ROMA ANTICĂ

Întemeierea Romei(753 î. Hr.)

• Eneida, mitul care explică formarea poporului roman

• Legenda fraţilor Romulus şi Remus, care relatează fondarea oraşului

ROMA REGALĂ(753-509 î. Hr.)

Regii Romei
• Regele era comandantul suprem al armatei, judecătorul suprem şi mare preot;

• El controla calendarul şi dirija ceremoniile religioase;

• Însemnele regilor Romei erau 12 lictori conducând legăturile ce purtau topoare,

dreptul de a se așeza pe un scaun de fildeş, Toga Picta de culoare roșu închis,
încălțăminte roșie și o diademă albă în jurul capului.

Alegerea regelui

• Senatul alegea un candidat care era aprobat de către Adunarea poporului;

• După alegere avea loc o ceremonie religioasă prin care se cerea acordul zeilor;

• Dacă zeii erau favorabili noul rege primea toate puterile în stat.

Romulus 753 – 716 î.Hr.

• După fondarea orașului, Romulus a format Legiunea Romană, constituită din 6000
infanterie și 600 cavalerie.

• Romulus a luptat în mai multe războaie în care a învins, mărind controlul Romei în tot
Latiumul și în multe dintre zonele înconjurătoare.

Numa Pompilius 715 – 674 î.Hr.

Lăudat pentru înțelepciunea sa naturală, domnia lui Numa a fost marcată de pace și
prosperitate.

Numa a organizat Calendarul roman, instituind mai multe ritualuri religioase ale
Romei
 Tullus Hostilius 673 – 642 î.Hr.

Tullus a purtat război împotriva cetății Alba Longa, care a fost distrus.

Tullus a luptat atât de multe războaie încât neglijase complet venerarea zeilor.
Legenda spune că din această cauză o ciumă a infectat orașul, Tullus însuși aflându-se
printre cei infectați.

Ancus Martius 642 – 617 î.Hr.

El a construit un apeduct, Aqua Martia și a construit prima închisoare romană pe

Dealul Capitoliului.

Tot el a construit și primul pod peste Tibru. De asemenea, el a fondat portul Romei
Ostia pe Marea Tireniană.

Lucius Tarquinius Priscus 616 -579 î.Hr.

A fost primul rege etrusc.

A construit marele sistem de canalizare al Romei, folosit pentru secarea zonei de

mlaștină dintre cele șapte dealuri ale Romei. În locul acesteia, a început ceea ce avea
să devină Forul Roman.

Cel mai faimos proiect de construcții al său este Circus Maximus, un imens stadion
folosit pentru întrecerile de care, rămânând până în zilele noastre cel mai mare
stadion din lume.

Servius Tullius 578 – 535 î.Hr.

A construi primele ziduri ce înconjurau complet cele șapte dealuri ale Romei;

A instituit primul recensământ din lume, care diviza poporul Romei în cinci clase
economice.

Drepturile de vot erau acum bazate pe bogăția economică, transferând multă putere
în mâinile elitei romane.

Lucius Tarquinius Superbus 535 – 510/509 î.Hr.

Tarquinius a folosit violența, uciderea și terorismul pentru a menține controlul asupra

Romei.

Lucius Brutus a convocat Senatul și l-a expulzat pe Tarquinius și monarhia sa din

Roma în 510 î.Hr.
 REPUBLICA ROMANĂ(509-31 î.Hr)

Întemeierea Republicii
Lucius Tarquinius Collatinus și Lucius Junius Brutus au fost aleși primii doi consuli,
ofițerii șefi ai noii Republici.

Senatul

Era format din conducătorii clanurilor: patricieni şi foşti consuli. Rolul acestuia era
de a-i sfătui pe magistraţi şi de a autoriza deciziile populare

Senatul are, mai întâi, dreptul de a dispune de visteria statului. Şi să trimită soli în
afara Italiei, fie pentru a stinge vreo neînţelegere, fie pentru a cere sau a porunci un
anumit lucru, fie pentru a primi supunerea unui popor, fie pentru o declaraţie de
război. Tot Senatul este cel care trebuie să-i primească pe solii care vin la Roma şi să
hotărască ce trebuie făcut cu aceştia, în ce chip trebuie să li se răspundă. (Polibius,
Istorii ).

Consulii

Aveau rolul de:

a convoca adunările;

a conduce în politica internă şi externă;

conducători supremi ai armatei.

Tribunul plebei

Tribunatul plebei: era alcătuit, la început, din doi magistraţi ce aveau funcţia de a-i
proteja pe cetăţeni de acţiunile arbitrare ale celorlalte instituţii de conducere. Aveau
drept de veto faţă de orice măsură a unui magistrat sau a Senatului.

Persoanele lor erau sacrosante.

Dictatorul

La vreme de război se numea un dictator, un magistrat căruia i se încredințau puteri

extraordinare pentru o perioadă maximă de 6 luni.

Avea puteri nelimitate militare şi civile.

Era numit la propunerea Senatului.

Alţi magistraţi

Pretorul: administraţia juridică civilă şi uneori comandant militar;

Edilii: supravegheau organizarea şi funcţionarea pieţelor, comandau poliţia;

Cvestorii: administrau tezaurul public;

Cenzorii: efectuau recensământul cetăţenilor şi întocmeau lista cu membrii Senatului

Patricieni şi plebei

Patricienii formau aristocraţia şi erau urmaşii primilor locuitori ai Romei. Erau

proprietari de pământ.

Plebea s-a format din noii supuşi şi din cei veniţi la Roma. Erau oameni liberi dar nu
puteau ocupa funcţii publice, nu luau parte la viaţa politică. Se ocupau cu
meşteşugurile şi comerţul.

Treptat plebeii au primit drepturi egale cu patricienii: magistraţi proprii, legi scrise,
unul dintre cei 2 consuli să fie plebeu, hotărârile adunării plebei să aibă putere de
lege, dreptul de a primii pământ, de a fi preoţi.

Metodele folosite de plebe au fost secesiunea şi rebeliunea.

Locuitorii Romei

I. Cetăţenii: Cetăţeanul roman este acel locuitor care se bucură de drepturi publice şi
private. Cetăţenia se dobândeşte prin naştere sau prin faptele făcute.

Drepturile publice ale cetăţenilor: a vota în adunarea poporului, a fi ales magistrat, a

sluji la oaste, a participa la sărbătorile publice romane.

Drepturi private: a se căsători după legea romană, a dobândi şi a transmite o

proprietate civilă, dreptul de a face comerţ, dreptul de a se adresa judecătorilor.

Numele cetăţenilor: În actele oficiale, numele cetăţenilor este formulat după reguli
stricte. Acesta trebuie să cuprindă: prenumele, numele de familie, numele tatălui,
numele tribului din care provenea şi porecla.

Numele lui Cicero: MARCUS TULLIUS, MARCI FILIUS, CORNELIA TRIBUS, CICERO
(Marcus Tullius, fiul lui Marcus, din tribul Cornelia, Cicero)
II. Femeile: Sunt lipsite de drepturi politice, dar rolul lor în societate este destul de
important. Matroana romană este un personaj respectat şi participă la viaţa socială
şi religioasă.

La Roma, femeile au multe ocazii de a participa la viaţa publică: ele apar alături de
soţii lor la serbările publice şi pot să se căsătorească prin consimţământ.

III. Sclavii: La Roma au un statut asemănător celor din Grecia. Ei muncesc pe domenii
sau în ateliere şi sunt folosiţi în jocurile de circ (gladiatorii).

Prieteni, şi sclavii sunt oameni, au supt şi ei acelaşi lapte ca noi, chiar dacă au avut
parte de o soartă rea. Totuşi, foarte curând, cât eu mai sunt în viaţă, vor bea din apa
libertăţii.(Petronius, Satyricon)

Cucerirea Italiei
În secolul IV î.Hr. romanii au luptat într-o serie de războaie împotriva vecinilor lor, cei
mai notabili samniții, care deveniseră principalul lor adversar din peninsula Italiei.

În 390 î.Hr. galii au înfrânt legiunile romane și au prădat orașul,

Până în anul 268 î.Hr. romanii dominau în Italia printr-o rețea de aliați, orașe-state
cucerite, colonii și garnizoane.

Războaiele punice
Războaiele punice au fost o serie de trei războaie purtate între Roma și Cartagina în
perioada 264-146 î.Hr. Au purtat această denumire după numele de puni pe care
romanii îl dădeau cartaginezilor. Limba vorbită era punica, o limbă semită, derivată
din feniciană.

Cele trei războaie au fost:

1. Primul Război Punic între 264-241 î.Hr.

2. Al Doilea Război Punic între 218-201 î.Hr.

3. Al Treilea Război Punic între 149-146 î.Hr.

Toate cele trei războaie s-au terminat cu victoria Romei, în cele din urmă Cartagina
fiind cucerită de către romani.

Cucerirea Greciei şi Asiei

215 – 146 î.Hr. 4 războaie cu Macedonia

192 – 188 î.Hr. războiul sirian

146 î.Hr. distrugerea Corintului

133 î.Hr. regatul Pergam revine Romei la moartea regelui => provincia Asia

Criza republicii
Pe plan social, se adânceşte conflictul dintre bogaţi şi săraci. Alături de patricieni şi
plebei apare o categorie intermediară: cavalerii (noii îmbogăţiţi);

Pe plan politic, populaţia s-a împărţit în două partide: optimaţii (senatorii) şi popularii
(plebea şi cavalerii);

Pe plan militar, generalii au dreptul de a-şi înzestra militarii, drept consecinţă se

formează armatele de mercenari care vor duce la apariţia războaielor civile.

Fraţii Gracchi
Tiberius Gracchus tribun al plebei în 133 î.Hr., reformele sale asupra legislației agrare
au provocat turbulențele politice în Republica Romană. Aceste reforme au amenințat
marii proprietari de terenuri bogate din Italia. El a fost ucis, împreună cu mulți dintre
suporterii lui, de către membrii Senatului roman și susținători ai fracțiunii
conservatoare a Optimaților.

Gaius Gracchus a fost tribun al plebei în 123 î.Hr. ce făcea parte din partidul
popularilor. A dat o lege prin care 6000 de cetățeni care locuiau la Roma puteau fi
mutați în Cartagina creându-se astfel posibilitatea de a avea locuri de trai.

A intrat în contradicție cu statul roman atunci când a dorit să ofere cetățenie tuturor
locuitorilor (legea era bună, dar era mult prea radicală pentru Roma acelor timpuri).
În urma unor revolte , pentru a nu cădea în mâinile statului roman , Gaius Gracchus l-
a pus pe servitorul său să-l ucidă.

Marius şi Sulla
Caius Marius: tribun al poporului, pretor şi consul. A respins invazia cimbrilor şi
teutonilor din anul 101 î.Hr. A reformat armata instituind soldaţii plătiţi de stat.

L. Cornelius Sulla: om politic şi general, aristocrat. A fost consul în 88 î.Hr. şi a

câştigat războiul împotriva lui Mithridates. L-a învins pe Marius şi s-a proclamat
dictator în 82 î.Hr.

Primul triumvirat
60 î.Hr. alianţă încheiată între Cezar, Pompei şi Crassus împotriva aristocraţiei
senatoriale. Cei 3 au împărţit controlul statului şi guvernarea provinciilor.

49 – 45 războiul civil dintre Cezar şi Pompei încheiat cu victoria lui Cezar.

Dictatura lui Cezar

După victorie este numit dictator, mai întâi pe 10 ani apoi pe viaţă.

A colonizat veteranii armatei sale în Italia

A întreprins vaste construcţii publice la Roma

A reformat calendarul

A planificat expediţii militare împotriva dacilor şi perşilor

15 martie 44 î.Hr. este asasinat

Al doilea triumvirat
43 – 31 a fost încheiat între Marcus Antonius, Octavian şi Lepidus

Au învins armata asasinilor lui Cezar

Au împărţi statul roman între ei neţinând cont de Senat

32 – 30 războiul civil între Antonius şi Octavian câştigat de Octavian în bătălia navală

de la Actium.

PRINCIPATUL
În anul 27 î.Hr., întors victorios din Egipt, Octavian este întâmpinat de Senat cu
propunerea de a deveni dictator pe viaţă.

Octavian respinge propunerea, ţinând cont de destinul tragic al lui Iulius Caesar, şi
acceptă titlul de imperator.

Deşi aparent menţine instituţiile republicane, Octavian preia treptat toate funcţiile şi
titlurile, punând bazele IMPERIULUI ROMAN.

OCTAVIAN AUGUSTUS -POLITICA INTERNĂ

Manifestă formal respect faţă de Senat dar puterea acestuia scade, pentru că
principalele atribuţii : conducerea războiului şi diplomaţia sunt transferate
principelui.

Senatul păstrează atribuţii modeste, cum ar fi : gestionarea tezaurului şi

administrarea unor provincii.
În rândurile senatorilor sunt promovaţi şi reprezentanţi ai provinciilor.

ORGANIZAREA ADMINISTRATIVĂ

Augustus alcătuieşte un aparat birocratic complex, cu funcţionari bine pregătiţi şi

eficienţi.

Împarte Imperiul Roman în provincii senatoriale, lăsate în administrarea senatorilor,

şi provincii imperiale, aflate în subordinea directă a împăratului.

ORGANIZAREA MILITARĂ

Sporeşte efectivele militare, în special trupele auxiliare. Promovează în armată

elemente provinciale.

Plasează legiunile romane în zonele de graniţă şi păstrează pentru sine garda

pretoriană.

MĂSURI CULTURALE

Asigură dezvoltarea culturii. În timpul său au avut reale contribuţii în susţinerea

financiară a activităţilor culturale MECENA şi AGRIPPA.

S-au afirmat scriitori de marcă : OVIDIU, HORAŢIU, VIRGILIU.

S-au realizat mari construcţii urbanistice.

« Am găsit Roma de cărămidă şi o las de marmură » (Octavian Augustus)

POLITICA EXTERNĂ

Octavian Augustus a fost, în principiu, adeptul unei politici de pace. Expediţiile

militare desfăşurate în timpul său au avut un caracter defensiv, dar au contribuit la
întinderea hotarelor imperiului.

CUCERIRI : nordul Spaniei,Raetia, Noricum, Pannonia,Moesia, Illyricum.

PRINCIPATUL-TRAIAN (97 – 117)

…Traian era un om cu totul deosebit, mai ales prin simplitatea moravurilor sale. Avea
un trup vânjos şi înfrunta toate greutăţile cot la cot cu ceilalţi iar cu sufletul era la
înălţime, deoarece nici nu se lăsa purtat de îndrăzneala tinereţii, dar nici împiedicat
de bătrâneţe. Nu invidia, nici nu neîndreptăţea pe nimeni, ci dimpotrivă îi onora pe
toţi cei buni şi-i înălţa în demnităţi, de aceea nici nu se temea şi nici nu ura pe nimeni.
Nu-şi pleca urechea la intrigi şi nici nu cădea pradă mâniei. Se feri de a acapara
bunurile altora şi a face onoruri nedrepte…
(DIO CASSIUS – “ISTORIA ROMANA”)

TRAIAN-POLITICA INTERNĂ

Redresează finanţele statului, micşorează impozitele (mai ales după cucerirea Daciei.

Întreţine bune raporturi cu Senatul.

Se lansează într-o adevărată politică de construcţii. Ex. Portul Ostia, Forul lui Traian.

TRAIAN-POLITICA EXTERNĂ

Cucereşte: Dacia, nordul Arabiei, Mesopotamia şi Armenia.

PERIOADA DE ANARHIE MILITARĂ

Supăraţi de repetatele lor înfrângeri, nemaivrând să facă nici o treabă, nici măcar de
bună voie, indisciplinaţi la culme, soldaţii nu mai voiau să aibă niciun fel de împărat
care să-i ţină din scurt, pretindeau intr-una gratificaţii peste gratificaţii,fără să mai
accepte niciuna din îndatoririle ce le reveneau. În cele din urmă se răsculară…

(DIO CASSIUS – « ISTORIA ROMANĂ »)

CARACTERISTICI

Dezordine în armată

Fluctuaţia domniilor

Se intensifică atacurile barbarilor.

Printre puţinii împăraţi meritorii din această perioadă se numără Aurelian (270 –
275).