- Mai zi-mi-o o dată pe asta că vreau s-o învăț, spuse bărbatul cu șapca trasă pe ochi

în timp ce sorbea din paharul de bere.

- Ești tâmpit, nu te-ai plictisit de câte ori ți-am zis-o? spuse colegul lui de pahar.

- Vreau s-o învăț.

- Cum adică vrei s-o înveți?

- Uite așa, vrea s-o învaț ca s-o povestesc de parcă mi s-ar fi întâmplat mie.

Celălat bărbat se întinse după pachetul de țigări care se afla la capătul mesei, apucă o
țigară și începu să o bată cu filtru de masă.

- Așa că zi-mi-o din nou, hai mai repede că simt că mi se duce concentrarea.

- Da io chiar nu înțeleg de ce ai vrea să zici că ți s-a întâmplat ție? Chiar ai fi vrut să

fii în locul lui Tavi? spuse celălalt bărbat încercând să-și aprindă țigara. Bricheta scoase
scântei și atât. Nici urmă de flacără.

- Bă, mi-o spui sau nu?

Și zicând asta își dădu șapca jos din cap și începu să-și aranjeze părul rar de pe creștet.
Părul lui semăna a stepă rusească, un fir aici, iar alte două fire la distanța considerabilă față
de primele.

- Te-ai afumat rău, ai ochii ăia roșii în cap zici că-s cepe decojite, fie, ți-o zic din nou.

- Ascult, spuse bărbatul cu capul dezvelit și dădu restul de bere peste cap.

- Stai să fac rost de-o bricheta, Mirelaaa, adu-mi și mie ceva de aprins țigara, merci,
ești de zahar, diseară ești liberă, să termin cu ce? Nici n-am început, bine, las vrăjeala.

Așa, deci Tavi vine într-o zi la muncă, știi cum e Tavi, nu întârzie niciodată și dacă se
întâmplă uneori să n-ajungă la timp anunță. E un exemplu. Partea proastă e că doar el face
asta, pe noi ăștialalți ne cam doare-n pulă, adică nu poți să lucrezi cincișpe ani într-un ritm ca
apoi să vină unu și să facă pe premiantu’, în plus, pe Tavi ăsta nu-l cunoștea nimeni până
recent când ne-am trezit cu ingineru șef că ne zice ‘bă băieți, de azi aveți un nou coleg, o să
vă ajute la cabluri’. Io eram cu Partenie, Neamțu, și Costică. Ne-am uitat la Tavi, avea mâini
fine, băiat de comitet, privire de câine care nu mușcă, așa că l-am luat insant la pulă, știi tu,
cum se întâmpla când eram mici și venea unu de la altă scară să se joace la scara noastră. Nu
mai făcusem asta de peste treij’ de ani, da’ pula mea, zici că ai o vârstă, că nu mai ești copil,
căcat, tot îți vine să-l iei la pulă pe ală mai slab, și faza e că nici măcar nu erau femei în
preajmă, bine, era tanti Geta, femeia de serviciu, dar ea și-a depășit de mult condiția de
femeie, și, în fine, trec zilele, săptămânile, lunile, deja ne plictisisem să-l tot luăm la pulă pe
Tavi, așa că ne-am cam împrietenit, iar ăsta a prins încredere, a început să vină cu peturi de
bere și nouă ne scânteia privirea când îl vedeam cu plasele pline.

A început să ne povestească viața lui.

Ne-a zis că a divorțat, că nevastă-sa a plecat în Italia la muncă și-a cunoscut acolo un
macaronar care la cinzeci și cinci de ani arăta mai bine decât noi la douăjdoi, că aia s-a pișat
pe sufletul lui, că el a vrut să se sinucidă, că începuse să scrie în fiecare seara câte o scrisoare
de adio. Problema era că îi ieșea tot timpul prea lungă și se gândea că nimeni n-o să aibă chef
s-o citească, și tot încercând să scurteze scrisoare și-a dat seama că n-avea motive suficient de
puternice să se sinucidă.

Toate astea au durat până într-o zi când a zis pur și simplu ‘dă-o în pula mea de
zdreanță’, și astea au fost singurele cuvinte urâte pe care le-a zis de față cu noi.

Nu vorbea niciodata cu pula mea, sau cu fut, dar era băiat valabil, la locul lui. Ne
povestea că Olga, fie-sa, a rămas cu el. A câștigat detașat custodia, fata era la liceu, șaptișpe
ani, ne-a arătat poze, ne-am luat toți aiurea când am văzut-o. Era o bucată, nu te mint, blondă,
ochii verzi, gură mare cu buze pline, zâmbet ca-n reclame, să înnebunești, se înțelegeau bine,
nu se certau, era premiantă, era pasionată în același timp și de matematică și de română. Caz
rar. Tavi zicea că o dau cărțile afară din cameră, cumpără în neștire, dar el era sigur că le
citește pentru că le vedea subliniate și pline de semne colorate, ce mai, o bijuterie de fată, și
io i-am zis ‘bravo mă Tavi, uite ce-ai crescut, ești tare rău de tot’, și el zicea ‘mulțumesc, dar
nu-i meritul meu’, vrăjeală!, știam că râde inima-n el.

Așa, și ce s-o mai lungesc, într-una din rarele zile când Tavi a ajuns mai târziu la
muncă, i-a găsit pe Partenie, Costică, Rulment și Aluat uitându-se la un clip pe net, hăhăiau și
guițau ca ultimii porci, „mamă să-mi bag pula ce piesă, mamă ce-aș spăla-o în cur cu limba,
să-mi fut una că nu-i de pe lumea asta, uită-te și tu Tavi ce bucățică”, și Tavi s-a dus la
Partenie, a luat telefonul și când s-a uitat la ecran tot sângele i s-a scurs instant din obraji, n-a
mai clipit, s-a dus după reșoul încins și-a vomitat încontinuu.