Dumnezeu mă privea arzător prin doi maci,

Între umeri aveam toată lumea de dus

S-o adap cu argint, s-o hrănesc cu copaci
Și s-o duc, să o culc, pe un nor din apus.
Îmi cresteau printre mâini lungi fuioare de fum
Și prin piele-mi curgea sânge galben topit,
Pe spinare-mi creșteau lungi siroaie precum
Serpi de apă dansând într-un ochi de granit.
Am plecat peste câmp, am arat ca un rob,
Între unghii aveam reci seminte de vânt,
Am tăiat din viori lungi fâșii cu un ciob
De oglindă și-acum între noi il implant.
Trec Sisifi rând pe rând aburcand bolovani,
Oameni sunt prea puțini pietre încă rămân,
Pe pământul arid toti Sisifii sărmani
Ard deodată în, foc pe altarul păgân.
Dumnezeu îmi vorbea prin petale de maci
Sunt aici, Domnul meu, dacă vrei să mă pierzi
Ia din inima mea să împarți la săraci
Și a plâns Dumnezeu și avea ochii verzi.
Versuri: Sorin Poclitaru