16.Fluorochinolonele.

Spectrul antimicrobian, mecanismul de acţiune,

particularităţile farmacocineticii, indicaţiile. Reacţii adverse, profilaxia şi
combaterea lor.

Clasificarea chinolonelor

I Generaţie
- acidul nalidixic
- acidul oxolinic
- acidul pipemidinic
II Generaţie (FLUOCHINOLONE)
- lomefloxacin
- norfloxacin
- ofloxacin
- pefloxacin
- ciprofloxacin
- amefloxacin
- difloxacin
- cinoxacin
- enoxacin
- amifloxacin
- rufloxacin
- trovafloxacin
temafloxacin

Clasificarea fluorochinolonelor
*Monofluorchinolone Norfloxacina

Enoxacina

Ofloxacina

Levofloxacina

Rufloxacina

Pefloxacina

Ciprofloxacina

Irfloxacina

Amofloxacina

*Difluorchinolone-Difloxacina
 Lomefloxacina

Sparfloxacina

*Trifuorchinolone-Fleroxacina

Temafloxacina

Tosufloxacina

In studiu :derivati cu mai multi atomi de fluor la catena laterala

introducerea unei grupari metoxi-(OCH3 )

Astfel se va pastra actiunea foarte buna pe BGN,va creste semnificativ activitatea pe cocii
grampozitivi.

Mecanismul de actiune
FCH inhiba rapid sinteza ADN bacterian,actiunea bactericida se datoreaza inliibarii ADN-
topoizomerazelor-gyraze,cu rol in procesul de supraspiralare a cromozomului ADN bacterian-
moartea celulei bacteriene.

Spectrul antibacterian

-coci grampozitivi (streptococi,pneumococi,enteroeoci,stafilococi coagulazo-pozitivi

MT.S,MTR,stafilococi coagulazo-negativi)

-cocigramnegativi(meningococ,gonococ);

-bacili gramnegativi

aerobi (hemofili, colibacili, klebsiele, enterobacteri, citrobacter, saimonele,

shigele, proteus, piocianic, campylobacter, vibrioni, legionele, etc;
-bacterii anaerobe (peptococcus, peptostreptococcus, bacteroizi)

-mycoplasme, ureoplasme, chlamidii, rickettsii, unele mycobacterii

Farmacodinamia. Mecanismul de acţiune a chinilonelor constă în inhibarea

ADN-girazei, enzimă necesară pentru replicaţia, transcripţia, reparaţia,
recombinaţia şi transpoziţia ADN-ului bacterian, ce duce la moartea bacteriilor
(efect bactericid).
Spectrul de acţiune:
Chinolonele din I generaţie au un spectru îngust de acţiune. Ele acţionează
numai asupra bacteriilor gram negative. Fluochinolonele sunt active faţă de
majoritatea bacteriilor gram negative şi bacteriile aerobe gram pozitive. Cele
mai sensibile la fluochinolone sunt enterobacteriaceele, stafilococii,
pseudomonadele, legionelele.
Farmacocinetica. Toate chinolonele (cu excepţia norfloxacinei, care are o
biodisponibilitate limitată) se absorb bine din TGI. Chinolonele din prima
generaţie se leagă mult cu proteinele plasmatice (acidul nalidixic – până la
96%). Preparatele din a doua generaţie se cuplează cu proteine mai puţin
(ofloxacina 6-10%), de aceea pătrund în multe organe, ţesuturi, lichide şi
celule. Fluochinolonele cu diferită intensitate se metabolizează în organism.
Biotransformarea pefloxacinei este de 50 – 80%, ciprofloxacinei şi enoxacinei -
15 – 30%, norfloxacinei şi floxacinei - 10 – 15%. O parte din metaboliţi sunt
activi faţă de unele microorganisme. Fluochinolonele lent se elimină din
organism, T1/2 este mai mare la pefloxacină, ofloxacină, sporfloxacină şi
grepofloxacină. Ofloxacina se elimină preponderent pe cale renală,
pefloxacina – extrarenală, enoxacina – renală şi extrarenală. În insuficienţa
renală eliminarea preparatelor semnificativ se schimbă, în ciroza hepatică –
administrarea pefloxacinei.

Asupra absorbţiei din TGI semnificativ influenţează alimentele,

administrarea antacidelor ce conţin Al, Mg şi sucralfat.

Chinolonele din I generaţie nu realizează concentraţii terapeutice în sânge,

organe şi ţesuturi. Acidul nalidixic şi oxolinic se supun unei biotransformări
intense şi se elimină preponderent sub formă de metaboliţi activi şi inactivi.
Acidul pipemidinic puţin se metabolizează şi se elimină preponderent sub
formă neschimbată. Concentraţia maximă în sânge se constată peste 3 – 4 ore.
Fluochinolonele spre deosebire de chinolonele din I generaţie realizează
concentraţii înalte în organe şi ţesuturi, pătrund în celule, cu excepţiea
norfloxacinei, care datorită biodisponibilităţii limitate realizează concentraţii
înalte doar în intestin, căile urinare şi prostată. Concentraţii tisulare mai mari
ating ofloxacina şi lomefloxacina. Ciprofloxacina, ofloxacina şi pefloxacina
trec bariera hematoencefalică.
Indicaţii. Chinolonele din I generaţie se indică în infecţiile tractului urinar.

Fluochinolonele se indică în infecţiile căilor urinare, infecţiile organelor

bazinului mic, prostatită, sepsis, TBC urogenitală (ciprofloxacina, ofloxacina şi
lomefloxacina) şi clamidioza urogenitală (ofloxacina). Norfloxacina ţinând
cont de particularităţile farmacocineticii se administrează în infecţiile
intestinale, infecţiile căilor urinare şi prostatită. În infecţiile cu streptococi se
indică ciprofloxacina, ofloxacina.
Contraindicaţii. Toate chinolonele sunt contraindicate în reacţiile alergice la
preparatele grupei chinolonei, în deficitul glucozo-6-fosfatdehidrogenazei,
graviditate. Chinolonele din I generaţie nu se indică în dereglările grave a
funcţiei hepatice şi renale, ateroscleroza cerebrală gravă. Chinolonele din a II-
a generaţie nu se indică la copii şi în perioada de alăptare.

Reacţiile adverse. În general fluorochinolonele sunt bine tolerate. Toate

chinolonele provoacă dereglări gastrointestinale, reacţiile alergice şi sunt
neurotoxice. Chinolonele din prima generaţie produc reacţii hematologice,
icter colestatic şi hepatita. Fluorochinolonele provoacă rar cristalurie şi nefrita
tranzitorie.

Chinolonele se utilizează cu precauţie în alergie, care este încrucişată la

toate preparatele grupei chinolonelor; graviditate (duc la mărirea tensiunii
intracraniene, hidrocefalee, artropatie la nou-născut), porfiria acută
(chinolonele au efect porfinogen).
Interacţiuni medicamentoase. Antacidele şi alte preparate ce conţin ionii
de Mg, Zn, Fe, Bi scad biodisponibilitatea chinolonelor (ciprofloxacina,
enoxacina, norfloxacina, ofloxacina) formând complexe de chelaţi ce nu se
absorb.

Acidul pipemidinic, ciprofloxacina, norfloxacina şi pefloxacina pot micşora

eliminarea metilxantinelor (teofilinei, cofeinei) şi măresc riscul efectelor lor
toxice.

Riscul efectelor neurotoxice a chinolonelor creşte în administrarea cu AINS,

derivaţii nitroimidazolului şi metilxantinelor.

Chinolonele au antagonism cu derivaţii nitrofuranului, de aceea trebuie

evitată combinarea acestor preparate.

Combinarea ciprofloxacinei, enoxacinei, pefloxacinei cu H 2-

histaminoblocante duce la supresia enzimelor hepatice.

Asocierea ciprofloxacinei, norfloxacinei, ofloxacinei cu warfarina duce la

mărirea timpului protrombinic şi poate fi cauza hemoragiilor.

La administrarea concomitentă a ciprofloxacinei, norfloxacinei şi

pefloxacinei cu preparatele ce acidifică urina (inhibitorii carboanhidrazei,
citraţii, bicarbonat de natriu), se măreşte riscul cristaluriei şi efectelor
nefrotoxice.

Azlocilina şi cimetidina prin micşorarea secreţiei tubulare încetinesc

eliminarea fluorochinolonelor, crescând concentraţia lor în sânge.
17. Derivaţii de tiosemicarbazonă şi preparatele similare. Particularităţile de
acţiune, utilizare şi dozare. Reacţiile adverse, profilaxia şi combaterea lor.
18. Oxazolidindionele. Particularităţile spectrului şi mecanismul de acţiune,
aspectele farmacocinetice. Indicaţiile şi principiile de selectare şi utilizare.
Contraindicaţiile. Reacţiile adverse.
 1.Caracterizarea succintă a principalelor preparate.-
tobramicina, ceftobiprol,
Tobramicina
Sinonim-Tobrex
Grup farmacologic-AB aminoglicozide
Mod de administrare- se administrează prin inhalare şi nu este
pentru uz parenteral
Forme de livrare- Cutie cu 56 fiole ambalate 
Doze- pentru adulţi şi copii este de o fiolă de două ori pe zi timp
de 28 de zile
Indicatii- Pentru tratamentul de lungă durată al infecţiilor
pulmonare cronice produse de Pseudomonas aeruginosa în
fibroza chistică
Contraindicatii- Administrarea tobramicinei este contraindicată
 pacienţilor care au hipersensibilitate cunoscută la aminoglicozide
Reactii adverse- tuse, faringită, tuse productivă, astenie, rinită,
dispnee, pirexie, tulburare pulmonară, cefalee, durere toracică,
spută decolorată, hemoptizie, anorexie, valori scăzute ale
testelor funcţiei pulmonare, astm, vărsături, durere abdominală,
disfonie, greaţă şi pierdere în greutate.

Ceftobiprol
Sinonim-Zeftera
Grup farmacologic-AB cefalosporine
Mod de administrare-i/v
Forme de livrare-liofilizant(sticlute cu praf 20ml)
Doze-cite 500 mg in fiecare 8 ore in perfuzii
Indicatii-infectiile pielii si anexelor ei,piciorul diabetic
Contraindicatii-alergie la betalactamice
Reactii adverse-infectii
micotice,hiponatriemie,ameteli,diaree,greata,dispepsie

2. Exerciţii de receptură medicală-sulfadiazina, metronidazol,

nitrofurantoina
Rp: Ung. Silver sulfadiazini 0.01 - 50,0
D.S. Se aplica local 1-2 ori/zi(se foloseste in tratarea combustiilor,ulecerelor
pielii ptu profilaxia infectarii)

Rp: Sol. Metronidazoli 5mg/ml-100 ml 

D.t.d. №3. 
S.: 100 ml i/v(infectii protozoice,meningita,endocardita
bacteriana,pneumonie,abces pulmonar)

Rp. Nitrofurantioni 0,1 

D. t. d. № 10 in tabul. 
S.Cite 1 comprimat de 4 ori/zi(pielonefrita,cistita)
 3. Indicaţi preparatele utilizate în (pentru):
suprafete combustionale-Sulfadiazin(AB sulfanilamide),Levomicetin(AB
grupei cloramfenicol.),Gentamicina(AB aminoglicozide)
erozii cu chimioterapice-Claritromicina,Lincomicina,Metronidazol?