Sportul meu preferat

Patinaj Artistic

Încă de când eram mică urmăream cu sufletul la gură Jocurile Olimpice. Toate sporturile mi
se păreau fascinante însă cel mai tare mă impresiona patinajul artistic. Grația și ținuta
concurenților îmi furau privirea iar muzica contribuia la crearea atmosferei.
Eleganță, plutire, efort susținut și competiție: sunt câteva dintre elementele definitorii ale
patinajului artistic, unul dintre cele mai apreciate sporturi de iarnă. Performanța vine, însă,
după mulți ani de antrenament.
te. Patinajul artistic este un sport de iarnă care constă în executarea de elemente specifice
precum sărituri, piruete ș.a. pe o suprafață acoperită de gheață. Cele 4 discipline în care se
poate concura la nivel Olimpic sunt proba de individual masculin, individual feminin, perechi
și dans pe gheață. Disciplinele non-olimpice includ patinajul sincronizat. În competițiile de
seniori, patinatorii execută de regulă două programe: programul scurt și programul liber
care, depinzând de disciplină, pot include elemente precum piruete, sărituri, pași, ridicări,
sărituri aruncate, „spirala morții”, secvențe de pași ș.a.
Lama patinei are o canelură pe partea de jos ce creează două muchii distincte, o muchie
interioară și una exterioară. În patinajul artistic, patinatorul se folosește de aceste muchii
pentru a patina. Ca o altă trăsătură caracteristică, lama prezintă la vârf un set distinct de
zimți, care ajută la executarea elementelor.
Patinatorii concurează la diferite niveluri, novice, junior și senior, în competiții locale,
naționale sau internaționale. Uniunea Internațională de Patinaj reglementează arbitrarea
patinajului artistic la nivel internațional și desfășurarea competițiilor. Competițiile includ
Jocurile Olimpice de iarnă, Campionatele Mondiale, Campionatele Europene, Campionatul
„Patru Comtinente”, evenimente de Grand Prix etc.
Sportul este, de asemenea, asociat cu show business. Competițiile majore, în general, se
încheie cu gale de demonstrații, în care patinatori de top din fiecare disciplină efectuează
programe non-competitive. Mulți patinatori, atât în timpul carierei competitive cât și după
terminarea acesteia, participă de asemenea la spectacole pe gheață care se execută și în
timpul sezonului competitiv, și în afara lui.

În România, patinajul a început să fie practicat din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
La începutul secolului XX, Clujul devine centrul de activitate al patinajului, locul unde se
desfășoară Campionatele Naționale de Patinaj. În 1965, în București s-a construit
patinoarul Floreasca.
Cele mai apreciate figuri și sărituri pe gheață, în patinajul artistic:
Considerat părintele patinajului artistic, americanul Jackson Haines (1840-1875) este
primul care a denumit o serie de sărituri și figuri artistice executate de patinatori
celebri la acea vreme, pentru a le putea preda mai departe viitorilor sportivi, în cadrul
școlii sale de la Viena. De la Jackson Haines încoace, însă, alți patinatori faimoși au
reușit să revoluționeze mișcările din patinaj, îmbinând tehnica perfectă cu arta.
Printre cele mai cunoscute dintre acestea se numără:

Săritura Axel
În patinajul artistic, există șase sărituri importante: flip, loop, loop pe vârf, Lutz,
Salchow și Axel. Aceasta din urmă este singura dintre ele care solicită patinatorului
să sară și, în același timp, să înainteze în viteză. Săritura Axel presupune o rotire în
aer, aterizarea fiind executată cu spatele, cu unul dintre picioare flexat, iar celălalt în
aer.

Există trei tipuri de sărituri de patinaj artistic din gama Axel: simplu, dublu și triplu.
Săritura simplă presupune o jumătate de întorsătură în aer, cea dublă, două și
jumătate, iar cea triplă, trei și jumătate. Până în prezent, niciun patinator nu a reușit
performanța de a executa un Axel cu patru rotiri în aer.

Săritura Flip
Având un grad ridicat de dificultate, săritura Flip presupune ca patinatorul să își ia
avânt din rotire, iar apoi să facă o săritură simplă, dublă sau triplă, în poziția de
cumpănă. Flipul pe spate este o săritură și mai dificilă: în timp ce înaintează cu
viteză, sportivul face o rotire în aer, de 180 de grade, aterizând apoi pe ambele
picioare.

Săritura Lutz
Considerată cea mai dificilă acrobație pe gheață, săritura Lutz este o rotire în aer de
tip Axel, însă cu pornirea de pe un singur picior, în timp ce patinatorul se rotește pe
gheață. Mulți sportivi evită această săritură, deoarece implică foarte multă precizie,
dar și forță pentru demarare și pentru a ateriza corect. Unul dintre cei mai cunoscuți
patinatori americani, Adam Rippon, a revoluționat acest gen de săritură cu propriile
sale variațiuni, rămânând, astfel, în istorie drept săritura Rippon Lutz, cu ambele
brațe întinse deasupra capului.

Rotirea Biellmann
Denumirea acestei figuri din patinajul artistic provine de la celebra patinatoare
elvețiană Denise Biellmann, cea care a executat-o pentru prima dată. Rotirea
necesită o deosebită flexibilitate, solicitând patinatorul să se învârtă pe gheață în
poziția de cumpănă. Unul dintre picioare se rotește în contact cu gheața, în timp ce
celălalt este ridicat în aer, la un unghi de 90 de grade.

Figura Biellmann este, în mod convențional, specifică patinatoarelor, în special în

patinajul de cuplu, dar, de-a lungul timpului, a fost executată spectaculos și de câțiva
patinatori bărbați, printre care și campionul olimpic al Japoniei, Yuzuru Hanyu.
Ridicările în patinajul de pereche
În patinajul de pereche, patinatorul ridică partenera deasupra capului, susținând-o cu
ambele mâini perfect întinse. Acest gen de ridicări pot să aibă loc în linie dreaptă sau
în timpul unei rotiri. Totodată, și poziția sportivei poate varia, de la a sta dreaptă, cu
brațele pe lângă corp, și până la poziția bărcuță, în timp ce se prinde cu ambele
mâini de lama patinei.

Patinajul artistic este la fel de greu precum este de spectaculos, patinatorii

antrenându-se timp de luni întregi pentru doar câteva minute de coregrafie. De
asemenea este și extrem de periculos și tehnic.