Teme-te., femeie, teme-te de mine, Mi-am săpat în palme trupul tău felin, Să te recunoască goală orișicine Doar privindu-mi mâna dreaptă când mă-nchin.
Te-am turnat, femeie, miere, în pocale
Și-am băut din tine largi înghițituri, Setea să-mi astâmpăr; mi-am înfipt pumnale Și bucăți de toamnă în încheieturi.
Mi-ai crescut din umeri ca, uitându-mi zborul,
Să pășesc prin cuie ce mă răstignesc, Lasă-mi, deci, trecutul, ia tu viitorul, Undeva la mijloc poate te-ntâlnesc.
Teme-te , femeie, îmi ascut din gheare,
O să-ți sfâșii cordul ca un lup nebun Și-am să-ți torn pe rană păsări călătoare Și, râzând ca iadul, ochii-am să-ți supun.
Te voi da ofrandă sfinților din mine,
Care te vor rupe-ntr-un ospăț ceresc Și-or să te împartă în bucăți divine, Teme-te, femeie, vin să te iubesc!