloric al băuturilor în calculul dietelor de slăbire, să se evite
vinurile dulci, lichiorurile.
- pacienţii trataţi cu sulfonilureice să-şi limiteze consumul de alcool, cei ce prezintă
simptome de neuropatie sau hipertrigliceridemie să stopeze consumul de alcool.