Scena cu tutunul inainte de scena cu bataia

Pentru mine leucemia era o specie de liliac alb-murdar ca șosetele purtate mai multe
zile la rând. Pentru prietenul meu Cosmin leucemia a însemnat – printre altele – drumuri
săptămânale la Craiova să-și facă Citostaticele.

De fapt, Cosmin nu era prietenul meu propriu-zis. Era prieten cu Alin, iar Alin era
prieten cu mine. I-am fost recunoscător lui Alin. El m-a ajutat în clasa a cincea la engleză, m-
a scăpat de corigență. Nu era vorba că nu mă ducea capul, dar nu reușeam deloc să fiu atent la
ore în perioada aia. Mă uitam pe geam la păsări.

Probabil cu ce i-a mai ramas din bani familia a cumpărat cel mai greu sicriu. Era atat de greu
încât abia îl duceam. Însă când l-am ridicat femeile au inceput sa planga, un gheizăr de
tristețe, si din gheizărul ală ieșeau mâni care trageau de el.