Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Publicitatea reprezintă acel ansamblu de acţiuni care au ca scop prezentarea unui mesaj în
legătură cu un produs, serviciu, marcă, firmă, personalitate sau eveniment, de către orice
susţinător (plătitor identificat). Ea este un instrument menit să informeze publicul despre
activitatea întreprinderii şi să declanşeze reacţia de cumpărare (sub formă de feed-back).
Funcţiile publicităţii:
- de comunicare, de informare, de transmitere de informaţii
- funcţia economică - în dependenţă de modul de alcătuire a mesajului, publicitatea poate
distrage atenţia de la preţ, iar pe de altă parte poate sensibiliza consumatorul în materie de
preţuri, stimulând astfel competitivitatea. De asemenea, este factorul care influenţează în cel
mai direct mod luarea deciziei de cumpărare.
- funcţia socială - influenţează din ce în ce mai mult şi în mediul autohton, atât indivizii, cât
şi instituţiile sociale. Publicitatea facilitează răspândirea ideilor noi, este o "portavoce" a
progresului ştiinţifico-tehnic
- funcţia politică - are capacitatea de a educa, de a propune şi impune modele, de a
sensibiliza consumatorii asupra puterii lor de influenţă
- funcţia persuasivă - publicitatea poate modifica comportamente, dezvoltând, pe toate
meridianele, tehnici tot mai rafinate pentru atingerea acestui scop
- funcţia culturală - mesajele publicitare bine formulate şi din punct de vedere artistic
dezvoltă simţul estetic.
Formele publicităţii:
In funcţie de obiectul pe care îl promovează, publicitatea poate fi:
• de produs/ serviciu
• de marcă
• instituţională
Tehnici şi canale publicitare:
- Presa - respectiv, publicaţiile periodice (ziare, reviste)
- Radioul
- Televiziunea
- Cinematograful
- Panoul publicitar, afişul (folosite în cazul utilizării tehnicilor de publicitate exterioară)
- Tipărituri, cataloage, pliante, prospecte, broşuri, agende şi calendare, scrisori personale -
instrumente ale publicităţii directe.
Relatiile publice implica din partea intreprinderii cultivarea unor contacte directe, realizate
consecvent si sistematic, cu diferite categorii de public, cu persoane influente din conducerea
unor intreprinderi din tara sau strainatate, cu mass media, cu reprezentanti ai puterii publice,
lideri de opinie, etc., in scopul obtinerii sprijinului acestora in efortul de pastrare si dezvoltare a
intereselor sale.
Principalele secmente de public extern pentru o intreprindere sunt:
- consumatorii, cea mai importanta categorie de public din punct de vedere al firmei;
- agentii economici, ce actioneaza in cadrul pietei (furnizori sau intermediari), institutiile
financiare si cele ale puterii publice, asociatiile profesionale, etc.
Relaţiile publice reprezintă un ansamblu de activităţi utilizate pentru crearea, menţinerea
şi influenţarea unei activităţi favorabile pentru firmă. Ele reprezintă, după părerea Institute of
Public Relation din Marea Britanie “un efort deliberat, planificat şi susţinut pentru a stabili şi
menţine o înţelegere mutuală între organizaţie şi publicul ei”. (E. Hill, T. O’Sullivan, op. cit
p.262.).
Această formă de promovare are caracter informativ, este de fapt o comunicare
personalizată şi potrivită, cu un mesaj unic şi credibil. Vehiculează informaţii prin: purtător de
cuvânt, conferinţe de presă, materiale publicitare, evenimente speciale asociate cu implicarea
în sponsorizări, donaţii.
Relaţiile publice implică dialogul şi reuşesc să ajungă la persoanele care resping
publicitatea sau alte forme. Activităţile editoriale sunt foarte eficiente, iar cheltuielile necesitate
mult mai mici decât în folosirea altor forme.
Dezavantajele utilizării relaţiilor publice constau în faptul că viaţa mesajului este limitată,
iar ele nu sunt controlabile.
Doar o parte a relaţiilor publice au legătură directă cu vânzările, ce dau naştere
publicităţii şi se concretizează în:
- relaţiile cu presa.
- comunicaţii de firmă
- susţinerea unor cauze nobile
- sponsorizări
- servicii publice.
Activităţile de relaţii publice implică adesea şi o a treia parte, ca intermediar, între ea şi
public, cum ar fi ziaristul, o instituţie, un eveniment, etc. Mesajele sunt astfel dependente de
intermediar.
Această formă de promovare se dezvoltă rapid , pentru că n-a existat anterior şi pe de
altă parte, am văzut că prezintă o serie de avantaje, în raport cu celelalte forme de promovare.
Manifestările promoţionale
- participarea la târguri şi expoziţii
- sponsorizarea - sponsorizarea beneficiază şi în ţara noastră de un cadru legislativ adecvat
care vizează reducerea cotelor de impozitare pentru firma care a alocat anumite sume în
favoarea unor activităţi non-profit.
particularitati:
=se constituie intr-un mediu deosebit de mk ( se constituie intr-un mij de recreere, destindere pt
vizitatori care pot vedea, incerca, pipai si auzi unele noutati in domenii variate)
= se constituie intr-un mediu special de comunicatie ( cu ocazia targurilor si expozitiilor are loc
un schimb intens de informatii de specialitate intre profesionisti si intre reprezentantii firmelor si
vizitatori)
= reunesc aproximativ toate categoriile de tehnici promotionale ( calitativ si cantitativ) –
publicitate, tiparituri, relatii publice, promovare stimulenta, folosirea marcii, mk direct, etc
= se constituie intr-un mediu in care are loc un transfer de cultura, obiceiuri, traditii intre
reprezentantii diverselor popoare sau reprezentantii zonelor geografice
Targuri= piete de dimensiuni mari care se manifest ape perioade limitate de timp si care au
dezvoltat functia comerciala. Targurile si expozitiile s-au dezvoltat in parallel cu dezvoltarea
schimbului commercial
Categorii
- targuri de marfa – intersectia marilor drumuri comerciale
- odata cu dezvoltarea infrastructurii – targuri de mostre ( se organizeaza cu ocazia
unor sarbatori)
- targuri de idei – inventii, inovatii
Targuri:
1. dupa gradul de specializare: targuri de marfuri generale, specializate, strict specializate.
2. dupa natura produselor expuse: tg de produse individuale, de bunuri de larg consum, de
produse agricole, de servicii.
3. dupa zona geografica: tg locale, regionale, nationale, internationale
3. In funcţie de nivelul preţurilor, firma poate opta pentru una din următoarele tipuri de orientări
strategice: a)... b)...., c).....